22
REABILITAREA CHIPULUI LUI DUMNEZEU ÎN OM David Gabriel

Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

Embed Size (px)

DESCRIPTION

O scurta analiza a ceea ce inseamna chipul lui Dumnezeu in om

Citation preview

Page 1: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

REABILITAREA CHIPULUI LUI DUMNEZEU ÎN OM

David Gabriel

2013

Page 2: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

2

Page 3: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................................2

INTRODUCERE........................................................................................................................3

1. PASAJE RELEVANTE DIN SCRIPTURĂ...........................................................................4

2. OMUL DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU..........................................................................52.1. Concepţia Bisericii cu privire la chipul lui dumnezeu în om..........................................52.2. Concepţia ştiinţei creaţioniste cu privire la chipul lui dumnezeu în om.........................62.2.1. Concepţii asemănătoare ale ştiinţei şi ale Bisericii......................................................62.2.2. Concepţii diferite ale ştiinţei de ale Bisericii...............................................................72.3. Concepţia ştiinţei evoluţioniste cu privire la chipul lui dumnezeu în om.......................72.4. Concluzii privitoare la natura chipului..........................................................................10

3. CHIPUL LUI DUMNEZEU PIERDUT...............................................................................11

4. RESTAURAREA CHIPULUI LUI DUMNEZEU ÎN OM..................................................12

CONCLUZIE............................................................................................................................13

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................14

3

Page 4: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

INTRODUCERE

După ce Dumnezeu a creat toate lucrurile, l-a creat şi pe om, dar diferit de toată creaţia

Lui. Dintre toate făpturile create de Dumnezeu, numai despre o singură fiinţă, omul, se spune

că a fost făcută ,,după chipul lui Dumnezeu”.1

Prin intermediul acestei lucrări se va încerca explicarea expresiei ,,după chipul lui

Dumnezeu”. Sunt multe teorii care s-au născut pe margina acestui subiect, iar această lucrare

îşi propune să le dezbată pe cele mai importante ca mai apoi să putem ajunge la o concluzie.

De asemenea lucrarea îşi mai propune să descopere în ce măsură chipul lui Dumnezeu mai

poate fi restaurat în om.

Există diverse moduri în care am putea proceda atunci când încercăm să dezlegăm misterul

chipului lui Dumnezeu în om. De această dată am ales metoda empirică. Prin cercetarea

diverselor ştiinţe vom încerca să ajungem la o concluzie care să facă lumină asupra acestei

teme.

În primul capitol vom căuta cele mai relevante pasaje din Biblie care vorbesc despre

chipul lui Dumnezeu în om, pentru a avea o bază de la care să pornim. După ce ne-am format

bazele Cuvântul Scripturii, în capitolul doi vom analiza mai multe concepţii cu privire la

chipul lui Dumnezeu în om. În decursul timpului teologii au dezvoltat câteva teorii, dar şi

oamenii de ştiinţă – atât cei care cred creaţionismul, cât şi cei care susţin evoluţionismul.

Capitolele trei şi patru îşi propun să trateze problema pierderii chipului lui Dumnezeu şi

recâştigarea acestuia. Se doreşte a se afla ce anume s-a pierdut în momentul în care Adam a

păcătuit şi ce anume mai putem recâştiga şi cum.

1 William MacDonald, Comentariu la Vechiul Testament (Făgăraş: Agape, 2011), 33.4

Page 5: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

1. PASAJE RELEVANTE DIN SCRIPTURĂ

Sunt multe pasaje biblice care vorbesc despre chipul lui Dumnezeu, probabil cel mai

cunoscut fiind cel din Geneza 1:26-27: ,,Apoi Dumnezeu a zis: <<Să facem om după chipul

Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului,

peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişscă pe pământ.>> Dumezeu

a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

În Geneza 5:1 avem o recapitulare a ceea ce făcut Dumnezeu: ,,În ziua când a făcut

Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.” Iar în versetul 2 scriitorul

adaugă: ,,l-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de

om, în ziua când au fost făcuţi.”

În Geneza 9:6 uciderea este interzisă datorită faptului că omul a fost creat după chipul lui

Dumnezeu: ,,Dacă varsă cineva sângele omului şi sângele lui să fie vărsat de om; căci

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.”

În 1 Corinteni 11:7 Pavel spune: Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el

este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.” Pavel nu spune că

femeia nu este chipul lui Dumnezeu, el doar subliniază că ea este slava bărbatului la fel cum

bărbatul este slava lui Dumnezeu.

În Iacov 3:9, din pricina faptului că omul este făcut după asemănarea lui Dumnezeu,

autorul condamnă folosirea limbii pentru a blestema oamenii: ,,Cu ea (limba) binecuvântăm

pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după

asemănarea lui Dumnezeu.”

În Romani 8:29 se face observaţia că cei care devin credincioşi prin procesul mântuirii sunt

modelaţi după chipul Fiului: ,,Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât

mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai

mulţi fraţi.”

În 2 Corinteni este scris: ,,Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava

Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul

Domnului.”

În Efeseni 4:23-24 Sfântul apostol Pavel îşi îndeamnă cititorii: ,,... şi să vă înnoiţi în duhul

minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu de o

neprihănire şi o sfinţenie pe care o dă adevărul.” Iar în Coloseni 3:10 se referă la îmbrăcarea

cu ,,omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.”2

2 Millard J. Erickson, Teologie Creştină (Oradea: Cartea Creştină, 2004), 435-436.5

Page 6: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

2. OMUL DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU

Coroana creaţiei lui Dumneu este omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.3

Această expresie ,,după chipul lui Dumnezeu” a împărţit mult lumea teologică care a încercat

să identifice o caracteristică a omului, sau chiar mai multe, în care să poată fi vazut chipul lui

Dumnezeu în om.

2.1. CONCEPŢIA BISERICII CU PRIVIRE LA CHIPUL LUI DUMNEZEU ÎN OM

În decursul istoriei Bisericii s-au dezvoltat trei puncte de vedere.

(1) Punctul de vedere substanţial, care identifică anumite calităţi speciale ale omului, cum

ar fi raţiunea sau spiritualitatea ca fiind chipul lui Dumnezeu în om. Acest punct de vedere

este susţinut de Luther, Calvin, şi mulţi alţi scriitori ai Bisericii primare.

(2) Punctul de vedere relaţional, care susţine că expresia chipul Dumnezeu în om are de-a

face cu relaţiile interpersonale. Acest punct de vedere este susţinut de Emil Brunner şi de Karl

Barth.

(3) Punctul de vedere funcţional, pentru care chipul lui Dumnezeu are de-a face cu o

funcţie pe care o îndeplinim noi; de obicei, exercitarea stăpânirii peste creaţie. Acest punct de

vedere este susţinut de scriitorii mai moderni cum ar fi Norman Snaith şi Leonard Verduin.4

În ceea ce susţine Biserica, nu este loc de asemănarea fizică, iar atunci când ştiinţa cere ca

omul să fie pus în contrast cu animalele, Biserica invocă Trinitatea. După cum Dumnezeu este

Trinitate (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), tot aşa şi omul este o fiinţă tripartită (trup, suflet şi duh).

Ca şi Dumnezeu, omul posedă intelect, o natură morală, capacitatea de comunica cu semenii

lui şi o natura emoţională care depăşeşte instincul. Nici vorbă de asemănare fizică aici. În

contrast cu animalele, omul este un închinător, comunică prin sunete articulate şi mai are şi

capacitatea de a crea.5

Pentru a-şi susţine punctele de vedere, Biserica a recurs la explicarea înţelesurilor pe care

le au cuvintele ebraice tselem (chip) şi demût (asemănare) care se referă la ceva similar, dar

nu identic cu un lucru pe care îl reprezintă şi după al cărui chip este făcut. Cuvântul chip mai

poate fi folosit şi pentru un lucru care reprezintă un alt lucru. Cuvântul tselem se referă la un

obiect similar unui alt lucru şi deseori reprezentant al aceluiaşi lucru. Cuvântul este

întrebuinţat pentru a se vorbi despre statuete sau reproduceri ale tumorilor sau şoarecilor (1

Samuel 6:5, 11), despre picturi murale cu soldaţi (Ezechiel 23:14) şi despre idoli păgâni sau

statuete reprezentând anumite zeitâţi (Numeri 33:42; 2 Împăraţi 11:18; Ezechiel 7:27, 16:17; 3 MacDonald, Comentariu la Vechiul Testament, 33.4 Wayne Grudem, Teologie Sistematică (Oradea: Făclia, 2004), 469.5 MacDonald, Comentariu la Vechiul Testament, 33.

6

Page 7: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

şi altele). Cuvântul demût se referâ tot la un obiect, însă tinde să fie folosit mai frecvent în

contexte în care ideea de similaritate este subliniată mai mult decât ideea de reprezentare sau

substituire (a unui Dumnezeu, de exemplu). Modelul împăratului Ahaz sau desenarea altarului

pe care l-a văzut în Damasc este o ,,asemănare” (2 Împăraţi 16:10), aşa cum sunt şi figurinele

de tauri de sub altarele de bronz (2 Cronici 4:3-4), şi picturile murale ale carelor şi soldaţilor

babilonieni (Ezechiel 23:15). În psalmul 58:4 veninul omului rău este o ,,asemănare” cu

veninul şarpelui: aici ideea este că cele două sunt foarte asemănătoare în caracteristicile lor

dar nu se include ideea de reprezentare sau substituire reală a unuia. Toate acestea dovedesc

că traducerea făcută prin chip şi asemănare ne oferă echivalente exacte pentru termenii

ebraici.6

2.2. CONCEPŢIA ŞTIINŢEI CREAŢIONISTE CU PRIVIRE LA CHIPUL LUI DUMNEZEU ÎN OM

Oamenii de ştiinţă care cred în creaţie, au concepte asemănătoare cu cele susţine de

Biserică. Ceea ce au în plus sunt argumentele asemănării fizice.

2.2.1. Concepţii asemănătoare ale ştiinţei şi ale Bisericii

(1) Un om diferă de un animal în mintea sa, în inteligenţa sa, în abilitatea sa de a raţiona,

de a gândi. Totuşi cel mai sălbatic om din îndepărtata junglă poate învăţa aceste trei materii.

(2) Omul diferă de un animal prin sufletul său, prin partea spirituală, prin chipul lui

Dumnezeu suflat în trupul său. Biblia exprimă lucrul acesta în cuvintele ,,Domnul Dumnezeu

a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel

un suflet viu "(Gen.2:7). Nici un animal nu are suflet, nu are spirit ca şi omul.

(3) Omul are conştiinţă, are capacitatea de a cunoaşte pe Dumnezeu, de a cugeta la planul

lui Dumnezeu cu privire la sine. Omul este moral, făcut după chipul lui Dumnezeu şi este

conştient de Creatorul său. Profesorul Townsend de la Universitatea din Boston a zis odată:

„Dacă nu ar fi fost înzestrat de la început cu o conştiinţă, cu care evoluţia nu are nimic de a

face, şi daca n-ar fi avut religia, îndeosebi pe cea a evreilor şi pe cea creştină cu puterea ei de

inspiraţie şi înălţare, care a venit în ajutorul omenirii, rasa umană de mult ar fi dispărut de pe

faţa pământului".7

2.2.2. Concepţii diferite ale ştiinţei de ale Bisericii

6 Grudem, Teologie Sistematică, 469.7 Wallie Amos Criswell, A apărut omul la întâmplare (Bucureşti: Stephanus, 1994), 12.

7

Page 8: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

Omul se confruntăm cu propriile lui fapte. Sunt în jurul nostru fenomene de observat şi

care transmit un singur mesaj, omul este cu totul diferit de animale.

Un fapt ce poate fi văzut de oricine, oriunde şi oricând, este că în toate privinţele omul se

deosebeşte de animale. Dumnezeu spune aşa. Şi ştiinţa adevărată spune aşa: în oase, în sânge,

în muşchi, în celule, în minte, în suflet, în spirit omul este cu totul distinct de un animal.

De exemplu, omul umblă drept. Nici un alt animal nu umblă drept. Antropoidele se joacă şi

fug prin junglă în toate patru picioarele. Oricare dintre maimuţe atunci când se ridică numai

pe două picioare sunt caraghioase şi nu se simt confortabil. Nu pot sta drept şi nu pot umbla

drept ca omul.

De asemenea, omul diferă de orice animal prin înfăţişarea sa. Lumina inteligenţei se arată

pe faţa sa şi în ochii săi. Unul din cele mai frumoase texte din Noul Testament spune: „Căci

Dumnezeu, care a zis: „Sălumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca să

facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos".

(2 Corinteni 4:6). Lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu este pe faţa omului, în înfăţişarea

lui. Nici un dobitoc, nici o fiară nu are o aşa asemănare. Inteligenţa lui Dumnezeu este

întipărită pe faţa omului.

La fel, omul diferă de animale în structura osteologică, în sistemul osos al corpului. De

exemplu, omul are mâini. Nici un alt animal nu are un aşa dar minunat de la Dumnezeu.

Numai omul are degetul mare în adăugire, în opoziţie cu celelalte degete. La un antropoid

degetul mare de la picior e opus celorlalte, dar omul are piciorul făcut pentru a umbla drept.

Un antropoid nu are la mâna sa degetul gros cum îl avem noi. Numai omul are mână. Şi acest

minunat dar al lui Dumnezeu îl face în stare să mânuiască unelte şi să facă scule şi

instrumente pe care mintea lui le-a făurit. Aripioara unui peşte, laba unui leu, copita unui cal,

ghiarele unei păsări sunt cu totul altfel, numai omul are mâini.8

2.3. CONCEPŢIA ŞTIINŢEI EVOLUŢIONISTE CU PRIVIRE LA CHIPUL LUI DUMNEZEU ÎN OM

Biblia ne spune că Dumnezeu l-a creat pe Adam după chipul Său. Evoluţioniştii nu acceptă

în nici un fel această afirmaţie. Conform evoluţiei, fiinţele umane sunt rezultatul unei serii

nesfârşite de accidente, mutaţii, morţi, suferinţe şi al supravieţuirii celui mai adaptat.

În argumentele lor, nu există loc pentru un Dumnezeu al dragostei, care să aibă un plan pentru

om.9

8 Criswell, A apărut omul la întâmplare, 12.

9 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, (Cluj: Logos, 1998), 40.8

Page 9: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

Oamenii de ştiinţă evoluţionişti iau în derâdere concepţiile oamenilor de ştiinţă creaţionişti

sub argumentul că ei nu pot dovedi creaţia pe când ei pot dovedi evoluţia. Aceştia susţin că au

găsit mai multe tipuri de structuri umane diferite, din perioade diferite, ceea ce dovedeşte

evoluţia. Iată câteva exemple:

(1) Omul de Java, reconstituit de Dubois pe baza unui os de la picior, a părţii superioare a

tigvei şi a trei măsele. El a ascuns timp de 30 de ani faptul că a găsit cranii ale omului

„modern" în apropierea acestor oase şi la acelaşi nivel. Înainte de a muri şi după ce i-a

convins pe majoritatea scepticilor iniţiali, Dubois a mărturisit că tigva respectivă era a unei

maimuţe. Înşelătoria a fost recunoscută doar pe patul de moarte, când conştiinţa îl chinuia

amarnic şi, din păcate, după ce reuşise să convingă pe majoritatea evoluţioniştilor că a găsit

veriga lipsă.10

(2) Omul de Nebraska a fost reconstituit pe baza dovezii unei măsele. Interesant. Să pui

bazele unei teori ştiinţifice a originii omului bazată pe o singură măsea! Folosind această

măsea, evoluţioniştii au regizat o descriere a omului de Nebraska, a soţiei sale şi a uneltelor

folosite de ei - şi toate astea plecând de la o singură măsea plus un efort imaginativ

considerabil! Toată întâmplarea ar fi putut trece drept o glumă bună, dacă desenul respectiv

nu ar fi ajuns să figureze în manuale de ştiinţă şi predat ca realitate ştiinţifică! Câţiva ani mai

târziu, s-a descoperit că respectiva măsea nu era a unui om, nici a unei maimuţe, ci a unui

porc! Cu toate acestea, omul de Nebraska continuă să fie predat şi astăzi în multe şcoli şi

manuale drept veriga lipsă.11

(3)Omul de Piltdown, descoperit în Anglia de Charles Dawson în 1912, avea la bază o

bucată de maxilar, doi molari şi o bucată din craniu. Dawson a susţinut că el a descoperit

omul-maimuţă şi şi-a datat descoperirea ca având vârsta de o jumătate de milion de ani. În

1953, înşelătoria a fost dată în vileag, respectivul maxilar aparţinea unei maimuţe din vremea

noastră, iar măselele fuseseră pilite şi oasele colorate artificial pentru a înşela publicul.

Uşurinţa cu care această escrocherie, ce s-a aflat expusă în Muzeul Britanic timp de 40 de ani,

a înşelat cele mai mari somităţi ştiinţifice ale lumii ilustrează puternica influenţă a ideilor

preconcepute în rândul evoluţioniştilor.12

(4)Omul de Peking din China, despre care s-a susţinut că este omul-maimuţă, a fost

reconstituit pe baza unor fragmente de tigvă, a maxilarelor şi a dinţilor. Între timp, aceste

10 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40.11 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40.12 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40.

9

Page 10: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

dovezi s-au pierdut în mod inexplicabil! Cu toate acestea, omul de Peking continuă să fie

considerat şi astăzi veriga lipsă!13

(5) Australopithecus şi Zinjanthropus, descoperiţi de către Louis Leaky şi Dart, au fost

dovediţi mai târziu de către Richard Leaky şi alţii a fi masculul şi femela unei specii

binecunoscute de maimuţe africane, şi nu figurile-tip ale omului-maimuţă.

Şi lista poate continua. Merită însă notat în acest punct că, deşi oamenii de ştiinţă sunt

conştienţi de înşelătoriile mai sus menţionate, presupusul om-maimuţă continuă să figureze în

manuale şi să fie predat elevilor şi studenţilor drept realitate ştiinţifică!14

,,Mărturiile sunt atât de puţin credibile, încât e legitim să ne întrebăm dacă vom găsi cât de

cât ceva ştiinţific în acest domeniu.”15

Ca teoria evoluţiei să fie acceptată, trebuie să existe bilioane de fosile ale formelor

tranzitorii. Majoritatea manualelor, revistelor, jurnalelor şi programelor cu caracter ştiinţific

de la radio şi televiziune susţin că veriga lipsă - omul-maimuţă - a fost descoperită. Dar când

dovezile sunt supuse unei reale examinări, se constată că nu s-a găsit nici măcar o singură

asemenea legătură autentică. Încă o dată, seria de înşelătorii premeditate confirmă interesul

deosebit al lui Satan pentru răspândirea teoriei evoluţiei.16

Începutul acestui secol, a înregistrat o adevărată întrecere între oamenii de ştiinţă şi

paleontologi, fie ei profesionişti sau amatori, în a descoperi veriga lipsă. Se credea că dacă

cineva va reuşi să descopere omul-maimuţă, numele respectivului cercetător va rămâne în

istorie în ipostaza celui care a certificat ultima apariţie a lui Dumnezeu pe scena creaţiei. În

adâncul sufletului lor, oamenii respectivi doreau să ia locul lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei au

fost gata să se preteze la orice pentru a ajunge la această „descoperire". Au fost dispuşi să

recurgă la escrocherie şi înşelătorii, să folosească orice gen de minciună ştiinţifică, să încalce

orice cod moral, să înşele, să deformeze, să amăgească şi chiar să falsifice, pentru a-şi atinge

scopurile. Nimeni nu a găsit omul-maimuţă, veriga lipsă, dintr-un motiv foarte simplu - ea nu

există.17

2.4. CONCLUZII PRIVITOARE LA NATURA CHIPULUI

13 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40.14 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40-43.15 Lord Solly Zuckerman, Beyond the Ivory Tower, (New York: Taplinger, 1970), 64.16 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40.17 Farid Abou-Rahme, Şi Dumnezeu a zis, 40.

10

Page 11: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

După ce am observat că există dificultăţi legate de fiecare din teoriile generale, trebuie să

încercăm acum să tragem câteva concluzii referitoare la ceea ce este chipul lui Dumnezeu.

Existenţa unei mari varietăţi de interpretări se datorează faptului că afirmaţiile directe la

chipul lui Dumnezeu, sunt foarte puţine. Prin urmare, vom încerca să tragem câteva concluzii

rezonabile bazate pe puţinul pe care îl are de spus Biblia cu privire la acest subiect.18

(1) Chipul lui Dumnezeu este universal în rasa umană. Omul este chipul lui Dumnezeu în

virtutea faptului că el este om; chipul nu este condiţionat de prezenşa vreunui alt lucru.19

(2) Chipul lui Dumnezeu este ceva structural. El este ceva ce ţine de însăşi natura omului,

de modul în care a fost el făcut, alcătuit.20

(3) Chipul lui Dumnezeu nu a fost pierdut în urma căderii în păcat21, dar a fost

distorsionat.22

18 Erickson, Teologie Creştină, 449.19 Erickson, Teologie Creştină, 449.20 Erickson, Teologie Creştină, 450.21 Erickson, Teologie Creştină, 449.22 Grudem, Teologie Sistematică, 470.

11

Page 12: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

3. CHIPUL LUI DUMNEZEU PIERDUT

Teologii se întreabă dacă după ce omul a păcătuit se mai poate vorbi de chipul lui

Dumnezeu în om. În Geneza capitolul 1:27 Biblia spune că Dumnezeu l-a creat pe om după

chipul şi asemănarea lui, iar în Geneza capitolul 5:3 spune că la vârsta de o sută treizeci de ani

Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Brusc într-un interval de 4 capitole

chipul lui Dumnezeu a dispărut. El a născut tot un om, nu o mutaţie, deci nu s-a pierdut

aspectul rasial, atunci înseamnă că s-a pierdut aspectul structural.

Din moment ce omul a păcătuit, el nu se mai aseamănă cu Dumnezeu atât de mult ca

înainte. Puritatea sa morală s-a pierdut, iar caracterul său păcătos nu mai poate reflecta

sfinţenia lui Dumnezeu. Intelectul său este corupt de către şi dezacorduri; vorbirea lui nu-L

mai glorifică în permanenţă pe Dumnezeu; relaţiile lui sunt de multe ori guvernate de egoism,

nu de dragoste, etc. Cu toate că omul a rămas încă asemănător chipului lui Dumnezeu,

anumite părţi ale acestui chip au fost distorsionate sau pierdute. Altfel spus, după căderea

omului în păcat, omul a rămas în continuare o făptură creată după chipul lui Dumnezeu.23

Dumnezeu nu şi-a retras imaginea din om, deoarece a promis că într-o zi din sămânţa

femeii se va ridica cineva care să zdrobească capul şarpelui. Nu s-a pierdut dar s-a denaturat,

si-a pierdut strălucirea şi omul cu cât se adânceşte mai mult în păcat cu atât mai mult pierde

din chipul lui Dumnezeu.

23 Grudem, Teologie Sistematică, 470.12

Page 13: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

4. RESTAURAREA CHIPULUI LUI DUMNEZEU ÎN OM

Întreg Noul Testament este plin de încurajări cu privire la restaurarea chipului lui

Dumnezeu în om prin Isus Cristos răscumpărătorul oamenilor. Chiar dacă chipului lui

Dumnezeu în om s-a distorsionat prin păcatul săvârşit de Adam şi Eva, acesta poate fi

restaurat prin Isus Cristos. Sfântul apostol Pavel spune în epistola către Coloseni că, în calitate

de creştini, născuţi din nou prin Duhul Sfânt, omul are o natură nouă care ,,se înnoieşte spre

cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:10).

În 2 Corinteni 2:18 Pavel mai spune că suntem ,,schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă

în slavă. În viaţa aceasta, pe măsură ce omul creşte în maturitate creştină, creşte într-o

asemănare tot mai mare cu Dumnezeu. Mai exact, omul creşte în asemănare cu Cristos în

viaţa şi caracterul lui. De fapt, scopul pentru care Dumnezeu i-a răscumpărat pe oameni este

tocmai acesta ca omul să fie ,,asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29) şi astfel omul să

fie exact ca şi Cristos în caracterul moral.24

Promisiunea extraordinară a Noului Testament este că aşa cum omul a fost ca Adam supus

morţii şi păcatului, tot aşa va fi ca şi Cristos, curat din punct de vedere moral şi nesupus

morţii: ,,şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui

ceresc” (1 Corinteni 15:49).25 Măsura deplină a plăsmuirii omului în asemănare cu Dumnezeu

nu este văzută în viaţa lui Adam care a păcătuit, nici în viaţa de trăită de om pe pământ – pe

pământ omul doar tinde spre desăvârşire, toate lucrurile, oricât de bune şi frumoase ar fi sunt

doar o imagine a lucrurilor viitoare. Dar Noul Testament precizează că scopul pentru care

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui a fost realizat complet în Persoana lui Isus Cristos.

El Însuşi este ,,chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:4); ,,El este chipul Dumnezeului Celui

nevăzut” (Coloseni 1:15). În Isus se poate observa asemănarea umană cu Dumnezeu aşa cum

a fost ea intenţionată iniţial şi ar trebui ca omul să se bucure că Dumnezeu a hotărât ca omul

să fie ,,asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29); ,,Când Se va arăta El, vom fi ca El”

(1 Ioan 3:2).26

24 Grudem, Teologie Sistematică, 471.25 Grudem, Teologie Sistematică, 472.26 Grudem, Teologie Sistematică, 472.

13

Page 14: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

CONCLUZIE

Pe parcursul acestui studiu s-a putut constata că pe marginea subiectului chipului lui

Dumnezeu în om s-au dezvoltat mai multe concepţii. Noi însă, conchidem că chipul lui

Dumnezeu este universal în rasa umană. Omul este chipul lui Dumnezeu în virtutea faptului

că el este om; chipul nu este condiţionat de prezenşa vreunui alt lucru şi că el, chipul lui

Dumnezeu, este ceva structural. El este ceva ce ţine de însăşi natura omului, de modul în care

a fost el făcut, alcătuit.

În urma căderii în păcat Chipul lui Dumnezeu nu a fost pierdut, dar a fost distorsionat.

Păcatul a schimonosit acest chip al lui Dumnezeu din om, dar Dumnezeu în marea Sa milă ne-

a mai dat o şansă de reabilitare prin Isus Cristos. El este răscumpărătorul lumii, şi doar prin El

se mai poate restaura acest chip, restaurare care începe aici pe pământ şi sfârşeşte acolo sus în

Împărăţia Lui când ,,vom fi ca El”.

14

Page 15: Reabilitarea Chipului Lui Dumnezeu in Om

BIBLIOGRAFIE

Criswell, Wallie Amos. A apărut omul la întâmplare. Bucureşti: Stephanus, 1994.

Erickson, Millard J. Teologie Creştină. Oradea: Cartea Creştină, 2004.

Farid, Abou-Rahme. Şi Dumnezeu a zis. Cluj: Logos, 1998.

Grudem, Wayne. Teologie Sistematica. Oradea: Făclia, 2004.

MacDonald, William. Comentariu la Vechiului Testament. Făgăraş: Agape, 2011.

Zuckerman, Lord Solly. Beyond the Ivory Tower. New York: Taplinger, 1970.

15