REABILITAREA ŞI CREŞTEREA SIGURANŢEI

CONSTRUCŢIILOR

Disciplina: Reabilitarea Termofizică a Clădirilor

Tema referatului:

5. Tehnici de reabilitare termofizică a clădirilorConţinut: soluţii tehnice de reabilitare a pereţilor de

subsol, pereţilor exteriori, acoperişurilor, tamplăriei.

1. Soluţii tehnice pentru aplicarea termoizolaţiei suplimentare

Aplicarea stratului suplimentar de termoizolaţie necesar

pentru corectarea deficitului de rezistenţă la transfer termic a

elementelor anvelopei clădirilor aflate în exploatare, se poate

face în diferite moduri, funcţie de natura materialului utilizat,

de expunerea suprafeţei pe care se aplică (interioară sau

exterioară), de poziţia suprafeţei elementului (orizontală sau

verticală), de starea fizică a elementului, de gradul de finisare

a suprafeţei acestuia, de considerente economice şi sociale.

Izolaţia termica se poate aplica in doua moduri:

a. prin lipire, direct pe suprafaţa elementului care se

reabilitează (fig. 1a), dacă rigiditatea acestuia precum si

starea suprafeţei sale sunt corespunzătoare;

b. prin fixare pe un schelet suport intermediar

(fig. 1b), cu rol preponderent de susţinere, dar care poate

avea şi alte funcţiuni, soluţie adecvata pentru pereţii exteriori

cu imperfecţiuni ale suprafeţei, supuşi in cursul exploatării la

solicitări fizico-mecanice intense.

Fig. 1 Fixarea plăcilor de izolaţie suplimentară: a. – prin lipire, b. – prin fixare

1.1 Aplicarea termoizolaţiei pe peretele

exterior – zona opacă

Pereţii exteriori pot fi reabilitaţi din punct de vedere

higrotermic prin prevederea, faţa lor exterioară sau interioară,

a unui strat de termoizolaţie, de grosime corespunzătoare.

a. pe faţa interioară

soluţia cea mai simplă constă în lipirea cu o pastă

adezivă, de exemplu cu ipsos-aracet, sau cu un alt mortar

cu adaos adeziv, direct pe fata interioara a peretelui

existent, prelucrată în prealabil pentru asigurarea

aderenţei, a plăcilor de izolaţie termică din materiale

eficiente, de greutate cat mai redusa (ex: pol stiren

expandat, poliuretan celular, vata minerala etc.). Finisajul

termoizolaţiei, având rol de protecţie şi decorativ, trebuie sa

fie, de greutate redusă si uşor de aplicat, cu etanşeitate

ridicată la vapori de apă, atât in câmp cât şi la îmbinări

(tapet lavabil, var lavabil, vopsea de ulei etc.).

o soluţie asemănătoare ca mod de prindere a plăcilor, dar

având elemente suplimentare de siguranţă şi finisaj, constă

în lipirea plăcilor adiţionale de termoizolaţie cu bitum

sau cu o pasta adezivă şi asigurarea cu ajutorul unor

mustăţi de sârma zincata fixate de bolţuri prevăzute in

prealabil în perete prin împuşcare. Finisajul poate consta din

tencuiala pe plasă de rabiţ si suport din plasa OB, prinsă de

bolţuri sau din diverse plăci de finisaj fixate cu clame

metalice.

Ambele variante necesită însă bariere de vapori foarte

eficient aplicate pe faţa calda a izolaţiei termice precum si

etanşizarea perfectă a marginilor finisajului.

pentru eliminarea riscului de acumulare a apei din

condens, panourile termoizolante se pot fixa pe un

schelet din şipci de lemn, prinse de perete cu sisteme

metalice (clame, bolţuri, şuruburi). Spaţiul de aer care

rezultă în acest fel între izolaţie şi perete, pus în legătură

cu aerul interior, permite migraţia vaporilor de apă si

eliminarea lor în încăpere, favorizând uscarea.

b. pe faţa exterioară

Fixarea este posibila de asemenea prin lipire sau prin

prindere mecanică, în următoarele variante tehnologice de

principiu:

Lipirea se poate face cu o pastă adezivă pe bază de

mortar cu adaosuri, de exemplu din ciment, aracet, nisip,

sau cu o altă pastă adezivă rezistentă la acţiunea

factorilor de mediu. Pentru asigurarea la solicitări

dinamice este necesară ancorarea de perete a stratului

izolant si a sistemului de protecţie, folosind legături

metalice după două direcţii.

Fixarea mecanică a izolaţiei suplimentare se face cu

elemente metalice adecvate, care au si rolul de a susţine

sistemul de protecţie al stratului de izolaţie.

Distanţarea plăcilor de izolaţie termică faţă de perete, cu

ajutorul unui schelet metalic sau din şipci de lemn asigurându-

se astfel un strat de aer slab ventilat comunicant cu

exteriorul, constituie o soluţie de eliminare a apei din

precipitaţii sau provenită din condens.

1.2 Aplicarea termoizolaţiei pe peretele

exterior – zona vitrată

Foile de geam pentru realizarea straturilor suplimentare

de aer se pot fixa in diferite moduri:

a. pe cercevele existente asigurate cu şipci-distanţier

din lemn fixarea făcându-se cu cuie şi cu chit sau cu

şipci triunghiulare din lemn (fig. 2 a)

Fig. 2 Fixarea foilor suplimentare de geam (5) pentru îmbunătăţirea zonelor vitrate din pereţii exteriori: a - pt cercevelele existente (2), cu ajutorul unor şipci-distanţer (4); b - pe cercevea proprie (3), ataşată la tocul existent (1)

b. pe cercevea proprie, care se ataşează la tocul

tâmplăriei existente, ceea ce înseamnă practic o

fereastră nouă, suplimentară, soluţie care permite şi

accesul cu uşurinţă între foi, pentru întreţinere (fig. 2 b).

1.3 Acoperişul terasă

Indiferent dacă reabilitarea se face cu sau fără refacerea

totală sau parţială a acoperişului, nu sunt necesare măsuri

deosebite de fixare a termoizolaţiei, datorită pantelor foarte

mici ale suprafeţelor (sub 8%), sunt suficiente rezolvările care

derivă din alte funcţiuni:

a - mentinerea structurii existente

Lipirea cu bitum topit, din loc în loc (în puncte), a

plăcilor de termoizolaţie suplimentară, împreună cu

greutatea şapei, realizează o fixare suficientă. Una din

cele mai simple soluţii de reabilitare constă în aplicarea,

prin lipire discontinuă, a plăcilor de izolaţie direct pe

învelitoarea existentă, care devine barieră, asigurând

etanşeitatea la difuzia vaporilor de apă.

b - refacere totală sau parţială

Înlocuind izolaţia termică, stabilitatea se asigura numai

prin greutatea straturilor de deasupra.

1.4 Planşeul peste subsol

a. izolaţie termică la partea superioara a

planşeului

Simpla aşternere este suficientă, stabilitatea fiind

asigurată de greutatea straturilor de deasupra. Necesitatea

desfacerii pardoselii existente constituie principalul dezavantaj

al soluţiei.

b. izolaţie termică partea inferioara a planşeului

Fixarea se face în funcţie de natura şi greutatea

materialului, prin lipire cu pasta adezivă şi/sau prin susţinere

cu o reţea de bare din oţel-beton 5...6 mm, suspendată de

planşeu cu ajutorul mustăţilor de sârmă zincată, prinse de

bolţuri împuşcate in prealabil (fig. 3).

Fig. 3 - Reabilitarea termica a planşeului de la parter in cazul construcţiilor cu subsol. 1 - planşeu; 2 - termoizolaţie suplimentară; 3 - bolţuri împuşcate în planşeu; 4 - plasă din otel-beton; 5 - tencuială pe plasă de rabiţ.

1.5 Peretele de subsol

a. dispunere Ia exterior

Plăcile de termoizolaţie se fixează prin lipire cu bitum,

cu

mortar, sau cu altă pastă adezivă şi se asigură cu legaturi

metalice prinse de perete, cel puţin câte 1 buc/m2. În cazul

izolaţiei din blocuri sau plăci din materiale cu greutate tehnica

mare (bca, betoane uşoare), este necesară prevederea la

baza peretelui a unui element de fundaţie, pentru susţinerea

greutăţii izolaţiei termice.

În cazul clădirilor fără subsol, izolaţia termică

suplimentară se aplică pe faţa exterioară a soclului, folosind

aceleaşi soluţii şi cu aceleaşi precauţii ca şi în cazul anterior.

Protecţia la şocuri este esenţială.

b. dispunerea la interior

Izolarea termică suplimentară se realizează prin fixarea

plăcilor de izolaţiei cu pasta adezivă şi/sau cu legaturi metalice

locale de siguranţă, întocmai ca la pereţii exteriori. Funcţie de

destinaţia spaţiilor, pot fi necesare finisaje etanşe la apă si la

vapori de apă, pentru a se evita pătrunderea vaporilor in

spatele termoizolaţiei suplimentare şi condensarea lor pe

perete.

2. Soluţii tehnice pentru protecţia

stratului termoizolant suplimentar

Sistemele de protecţie-finisaj a izolaţiei termic

suplimentare diferă în funcţie de elementul care urmează a

se trata, de poziţia suprafeţei acestuia si de natura şi

alcătuirea termoizolaţiei. În principiu, protecţia izolaţiei

termice suplimentare a elementelor verticale se poate face în

două moduri: prin tencuire sau prin placare (fig. 4)

Fig. 4 - Soluţii de principiu pentru reabilitarea higrotermică a pereţilor: a -

cu strat de tencuială; b - prin placare; 1 - perete exterior; 2 -

termoizolaţie suplimentară; 3 - mortar adeziv; 4 - reţea armatură OB; 5 -

strat de finisaj; 6 - şipci; 7 - plăci de protecţie; 8 - agrafe pentru fixarea

şipcilor; 9 - agrafe pentru fixarea plăcilor

2.1 Protecţia pereţilor exteriori

a. izolaţie suplimentară aplicată pe faţa

interioară

tencuială pe plasă de rabiţ şi reţea din bare de oţel-

beton fixată de perete cu mustăţi de sârmă galvanizată,

prinsă de bolţurile împuşcate în perete. O bariera de

vapori, din foi de carton asfaltat, pânză asfaltată sau folie

de polietilenă, fără perforaţii sau fisuri, cu rosturile bine

etanşate, este obligatorie pentru împiedicarea infiltrării

vaporilor de apa şi asigurarea comportări normale a

elementului tratat (fig. 5 a);

tapet lavabil pe suport sintetic, etanş la vaporii de apă,

aplicat prin lipire cu adeziv direct pe suprafaţa plăcilor de

izolaţie termică suplimentară, rectificată cu un strat de

egalizare din ipsos-aracet sau altă pastă adezivă (fig. 5

b); acest finisaj este potrivit în cazul izolaţiei termice din

plăci de polistiren expandat.

plăci din ipsos armat, lemn industrializat etc., cu

faţa văzută tratata ca barieră contra vaporilor de apă

(prin vopsire, lăcuire, tapetare etc.), fixate prin lipire si

asigurate cu mijloace mecanice pe faţa izolaţiei termice;

această variantă permite şi prefabricarea ansamblului

termoizolaţie-protecţie, cu fixare directă sau pe şipci,

pentru asigurarea unui strat de aer (fig. 5 c)

Fig. 5 - Protecţia termoizolaţiei suplimentare aplicată pe faţa interioară a pereţilor exteriori: a. -prin tencuire b. - cu tapet lavabil; c. - cu placi prefabricate uşoare 1 - structură existentă; 2 - ancoraj sârmă; 2' - pastă adezivă; 3 - izolaţie adiţională; 4 - reţea OB; 5 - plasă rabiţ; 6 - tencuială obişnuită; 7 - tapet lavabil; 8 - placă prefabricată uşoară; 9 - şipci de lemn; 1O -finisaj nou

b. izolaţie suplimentară aplicată pe faţa

exterioară

tencuială groasă (3... 5 cm) din mortar cu

permeabilitate redusă la apă (mortar de ciment cu

adaosuri hidrofuge), aplicată pe suport din plasă de rabiţ

fixată pe o retea din bare de oţel-beton, ancorată de

perete cu mustăţi din sârmă zincată sau cu ancore din

oţel inoxidabil sau protejate contra coroziunii (fig. 6a).

Această soluţie s-a aplicat în ţara noastră în anii

'80 la o serie de blocuri de locuinţe din panouri mari,

însă extinderea şi generalizarea au fost împiedicate

de o serie de dezavantaje caracteristice: greutate

mare (100... 120 daN/m2), rigiditate mare, favorabilă

fisurării datorită variaţiilor de temperatură, consum

ridicat de materiale si manoperă. Cu toate acestea,

soluţia este aplicabilă la clădiri de dimensiuni mici, iar

la clădirile înalte se poate aplica cel puţin pe

înălţimea soclului şi a parterului, mai expuse la acţiuni

accidentale (şocuri).

tencuială foarte subţire (4...6 mm), dintr-o pastă

rezistentă la acţiunile fizico-chimice ale mediului exterior,

armată cu o plasă fină din fibre de sticlă, fibre de carbon

etc. (fig. 6 a şi 6 b). Deşi avantajoasă sub aspectul

greutăţii, soluţia este deficitară din punct de vedere al

etanşeităţii, datorită microfisurilor care pot apărea în

urma solicitărilor termice, permeabile la apa.

Fig. 6 - Protecţia izolaţiei termice aplicată pe faţa exterioară a pereţilor din panouri mari: a - cu tencuială groasă, obişnuită; b - cu tencuială. specială, subtire c - cu plăci. 1 - structură existentă; 2 - izolaţie suplimentară; 3 - reţea bare OB; 3' - armături din fibre de sticlă sau oţel inoxidabil; 4 - tencuială groasă 4' - tencuială subţire; 5 - reţea de şipci; 6 - plăci de finisaj

un sistem cu numeroase avantaje, inclusiv higrotermice

şi tehnologice, îl constituie placarea termoizolaţiei

suplimentare cu plăci subţiri, autoportante, de greutate

redusă (aluminiu, mase plastice, azbociment lemn

industrializat tratat, sau structuri subţiri multistrat), fixate

pe o reţea de susţinere din şipci de lemn bare din

material plastic rigid, profile metalice (fig. 6 c) stratul de

aer care se poate asigura între placaj şi termoizolaţie,

comunicant cu mediul exterior, permite eliminarea

vaporilor de apă, diminuând riscul de condens.

2.2 Protecţia pereţilor de subsol

Protecţia termoizolaţiei aplicată pe feţele

pereţilor de subsol se poate face in următoarele

variante (fig. 7):

Fig. 7 - Soluţii de protecţie a termoizolaţiei suplimentare aplicată la pereţii de subsol: • pe faţa interioară a peretelui (a, b); • pe faţa exterioară (a, b, c). 1 - perete existent; 2 - termoizolaţie suplimentară; 3 - zidărie de placaj; 4 - tencuială pe plasă de rabiţ; 5 - plăci de placare din beton, piatră naturală; 6 - ancoraj metalic.

tencuiala pe plasa de rabiţ, pe suport din plasă de

oţel-beton Φ5...6 mm, fixată pe perete ca şi în cazurile

anterioare; se poate aplica pe oricare dintre feţe;

placaj din zidarie de caramidă sau din alte blocuri

(exclusiv din bca. - sensibil la apă), rezistenţe la

umiditate si la solicitări mecanice; aceasta soluţie poate

fi aplicată pe oricare dintre feţele peretelui de subsol;

placaj din plăci de beton mozaicat fixate la exterior,

pe zona supraterană, cu ajutorul unor ancore metalice,

inox sau tratate anticorosiv, introduse in pereţi.

2.3 Acoperişul terasă

Protecţia acoperişurilor terasă reabilitate cu

izolaţie termică suplimentară ne ridică probleme

deosebite, dacă se utilizează material de bună

calitate. Se pot adopta doua tipuri de protecţii:

protecţia clasică, utilizând o izolaţie hidrofugă

bituminoasă obişnuită sau pe bază de materiale

moderne, foarte etanşe, pe şapa-suport din mortar de

ciment;

învelitoare din foi sau din plăci din diferite

materiale, susţinută de o şarpantă uşoară, în cadrul

unui acoperiş nou, suplimentar, cu pod de înălţime

redusă, executat deasupra acoperişului-terasa

existent. Acest sistem elimină unele neajunsuri ale

acoperişului terasă compact, deoarece permite

circulaţia aerului sub noua învelitoare favorizând

eliminarea vaporilor de apa exfiltraţi din încăperi,

ceea ce reduce sau elimină riscul de apariţie şi

dezvoltare a fenomenului de condens totodată,

asigură uscarea prin evacuarea vaporilor de apă.

BIBLIOGRAFIE

1. Gavrilas, I. - Fizica constructiilor - Reabiiitarea higrotermica

a cladirilor, Editura CERMI lasi, 1999;

2. Gavrilas, I. - Reabtlrtarea acoperisuriSor cladirilor civile,

Editura CERMI lasi, 2000;

3. Gavrilas, I - Fizica constructiilor - Etemente de higrotermica,

Editura CERMI lasi 2001;

4 Gavnlas, i. - Evaluarea si reabiiitarea termifizica a dadirilor,

Editura Expertilor Tehnici lasi, 2002;

5. Vasilache, M., Velicu, C. - Ghid pentru reabiiitarea termica a

cladirilor de iocuit, Editura Expertilor Tehnici lasi, 1997;

6. Velicu, C. (coordonator) - Protectia termica a cladirilor -

Elements pentru specializare, Editura Expertilor Tehnici lasi,

1998;

7. Velicu, C. - Notiuni de reabiiitarea termica a cladirilor,

Editura Expertslor Tehnici lasi, 2002;

8. Metodologie pentru evaluarea performantelor

termotehnice ale materialelor si produselor pentru construct^

MP 022-02;

10. Ghid privind imbunatatirea calitatilor termoizolatoare ale

ferestrelor, la cladirile civile existente, GT 043-02;

11. Ghid de evaluare a gradului de confort higrotermic din

unitatile functionate ale cladirilor existente, GT 039-02;

12. Normativ pentru proiectarea si executarea lucrarilor

de izolatii termiee la cladiri, C107-02;

13. Radu, A, Vasilache, M - Expertizarea si auditul energetic

al cladirilor, Editura Expertilor Tehnid lasi, 2006 ;

26. Gavrilas, I. - Reabiiitarea fondului construit, Editura

Expertilor Tehnici lasi, 2006;