1

Raport Tehnic Ramsar nr. 5

Seria Tehnica CBD nr. 57

Un Cadru pentru evaluarea

vulnerabilităţii zonelor umede la

schimbările climatice

Habiba Gitay, Specialist de Mediu, Banca Mondială, Washington DC, USA

C. Max Finlayson, Profesor pentru Ecologie şi Biodiversitate, Institutul pentru Teren, Apă şi

Societate, Universitatea Charles Sturt, Albury, Australia

şi

Nick Davidson, Secretar General Adjunct, Secretariatul Convenţiei Ramsar, Gland, Elveţia

Secretariatul Convenţiei Ramsar

Gland, Elveţia

Iunie 2011

2

Cuprins

Cuvânt înainte

Recunoaştere

Rezumat executiv

1. Introducere

2. Vulnerabilitate şi evaluare

2.1. O definiţie a vulnerabilităţii

2.2. Evaluarea vulnerabilităţii şi evaluarea riscului

3. Revedere a metodelor şi abordărilor pentru evaluarea vulnerabilităţii

3.1. Diferite abordări disponibile pentru evaluarea vulnerabilităţii

3.2. Cadre de lucru ce includ riscurile schimbărilor climatice în planificarea pentru

dezvoltare şi proiecte

4. Un cadrul pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede

5. Provocări şi lipsuri informaţionale

6. Referinţe

3

Cuvânt înainte

În ultimele patru decenii, Convenţia Ramsar privind Zonele umede a oferit sfaturi şi a adoptat

linii directoare privind o suită de abordări şi metode pentru inventarierea, evaluarea şi

monitoringul zonelor umede (a se vedea Manualul Ramsar de Utilizare Înţeleaptă 13, a 4-a

ediţie, 2010 – Ramsar Wise Use Handbook 13). Ca parte a acestor linii directoare, nevoia

aplicării de metode pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede, în particular în relaţie cu

implicaţiile schimbărilor climatice globale, a devenit un punct focal al creşterii atenţiei. Acest

raport, ce furnizează un cadru şi metode pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede, a fost

realizat ca răspuns la o solicitare venită din partea Părţilor Contractante ale Convenţiei Ramsar

pentru Organismul de Revizuire Ştiinţifică & Tehnică (Scientific & Technical Review Panel –

STRP) în Acţiunea 1.2.4 a Planului Strategic Ramsar 2003 – 2008.

Elaborarea a fost iniţiată printr-o sarcină specifică din Planul de Lucru al STRP 2003 – 2005,

pentru Grupul de Lucru al Experţilor STRP 1 pentru inventarierea şi evaluarea zonelor umede,

pentru “Dezvoltarea de metodologii pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede la

schimbarea în caracterul ecologic (inclusiv la impactul schimbărilor climatice, invazia speciilor

străine şi practicile agricole)”. Liniile directoare privind evaluarea vulnerabilităţii fac parte dintr-

un set de materiale care vin să sprijine Cadrul Integrat pentru inventarierea, evaluarea şi

monitoringul zonelor umede al Convenţiei, care a fost adoptat la a 9-a Conferinţă a Părţilor

Contractante (COP 9) (în Rezoluţia IX.1 Anexa E, 2005, cu material suplimentar oferit de

Documentul de Informare COP 9 DOC.24) şi ulterior actualizat periodic, cel mai recent prin

incorporarea rezultatelor COP 10 din 2008 (Ramsar Wise Use Handbook 13).

Raportul prezintă, şi unde este necesar elaborează şi actualizează, informaţiile furnizate despre

evaluarea vulnerabilităţii prezentate Convenţiei în anul 2002 (în Rezoluţia VIII.3 şi Documentul

de Informare COP 8 DOC.11, Schimbările climatice şi zonele umede: impact, adaptare şi

reducere), şi completează liniile directoare privind evaluarea riscului şi sistemele de atenţionare

timpurie adoptat de Convenţie în anul 1999 (Rezoluţia VII.10, Cadrul de Evaluare a Riscului

pentru Zonele umede).

Recunoaştere

Secretariatul Ramsar şi STRP sunt recunoscătoare pentru sprijinul financiar acordat de Agenţia

Internaţională de Dezvoltare a Suediei (Swedish International Development Agency - SIDA)

pentru elaborarea acestui raport.

Autorii apreciază comentariile furnizate pe versiunea propunere a acestui raport de către membrii

STRP şi de către dr. Rick van Dam de la Institutul de Cercetare pentru Mediu al Specialiştilor de

Supervizare (Darwin, Australia). Se aduc mulţumiri pentru dezvoltarea timpurie a conceptelor de

evaluare a vulnerabilităţii realizată de mulţi contribuitori la IPCC de-a lungul anilor, şi lui Ian

Noble şi echipei Schimbări Climatice a Băncii Mondiale pentru oferirea instrumentelor de

evaluare a riscului.

4

Rezumat executiv

1. Vulnerabilitatea zonei umede se referă la relaţia dintre expunerea la un eveniment cu un

anume risc, impactul acelui eveniment asupra zonei umede şi abilitatea zonei umede de a

face faţă impactului sau efortul necesar pentru minimizarea impactului. Conceptele de

capacitate de a face faţă sau elasticitate şi sensibilitate sunt incluse ca parte a

vulnerabilităţii, şi sunt în special importante în contextul schimbărilor în caracterul

ecologic al zonei umede datorită schimbărilor climatice.

2. În anii ‟90, metodele au fost dezvoltate pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede la

schimbările climatice, în special creşterea nivelului mărilor şi evenimente extreme legate

de climă, precum inundaţii şi secete. Aceste metode în general identifică caracteristicile şi

condiţiile prezente ale zonelor umede, proiectând schimbări şi opţiuni de management

(sau adaptare) şi având ca rezultat hărţi ale zonelor vulnerabile sau liste ale zonelor

umede vulnerabile la schimbările climatice.

3. Deşi a fost utilă dezvoltarea metodelor care s-au concentrat asupra vulnerabilităţii zonelor

umede la schimbările climatice, vulnerabilitatea poate fi de asemenea considerată într-un

concept mai larg pentru că schimbările climatice sunt adesea o presiune în plus sau

cumulativă asupra multor zone umede. Evaluările vulnerabilităţii trebuie prin urmare să

se adreseze abilităţii unei zone umede de a face faţă oricărui impact din partea forţelor

conducătoare externe.

4. Adunând la un loc diferitele metode şi abordări, un cadru general pentru evaluarea

vulnerabilităţii zonei umede a fost dezvoltat şi este prezentat în acest raport. Cadrul are

următoarele elemente:

i) stabilirea situaţiei prezente şi tendinţele recente: descrierea zonei umede (biofizică

şi socială), presiunile prezente şi recente care există, şi condiţiile prezente.

Datorită datelor limitate pentru cele mai multe zone umede, cunoştinţele

locale/ale experţilor sunt utilizate acolo unde sunt disponibile pentru a le completa

pe cele colectate cu mijloacele ştiinţifice contemporane;

ii) determinarea sensibilităţii zonei umede şi a capacităţii adaptative la multiplele

presiuni: descrierea presiunilor asupra zonei umede şi dezvoltarea de schimbări

viitoare plauzibile pentru a evalua sensibilitatea şi capacitatea de adaptare a zonei

umede la multiple presiuni;

iii) dezvoltarea de răspunsuri: determinarea impactului posibil al acestor schimbări

asupra zonei umede şi a rezultatelor dorite pentru aceasta, precum şi răspunsurile

care trebuie dezvoltate şi implementate date fiind sensibilitatea şi elasticitatea sa;

şi

iv) monitoring şi management adaptativ: determinarea paşilor necesari pentru a se

asigura calea către rezultatele dorite.

5. Cadrul evaluării vulnerabilităţii are multe în comun cu metodele de evaluarea riscului şi

managementul riscului care au fost dezvoltate în ultimele decenii. Se recomandă ca astfel

5

de evaluări să fie conduse în cadrul unui proces de planificare a managementului

adaptativ care subliniază scopurile sau ţintele generale ale managementului pentru zona

umedă.

6. Dată fiind situaţia degradării multor zone umede din lume, abordarea prezentată aici

evidenţiază nevoia pentru dezvoltarea şi implementarea răspunsurilor care vor ajuta la

reducerea vulnerabilităţii zonei umede. De asemenea incorporează conceptul utilizării

înţelepte şi construieşte pe cadrul Ramsar pentru evaluarea riscului.

7. Încă mai rămân multe provocări cu evaluarea vulnerabilităţii zonei umede la care va

trebui să se adreseze pentru a oferi nivelul de informaţii necesar pentru scopurile

managementului. Acestea includ:

i) lipsa datelor spaţiale şi temporale, la scări adecvate, ca o serie în timp pentru

determinarea condiţiilor prezente şi tendinţele în condiţiile unei zone umede,

dinamica sa naturală, sensibilitatea la presiuni trecute şi prezente, şi potenţiale

praguri, inerţii sau efecte de întârziere. Toate acestea sunt importante când se

consideră schimbările în caracterul ecologic al unei zone umede;

ii) o neînţelegere a complexităţii presiunilor multiple, interactive care adesea

afectează zonele umede (de ex. schimbarea utilizării terenului şi a acoperirii

terenului, poluarea, schimbarea climatică, etc.);

iii) nevoia dezvoltării de matrici adecvate care pot fi utilizate să măsoare

vulnerabilitatea unei zone umede la multiple presiuni; şi

iv) date limitate şi neînţelegere a sensibilităţii şi a capacităţii adaptative a zonei

umede.

8. În multe situaţii evaluarea se poate baza pe informaţii calitative sau subiective. În acest

sens, procesul de evaluare trebuie privit ca un proces mai degrabă iterativ decât ca unul

definitiv.

6

Un Cadru pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede la schimbările

climatice

1. Introducere

Convenţia Ramsar privind Zonele umede a acordat atenţie deosebită importanţei inventarierii,

evaluării şi monitoringului zonei umede ca instrumente pentru conservarea şi utilizarea înţeleaptă

a zonelor umede, ca şi valorii lor, prin procesele de planificarea managementului, în menţinerea

şi îmbunătăţirea caracterului ecologic al Site-urilor Ramsar şi al altor zone umede. Acest lucru a

condus la adoptarea unui număr substanţial de linii directoare şi alte îndrumări tehnice de către

Conferinţa Părţilor la Convenţie, materiale care au fost proiectate să asiste Părţile Contractante şi

pe alţii în implementarea acestor procese cheie ale Convenţiei. Îndrumările furnizate de

Convenţie au fost compilate în lucrarea Ramsar Wise Use Handbooks (a 4 a ediţie, 2010;

www.ramsar.org/handbooks4), care este în mod regulat actualizată şi oferă substanţiale resurse

tehnice pentru managerii zonelor umede şi factorii decizionali. În prezentul raport, ca răspuns la

Planul Strategic al Convenţiei, îndrumările au fost pregătite pentru evaluarea vulnerabilităţii

zonelor umede la schimbările climatice.

“Vulnerabilitatea” ca termen a fost utilizată în multe discipline, de exemplu în ştiinţele sociale

când se face referire la sărăcie, în sănătatea umană când se face referire la răspândirea maladiilor

(epidemii), şi în ştiinţele de mediu când se face referire la schimbarea climatică (Alwang şi alţii,

2001; Brooks 2003; Harvey şi Woodroffe 2008; Romieu şi alţii, 2010). În acest raport,

“evaluarea vulnerabilităţii” se referă la relaţia dintre impactul unui anumit eveniment legat de

climă asupra unei zone umede, riscul asociat cu acel impact, şi eforturile de a administra riscul.

Variate cadre care incorporează vulnerabilitatea la schimbarea climatică au fost divizate în

ultimii 15 ani; printre primele dezvoltate a fost cel pentru zonele costiere prin Organismul

Interguvernamental privind Schimbările Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change

– IPCC) (IPCC CYMS 1990), care încă formează baza multor alte cadre de evaluare a

vulnerabilităţii (a se vedea Downing şi Doherty 2004).

Comunităţile pentru reducerea riscului dezastrelor şi schimbări climatice au dezvoltat

independent concepte de evaluarea vulnerabilităţii cu concentrarea asupra unei abordări fizice,

bazat pe ştiinţe naturale, care au fost ulterior lărgite ca să includă şi abordările legate de

umanitate social ştiinţifice (Renaud şi Perez 2010; Romieu şi alţii 2010). Sursa divergenţei a fost

conectată cu scopul iniţial al evaluării, cu concentrarea iniţială asupra reducerii riscului la

dezastre şi ulterior privind căile de adaptare la schimbările climatice.

Acest raport prezintă un cadru pentru determinarea vulnerabilităţii biofizice a zonelor umede la

schimbările climatice (sensu Brooks 2003). Se include, dar nu se elaborează special pe,

conceptul asociat al vulnerabilităţii sociale, care este adesea utilizat pentru a descrie setul de

factori socio-economici care determină capacitatea oamenilor de a face faţă stresului sau

schimbării (a se vedea discuţii în Brooks 2003). Conceptele şi informaţiile specifice necesare

pentru determinarea vulnerabilităţii unei zone umede la schimbarea climatică (şi alte presiuni)

sunt prezentate într-un cadru care poate fi utilizat pentru evaluări calitative şi cantitative pentru

care utilizatorul are nevoie ca să determine extinderea unei informaţii specifice solicitate pentru

diferite situaţii biofizice şi sociale.

7

2. Vulnerabilitate şi evaluare

Termenul “evaluare”, singur dar şi însoţit de „vulnerabilitate‟, este utilizat în diferite moduri. În

anul 2002, Convenţia Ramsar a adoptat o definiţie a “evaluării” (Rezoluţia VIII.7; Finlayson şi

alţii 1999) unde evaluarea zonei umede este identificarea stării, şi a ameninţărilor asupra zonelor

umede ca o bază pentru colectarea unor informaţii mai specifice prin activităţile de monitoring.

Acest lucru plasează evaluarea în contextul conceptelor legate de inventariere şi monitoring aşa

cum sunt reliefate în Cadrul Integrat pentru Inventarierea, Evaluarea şi Monitoringul Zonei

umede al Convenţiei (Integrated Framework for Wetland Inventory, Assessment and Monitoring

– IF-WIAM) adoptat în anul 2005 (Rezoluţia IX.1 Anexa E; Finlayson şi alţii 2005; Davidson &

Finlayson 2007). IF-WIAM conţine o suită de metode sau instrumente tehnice, inclusiv o gamă

de instrumente pentru evaluarea condiţiilor zonelor umede, şi anume, evaluarea riscului,

evaluarea impactului de mediu, evaluarea strategică de mediu, şi evaluarea biologică rapidă. În

dezvoltarea IF-WIAM s-a anticipat că alte instrumente vor fi adăugate progresiv, şi că multe

dintre cele existente vor fi ajustate pentru a se încadra mai bine nevoilor specifice sau locale.

Acest cadru de evaluare a vulnerabilităţii este un astfel de instrument adăugat.

Acest cadru de evaluare a vulnerabilităţii formează o componentă a IF-WIAM în contextul

concentrării Convenţiei asupra utilizării înţelepte a zonelor umede şi a menţinerii caracterului lor

ecologic. Utilizarea înţeleaptă a zonelor umede a fost definită la COP9 (Rezoluţia IX.1 Anexa A,

2005) ca “menţinerea caracterului lor ecologic, atins prin implementarea abordărilor

ecosistemice, în contextul dezvoltării durabile”. În acelaşi timp, caracterul ecologic a fost definit

ca fiind “combinaţia componentelor ecosistemului, proceselor şi beneficiilor/serviciilor care

caracterizează zona umedă la un punct dat în timp”. Întrucât menţinerea caracterului ecologic al

unei zone umede implică menţinerea serviciilor ecosistemului pe care le furnizează, este necesar

a se include o componentă socială pentru a se asigura că beneficiile pentru oameni sunt

identificate şi, acolo unde se cere, cuantificate şi valorizate utilizând instrumente economice

adecvate (a se vedea Groot şi alţii 2006).

Există mai multe abordări ale evaluării vulnerabilităţii, dar aici, evaluarea vulnerabilităţii este

prezentată ca şi o abordare care poate oferi informaţii şi îndrumare pentru menţinerea

caracterului ecologic al zonelor umede care fac subiectul schimbării adverse ca o consecinţă a

schimbării climatice (inclusiv creşterea nivelului mării), în timp ce se recunoaşte că schimbarea

climatică va interacţiona cu multe alte presiuni antropogenice asupra zonelor umede.

2.1 O definiţie a vulnerabilităţii

Nu există doar o singură definiţie larg acceptată a “vulnerabilităţii” – de fapt, sunt o multitudine

de termeni care pot fi utilizaţi foarte diferit de diferiţi autori. În acest raport se utilizează

termenul propus de Brooks (2003) şi care se referă la vulnerabilitatea biofizică ca

vulnerabilitatea unei zone umede la un hazard specific sau o gamă de hazarde, unde termenul

“hazard” se referă în special la manifestările fizice ale schimbării climatice (de ex. secete,

inundaţii, furtuni, ploi abundente, schimbări pe termen lung în principalele valori ale variabilelor

climatice, etc.). Vulnerabilitatea biofizică se preocupă de ultimul impact al unui hazard (de ex.

un eveniment climatic) şi este adesea văzut în termenii unei sume de pagube care se produc.

8

Unul dintre determinanţii vulnerabilităţii biofizice este vulnerabilitatea socială care este

determinată de factori precum sărăcia, inegalitatea, şi marginalizarea.

Munca depusă de IPCC (IPCC 2001) şi revizuirea de către Alwang şi alţii (2001) este utilizată ca

bază pentru a propune o definiţie pentru vulnerabilitate şi a sublinia caracteristicile care trebuie

luate în considerare în evaluarea vulnerabilităţii zonei umede. Luând perspectiva impactului

schimbărilor climatice, IPCC (2001) descrie vulnerabilitatea biofizică ca o funcţie a unei

variabile climatice particulare şi consideră vulnerabilitatea oricărui sistem ca având două

componente majore: i) sensibilitatea sistemului şi ii) capacitatea sa adaptativă sau elasticitatea.

Generalizând de la IPCC, aceşti termeni sunt definiţi pentru zonele umede după cum urmează:

Sensibilitatea este gradul la care o zonă umedă este afectată, atât advers cât şi benefic, de

stimuli legaţi de climă, incluzând următoarele elemente ale schimbărilor climatice:

principalele caracteristici ale climei, variabilitatea climei, şi frecvenţa şi magnitudinea

extremelor.

Capacitatea de adaptare este abilitatea unei zone umede de a se ajusta la schimbarea de

climă, de a lua avantaj din oportunităţi, sau de a face faţă la sau de a modera consecinţele.

Zonele umede, ca multe alte ecosisteme, sunt de asemenea afectate de multe presiuni datorate

activităţii umane. Astfel, generalizând de la definiţia IPCC:

Vulnerabilitatea este gradul la care o zonă umedă este sensibilă la şi incapabilă să se

adapteze la sau să modereze consecinţele schimbării climatice şi ale altor presiuni

(antropogenice) asupra caracterului său ecologic.

Vulnerabilitatea este determinată la scări specifice spaţiale şi temporale şi este o proprietate

dinamică care se modifică funcţie de condiţiile locale, precum mărimea zonei umede şi

stabilitatea şi diversitatea vegetaţiei, precum şi capacitatea adaptativă a comunităţilor şi a

instituţiilor relevante. O zonă umedă poate fi de asemenea vulnerabilă la o dată anume (de ex.

când este expusă la evenimente climatice extreme) dar nu este vulnerabilă în alte momente.

Astfel, condiţiile prezente ale unei zone umede pot să nu fie un bun indicator al vulnerabilităţii

sale pe termen lung.

2.2 Evaluarea vulnerabilităţii şi evaluarea riscului

Evaluarea vulnerabilităţii este prezentată ca o abordare care poate oferi informaţii şi îndrumare

pentru menţinerea caracterului ecologic al zonei umede subiect al schimbării adverse ca o

consecinţă a schimbării climatice (inclusiv creşterea nivelului mării). Cum vulnerabilitatea este

foarte dependentă de context şi scară, este necesar să se descrie clar devierea sa şi înţelesul şi să

se adreseze incertitudinilor inerente în orice evaluare.

Vulnerabilitatea biofizică este strâns asociată cu evaluarea riscului şi managementul riscului.

(Notă: IPCC descrie vulnerabilitatea biofizică ca o funcţie a variabilelor climatice particulare).

Evaluarea riscului se bazează pe determinarea extinderii unui hazard particular şi a efectului său

potenţial sau a impactului asupra sistemului şi poate fi exprimată calitativ sau cantitativ ca o

probabilitate; riscul este în general descris în termenii probabilităţii extinderii şi ai efectului unui

9

hazard cu impact asupra unui sistem. Astfel, determinanţii atât ai vulnerabilităţii biofizice, cât şi

ai riscului, sunt în esenţă aceeaşi – hazard şi vulnerabilitate socială.

Convenţia Ramsar a dezvoltat un cadru conceptual pentru evaluarea riscului zonei umede,

incluzând îndrumări privind predicţia şi evaluarea schimbării în caracterul ecologic al zonelor

umede şi utilitatea sistemelor de avertizare timpurie (Rezoluţia VII.10; Ramsar Wise Use

Handbook 18, a 4 a ediţie, 2010). Conţine o serie de paşi, care pot fi iterativi şi includ:

Formularea problemei: Identificarea problemei (include informaţii specifice site-ului şi

multiplele presiuni care există în site)

Identificarea problemei sau hazardului: Identificarea hazardului sau riscului şi extinderea

problemei

Evaluarea riscului: Analiza probabilităţii evenimentului de risc şi posibilul impact al

evenimentului (în această etapă, pot fi de asemenea incorporate scenarii alternative)

Dezvoltarea managementului riscului sau a opţiunilor de minimizare a riscului: Acestea

variază funcţie de risc; poate fi de asemenea o prioritizare a opţiunilor, în special dacă

multiple zone umede cu caracter ecologic diferit sunt afectate şi/sau sunt incluşi diferiţi

conducători de schimbare

Monitoring şi management adaptativ: utilizarea sistemelor de avertizare timpurie, a

indicatorilor de evaluare rapidă, şi/sau a abordărilor bazate pe GIS pentru detectarea

schimbărilor şi a efectelor opţiunilor de management a riscului. Funcţie de rezultatele

studiilor de monitoring, acţiunile de management adaptativ ar trebui întreprinse pentru a

modifica oricare dintre paşii de mai sus.

Includerea scenariilor alternative în cadrul evaluării riscului recunoaşte că factorii decizionali pot

solicita informaţii privind mai mult decât o opţiune de management. În acest mod, natura

iterativă a procesului este evidenţiată şi întărită. Importanţa buclelor feedback-ului în evaluarea

riscului şi procesele de management nu pot fi supra-evidenţiate. Scenariile au fost din ce în ce

mai mult utilizate în evaluarea problemelor complexe biofizice şi sociale, incluzând schimbarea

climatică, biodiversitatea, agricultura şi energia. Împreună cu informaţiile specifice site-ului/la

nivel local, au fost utilizate descrierile narative plauzibile de viitor pentru a articula interacţiunile

în sistemele complexe şi rezultatele şi de asemenea ajută cu învăţarea şi pregătirea pentru

schimbare.

3. Revedere a metodelor şi abordărilor pentru evaluarea vulnerabilităţii

3.1 Diferite abordări disponibile pentru evaluarea vulnerabilităţii

Dată fiind utilizarea largă dar variată a termenului “vulnerabilitate”, în acest raport se caută

abordări diferite pentru evaluarea vulnerabilităţii şi riscului în diferite discipline şi interpretarea

celor trei concept comune: risc, răspuns şi rezultat. Unele discipline au tratat riscul implicit, în

timp ce altele au făcut acest lucru explicit. De exemplu, managementul securităţii hranei şi a

riscului dezastrelor a considerat riscul din evenimente climatice extreme individuale în mod

explicit. Evaluarea vulnerabilităţii în contextul schimbării climatice, totuşi, trebuie să

10

incorporeze schimbările lente în climă, precum şi riscul din evenimente climatice extreme. Este

important ca paşii suplimentari şi critici în evaluarea vulnerabilităţii pentru zonele umede să nu

fie doar considerarea riscului din schimbarea climatică, ci să se considere şi multele alte presiuni

(conducători de schimbare) asupra lor când se dezvoltă răspunsurile de management. Un

exemplu de abordare pentru evaluarea vulnerabilităţii în situaţii complexe de management a

zonei umede este prezentat în documentul original în limba engleză.

Downing şi Doherty (2004), trasând împreună multe abordări utilizate pentru vulnerabilitatea

climei şi adaptare, au sugerat un cadrul pentru evaluarea vulnerabilităţii în care paşii şi metodele

pot fi modificate pentru a include ecosisteme precum zonele umede şi menţinerea caracterului lor

ecologic. Ei scot în evidenţă că abordarea trebuie privită ca un proces iterativ, şi deşi ei nu

incorporează în mod explicit monitoringul şi managementul adaptativ, acest lucru este parte

implicită a procesului. Cadrul propus de ei este în mod esenţial o abordare conceptuală centrată

pe angajamentul şi împuternicirea factorilor interesaţi (stakeholders) de a face faţă mai bine la

variabilitatea climei şi să dezvolte răspunsuri pentru schimbările proiectate. Poate fi de asemenea

privit ca un exerciţiu de conştientizare. Cadrul celor doi, Downing şi Doherty, şi metodele

asociate pot fi rezumate după cum urmează:

Examinarea sistemului ecologic şi social prezent. Metodele se concentrează asupra

cunoştinţelor obţinute de la stakeholders.

Analiza şi angajarea stakeholders. Poate include un inventar al stakeholders, analiza

capacităţii lor organizaţionale (de ex. orientare, structură legală, resurse) şi o cartografiere

a stakeholders care formează baza instituţiilor sociale.

Înţelegerea vulnerabilităţii curente la stres multiplu. Se poate face utilizând o serie de

matrici pentru a arăta vulnerabilitatea relativă a diferitelor grupuri şi activităţi la hazard

climatic (de ex. secetă, inundaţie, temperatură extrem de ridicată). În această matrice,

coloanele pot fi ameninţările climatice prezente (sau oportunităţi) şi tendinţele care sunt

importante pentru componentele vulnerabile ale sistemului (caractere ecologice

specifice). Alte presiuni pot fi adăugate. Matricea se poate completa în punctaje relative

(de ex. de la 1 la 5) pentru gradul la care hazardul climatic afectează fiecare componentă

ecologică sau de viaţa.

Evaluarea scenariilor vulnerabilităţii viitoare. Înţelegerea vulnerabilităţii viitoare

necesită o extindere a metodelor vulnerabilităţii curente cu unele tipuri de analiză a

scenariilor. Pot include proiecţii funcţie de timp; a se nota că acest lucru are limitări, căci

comportamentul sistemului poate să nu rămână acelaşi în viitor. Stakeholders pot diviza

riscurile pe componente particulare (de ex. caracter ecologic sau viaţa lor).

Identificarea şi evaluarea măsurilor şi strategiilor adaptative potenţiale. Analiza poate

include aspecte financiare, capacităţile tehnice, necesarul de date, timpul necesar pentru a

planifica şi implementa opţiunile, angajamentul şi implicarea stakeholders de care ar fi

nevoie şi pe ce perioadă, cine/ce ar fi cel care pierde şi cine/ ce este beneficiarul şi

potenţialele conflicte care ar necesita să fie administrate. Tehnicile de evaluare a

opţiunilor de adaptare variază de la liste de control calitativ la analize cost-beneficiu

complete. În cele mai multe cazuri, sunt esenţiale unele tipuri de analize multi-criteriale.

11

Comunicare şi integrare. Acest lucru poate include testarea răspunsurilor şi opţiunilor

politice potenţiale. Bazate pe reguli şi modelare multi-agenţi şi/sau modele formale ale

stresului mediului, răspunsurile actorilor individuali, şi reţelele sociale pot oferi un mijloc

de testare a gamei largi de scenarii. Abordările bazate pe reguli simple pot fi imediat

implementate, de exemplu într-un sistem expert sau cadru decizional. Jucarea rolului şi

exerciţiile politice pot fi utilizate pentru a oferi imagini ale dimanicii şi proceselor

conducătoare ale vulnerabilităţii viitoare, în timp ce posibila inutilitate a opţiunilor de

adaptare poate fi adunată din exerciţiile conduse de stakeholders. De exemplu, o criză a

secetei poate fi „jucată‟ pentru prezent şi apoi pentru un scenariu viitor, poate cu un mai

mare comerţ economic şi un sistem de avertizare timpurie.

Bayliss şi alţii (1997), ca parte a pregătirii îndrumărilor pentru evaluarea vulnerabilităţii, au

dezvoltat un cadru care în mod deosebit consideră vulnerabilitatea la schimbările climatice ale

zonelor umede, utilizând cadrul pentru un fluviu şi sistemul luncilor din nordul Australiei,

Fluviul Alligator. Paşii lor au inclus:

Descrierea zonelor afectate: Toate zonele umede din regiune sub 4 m elevaţie separate în

diferite tipuri (de ex. mangrove, intinsuri sărăturate şi zone inundabile cu apă dulce,

păduri pe terenuri joase) dar tratate ca habitate interconectate. Cursurile de apă şi

golfuleţele majore au fost identificate din hărţi şi imaginile satelitare. Vulnerabilitatea

acestor habitate la schimbările climatice nu a fost evaluată în izolare faţă de alte tipuri de

impact şi/sau ameninţări care au schimbat, sau pot să schimbe, caracterul ecologic al

zonelor umede.

Identificarea stakeholders: Aceia care deţin sau au acces la informaţii (de ex. instituţii,

parcuri naţionale, companii miniere) sau proprietarii de teren majori. Interesele

comunităţii locale, în particular deţinătorii de teren adiacent parcului şi reprezentanţii

populaţiei arborigene tradiţionale, au fost de asemenea implicate.

Dezvoltarea răspunsurilor: Un plan integrat de management al zonei costiere, ce oferă

aceea că zonele umede din regiune sunt parte a unei zone biofizice mai largi. Astfel,

răspunsurile la schimbare, inclusiv la creşterea nivelului mării, trebuie adresate de

politicieni la nivelul zonei de captare şi al zonei costiere şi nu izolat faţă de jurisdicţiile

sau comunităţile adiacente. Asociaţiile locale, şi toate sferele de guvernare, trebuie

încurajate să participe activ în planificarea, implementarea şi estimarea activităţilor de

management. Strategiile de management care pot răspunde la schimbare sunt solicitate şi

ar trebui proactiv adresate scenariilor majore sau schimbării primare. Evaluarea

vulnerabilităţii trebuie integrată în procesele de management pentru zonele umede

costiere.

Lipsurile de informaţii identificate: Pentru aplicarea pe termen lung a evaluării

vulnerabilităţii, sunt necesare informaţii mult mai precise privind zonele cu probabilitate

de a fi sub influenţa impactului. Descrierea la o scară mult mai detaliată ar fi utilă, dar

numai dacă este completată de informaţii mai exacte meteorologice şi hidrologice,

incluzând recorduri în flux şi mişcări ale apelor în mările adiacente. Informaţiile

ecologice sunt foarte specifice site-ului şi astfel limitate în spaţiu şi timp, şi în general nu

12

includ informaţii privind procesele ecologice. Absenţa unor serii funcţie de timp, de date

de referinţă, împiedică evaluarea vulnerabilităţii. Caracterul ecologic al regiunii este

parţial descris, dar datele până la care schimbările în acest caracter pot fi identificate sunt,

în cel mai bun caz, superficiale. Caracterul ecologic al zonelor umede a suferit schimbări

majore şi se schimbă în continuare, dar extinderea schimbării nu a fost pe larg

determinată.

Acest lucru a fost printre lucrările timpurii privind evaluarea vulnerabilităţii la schimbările

climatice şi a identificat unele probleme cărora trebuie să se adreseze: problemele de risc şi

hazard, guvernanţă, planificare strategică, achiziţionarea şi custodia informaţiilor, şi cercetare şi

monitoring pe mai departe. Bayliss şi alţii (1997) au concluzionat de asemenea că percepţiile

umane ale riscului acoperă valorile naturale, culturale şi socio-economice. Cele de mai târziu

sunt analogii la ideea de servicii ale ecosistemelor, în special serviciile de regularizare şi

culturale (MA 2003) şi ar trebui incorporate în planurile de management. În plus, ei recunosc

nevoia de creştere a conştientizării publice pentru răspunsurile de implementat la multiple nivele,

de ex. de comunitate, regional şi naţional.

Acreman şi alţii (2009) prezintă un cadru pentru evaluarea răspunsurilor eco-hidrologice ale

zonelor umede la schimbările climatice. Este o abordare multi-paşi cu evidenţierea scării

regionale care permite problemelor mai largi să fie reliefate cu o înţelegere conceptuală generală

a proceselor zonei umede şi cu un minim de date. Aplicarea cadrului dă naştere unei evaluări

generice şi cantitative care poate fi utilizată de factorii decizionali pentru recunoaşterea şi

evaluarea riscurilor din partea climei asupra zonei umede.

Acest cadru se bazează pe utilizarea modelelor eco-hidrologice care combină schimbările

climatice, procesele hidrologice, şi răspunsurile ecologice pentru a estima ceea ce s-ar putea

întâmpla unor tipuri particulare de zone umede şi comunităţilor lor de plante sau specii

caracteristice în viitor. Abordarea pas-cu-pas este redată în figura de mai jos, şi include

determinarea obiectivelor şi a condiţiilor de bază ale speciilor/zonelor umede, apoi dezvoltarea şi

rularea de modele adecvate climatice şi eco-hidrologice pentru a determina posibilele schimbări.

Modelele conceptuale sunt utilizate pentru a descrie procesele hidrologice în cadrul

constrângerilor derivate din disponibilitatea datelor.

1. Definirea obiectivelor studiului, a

tipurilor de zone umede şi a

scenariilor

2. Definirea cerinţelor de specii

pentru variabilele zonei umede

3. Selectarea modelului adecvat

climatic şi a variabilelor

13

Acceptând importanţa schimbărilor climatice, nevoia ca ea să fie incorporată în agenda de

dezvoltare, şi expertiza limitată în domeniul schimbărilor climatice, Banca Mondială şi alte

agenţii au dezvoltat instrumente pentru a ajuta la incorporarea riscurilor pe care le prezintă

schimbările climatice asupra proiectelor de dezvoltare şi îndrumă utilizatorii pentru minimizarea

acestor riscuri. Aceste instrumente cele mai relevante pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor

umede includ ADAPT şi CRiSTAL, şi caracteristicile lor sunt prezentate pe scurt mai jos.

Utilizatorii lor ţintă sunt diferiţi, dar amândouă ţintesc în mod esenţial să ajute utilizatorii să

incorporeze consideraţiile privind clima în activităţile lor (IISD/WB/IDS 2007), în special în faza

de proiectare, şi ambele evidenţiază managementul riscului. Una dintre celelalte provocări ale

managementului riscului climatic este accesul la informaţii şi cunoştinţe actualizate şi uşor de

folosit. Lucrând cu diferiţi parteneri, Banca Mondială a dezvoltat Portalul Cunoştinţelor

Climatice care face multe dintre aceste instrumente şi informaţii şi cunoştinţe disponibile de pe o

singură platformă (http://sdwebx.worldbank.org/climateportal/).

3.2 Cadre de lucru ce includ riscurile schimbărilor climatice în planificarea pentru

dezvoltare şi proiecte

ADAPT

Instrumentul Băncii Mondiale (ADAPT) este proiectat să aducă împreună bazele de date despre

climă şi evaluarea expertă a ameninţărilor şi oportunităţilor ce se nasc din variabilitatea şi

schimbarea climei (World Bank 2008). Printr-o serie de întrebări identifică principalele

caracteristici ale climei ale locaţiei unui proiect şi identifică componentele proiectului care pot

face subiectul riscului climei, explică natura riscului, şi oferă îndrumare către resursele adecvate

(documente cu cunoştinţe, şi experţi care să ajute la ceea ce urmează privind orice risc

identificat). În esenţă, instrumentul simulează o consultare iniţială cu un expert în schimbarea

climatică. Acest lucru se face pentru membrii echipei de proiect care au cunoştinţe limitate

4. Dezvoltarea de modele pentru

conversia variabilelor climatice în

variabile zonă umedă

5. Rularea modelelor pentru a defini

variabilele relevante ale zonei umede

6. Evaluarea gradului schimbării

posibile în speciile/comunităţile zonei

umede

14

despre schimbarea climatică şi sunt în mod curent limitate la agricultură şi proiecte legate de

biodiversitate.

Evaluarea este calitativă în aceea că riscurile şi oportunităţile sunt codificate în cinci categorii: 1)

schimbarea climatică reprezintă un risc semnificativ, 2) reprezintă ceva riscuri, 3) nu există

suficiente informaţii pentru a face o evaluare, 4) nu există niciun risc din partea schimbărilor

climatice şi 5) activităţile vor reduce riscul schimbărilor climatice. Un generator de raport

livrează rezultatele analizelor şi documentele relevante utilizatorului, pe baza act ivităţilor

identificate cu risc, pe ecran sau în formă scrisă.

Acest instrument poate face parte din Evaluarea Impactului de Mediu (EIA) dacă dezvoltatorii

proiectului consideră schimbarea climatică ca un risc adiţional. În plus, este posibil a se

incorpora multele alte presiuni ca parte a bazei de cunoştinţe din cadrul ADAPT dacă datele sunt

disponibile. (Mai multe informaţii şi acces la instrument pe:

http://go.worldbank.org/AWJKT603000.)

CRiSTAL – Community –based Risk Screening Tool – Adaptation and Livelihoods –

Instrument de Ecranizare a Riscului bazat pe Comunitate – Adaptare şi condiţii de viaţă

CRiSTAL a fost dezvoltat de mai multe organizaţii, incluzând IISD, IUCN şi SEI. Este orientat

spre planificatori şi manageri pentru proiecte la nivel de comunitate, şi ajută utilizatorii să

considere reducerea riscului datorat climei şi să incorporeze opţiuni de adaptare în

managementul şi refacerea ecosistemului şi/sau proiecte de condiţii de viaţă durabile. Ajută de

asemenea utilizatorii să înţeleagă legăturile dintre condiţiile de viaţă locale şi schimbarea

climatică şi modalităţi de minimizare a riscului datorat schimbării climatice. Se intenţionează

sporirea capacităţii adaptative locale printr-o mai bună înţelegere a:

felului în care hazardele climatice şi schimbările climatice curente afectează aria unui

proiect şi condiţiile de viaţă locale;

felului în care oamenii fac faţă, cu atenţie specială asupra resurselor necesare pentru a

face faţă la stresul climatic;

felului cum activităţile proiectului afectează resursele de subzistenţă care sunt vulnerabile

la stresul climatic şi/sau inportante pentru strategiile locale de a face faţă; şi

felului cum activităţile proiectului pot fi ajustate astfel ca ele să îmbunătăţească

capacitatea adaptativă.

CRiSTAL este disponibil în multiple formate şi în diferite limbi. Sunt necesare datele proiectului

şi datele despre vulnerabilitate detaliate şi rezultatele includ profilele vulnerabilităţii şi ale

condiţiilor de viaţă cu sugestii pentru modificarea proiectului. Mai multe informaţii se găsesc la

adresa www.iisd.org/cristaltool.

15

Alte resurse bazate pe pagini web care să ajute cu managementul riscului climatic

Există de asemenea resurse adiţionale bazate pe pagini web care pot fi utilizate pentru furnizarea

de informaţii legate de climă sau vegetaţie, pentru a ajuta la evaluarea vulnerabilităţii. Acestea

includ:

“Furnizarea de Climate Regionale pentru Studii de Impact” – PRECIS

(www.metoffice.gov.uk/precis/). Acesta a fost dezvoltat de Centrul Hadley al Oficiului

Meteorologic al Marii Britanii. Furnizează o proiecţie la scară-grilă (50*50km) pentru

informaţii privind clima, solul, hidrologia şi vegetaţia pe baza Modelelor Circulaţiei

Globale.

Model Statistic de scalare jos (Statistical Down Scaling Model - SDSM) – Agenţia de

Mediu, UK (www.sdsm.org). Instrumentul furnizează zilnic informaţii privind riscul

climatic pentru evaluarea impactului pentru perioada 1961-2100 şi a fost iniţial utilizat

pentru managementul resursei de apă, datorită aplicabilităţii sale în multiple sectoare.

După calibrarea datelor, instrumentul oferă evaluări rapide care să asiste analizele

impacturilor şi al adaptării.

SERVIR – recunoscând nevoia de informaţii despre vreme în timp real, o iniţiativă

USAID/NASA oferă aceste servicii pentru MesoAmerica şi a fost extinsă pentru a

acoperi părţi din Africa (www.servir.net/).

Există de asemenea şi alte cunoştinţe distribuite şi alte resurse – dintre care multe pot fi accesate

pe Portalul Cunoştinţelor despre Schimbările Climatice – care ar fi utile pentru evaluarea

vulnerabilităţii zonelor umede şi includ:

Mecanismul Învăţării Adaptării (www.adaptationlearning.net) este un proces

colaborativ, de învăţare globală, cu conducere, facilitare şi participare puternică din

partea ţărilor în curs de dezvoltare. Este o platformă de împărtăşire a cunoştinţelor şi de

asemenea acţionează ca şi o comunitate de practică pentru adaptarea practiţionerilor.

Programul UK pentru Impactul Climatic (UKCIP – www.ukcip.org.uk) este orientat spre

organizaţiile UK şi le ajută să se adapteze la impactul schimbărilor climatice prin

furnizarea de metodologii şi experienţe ale altora care au acţionat.

wikiADAPT este un proiect wiki colaborativ orientat spre adaptarea comunităţii la climă,

acum integrat în Baza de Cunoştinţe weADAPT (www.weadapt.org/knowledge-

base/guidance/knowledge-base).

4. Un cadrul pentru evaluarea vulnerabilităţii zonelor umede

Dintre toate metodologiile şi abordările, este clar că evaluarea vulnerabilităţii trebuie privită ca

un proces iterativ care include următorii paşi:

determinarea unei probabilităţi a evenimentului de risc care are loc şi efectul acestuia

asupra sistemului, date fiind sensibilitatea şi capacitatea sa adaptativă;

16

dezvoltarea de opţiuni posibile care ar putea reduce impactul advers de la acel eveniment;

şi

formularea de rezultate dorite pentru sistem în cadrul unui management adaptativ pentru

a se asigura că opţiunile de răspuns fiind implementate se ating rezultatele dorite.

Dată fiind absenţa unor date specifice, adesea poate fi necesar a se face judecăţi subiective, în

particular când se dialoghează cu evaluarea riscului şi percepţia riscului. Schimbările în

informaţiile disponibile pentru aceşti paşi sunt în mod normal de aşteptat să fie adresate printr-o

abordare de management adaptativ care încurajează învăţarea şi dezvoltarea de noi cunoştinţe

care se pot reflecta în managementul deciziilor şi evaluare.

În ultimii ani, evaluarea vulnerabilităţii a fost din ce în ce mai mult legată de managementul

dezastrelor şi adaptarea la schimbarea climatică. Adaptarea la schimbările climatice dialoghează

cu reducerea vulnerabilităţii la schimbările climatice prin opţiuni specifice. Cu toate că este

etichetată ca adaptare la schimbările climatice, în realitate, date fiind legăturile, este adaptare la

multipli conducători spre schimbare şi dialoghează şi cu riscurile prezente de-o potrivă; astfel

este câteodată inclusă în planificarea naţională de dezvoltare durabilă. Cele mai multe studii de

managementul dezastrelor se bazează pe unele versiuni ale următoarelor relaţii dintre

vulnerabilitate şi risc şi a face faţă.

Vulnerabilitate = risc – a face faţă

Aici riscul este definit ca o funcţie a: probabilităţii; caracter deosebit (valoarea şocului pe baza

timpului scurs de la apariţia anterioară); predicţie (gradul de alarmare disponibil); prevalare

(extinderea şi durata impactului hazardului); şi presiune (intensitatea impactului).

A face faţă este o funcţie a: percepţiilor (riscul şi potenţiale căi de acţiune – abilitatea de a face

faţă este informaţional întâmplătoare); posibilităţii (opţiuni ce variază de la evitare la siguranţă,

prevenţie, diminuare, a face faţă); acţiuni private (gradul la care capitalul social poate fi invocat);

şi acţiune publică.

Cadrul de evaluare a vulnerabilităţii zonei umede furnizat mai jos se bazează pe modelul OECD

stare-presiune-impact-răspuns care a fost baza cadrului conceptual Evaluarea Ecosistemului

Mileniului (MA 2003), şi care are la bază sursele rezumate mai sus. Cadrul Evaluarea

Ecosistemului Mileniului a fost de asemenea utilizat pentru a sublinia îndrumarea tehnică şi

politică oferită de Convenţia Ramsar pentru managementul zonelor umede şi poate fi utilizată

pentru a sprijini răspunsurile de management la evaluarea vulnerabilităţii.

Construind pe metode şi abordări deja dezvoltate (conform celor descrise mai sus), cadrul

incorporează evaluarea riscului (inclusiv percepţia riscului de către stakeholders) şi

managementul riscului, conform figurii de mai jos.

1. Evaluarea riscului – se stabileşte situaţia actuală şi tendinţele recente prin caracterizarea

sistemelor biofizice şi sociale prezente şi conducătorii de schimbare trecuţi/prezenţi şi se determină

riscul la un hazard anume având un impact advers asupra caracterului ecologic al zonei umede

Excelent Sărac Bun

17

Incorporează componente ale conceptului de caracter ecologic ca o bază pentru dezvoltarea de

indicatori pentru evaluarea condiţiilor şi tendinţelor ca şi pentru monitoring în sprijinul utilizării

înţelepte a zonelor umede.

Cadrul este derivat din cel subliniat în forma sumară de către Finlayson (2006) şi include

următoarele:

1) Evaluarea riscului & 2) Percepţia riscului

Descrierea limitelor sistemului social şi biofizic pentru a se lua în considerare şi includerea

limitelor spaţiale şi temporare, precum celor asociate cu hidrologia zonei umede;

Identificarea conducătorilor schimbării şi hazardelor existente, trecuţi şi prezenţi, posibil

prin utilizarea unui model stare-presiune-impact-răspuns;

Evaluarea condiţiilor prezente şi a tendinţelor recente în caracterul ecologic al zonelor

umede, incluzând importanţa social/economică a serviciilor ecosistemului pe care le

furnizează zonele umede;

Derularea analizei stakeholders a oamenilor implicaţi în evaluarea potenţialelor răspunsuri

şi a celor afectaţi de potenţialele schimbări în sistem;

Determinarea sensibilităţii şi a elasticităţii incluzând capacitatea adaptativă a sistemului şi a

sistemului social din jur;

2. Percepţia riscului – se evaluează sensibilitatea şi capacitatea adaptativă a zonei umede pe baza

riscului unui hazard anume; se dezvoltă scenarii plauzibile pentru conducătorii de schimbare.

Sensibilitate Scăzută Moderată Ridicată

Capacitate

adaptativă Ridicată Moderată spre Scăzută

3. Minimizarea/Managementul riscului – se dezvoltă răspunsuri pentru minimizarea riscului la

schimbări mari sau abrupte în caracterul ecologic al zonei umede

Nu e vulnerabil

- nici un răspuns

Vulnerabil – se dezvoltă

răspunsuri şi se adresează

constrângerile

18

Identificarea zonelor umede şi a grupurilor de oameni care sunt în mod special sensibili la

diferite presiuni; şi

Dezvoltarea de scenarii şi descrieri cu implicarea stakeholders la riscul posibililor

conducători de schimbare şi a interacţiunilor dintre ei care pot conduce la schimbări viitoare.

3) Minimizarea/managementul riscului

Identificarea zonelor umede şi a grupurilor de oameni care nu ar avea capacitatea de a face

faţă la schimbări (adesea adverse), dată fiind capacitatea lor prezentă scăzută de adaptare

şi/sau sensibilitatea;

Dezvoltarea de opţiuni de răspuns sau strategii de a face faţă care ar putea minimiza riscul

unor schimbări abrupte şi/sau extinse în caracterul ecologic al zonelor umede (menţinerea

abilităţii lor de a furniza serviciile ecosistemelor de care umanitatea depinde). Acestea pot

include intervenţii care pot reduce în mod direct vulnerabilitatea (sau susţin elasticitatea

biofizică) precum şi pe acelea care schimbă comportamentul oamenilor: reglementări,

planificare strategică de mediu, lucrări de infrastructură/inginerie, reabilitare/refacere,

dezvoltare de materiale educaţionale, îmbunătăţirea conştientizării comunităţii, dezvoltarea

de planuri de management integrate, şi luând în considerare răspunsurile locale la

variabilitatea climei. În unele cazuri, capacitatea adaptativă mare, elasticitatea ridicată, şi

sensibilitatea scăzută ale sistemului pot însemna că nu sunt necesare răspunsuri de

management viitoare;

Derularea unei analize negociere la schimb pentru a alege între posibilele opţiuni de

răspuns date fiind constrângerile precum capacitatea instituţională, disponibilitatea

informaţiilor/datelor, şi, adesea, capacitatea financiară; şi

Specificarea rezultatelor dorite pentru zonele umede pe baza menţinerii caracterului

ecologic şi determinarea de indicatori măsurabili. Maniera în care sunt determinate

rezultatele este importantă şi este de preferat să includă toţi stakeholders şi să fie făcută în

mod transparent.

4) Monitoring şi management adaptativ în tot procesul. Acest lucru include un mijloc de

măsurare a paşilor spre rezultatele dorite.

Un concept util (împrumutând ideea din literatura privind reducerea sărăciei) este acela al

vulnerabilităţii tranzitorii şi al vulnerabilităţii cronice. Pentru zonele umede, dată fiind natura lor

dinamică inerentă, acest concept poate aduce la un loc cadrul de timp pentru răspunsuri, cu

natura sistemului. În termenii dezvoltării răspunsurilor, ar putea astfel fi util pentru a se

considera dacă ele sunt mai degrabă răspunsuri la vulnerabilitatea tranzitorie (care în multe

cazuri poate înseamna că nu este necesar niciun răspuns) decât la vulnerabilitatea cronică.

Cadrul de evaluare al vulnerabilităţii stabilit aici este foarte mult un cadru conceptual, şi va fi

nevoie să se facă ajustări dacă se implementează şi se obţine feedback de la fiecare pas

individual. Se poate anticipa că, consideraţiile practice în evaluările individuale vor avea ca

rezultat ajustări ale cadrului. Deoarece cadrul este oferit ca un ghid pentru evaluare şi nu oferă o

abordare prescriptivă strânsă – vor fi necesare flexibilitatea şi răspunderea la circumstanţele

19

locale. În timp ce este în majoritate derivat din cadrul Convenţiei pentru evaluarea riscului (a se

vedea secţiunea 2.2), se pune un mare accent aici pe legarea situaţiei şi a tendinţelor prezente

într-o zonă umedă cu sensibilitatea şi capacitatea adaptativă ca un mijloc de determinare a

opţiunilor de răspuns.

Relaţia calitativă dintre sensibilitate şi capacitatea adaptativă este prezentată în figura de mai jos

(un model cantitativ pentru evaluarea vulnerabilităţii nu este disponibil). Matricea este adaptată

din abordarea calitativă adesea utilizată pentru exprimarea extinderii riscului printr-o evaluare

formală a riscului (Burgman 2004). Constrângerile acestor matrici sunt bine cunoscute – ele

depind de opinia expertului şi de judecăţi relative, dar ele oferă un mijloc de comparare a

vulnerabilităţii în cadrul şi între zonele umede în cadrul unei game de presupuneri şi încertitudini

stabilite despre relaţiile cantitative care pot exista, dar care nu au fost în alt mod determinate.

Sensibilitate Capacitate adaptativă

Ridicată Medie Scăzută

Ridicată Foarte vulnerabil

Medie Vulnerabil

Scăzută Nu este vulnerabil

Fig. Evaluarea vulnerabilităţii ca o funcţie a sensibilităţii şi a capacităţii adaptative

5. Provocări şi lipsuri informaţionale

Există un număr de provocări care au apărut în diferite lucrări privind evaluarea sensibilităţii.

Acestea sunt:

Provocări în dialogarea cu “multiple” vulnerabilităţi într-un sistem

După cum vulnerabilitatea poate fi aplicată unor anume conducători de schimbare sau

hazard, orice sistem poate avea “multiple vulnerabilităţi”, şi felul în care acestea pot fi

combinate sau prioritizate este o problemă căreia este nevoie să ne adresăm. Valoarea

modelului OECD stare-presiune-impact-răspuns poate fi mai departe investigată.

După cum vulnerabilitatea este specifică locaţiei, pentru o zonă umedă diferitele habitate din

sistem pot avea diferite vulnerabilităţi şi acestea fac dificilă punerea lor la un loc şi

identificarea şi implementarea răspunsurilor. Stabilirea scenariilor poate oferi o cale de a

stabili situaţii viitoare plauzibile şi angajarea cu stakeholders la identificarea opţiunilor de

răspuns.

Adesea nepotrivirea dintre ecosistem/ graniţele de colectare şi jurisdicţiile instituţionale (de

management) necesită atenţie pentru implementarea răspunsurilor şi sprijinirea capacităţii

adaptative a comunităţilor locale.

20

Date, informaţii şi dezvoltarea de scenarii

Date sigure sunt necesare privind utilizarea şi acoperirea prezentă a terenului şi orice

schimbări în aceste valori, inclusiv date privind distribuţia şi extinderea zonelor umede

pentru un anume ecosistem şi a zonelor înconjurătoare (de colectare sau zone).

Monitoringul pe termen lung al parametrilor biofizici în zonele umede şi zonele lor de

colectare şi mările adiacente este nevoie să furnizeze serii de date în timp pentru a dezvolta o

bază.

Integrarea colectării datelor (inventar) pentru evaluarea riscului, managementul şi

monitoringul riscului sunt necesare, precum şi identificarea devierilor în unele dintre ele.

Există multe provocări în trasarea unor scale pentru climă şi a altor modele.

Poate fi dificil de dezvoltat scenarii care să sublinieze schimbări viitoare posibile în

conducători, starea şi condiţia sistemului, dată fiind lipsa de cunoştinţe la timpul prezent.

Analizele cost-beneficiu utilizând abordări de evaluare multiple criterii sunt necesare pentru

a decide între diferitele opţiuni care ar putea oferi diferite beneficii ecologice şi

socioeconomice.

Percepţiile nevoii de a se considera vulnerabilitatea zonelor umede

Pot fi multe diferenţe între viziunile factorilor decizionali şi viziunile societăţii despre

importanţa ecosistemului şi de aici nevoia de a se considera vulnerabilitatea.

Există adesea o percepţie că un ecosistem este capabil să facă faţă la schimbări lente (de ex.

creşterile de temperatură, precipitaţiile) şi mai puţin capabil să înfrunte schimbările bruşte,

precum furtuni sau alteraţii pe scară largă în utilizarea terenului care afectează hidrologia.

Este nevoie de studii de caz pentru strategiile de a face faţă (sau adaptări autonome) pentru

sisteme şi societăţi umane, luând în considerare vulnerabilitatea climatică prezentă ca un

surogat pentru unele schimbări care pot avea loc în viitor.

Maniera în care aceste lipsuri sunt considerate va afecta major extinderea şi inutilitatea evaluării

vulnerabilităţii zonelor umede, în special dacă răspunsurile sunt dependente mai mult de datele

cantitative decât de cele calitative, sau dacă structurile instituţionale sunt incapabile să

intreprindă în mod efectiv sau să implementeze rezultatele unei evaluări.

O evaluare de succes a vulnerabilităţii depinde de mulţi factori – datele şi informaţiile fiind unele

dintre ei, dar de asemenea şi capacitatea şi capabilitatea pe perioada unei evaluări şi când se

răspunde şi se comunică rezultatele şi răspunsurile. Consideraţiile de mai sus oferă îndrumare

tehnică pentru derularea unei evaluări: sfaturi viitoare în comunicare, implicarea comunităţii, şi

managementul zonelor umede, şi se găsesc în Manualul Ramsar de Utilizare Înţeleaptă (Ramsar

Wise Use Hanbooks – www.ramsar.org/handbooks4)

Traducere şi adaptare, 25.08.2011

Cristina Parceog