opere complete

augustin buzulra

raportasupra

singur[tfltiiEdigie definitivi

ingrijiti de

ANGELA MARTIN

rtfr

editura rao

CupnrNs

Augustin Buzura, opere complete.Olucrareeditoriali-labunsfArqit ..........5

O carte despre autenticitate gi adevdr.PrefalIdeVarrNrrNpnoropopEscu... ......7

RAPORTASUPRASINGURATATII..... ....... 15Opera - ,,un univers total".

Postfa(i de ANcEle ManrrN .......354

biblioteca rao

FICTIUNE

CT,ASICIDiderot .

JohannWolfgmgGoethe .................

CI-A.SICI CONTEMPORANIAnira Albus

James AgeeWillim BlakeCharles BukowskiGeorges BatailleAlben CamusAlbert Camus & Rend Char.Miguel Delibes\{illiam Faulkner.

Michel Foucault.Andre CideWiLold Gombrcwicz ......

John O'HaraHermann Hesse

.John Twing

JamesJoyceI[ qi PetrcvFranz Kalka

Claudio Magris.Andrd Malraux

Thomas MmnGabriel Garia Mrirquez. . . .

Marcel PrcustAntoine de Saint-Exup6ry.Ernesto SabatoWilliam SarcyanClaude Simon

.fohn Steinbeck

Stelm Zweig

AUTORI ROMANI CONTEMPORANIVartan ArachelianRizvan loanBoanchis .. .. .

Augustin Buzura

Euge n Ovidiu Chirovici .

Cristian Ciocan.Vanessa D. Mari;. . . .

gtefan Mitrci.

Nbonl lui RmeauOjwfikt, 1uol. 15) tt Poeaii (uol. l)

Paroli: f para.dox

Un deca lnfamilizCdntece alz inocm.lA

Cea naifmoadlmrie din oru ;i alu poaoiiLiluanra $ rdul

Carnzte a 'feabu

Corupondenla 1946 1959

EreiculCdunul ) Ora.;ul ) Cua cu cohane ) Steagui in lirdnd ) Smrhmr ) Sartoris ) Nuteh ngdite ) NekfAn{i ) Poustiri inedite

t Recoim pmtru o cdlrytuln ) Iscoadd tn lirdnd t Holommii

a O paruboh a Pe patul fu moartz

Cuuinteh $ hcruihAmintii de k ufim uluiFudldurfu ) Trm-Athntb C Pornogafu ) Comos ) Bafu*nic furml (tol. l, ilol. 2) a'featuButterfuU 8 a Intdkire'ln Samarra

Knulp. Dmian tl Narcis qi Gur,i.dt-Aur I Cele mtifumowepouatii (2 ool)hmea udzutd de GarP I P,nad tu wi gdti ) Vddutd pmtru un an

Stephm Eroult4lzlul de aur a D1udrprezece scauv

Corupondoqd (aol I) ) Conspondmld (!al. II) a Cornpondald(uol. Iil)Ia uoia tntrinpkiiu Cnkbri? naldtitdCucritorii. Caka regah ) Spoanla I Muazul imaginar ) Carnetdin URSS 1934

Altela regaln I Poaatii a l4tte la Weinar a Cua Buldnbrook

fijelia I Cw rht I Ochi dz ofrru ahairu ) N-m mit fi ln m dismEszui ) Carnete

Scrisori cd.tre o necunosmtd.

Eszui (uol. 1) ) Esai (rol. 2)

Cmtdinwmn a N€knizkfmiliz C Atm*nih tui Wolq JwkmDmul Flmdrei ) Georgiceb

P\rutuik Rdiului a Cartioul %rtilla ) Noplifirn hnd ) Pokt furnal rwev ) fuia duhe a Cdhtorii.u Chafu)

Sufztz zbucimate a Amoc. Obsedatul

Noaptza butarfilor ) Numele s,i umbra

Departe de Eritreea

Absmlii 1l Reatim pmtru wbuni gi besti I Rqfugii a Nici oii ricimo$ tl Dmmul mu;ii ) Vocilz noplii

Sullete h pn! redu ) b Brouca lzyinatd ) Iabyinth.coma A dow moarte a Voodoo | fuhoe neagrd ) Hoodoo Creek

I Cine a ucb-o pe Nora Jonu ) Mi:taek istoriti ) O amintire dtla Paris I Putqea ) Saninrium

Dplomalia pubkcd

Inagini de Fado

Biilia palrujrnia I @antowm C Joam dz w C Babiul dr ugitt

Am ajuns cu bine. Punct. Am tot ce imi trebuie pentru un timp.

Punct. Vd iubesc foarte mult. Punct. Tocmai de aceea am plecat.

Punct. Nu md cautafi. Voi veni singur. Punct. Dr. Cassian Robert.

Cam acesta ar fi trebuit si fie confinutul unei telegrame, daci ag

fi avut de unde si o trimit. $i tot ce am scris e adevirat, mai pufinpovestea reintoarcerii. N-am plecat cu acest gind gi, atita timp cAt

voi fi lucid Ei stipin pe mine, nu md voi intoarce acasd. Celpulin aqa

cred in acest moment. Din picate, ajuns aici, unde mi-am dorit, inmunfi, la cabana mea despre care ai mei nici nu blnuiesc ci existi,nu mdL simt fericit, aga cum sper€un, clci mi coplegegte un sentiment

straniu de nelinigte gi singuritate. Am plecat fiindci n-am mai pututindura umilin[a de a fi ingrijit, in]eles, ingiduit cu toate infirmiti{ilemele: pentru ci md durea bunivoinfa lor nefireasci. Am sperat apoi

ci, eliberat de mila gi de sprijinul alor mei, organismul mi se va mobi-liza sau... dar nu pot deocamdati si numesc simlimAntul de care imieste frici. Vagabondaj senil, va spune fiul meu, Dan, obiEnuit sivaditotul prin lentila psihiatrului, cici n-a ajuns pAni aici cu spaimele,

sau spaimele lui nu sunt incdla fel de intense. Nu sunt deocamdatd.

Fiindci, teoretic, mai are destul timp pan[ si descopere ci toate dor,

ci acest fel de durere nici micar nu poate fi atenuati. Cel pufin aga

imi inchipui. Durerea de a nu te putea resemna, de a fi incapabilsi-!i accepli neputinfele, infringerea de a nu qti ce vei fi cand nu vei

mai fi. inchid ochii gi parcl v[d timpul ce mi s-a dat. Am triit o via[[impreuni cu Dan, o viafl sub imperiul grabei, al datoriei, al mize-riei, al furtului - cici, in fond, a trebuit si fur ceea ce intr-o lume

20 AUGUSTIN BI]ZURA

normale mi s-ar fi cuvenit - gi, din picate; n-am avut niciodati timpsi vorbim. Am sperat ci mai tirzitvafi mai bine, vom fi mai des-tingi..., dar n-a fost si fie. Acum, cdnd toate au rdmas in urm[, suntnevoit si caut totugi rdspunsuri la cdteva dintre miile de intrebdri ce

md frimAnt[. Altfel, e ca qi cum n-ag fi treit. Mi-am propus si lefixez pe hArtie, convins ci trebuie si le am mereu sub ochi. Dinpicate, insi, pe vremea cind mi incipifdnam si cred cI scrisul estecea mai bunl solulie, singura serioas[, nu binuiam nici pe departetortura ce mi agtepta.

Iati, agadar, nu mai pot fugi, amAna sau minfi, nu mai pot recurgela niciun subterfugiu: trebuie sd scriu. Fireste, nu imi dau seama ce vafi. Dar oare qtim cu adevirat ce a fost? Ce se cuvine si refinem gi ce

nu? E o intrebare pe care insl nu e cazul si mi-o pun deocamdati.Oricum, voi scrie. Este un ordin al intregii fiinle, a tot ce sunt, o deci-zie ce nu poate fi contestati ori pusd la lndoialil sentimentul zidirni-ciei, pAni acum foarte viu gi ascuns in spatele oricirui gest, m-apirisit qi el, nu mai existd, agadar, intoarcere, voi scrie ceea ce cred gice simt, acum, cAnd timpul, prea rlbddtor cu mine, se poate opri ori-cAnd, frri veste. Prin urmare, doar masa, hArtia, pixul, tdcere a grea a

munfilor dimprejur gi biata-mi fiin]i care a rimas si se lupte cu spai-mele, cu ridicolul qi cu singurltatea, o alti singuritate, cu totul altadecAt cea pe care o clutasem cu obstinalie, o singuritate sau o brutalifrumusele amintindu-mi in orice secundi de moarte.

incd nu-mi dau seama ce ar trebui si scriu neapirat gi, mai ales,pentru cine. Experienfele mele s-au transformat in sentimente,intr-un fel de a fi gi de a rafiona. Nu am, qtiu prea bine, suficientecuvinte pentru ele. $i, la urma urmei, pe cine ar putea interesa? Amiubit, am urit, am cAgtigat, dar mai ales am pierdut ca oricare dintreoameni. Lumea de azimdsupune unor intAmpl[ri neobiqnuite Ei imipretinde un tip diferit de strisibilitate. in sfArgit, simt cu intreagafiin|5 ci toate sunt zadarnice, dar mi incurajez ci deocamdati imitriiesc singur zdddrnicia. Aici nu existi allii: doar norii, nesfrrsiteleneguri, silbiticiunile gi vAntul. Sigur, aceasti nevoie de a scrie nueste noui * am incercat de multe ori si rimdn lintuit la masd - daraltidati mi-o puteam amAna, imi giseam mereu alte motive de a

RAPORT ASUPRA SINGURATATII 2I

amAna scrisul gi absolut toate erau plauzibile. Uneori, nu-mi pliceaupixurile gi cernelurile: avearn nevoie de un anume negru * puternic,violent chiar, albastrul imi pirea blind pentru gravitatea triirilordin acele momente, iar cAnd giseam gi negrul visat, hdrtia caietelorse dovedea inconsistenti sau prea gilbuie, cdt despre galben, el m-anemu\umit dintotdeauna. CAnd, in sfArgit, aveam ceea ce-mi dori-sem, mi agezam la masi gi, la prima opinteali, mi se pirea ci sunt deo solemnitate idioati, ci am intrat intr-un rol ce nu mi se potrivea.

$i, cum era de agteptat, totul se termina cu o noui am6.nare. Alteori,mi exaspera foamea, o foame patologicl, insuportabili, ce nu puteafi astAmpirati in niciun fel, iar cAnd mi se sfhrgeau gi aceste pretextestrdvezii, imi venea in ajutor chiar natura: prea cald, prea frig, prea

umezeali, inainte de ploaie, dupd ploaie... De asti dat[, insl, num-ar putea salva decAt o catastrofb, un trisnet, un rlzboi, un meteo-rit cdzut anume pentru mine, sau cea cucare nu m[ pot obisnui, cea

de care fug mereu, zadarnic, fiindci o simt pretutindeni, mai ales

noaptea, cAnd luciditatea nu mi mai ajuti gi devin o construclie fra-gil[, dominatd de spaime gi intuneric, cdnd devin o altdfiinll - alt-ceya sa.l altcineya -, cireia toate-i sunt impotrivi.

Uneori, din senin, sau declanEati de vreun vis pe care nu mi-l maipot aminti, mi invadeazS, o groaznici stare de panicd: toate par a se

sfhrgi in clipa respectiv[ gi, confuz, nu mai gtiu ce si fac: si fug, sl iau opilul[, si beau ceva sau si rirnAn nemigcat, in ideea cd, Ea, Inevitabila,ar putea si-mi mai dea o qansi, o amanare, nu pentru a descoperiniste rispunsuri, ci spre a mi chinui in continuare cu intrebirile.

Fireste, Etiu prea bine ci totul nu este decdt un drum devastatorcitre moarte. Dispar lumi, astre, mor universuri gi, nu de pufine ori,crezdndci-miva fi mai ugor, am lncercat si-mi imaginez aceste ulu-itoare catastrofe, dar ele rimdneau de fiecare dati in afara mea, nuerau insofite de nicio emofie, m[ impresionau mult mai pufin decdtcontemplarea mAinilor mele reci, uscate ca un pdmdnt argilos, sterp,pe care seceta a desenat nesfArgite gan{uri gi pete maronii. De fapt,imi este din ce in ce mai limpede ci moartea, asemenea unui deqert,inainteazi gi din afard spre interior, urmAnd ca, nu peste mult, aceasta

qi cea din suflet, mai veche qi tot mai agresivi, si se intAlneasci.

AUGUSTIN BUZURA

Moartea terestrS, spune un inlelept grec, este o moarte spirituali,iar cea adeviratd, o inviere celesti. Acest trup mizerabil nu este decAt

o inchisoare, o zbatere absurdi in ciutarea gi in agteptarea luminii.Sunt, agadar, in pragul eliberirii, dar mi-e frici. Nu vreau, nu suntcapabil sI vreau, nu mi simt suficient de puternic ori de inteligent sivreau tocmai ceea ce-mi doresc mai mult: lumina, detagarea de oricefel de constrdngeri. Cred, dar mi-e frici de ceea ce cred. Aqtept, si mi-ecumplit de frici. Teribil[ stare: intre animal gi inger. De unul incerci sifugi, de celilalt f-e fricd. Aici, lntre cer gi pimAnt, intre noapte gi

lumin[: Doamne,la ce-mi folosegte ce gtiu, cAnd mi-e at1t de frici?Scriu cu infrigurare ce-mi trece prin minte, insi nu-mi dau

seama de ce o fac, de unde acest impuls nestdpAnit. Scriu, deEi mi-elimpede cd nu pot opri deqertul ce inainteazd. rapid, ireversibil, dar,ciudat, pe misuri ce numirul cuvintelor incredinlate hArtiei spo-regte, mi iluzionez ci sunt mai pulin singur si nu mi-e chiar atAt defrici. inc[ mai sunt. inci triiesc. Dac[ asta simt ci sunt, asta trans-mit involuntar fiecirui cuvAnt. Trdiesc, sunt congtient, adicd imi dauseama ce sunt si ce am fost, iar dacd, prin absurd, ag ajunge in situa-

lia de a nu mai avea ce spune, ag scrie de mii Ei mii de ori: trdiesc!$imai ales noaptea, cdnd toli mongtrii din mine gi din afari igi exacer-beazd dimensiunile, iar moartea, deveniti o prezenld sufocantd, imiarat[ adev[rata mdsur[ a fiinfei mele. Rareori am senzafia cd intre-zdresc o lumind: un fel de rispuns la o intrebare complicatl pe carenu o pot deocamdatd exprima, o triiesc, dar nu reugesc inci sd oformulez si durerea aceasta interioari, amestecul de panici gi spe-ranli, de credinfi 9i indoiali se estompeazd, md consolez totusi ci,daci nu-l pot spune, am cel pulin gansa de a-l simli. PAni la urm[,imi dau seama cd nu existi pentru mine - adic5: gi pentru mine -decAt intrebdrile fbri r[spunp, $i moartea.

inchid pentru o secundi ochii... Am tratat zeci demii de oameni,i-am ripit morfii alte cdteva mii. Am intAlnit-o, aqadar, mereu, mai cuseami in munfi, dar cu toate ci in stAnga sau in dreapta mea gloanlelesecerau viefi, nu-mi era fric6, m-am purtat de parci pericolul nu miprivea, nu simfeam ci ar putea fi vorba Ei despre mine. $i mul1i ani nua fost. M-a ignorat mai mult decAt pe allii; prin urmare, ar trebui si fiu

RAPORT ASUPRA SINGURATATII 23

impicat, senin, si infeleg cb a venit vremet, c[ nu existi salvare... Darnu sunt liniqtit, viafa, chiar aga penibil[, cu toate priva]iunile ei, nu-miajunge, uneori imi vine si cad in genunchi gi sI cer amAnarea sentin-

[ei. De altfel, nu am nicio indoiall ci scriu gi din acest motiv.

incetul cu incetul, cu infiniti ribdare, fard zarvd qi frri s[ gtie ai

mei, mi-am construit o cabani - aici, in vArful muntelui, in vecinita-tea fostei Sta(ii Meteorologice, abandonat[ cu mulli ani in urmd de

Institut, dar nu gi de cltre cel ce o servise inci de la infiinfare, meteo-rologul Gheorghe Toma. impreuni cu fiica sa, Mara, au devenit inrealitate stipAnii muntelui qi un fel de memorie a locului. in perioadaindelungatelor mele absenfe, cabana erain grija lor, a Marei indeo-sebi, care adeseori rimAnea Ei peste noapte, nu fiindc[ i-ar fi fost prea

greu si se intoarcd la Stafie, ci pentru cl ii plicea sd stea aici, printrec[r!i sau, cum spunea in glumiL, in zilele cAnd scotea pe gurd maimult de doudfraze, si-gi petreaci liniqtiti concediul. finusem sI-miconstruiesc cabana departe de lume si de traseele turistice, in apropi-erea singurei creste pe care, cAndva, demult, trei alpiniqti ar fi reugitsi o escaladeze. Spusele lor la intoarcere sau, mai exact, tlcerea lorinfricogati, refu l de a da detalii au avut darul sd sporeascd gi maimult taina acestei pante abrupte,botezatd de cei ce au incercat si oinfrunte Marginea Viefii. Pe unele hi4i, sub cifra care-i marcheaziinillimea - 1903 metri - figweazl, cu numele ei adevirat: PiatraSfAntului. Legenda spune ci demult, cAnd Sfintul Petru a pirisitpoarta Raiului qi a coborAt pe p[mAnt sub inftliqarea unui cer$etor

bltrin qi bolnav spre a pune la incercare bunitatea gi credinp oame-

nilor, aici, pe aceastd creastl, ar fi frcut primul popas. Prin urmare,de pe acest vArfde munte gi pAni in rai nu era decdt un pas; daci, prinabsurd, reugeai si-i invingi adversitatea. Alfii cred ci tot aici s-ar aflapoarta de intrare intr-o lume paraleli sau chiar in Shambala. Pentrucei mai mul1i, insi, aceast[ culme rimAne doar o poveste misterioasi,pistrati in memoria oamenilor datoriti unor adevdrate tragedii.intAmpldrile cu diavoli gi extrateregtri, cu farfurii zburitoare gi omu-leliverzi au luat treptat locul Sfdntului Petru. AEa se face ci PiatraSfAntului ori Marginea Vielii, cum i se spune mai nou, a devenit o

24 AUGUSTIN BUZURA

poveste atAt de infricog[toare, incAt nimeni nu se incumeti si oinfrunte. inilpmea ei nu provoacl niciun alpinist: cel mult l-ar puteaface si zimbeascd pe vreun amator.

Tentativele mele, de fapt doud eqecuri lamentabile, m-au convinsc[ Marginea Viefii este greu de cucerit, de nu chiar imposibil. Mie celpufin, mi s-a pirut o fiinfi vie, uriagd gi necrufitoare, care te refuz6.din prima clipi. Vdnturi stranii, niprasnice, stArnind avalange de pie-tre, valuri de aer fierbinte, de parcl te-ai afla pe panta unui vulcanactiv, ceasuri oprite, baterii gi busole inutilizabile, monstri intruchi-pafi din fum gi cea[[,lumini ingelitoare, apoi cumplita senzafie derespingere si panica te obligi si fugi, si te gtii cAt mai departe de acestco$mar aproape indescriptibil. Curios e ci n-ai timp si te gAndeqti *si zdbovegti spre a vedea ce se intimpli dupi ce ai fbcut primul pas...gi pe al doilea - cum reacfioneazi stAnca dupi ce ai bitut in ea cdtevapinioane: intri brusc intr-un cogmar ce te inghite gi ifi dicteazi mig-cirile. Pani la urmi, nu r[mAi cu nimic concret, fi-e imposibil si spuicu precizie ce anume te-a alungat, timpul dispare, la fel gi puterea dea te stipini, dar multi weme retrliegti groaza gi sentimentul de elibe-rare pe care le-ai incercat dupi ce te-ai lndepdrtat de panti. in clipa incare ai pitruns ln zoni egti altul, nu ili mai aparlii, devii rob al nepu-tinlei, al fricii gi al tuturor povegtilor despre munte care i1i reinvie cubrutalitate in minte gi ifi subordoneazd voinfa. Mai tArziu, mi-am datsearna ci am mers ftri voia mea, cu picioarele celor ce mi-au vorbitdespre munte sau au ratat escaladarea.

Cu alte cuvinte, mi-afir inceput ascensiunea pregitit si pierd, nusi cdqtig. Am inceput si-mi construiesc cabana aici,lAng[ creast6, abiacdnd am descoperit sau, mai bine zis, cdnd am simfit ci nu mi-a mairimas timp decAt pentru proiecte imposibile: doream sd o vid mereu,zi gi noapte, in anotimpurile caie imi vor mai fi date, imi propusesemsi o simt, si o adulmec, sl-i cerceteztoate schimbirile, convins ciintr-o zi voi face o noui incercare, in ciuda vArstei gi a tuturor poveq-tilor despre munte. FireEte, creasta aceasta nu este singurul meu egec;nici cel mai dureros: daci il compar cu tot ce e in urm[, ar trebui si-ltrec la rubrica ,,egecuri fbri importanfl", fiind, poate, cel mai nein-semnat din ceea ce s-ar putea numi viald. Viala mea. yreau sd,

RAPORT ASUPRA SINGURATATII 25

escaladez Marginea Viefii tocmai pentru c6, la varsta mea, tentativa

pare chiar mai imposibili decAt l1i ingiduie logica si accepli. Dar m5'

incipilAnez si cred ci, in fine, voi reugi micar o victorie... C[ci via]a

nu poate fi repetati... Oricum, voi putea fi gisit undeva pe traseu sau,

chiar acolo, sus, unde voi rlmAne in agteptare pini va veni vreun

sfAnt. Oricare. $i poate ci el mi va elibera de citeva obsesii: de ce

atAtea egecuri? De ce atita singuritate? $i, mai ales, de ce, in partea

noastri de lume, ne este dat si triim in durere, spaimi;i umilinli?

Nu prea am cu cine schimba o vorbi. Demult, conEtient cI toate

cuvintele au fost golite de sens, falsificate, alterate, mi mullumeam

si dau din cap, s[ r[spund monosilabic sau si mi limitez la gesturi.

Nu era nici teribilism, nici infantilism, ci o reaclie de apirare fafi de

valul de minciuni ce acoperea totul ca o maree. Aici, pot si vorbesc

singur, pot s[ spun minciuni sau adev[ruri fundamentale, pot si ridsau s[ pling, nu are nicio importanfi, nu mi ascult[ nimeni, tot ce

mi inconjoari, pidurea deasi de fagi din apropiere, iarba, pisirile,animalele silbatice, cerul gi, uneori, norii vorbesc o alti limbi, pe

care imi dau silinfa si o infeleg. Pentru limba mea imi rdmAne scri-

sul, treab[ cAt se poate de anevoioas6', la care regret sincer ci m-am

angajat, fiindci nu cunosc sau poate nici nu existi cuvintele nece-

sare pentru a descrie ceea ce aq vrea s5, spun. Astfel c[, in loc si mieliberez, cum sperasem, md Pomenesc incircat cu fiecare fraz|de o

nemullumire crescAndi. in treac[t fie zis, ultima ftazd m-a ficut sirAd. Daci n-ag scrie, ce ag face?

Aici, unde timpul curge altfel, unde zilele gi nopfile par nesfir-

Eite, md simt pe un teren striin, adesea ca intr-o fari necunoscuti

din care nu voi mai pleca niciodati, o lari aspri, nemiloasi gi sub-

limi, ale cirei obiceiuri sunt forlat si le inv51 daci weau cu adevirat

si trliesc. O [ari prin care am trecut de mii 9i mii de ori, dar am

inceput si o cunosc abia dupi ce m-am stabilit in ea, adici dup[ ce

am abandon at ce alalt d viaSd.

Ai mei au rimas acasi sau, Ei mai precis, in oraq, cici acasi ar

putea fi doar Dan Robert, fiul meu, iar dacd s-au impdLcat, Ei Claudia,