RASCOALA LUI HOREA MOMENT DE AFIRMARE A NAŢIUNII ROMÂNE DIN TRANSILVANIA

Prof. PANTEA MARIA ALEXANDRAŞCOALA GENERALĂ N BĂLCESCU ARAD

In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea lupta pentru drepturile naţionale ale românilor din imperiu s-a intensificat şi a luat diferite forme. In secolul XVIII-lea episcopii greco-catolici trimit memorii Curţii de la Viena prin care au devenit reprezentanţi ai naţiuni române. Intelectualii români au cerut recunoaşterea naţiunii române alături de naţiunile privilegiate . Au trimis memorii Curţii din Viena unde au folosit ca argument majoritatea numerică a românilor, vechimea lor. O altă formă de manifestare a drepturilor naţionale ale românilor a fost reprezentată de mişcările de apărare a ortodoxismului conduse de Sofronie şi Visarion.

In 1784 ţăranii au recurs la forţă. A fost modul prin care ţăranii români au făcut cunoscută problema românească. In timpul răscoalei dar şi in anii care au urmat, problema românească a rămas in centru atenţiei şi a devenit o urgenţă pentru Viena care a fost obligată să facă unele reforme iar nobilimea maghiară a fost obligată să le accepte pentru a nu mai izbucni noi conflicte. Răscoala condusă de Horea a avut la început un caracter social dar, datorită situaţiei din Transilvania, răscoala a avut şi un puternic caracter naţional. S-a transformat intr-un conflict între iobagii români şi nobilii maghiari. Nobilimea maghiară se opunea reformelor, nu a fost de acord cu desfiinţarea iobăgiei. Dacă prin politica dusă de Iosif al II-lea iobăgia a fost desfiinţată in imperiu, in Transilvania datorită opoziţiei nobilimii maghiare nu a putut fi desfiinţată decât in 1785.

Răscoala, prin caracterul ei naţional a dobândit forma unui război etnic şi confesional. Horea a cerut nobililor să ˝jure sub cruce˝[1] iar unii nobili au fost iertaţi şi botezaţi in rit ortodox. In timpul răscoalei, Horea a devenit reprezentantul românilor din Transilvania pentru că a fost primit la împărat unde a prezentat situaţia românilor .

Pentru a face linişte in Transilvania autorităţile au apelat şi la episcopii români. În 2 martie 1785 episcopul greco-catolic Ioan Bob intr-o circulară apelează la preoţii greco-catolici să facă pace. Episcopul ortodox Nichitici cere răsculaţilor care erau prin păduri să se întoarcă acasă. Cerea ţăranilor ˝sa se aşeze in pace şi linişte la casele lor şi să întoarcă toate lucrurile pe care le-au înstrăinat de la stăpânii lor˝[2]. Această poruncă a fost

prezentată in satele româneşti de către preot şi un comisar. Readucerea răsculaţilor nu a fost uşoară. In primăvara anului 1875 mai erau in munţi 150 de fruntaşi ai ţăranilor şi se vorbea de o reorganizare a ţăranilor care îl aşteptau pe Horea cu noi forţe, pentru a răzbuna sângele vărsat, fapt care a îngrijorat autorităţile. Şi in această situaţie autorităţile au apelat la sprijinul preoţilor, care aveau rolul cel mai important in satele româneşti şi o mare influenţă asupra credincioşilor. Unii preoţi au colaborat cu autorităţile pe care le-au ajutat prin informaţii importante să îi prindă pe apropiaţii lui Horea. Comandamentul general din Transilvania raportează in 5 martie consiliului de război din Viena că ˝ preotul unit din Ţebea a făcut mari servicii in timpul răscoalei şi merită o recompensă˝ [3]

Răscoala a fost un subiect care s-a găsit în numeroase ziare atât din imperiu cât şi din Europa. In presa din Imperiu apar numeroase articole in care sunt prezentate jafurile şi crimele făcute de răsculaţi. Pe lângă articole apar şi imagini cu Horea reprezentat in mod ironic ca un rege al românilor alături de cei doi comandanţi principali, Cloşca şi Crişan . Articole despre răscoală au apărut încă din 1784 in Supliment al Gazetei din Varşovia unde problema a fost reluată in articole apărute in ianuarie şi februarie. Răscoala a avut un puternic ecou internaţional, au apărut articole in ˝Gazette De France˝ din 5 ianuarie 1785 unde este notat că˝ răscoala românilor nu este este deloc înăbuşită ˝ [4]

După 1785 ţăranii au devenit un pericol pentru nobilimea maghiară. Pentru a instaura ordine autorităţile au pus in practică un plan prin care au fost strămutate o parte dintre familiile ţăranilor implicaţi in evenimentele din 1784-1785 in Banat. Primele familii au ajuns in Banat in februarie 1786, au fost strămutate in Banat un număr de 291 de familii.

In primăvara anului 1785 autorităţile au reuşit să facă ordine, dar după răscoală situaţia in Transilvania s-a schimbat total. Curtea de la Viena a fost obligată să facă unele reforme; a fost desfiinţată iobăgia iar ţăranii nu mai credeau in mitul bunului împărat si considerau că numai ei pot să facă dreptate.

Răscoala a făcut ca situaţia ţăranilor din Transilvania să devină o problemă importantă iar soluţiile trebuiau găsite de curtea de la Viena. Prin patenta din 22 august împăratul Iosif al II -lea dădea libertate personală ţăranilor iar ˝ toţi supuşii de orice neam şi de orice religie vor deveni oameni liberi să se mute oriunde˝[5] In urma patentei ţăranii şi-au câştigat libertatea , nu mai depindeau de nobili, se puteau muta de la un nobil la altul şi aveau posibilitatea să negocieze. Ţăranii puteau învăţa şi practica meserii, bunurile lor puteau fi lăsate prin testament copiilor. Prin patenta imperială s-a desfiinţat iobăgia dar nu s-a rezolvat total problema pentru că ţăranii, chiar

dacă au devenit liberi nu aveau pământ şi au devenit prestatori de servicii pentru nobilii cu care aveau posibilitatea de a negocia. Prin patenta din 1785 ţăranii îşi câştigau libertatea, dar mai erau obligaţi a plăti pentru pământul pe care îl munceau. In anii care au urmat situaţia socială a ţăranilor nu s-a îmbunătăţit, ţăranii au uitat de libertatea oferită prin patentă iar uni nobili au luat şi măsuri dure împotriva ţăranilor pentru a se răzbuna. In aceste condiţii, ţăranii aşteptau revenirea lui Horea pentru a le face dreptate.

Prin patenta din 22 august 1785 împăratul urmărea transformarea ţăranilor în supuşi credincioşi Vienei pentru a nu mai deveni un pericol. Era un mod prin care se consolida poziţia Vienei în Transilvania şi scădea rolul nobilimii maghiare. Prin măsurile luate, Iosif al II-lea a rămas pentru români ˝bunul împărat.˝ În 1786 împăratul a aprobat apariţia unui sistem de şcoli elementare în satele româneşti pentru ortodocşi unde se preda în limba germană.

După răscoală, curtea de la Viena a fost obligată să ia măsuri cu caracter reformator în spiritul tendinţelor absolutismului iluminat fără a mai ţine cont de poziţia nobilimii maghiare. Iosif al II-lea a luat măsuri prin care a dat posibilitate românilor să aibă acces la funcţii publice, nu se mai ţinea cont de sistemul religiilor şi naţiunilor privilegiate.

In iunie 1786 a avut loc a treia călătorie a împăratului în Transilvania pe traseul Oradea,Cluj, Alba Iulia, Sibiu,Târgul Mureş. Împăratul a avut ocazia să vină în contact direct cu ţăranii, le-a ascultat necazurile, a primit sute de scrisori, a intrat in dialog cu ţăranii, a vizitat numeroase sate şi a intrat in gospodăriile ţăranilor. În unele situaţii a luat şi unele măsuri direct la faţa locului. Prin atitudinea sa, a dat speranţe ţăranilor într-o viaţă mai bună. Poziţia împăratului, care nu a acordat atenţie nobilimii maghiare, a dus al nemulţumiri din partea nobilimii, care afişa tot mai mult o rezistenţă faţă de politica Vienei.

Odată cu condamnarea şi executarea spectaculoasă a lui Horea şi Cloşca la 28 februarie 1785, cu participarea directă a împăratului, a apărut şi mitul lui Horea. Chiar dacă au participat peste 2500 de ţărani din 419 sate cu scopul de a-i înfrica pe ţărani, aceştia mai credeau in Horea şi considerau că in locul lui a fost executat un nepot de al său iar Horea a trecut munţii şi vine cu noi ajutoare pentru a răscumpăra sângele vărsat. Alţii credeau că a plecat la Curtea de la Viena pentru a apăra cauza ţăranilor.

Prin măsurile luate de autorităţi şi nobilimea maghiară atât in timpul răscoalei, cât mai ales după răscoală, au contribuit la apariţia ˝mitului lui Horea˝. In timpul răscoalei nobilii au pus in circulaţie medalii cu inscripţia pe avers Horia Rex Dacia iar pe revers ˝Horia bea şi hodineşte, ţara plânge şi plăteşte˝[6] Altă medalie a fost cu inscripţia Horea Rex Dacie iar pe revers

˝nospro cesare˝ noi pentru împărat. Cele două tipuri de medalii au fost opera nobilimii maghiare care a încercat să creeze o impresie falsă despre situaţia din Transilvania şi s-a determine o mai rapidă intervenţie a Vienei pentru ca Horea bea in urma acţiunilor de jaf iar ţara plânge. Era un mod prin care s-a încercat a se prezenta starea in care a ajuns nobilimea maghiară in urma acţiunilor răsculaţilor. Nobilimea a urmărit să atragă atenţia Vienei asupra existenţa in Transilvania a unui împărat al românilor care era Horea .

Chiar dacă au fost opera nobilimi maghiare realizate cu un scop precis, cel al unei intervenţii rapide din partea Vienei care să pună capăt răscoalei, medaliile cu Horea Rex Dacie au contribuit la glorificarea de către români a lui Horea atât din timpul vieţii dar mai ales după executarea spectaculoasă de la 28 februarie 1785. Numirea de către nobilimea maghiară a lui Horea ca rege al românilor a contribuit la transformarea lui intr-un mit. Horea provenea dintre iobagii români şi a devenit un reprezentant al românilor atât in urma vizitelor la Viena cât şi prin organizarea răscoalei care a avut un puternic caracter naţional. Locul unde au fost traşi pe roată Horia şi Cloşca a devenit un loc sfânt pentru ţăranii din Apuseni. Ultimele cuvinte a le lui Horea ˝mor pentru popor˝ l-au transformat intr-un martir, un apărător al cauzei româneşti şi a problemelor ţăranilor. Din momentul execuţiei a devenit un erou al ţăranilor care a rămas viu in mintea lor. Horia a devenit subiectul a numeroase creaţii populare şi imagine lui era prezentă in casele ţăranilor alături de alte icoane pe sticlă, pe zidurile unor biserici şi mănăstiri din Ardeal alături de sfinţi.

Pentru ţăranii din Apuseni Horea a devenit cel care le putea face dreptate. In jurul lui au apărut numeroase legende şi Horea a intrat in folclor unde este prezent şi azi ˝Când Horea ieşea in deal grofii fugeau din Ardeal. Până fu Horia-împărat, grofii n-au dormit in pat. Nici din blide n-au mâncat ˝[7 ] Cei care l-au prins pe Horea erau consideraţi hoţi şi erau vinovaţi moral că au vărsat sângele lui Horea. A circulat şi o legendă prin care se spunea că cei care l-au vândut au găsit in pâinea şi făina cumpărată pe banii trădării o parte din sângele lui Horea. Cei care l-au vândut au rămas săraci. Imediat după condamnare Horea a intrat in folclor şi sa transformat într-un erou popular iar amintirile despre el erau transmise in satele româneşti din generaţie in generaţie. Imaginea lui Horea era vie in memoria românilor în mai 1848 când mii de moţi au umplut Câmpia Libertăţii vorbind şi cântând despre Horea, cu speranţa că va apărea un alt Horia care să îi reprezinte.

Răscoala lui Horea poate fi un moment de emancipare a românilor din Transilvania, chiar dacă situaţia materială nu s-a îmbunătăţit. Prin urmările sale a dus la o schimbare a mentalităţi in societatea românească până in lumea satului unde pătrund ideile iluminismului. La sfârşitul secolului

XVIII-lea ţăranii vor deveni conştienţi de rolul important pe care îl are şcoala, vor trimite copii la şcoli cu gândul ca ei să aibă o viaţă mai uşoară şi să poată lupta in numele românilor. Prin activitatea pe care a desfăşurat-o intre 1782- 1794 când a fost director al şcolilor greco-catolice Gh. Şincai a întemeiat numeroase şcoli şi i-a îndemnat pe ţărani să trimită copii la şcoală . Şincai considera că prin învăţătură omul se deosebeşte de animal. Samuil Micu vorbea despre sărăcia şi întunericul în care trăiau românii. A găsit ca şi soluţie ˝s-a se apuce de învăţătură, să câştige înţelepciune şi prin înţelepciune să dobândească fericirea ˝[8]

Prin asocierea imaginii lui Horea cu cea a Daciei şi considerarea lui de către nobilimea maghiară ca un rege al Daciei a apărut mitul Daciei ca simbol al unităţii românilor. Prin credinţa ţăranilor că vor fi ajutaţi de românii de dincolo de munţi, apoi prin faptul că numeroşi ţărani nu credeau că Horea este mort şi că a trecut munţii de unde vine cu forţe noi pentru a răzbuna sângele vărsat in 1784 s-a realizat o conştientizare a unităţii tuturor româniolor, fapt care a îngrijorat marile puteri ca Austria şi Turcia.

Mitul Daciei,un produs indirect al răscoalei, a fost peluat de intelectualii Şcolii Ardelene pentru a scoate in evidenţă unitatea românilor din toate provinciile româneşti si apartenenţa la acelaşi neam , limbă şi cultură. Reprezentanţii Scolii Ardelene sunt autori a numeroase lucrări istorice prin care scot in evidenţă unitatea românilor. Folosesc ca argument caracterul latin al limbii şi al poporului român. In numeroase dintre scrierile perioadei se apelează la Dacia pentru a evidenţia unitatea românilor.

Apariţia in urma răscoalei a unor mituri a fost un pas important in evoluţia naţională a românilor din Transilvania. Este perioada in care se afirmă o nouă generaţie de intelectuali cu studii in imperiu care au preluat idei iluministe pe care au încercat să le pună in practică, adaptându-le condiţiilor specifice din Transilvania. Ideea de naţiune pătrunde şi inTransilvania iar intelectualii români apelează la trecut pentru a demonstra vechimea şi continuitatea românilor. Chiar dacă românii, datorită unor condiţii istorice. nu erau recunoscuţi ca naţiune. erau ˝nobili ˝ prin originea latină.

Intelectualii români nu s-au implicat în răscoală, chiar dacă cunoşteau bine situaţia ţăranilor. Au criticat acţiunile ţăranilor iar autorităţile au cerut intervenţia episcopilor şi protopopilor pentru a face ordine. Ioan Piuariu-Molnar a fost trimis să facă linişte in Ţara Zărandului unde a explicat ţăranilor că luptă˝împotriva voinţei Împăratului şi că poate avea urmări nefericite pentru ei şi pentru tot neamul românesc˝ [9]

Răscoala din 1784 poate fi considerată un moment de emancipare a românilor transilvăneni. Urmările răscoalei au devenit pretextul pentru evenimentele din ani următori în care imparatul a făcut o serie de reforme.

Ce nu au putut realiza ţăranii care au apelat la forţă au încercat să rezolve intelectualii români de la sfârşitul secolului al XVIII-lea care erau cunoscători ai situaţiei din lumea satelor de unde proveneau şi ei şi au ˝devenit exponenţi ai unei societăţi ţărăneşti aflate sub stăpânire străină˝[10]. Intelectualii români au devenit reprezentanţii naţiunii române din Transilvania unde majoritatea românilor erau ţăranii. În memoriile trimise Curţi de la Viena, pe lângă cerinţe de ordin naţional, vor apărea şi cerinţe sociale.

În ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea lupta românilor s-a realizat pe două planuri unul politic şi altul naţional care se intersectează şi au puncte comune. In plan social a avut loc răscoala lui Horea dar care primeşte şi un puternic caracter naţional şi a luat forma unui război între ţăranii români şi nobilii maghiari. Lupta socială, expresie a problemelor din satele româneşti, a fost preluată de intelectualii epocii iar obiectivele naţionale au pătruns şi in lumea satului.

Moartea împăratului Iosif al II-lea şi anularea reformelor datorită presiunilor nobilimii maghiare şi a revoluţiei franceze au dus la consolidarea poziţiei nobilimi maghiare şi la nemulţumiri din partea românilor. Aceştia vor protesta prin memorii cunoscute sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum, care au fost trimise Curţi de la Viena.În ciuda măsurilor luate de Curtea de la Viena nu s-a putut reveni in totalitate la situaţia dinaintea răscoalei pentru că după răscoală s-au luat măsuri prin care s-au lichidat ultimele rămăşiţe ale unui sistem feudal .

In 1790 sa format o dietă din reprezentanţii naţiunilor privilegiate. Românii erau excluşi pentru că nu erau recunoscuţi ca naţiune, chiar dacă erau majoritari in Transilvania. Dieta avea 90% maghiari 10% saşi iar românii erau reprezentaţi de episcopul greco-catolic Ioan Bob. Acesta a fost ales în calitate de episcop al Bisericii Greco-Catolice. Neacceptarea românilor in Dietă, nerecunoaşterea lor şi dorinţa nobilimii maghiare de a se reîntoarce la un sistem politic medieval a determinat opoziţia intelectualilor români.

După ce in 1784 a avut loc cea mai mare mişcare socială cu un puternic caracter naţional din Ţările Române, in 1791 a fost realizat un memoriu de către intelectualii români în numele naţiunii române din Transilvania. A fost cel mai important act politic al românilor din Transilvania din secolul al XVIII-lea unde intelectualii români au apelat la

argumente ca majoritatea numerică şi vechimea românilor. Prin aceasta au devenit reprezentanţi ai naţiuni române.

În urma răscoalei românii au acţionat unitar. Supplexul a fost opera intelectualilor români laici şi clerici. Un rol important l-au avut episcopii Ignatie Darabant, Ion Bob şi Gherasim Adamovici dar şi reprezentanţii Şcolii Ardelene Gh. Şincai şi P Maior s-au ocupat de argumentaţie. Ioan Budai Deleanu a introdus elemente din diplomaţie .

Prin Supplex apare o nouă idee despre naţiune, specifică perioadei , care se opunea ideii de naţiune medievală susţinută de elita maghiară. Intelectualii români considerau că toţi românii din Transilvania, indiferent de categoria socială din care provin, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi alţi locuitori ai Transilvaniei. Intelectualii români vorbesc în numele tuturor românilor din Transilvania pentru că toţi românii au acelaşi set de valori şi toţi formează naţiunea română. Cer ştergerea denumirilor jignitoare de toleraţi şi admişi, date românilor, repunerea în drepturi a naţiunii române, egalitatea intre clerul, nobilimea şi plebea românească şi a celor trei naţiuni. Pentru că românii sunt cei mai vechi, numeroşi şi cei mai importanţi plătitori de impozite în Transilvania se cere reprezentare proporţională in funcţii şi dietă pentru a fi şi beneficiari in aceiaşi proporţie. În Supplex sunt prezentate revendicări esenţiale pentru românii din Transilvania care vor fi reluate şi în alte memorii din secolul al XIX –lea .

Unele dintre ideile care au apărut în Supplex se găsesc sub o altă formă şi in cerinţele răsculaţilor din 1784 care au cerut desfiinţarea nobilimii, în timp ce intelectualii cer repunerea românilor în drepturile pe care le-au avut până in 1437 când s-au pus bezele uniunii celor trei naţiuni, iar români au fost înlăturaţi din administraţie şi politică. Ţăranii au cerut desfiinţarea nobilimii pentru că se opunea introducerii unor reforme prin care să fie înlăturate şi ultimele rămăşiţe ale lumii medievale. Propuneau transformarea nobililor în funcţionari şi împărţirea pământului ţăranilor.

În 1784 răsculaţi cereau ca şi nobilii să plătească impozite la fel ca ţăranii iar in Supplex, intelectuali români foloseau ca argument faptul că românii sunt cei mai importanţi plătitori de impozite, cei mai numeroşi şi cereau reprezentare proporţională în toate funcţiile. Se mai cere ca toţi locuitorii din Transilvania, indiferent de naţionalitate, să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii, idee care a fost prezentă şi in timpul răscoalei când s-a cerut ca nobilii să plătească impozite asemenea ţăranilor.

Datorită urmărilor răscoalei intelectualii au ţinut cont şi de problemele ţăranilor ˝a plebei˝ şi devin reprezentanţi tuturor românilor . După răscoală intelectualii conştientizează că ţăranii sunt o forţă şi sunt cei care au creat mari probleme nobilimii maghiare dar şi Vienei. În urma răscoalei curtea din

Viena a luat unele măsuri prin care s-a încercat o ameliorare a situaţiei românilor şi s-au căutat soluţii prin care să se rezolve probleme românească.

In 1784 ţăranii au luptat în numele dreptăţii şi a libertăţii idei care au circulat în Europa după revoluţia franceză. Prin Supplex, intelectualii au încercat emancipare naţiunii române. Supplexul a devenit un document fundamental pentru istoria modernă, se bazează pe principiile iluministe dar şi pe o concepţie despre naţiune specifică epocii luminilor. În aceste condiţii Supplexul poate fi considerat o declaraţie a drepturilor românilor din Transilvania, opera unei elite clerice şi laice cu studii superioare in imperiu, de unde a preluat idei specifice iluminismului.

Răscoala lui Horea a fost primul pas important în lupta de emancipare naţională a românilor din Transilvania. A izbucnit ca o mişcare socială dar care a primit un puternic caracter naţional. În aceste condiţii intelectualii români au pus bazele unei noi teorii despre naţiune. Au apelat la trecut pentru a argumenta vechimea şi continuitatea românilor, au cerut drepturile pe care le- au avut românii până în secolul al XV-lea. Intelectuali români arată că ˝ naţiunea română este cea mai veche dintre toate naţiunile Transilvaniei şi se trage din colonişti romani care au rămas şi trăiesc aici fără întrerupere˝[11] iar situaţia românilor se datorează nedreptăţilor la care au fost supuşi de-a lungul timpului.

Memoriul a fost primit cu indignare de nobilii maghiari iar Dieta l-a respins. Cu toate acestea in 1792 Supplexul a fost tradus in limba română şi adus la cunoştinţa maselor. Sinoadele Bisericii Ortodoxe şi Greco-Catolice s-au întrunit şi au hotărât continuarea acţiunilor. În martie 1792 a fost înmânat împăratului al doilea Supplex, dar situaţia din imperiu ,moartea împăratului şi preluarea puterii de Francisc I care era ostil reformelor, începutul războaielor cu Franţa, a făcut ca problema românească să fie amânată. Pentru a asigura liniştea în Transilvania împăratul nu a mai convocat Dieta intre 1795-1809 şi prin această măsură a blocat acţiunile românilor.

Acţiunile politice de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au fost reluate in secolul următor iar cerinţele au fost adaptate la noile cerinţe ale societăţii. La sfârşitul secolului XVIII-lea mişcarea naţională s-a orientat spre populaţia de rând şi a dobândit un larg sprijin popular

Sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost perioada in care s-au format idei fundamentale pentru secolul care a urmat şi care a fost denumit secolul naţiunilor, perioadă in care naţionalismul sa simţit puternic şi in spaţiul românesc unde s-a manifestat prin ideea apartenenţei comune a tuturor românilor la aceiaşi cultură.

Note:

1 Lupaş Ioan – Din istoria Transilvaniei Editura Eminescu Bucureşti 1988 pag 1012 Prodan D – Răscoala lui Horea Bucureşti 1984 pag 5533 Prodan D – Răscoala lui Horea Bucureşti 1984 pag 5594 Prodan D Răscoala lui Horea Bucureşti 1984 vol II pag 6705 Pascu Şt – Revoluţia populară sub conducerea lui Horea Bucureşti 1984 pag 3986 Densuşianu N- Revoluţia lui Horea Bucureşti 1885 pag 4697Edroniu N –Răscoala lui Horea Cluj 1984 pag 2588Prodan D – Supplex Libellus Valachorum Bucureşti 1998 pag 3119 Prodan D- Supplex Libellus Valachorum Bucureşti 1998 pag 31410 Boia L-Istorie şi mit in conştiinţa româneasccă Bucureşti 1997 pag 1911 Prodan D- Supplex Libellus Valachorum Bucureşti 1998 pag 15

BIBLIOGRAFIEBocşan N- Contibuţii la istoria iluminismului românesc Ed Facla, Timişoara 1986Densuşianu N-Revoluţia lui Horea Bucureşti Tipografia Românul 1884 Edroniu N, Pompiliu T-Răscoala lui Horea,Ed Dacia, Cluj 1984 Gheşe D, Pompiliu T-Fragmentarium iluminist, Editura Dacia, Cluj 1972Hitchins K- Conştiinţa naţională şi acţiunea politică la români din Transilvania Ed Dacia Cluj 1987Lupaş I- Din istoria Transilvaniei Ed Eminescu Bucureşti 1988Pascu Ş-Izvoarele răscoalei lui Horea, seria B volumul II, Ed Academiei, Bucureşti 1983Pascu Ş-Revoluţia populară sub conducerea lui Horea Ed Militară Bucureşti 1984Pascu Ş- Culegere de texte pentru istoria României vol I, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1977

Prodan D-Problema iobăgiei în Transilvania, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1989Prodan D- Răscoala lui Horea vol II ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1984.Prodan D-Supplex Libellus Valahorum Ed Enciclopedică Bucureşti, 1998 Răduţiu A Supllex Libellus Valachorum in variantela de la Şchei, Ed Dacia Cluj 1975.

Răscoala lui Horea articol din 16 martie 1785

Răscoala în presa din imperiu 22 februarie 1875

Răscoala in Supliment al Gazetei din Varşovia 1784

Imaginii cu răsculaţii in presa din imperiu

Medalii apărute in timpul răscoalei

Medalii apărute in timpul răscoalei

Imaginea lui Horea intr-o mănăstire din Apuseni