Upload
razvan-petrescu
View
293
Download
7
Embed Size (px)
RECONDITIONAREA PIESELOR UZATE
Dupa un anumit numar de ore de functionare pentru un subasnsamblu, unele
piese, mai greu solicitate, prezinta o stare avansata de uzura, ceea ce face imposibila
functionarea in continuare a ansamblului respectiv.
Exista si defectari accidentale din cauza carora masinile pot iesi din functiune.
Cateva dintre aceste motive ar putea fi: suprasolicitari, loviri, montari gresite, defecte de
material, etc.
S-a vazut ca, dupa demontare, se stabileste GRADUL DE UZURA (analiza
pieselor, masurari, comparari, verificari de unde ne rezulta natura si marimea uzurii).
Acest grad de uzura este factorul care influenteaza in mod direct costul reconditionarii,
ne ajuta sa apreciem corect daca este sau nu cazul sa recurgem la reconditionare.
Costul unei reconditionari se poate determina cu relatia:
CREC = COP + CMAN+ CMAT + CR unde,
COP costul operatiilor pregatitoare;
CMAN costul manoperei aferente;
CMAT costurile materialelor utilizate;
CR regia atelierului respectiv.
Costul total al reconditionarii este indicat sa nu urce mai mult de 70–80% din
pretul unei piese noi, bineinteles cu conditia obtinerii unei calitati a piesei reconditionate
sensibil egala cu cea a piesei initiale.
De cele mai multe ori, chiar daca pretul reconditionarii sa zicem este egal cu al
unei piese noi, reconditionarea asigura economii insemnate fata de situatia inlocuirii:
- Materialul de baza, piesa de baza se pastreaza ( raportul dintre masa piesei finite si a semifabricatului sa
fie cat mai apropiat de “1”)
- Posibilitatea efectuarii operatiilor in atelierele proprii;
- Manopera se executa de oameni care exploateaza apoi utilajul (sau se face in preajma lor de catre colegi)
– acest motiv nu aduce intotdeauna calitate optima.
- Uneori piesa refacuta sau reconditionata se finiseaza la cote compatibile cu uzura pieselor cu care este in
contact direct.
1. Reconditionarea pieselor prin prelucrari pe masini–unelte
Acest proces se desfasoara in cadru organizat, dupa intocmirea unui proces tehnologic economic, care se
exprima prin documentatia tehnologica de prelucrare, unde se prescriu toate operatiile tehnologice necesare.
Desfasurarea procesului tehnologic se face urmarind fisa tehnologica si planul de operatii.
- FISA TEHNOLOGICA – formular tipizat in care putem citi toate datele procesului tehnologic.
- PLAN DE OPERATII –stabileste succesiunea operatiilor si a fazelor de lucru
(fiecare operatie pe o fila).
Foarte multe ansambluri, in practica lucreaza impreuna, trebuind sa existe un
anumit joc intre piese (fus–lagar, piston–cilindru, etc). Dupa un numar de ore de
functionare, prin uzura, apare un joc mai mare decat cel maxim admisibil.
In aceste cazuri, uzurile pot fi compensate prin executia si introducerea unor
bucse, cu strangere, ori fixate prin alte procedee ca filetare, mici suduri de fixare, stifturi
filetate, etc, cum se poate vedea in exemplele din figura 1.
De cele mai multe ori insa, este necesara combinarea a doua sau trei metode
pentru efecte diferite. Spre exemplu, in figura 2. este vorba in principal de o
reconditionare prin sudare manuala cu arc electric cu electrozi metalici inveliti, urmata
de prelucrarea mecanica.
Analizand putin tehnologia reconditionarii dintilor acestei roti ( nu intreaga roata,
cu batai radiale, uzura la butuc etc) pentru reusita suntem nevoiti sa facem:
- Spalare, degrosare, masurare.
- Inlaturarea completa a partii defecte, pana cand materialul ramas nu mai
prezinta nici un defect.
- Tesirea marginilor rupturii, fisurii, imbinarii.
- Functie de sudabilitatea otelului, de cantitatea de metal ce urmeaza a fi
depusa si de tipul electrozilor, este de obicei necesara o preincalzire
(100–350oC functie de otelul din care este fabricata roata).
- Incarcarea suprafetei uzate prin depunere succesiva de straturi de metal
(electrod ales in functie de compozitia chimica a materialului piesei).
- Prelucrare mecanica finala, prin care se asigura dimensiunile cerute in
desen si calitatea suprafetelor.
Deci la mansonarea unui fus, la bucsarea unui alezaj, pentru fixare, fie ca utilizam stifturi, suruburi, fie putem utiliza
sudarea prin puncte, cordon de sudura, fie fretajul, respectiv asamblarea cu strangere a doua piese conjugate.
Presarea celor doua piese (manson–fus, bucsa in alezaj, etc) se poate face la rece sau la cald.
In cazul presarii la rece, figura 3, forta necesara presarii se poate calcula dupa
expresia:
F = [daN] unde,
= coeficientul de frecare la presare
d = diametrul suprafetei de contact [cm]
l = lungimea de contact [cm]
p = presiunea specifica de strangere pe suprafata de contact [daN/cm2]
Presele hidraulice sunt echipate cu manometre de control, cu care putem regla
forta F de realizare a presarii, pentru a evita distrugerea pieselor, spre exemplu.
Pentru suprafetele plane, se pot utiliza compensatori de uzura atat pentru a
reduce suprafata respectiva la cotele proiectate, cat si pentru a proteja o anumita
suprafata, ai conferi o duritate marita, un coeficient de frecare redus, etc.
Atunci cand piesele au uzuri mari (spre exemplu o cremaliera) sau au fost
reconditionate de mai multe ori (spre exemplu prin incarcare cu sudura si apoi
prelucrare), se pot remedia prin indepartarea zonei uzate pe cale mecanica (prin
aschiere sau termic) si aplicarea in locul respectiv a unei piese suplimentare. De
exemplu, unele cremaliere, din proiectare sunt confectionate din mai multe bucati, fiind
foarte lungi. Ele se uzeaza neuniform, mai mult pe anumite portiuni, deci nu se justifica
inlocuirea totala.
2. Reconditionarea prin deformare plastica
Prin acest gen de reconditionare, volumul materialului piesei nu se schimba. Are
loc o redistribuire a materialului in volumul piesei, astfel ca sa fie compensata uzura.
REFULAREA– se utilizeaza la marirea
dimensiunii exterioare la piese pline sau
micsorarea dimensiunii interioare la piese
tubulare, ca in figura 6. Deformarea se executa
pe o presa hidraulica cu ajutorul a doua cepuri 2
si 3 ale caror diametre sunt egale cu
dimensiunea interioara dorita dupa presare.
Umerii cepurilor asigura deformarea.
MANDRINAREA – se foloseste in special pentru marirea diametrului exterior al pieselor tubulare (fara
modificarea lungimii lor). Se executa la cald sau la rece prin introducerea in alezaj a mandrinelor sferice sau conice.
MOLETAREA (RANDALINAREA) – se utilizeaza pentru modificarea dimensiunilor exterioare sau interioare la piese
cilindrice prin deplasarea locala a materialului de suprafata. Dupa cum se vede in figura 7, se poate utiliza, de
exemplu, pentru marirea diametrului exterior al fusului pentru montajul rulmentului. Se executa pe strung, dupa care,
pentru asigurarea preciziei la montaj se poate face o rectificare.
Procedeele de reconditionare prin compensatori de uzura prezinta unele
avantaje ca:
posibilitatea repararii pieselor la cotele initiale;
cost mai redus decat la o piesa noua;
economie de materiale, in special la piesele noi;
calitate buna a reparatiei.
Dar prezinta si dezavantaje ca:
reducerea rezistentei mecanice a piesei;
modificarea rigiditatii initiale;
modificarea eforturilor, a tensiunilor interne in materialul piesei.
Exemple ce se aplica practic:
la roti melcate mai mari se poate inlocui complet coroana melcata.
rotile de rulare ale locomotivei se reconditioneaza prin inlocuirea
bandajelor.
la rotile unei macarale (pod rulant) se inlocuieste bandajul usor, fiind
concepute in acest sens (suruburi de prindere sau sudare).
3. Reconditionarea prin sudare
Sudarea constituie unul dintre cele mai utilizate procedee de reconditionare. Pe langa faptul ca avem la
dispozitie numeroase procedee de sudare, se poate asigura un spectru larg de reparatii:
compensarea uzurilor prin depuneri de metal;
reconditionarea unor fisuri, crapaturi sau sparturi;
imbinarea unor piese rupte;
imbinarea pieselor componente la un dispozitiv sau constructie sudata.
O reparatie ce utilizeaza un procedeu specific sudarii este indicat sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
rezistenta piesei in zona sudurii sa se apropie de cea a materialului de baza;
metalul de adaos sa fie apropiat ca si compozitie chimica si proprietati
mecanice cu cel al piesei;
stratul sau cordonul depus sa permita apoi prelucrarea prin aschiere pentru
corectarea formei si dimensiunii.
AVANTAJE:
permite reconditionarea unor piese ce au inglobata foarte multa
manopera;
economie de material;
cost scazut;
se realizeaza reparatii care nu pot fi facute prin alte procedee;
utilajul folosit la sudura este simplu, ieftin, cu posibilitate mare de
diversificare;
sudarea este usor pretabila mecanizarii si automatizarii.
DEZAVANTAJE:
structura imbinarii de regula difera de cea a materialului de baza;
tensiuni remanente care pot cauza deformatii sau chiar ruperi in
functionare.
3.1. Sudarea manuala cu arc electric (cu electrozi metalici inveliti)
Cele mai multe lucrari sunt reconditionate prin acest procedeu, deoarece este cel
mai la indemana, cel mai usor accesibil in zone chiar inchise, se pot executa incarcari
de suprafete uzate prin frecare sau executarea unor reparatii de piese fisurate, sparte.
Suprafetele uzate se incarca prin depuneri de straturi succesive, folosind un electrod ales functie de compozitia
chimica a materialului piesei. Dupa atingerea (depasirea) grosimii dorite, suprafetele se prelucreaza mecanic.
Piesele trebuie pregatite inainte de sudare prin tesirea marginilor rupturii, curatirea, spalarea si/sau
degresarea zonei de lucru. In figura 8. se poate distinge electrodul metalic 5, invelisul cu strat de flux 6, arcul electric
format intre electrod si piesa 1 ce se sudeaza 7 si un strat de zgura 3 ce protejeaza baia de metal din timpul operatiei
impotriva oxidarii.
Functie de sudabilitatea otelului, de cantitatea de
metal ce se depune, de electrozii de care se dispune, piesa
reconditionata poate fi preincalzita, rezultand micsorarea
tensiunilor interne si deci inlaturarea pericolului fisurarii sau
al deformarii piesei.
Piesele de fonta se reconditioneaza prin sudare mai
greu fata de cele de otel. Totusi, cu o tehnologie ingrijita si
corecta, cu electrozi ce au in compozitia lor Cu–Ni sau Ni–
Fe se poate suda fonta.
Cand trebuie asigurata o rezistenta sporita, sau se reconditioneaza piese cu peretii mai grosi de 10mm, se
pot utiliza suruburi filetate, montate in diferite planuri, sau ancore, care prin sudarea lor in rostul pregatit pentru
sudura asigura o rezistenta sporita a imbinarii, cateva exemple fiind reprezentate in figura 9.
3.2. Sudarea electrica sub strat de flux
Procesul sudarii electrice sub strat de flux in general este automatizat,
caracterizat printr-o mare productivitate. Fluxul protejeaza metalul topit contra oxidarii si
patrunderii azotului din atmosfera.
Racirea metalului supraincalzit in zona arcului electric este incetinita de prezenta
fluxului 6 ce acopera suprafata piesei 1, influentand structura zonei sudate 2 prin
introducerea de tensiuni, deformatii mai mici, cum se poate distinge din figura 10.
Procedeul se foloseste de regula la incarcarea unor piese cu suprafete uzate de
intindere mare cum ar fi:
· cilindrii de laminor;
· mori din industria alimentara sau a materialelor de constructii;
· rotile vagoanelor de cale ferata sau tramvaie.
Dar si la piese nu foarte mari,
cum ar fi:
· reconditionarea fusurilor pe care
vin montati rulmentii;
· arbori planetari;
· arbori canelati.
3.3. Sudarea
pieselor cu arc electric vibrator
( Prin vibrocontact )
Incarcarea pieselor se realizeaza prin topirea electrodului din sarma neacoperita,
datorita unui ac electric vibrator, format intre suprafata piesei de reconditionat si acest
electrod.
Frecventa acestor vibratii (uniforme) este de 50–100 oscilatii/secunda.
In timpul vibratiei, electrodul atinge piesa, rezultand un scurt circuit, datorita
caruia electodul se sudeaza de piesa. In momentul urmator, electodul tinzand sa se
indeparteze de piesa, de punctul de contact, se rupe, lasand pe suprafata piesei o
particula de metal. Dupa rupere, sarma–electrod se indeparteaza, dand nastere unui
arc electric de scurta durata (milisecunde), care topeste si intinde particula de metal
depusa.
Procesul repetandu-se, pe suprafata piesei ce se reconditioneaza, metalul-
electrod de adaos este depus sub forma unor straturi continue.
Procedeul are numeroase avantaje, printre care cele mai importante ar fi o
productivitate ridicata si incalzire redusa pentru piese.
Instalatia folosita este destul de simpla, reprezentata in figura 11, putand fi usor
montata pe un strung obisnuit. Piesa 1 se prinde in universalul strungului. Dispozitivul
propriu-zis se monteaza pe sania transversala a caruciorului si se compune din sarma–
electrod 2, ce trece prin ghidajul 3, vibrat prin intermediul unei tije si a excentricului 4, ce
este actionat de un motor electric M. Datorita legarii electrodului 3 si piesei prin
intermediul unei patine de contact 5, la sursa de sudare S, se va facilita producerea
fenomenelor descrise mai sus.
Pentru incarcarea intregii suprafete a piesei, se poate utiliza mecanismul de
avans longitudinal al saniei strungului, pentru deplasarea dispozitivului in lungul
generatoarei piesei.
In prectica se poate utiliza in locul vibratorului mecanic (motor–excentric), unul
electromagnetic, ca in figura 11, in partea dreapta.
4. Reconditionarea pieselor prin lipire
Metoda de reconditionare a pieselor prin lipire se aplica in cazul in care se constata rupturi, fisuri, crapaturi
sau este necesara inlocuirea unei parti din piesa uzata.
Pentru lipire se foloseste un aliaj de adaos topit, diferit de acela al pieselor de
imbinat, temperatura de topire a materialului de adaos fiind mai mica decat
temperaturile de topire ale materialelor de baza.
Procedeul se utilizeaza pentru imbinari de piese care nu sunt supuse la solicitari
mari. Se realizeaza o difuzie reciproca la suprafetele metalului de baza (piesele de lipit)
si aliajul pentru lipit, are loc un schimb de atomi intre cele doua materiale rezultand un
aliaj de legatura sub forma unui strat intermediar.
Este necesara o pregatire a pieselor inaintea operatiei de lipire, pentru ca locul
de imbinare sa fie bine curatat de grasimi, murdarii, oxizi, etc. Principalele operatii ce se
fac inaintea lipirii sunt:
Curatare mecanica - (perie de sarma, pilire, sablare, polizare, razuire, etc.)
Degresare –(benzina, petrol, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu, silicat de
sodiu)
Decapare –(solutii de acid sulfuric, clorhidric sau fosforic).
In functie de temperatura de topire a aliajelor de lipit, se poate aplica lipirea
moale (cu aliaje ce au temperatura de topire sub 500oC, cum sunt cele din tabelul 1.), si
lipirea tare (cu aliajele ce au temperaturi de topire peste 500oC, cum sunt aliajele
AmSiLp si AmSnLp)
Tabelul 1. Aliaje folosite pentru lipirea moale
Simbolul
aliajului
Utilizare
LP 20 SB Lipituri la flacara. Lipirea tevilor de plumb, alama, cupru si otel,
precum si pentru metalizare in vederea asigurarii aderentei
metalelor antifrictiune
LP 30 Lipirea articolelor de tinichigerie din tabla de otel, tabla cositorita,
tabla sau sarma zincata, alama, cupru, precum si la cositorirea
conductelor electrice, cositorirea cuzinetilor etc.
LP 30 SB Lipituri pentru lucrari de tinichigerie. Lipituri la flacara.
LP 37 Lipirea mansoanelor de plumb pentru cabluri electrice si de
telecomunicatii
LP 40 Lipituri la aparatajul electric, casnic, de laborator, lipirea tablei
cositorite, a tablei de alama.
LP 40 SB Lipirea radiatoarelor auto, a pieselor din aparatele electrice si
radio.
LP 50 Lipituri la aparatajul electric de putere.
LP 60
LP 63
Lipituri fine in electricitate si radiofonie, lipituri unde trebuie evitata
supraincalzirea.
LP 65 Lipituri de circuite imprimate.
LP 90 Lipituri speciale la vase alimentare, la aparataj medical.
Aliaje folosite pentru lipirea tare: (STAS 12113 – 92)
· Cu + Zn (Am42Lp; Am47Lp; Am51Lp; AmSiLp) – cifra reprezinta procentul
mediu de Cu, restul fiind zinc (Zn).
· Al + Si
· Mg + 2%Al + 2%Zn temperatura de topire » 873oC.
· Cu + (5 7)% P temperatura de topire » 981oC
· Cu + (37 80)% Au temperatura de topire » 1173oC
· Ag + Cu
· Cu + Sn
· Ni + Cr
· Si + Br
Pentru a impiedica oxidarea metalelor in timpul lipirii si pentru a imbunatati difuzia si fluiditatea aliajului de lipit, se
folosesc materiale protectoare numite fluxuri, sub forma de lichid, paste, prafuri care se intind pe toata suprafata de
imbinare.
Fluxuri dezoxidante (dizolva chimic straturile de oxizi de pe metale)
- acid clorhidric
- clorura de amoniu
- acidul boric
- clorura de zinc
- boraxul
fluxuri de acoperire (nu produc nici o actiune chimica dar protejeaza de
oxidare suprafetele)
- colofoniul
- ceara
- rasina
Cele mai uzuale imbinari prin lipire sunt prezentate in figura 12.
a) b) c)
Prin suprapunerea pieselor Asezare cap la cap Tesire la unghi de 30o
d)
e) f)
Asezare cap la cap si Prin suprapunere si rasfrangere
suprapunerea unui adaos
Alte metode si forme de lipire:
Lipirea cu arzatoare cu gaz, cu flacara;
Lipirea prin rezistenta de contact, prin inductie;
Lipirea prin cufundare in aliaj de lipit in stare topita;
Lipirea in bai de saruri;
Lipirea in cuptoare cu atmosfera controlata;
Lipire cu adezivi;
Lipirea capilara;
Lipirea cu ultrasunete.
Depuneri si utilizari in reparatii a maselor plastice
Materialele plastice mai larg raspandite in operatiile industriale sunt:
- rasini poliamidice;
- polietilena;
- fibre de sticla;
- rasini epoxidice;
- aditivi.
Acestea ocupa un rol important printre materialele noi care se utilizeaza in constructiile de masini, datorita
caracteristicilor tehnice si calitative pe care le ofera, dintre care se pot aminti:
- greutate specifica redusa;
- rezistenta la uzura si coroziune ridicata;
- prelucrabilitate usoara;
- sunt rele conducatoare de electricitate si caldura etc.
Aceste materiale si tehnologiile moderne de utilizare a lor, tind din ce in ce mai mult sa inlocuiasca metalele
(feroase si neferoase), lemnul, sticla, portelanul.
Cateva exemple de materiale de acest fel se pot vedea in tabelul 2.
Tabelul 2.
A. Materiale termoreactive de presare
Bachelita de uz
general
Suruburi, piulite, garnituri, capace, manere.
Bachelita cu suport
textil
Bucse, lagare de alunecare, suruburi, piulite, cuzineti,
ghidaje, duze, rotoare de pompe.
Poliuretan Cuzineti, lagare de alunecare, bucse, ghidaje, racleti,
curele, benzi transportoare.
B. Materiale termoplastice stratificate
Textolit Cuzineti, lagare de alunecare, roti dintate fara zgomot
utilizate la viteze mari, semifabricate de diferite
profiluri, bucse, ghidaje.
Lignomet Bucse, ghidaje, colivii si bile pentru rulmenti, cuzineti,
lagare de alunecare, semifabricate de diferite profiluri.
Pertinax Semifabricate de diferite profiluri, bucse, piese
izolatoare.
Poliesteri armati cu
fibre de sticla
Aparatoare, carcase, caroserii, ventilatoare, rotoare de
pompe.
C. Materiale termoplastice de injectare, de extrudere
Policarbonati Conducte, racorduri, fitinguri.
Poliamide Cuzineti, bucse, suruburi, piulite, garnituri, ghidaje, roti
dintate, role de ghidare si pentru intinderea curelelor,
aspersoare, duze, curele, racleti, semifabricate, rotoare
de pompe, cuplaje, inele de uzura, manere, capace.
Polietilena Conducte, carcase, aparatoare, racorduri, fitinguri,
caroserii, recipienti.
Policlorura de vinil Racorduri, fitinguri, aspersoare, conducte, recipienti,
curele, duze, benzi transportoare, racleti, aparatoare,
caroserii, carcase, robinete.
Politetrafluoretilena Cuzineti, bucse, lagare de alunecare, ghidaje, robineti.
Poliformaldehide Ghidaje, cuzineti, lagare de alunecare, bucse.
Depunerile de materiale plastice pe suprafetele metalice sunt foarte raspandite
(feronerie, rame, suporti rigizi ce vin in contact cu mana omului – barele de sustinere
din interiorul autobuzelor, etc).
In cele ce urmeaza se vor aminti cateva din metodele, tehnologiile de aplicare a
maselor plastice pe diferite suprafete.
Depunere in strat fluidizat
Materialul plastic se prezinta sub forma pulverulenta, intr-un recipient conceput
astfel incat pe la baza lui se poate introduce aer filtrat, ce face ca pulberea de
poliamida, cu marimea particulelor de 0,15 0,25mm sa miste continuu, ca si cum
ar“fierbe”. Piesele metalice se introduc incalzite, avand o temperatura ce depaseste cu
putin temperatura de topire a poliamidei (250-2800C), se imerseaza scurt in aceasta
pulbere, dupa care se racesc in apa. Suprafetele astfel protejate sunt rezistente si au un
aspect foarte placut. Orice metal ce are punctul de topire peste cel de incalzire necesar
acestei operatii, poate fi acoperit prin acest procedeu.
Depuneri prin pulverizare
Pulberile de mase plastice, la o anumita temperatura, se sufla cu ajutorul unei
instalatii cu aer comprimat pe suprafetele respective.
Depuneri prin centrifugare
Depunerile se pot realiza pe suprafetele interioare, putandu-se adapta acestei
operatii spre exemplu un strung si, in plus, fiind necesara incalzirea piesei (cu flacara).
Depuneri prin vibratii
Se face cufundarea piesei incalzite in strat vibrant de polimeri (f = 50 100Hz).
Turnarea sub presiune a materialelor plastice
Pentru obtinerea unor piese in matrite, materialul sub forma de granule are in
compozitia sa rasini, coloranti si diferite adaosuri, este dozat, incalzit si topit. Presiunea
de lucru este de 6 20 daN/cm2, functie de polimerul utilizat.
Depuneri pe suprafete incalzite a solutiilor de material plastic
Dupa depunere se lasa 24–48 ore pentru incalzirea materialului, dupa care
urmeaza un tratament termic la aproximativ 370–420oC si apoi o racire foarte lenta, ce
asigura proprietati deosebite materialului si rezistenta la uzura.
Rasini epoxidice
Se utilizeaza la reconditionarea unor fisuri, defecte de suprafata ale carcaselor
turnate, refacerea unor ajustaje fixe, imobilizarea unor asamblari. Piesele in cauza se
degreseaza in prealabil, se prepara amestecul, se da pe piesele care se imbina si se
lasa 24 72 ore la temperatura ambianta, dupa care se face o polimerizare la 100oC,
timp de 2 ore.