Referat 1 - Castele de Apa

Andrei Buzatu – Inginerie structurală – Anul II Universitatea Tehnică de construcții București – Facultatea de construcții Civile, Industriale si Agricole

Tehnologii pentru cladiri si constructii speciale [2012-2013]

1

Tehnologii pentru cladiri si

constructii speciale

Student : Andrei Buzatu

Master : Inginerie Structurală

Anul : M2

Grupa : 2

Referat 1 : Castele de apă



2

Cuprins : I. Notiuni generale II. Castelul de apa din Chisinau III. Castelele de apa din Timisoara IV. Castelul de apa din Drobeta Turnu Severin V. Castelul de apa din Arad VI. Castelul de apa din Braila VII. Castelul de apa “Foisorul de foc” din Bucuresti VIII. Castelul de apa “Mirajul” din Bucuresti IX. Castelul de apa din Targu Jiu



3

I. Notiuni generale

1) Definitia castelelor de apa

Castelele de apă sunt construcţii inginereşti, alcătuite dintr-un rezervor de apă

susţinut la înălţime de către un turn.

2) Rolul castelelor de apa

Castelele de apă au rolul de a înmagazina apa, ridicarea acesteia în rezervor

realizându-se prin pompare. Apa înmagazinată este utilizată fie la consumuri

diverse, ca unică sursă, fie pentru compensarea presiunii in reţelele de alimentare cu

apă, prin efect gravitaţional.

Castelul de apa este un rezervor de apa asezat la înaltime prin intermediul

unei constructii numita de regula turn.Constructia este fundata în mod special pentru

a rezista la solicitarile din vânt si cutremur. Este o constructive specifica oraselor

asezate în zona de ses si mai ales garilor CFR de pe liniile principale deoarece

puteau sa asigure, într-un timp foarte scurt (câteva minute) umplerea tenderului

locomotivei cu abur cu cantitatea de apa necesara (posibil 20 mc).

Castelele de apa au constituit multa vreme singura solutie de alimentare

gravitationala cu apa a retelelor de distributie. Aceasta deoarece se putea lua apa în

ritmul dorit pentru consumul curent iar în caz de incendiu exista un volum de apa

destinat combaterii acestuia (asa numita rezerva intangibila de incendiu).

3) Elementele componente ale castelelor de apa

a) fundatia : tip izolată, elastică

tip „pahar”

tip „inel”

b) turnul :

- sistem „cadre spaţiale”, in variantele stâlpi şi grinzi sau stâlpi şi planşee

intermediare

- sistem „pereţi continui” (cu sau fără nervuri verticale exterioare, de tip „pilaştri”)



4

c) rezervorul : secţiune circulară (troncon interior+troncon exterior)

secţiune dreptunghiulară

d) palniile rezervorului : pâlnia interioară

pâlnia exterioară

e) termoizolatia rezervorului :

- vata de sticla, vata minerala sau polistiren expandat cu grosimea de 50 mm

- bariera de vapori – carton sau panza bitumata

- stratul exterior de protectie al termoizolatiei – tencuiala cu mortar de ciment-var sau

beton sustinute de o plasa din otel beton, ancorata in peretii rezervorului cu agrafe

metalice, iar in cazul tencuielii si o plasa de rabit

f) elemente anexate :

- scară de acces

- instalaţia de vizitare a staţiei de pompare (amplasată sub rezervor, in interiorul

turnului)

- instalatiile necesare circulatie apei, de pompare a apei, de alimentare cu energie

electrica, de iluminat, paratrasnet etc.

4) Clasificarea castelelor de apa

a) dupa scopul inmagazinarii : pentru apă potabilă

pentru apă industrială

pentru apă de incendiu

b) dupa modul de exploatare : cu înnoire continuă a apei

cu regim de funcţionare intermitent

c) dupa forma rezervorului : prismatice

plăci curbe subţiri de rotaţie

d) dupa compartimentarea rezervorului : cu un rezervor

cu rezervoare concentrice

cu rezervoare etajate

e) dupa sistemul de izolare termica : cu termoizolaţie exterioară

cu rezervorul protejat într-o incintă

Andrei Buzatu Universitatea Tehnică de construcții Bucure

Mod de functionare castel de apa:

II. Castelul de apa din Chisinau

Castelul de apă de pe

sfârșitul sec. XIX după un proiect întocmit de

conducta de apă din oraș.

Este un valoros monument de arhitectur

timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit dup

1980–1983, dar cu excepţia foi

din lemn, formele cărui au fost repetate în piatr

Planul turnului este hexagonal alungit, construit la col

străzile Mateevici şi Mitropolit Gavriil B

dinspre aceasta din urmă. Pere

rânduri de cărămidă. Grosimea zidurilor variaz

foişor, înălţimea până la corni

registre: soclul, trei niveluri desp

proeminente, şi volumul foişorului. Partea inferioar

acordarea unui profil înclinat soclului, asem

Primul registru al turnului este construit, în tradi

calcar şi cărămidă arsă, prin alternarea asizelor, ob

Andrei Buzatu – Inginerie structurală – Anul II

ții București – Facultatea de construcții Civile, Industriale si Agricole

Mod de functionare castel de apa: 1- statie de pompare; 2-rezervor; 3-utilizatori

Castelul de apa din Chisinau

de pe str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 2 a

un proiect întocmit de Alexander Bernardazzi. Cu el a

Este un valoros monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. În

timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit după imaginile de epoc

ţia foişorului de foc din partea superioară, construit ini

rui au fost repetate în piatră.

Planul turnului este hexagonal alungit, construit la colţul cartierului m

i Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, cu intrarea solu

. Pereţii sunt din piatră de calcar tăiată, cu includerea unor

. Grosimea zidurilor variază de la 2 m la parter până

la cornişă este de 22 m. Clădirea este divizat

registre: soclul, trei niveluri despărţite prin cornişe, platforma cu corni

şorului. Partea inferioară a turnului este vizual înt

acordarea unui profil înclinat soclului, asemănător glasisului turnurilor medieval

Primul registru al turnului este construit, în tradiţie bizantină, din piatr

, prin alternarea asizelor, obţinându-se un efect artistic,

ii Civile, Industriale si Agricole

utilizatori

2 a fost zidit la

. Cu el a început

, realizat în stil eclectic. În

imaginile de epocă în anii

, construit iniţial

ul cartierului mărginit de

nulescu Bodoni, cu intrarea soluţionată

, cu includerea unor

de la 2 m la parter până la 0,6 m la

direa este divizată în şase

e, platforma cu cornişele

a turnului este vizual întărită prin

tor glasisului turnurilor medievale.

ă, din piatră de

se un efect artistic,


specific manierei arhitectului. Restul registrelor sunt construite din piatră, în asize,

alternându-se două in nuanţe ale pietrelor, în spiritul arhitecturii otomane. Registrele,

sub forma unor etaje, sunt iluminate din goluri de ferestre cu partea superioară în arc

din bolţari de piatră, şi nişe cu aceleaşi caracteristici, la ultimul nivel, bolţarii fiind

aşezaţi alternativ după două nuanţe, în spiritul aceleiaşi arhitecturi orientale.

Platforma de observaţie, pe care se află foişorul de foc, este susţinut de

console masive, mărginită de un parapet din piatră. Foişorul de foc are pereţii

penetraţi de goluri mari cu geamuri, despărţite de piloni de piatră, pe care se sprijină

acoperişul ci streşini largi, care acoperă întreaga platformă. În interiorul castelului s-a

păstrat scara metalică in forma de spirala, fabricată la uzina din Chişinău a lui

Serbov-Sîrbu, iar în timpul renovării a fost instalat un ascensor.

Astăzi este sediul muzeului oraşului.

Imagine veche, si starea actuala a castelului de apa


Vedere transversala si longitudinala a fatadei

III. Castelele de apa din Timisoara

În 1732 s-a dat în folosinţă prima instalaţie mecanică pentru sistemul de

alimentare a oraşului de pe Bega. Acesta, spune Alexandru Zănescu în studiul său

intitulat “Pagini din istoria alimentării cu apă a oraşului Timişoara" (1974), consta

dintr-un sistem de roţi hidraulice, elevatoare, care ridicau apa extrasă din Bega, o

epurau şi o conduceau în cetate prin canale subterane acoperite.

Aşadar, anul 1732 marchează prima dată de seamă în istoria instalaţiilor

tehnice de alimentare cu apă ale Timişoarei. Instalaţia respectivă era alcătuită dintr-

un castel de apă (turn cu rezervor), dintr-o conductă dublă de distribuţie din lemn şi

din şase cişmele şi a fost amplasată în cartierul Fabric.

În 1774, aproape de primul turn, va fi realizată o a doua instalaţie mecanică,

folosită pentru a scoate apă dintr-o fântână săpată pe malul Canalului Bega. Energia

era obţinută tot cu ajutorul unei roţi hidraulice. Aceasta transmitea mişcarea sa la

două perechi de pompe cu piston, amplasate în castelul de apă. Construcţia



8

cilindrică era situată chiar deasupra fântânii şi avea în partea sa superioară un bazin

de apă ce asigura presiunea pentru distribuire, dar şi rezerva. Turnul, construit din

cărămidă, avea o înălţime de 16 metri şi diametrul de 8 metri. Cele două instalaţii

sunt menţionate în majoritatea surselor istorice ca asigurând inclusiv “purificarea"

apei, dar specialiştii consideră că nu putea fi vorba decât de o reţinere a impurităţilor

grosiere cu ajutorul unor grătare şi decantarea suspensiilor pe conducte. Realizarea tehnică în cauză a fost menţionată drept o curiozitate a Timişoarei

şi în lucrările de geografie. Al. Zănescu îl citează pe Karl Windisch care scria în 1786

că la Timişoara este de văzut Maşina hidraulică prin care apa râului este condusă în

oraş şi este făcută “potabilă”. Acelaşi Zănescu este de părere că alimentarea cu apă

realizată prin mijloace mecanice la Timişoara este prima de aceste proporţii

construită pe teritoriul de astăzi al României. Ingeniozitatea instalaţiei stârneşte

admiraţia specialiştilor în heraldică, aceştia introducând, în 1781, în stema oraşului

Timişoara, în câmpul din dreapta de sus, un turn castel de apă. Istoria primei

instalaţii de apă ia sfârşit în vara lui 1849.

Potrivit informaţiilor pe care ni le-a furnizat dl ing. Ioan Şişu, consilierul

directorului general al regiei Autonome “Aquatim", cele două castele de apă

existente şi astăzi în oraşul de pe Bega au fost realizate la începutul secolului al XX-

lea. Unul se află în cartierul Fabric, iar celălalt, în Iosefin, fiecare având o capacitate

de câte 500 mc. Ele au fost construite la capetele reţelei de distribuţie din 1914 şi au

servit pentru compensarea consumului maxim din cursul zilei. Amândouă erau

supravegheate zilnic, angajaţii lor având chiar locuinţa în incintă. Pentru a comunica

la Uzina de apă variaţia nivelului apei din rezervoare, aceştia dispuneau de câte un

post telefonic. În cazul umplerii rezervoarelor pe timpul nopţii, se putea opri

pomparea de la Uzina de apă, efectuându-se acumularea preţiosului lichid în

rezervoarele proprii.

Prin anii '40, sistemul de alimentare bazat pe acumulare pe vreme de noapte

în cele două rezervoare aeriene nu a mai funcţionat corespunzător, astfel că ele nu

au mai fost folosite, susţin autorii culegerii de monografii apărută în 1988 şi intitulată

“Grupul Întreprinderilor de Gospodărie Comunală şi Locativă Timiş".


Starea din urma cu mai multi ani si starea in momentul de fata a turnurilor

Imagine pet imp de zi, respective pet imp de noapte a turnurilor


Imagini din interiorul turnurilor



11

IV. Castelul de apa din Drobeta Turnu Severin

Edificiu emblematic al municipiului Drobeta Turnu Severin, este situat pe

strada Crisan la intersectia cu strada Dr. Saidac, parte a sistemului de alimentare a

orasului cu apa de Dunare. Dupa incercari repetate si esuate in anii 1890-1907 de

identificare a unor izvoare indestulatoare in panza freatica din zona Izvoru Barzii –

Malovat s-a ajuns la solutia alimentarii orasului cu apa din Dunare.

In aprilie 1909, in urma studiilor efectuate sub conducerea ing. Elie Radu,

adiministratia severineana s-a fixat asupra acestei solutii. Principiul de baza al

proiectului consta in „alimentarea cu apa de Dunare, decantata, filtrata si sterilizata

cu ajutorul ozonului”. Piesele de baza ale sistemului urmau sa fie o statie de captare

situata in amonte de oras, in afara zonei lui contaminabile, uzina de apa destinata sa

realizeze decantarea, filtrarea si sterilizarea cu ajutorul ozonului si castelul de apa,

prevazut sa faca distribuirea si proiectat sa fie construit din beton armat si organizat

in interior cu 2 rezervoare suprapuse, avand rolul sa deserveasca fiecare cate o

parte distincta a orasului. Capacitatea ambelor rezervoare era proiectata la 1025

metri cubi.

Intreaga constructie a fost platita cu un credit contractat de primarie la Casa

Creditului Comunal si Judetean. Prin licitatie lucrarile au fost adjudecate de firma

„P.P.Andreescu si Fiii” din Craiova.

Proiectul alimentării cu apă potabilă de Dunăre a oraşului Turnu Severin,

întocmit la Ministerul Lucrărilor Publice de inginerul Elie Radu, format din 13 piese

scrise şi 19 piese desenate şi aprobat de Consiliul Tehnic Superior, a fost trimis

primarului oraşului la 21 martie 1909.

Deschiderea oficiala a avut loc la 17 octombrie 1910 in prezenta primului

ministru I.I.C.Bratianu, a ministrilor Al. Constantinescu si V.Gh.Mortun, a episcopului

Ghenadie al Ramnicului- Noului Severin si a oficialitatilor locale.

Constructia s-a desfasurat sub conducerea directa a ing. Petre Ciocalteu,

seful Serviciului Tehnic al judetului Mehedinti, fiind supervizata de ing. Elie Radu,

autorul proiectului. Lucrarile la castel au inceput mai tarziu decat cele la restul

componentelor sistemului. In martie 1911 a fost fixata amplasarea lui, in punctul

amintit, fapt neagreat de o parte a comunitatii urbane. Un grup de locuitori a inaintat

comisiei interimare a urbei un memoriu cerand renuntarea la acest plan pe motivul



12

pastrarii intacte a configuratiei locului, unde se gaseau scolile primare nr. 3 de fete si

baieti, asa incat intreaga piata sa ramana cu perspectiva libera spre Crihala.

Argumentul era pertinent, insa aceasta amplasare coincidea cu cea mai inalta cota

din oras (104m), si, in consecinta, varianta cea mai avantajoasa in vederea

distributiei apei in toate zonele orasului.

Castelul de apa are 27 m inaltime si era la un momentat dat cea mai inalta

cladire din oras. Exteriorul a ramas nefinisat, asa cum este si astazi, stilul medieval

si patina timpului accentuandu-i personalitatea. In 1915, la baza sa, langa intrare, a

fost pusa o inscriptie in amintirea momentului fixarii pietrei fundamentale si a

incheierii, in linii mari, a lucrarilor, odata cu cinstirea cuvenita infaptuitorilor

proiectului.

In timpul Primului Razboiului Mondial, Castelul a servit ca punct de observatie

armatei germane, datorita celor 4 turnulete, construite initial pentru a putea fi folosite

de catre pompieri. Trecerea timpului si cresterea orasului n-au anulat functia

esentiala a castelului, prin care orasul a capatat tinuta civilizatoare. Astazi insa, cand

distributia apei este asigurata la capacitatile cerute prin alt sistem, Castelul de Apa

poate capata o noua functionalitate: un sui genesis Turn Eiffel al orasului.

Castelul de Apă a fost construit în urmă cu peste 100 de ani. Castelul de Apă

a suportat lucrări de modernizare în valoare de un milion de euro în vederea

transformării în unul din cele mai importante obiective turistice ale Mehedinţiului, cu

finanţare prin proiectul „Modernizarea şi conservarea Castelului de Apă”, proiect prin

Programul IPA de cooperare transfrontalieră România – Serbia în parteneriat cu

Primăria Negotin.

Clădirea castelului de apă este un turn din beton armat amplasat în punctul cu

cea mai ridicată cotă a vechiului oraş şi are următoarele caracteristici:

- arie construită = 132.60 m.p.

- arie desfăşurată = 796.00 m.p.

- număr de nivele = 6

- inălţimea la cornişă = 26.64 m

- inălţime totală = 40.77 m

- diametru la bază = 13.00 m


Situat în piata care-i poartă numele acesta adăposteşte următoarele funcţiuni:

- subsol – depozit materiale

- parter – cota 2 – birouri

- cota 3 – ateliere + magazii

- cota 4 – rezervor apă 510.00 m.c.

- cota 5 – spaţiu liber

- cota 6 – rezervor apă 514.00 m.c.

- cota 7 ( pod) – rezervor apă

În 2012 în Castel va avea următoarele funcţiuni:

- spaţiu de informare turistică;

- spaţiu pentru expunere obiecte de artă;

- spaţiu pentru vernisaje; spaţii muzeale;

- spaţii recreere – cafenea şi spaţii de belvedere.

Imagini ce prezinta evolutia in timp a castelului de apa


Imagini cu exteriorul castelului de apa

Imagini ilustrand partea interioara a castelului de apa



15

V. Castelul de apa din Arad

Turnul de apă este o clădire din municipiul Arad, realizată după planurile

arhitectuui Miklós Ybl, care a folosit ca model donjonul unei cetăți medievale.

In 1835, in Piata Pompierilor din Arad, autoritatile decid construirea unui edificiu

deosebit de important pentru viata localitatii, edificiu care in memoria aradenilor este

cunoscut sub numele de "Turnul de apa".

Turnul a fost construit pentru aprovizionarea cu apa a orasului aflat in plina

dezvoltare si pentru semnalarea incendiilor si interventia rapida a formatiei de

pompieri a municipalitatii.

Turnul are o inaltime de 35 m si a fost dat in folosinta in anul 1896, pentru

aprovizionarea cu apă a orașului și pentru semnalarea incendiilor, motiv pentru care

a fost ridicat în vecinătatea cazărmii pompierilor. Ca stil architectonic, Turnul de Apa

completeaza aspectul unitar al arhitecturii aradene de stil eclectic sau secession.

Turnul, o constructie solida de piatra si caramida, impresioneaza prin masivitate si

inaltime.

Turnul de Apa se remarca prin decoratia balcoanelor si a ferestrelor. De

asemenea, trecatorul ramane impresionat de registrul decoratiilor de la ultimul nivel,

registru cu o bogata si variata fantezie arhitectonica.

La momentul construirii, a fost cea mai înaltă clădire a orașului. Este o

construcție masivă din piatră și cărămidă, ce se remarcă prin decorația balcoanelor

și a ferestrelor. Turnul a funcționat până în anul 1956 pentru aprovizionarea cu apă.

Din 1990 turnul este în proprietate particulară, găzduind galeria de artă "Turnul de

apă", care are o expoziție permanentă a apei, și multe expoziții de artă sau tematice.

Spațiul expozițional se întinde pe 5 niveluri:

- la etajul I sunt organizate expoziții temporare ale artiștilor plastici

- la etajul II sunt prezentate lucrări ale anilor ’70 – ’80, realizate de pictori arădeni

- la etajul III este expoziția Apa domestică, care prezintă modurile în care oamenii au

utilizat apa de-a lungul timpului

- la etajul IV se prezintă tradițiile pompierilor din Arad și modul în care s-a făcut

alimentarea cu apă a orașului de-a lungul timpului

- la etajul V se găsește bazinul de apă, cu o capacitate de 400 de tone, în care acum

se poate urca pe o scară


Turnul de Apa este unul dintre cele mai importante obiective turistice

din Crisana, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Imagini cu Castelul de Apa

Partea superioara a turnului



17

VI. Castelul de apa din Braila

Orasul Braila, dezvoltat initial pe o suprafata de teren asemanatoare unei

jumatati de con nu avea cote suficiente ca sa se poata asigura gravitational

presiunea în retea dar nici pomparea directa nu era convenabila din cauza lipsei

posibilitatilor de control. Ca în multe alte cazuri, pentru orasele de ses, s-a adoptat

solutia cu rezervor suspendat, castel de apa. Diferenta de cota între cota necesara

rezervorului si cota terenului este asigurata de un turn asezat pe o fundatie

corespunzatoare.

Primul proiect de castel de apa, realizat în 1895 de ing. E.Radu prevedea un

castel de apa cu volumul de 2000 mc si o înaltime a turnului de 40 m. Aceasta

lucrare era o adevarata provocare pentru acele timpuri, având în vedere ca si astazi,

cu toata dezvoltarea tehnica nu avem castele de apa cu un volum mai

mare(volumele de 2000 mc în castele de apa sunt “bob numarat” în tara noastra).

Turnul era prevazut din zidarie din piatra. Castelul nu a fost realizat.

În 1912 ing. D. Germani a realizat proiectul actualului castel de apa; castelul

avea 1200 mc, fiind cel mai mare castel de apa din acele vremuri, cuva este asezata

pe o structura frumoasa din stâlpi din beton armat. Castelul a functionat pâna când

necesarul de apa a crescut mult, iar posibilitatile de pompare directa în retea au

putut fi realizate. Dupa1960, odata cu realizarea sistemului de alimentare cu apa din

sursa Suraia-Calieni si rezervoarele si statia de pompare Apollo, castelul de apa a

fost scos din functiune.

Castelul de apa amplasat în parcul orasului, cu o frumoasa arhitectura, a

devenit un punctde referinta. A construit totodata si un punct de observare a

incendiilor în oras - foisor de foc (incendii de care orasul a avut mult de suferit). Este

remarcabil ca aceasta constructive complicata a trecut cu bine peste cutremurul din

1940 când se presupune ca avea apa în el. Castelul de apa a avut o soarta buna: în

anii cu o productie buna a fost folosit si ca depozit pentru vin; dupa anii 1990 castelul

a fost transformat în restaurant. Pentru usurinta accesului consumatorilor, la partea

folositoare, castelul a fost completat cu doua turnuri pentru lifturi.

Castelul de Apa a fost ridicat intre 1912 si 1913, ca o constructie moderna,

inlocuind vechiul rezervor de apa din Piata Carantinei, prabusit in anul 1892. Dupa

prabusirea vechiului rezervor, edilii din acea vreme au dorit ridicarea altuia, care sa



18

fie integrat in arhitectura orasului si a vremurilor, astfel a fost elaborat un proiect

initial, de catre inginerul Elie Radu, pentru Piata Spiridon, intr-un stil arhitectonic

renascentist, dar care nu a mai fost pus in practica.

Constructia finalizata in anul 1913, nu mai respecta nimic din proiectul initial,

fiind formata din centuri si contraforti, ce imbraca la exterior rezervorul cilindric.

In 1982, cand constructia isi pierduse destinatia anterioara, a devenit spatiu

pentru alimentatie publica, ocazie cu care s-a demontat cupola originala, stalpii

interiori de sustinere si planseul peste rezervorul superior, care s-au refacut din nou.

Cele doua rezervoare au fost recompartimentate pe vertical, prin turnarea a doua

plansee din beton, s-au taiat goluri pentru usi si geamuri.S-au ridicat doua turnuri

cilindrice amplasate simetric, dotate cu scara exterioara si ascensor in interior. Tot

cu aceasta ocazie s-au facut finisarile din exterior si interior. In partea superioara a

constructiei, s-a amenajat un bar, care se putea deplasa in jurul axului sau, cu

ajutorul unui motor electric, intr-o rotatie completa, oferind privitorului panorama

intregului oras.

Castelul de Apa este situat pe faleza inalta a Dunarii,in punctul cel mai inalt al

orasului, la data construirii lui, fiind cea mai mare constructie de acest gen din

Romania.

Castelul de apa pastreaza amprenta timpului in zidurile pe care astazi le

numim “ruine”, ca un simbol al timpurilor in care brailenii se desfatau de pe platforma

rotitoare cu panorama intregului oras, pe acordurile de fanfara rasunand din foisorul

aflat in vecinatate.

Sursele istorice se contrazic asupra anului in care a fost construit Castelul de

Apa: pe de o parte se presupune ca cetatea dateaza inca din anul 1895, pe de alta

parte, in 1912 se pare ca ar fi fost dat in folosinta Castelul de Apa, desi inscriptia de

pe cladire indica drept an de contructie 1914.

In anii ‘90, in “Castel” functiona o berarie, la parter, o cofetarie, la primul etaj,

un restaurant, la al doilea etaj si un bar rotativ pe acoperis, bar asemantor celebrului

“Rainbow” din New York. Din pacate, odata cu trecerea anilor, unitatile de

alimentatie publica din “Castel” s-au inchis, iar cladirea a inceput sa se degradeze,

lucru care se intampla si astazi.

Castelul de apa nu mai este acum decat o constructie intrata in ruina, chiar

daca face parte, ce-i drept, din patrimoniul national, dar pe care, tocmai din cauza

formei sale aparte, nici un investitor nu simte impulsul de a-si investi banii. O


asemenea afacere este, din start, nerentabila dupa parerea unora, tocmai pentru ca

forma actuala nu poate fi modificata, singurele lucruri care s-ar putea materializa, in

acest caz, fiind transformarea castelului intr-un restaurant sau a unui observator

astronomic.

Ca o sentinta adusa unui condamnat, Castelul de Apa nu va mai ramane

decat o simpla marturie a unor vremuri in care brailenii inca mai puteau sa admire de

pe platforma sa rotitoare panorama intregului oras, in timp ce acorduri de muzica

acompaniau placut seara petrecuta la restaurantul din incinta sa.

Imagini ale turnului din diferite perioade de timp

Vedere de jos a castelului de apa


VII. Castelul de apa “Foisorul de foc” din Bucuresti

Castelul de apa, numit si cunoscut astazi sub numele de “Foisorul de foc” a

fost realizat în anul 1891 dupa proiectul ing. Thiem. Urma sa asigure acumularea

apei din retea în perioada de noapte (când scade consumul) si sa o livreze a doua zi

în cazul unui consum mare. Urmau sa fie executate doua castele de apa, de o parte

si de alta a râului Dambovita, dar cel de al doilea nu a mai fost executat.

Castelul a functionat cu apa asigurata din sursele Arcuda si Bragadiru. Din

pacate el a fost prevazut la mare distant fata de rezervoarele si statia de pompare

Grozavesti. Drept urmare în momentul în care consumul pe retea pe traseul de

alimentare a crescut, nu a mai ramas apa care sa umple castelul. Constructia

castelului, din beton armat, are 1000 mc volumul cuvei si un turn de30 m. Pentru

acele vremuri era o constructie remarcabila. Între timp, a functionat si ca foisor de

foc - amplasament pentru observarea locurilor unde aparea un incendiu si formatiile

de pompieri puteau fi alarmate (era constructia cea mai înalta din zona).

Din1924 functiunea sa de rezervor a încetat. Dupa anii ‘60, castelul a fost

transformat în muzeu al pompierilor, unul dintre castelele fericite a caror viata s-a

prelungit mult. A ramas si ca o constructie de referinta pentru Bucuresti.

Imagini cu Turnul de la inceputuri pana in zile de azi


Imagine cu scara din interiorul turnului

VIII. Castelul de apa “Mirajul” din Bucuresti

Castelul de apa de la întrepreinderea Mirajul reprezinta un pas important în

tehnologia de executie a castelelor de apa. Prin dezvoltarea tehnologica de executie

s-a putut aplica urmatoarea succesiune de faze:

- executarea fundatiei

- realizarea turnului cilindric cu cofraj glisant

- realizarea la nivelul solului a cuvei din beton armat

- ridicarea prin liftare a cuvei la pozitie

- blocarea cuvei prin monolitizare de turn

- realizarea acoperisului din elemente prefabricate

- finisarea lucrarii.

În acest fel se poate reduce mult efortul si durata de construire. Liftarea cuvei

se poate face prin tragere cu cabluri si trolii (pe vârful turnului fiind montati scripeti)

sau prin ridicare pe verine cu ajutorul unor prese hidraulice (tactica scoaterii apei din

fântâna).


Imagine cu Castelul de apa de la intreprinderea Mirajul

IX. Castelul de apa din Targu Jiu

Orasul Tg-Jiu desi se afla într-o zona cu dealuri în vecinatate, acestea nu sunt

totusi la distanta mica. Din aceasta cauza primul system de alimentare cu apa

realizata în 1943 avea prevazut un sistem si un castel de apa,rezervor suspendat.

Volumul rezervorului, necesar pentru vremea respectiva era de 500mc. Înaltimea

castelului 30 m.

Proiectul a fost realizat de ing. H. Theodoru (profesor al scoliiPolitehnice) este

o structura din beton armat. Cuva este cilindrica iar turnul de sustinere a cuvei este

construit din stâlpi din beton solidarizati cu grinzi. Pentru protectia conductelor si

asigurarea spatiului pentru scara de acces între stâlpi este realizat un turn.

Realizarea castelului s-a facut prin turnare pe loc aparand complicatii de

executie a cuvei. Lucrarea a fost terminata în 1944 si a functionat pâna în anii ‘60.

Odata cu cresterea înaltimii caselor/blocurilor castelul nu a mai putut alimenta

cu apa reteaua si a fost scos din functiune.Este în stare de conservare. Este

important deoarece reprezinta unul dintre putinele castele de mari dimensiuni

realizat în forma clasica - turnare pe loc cu cuva sprijinita provizoriu pe esafodaj.


Imagini ce dateaza de cateva zeci de ani

Imagini cu Turnul din zilele noastre

Documents

Referat 1 - Castele de Apa