Răspunderea ecologico- juridică

Lucru individual la disciplina Drept Ecologic

A efectuat Cozlovschii Iulia gr.407

Răspunderea ecologică-juridicăRăspunderea ecologică-juridică Lucru individual

Drept ecologic

Realizat de Cozlovschii Iulia gr.407Realizat de Cozlovschii Iulia gr.407

CuprinsCuprins

Noțiunea și funcțiile răspunderii juridico-ecologice; Noțiunea și tipuri de fraude ecologice; Tipurile răspunderii juridico-ecologice: -Răspunderea civilă; -Răspunderea contravențională; -Răspunderea penală; Importanța răspunderii juridico-ecologice.

IntroducereIntroducere În domeniul protecţiei mediului, pentru atingerile aduseÎn domeniul protecţiei mediului, pentru atingerile aduse acestuia prin săvacestuia prin săvîîrşirea de fapte ilegale, dar şi pentru rşirea de fapte ilegale, dar şi pentru daunele ecologice produse, s-a impus necesitate stabilirii daunele ecologice produse, s-a impus necesitate stabilirii răspunderii juridice.răspunderii juridice.

Conştiinţa de mediu este considerată în doctrină ca fiind Conştiinţa de mediu este considerată în doctrină ca fiind una din cele mai importante căi de realizare a cointeresării protecţiei una din cele mai importante căi de realizare a cointeresării protecţiei şi dezvoltării mediului. Realitatea confirmă însă că această şi dezvoltării mediului. Realitatea confirmă însă că această conştiinţă ecologică sau este doar în formare la multe persoane, sau conştiinţă ecologică sau este doar în formare la multe persoane, sau lipseşte, iar consecinţele negative asupra mediului sunt evidente. lipseşte, iar consecinţele negative asupra mediului sunt evidente. Din aceste motive, se apelează la legislaţie pentru suplinirea lipsei Din aceste motive, se apelează la legislaţie pentru suplinirea lipsei acestei conştiinţe şi pentru educarea oamenilor, chiar pe cale acestei conştiinţe şi pentru educarea oamenilor, chiar pe cale coercitivă.coercitivă.

Dreptul stabileşte regulile de conduită în domeniul mediului, dar Dreptul stabileşte regulile de conduită în domeniul mediului, dar şi sancţiunile care pot interveni în situaţiile în care aceste reguli se şi sancţiunile care pot interveni în situaţiile în care aceste reguli se încalcă prin săvârşirea de fapte dăunătoare mediului.încalcă prin săvârşirea de fapte dăunătoare mediului.

Noțiunea și funcțiile răspunderii Noțiunea și funcțiile răspunderii juridico-ecologicejuridico-ecologice

Răspunderea juridico- ecologică constituie acele raporturi juridice ce apar între stat, în persoana organelor împuternicite în domeniul protecției mediului, organele de ocrotire a normelor de drept și cel care a comis încălcarea legislației în vigoare ( persoana fizică, juridică sau cu funcție de răspundere ), referitor la aplicarea față de aceasta constrînderea prevăzută de legislație.

Răspunderea ecologică – obligaţia persoanelor fizice, persoanelor juridice şi statului de a respecta normele ce reglementează corelaţia societăţii şi naturii, în vederea îmbinării ştiinţifice a intereselor ecologice şi economice.

Răspunderea juridico- ecologică reprezintă obligația specifică de a suporta anumite limitări, de ordin personal sau material ce survine în urma încălcării legislației în vigoare.

Funcțiile răspunderiiecologico-juridice:

De stimulare

De compensare

De prevenire

Funcția de stimulare – se materializează în motivarea persoanelor, prin pîrghii juridice şi economice, să protejeze mediul ambiant; Funcția de compensare – orientată spre restabilirea deplină, în formă materială sau bănească, a prejudiciilor provocate mediului;

Funcția de prevenire – preventiv acţionează

asupra comportamentului subiectelor prin înăsprirea treptată a măsurilor de constrîngere.

În funcţie de caracter şi metoda de reglementare, distingem:

Răspunderea ecologică economică se bazează, în particular, pe interesul material al beneficiaruluiresurselor naturale în micşorarea gradului de poluare sau excluderea altei influienţe negative asupra mediului.

Răspunderea ecologică juridică este consecinţa acţiunilor ilegale ale persoanelor fizice şi juridice.

Noțiunea și tipuri de fraude ecologiceNoțiunea și tipuri de fraude ecologice

Temeiul apariţiei răspunderii ecologice este delictul (conteavenţia), frauda ecologică.

Delict ecologic – comportament nelegitim şi vinovat al unei persoane, ce este îndreptat împotriva ordinii ecologice şi care a cauzat un prejudiciu naturii sau a creat un pericol real de a pricinui o pagubă.

Prin fraudă se subînțelege o faptă juridică săvîrșită (prin acțiune sau inacțiune), cu vinovăție, de către un subiect cu capacitate de exercițiu care a creat riscul cauzării sau a cauzat prejudiciu ecologic sau încalcă drepturile sau interesele legale ale subiecților dreptului ecologic.

Structura fraudei Structura fraudei ecologice:ecologice:

Obiect; Latura obiectivă; Subiect; Latura subiectivă.

Obiectul fraudei ecologice:

Obiect al delictelor ecologice – relațiile sociale

cu privire la mediul ambiant și componențelor de mediu luate sepărat, reglementate și protejate

de normele de drept.

Fac parte din obiectul fraudei ecologice: Protecția mediului ambiant; Protecția drepturilor subiecților; Proprietatea asupra resurselor naturale; Beneficierea asupra resurselor naturale.

Latura obiectivă a fraudei ecologice: Fapta (acțiune sau inacțiune);

Prejudiciul- cauzarea sau riscul real de cauzare a prejudiciului mediului, vieții și sănătății oamenilor;

Legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciul concret.

Subiecții fraudei ecologice: Persoane fizice cetățeni ai RM; Persoane juridice autohtone; Persoane cu funcții de răspundere; Persoane fizice străine; Persoane juridice străine. ce au încălcat legislația

ecologică

Latura subiectivă a fraudei Latura subiectivă a fraudei ecologice:ecologice:

Intenţia– vinovatul îşi dădea seama de caracterul social periculos al acţiuniisau inacţiunii sale, a prevăzut consecinţele ei social periculoase şi le-a dorit(intenţie directă) sau lea admis în

mod conştient (intenţie indirectă); ex.:vînătoarea nelegitimă, pescuitul nelegitim etc. Imprudenţa- vinovatul fie că a prevăzut posibilitatea provocării consecinţelor social periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, dar în mod nechibzuit considera că ele ar putea să nu se producă (încrederea exagerată în sine), fie că nu a prevăzut posibilitatea unor asemenea consecinţe, deşi trebuia şi putea să le prevadă (neglijenţa); ex.: nerespectarea regulilor securităţii contra incendiilor în păduri, neglijarea regulilor de folosire a mijloacelor chimice în agricultură etc.

Tipurile răspunderii ecologico-juridiceTipurile răspunderii ecologico-juridice

Răspunderea civilă;

Răspunderea contravențională;

Răspunderea penală;

Răspunderea ce reiese din relațiile de muncă; Răspunderea specială.

Răspunderea civilă pentru Răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologicprejudiciul ecologic Răspunderea civilă intervine atunci cînd prin fapta ilicită săvîrşită se cauzează un prejudiciu patrimonial, ce trebuie reparat. Problema răspunderii reparatorii pentru daune ecologice produse se soluţionează conform principiului “poluatorul plăteşte”. Răspunderea este obiectivă, indiferent de culpă şi solidară, în cazul pluralităţii autorilor.

Caracterul obiectiv al răspunderii juridice pentru cauzarea prejudiciilor ecologice prezintă următoarele caracteristici:

poluatorul, parte a raportului juridic de răspundere civilă, este responsabil indiferent dacă este sau nu culpabil;

poluatorul este ţinut responsabil în anumite condiţii chiar şi pentru cazul de forţă majoră;

poluatorul este exonerat de răspundere juridică în cazul unui cataclism natural excepţional şi în cazul în care prejudiciul ecologic a fost cauzat prin fapta grav culpabilă a victimei;

victima prejudiciului ecologic, parte şi ea în raportul juridic de răspundere, are dreptul să pretindă repararea prejudiciului suferit prin dovada pagubei cauzate;

indiferent de atitudinea subiectivă a poluatorului, victima prejudiciului ecologic are dreptul la despăgubire.

Varietățile răspunderii civile: Contractuală-

reiese din prevederile contractului și survine pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare.

Delictuală- este specia de răspundere juridică prin intermediul căreia o persoană care a cauzat alteia un prejudiciu este obligată să-l repare.

Răspunderea civilă contractuală

Răspunderea contractuală se întemeiază

pe neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului. Ca institut al dreptului ecologic răspunderea contractuală apare în cazul neexecutării contractelor obiectul cărora constituie resursele naturale.

Răspunderea civilă delictuală Răspunderea civilă delictuală în dreptul mediului intervine în situaţia în care se

întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

- săvîrşirea unei fapte ilicite; - cauzarea unui prejudiciu (daună) ecologic; - existenţa unui raport de cauzalitate; - capacitatea delictuală a autorului în

momentul săvîrşirii faptei ilicite; - culpa autorului faptei ilicite nu este necesar

a fi dovedită, dat fiind caracterul obiectiv al răspunderii civile ecologice.

Conform prevederilor legislaţiei civile, existenţa unei legături cauzale între fapta ilicită, comisă de către persoană şi însuşi prejudiciul constituie o condiţie a posibilităţii aplicării răspunderii civile, inclusiv în cadrul raporturilor de drept al mediului. Deşi în literatura de specialitate se menţionează că raportul de cauzalitate la aplicarea răspunderii civile trebuie să aibă caracter direct sau obiectiv şi sigur, în raporturile de drept al mediului apar o serie de probleme în legătură cu stabilirea raportului de cauzalitate, dar şi al cauzelor care exclud răspunderea civilă pentru daunele ecologice. Aceasta se datorează faptului că, de cele mai dese ori, un prejudiciu poate fi cauzat prin acţiunile concomitente ale mai multor persoane. Nu întotdeauna este posibil de a aprecia întregul spectru al elementelor prejudiciului, aceasta din cauza caracterului componentelor de mediu.

Cauzele care exclud răspunderea civilă constituie acele situaţii sau împrejurări în a căror prezenţă nu sunt întrunite una sau mai multe condiţii cerute imperativ de lege pentru naşterea în sarcina unei persoane a obligaţiei de reparare a prejudiciului. În ceea ce priveşte raporturile de răspundere civilă pentru daunele ecologice, răspunderea civilă este exclusă doar în cazul în care se constată caracterul ilicit al faptei şi lipsa raportului de cauzalitate, şi aceasta datorită lipsei unor prevederi exprese în legislaţia ecologică în această materie şi pornind de la aceleaşi prevederi ale articolului 3 al Legii Republicii Moldova privind protecţia mediului înconjurător, care stabileşte caracterul obiectiv al răspunderii pentru daune ecologice, excluzînd vinovăţia drept condiţie a răspunderii.

În unele izvoare întîlnim opinia potrivit căreia lista condiţiilor care înlătură răspunderea civilă în raporturile de drept ecologic o formează: forţa majoră, fapta unui terţ sau fapta victimei. Din această opinie rezultă că legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei îndătoriri legale sau a ordinului legal dat de o autoritate competentă, exercitarea unui drept şi cazul fortuit nu pot fi considerate condiţii ce exclud răspunderea civilă pentru daune ecologice.

În literatura şi practica judiciară străină s-au stabilit, în scopul determinării legăturii de cauzalitate, următoarele sisteme: sistemul echivalenţei condiţiilor (consideră drept cauză a poluării, toate faptele care au precedat apariţia

prejudiciului); sistemul cauzei proxime (propune din multitudinea cauzelor care au precedat prejudiciul pe ultima care a înglobat şi efectul celorlalte); sistemul cauzei adecvate (consideră drept cauză doar pe aceea care în mod obişnuit este tipică pentru producerea acelui tip de prejudiciu ecologic).

Modalitatea cea mai privilegiată şi mai corectă de reparare a prejudiciului ecologic este repararea în natură însă, distrugerea fizică face dauna ireversibilă de cele mai multe ori, situaţie în care se impune reparaţia prin

echivalent.

Pentru a interveni răspunderea civilă în dreptul ecologic, prejudiciul trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie patrimonial (să aibă un efect

cuantificat în cost al daunelor); să fie cert (să existe; sunt certe atît

prejudiciile actuale cît şi cele viitoare dacă există certitudinea că ele se vor produce);

să fie determinat ca întindere, ca valoare (pe bază de expertize judiciare).

Răspunderea contravenționalăRăspunderea contravențională

Contravenţia ecologică este fapta săvârşită cu vinovăţie, de un pericol social mai redus decît infracţiunea, prin care se aduce atingere factorilor de mediu.

Contravenţia ecologică vizează, de regulă, încălcarea obligaţiilor legale privind protecţia şi conservarea mediului, iar încălcarea prevederilor acesteia naşte prezumţia de culpă.

Răspunderea contravenţională în dreptul mediului intervine atunci

când faptele de degradare a mediului prezintă un pericol social mai redus, fiind incluse în categoria contravenţiilor prin legi sau alte acte normative.

La această formă a răspunderii juridice se recurge în dreptul ecologic în situaţia săvîrşirii contravenţiilor ecologice, ea prezentînd o serie de avantaje cum ar fi: procedura este rapidă, lucru

favorabil reparării cu prioritate a prejudiciilor ecologice;

măsurile dispuse sunt executorii; sancţiunile contravenţionale se

aplică de către agenţi specializaţi.

Contravenţia ecologică cuprinde următoarele elemente constitutive:

Obiectul – îl constituie valorile, relaţiile sociale ecologice, factorii

naturali şi artificiali, interesele legitime privitoare la un mediu sănătos, nepoluat, afectate de poluare şi apărate prin norme juridice ecologice; Fapta ilicită – constă în nerespectarea de către subiectul activ a unor interdicţii sau obligaţii imperativ prevăzute de legislaţia ecologică, prin care se produc consecinţe negative pentru mediu. Acţiunea ilicită constă în a face ceva ce nu este permis, în a acţiona într-un mod prohibit de normele juridice imperative din legislaţia mediului (poluarea apelor prin deversare de deşeuri, hidrocarburi etc.), iar inacţiunea ilicită constă în a nu face ceva, în a nu acţiona în direcţia indicată de legislaţia mediului (neasigurarea de sisteme proprii de supraveghere a

unor instalaţii etc.);

Subiectul – poate fi activ (persoană fizică sau juridică responsabilă de săvîrşirea contravenţiei ecologice), sau pasiv (societatea, reprezentată formal-juridic de stat);

Vinovăţia – este atitudinea psihică negativă a contravenientului faţă de faptă şi de urmările

sale. Contravenientul poate acţiona ilicit cu intenţie sau din imprudență.

Categorii de contravenţii ecologice: Contravenții ce vizează substanțe toxice:

art.150 Neîndeplinirea obligaţiilor de înregistrare în actele de bord a operaţiunilor cu substanţe şi amestecuri nocive

Contravenții ce se referă la subsol: art.93,94,119 Cod Contravențional;

Contravenții în domeniul fondului forestier: art.95,121,122,125-127,135-137,142,182 Cod Contravențional;

Contravenții ce se referă la apele: art.109-113 Cod Contravențional;

Contravenții ce se referă la terenuri: art.115-118,120,126,134 Cod Contravențional.

Sancțiuni contravenționale: Amenda contravenţională, este sancţiunea cea mai frecvent utilizată pentru încălcarea normelor de drept ecologic prin fapte contravenţionale. Ea reprezintă suma de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească (voluntar sau silit), cuantumul ei fiind stabilit în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările săvîrşirii faptei şi urmările ei.

Alături de amenda contravenţională, unele legi speciale în domeniu prevăd şi sancţiuni contravenţionale complementare care se aplică cumulat cu amenda,

Sancțiuni complementare: Confiscarea sau sechestrarea, unor bunuri ce au legătură cu

fapta contravenţională (produse prin contravenţie sau utilizate pentru săvîrşirea ei), şi care trec în proprietatea statului, fără plată, urmînd a fi valorificate, conservate sau distruse, după caz.

Anularea sau suspendarea autorizaţiei, obţinută pe baza unor date sau informaţii false (autorizaţii de comercializare, utilizare şi prestări servicii la produsele de uz fitosanitar, pesticide, îngrăşăminte chimice).

Refuzul de acordare de aprobări sau licenţe de import pe timp de 2-10 ani, pentru produse, substanţe şi deşeuri toxice dacă nu se conformează dispoziţiilor cerute în acest sens.

Retragerea avizului pentru operaţiuni de comerţ exterior, pentru o perioadă cuprinsă între 2-10 ani, pentru cei ce nu respectă regimul impus pentru diferite substanţe, produse destinate operaţiunilor de comerţ exterior.

Suspendarea sau încetarea unor activităţi pe diferite perioade.

Cauzele exoneratoare de răspundere contravenţională ecologică: Conform dispoziţiilor generale în materia contravenţiilor cauzele exoneratoare de

răspundere contravenţională ecologică sunt: legitima

apărare, cazul fortuit, constrângerea fizică sau morală, eroarea de fapt, starea de necesitate, iresponsabilitatea, minoritatea făptuitorului, prescripţia executării sancţiunii

Răspunderea penalăRăspunderea penală

Pentru angajarea răspunderii penale în dreptul ecologic, infracţiunea ecologică trebuie să aibă un pericol social ridicat şi să prezinte o serioasă ameninţare a intereselor globale ale oamenilor, plantelor şi animalelor, a bunurilor materiale. Răspunderea penală în acest domeniu se aplică ca ultimă măsură şi are ca sarcină protejarea relaţiilor sociale ecologice prin reprimarea infracţiunilor ecologice.

Infracțiunile ecologice sunt prevăzute de Capitolul IX și anume art.223-235 al Codului Penal. Infracțiunile sunt divizate după

obiectul juridic special în: infracțiuni ecologice cu caracter

general ( art.223-226 CP); infracțiuni ecologice cu caracter

special ( art.227-235 CP).

Particularitățile infracțiunilor ecologice: Obiectul juridic, care constă în relațiile sociale din domeniul utilizării raționale a resurselor naturale și protecției mediului, inclusiv asigurarea securității ecologice. Obiectul material constituie resursele naturale luate aparte, dar cu condiția că nu și-au pierdut legătura cu mediul său natural de existență.

Latura obiectivă este caracterizată prin existența semnelor principale și anume: comiterea infracțiunilor ecologice prin acțiune sau inacțiune în domeniul utilizării resurselor naturale, asigurării

securității ecologice a statului; survenirea prejudiciului în forma prevăzută de lege și existența legăturii cauzale.

Semne secundare: locul, timpul sau metoda.

Subiecții sunt persoanele responsabile care la momentul

comiterii infracțiunii au atins vîrsta de 16 ani.

Subiecții speciali:- Persoanele cu funcții de răspundere;- Persoanele care au anumite responsabilități din

domeniul mediului ce reies din contractul de muncă;- Persoanele juridice.

Latura subiectivă este exprimată sub formă de intenție sau imprudență.

Importanța răspunderii juridico-ecologice.

Dreptul stabileşte regulile de conduită în domeniul mediului, dar şi sancţiunile care pot interveni în situaţiile în care aceste reguli se încalcă prin săvîrşirea de fapte dăunătoare mediului. Alături de calea cointeresării bazată pe conştiinţa de mediu, pe conştiinţa de proprietar, răspunderea juridică reprezintă una din căile importante şi eficiente de realizare a cointeresării în domeniul protecţiei şi dezvoltării mediului. Folosirea constrîngerii juridice, a sancţionării faptelor anti-mediu este un mijloc necesar, alături de mijloacele de conştientizare, de stimulare şi de amplificare a interesului populaţiei, în vederea ocrotirii şi dezvoltării mediului.

Comportamentul oamenilor poate fi dirijat în direcţia respectării regulilor de conduită impuse de dreptul ecologic, prin instituirea unor forme de răspundere juridică severă.

În literatura de specialitate străină se apreciază că pentru starea actuală a mediului ar exista o responsabilitate colectivă ce aparţine: comunităţilor ştiinţifice, savanţilor, tuturor oamenilor care doresc progresul deşi sunt conştienţi că el comportă riscuri la nivelul avantajelor avute tocmai din progresele realizate.