32
Test Biogeografie Sub 1: Clasificarea factorilor de mediu -abiotici (orografici, climatici, edafici); -biotici (vegetali, animali); -antropici (societatea umană). Sub 2: Lumina = fluxul de energie de la soare ce acţionează sub formă de - radiaţie solară şi - radiaţie calorică; - radiaţia solară variază pe suprafaţa Globului, în funcţie de fact.geogr., relief, altit., expoziţie - în mediul acvatic, radiaţia este absorbită diferit, funcţie de suspensiile din apă. Sub 3: Influenta luminii asupra organismelor - prin intensitate, compoziţie şi durata iluminării diurne şi anuale; - la plante influenţează fotosinteza, transpiraţia, germinaţia, creşterea; - la animale determină coloritul, ritmul activităţii, bioritmurile etc.; - la organisme au apărut adaptări care le permit existenţa în anumite condiţii de iluminare: homocromia, - coloraţia de dezagregare, - fitomimarea, - coloraţia de avertizare, - mimetismul sau copierea celor periculoşi.

Raspunsuri test Biogeografie

Embed Size (px)

DESCRIPTION

rezolvari subiecte biogeografie

Citation preview

Page 1: Raspunsuri test Biogeografie

Test Biogeografie

Sub 1: Clasificarea factorilor de mediu -abiotici (orografici, climatici, edafici);

-biotici (vegetali, animali);

-antropici (societatea umană).

Sub 2: Lumina = fluxul de energie de la soare ce acţionează sub formă de - radiaţie solară şi - radiaţie calorică;- radiaţia solară variază pe suprafaţa Globului, în funcţie de fact.geogr., relief, altit., expoziţie - în mediul acvatic, radiaţia este absorbită diferit, funcţie de suspensiile din apă.

Sub 3: Influenta luminii asupra organismelor - prin intensitate, compoziţie şi durata iluminării diurne şi anuale;- la plante influenţează fotosinteza, transpiraţia, germinaţia, creşterea;- la animale determină coloritul, ritmul activităţii, bioritmurile etc.;- la organisme au apărut adaptări care le permit existenţa în anumite condiţii de iluminare: homocromia,

- coloraţia de dezagregare, - fitomimarea, - coloraţia de avertizare, - mimetismul sau copierea celor periculoşi.

Sub 4: Categorii ecologice de plante si animale separate in functie de factorul de lumina Adaptari ale speciilor vegetale fata de intensitatea luminii :

- cresterea si forma plantelor

- coloramentul arborilor

- competitia pt lumina

Dupa lumina sunt mai multe categorii de plante(plante indicatoare de lumina) :

o plante fotofile(heliofile sau eurifote) adaptate la intensitatea mare a luminii si sunt specifice mediilor de tundra, stepa, preerie, pampas, deserturi, stratul superior al padurilor si versantilor cu expunere S, S-V, E

o plante heliosciofile care suporta o usoara umbrire(semiumbra)

Page 2: Raspunsuri test Biogeografie

o plante ombrofile(sciofile sau fotofobe) care sunt in stratul inferior al padurilor tropicale umede, versantii umbriti sau in pesteri

Influenta luminii asupra animalelor :

Ø asupra coloritului

Ø asupra ritmului activitatii

Ø asupra bioritmurilor zilnice si sezoniere care duc la diapauza insectelor, reproducerea pasarilor, a mamiferelor, migratia, hibernarea

Adaptari ale animalelor in conditii diferite de iluminare :

-homocromia permanenta care este capacitatea organosmelor de a copia culoarea mediului de viata

-culoarea de avertizare care reprezinta schimbarea aspectului coloristic in functie de situatie

Dupa lumina sunt :

- animale fotofile

-animale ombrofile

Sub 5: Bioritmurile zilnice Bioritmurile zilnice (circadiene, nictimerale) afecteaza multe functii vitale (fotosinteza si respiratia plantelor), inchiderea si deschiderea florilor, perioadele de activitate ale animalelor. In functie de durata iluminarii, organismele se impart in 2 grupe: de zi lunga(hemeroperiodice) specifice zonelor temperat-continetale, si de zi scurta ( nyctiperiodice) specifice zonelor calde.

Sub 6: Bioritmurile sezoniere Se datoreaza schimbarii sezoniere a regimului de lumina.In zona temeperata, fotoperioada este unul din cele mai importante semne dupa care organismele isi ordoneaza in timp activitatea.Modificarea duratei zilnice de la un sezon la altul este sincronizata prin intermediul ceasului biologic cu procesele fiziologice care duc la inflorirea plantelor, reproducerea pasarilor si mamiferelor, diapauza insectelor, migratia pasarilor etc.

Sub 7: Limitele de toleranta a organismelor fata de temperatura - 0-50 grade C, cu o zonă optimală 16-28 grade C;

• - există organisme care pot suporta temp. mult mai mari sau mai mici;

• - fiecare specie îşi are limitele ei de temperatură: un minim, un max. şi un optimum, iar toleranţa faţă de variaţii îi este specifică;

Page 3: Raspunsuri test Biogeografie

• - funcţie de toleranţă, organismele se grupează în:

• - org. euriterme – sunt ubicviste

• - org. stenoterme (criofile şi termofile) – au areale mici

Sub 8: Categorii ecologice de plante si animale in functie de temperatura In functie de toleranta la factorul termic plantele si animalele se grupeaza in doua categorii ecologice: euriterme si stenoterme.

Euritermele-suporta variatii mari ale temperaturii si in consecinta au areale cosmopolite-sunt ubicviste.Ex: lepidopterul Vanessa cardui, soarecele Mus Musculus.

Stenotermele-se caracterizeaza printr`un interval strict si limitat intre minimum si maximum si au arii de raspandire restranse.Se deosebesc stenotermele criofile- de temperatura scazuta, si stenotermele termofile- in zonele calde ale globului.

Sub 9: Adapatari ale plantelor la temperaturi scazutea) adaptări morfologice la temperaturi scăzute:dispunerea ramurilor la suprafaţa solului, rezultând forme pitice (Betula nana,Salix repens, Sallx retuşa);creşterea sub formă de perniţă semisferică sau covor, cu scopul menţineriiunui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, specii de muşchi);formarea tulpinilor şi a ramurilor în sol, la suprafaţă apărând numai frunzele şiflorile (Salix polaris);trecerea anotimpului nefavorabil din punct de vedere termic, sub diferiteforme de rezistenţă: seminţe, bulbi, rizomi, etc.

b) adaptări fiziologice la temperaturi scăzute:acumularea în celule a zaharurilor şi sărurilor;transformarea în timpul iernii a amidonului în glucide simple;secretarea unor pigmenţi diferiţi în funcţie de anotimp, astfel încâtiarna, culorile mai închise să absoarbă mai bine căldura;pierderea aparatului foliar în sezonul rece

Sub 10: Adaptari ale plantelor la temperature ridicatea) adaptări morfologice la temperaturi ridicate:formarea unei pături de perişori la baza tulpinii, pentru protejarea plantei derazele calorice reflectate de sol;dispunerea verticală a frunzelor, paralel cu razele soarelui;

Page 4: Raspunsuri test Biogeografie

dezvoltarea la nivelul epidermei frunzelor a unei cuticule lucioase deceară(frunze coriacee), menită să reilecte razele solare;

b) adaptări fiziologice la temperaturi ridicate:- dezvoltarea suberului, ca ţesut izolator de protecţie.

Sub 11: Enumerati principalele forme biologice (bioforme) la plante si caracteristicile lor

- au apărut în cursul evoluţiei istorice ca o necesitate de a se apăra contra intemperiilor iernii;

- plantele şi-au format organe regenerative (muguri, rizomi, bulbi, seminţe) care rezistă la diferite niveluri faţă de suprafaţa solului;

- după poziţia acestor organe, plantele se includ în mai multe f.b. numite şi bioforme:

- fanerofitele (Ph) – au muguri protejaţi de catafile la peste 25 cm de suprafaţa solului; funcţie de înălţimea la care se găsesc, categoria se diferenţiază în: megafanerofite (arbori mari)

- mezofanerofite

- nanofanerofite (arbuşti şi subarbuşti)

- fanerofite suculente arborescente;

- camefitele (Ch) – au muguri protejaţi de solzi şi stratul de zăpadă la 25-30 cm faţă de sol;

- cuprind arbuşti pitici, subarbuşti;

- hemicriptofite (H) – au mugurii la suprafaţa solului, iarna părţile aeriene ale plantei pier (Taraxacum, Bellis, Capsella);

- criptofitele (geofite) – iarna rezistă numai mugurii organelor subterane (bulbi, rizomi, tuberculi): lăcrămioare, brânduşa, cartoful;

- helohidatofitele (Hh) – plante ierboase palustre şi acvatice ale căror muguri se găsesc pe rizomi (la trestie, nuferi, lintiţă);

- terofitele (T) – plante care pier în timpul iernii şi pe care o trec sub formă de seminţe; sunt 2 categorii: terofite anuale (Th) (macul)

Page 5: Raspunsuri test Biogeografie

- terofite bianuale (TH) (varza)

- epifite (Ep) – plante ce trăiesc pe organele vegetative ale altor plante, pe care le folosesc ca substrat (ex.: bromeliaceele)

Sub 12: Adaptarile animalelor fata de factorul termic• - mecanismele de reglare termică sunt diferite la cele 2 categorii:

• - poikiloterme (ectoterme)

• - homeoterme (endoterme)

Astfel:

Poikilotermele – nu posedă mecanisme de termoreglare;

Homeotermele menţin constantă şi ridicată temperatura corpului prin

adaptări morfologice: talia animalelor: viteza reacţiilor metabolice este

mai mare în z.calde şi mai mică în z.reci;

prin urmare, animalele arctice se maturizea

- dimensiunile extremităţilor – cresc de la z.reci

spre cele calde;

- fiziologice: frigul produce acel tremur care eliberează căldură;

transpiraţia are rolul de a pierde o cantitate de E;

- comportamentale: căutarea de microhabitate favorabile,

- migraţii pe verticală şi orizontală

- construirea de galerii, tuneluri, vizuini

- traiul în colonii aglomerate.

- hipotermia adaptativă: hibernare şi estivaţie.

Page 6: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 13: Categorii ecologice de organisme separate in functie de preferintele pentru apa În funcţie de preferinţele pentru apă, s-au separat 4 categorii ecologice:

• - org. acvatice – hidrofite, animale hidrofile – trăiesc în apă;

• - org. higrofite şi respectiv, animale higrofile – trăiesc în mediu cu umiditate excesivă şi sunt stenohigrice;

• - org. mezofite şi respectiv, animale mezofile – de umiditate moderată; sunt eurihigrice;

- org. xerofite şi respectiv xerofile – de zone uscate, aride; sunt stenohigrice.

Sub 14: Adaptarile organismelor pentru evitarea deshidratarii• - la plante: - sunt prezente mai ales la xerofite:

• - sistem radicular dezvoltat, în adâncime sau suprafaţă;

• - prezintă ţesuturi acvifere dezvoltate;

• - epiderma frunzelor şi tulpinii cuticulată, cu stomate în

• cripte pentru reducerea transpiraţiei;

• - reducerea până la căderea totală a frunzelor.

• La animale: - impermeabilizarea tegumentelor;

• - alungirea pasajelor nazale pentru reducerea

• pierderilor de apă (la cămilă);

• - substanţe de excreţie în soluţii concentrate;

• - producerea de apă metabolică prin arderea

• grăsimilor (cămilă);

- adaptări de comportament.

Sub 15: Influenta umiditatii asupra distributiei geografice ale organismelor

Page 7: Raspunsuri test Biogeografie

Se considera ca vegetatia oricarui loc este un produs al climatului acelui loc in care rol esential au umiditatea si temperatura.Rolul umiditatii asupra distributiei geografice a vegetatiei pe Glob, dar si pe plan local, este foarte vizibil si, ca urmare, a fost atent studiat, formarea fitocenozelor din zonele mari de vegetatie fiind strict controlata de acest factor.

Sub 16: Grupari de plante separate in functie de proprietatile fizice ale solului- psamofitele şi plantele arenarii (psamofitele sunt plante de nisipuri mobile, plantele arenarii sunt plante de nisip şi soluri argiloase);

- flora nisipurilor prezintă o mare diversitate:

- adaptarile plantelor sunt legate de mobilitatea nisipului: sistemul radicular poate fi extensiv şi superficial (Carex arenaria)

sau intensiv (Elymus arenarius);

- rădăcinile pot prezenta formaţiuni de protecţie împotriva dezgolirii de nisip şi a variaţiilor mari de temperatură şi umiditate ca: împletirea perilor absorbanţi şi cimentarea lor cu firele de nisip, creându-se un fel de manşoane.

- alte adaptări apar la nivelul celorlalte organe:

- reducerea sau lipsa frunzelor,

- dezvoltarea continuă pe verticală a plantei (Aristida, Elymus) etc.

- plantele arenarii nu prezintă adaptări strict legate de natura substratului-majoritatea sunt xerofile, care pot creşte pe nisipuri şi pe soluri bine aerisite sau nisipoase.

- În legătură cu proprietăţile fizice ale solului s-au separat şi alte grupe de plante ca - hasmatofite - plante de crăpături de stânci (Lloydia serotina);

- petrofite - plante fixate pe suprafaţa pietrelor (Pleurococcus);

- plante saxicole - plante de stâncării (Saxifraga luteo-viridis);

- plante rupicole – plante de stâncării, coaste, versanţi abrupţi, (Cerastium transsilvanicum);

- psihrofite – plante de soluri reci şi umede.

Page 8: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 17: PsamofitelePsamofitele sunt plante de nisipuri mobile.Nisipurile se deosebesc mult dupa compozitia minerala,regimurile termice, hidrice si de aeratie, dupa zonaclimatica unde sunt situate, dupa originea lor etc.Datorita acestor cauze, flora nisipurilor preznta o mare diversitate.In functie de mobilitatea stratului, aceasta flora prezinta unele particularitati morfologice si biologice.Radacinile pot prezenta formatiuni de protectie impotriva dezgolirii de nisip si a variatiilor mari de temperatura si umiditate ca: impletirea perilor absorbantisi cimentarea lor cu firele de nisip, creandu-se un fel de mansoane, formarea unui suber de protectie pe scoarta radacinii.

Sub 18: Influenta proprietatilor fizice ale solului asupra vegetatiei

proprietăţile fizice ale solului influenţează vegetaţia prin compoziţia mecanică, în măsura în care aceasta determină regimurile caloric, de apă şi de aeraţie:

solurile calde şi uscate condiţionează instalarea unei vegetaţii xerofitice;

solurile moderat umede şi temperate favorizează o vegetaţie mezofilă;

cele cu exces de umiditatea favorizează instalarea unei vegetaţii higrofile;

pe solurile nisipoase - vegetaţie specifică psamofilă şi arenacee, care prezintă adaptări;

în mlaştinile de pe coastele continent. tropicale şi subtropicale, la locul de vărsare al unor răuri, se dezvoltă o vegetaţie tipică de mangrove (în jurul Ecuatorului, Indonezia, Noua Guinee şi pe insulele Filipine).

- în tundre se dezvoltă o vegetaţie pitică cu sistemul radicular superficial, solul dezghetându-se, numai superficial şi pentru puţin timp, vara.

Sub 19: Categorii ecologice de plante separate in functie de troficitatea solului

- Compoziţia mineralogică a solului, determinată de roca parentală şi aportul în materie organică, supuse proceselor pedogenetice condiţionează o anumită compoziţie chimică şi o anumită aciditate a solului.

Page 9: Raspunsuri test Biogeografie

- Substanţe minerale indispensabile plantelor: N, P, K, Ca, Mg, Fe;

- Gradul de saturare al solului în elemente nutritive, numit şi grad de saturare în baze indică troficitatea unui sol;

- Troficitatea = însuşire fundamentală a solului care se manifestă prin capacitatea de asigurare a plantelor cu elemente nutritive;

- Fondul de elemente nutritive stabilit la un moment dat reprezintă troficitatea potenţială;

- După gradul de saturare în baze, solurile se împart în:

- soluri cu troficitate foarte scăzută (V=0-25%),

- soluri cu troficitate scăzută (V=25-50%),

- soluri cu troficitate mijlocie (V=50-70%),

- soluri cu troficitate ridicată (V=70-85%),

- soluri cu troficitate foarte ridicată (V=85-100%).

- Din categoria elementelor vitale fac parte şi microelementele: B, Cl, Co, Zn, Cu, Mn, care intră în compoziţia enzimelor şi catalizatorilor.

Sub 20: Categorii speciale de plante aparute pe soluri caracterizate prin prezenta in exces a unor elemente chimice

- pe soluri cu exces în unele elemente chimice au apărut categorii speciale de plante:

- plante nitrofile: Urtica dioica, Chenopodium album, Rubus idaeus;

- plante calcifile = plante de mediu alcalin = plante de stepă: Adonis vernalis, Artemisia austriaca, Festuca valesiaca etc.;

- plante silicicole = plante de mediu acid: Calluna vulgaris, Juncus trifidus;

- plante halofile – pe soluri cu exces de săruri solubile de Na şi Mg.

- plantele halofile: - obligate – cresc numai pe sărături (Aster tripolium)

- preferante – cresc de obicei pe sărături (Puccinelia distans)

Page 10: Raspunsuri test Biogeografie

- suportante – cresc pe alte soluri, dar...(Poa bolbosa)

- după adaptările la excesul de săruri:

- halofite tipice

- halofite cu unele elemente de halomorfă.

Structura halomorfă specială: tulpini suculente,

- frunze solziforme sa lipsă;

- ţesut acvifer dezvoltat etc.

- plante indicatoare de Zn: Viola calaminaria,

Populus grandidentata,

Achillea millepholium

- plante indicatoare de Pb: Amorpha;

- plante indicatoare de roci cu gips – indicatoare de petrol: Hippophae rhamnoides

Sub 21: Plantele halofile-preferă solurile sârăturoase, halomorfe;răspândire: cele mai numeroase specii halofile apar în regiunile de stepă şi semideşerturiadaptări fiziologice şi morfologicerădăcinile acestora pot absorbi apă cu concentraţie ridicată de NaCl (5%);halofîtcle prezintă adaptări la xerofilismul fiziologic, respectiv reducerea gradului deabsorbţie a apei şi a procesului de cvapotranspiraţie;- în general, tulpinile plantelor halofile sunt groase şi suculente;• exemple:în deserturile peruano-chiliene (Deşertul Costero) pe solurile halomorfe, apar speciihalofile, ca: Salicornia ambigua, Batis maritima, Paspalum vaginatum);în stepele semiaride, cum este cazul Bărăganului românesc, pe plaje etc. apar adesearânca {Salicornia herbaceă), sărăriţa sau ghirinul (Sueda maritima), chiurlanul (Salsolapestifer) ctc.

Sub 22: Ce sunt oxilofitele?Sunt o categorie de plante caracteristice mediului puternic acid al lastinilor de turba oligotrofa, care se dezvolta la un pH de 3-3,5 (datorat acumularii de acizi humici

Page 11: Raspunsuri test Biogeografie

liberi), pe un substrat cu temperature mai scazuta, aerare slaba si apa in exces retinuta in stratul de turba, continut ridicat de toxine rezultat din descompunerea partial a resturilor organice.Aceste conditii impiedica o absorbtie normal a apei, producand o “seceta fiziologica” ce determina la oxilofite adaptari xerofitice.O alta particularitate a plantelor de tinov este procurarea substantelor nutritive traind in simbioza cu ciupercile de micoza.

Sub 23: Categorii de plante dupa forma de humus a soluluiHumusul este componentul fundamental al solului care are capacitatea de a retine si de a pune la dispozitia plantelor elementele chimice necesare nutritiei, conferindu`I calitatea de a fi fertile, si de asemenea are un rol pedogenetic important.Humusul se clasifica in urmatoarele tipuri principale: Mull, moder, mor si turba.

Mull-ul este humusul cel mai fertile, cu raportul C/N=10.Dintre speciile de mull amintim: Actaea spicata, mercurialis perennis, dalacul etc.

Moder-ul(15-25) este alcatuit din materie organica mai slab humificata, partial legata de partea mineral a solului.Specii de moder:Luzula albida, nardus stricta etc.

Mor-ul este alcatuit din resturi organice slab humificate, slab legat de partea mineral, puternic acid, sarac in azot (C/N=30-40), ce se formeaza in climatele umed-reci, in zona molidului, in subalpin si alpinul inferior.

Turba prezinta un stadiu de humificare foarte redus, se formeaza in regiuni umede, reci, pe soluri sarate.Plante de turbarii eutrofe: Equisetum palustre, Comarum palustre etc.

Sub 24: Grupari ecologice acvatice separate in functie de factorul de salinitate (not found!!!!!! )

Sub 25: Diferente calitative si cantitative intre mediul marin si cel dulcicol privind compozitia in saruri mineraleSarurile minerale solvite sunt reprezentate de cloruri, sulfati si carbonate, care se gasesc in proportii diferite in mediul dulcicol fata de cel marin.Astfel, in apele dulci clorurile reprezinta in medie 6.9%, sulfatii 13,2% si carbonatii 79.9%, in timp ce apele marine contin 88,8% cloruri, 10.8% sulfati si doar 0.4% carbonati.Aceste

Page 12: Raspunsuri test Biogeografie

diferente calitative in compozitia sarurilor minerale din mediul marin si dulcicol se datoreaza in mare parte organismelor care extrag calciul necesar scheletului, iar dupa moarte, acesta se depunde pe fundul marii, formand depozite de CaCo3 saracind apa.

Sub 26: Influenta salinitatii asupra organismelor - diversitatea faunei acvatice

- arealul de răspândire;

Astfel:

- apele marine conţin toate tipurile de organizare;

- Marea Mediterană: sal. 35 la mie - >7000 specii;

- Marea Neagră: sal. 19 la mie – aprox. 1200 specii;

- Marea de Azov: sal. 12 la mie – aprox. 100 de specii.

Speciile marine: eurihaline – la locul de vărsare a fluviilor

- stenohaline – apele pelagice;

Apele cu salinitate mare ca şi cele cu variaţii foarte mari au puţine specii, dar reprezentate prin populaţii mari.

Diversitatea plantelor şi animalelor marine:

- anim. dulcicole < anim. marine

- flora dulcicolă > flora marină.

Sub 27: Rolul altitudinii in dispunerea formatiunilor vegetaleVariatiile de altitudine se reflecta prin modificarea factorilor ecologici: odata cu cresterea altitudinii, temperatura si presiunea atmosferica scad, iar vantul, luminozitatea si umiditatea se intensifica.Cresterea altitudinii determina modificari comparabile cu cele ce se petrec cu cat ne departam mai mult de ecuator spre poli.Ca o consecinta, vegetatia se dispune etajat, in regiunile de ses intalnindu`se o vegetatie de pajisti si tufisuri, in zonele colinare se instaleaza o vegetatie prepoderent lemnoasa iar la altitudini de peste 2000 m intalnim pajisti si tundre alpine.

Page 13: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 28: Actiunea vantului asupra organismelorVantul este unul dintre factorii cei mai importanti pentru evolutia diverselor conditii climatice dintr`o anumita regiune participand la uniformizarea temperaturilor si

umiditatii, la racirea sau incalzirea unui areal, la modelarea reliefului in pustiuri etc.

Vântul are efecte pozitive şi efecte negative când se manifestă extrem.

Efecte pozitive:-polenizarea plantelor

-raspandirea semintelor

-raspandirea sporilor si microorganismelor

-raspandirea animalelor mici in interiorul arealului

-facilitarea termoreglarii homeotermelor

Efecte negative:-actiunea mecanica modifica portul arborilor care cresc in bataia vantului

-raspandirea buruienilor in culturile agricole

-uscarea solului prin evaporare

Sub 29: Ce sunt factorii biotici si cum se clasifica acestia?Factorii biotic reprezinta interactiuile dintre vietuitoare si se individualizeaza la nivelul sistemului populational, prin relatii intraspecifice si relatii interspecifice.

Sub 30: Relaţiile intraspecifice – au caracter de necesitate, asigurând integritatea populaţiei;

- există 2 tipuri de relaţii:

- în interesul individului - asigură supravieţuirea;

- în interesul populaţiei – perpetuarea speciei.

Nu întotdeauna relaţiile în interesul individului sunt şi în interesul populaţiei: se deosebesc astfel 2 forme de relaţii:

- relaţii de întrajutorare: efect de grup – pozitiv (poate trece în efect de masă)

- relaţii de concurenţă = competiţia intraspecifică – se ajunge la eliminarea

Page 14: Raspunsuri test Biogeografie

indivizilor firavi de către cei viguroşi;

Competiţia intraspecifică poate fi pasivă la plante şi activă (directă sau indirectă) la animale; ex.: c.directă: canibalismul

c.indirectă: comportamentul ierarhizării

- eliberarea de secreţii în mediu

Sub 31: Relaţiile interspecifice - se stabilesc între indivizi de specii diferite, dar din aceeaşi biocenoză;

- s-au dezvoltat dea lungul istoriei şi au caracter de necesitate;

- se reglează numărul de indivizi din biocenoză;

După efectul lor, se clasifică în 7 tipuri:

- neutralism – cele 2 specii nu se afectează reciproc;

- pop. de căprioare şi pop. de lepidoptere din pădure;

- majoritatea relaţiilor dintro biocenoză sunt neutre;

- protocooperare – interacţ. pozitivă pentru ambele populaţii, dar neobligatorii;

- peşti; hipopotam – o specie de păsări;

mutualism (simbioză) – interacţiunea este pozitivă şi obligatorie pentru ambele populaţii;

Ex.: nodozităţile de pe leguminoase,

micorizele;

Plante – insecte polenizatoare

comensalism: interacţiune pozitivă şi obligatorie pentru comensal, pentru

gazdă este indiferentă;

ex.: plantele epifite – arbori tropicali;

Insectele îşi depun ouăle pe frunze, ramuri, tulpini;

Pagurii folosesc cochilii goale de gasteopode;

Page 15: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 32: Definiti arealul geograficMajoritatea speciilor de plante şi animale trăiesc într-un spaţiu geografic limitat – teritoriu sau acvatoriu – ce poartă denumirea de areal geografic.

Sub 33: Elementele floristiceS-a constatat că arealele unor specii de plante, ori de plante şi animale se suprapun, relevându-se astfel anumite tipuri de areale. S-a ajuns astfel la diferenţierea unor categorii de specii floristice ce se încadrează tipurilor de areal, reflectând condiţiile fizico-geografice ale arealului respectiv, numite elemente floristice sau fitogeografice.

Denumirea elementului corespunde cu denumirea arealului respectiv.

Principalele elemente floristice din Europa:

• 1. europene;

• 2. continentale sau estice (irano-turaniene);

• 3. arctice şi alpine;

• 4. balcanice sau sud-estice;

• 5. mediteraneene sau sudice;

• 6. atlantice sau vestice;

• 7. cosmopolite;

• 8. adventive;

• 9. endemice.

Sub 33: Metode de stabilire a arealului• Arealografia este disciplina care se ocupă cu studiul structurii arealelor şi al

legilor de distribuţie şi mobilitate a populaţiilor biologice.

– instrument de lucru – hărţile de răspândire.

Tipuri de areale funcţie de densitatea localizărilor

- areale întregi sau continui;

- areale discontinui sau disjuncte;

Page 16: Raspunsuri test Biogeografie

- punctiforme.

Arealele continui pot prezenta discontinuităţi ecologice care nu afectează limitele arealului (ex. în arealul iepurelui se includ şi zonele intens populate, apele continentale).

Discontinuităţile corologice afectează limitele arealului geografic

Sub 34: Marimea areaelorVariază foarte mult.

- este determinată de mai mulţi factori:

- vechimea sau istoria geologică a speciei

- valenţa ecologică a speciilor

- posibilităţile de răspândire (pasive sau active)

- întâmplarea.

Speciile marine au cele mai extinse areale; sunt urmate de speciile terestre; speciile dulcicole au în general areale mici; cele mai mici areale se întâlnesc la speciile cavernicole.

• În cadrul arealelor mari se disting mai multe tipuri:

– Areale zonale – se prezintă sub formă de benzi latitudinale ce se suprapun zonelor climatice: areal circumpolar

areal pantropical.

– Areale meridiane – se prezintă sub formă de fâşii pe direcţia N-S

– Areale regionale – ocupă teritorii ± mari dintr-un continent.

– Speciile cosmopolite sunt răspândite pe tot Globul. Exemple:

– animale: stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), striga (Tyto alba), lepidoptere din genul Vanessa, unele animale pelagice;

– Plante acvatice şi palustre: lintiţa de baltă (Lemna), broscariţa (Potamogeton), trestia (Phragmites australis), papura (Typha latifolia, T.angustifolia);

– Plante terestre: urzica (Urtica dioica), păpădia (Taraxacum officinalis), troscotul (Polygonum aviculare), pătlagina (Plantago major).

Page 17: Raspunsuri test Biogeografie

În cazul unităţilor endemice, când limitarea arealului se datorează factorului timp, se menţionează prin prefix tipul de endemism, respectiv, neo-endemism şi paleo-endemism.

Nu există limită de mărime pentru arealele endemismelor.

Sub 36: Paleoendemismele• - unităţi taxonomice de plante şi animale cu origine străveche, care au

supravieţuit schimbărilor climatice majore din erele geologice.

• Ex.: plante: Welwitschia mirabilis (tumboa);

• Ginkgo biloba (arborele pagodelor);

• Sequoia sempervirens, S. Gigantea.

– - animale: Latimeria chalumnae – oceanul Indian;

– - peştii Dipnoi (Neoceratodus forsteri);

- marsupialele din ordinul Monotrema (Ornithorhynchus anatinus).

Sub 37: Neoendemismele• - specii apărute recent (Pliocen, Cuaternar) prin izolare geografică sau

specializare strictă la anumite condiţii de mediu;

• - au o evidentă tendinţă de extindere;

• - ex.: endemismele carpatice: Dianthus callizonus

• - speciile vicariante – specii noi din cadrul aceluiaşi gen diferenţiate ca urmare a unei mari diversităţi a condiţiilor de mediu.

• - speciile relicte - au supravieţuit erelor geologice, rezistând pe teritorii restrânse; tipuri: relicte terţiare: Nymphaea lotus var. termalis (nufăr)

• Syringa josikaea (liliac ardelenesc)

• Hepatica transilvanica (crucea voinicului)

• - relicte glaciare – rămăşiţe din timpul glaciaţiunilor ce ocupă unele enclave: 40 sp. în mlaştini eutrofe (Betula humilis-

Page 18: Raspunsuri test Biogeografie

Tuşnadu Nou; Viola epipsila – Baz Ciuc; Pedicularis sceptrum carolinum – Hărman –Braşov şi Zvoriştea – Botoşani, Angelica palustris- Bălăneşti- Neamţ)

Sub 38: Relictele Unitatile taxonomice relicte au supravietuit erelor geologice si ocupa areale restranse ca urmare a schimbarii in timp a conditiilor climatice.Cercetarile fitogeografice au evidentiat prezenta in flora tarii noastre a numeroase relicte tertiare si glaciare.Dintre relictele tertiare amintim: Nymphaea lotus(nufar)-Baile „felix” Oradea,Syringa josikaea (liliac ardelnesc)-In Carpati etc. Unele specii au intregul areal fragmentat ca urmare a schimbarilor, iar altele au un areal foarte mic ramas din cel vechi.Relictele glaciare sunt ramasite din timpul glaciatiunilor traind si azi in unele enclave din zonele muntoase.Ex: Betula luminis-Harghita, Viola epipsila-Bazinul Ciuc, Carex loliacea-Dragoiasa etc.

Sub 39: Raspandirea speciilor in cadrul arealului• - distribuţia nu este uniformă, discontinuităţile mari fiind o consecinţă a

condiţiile variate: disc. mici la speciile marine, mai mari la sp terestre,cele mai mari la sp. cavernicole, speciile de munte şi speciile de munte.

• Ex. capra neagră are arealul fragmentat în 7 zone principale: Pirinei, Alpi, Apenini, Dinarici, Carpaţi, Caucaz, Taurus.

• - speciile acvatice dulcicole au arealul cu atât mai fragmentat cu cât specia este mai legată de partea superioară a râului. Salmo trutta fario (păstrăvul) este reprezentat la noi de 100 de populaţii.

• Regulă generală: majoritatea speciilor de plante şi animale au arealul fragmentat .

Sub 40: BariereleObstacole de natură geografică – fizice şi climatice – sau biologică cu rol în delimitarea arealului unei specii.Tipuri: abrupte – acestea delimitează clar arealul; ex.: b. fizice- au o poziţie fixă spaţiu şi permanentă în timp (lant muntos, un desert, un fluviu lat);- discrete – arealele sunt separate prin zone de tranziţie;- în general sunt de natură climatică; se deplasează pe directia N-S, conditiile se înrăutăţesctreptat (temp., precipitaţiile).

Page 19: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 41: Modificari ale arealelorDesi in aparenta arealele sunt stabile, in decursul timpului geologic, acestea suntn supuse continuu unor modificari mai rapide sau mai lente, cu restrangerea sau extinderea teritoriului, ca urmare a schimbarilor climatice.

Ele se produc ca o consecinţă a tendinţei de extindere a oricărei specii.- ex.: extinderea buruienilor, expansiunea speciilor mediteraneene;expansiunea speciilor siberiene;- areale “artificiale” şi areale “naturale”

Sub 42: Migratiile pestilorUnele specii de pesti migreaza pe distante mai scurte sau mai lungi in mediul in care acestea traiesc in mod obisnuit,altele migreaza din mare in ape dulci.

- pe cursul aceluiaşi râu – nu au o semnificaţie biogeografică;- din mediul marin în cel dulcicol şi invers, pentru reproducere sau hrănire, funcţie de care se clasifică în:- peşti anadromi – trec din mare în apele dulci pentru reproducereex.: somonul – urcă din M.Nordului pe fluviile Europei;scrumbia de Dunăre urcă pe Dunăre, Nistru şi Don;acipenseridele urcă pe Dunăre;- peştii catadromi – se hrănesc în apele dulci şi coboară în mare pentru reproducereex.: anghila migrează din fluviile Europei în Marea Sargasselor;Alte specii migrează din America de Nord,Japonia, Australia în mări tropicale unde se reproduc. S-a tras concluzia că originea speciilor respective este înlocul de reproducere.

Sub 43:Migratiile pasarilorSunt o consecinţă a lipsei hranei într-un anumit sezon (speciile ecuatoriale nu migrează!).Arealul speciilormigratoare este format din teritoriul de reproducere, cel de iernat şi căile de migraţie. Căile de migraţie suntconstante şi specifice pentru fiecare specie, uneori pentru fiecare regiune:- cele din vestul Europei migrează prin pen. Iberică;- cele din est prin Asia Mică, Siria, Valea Nilului sau, alte specii, prin Italia, Sicilia, Tunisia;- toate evită întinderile mari de apă.Originea migraţiilor este legată de modificările climatice din trecut şi de schimbarea regimului de hrană.

Sub 44: Ce sunt plantele autochore?Plantele autochore sunt plantele care isi raspandesc semintele prin mijloace proprii.

Page 20: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 45: Ce sunt plantele allochore?Plantele allochore sunt plantele care isi raspandesc fructele si semintele cu ajutorul unor agenti straini, functie de care plantele se numesc anemochore, zoochore si hidrochore.

Sub 45: Adapatari ale plantelor la raspandirea cu ajutorul vantuluiDiseminare: 1. pasivă – prin intermediul unor factori externi: vânt, apă, animale,

2. activă – prin mijloace proprii.

Diseminarea pasivă – caracteristică plantelor şi mai puţin animalelor.

- Anemochoria presupune numeroase adaptări:

- greutate redusă a seminţelor (poroinic, smirdar, portulac);

- seminţe sau fructe sferice (leguminoase, crucifere);

- seminţe prevăzute cu peri (salcie, plop, pufuliţă, bumbac);

- fructe aripate (arţar, ulm, frasin, mesteacăn);

- fructe cu umbrelă de puf (păpădie, pălămidă, bumbăcăriţă) sau cu o aristă (colilie);

- inflorescenţă cu o bracteie la tei;

- întreaga plantă are formă sferică (roza Ierichonului)

Sub 46: ZoochoriaEste raspandirea pasiva sau activa de catre animale a plantelor.

- activă la animalele frugivore – pantele se numesc endozoochore;

- pasivă când animalele transportă pe blana, pene, picioare seminţe sau fructe prevăzute cu cârlige, ţepi, etc.- plantele sunt epizoochore.

Sub 47: Diseminarea ActivaEste intalnita mai mult la animale si mai putin la plante.

Plantele autochore isi raspandesc semintele prin mijloace proprii, avand unele adaptari cum ar fi:-prezenta in structura fructului a unor tesuturi mecanice in fruct

Page 21: Raspunsuri test Biogeografie

care prin deschiderea brusca arunca semintele: - ex.: Impatiens nolli-tangere

(slăbănog), plesnitoare, Hura crepitans

Animalele avand posibilitati proprii de deplasare sunt capabile sa isi extinda arealele raspandindu`se activ pe mari distante.Animalele acvatice prin inot iar cele terestre prin fuga.

Sub 48: Teoria puntilor continentaleAceasta admite existenta unor legaturi intre continente in anumite perioade din trecut.Se accepta cinci continente intermediare si punti intercontinentale:

-puntea sau continentul Nord-Atlantic (I, II, III)

-Gondwana (Carbonifer-Mezozoic)

-puntea africano-braziliană,

-Lemuria (Madagascar-India),

-puntea antarctică (lega terit.sudice)

-alte punţi mai puţin importante: M-ţii Urali (Oligocen), America Centrală , I-lele Indoneziei.

Sub 49: Teoria permanentei continentelor si oceanelorAceastă teorie se opune teoriei punţilor continentale, susţinând ideea păstrării configuraţiei continentelor şi oceanelor din Paleozoic până în zilele noastre, singurele modificări pe care le recunosc fiind limita dintre uscat şi mare şi mările epicontinentale care înaintau sau se retrăgeau.Teoria a fost emisă mai ales pe baza unor argumente geofizice, dar a fost acceptată denumeroşi biogeografi care, în imposibilitatea unei explicaţii a răspândirii unor grupe aurecurs la rolul vântului ori al curenţilor marini.

Sub 50: Teoria translatiei continentelorCunoscută şi sub numele de „teoria luiWegener", după numele geofizicianului care a elaborat-o sau „a driftului continental", susţine existenţa iniţială a unui singur bloccontinental „Pangea", care s-a fragmentat în timp, păstrându-se legături intercontinentale periodice care au favorizatschimburi de floră şi faună; prin această teorie s-a constatat paralelismul ţărmurilor,iar biogeografii au explicat asemănărilefloristice şi faunistice între ţărmurile opuse, între continentele legate prin punţi;

Page 22: Raspunsuri test Biogeografie

Sub 51: Evolutia climatului si a vegetatiei cuaternareScăderea temperaturii de la începutul cuaternarului a determinat înlocuirea florei termofile pliocene cu una mai microtermă.

Primele glaciaţiuni - Günz şi Mindel - au fost mai puţin riguroase, iar interglaciarul care le-a separat a fost scurt şi nu a permis reinstalarea esenţelor termofile.

Interglaciarul Mindel-Riss (Holstein) a fost mult mai lung decât primul şi cu un climat mult mai cald decât cel actual.

Glaciaţiunea Riss a fost cea mai extinsă, înregistrând două stadii cataterme separate de o oscilaţie anatermă. Europa Centrală era acoperită de tundre cu sălcii pitice, mesteacăn pitic, arginţică (Dryas octopetala).

Interglaciarul Riss-Wurm care a urmat a fost mai blând decât cel actual, favorizând dezvoltarea asociaţiilor termofile.

Glaciaţiunea Würm (aprox. 65000 ani) a constat într-o succesiune de stadii (reci) şi interstadii (temperate).

În decursul stadiilor se dezvolta o floră arctică-alpină şi subarctică ierboasă şi arbustivă, iar în timpul interstadiilor vegetaţia era alcătuită din păduri de molid, stejar, ulm, frasin, carpen şi alun.

Ultima perioadă a complexului würmian (Tardiglaciarul), numită şi Dryas (între

20000-8800 ani în urmă) a avut temperatura medie mai coborâtă cu 8-12 grade C decât cea actuală.

Sub 52: Consecintele biogeografice ale glaciatiunilor1.Oscilaţiile climatice pleistocene şi alternanţa dintre perioadele glaciare şiinterglaciare au determinat migraţii, deplasări alternative de la nord spre sud şi invers(pentru emisfera boreală şi invers pentru cea australă) ale florei şi faunei mai adaptabile(deoarece contactul cu factori de mediu schimbaţi - substrat geologic, sol, altitudine,factori biotici - a dus la eliminarea speciilor cu cerinţe stricte şi supravieţuirea celor cuvalenţă ecologică mai largă, mai uşor adaptabile). Prin urmare, s-a înregistrat o sărăciregenerală şi treptată a florei şi faunei preglaciare

2. Elementele faunistice şi floristice „arcto-terţiare”, cu răspândire circumpolarăaproape uniformă în cele trei continente la sfârşitul Terţiarului, datorită condiţiilorclimatice asemănătoare, au fost cel mai afectate de schimbările climatice deoarece

Page 23: Raspunsuri test Biogeografie

deplasările spre sud în timpul recrudescenţei frigului şi revenirile spre nord îninterglaciare nu s-au petrecut uniform.

Ca urmare a deosebirilor mari de migrare nord-sud şi invers, au supravieţuit unnumăr mare de elemente arcto-terţiare în Asia estică şi sud-estul Americii de Nord, unnumăr mic în sudul Europei (şi de asemenea în Asia vestică şi nordul Africii) şi aproapedeloc în Siberia. Arealul continuu al multor genuri a devenit discontinuu sau disjunct. Secunosc mai multe tipuri de disjuncţii:

- disjuncţii est asiatice-nordamericane

- disjuncţii eurasiatice-nordamericane

- disjuncţii europeo-nordamericane

- disjuncţii palearctice

3. Tot o consecinţă a schimbărilor climatice majore sunt relictele terţiare care ausupravieţuit în refugiile glaciare, extinzându-şi apoi arealele; aceste refugii au devenitastfel centre de răspândire postglaciară

4. Zonele tropicale au fost, de asemenea, afectate de oscilaţiile climatice cuaternare,alternanţa de perioade pluviale şi interpluviale favorizând pe rând expansiunea florei şifaunei de pădure ecuatorială, respectiv a savanei, în perioadele interpluviale secetoase.5. Numărul de taxoni din floră şi faună a suferit numeroase modificări, nu toate însensul reducerii acestuia, ci şi al apariţiei de noi specii în urma proceselor de subspeciaţieşi speciaţie favorizate de izolarea geografică.

Sub 53:Insusirile comune ale sistemelor biologiceEcologia se ocupa cu studiul sistemelor supraindividuale:populatie,biocenoza,ecosystem si biosfera.

Acestea sunt sisteme deschise cu insusiri comune tuturor sistemelor biologice:

-caracter istoric-

-caracter informational-poseda o cantitate de informatie pe care o transmit mai departe fara alterarea ei

Page 24: Raspunsuri test Biogeografie

-integralitate-sunt constituite din ansambluri diferentiate cu functii proprii si dependente intre ele si fata de intreg

-echilibru dinamic-

-autoreglare-capacitatea de a-si controla activitatea cu ajutorul mecanismelor de autoreglare

Sub 54:Populatia- Sistem supraindividual cu caracter universal in lumea vie si valoare de nivel de organizare alcatuit dintrogrupare de indivizi de aceeasi specie in relatie cu aceleaşi condiţii de mediu, întrun spaţiu determinat.- populaţii locale – comunităţi reproductive – ex. şoareci de câmp- populaţii geografice (rase geografice), ex. g.Larix- populaţii ecologice.

Sub 55:Organizarea (structura) populatieiDintre elementele principale ale organizarii populatiei amintim:

-structura demografica-se refera la eleml cantitative ale populatiei

-structura spatiala-se refera la elemente privind spatiul

-structura ecologica-reprezentata prin diferite grupe ecologice de varsta si sex

-structura functionala-se refera la anumite capacitate sau potente ale populatiei

Sub 56:Rolul populatiei pentru evolutia specieiPentru evolutia specie,populatia este foarte importanta deoarece este sediul in care se produce selectia naturala, process care elimina de la reproduce indivizi mai putin adaptati conditiilor de mediu, pastrandu`I pe cei ale caror caractere fenotipice si genetice sunt cel mai bine armonizate mediului.

Sub 57:BiocenozaBiocenoza este o grupare de fiinte vii, corespunzand prin pozitia sa, prin nr de specii si de indivizi la anumite conditii de mediu, care se mentin pentru reproducere intr-un anumit loc in mod permanent.

Page 25: Raspunsuri test Biogeografie

Biocenoza este un nivel de organizare a materiei vii, foarte mobil, istoric constituit în biosferă, în care populaţiile sunt interdependente nu numai teritorial ci şi funcţional.Biocenoza este alcatuita dintr-o fitocenoza,zoocenoza si o microcenoza sau microbocenoza, ale caror combinatii de specii sunt determinate de proprietatile biotopului.