Texte alese de Î.P.S. Pimen,

Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor, din

scrierile Sfinþilor Pãrinþi

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi RãdãuþilorSuceava, 2009

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Rânduieli ºi învãþãturi pentru cinul cãlugãresc / texte alese de ÎPS Arhiepiscop Pimen - Suceava: Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2009 ISBN 978-973-7656-17-9

I. Pimen, arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor (antolog.)

271

Redactor responsabil: pr. Dragoº Buta, consilier culturalTehnoredactare computerizatã: pr. Augustin DanalacheGraficã: Schimonah Sofronie Drãgan (Mãnãstirea Putna)

Monahia Elena Froicu (Mãnãstirea Moldoviþa) Adrian Bratiloveanu

Corecturã: prof. Gheorghe GiurcãTipar: Tipografia Tipo-Lidana Suceava

ISBN 978-973-7656-17-9

Coperta 1 - “Cãlugãr rugându-se” Coperta 4 - “Cãlugãr muncind”

Cuvânt înainte

3

Motto: „Nimic n-are culori mai întunecate ca fecioria lipsitã de milostenie” .

(Sf. Ioan Gurã de Aur, Omilia LXXIII)

Viaþa cãlugãreascã a fost trãitã de-a lungul veacurilor potrivit rânduielilor ºi povãþuirilor „Sfinþilor Pãrinþi purtãtori de Dumnezeu”, toate temeluite pe cuvintele ºi poruncile lui Dumnezeu scrise în Sfânta Scripturã.

Viaþa cãlugãrescã este viaþã de înger în trup omenesc, o trãire în curãþie trupeascã-feciorie, în sãrãcie ºi ascultare, este o viaþã de slujire-iubire a lui Dumnezeu prin slujirea „fraþilor mai mici” ai lui Hristos, o slujire prin rugãciune neîncetatã în bisericã la slujbele liturgice (cele ºapte laude încununate de Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie), prin rugãciunea din chilie, prin rugãciunea în tainã, în timpul ºi în locul ascultãrilor, muncilor din mãnãstire.

Rugãciunea trebuie sã fie împletitã cu munca (cu braþele sau cu mintea) prin care se agonisesc cele trebuitoare trupului: hrana ºi îmbrãcãmintea. Din agoniseala muncii cu braþele, monahul trebuie sã facã parte celor sãraci ºi mai ales bolnavilor. Mai mult ºi mai presus de acestea, monahul este dator sã slujeascã „fraþilor mai mici” ai lui Hristos, aºa cum ne învaþã Mântuitorul în Sfânta Evanghelie care se citeºte în „Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi a lui Hristos” (Matei 25, 31-46).

Aceastã slujire a „fraþilor mai mici” ai lui Hristos, în rânduiala ºi tradiþia Bisericii noastre, a monahismului, a fost ºi trebuie sã rãmânã o permanenþã. Aceastã slujire astãzi este actualã, mai mult ca oricând, datoritã situaþiei sociale din vremea noastrã, când trãim „ca într-un rãzboi ºi, în acelaºi timp, ca dupã un rãzboi”. Când zicem „ca într-un rãzboi”, avem în minte ispitele care bat la inimile tinerilor prin intermediul televiziunii, literaturii imorale, internetului ºi altora de acest gen, aducând tulburare minþii ºi inimii ºi, nu în ultimul rând, dereglãri psihice. Când zicem „ca dupã un rãzboi”, avem în vedere slãbirea credinþei ºi a dragostei pãrinþilor faþã de copii (abandonul) ºi a copiilor faþã de pãrinþii lor bãtrâni ºi bolnavi, pãrãsindu-i ºi chiar scoþându-i din casele lor, lãsându-i în mijlocul drumului.

Statul îºi împuþineazã din ce în ce mai mult ajutorul financiar ºi material acordat celor aflaþi în nevoi, iar cei care sunt plãtiþi sã îngrijeascã în cãminele de bãtrâni sau de copii (unii) sunt tot mai neglijenþi ºi nepãsãtori. De aceea cei din cinul monahal sunt chemaþi în aceste vremuri de crizã moralã - lipsã de dragoste creºtinã – sã slujeascã acestor „fraþi mai mici” ai lui Hristos în spaþiile special amenajate în sfintele noastre mãnãstiri. Suntem pe deplin încredinþaþi cã cele necesare traiului, îngrijirii acestor „fraþi” vor veni prin dragostea credincioºilor noºtri, oameni ai rugãciunii, ai muncii ºi ai milosteniei, pe care personal îi consider „cãlugãri-vieþuitori în lume”, în lumea lui Dumnezeu, fii vrednici ai Bisericii noastre strãmoºeºti.

Nãdãjduim cã cele consemnate în volumul Rânduieli ºi învãþãturi pentru cinul cãlugãresc culese din paginile Sfinþilor Pãrinþi vor fi spre zidirea sufleteascã a celor care le vor citi ºi le vor pune la inimã, în lucrarea lor de nevoinþã duhovniceascã, pentru dobândirea Împãrãþiei cea pregãtitã … „de la întemeierea lumii”(Matei 25, 34).

† P I M E N,

Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

4

5

Maicã îngrijind bolnav

6

„Sfântul avva Antonie, ºezând odatã în pustie, a venit în lenevie ºi în multã întunecare de gânduri ºi zicea cãtre Dumnezeu: Doamne, vreau sã mã mântuiesc ºi nu mã lasã gândurile. Ce voi face în scârba mea? Cum mã voi mântui? ªi, sculându-se puþin, a ieºit afarã ºi a vãzut odatã pe cineva ca pe sine ºezând ºi împletind o funie, apoi sculându-se de la lucru ºi rugându-se ºi iarãºi ºezând ºi împletind funia; apoi iarãºi sculându-se la rugãciune. Acesta era îngerul Domnului, trimis spre îndreptarea ºi întãrirea lui Antonie. ªi a auzit pe înger zicând: Aºa fã ºi te mântuieºte. Iar el auzind aceasta, a luat multã bucurie ºi îndrãznealã ºi fãcând aºa se mântuia” (1, p. 7).

„Zis-a oarecine cãtre avva Arsenie: mã supãrã gândurile, zicându-mi: Nu poþi sã posteºti nici sã lucrezi, deci mãcar cerceteazã pe cei bolnavi, cãci ºi acest lucru este dragoste. Iar bãtrânul, ºtiind sãmãnãturile dracilor, i-a zis lui: Mergi, mãnâncã, bea, dormi ºi nu lucra, numai de la chilie nu te depãrta. Cãci cuviosul ºtia cã rãbdarea în chilie aduce pe cãlugãr la rânduiala lui”(11, p.15).

„Zicea avva Daniil, cã vrând sã moarã avva Arsenie le-a poruncit, zicând: Sã nu vã îngrijiþi sã faceþi milostenie pentru mine. Cã eu de mi-am fãcut mie milostenie, aceasta am s-o gãsesc” (39, p.22).

„Se zicea, iarãºi pentru dânsul, cã de multe ori s-a mutat, având numai la brâu cuþitaºul cu care spinteca smicelele” (7, p. 25).

„ªi era avva Agathon înþelept cu mintea ºi fãrã de preget cu trupul ºi se îndestula cu toate ºi cu lucrul mâinilor, ºi cu hrana, ºi cu îmbrãcãmintea” (10, p. 26).

„Zicea avva Agathon: De mi-ar fi fost cu putinþã sã gãsesc un bubos sã-i dau trupul meu ºi sã iau pe al lui, bucurie aº fi avut, cãci aceasta este dragostea cea desãvârºitã” (26, p. 27).

„Se spunea iarãºi pentru dânsul cã, venind o datã în cetate sã-ºi vândã vasele, adicã lucrul mâinilor sale, a gãsit pe un om strãin, lepãdat pe uliþã ºi bolnav, neavând cine sã-1 caute. ªi a rãmas bãtrânul cu dânsul luând o casã cu chirie ºi din lucrul mâinilor sale plãtea chiria, iar ce-i mai rãmânea cheltuia la trebuinþa bolnavului. ªi a petrecut patru luni, pânã când s-a vindecat bolnavul. ªi aºa bãtrânul s-a dus la chilia sa cu pace” (27, p. 27).

„A intrat odatã avva Agathon în cetate sã-ºi vândã puþinele vase ºi a gãsit pe un lepros lepãdat în cale. I-a zis lui leprosul: Unde te duci? ºi i-a rãspuns avva

Din PATERIC

7

Agathon: În cetate, sã vând niºte vase. Zis-a lui leprosul: Fã milostenie, de mã ia acolo! ªi luându-1 pe spatele sale, 1-a dus în cetate. I-a zis lui acesta: Unde vei vinde vasele tale, acolo sã mã pui. ªi a fãcut bãtrânul aºa. ªi dupã ce vindea un vas, zicea bubosul: Cu cât l-ai vândut? ªi-i rãspundea: Într-atâta. ªi-i zicea iarãºi: Cumpãrã-mi o plãcintã. ªi-i cumpãra. ªi iar vindea alt vas. ªi îi zicea leprosul iarãºi: Dar acesta cu cât? ªi-i rãspunse bãtrânul: Într-atâta. ªi-i zicea: Cumpãrã-mi acest lucru. ªi-i cumpãra. Deci dupã ce a vândut toate vasele ºi vroia sã se ducã, i-a zis bubosul: Te duci? ªi i-a rãspuns lui: Da! ªi i-a zis din nou: Fã iarãºi milostenie de mã du unde m-ai gãsit! ªi luându-1 pe spatele lui, 1-a dus la locul lui. ªi i-a zis lui: Binecuvântat eºti, Agathone, de Domnul în cer ºi pe pãmânt. ªi ridicând ochii sãi, pe nimeni n-a vãzut. Cã a fost îngerul Domnului care a venit sã-1 ispiteascã” (30, p. 28).

„Venit-a odatã avva Ammona sã treacã un râu ºi a gãsit o corabie ºi dregându-se a ºezut lângã dânsa. ªi iatã altã corabie (luntre) a venit ºi a trecut pe oamenii care erau acolo. ªi i-au zis lui: Vino ºi tu, avvo, ºi treci la noi. Iar el le-a zis lor: De nu voi trece cu corabia cea de obºte, în alta nu mã sui. ªi avea o legãturã de smicele ºi ºedea împletind funie ºi iarãºi despletind-o, pânã ce s-a dres corabia, aºa a trecut. Deci i-au fãcut fraþii metanie, zicând: Pentru ce ai fãcut aceasta? ªi le-a zis lor bãtrânul: Ca nu totdeauna grãbindu-mã gândul, sã umblu. Ci ºi aceasta este pildã, ca sã umblãm în calea lui Dumnezeu cu rânduialã” (6, p. 30).

„Zicea avva Ammoi: Ne-am dus eu ºi avva Vitimie la avva Ahila ºi l-am auzit citind cuvântul acesta: Nu te teme, Iacove, a te pogorî în Egipt. ªi mult a stãtut citind cuvântul acesta. ªi bãtând noi, ne-a deschis ºi ne-a întrebat de unde suntem. ªi temându-ne sã zicem cã suntem de la chilii, am zis cã suntem de la muntele Nitriei. ªi ne-a zis: Ce sã vã fac, dacã sunteþi de departe? ªi ne-a bãgat înãuntru. ªi l-am gãsit cã lucra noaptea multã împletiturã pentru coºniþe. ªi l-am rugat sã ne spunã vreun cuvânt. Iar el a zis: Eu de asearã pânã acum, am împletit douãzeci de stânjeni. ªi, într-adevãr, n-am trebuinþã de dânºii; dar nu cumva sã se mânie Dumnezeu ºi sã mã învinuiascã, zicând, cã deºi puteam sã lucrez, nu am lucrat, pentru aceasta mã ostenesc ºi lucrez din toatã puterea mea. ªi folosindu-ne, ne-am dus” (Idem, 5, p. 32).

„A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicând: când eram mai tânãr am venit la Tebaida ºi m-am pogorât la un oraº sã-mi vând lucrul mâinilor mele. ªi era acolo un om cu numele Evloghie, cu meºteºugul sãpãtor de piatrã, care din tânãra vârstã aceastã lucrare avea: din lucrul mâinilor sale, în fiecare zi ce dobândea, cheltuia ºi pânã seara petrecea postind, iar seara ieºea în oraº ºi pe strãinii ce se aflau îi aducea la casa sa ºi picioarele lor cu mâinile sale le spãla, cã nu avea pe altcineva împreunã cu el. ªi dupã putere îi hrãnea, iar din bucãþelele ce prisoseau, cu unele îºi mângâia nevoia firii, iar altele le arunca la câinii satului, cãci pânã ºi la aceºtia îºi arãta omul milostivirea. Deci, acesta ºi pe mine de multe ori, primindu-mã în gazdã împreunã ºi cu alþi fraþi, m-a fãcut a mã minuna foarte de fapta bunã a

8

lui, cã mã înspãimânta milostivirea ºi iubirea de oameni a lui ºi blândeþea ºi smerenia cugetului. ªi întorcându-mã la Schit ºi aºezându-mã în chilie, în trei sãptãmâni m-am dat pe sine-mi la postire, rugându-mã lui Dumnezeu sã-i dea mai mult de cheltuialã, ca sã poatã sã facã bine ºi altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zãceam mai mult mort ºi adormind am vãzut pe unul cucernic la chip stând înaintea mea ºi zicându-mi: Daniile, ce ai? ªi i-am zis lui: Cuvânt am dat lui Hristos sã nu gust pâine, pânã ce mã va auzi pe mine pentru Evloghie pietrarul, ca sã-i dea lui blagoslovenie, sã facã bine mai multora. Iar el a zis: Nu, cã se va vãtãma, iar acum bine se aflã; iar de voieºti sã-i dai lui, pune-te chezaº pentru sufletul lui cã se va mântui întru mai multe ºi eu îi voi da lui. Iar eu iarãºi am zis: Mai mult, Doamne, dã-i lui, ca toþi printr-însul sã slãveascã numele Tãu cel Sfânt. Rãspuns-a acela: Am zis þie cã acum bine se aflã. Iar eu am zis cãtre el: Din mâinile mele cere sufletul lui! Deci, mi s-a pãrut îndatã, cã m-am aflat la Sfânta Înviere ºi

am vãzut un copil ºezând pe sfânta piatrã, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stând ºi cãutând cãtre mine copilul, a zis cãtre cei ce erau de faþã: acesta este cel ce s-a pus chezaº pentru Evloghie? Iar ei au rãspuns: Aºa, cu adevãrat, stãpâne! ªi iarãºi a zis copilul: Spuneþi-i lui cã am sã cer chezãºia. Iar eu am zis: Aºa, stãpâne, de la mine cere-o aceasta, numai dã-i lui! ªi vãd cã îi toarnã în sânul lui bani mulþi. ªi pe cât aceia turnau, pe atât sânul lui Evloghie primea. Deci deºteptându-mã eu, am cunoscut cã mi s-a ascultat rugãciunea ºi am proslãvit pe Dumnezeu. Iar Evloghie ieºind la lucrul sãu ºi lovind în piatrã, aude un sunet deºert ºi sãpând gãseºte o peºterã plinã de bani ºi spãimântându-se, socotea întru sine: Ce voi face? De-i voi lua pe aceºtia la oraº, va auzi dregãtorul ºi vine de îi ia ºi eu mã primejduiesc. Ci mai vârtos mã voi duce la o þarã afarã, unde nimeni nu mã cunoaºte. ªi tocmind dobitoace ca ºi cum ar fi avut de cãrat pietre, a cãrat banii la râu ºi, punându-i în corabie, s-a dus la Bizanþ. ªi împãrãþea Iustin bãtrânul ºi a dat bani mulþi împãratului ºi celor mai mari ai lui ºi întru puþinã vreme s-a fãcut eparh al pretorilor ºi a cumpãrat casã mare, care ºi pânã acum se zice a egipteanului. ªi trecând doi ani, eu neºtiind nimic de cele ce se fãcuserã, am vãzut în vis cã m-am aflat la Sfânta Înviere ºi pe copil iarãºi l-am vãzut, ºezând pe sfânta piatrã. ªi aducându-mi aminte de Evloghie, am zis întru sine-mi: Oare unde este Evloghie? ªi dupã puþin îl vãd pe acesta, târât de un arap afarã de la faþa copilului. ªi deºteptându-mã, am cunoscut ce însemneazã vedenia ºi am zis în sine-mi: Vai, mie pãcãtosului, cã am pierdut sufletul meu! ªi sculându-mã, m-am dus la oraº, ca pentru a vinde lucrul mâinilor mele ºi, aºteptând sã aflu pe Evloghie, s-a fãcut searã adâncã ºi nimeni nu s-a îndemnat sã mã ia în gazdã. Deci mã scol ºi întreb pe o bãtrânã ºi îi zic ei: Bunico, dã-mi trei paximazi (pesmeþi) sã mãnânc, cã nu am mâncat astãzi. Iar ea ducându-se, mi-a adus puþinã fierturã ºi mi-a pus înainte ºi, ºezând aproape, a început sã-mi vorbeascã, grãind cuvinte de folos: Avvã, nu ºtii cã eºti tânãr ºi nu trebuia sã vii în oraº? Au nu ºtii cã schima cea cãlugãreascã cere liniºte? ªi altele oarecare? ªi am zis ei: Ce porunceºti dar sã fac, cãci lucrul mâinilor mele am venit sã vând? Iar ea mi-a zis: Mãcar de îþi vinzi lucrul mâinilor tale, dar nu zãbovi aºa în oraº; dacã voieºti sã fii cãlugãr, du-te la Schit! ªi i-am zis ei: Nu este aici în oraºul acesta vreun om temãtor de Dumnezeu, ca sã adune pe strãini? ªi mi-a zis: O, ce ai

9

grãit, avvo? Am avut aici pe un pietrar oarecare ºi multe bunãtãþi fãcea la strãini. ªi vãzând Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar. ªi este, precum aud, patrician astãzi. Iar eu acestea auzind, am zis întru sine-mi: Eu am fãcut uciderea aceasta. ªi îndatã intrând într-o corabie, m-am dus în Bizanþ ºi întrebând ºi gãsind casa lui Evloghie, ºedeam lângã poartã, vrând sã-l vãd pe el când va ieºi. ªi deci, trecând puþin, îl vãd îndatã pe el cu falã ºi înconjurat de oameni mulþi ºi am zis cãtre el: Miluieºte-mã, am sã-þi grãiesc oareºce deosebit! Iar el nu a luat aminte, ci ºi cei ce mergeau înainte au dat în mine ºi alergam mai înainte ºi iarãºi strigam ºi cei de pe urmã iarãºi au dat în mine. ªi aceasta în patru sãptãmâni fãcând, nu am putut sã vorbesc cu el. Iar mai pe urmã, strigând eu iarãºi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bãþ ºi atâta m-a bãtut cu dânsul, cât m-a lãsat aproape mort. Apoi, dupã multã vreme, puþin întãrindu-mã, am zis întru sine-mi: Sã mergem la Schit ºi, de va voi Dumnezeu, va mântui ºi pe Evloghie! ªi m-am pogorât la mare ºi aflând o corabie alexandrineascã pornind îndatã, m-am suit într-însa ºi de scârbã ºi de bãtãi am adormit. ªi mã vãd pe mine iarãºi la Sfânta Înviere ºi pe copilul acela asemenea iarãºi ºezând ºi cãutând la mine cu îngrozire ºi zicând: Nu vei merge, ci vei plini chezãºia. Iar eu, de fricã, nici a deschide gura nu am putut. ªi porunceºte la doi din cei ce stau înaintea lui ºi luându-mã m-au legat cu mâinile înapoi ºi m-au spânzurat cu capul în jos, zicându-mi: Sã nu te pui chezaº peste puterea ta ºi sã nu grãieºti împotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mâhnire ºi de nevoie, nu am rãspuns nimic. Deci, aºa fiind eu spânzurat, s-a fãcut glas zicând: Iese Augusta (adicã împãrãteasa) ºi, vãzînd-o, am luat îndrãznealã ºi am strigat: Miluieºte-mã, stãpâna lumii! Iar ea întorcându-se cãtre mine, a zis: Ce voieºti? Am zis: Pentru chezãºia lui Evloghie sunt spânzurat. ªi mi-a zis mie: Eu mã voi ruga pentu tine. ªi am vãzut cã s-a dus ºi a sãrutat picioarele copilului ºi mi-a zis copilul: Sã nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de fricã fiind cuprins, am zis: Nu, stãpâne, iartã-mã! ªi a poruncit ºi m-au slobozit ºi mi-a zis: Mergi la chilia ta. Vezi încã ºi cum voi aduce pe Evloghie la rânduiala lui cea dintâi. Deci, deºteptându-mã, m-am bucurat cu bucurie mare cã m-am izbãvit de aceastã chezãºie. ªi înotând cu corabia, am venit la Schit, mulþumind lui Dumnezeu. Iar dupã trei zile, aud cã a murit Iustin împãratul ºi s-a fãcut împãrat Iustinian. Apoi dupã puþin m-am înºtiinþat cã s-au sculat asupra împãratului patru oarecare din cei mari, între care unul a fost ºi Evloghie. ªi cei trei prinzându-se, li s-au tãiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea. ªi a poruncit împãratul ca oriunde se va afla, sã se omoare ºi el. Deci, întrebând pentru dânsul cu osârdie, m-am înºtiinþat cã s-a întors la locul sãu iarãºi ºi s-a apucat de pietrãrie, nearãtând cãtre nimeni cã el este cel ce se fãcuse patrician (boier) în Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela, iar el încredinþa cã întru atâþia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorât iarãºi la acel oraº, ca sã mã înºtiinþez cele pentru dânsul mai cu deadinsul. ªi fãcându-se searã, iatã Evloghie a venit chemând pe strãini la gãzduire. ªi, vãzându-1, am suspinat ºi lãcrimând, am zis cãtre Dumnezeu: Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înþelepciune le-ai fãcut! Cu adevãrat, Tu, Doamne, faci sãraci ºi îmbogãþeºti, smereºti ºi înalþi ºi judecãþile Tale sunt nenumãrate! ªi luându-mã ºi pe mine împreunã cu alþi sãraci, ne-am dus la casa sa ºi spãlându-ne picioarele, ne-a pus masa. ªi dupã ce am mâncat noi, luându-i deosebi, i-am zis lui: Cum te afli, avvo Evloghie? Iar el a zis: Roagã-te

10

pentru mine, avvo, cã sunt sãrac, neavând în mâini nimic! Iar eu am zis cãtre el: O, de nu ai fi avut nici acestea pe care le ai! Iar el a zis: Pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva cândva? Atunci i-am povestit lui toate cele ce s-au fãcut. ªi plângând deajuns, a zis: Roagã-te, avvo, ca sã trimitã Dumnezeu cele de trebuinþã ºi de acum sã mã îndreptez! Iar eu am zis: Cu adevãrat, fiule, sã nu nãdãjduieºti sã þi se încredinþeze altceva de la Hristos, cât vei fi în lumea aceasta, afarã de plata ostenelii acesteia. ªi urându-i cele bune, m-am întors ºi a rãmas Evloghie aºa, sãpând la pietre ºi primind pe strãini pânã la sfârºitul vieþii sale ºi de o sutã de ani fãcându-se, nu s-a lãsat de aceastã lucrare, ci îi da Dumnezeu lui putere, pânã când a plinit cãlãtoria vieþii acesteia” (11, p. 56).

„Un frate a venit la avva Pimen ºi i-a zis lui: Seamãn þarina mea ºi fac dintr-însa milostenie. I-a zis lui bãtrânul: Bine faci! ªi s-a dus cu osârdie ºi a sporit milostenia. ªi a auzit avva Anuv cuvântul ºi i-a zis lui avva Pimen: Nu te temi de Dumnezeu, aºa grãind fratelui? ªi a tãcut bãtrânul. Dupã douã zile a trimis avva Pimen la fratele ºi i-a zis lui, auzind ºi avva Anuv: Ce mi-ai zis alaltãieri, cã mintea mea era aiurea? ªi a zis lui fratele: Am zis cã seamãn þarina mea ºi fac dintr-însa milostenie. ªi i-a zis avva Pimen: Am gândit cã pentru fratele tãu cel mirean ai grãit; iar dacã tu eºti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru cãlugãresc. Iar el auzind, s-a mâhnit, zicând: Alt lucru nu ºtiu decât acesta ºi nu pot ca sã nu seamãn þarina mea. Deci, dupã ce s-a dus, i-a fãcut lui metanie avva Anuv, zicând: Iartã-mã! ªi a zis avva Pimen: ªi eu de la început ºtiam cã nu este lucru cãlugãresc, dar dupã socoteala lui am grãit ºi m-am strãduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mâhnit ºi tot la fel face” (22, p. 169).

„A întrebat un frate pe avva Pimen, zicând: Spune-mi un cuvânt! ªi i-a zis lui: Începutul lucrului care l-au pus pãrinþii este plânsul. Zis-a iarãºi fratele: Spune-mi alt cuvânt! Rãspuns-a bãtrânul: Cât poþi, lucreazã rucodelie (lucrarea cu mâinile), ca dintr-însa sã faci milostenie; cã scris este cã milostenia ºi credinþa curãþã pãcatele. Zis-a fratele: Ce este credinþa? Zis-a bãtrânul: Credinþa este a petrece cu smerita cugetare ºi a face milostenie” (69, p.175).

„Zis-a avva Pimen: Trei fapte trupeºti am vãzut noi la avva Pamvo: nemâncare pânã seara în fiecare zi, tãcere ºi rucodelie (lucrul mâinilor)” (150, p. 185).

„Au venit odatã doi fraþi la avva Pamvo ºi l-a întrebat pe el unul, zicând: avvo, eu postesc din douã în douã zile ºi mãnânc douã pâini. Oare îmi mântuiesc sufletul sau mã rãtãcesc? A zis ºi celãlalt: Avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani în fiecare zi ºi þin puþine pentru hranã, iar celelalte le dau milostenie. Oare mã mântuiesc sau pier? ªi mult rugându-se ei nu le-a dat rãspuns; iar peste patru zile aveau sã se ducã ºi îi mângâiau pe dânºii clericii, zicând: Nu vã mâhniþi, fraþilor, Dumnezeu vã va da vouã platã. Aºa este obiceiul bãtrânului, nu degrabã vorbeºte de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la bãtrânul ºi i-au zis: Avvo, roagã-te pentru noi! Le-a zis lor: Voiþi sã mergeþi? Au rãspuns: Da! ªi cântãrind faptele lor,

11

scriind pe pãmânt, zicea: Pamvo, din douã în douã zile postind ºi douã pâini mâncând, oare cu aceasta se face cãlugãr? Nu! ªi Pamvo lucreazã pe doi bani ºi-i dã milostenie, oare cu aceasta se face cãlugãr? Nu încã! ªi le-a zis lor: Bune sunt faptele, dar, de veþi pãzi conºtiinþa faþã de aproapele, aºa vã veþi mântui. ªi încredinþându-se ei, s-au dus plini de bucurie” (3, p. 190).

Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sãu ca sã vândã rucodelia sa. ªi fãcând ºaisprezece zile (dupã cum ne spunea nouã), noaptea dormea în tinda Bisericii Sfântului Apostol Marcu, ºi vãzând slujba bisericii, s-a întors la bãtrânul. A învãþat încã ºi câteva tropare. Deci i-a zis lui bãtrânul: Te vãd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispitã þi s-a întâmplat în cetate? Rãspuns-a fratele: Cu adevãrat, avvo, întru lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta ºi nici canoane, nici tropare nu cântãm. Mergând la Alexandria, am vãzut cetele bisericii cum cântã ºi m-am întristat cã nu cântãm ºi noi canoanele ºi troparele. I-a zis lui bãtrânul: Amar nouã, fiule, cã au ajuns zilele în care vor lãsa cãlugãrii hrana cea tare, cea zisã prin Sfântul Duh, ºi vor urma cântãrilor ºi glasurilor, cãci, ce umilinþã ºi ce lacrimi se nasc din tropare?* Când stã cineva în bisericã sau în chilie ºi îºi înalþã glasul sãu ca neputincioºii. Cã dacã înaintea lui Dumnezeu stãm, suntem datori sã stãm cu multã umilinþã ºi nu cu rãspândire, cã n-au ieºit cãlugãrii în pustia aceasta ca sã stea înaintea lui Dumnezeu ºi sã se rãspândeascã ºi sã cânte cântãri cu viers ºi sã punã glasurile la rânduialã cu meºteºug, sã-ºi clatine mâinile, sã-ºi târascã picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu ºi cu cutremur, cu lacrimi ºi suspine, cu glas evlavios, umilit, mãsurat ºi smerit sã aducem lui Dumnezeu rugãciune. Ci iatã îþi zic þie, fiule, vor veni zile când vor strica creºtinii cãrþile Sfintelor Evanghelii ºi ale Sfinþilor Apostoli ºi ale dumnezeieºtilor proroci, ºtergând Sfintele Scripturi ºi scriind tropare ºi cuvinte elineºti. ªi se va revãrsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depãrta. Pentru aceasta pãrinþii noºtri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta, sã nu scrie vieþile ºi cuvintele pãrinþilor pe pergament, ci pe hârtii, cã va sã ºteargã neamul cel de pe urmã vieþile pãrinþilor ºi sã scrie dupã voia lor, fiindcã mare este

* troparele cântate (vezi n.n.**)** observaþie: În slujbele noastre bisericeºti, atenþia trebuie îndreptatã mai ales spre

cuvintele textelor ºi mai puþin pe melodia - cântarea troparelor ºi canoanelor. În secolul al XIX-lea, ca sã nu mai vorbim de secolele anterioare, marii noºtri protopsalþi au

împrumutat cântãrile – melodiile – greceºti, însã ei le-au prelucrat, le-au trecut prin „sita” simþãmintelor firii noastre româneºti, distingându-se printr-o simplitate ºi o aleasã expresivitate.

În secolul trecut marele profesor de muzicã bisericeascã, N. Lungu, a transcris Cântãrile Sfintei Liturghii care vor rãmâne, fãrã egal, pentru cel puþin un secol. Simplitatea ºi expresivitatea cântãrilor noastre bisericeºti sunt duse pe cele mai înalte culmi ale frumuseþii „duhovniceºti filocalice”.

Astãzi, din pãcate, asistãm la o degradare a adevãratei frumuseþi a cântãrii noastre bisericeºti, aceasta datoritã slãbirii trãirii credinþei strãmoºeºti, a înstrãinãrii de frumuseþile Ortodoxiei româneºti.

Cântarea noastrã bisericeascã ca ºi recitativul liturgic al ecteniilor ºi ecfoniselor, al Evangheliei ºi al Apostolului, cer o dezbatere amplã în cadrul unor întâlniri cu oameni duhovniceºti ºi adânc cunoscãtori ai muzicii psaltice.

12

necazul ce va sã vinã. ªi i-a zis lui fratele: Aºadar, se vor schimba obiceiurile ºi aºezãmintele creºtinilor ºi nu vor fi preoþi în biserici sã facã acestea? ªi a zis bãtrânul: În astfel de vremuri se va rãci dragostea multora ºi va fi necaz mult. Nãpãdirile pãgânilor ºi pornirile noroadelor, neastâmpãrul împãraþilor, desfãtarea preoþilor, lenevirea cãlugãrilor. Vor fi egumeni nebãgând seama de mântuirea lor ºi a turmei, osârdnici toþi ºi silitori la mese ºi gâlcevitori, leneºi la rugãciuni ºi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieþile bãtrânilor ºi cuvintele lor, nici urmându-le nici auzindu-le, ci mai vârtos ocãrându-le ºi zicând: De am fi fost ºi noi în zilele lor, ne-am fi nevoit ºi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecând judecaþi cu daruri, nepãrtinind pe cel sãrac la judecãþi, necãjind pe vãduve ºi pe sãrmani chinuindu-i. Va intra încã ºi în norod necredinþã, curvie, urâciune, vrajbã, zavistie, întãrâtãri, furtiºaguri ºi beþie. ªi a zis fratele: Ce va face cineva în vremile ºi anii aceia? ªi a zis bãtrânul: Fiule, în acele zile, cel ce îºi mântuieºte sufletul sãu mare se va chema în Împãrãþia cerurilor ( 15, p. 192-193).

„Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie, zicea: Cel ce voieºte sã izgoneascã dracii sã-ºi robeascã mai înainte patimile ca orice fel de patimi va birui cineva ºi pe dracul acesta îl izgoneºte. Urmeazã mâniei, zice dracul; dacã pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemenea ºi pentru fiecare patimã” (Avva Pitirion, p. 196).

„A venit un frate la avva Siluan în muntele Sinai ºi vãzându-i pe fraþi lucrând, i-a zis bãtrânului: Nu lucraþi mâncarea cea pieritoare, cã Maria partea cea bunã ºi-a ales. Zis-a bãtrânul ucenicului sãu: Zahario, dã fratelui o carte ºi pune-1 într-o chilie care nu are nimic. Când a sosit ceasul al nouãlea, fratele lua seama la uºã, dacã vor trimite sã-1 cheme ca sã mãnânce. Iar dupã ce nu l-a chemat nimeni, sculându-se, a venit bãtrânul ºi i-a zis: Nu au mâncat fraþii astãzi, avvo? I-a rãspuns lui bãtrânul: Da, au mâncat. ªi fratele a zis: Pentru ce nu m-aþi chemat? I-a zis lui bãtrânul: Fiindcã tu om duhovnicesc eºti ºi nu ai trebuinþã de mâncarea aceasta. Iar noi trupeºti fiind voim sã mâncãm ºi pentru aceasta lucrãm. Tu partea cea bunã þi-ai ales, citind toatã ziua ºi nevrând sã mãnânci mâncare trupeascã. ªi dacã a auzit acestea, fratele a fãcut metanie, zicând: Iartã-mã, avvo. I-a zis lui bãtrânul: Negreºit, trebuinþã are ºi Maria de Marta, cãci prin Marta se laudã ºi Maria” (5, p. 216).

„Se spunea despre avva Heremon cel din Schit cã avea departe peºtera de bisericã, patruzeci mile, iar de luncã ºi de apã, de unde adicã aducea zmicelele cele de finic, douãsprezece mile. ªi, atâta fiind de departe, nu s-a supãrat bãtrânul, ostenindu-se spre aducerea rucodeliei sale ºi a apei ºi spre mergerea la bisericã în fiecare duminicã, precum era rânduiala” (Avva Heremon, p. 237).

„Zis-a un bãtrân: Nu se cade cãlugãrului a se griji de pometuri (grãdini) dese, sau de izvoare bine curgãtoare, sau de grãdini având toate verdeþurile, sau de case împodobite. Sã nu fie precupeþ, nici sã-ºi îndeletniceascã mintea sa în turme de oi ºi

13

cirezi de boi. Mai vârtos sã aibã viaþa cea cu tãcere îngereascã ºi neîncetatã cuvântare de mãrire ºi mulþumitã lui Dumnezeu. Calea vieþii acesteia sã fie strãinã ºi depãrtatã de toatã dragostea cea trupeascã. Iar de se va slãvi ºi se va lipi de lucrurile cele trupeºti, nu poate fi drag lui Dumnezeu, nici poate sã scape de defãimãrile oamenilor, cã-l cheamã gâlcevile pentru moºii, pentru rãzoare, pentru hotare, pentru case împodobite, pentru grãdini, pentru stãpâniri ºi pentru toate unele ca acestea se tulburã, fãcându-se rob turmelor ºi se îngrijeºte pentru lipsuri de grãdini, de vii ºi pofteºte a ºi le câºtiga. Aºa totdeauna se tulburã de multe gâlcevi ºi certurile cele de-a pururea pe stãpân a-1 chema în ajutor, sã-ºi împlineascã voia. ªi ce folos este din aceasta cãlugãrului celui ce s-a lepãdat de lume însã iar se încurcã cu lucrurile lumeºti? Precum zice apostolul: nimeni ostaº fiind, nu se leagã cu lucrurile lumeºti ca sã fie plãcut voievodului. Sã lãsãm dar de acum rãul nãrav al iubirii de argint ºi toate cele ce îneacã mintea noastrã ºi o prãpãdesc ºi cele ce pogoarã sufletul nostru în fundul iadului, sã dezlegãm sarcina pãcatelor, ca astfel ºi mintea noastrã, ca un cârmaci ce se învaþã cu gândurile, sã poatã ajunge cu bunã tãcere la liman” (18, p. 246).

„A întrebat un bãtrân dacã se folosesc cei ce cer rugãciunile pãrinþilor iar ei se lenevesc. ªi i-a rãspuns: Mult poate rugãciunea dreptului, precum este scris; însã care se face, adicã aceea care se ajutoreazã de cel ce cere rugãciunea, pãzindu-se cu toatã osârdia ºi cu durere în inimã de gânduri ºi fapte rele. Cã, de va petrece cu nebãgare de seamã, de nici un folos nu-i va fi, chiar dacã sfinþii se vor ruga pentru el. Cã unul zidind ºi altul surpând, ce au folosit, fãrã numai osteneli? A adãugat încã ºi acest fel de povestire, zicând: Era un sfânt pãrinte al unei chinovii, împodobit cu toatã fapta bunã, dar mai vârtos cu smerita cugetare, cu blândeþe, cu milostivirea cãtre sãraci ºi cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicând: Doamne, mã ºtii pe mine cât sunt de pãcãtos, dar nãdãjduiesc în îndurãrile Tale, sã mã mântuiesc prin mila Ta. Deci mã rog bunãtãþii tale, Stãpâne, sã nu mã desparþi de obºtea mea, ci împreunã cu mine ºi pe aceia îi învredniceºte împãrãþiei Tale, pentru nespusa Ta bunãtate. Deci, aceastã rugãciune neîncetat fãcând-o, l-a încredinþat iubitorul de oameni Dumnezeu în acest chip: trebuia sã se sãvârºeascã pomenire de sfinþi la o altã mãnãstire, care nu era departe de dânºii ºi îl chemau pãrinþii acelei mãnãstiri pe el împreunã cu ucenicii lui. Iar el se lepãda. Dar a auzit în vis zicându-i-se sã meargã ºi sã trimitã întâi pe ucenicii sãi, apoi sã meargã singur. Deci, ducându-se ucenicii lui, zãcea un înger în chip de sãrac, bolnav, în mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela ºi vãzându-l vãitându-se, l-au întrebat care e pricina. Iar el a zis: Sunt bolnav ºi eram cãlare pe dobitoc, care trântindu-mã a fugit ºi iatã, nu are cine sã-mi ajute. Iar ei au zis: Ce putem sã-þi facem, avvo? Noi suntem pe jos. ªi lãsându-l, s-au dus. Apoi, dupã puþin timp a venit ºi pãrintele lor ºi l-a aflat zãcând ºi suspinând, ºi, înºtiinþându-se de pricinã, i-a zis: Nu au venit niºte monahi ºi nu te-au aflat aºa? Iar a zis: Ba da, au venit, dar neºtiinþându-se de pricinã, au trecut zicând: Noi suntem pe jos, ce putem sã-þi facem? Zis-a lui avva: Poþi sã umbli puþin ºi sã mergem? Iar el a zis: Nu pot! Atunci avva i-a zis: Vino sã te iau în spate ºi Dumnezeu ne ajutã ºi vom merge. Iar el a zis: Cum poþi atâta depãrtare sã

14

mã duci în spate. Mergi ºi te roagã pentru mine! Iar avva a zis: Nu te voi lãsa, ci iatã piatra aceea, te voi pune pe dânsa ºi mã voi apleca ºi te voi lua în spate. ªi aºa a fãcut. La început îl simþea cã este greu, ca un om mare, apoi se fãcea mai uºor, tot mai uºor, încât se minuna cel ce îl purta pe spate. ªi deodatã s-a fãcut nevãzut ºi a venit glas cãtre el: Pururea te rugai pentru ucenicii tãi sã se învredniceascã împreunã cu tine de Împãrãþia cerurilor ºi iatã cã altele sunt mãsurile tale ºi altele ale lor. Deci fã-i pe ei sã vinã la lucrarea ta ºi vei dobândi cererea, cãci eu sunt Dreptul Judecãtor, rãsplãtind fiecãruia dupã faptele lui” (1, p. 321).

„Povestit-a unul din pãrinþi: La Schit, când fãceau Sfânta Liturghie clericii, se pogora ca un vultur peste Jertfa cea de tainã ºi nimeni nu-1 vedea, decât clericii. Într-o zi, a cerut unul de la diacon ceva. Iar el i-a zis: Nu am vreme acum. Apoi venind diaconul la Jertfa cea de tainã, nu s-a pogorât asemãnarea vulturului dupã obicei. ªi a zis preotul cãtre diacon: Pentru ce nu a venit vulturul dupã obicei? Negreºit pentru cã în mine sau în tine este vreo greºealã care a oprit darul. Depãrteazã-te deci de la mine ºi, de se va pogorî, se va cunoaºte cã pentru tine nu s-a pogorât. Depãrtându-se diaconul, îndatã s-a pogorât vulturul. Iar dupã ce s-a sfârºit slujba, a zis preotul cãtre diacon: Spune-mi, ce ai fãcut? Iar el a zis: Nu mã ºtiu pe mine sã fi greºit, fãrã numai cã, venind un frate ºi cerându-mi cutare lucru, i-am rãspuns cã nu am vreme. ªi i-a zis lui: Deci pentru tine nu s-a pogorât, fiindcã s-a mâhnit fratele asupra ta. ªi, ducându-se diaconul, s-a pocãit înaintea fratelui” (6, p. 323).

„Un frate 1-a întrebat pe un bãtrân oarecare, zicând: Pãrinte, sunt doi fraþi ºi unul dintr-înºii ºade cu tãcere în chilia sa ºi posteºte cu mare înfrânare toatã sãptãmâna ºi mult lucreazã în toate zilele. Celãlalt slujeºte bolnavilor în bolniþã cu osârdie ºi silinþã. Deci al cãrui lucru dintre aceºti doi fraþi este mai iubit ºi mai primit de Dumnezeu? Rãspuns-a bãtrânul: Cel ce ºade cu tãcere în chilia lui ºi multã rugãciune face ºi posteºte ºase zile, dar nu are dragoste ºi milostenie cãtre fraþi ºi de s-ar spânzura de nãrile lui nu poate sã fie asemenea celui ce slujeºte bolnavilor” (5, p. 347).

„Un frate slujea unui bãtrân bolnav ºi s-a întâmplat de s-a slãbãnogit trupul bãtrânului ºi a scos o bubã cu putoare ºi-i zicea fratelui gândul: Fugi, cã nu poþi suferi putoarea aceasta. Iar fratele, luând un hârb, lua puroiul bolnavului ºi îi zicea lui gândul: Fugi! El rãspundea gândului: De voi vrea sã fug, din acesta voi bea. ªi iar îi zicea gândul: Nici nu fugi, nici nu bei putoarea aceasta! Iar fratele se ostenea ºi rãbda slujind bãtrânului. ªi vãzând Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe bãtrân” (15, p. 352).

„Povestesc unii despre un bãtrân cã vieþuia în Siria, lângã calea pustiului ºi aceasta era lucrarea lui: în ce ceas venea vreun cãlugãr din pustie, cu bunã nãdejde îi fãcea odihnã. Deci a venit oarecând un sihastru la dânsul ºi i-a fãcut lui odihnã, dar acela nu voia, zicând cã posteºte astãzi. ªi i-a zis lui: Nu trece cu vederea pe robul

15

tãu, rogu-mã þie, sã nu pleci aºa, ci vino sã ne rugãm ºi iatã aici un copac, care se va apleca, plecându-ne noi genunchii. Plecându-ºi dar sihastrul genunchii la rugãciune, nimic nu s-a întâmplat! Deci ºi-a plecat ºi primitorul de strãini genunchii ºi îndatã s-a aplecat ºi, copacul cu dânsul ºi, încredinþându-se, a mulþumit lui Dumnezeu” (2, p. 366).

„Un bãtrân a venit la o apã ºi, aflând acolo papurã, a ºezut. ªi smulgând frunze de pe mal, împletea coºniþe ºi le da pe apã. În acest chip se nevoia pânã când au venit oamenii ºi l-au vãzut ºi atunci s-a sculat ºi a plecat. Cãci nu pentru trebuinþã lucra, ci pentru osteneala ºi liniºtea sa” (12, p. 369).

„Zis-a un bãtrân: de vei lucra lucrul mâinilor tale în chilia ta ºi va sosi ceasul rugãciunii tale, sã nu zici: Sã sfârºesc aceste puþine smicele de finic ºi aºa mã voi scula. Ci scoalã-te la fiecare ceas ºi dã-i lui Dumnezeu datoria. Fiindcã de vreme ce câte puþin te obiºnuieºti sã te leneveºti la rugãciune ºi la pravilã, sufletul tãu se face pustiu de tot lucrul trupesc ºi duhovnicesc. Cãci de dimineaþã se vede osârdia ta” (4, p. 413).

„Ziceau bãtrânii despre un frate cã niciodatã nu ºi-a lãsat lucrul mâinilor sale ºi rugãciunea lui neîncetat urca la Dumnezeu. ªi era foarte smerit ºi cucernic” (24, p. 417).

„Acelaºi pãrinte lucra rucodelie (lucrul mâinilor) multã ºi lãsa o micã parte pentru nevoia sa, iar cealaltã o împãrþea lipsiþilor. Dar, fiind foamete, a trimis o maicã pe fiul ei la dânsul sã le dea câteva pâini. Auzind aceasta, bãtrânul a zis cãtre fiu: Mai sunt ºi alþii în oraº ºi le trebuie ca ºi vouã? Iar el a rãspuns: Sunt mulþi. ªi a închis uºa dupã el ºi lãcrimând, a zis: Mergi, fiule! Cel ce are purtarea de grijã pentru toþi, Acela sã facã ºi pentru voi. Deci, 1-a întrebat un frate, zicându-i: Dar nu þi-a fost milã de l-ai lãsat aºa pe fiul tãu? Bãtrânul i-a rãspuns: De nu se va nevoi omul pentru tot lucrul, platã nu va avea” (37, p. 429).

16

„Cãci cel ce se gândeºte mereu la moarte, cã va veni în mod necesar ºi nu va lipsi, nu va face pãcate mari. Acela nu va strâmba conþinutul învãþãturilor ºi nu va respinge cu dispreþ simplitatea ºi lipsa de podoabã a cuvintelor.

Cãci nu e un scop al învãþãturii dumnezeieºti exprimarea rafinatã, ci convingerea minþii despre adevãrul exprimat prin cuvintele: „Deschide gura cuvântului dumnezeiesc” (Eccl.7,4); ºi iarãºi: „Nu rãmâne surd la istorisirea celor întâmplate altora, cãci ºi ei au învãþat de la pãrinþi” (Eccl. 8,9). Eu deci, omule prea iubitor de învãþãturã, urmând în parte acestei spuse, am cercetat mulþi sfinþi. ªi nu m-am lãsat condus de curiozitate. Ci, fãcând un drum de douã ori de treizeci de zile ºi strãbãtând cu ajutorul lui Dumnezeu pe jos toatã þara romanilor, am nesocotit orice obosealã a cãlãtoriei pentru a întâlni un om iubitor de Dumnezeu, ca sã câºtig de la el ceea ce nu aveam” (p.12).

„Cãci mulþi fraþi, mândrindu-se cu osteneli ºi cu fapte de milostenie ºi lãudându-se cu necãsãtoria ºi cu fecioria ºi cu cugetarea la sfintele cuvinte ºi încrezându-se în nevoinþele lor, n-au ajuns la nepãtimire, bolind de dorinþa unei activitãþi cu chip de evlavie, din care se naºte pornirea unor fapte contrare binelui, care e maica adevãratei noastre vieþi lãuntrice” (p. 13).

„Acolo m-am predat lui Dorotei, un ascet teban care vieþuia de ºaizeci de ani într-o peºterã, ºi mi-a poruncit sã rãmân lângã el trei ani pentru îmblânzirea patimilor. Cãci îl ºtia pe bãtrân trãind cu o mare asprime. Dar mi-a cerut sã mã întorc apoi iarãºi la el pentru învãþãturã evanghelicã. Dar neputând sã împlinesc trei ani, din cauza unei îmbolnãviri, m-am despãrþit de el mai înainte de cei trei ani. Vieþuirea lui era asprã ºi uscatã. Toatã ziua aduna în arºiþa pustiei de lângã mare, pietre ºi clãdea din ele chilii pe care le dãruia celor ce nu puteau sã le clãdeascã, isprãvind în fiecare an o chilie. Odatã i-am spus: „Ce faci, pãrinte? La atâta bãtrâneþe îþi omori trupul în aceastã arºiþã?” Mi-a rãspuns, zicând: „Mã omoarã, îl omor” . Mânca ºase uncii de pâine, foarte puþinã legumã (verdeaþã) ºi bea foarte puþinã apã. ªi martor mi-e Dumnezeu cã nu l-am vãzut întinzându-ºi picioarele sau dormind pe o saltea de paie sau pe pat, ci toatã noaptea, ºezând, împletea crengi de palmier pentru a-ºi procura de mâncare” (Despre Dorotei, p. 17-18).

„Mi-a povestit ºi despre o fatã cu numele Alexandra, care, pãrãsind cetatea ºi ascunzându-se într-un cavou, primea printr-o deschizãturã cele de trebuinþã, neîntâlnindu-se nici cu femei, nici cu bãrbaþi vreme de zece ani... În al zecelea an, a adormit pe ascuns, plecând din lume fãrã sã dea vreo ºtire cuiva. Deschizând uºa ºi intrând înlãuntru, am aflat-o adormitã. Spunea despre ea ºi de trei ori fericita Melania, despre care voi vorbi mai pe urmã: „N-am mai vãzut-o la faþã”. Dar am întrebat-o de pricina pentru care s-a închis în cavou. Iar ea mi-a rãspuns prin

Din ISTORIA LAUSIACÃ (LAVSAICON)

17

deschizãturã, zicând: Un om s-a smintit la minte pentru mine. ªi ca sã nu par cã vreau sã-1 supãr sau sã-1 defãimez, am ales sã intru de vie în mormânt, decât sã fac sã se sminteascã un suflet fãcut dupã chipul lui Dumnezeu”. Iar ea spunându-i: „Cum rabzi sã nu te întâlneºti cu nimenea, luptând mereu cu plictiseala?”, ea i-a rãspuns: „De dimineaþã ºi pânã la ceasul al nouãlea, mã rog tot timpul torcând lânã; iar celelalte ore, mã gândesc la sfinþii patriarhi, la proroci ºi la mucenici ºi, mâncând pâinea mea, stãruiesc în aºteptarea sfârºitului cu bunã nãdejde” (p. 20-21).

„Nu voi uita din povestirea mea nici pe cei ce-au trãit dispreþuind viaþa în lauda faptelor bune ºi spre întãrirea celor cu care se întâlneau. A trãit în Alexandria o fecioarã cu chip smerit, cu purtare serioasã, foarte bogatã în bani, dar fãrã sã dea un obol nici unui strãin, nici vreunei fecioare, nici bisericii, nici vreunui sãrac. Cu toate îndemnurile pãrinþilor, nu se despãrþea de cele materiale. Avea ºi rude, între care fiica unei surori, cãreia îi fãgãduia noaptea ºi ziua bunurile ei, cãzând din dorinþa celor cereºti.

Cãci ºi acesta este un chip al amãgirii diavolului, care face sã se miºte lãcomia sub masca iubirii de rudenii. De fapt se ºtie cã nu-1 doare de rudenie, odatã ce îndeamnã la uciderea fraþilor, a mamei ºi a tatãlui. Chiar când pare cã îndeamnã la grija de rudenii, nu o face din bunãvoinþã faþã de ele, ci pentru a obiºnui sufletul cu nedreptatea, odatã ce cunoaºte spusa cã: „Cei nedrepþi nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu” (I Cor. 6,9), cineva poate sã fie miºcat de cugetarea dumnezeiascã ºi sã nu-ºi dispreþuiascã sufletul sãu, când dã mângâiere rudeniilor sale atunci când acestea se aflã în lipsuri. Dar când cineva îºi calcã tot sufletul sãu prin grija de rudenii, cade sub lege, nedând nici un preþ sufletului sãu. De aceea cântã psalmistul despre cei ce se îngrijesc cu teamã de sufletul lor: „Cine se va sui în muntele Domnului?”; ºi tot despre acela se spune: „ªi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile ºi curat la inimã, cel ce nu ºi-a luat în deºert sufletul sãu” (Ps. 23,3-4). Cãci cei ce îl iau în deºert pe acesta, sunt cei ce nesocotesc virtuþile, crezând cã el piere împreunã cu trupul. Prea Sfântul Macarie, preotul care se îngrijea de cãminul celor bolnavi, vrând sã slãbeascã lãcomia fecioarei amintite, recurge la fapta urmãtoare: El era din tinereþe un tãietor de pietre preþioase. Venind la ea, îi spuse: „A venit la mine un om cu pietre preþioase de mare valoare, smaralde ºi hiacinþi, care nu ºtiu de au fost gãsiþi sau furaþi. Ele pot fi preþuite, fiind mai presus de orice valoare. Dar cel ce le are le vinde cu cincizeci de dinari. De doreºti sã le ai, poþi sã-þi asiguri printr-o singurã piatrã cincizeci de dinari, iar restul pot sã fie spre podoaba nepoatei tale”. Fecioara a fost cuceritã de ceea ce i se promitea ºi cãzu la picioarele lui: „Cad la picioarele tale, sã nu le ia altcineva”. El o îndemnã, zicându-i: „Vino pânã la casa mea ºi priveºte-le!”. Ea nu rabdã sã mai aºtepte, ci îi dã lui cinci sute de dinari, zicând: „Ia-i, precum voieºti, cãci nu voiesc sã vãd pe omul care îi vinde”. Iar el luând cele cinci sute de dinari, îi cheltui pentru trebuinþele spitalului.

Trecând timpul, deoarece Macarie se bucura de o mare stimã în Alexandria, ca iubitor de Dumnezeu ºi foarte milostiv, ºi ajunsese la vârsta de o sutã de ani, convieþuind ºi noi o vreme cu el, ea s-a sfiit, sã-i aducã aminte.

„

18

În sfârºit, vãzându-l odatã în bisericã, i-a zis: Te rog, ce porunceºti despre pietrele acelea, pentru care þi-am dat cinci sute de dinari?” Iar el îi rãspunse, zicând: „Din momentul când mi-ai dat aurul, l-am dat pentru acele pietre ºi, dacã voieºti sã vii ºi sã le vezi, în spital unde se aflã, vino ºi vezi, de-þi plac. Altfel, ia aurul tãu”. ªi ea merse foarte mulþumitã.

Cãminul de sãraci avea în camerele de sus femei, iar în cele de jos bãrbaþi. Ducând-o înlãuntru pe poartã, îi spuse: „Ce voieºti sã vezi mai întâi, hiacinþii sau smaraldele?” Ea îi spuse: „Ceea ce voieºti tu”.

A dus-o întâi sus, i-a arãtat femeile bolnave ºi-i spuse: „Iatã hiacinþii”. Apoi a coborât-o jos ºi i-a arãtat bãrbaþii, spunându-i: „Iatã smaraldele. Dacã nu-þi plac, ia-þi aurul”. Miºcatã sufleteºte, ea ieºi ºi plecã foarte întristatã cã n-a fãcut lucrul plãcut lui Dumnezeu. La urmã mulþumi preotului, mai ales dupã ce fata de care voia sã aibã grijã a murit dupã o cãsãtorie fãrã copii” (Despre Alexandra, p. 21-23).

„Dupã ce m-am întâlnit ºi am vieþuit în mãnãstirile dimprejurul Alexandriei trei ani, împreunã cu vreo douã mii de bãrbaþi foarte buni ºi nevoitori, plecând de acolo, am venit în muntele Nitriei. Între muntele acesta ºi Alexandria se aflã un lac numit Maria, întins în vreo ºaptezeci de mile. Strãbãtându-1 într-o zi ºi jumãtate, am ajuns la munte, în partea de mijloc a lui. De la acest munte se întinde o mare pustie pânã în Etiopia, în þara Mazichilor ºi a Mauritaniei. În acest munte locuiesc bãrbaþi ca la cinci mii, cu diferite moduri de vieþuire, fiecare precum poate ºi voieºte, trãind pe cât le e cu putinþã câte unul, sau câte doi, sau mai mulþi. În acest munte se serveºte pâinea în ºapte feluri, atât lor, cât ºi celor vreo ºase sute, câþi trãiau retraºi în pustia deplinã. Dupã ce am rãmas în acest munte un an ºi m-am folosit mult de la fericiþii pãrinþi Arsisie ºi Serapion ºi am fost pãtruns de multe povestiri despre pãrinþi spuse de ei, am intrat în pustia cea mai dinlãuntru. În acest munte al Nitriei se înalþã o bisericã mare, în care se aflã trei tulpini de palmieri, fiecare având atârnat de el un bici. Unul este pentru monahii care pãcãtuiesc, unul pentru hoþi, de se ivesc pe acolo, iar altul pentru cei prinºi. Astfel toþi cei ce pãcãtuiesc sau sunt dovediþi vrednici de certare primesc loviturile biciului ºi primindu-le pe spate, sunt iertaþi.

Lângã bisericã este o casã de oaspeþi, în care e primit orice strãin care vine tot timpul, pânã ce pleacã de bunãvoie, chiar de rãmâne doi sau trei ani. O sãptãmânã i se îngãduie sã rãmânã fãrã sã lucreze, celelalte zile sunt puºi sã lucreze fie în grãdinã, fie la cuptorul de pâine, fie în bucãtãrie. Dacã e vrednic de atenþie, i se dã vreo carte, dar nu i se îngãduie sã se întreþinã cu altul pânã la o orã. În acest munte se aflã ºi doctori ºi þesãtori. Se foloseºte ºi vin ºi se ºi vinde vin. Toþi aceºtia lucreazã pâine cu mâinile, încât nu atârnã de alþii. Pe la ora a treia d.a. se aud rãspândindu-se din fiecare chilie psalmodieri, de parcã te înalþã în rai. Iar în bisericã intrã numai sâmbãta ºi duminica. În bisericã sunt opt preoþi. Pânã ce este în viaþã întâiul preot, nici unul nu slujeºte, sau nu vorbeºte, sau nu judecã, ci stau numai alãturi de el în liniºte.

Acest Arsisie ºi mulþi alþi bãtrâni împreunã cu el, pe care noi i-am vãzut, erau contemporani cu fericitul Antonie (†355). Între ei povesteau cã l-au cunoscut ºi pe Amun Nitriotul, al cãrui suflet 1-a vãzut Antonie luat ºi condus în cer de cãtre înger.

„

19

Acesta spunea cã 1-a vãzut ºi pe Pahomie Tabenisiotul, bãrbat proroc, arhimandrit (pãstor) peste trei mii de bãrbaþi. Dar despre acesta vom vorbi mai târziu” (Despre o fecioarã bogatã, p. 23-25).

„Acest Pamvo murind, în ceasul când a sfârºit, se zice cã a spus lui Origen, preotul ºi economul ºi lui Amoniu, bãrbaþi vestiþi, ºi altor fraþi: „De când am venit în acest loc al pustiei ºi mi-am clãdit chilia ºi am locuit în ea, nu-mi amintesc sã fi mâncat „pâine în dar”, din afarã de mâinile mele ºi nu m-am cãit de vreun cuvânt pe care l-am grãit pânã în acest ceas. ªi totuºi plec la Dumnezeu ca unul ce n-am început încã sã am adevãrata evlavie faþã de Dumnezeu” (Despre Pamvo, p. 28).

„Un anume Apoloniu dupã nume, negustor de meserie, dupã ce a pãrãsit lumea ºi s-a aºezat în muntele Nitriei, neputând învãþa nici vreo meserie, nici sã se deprindã cu scrisul, trãind douãzeci de ani în munte, a avut aceastã nevoinþã. Din banii ºi din ostenelile sale cumpãra din Alexandria tot felul de leacuri ºi de lucruri trebuincioase ºi le dãdea tuturor fraþilor bolnavi. El putea fi vãzut de dimineaþa pânã la ceasul trei dupã amiazã înconjurând mãnãstirile ºi intrând prin uºi ca sã vadã de nu zace cineva bolnav. Aducea stafide, siropuri, ouã, aluat de fãinã, de care au nevoie cei bolnavi, socotind cã aceastã slujire îi este lui de cel mai mare folos la bãtrâneþe. Când a murit, a lãsat bunurile lui unuia asemenea lui, ca sã împlineascã aceeaºi slujire. Cãci locuind cinci mii de monahi în munte era trebuinþã ºi de aceastã slujire, din pricina locului pustiu”(Despre Apoloniu, p. 31-32).

„Alþi doi, numiþi Paisie ºi Isaia, erau fraþi sau fii ai unui tatã negustor, Spanodrom. Aceºtia, murind tatãl lor, ºi-au împãrþit averea ce o aveau din imobile în preþ de cinci mii de dinari, ca ºi cea câºtigatã din vânzarea hainelor ºi sclavilor. ªi s-au gândit împreunã ºi s-au sfãtuit între ei, zicând: „Spre ce fel de viaþã sã pornim, frate? Dacã vom porni spre negustorie, pe care a practicat-o tatãl nostru, vom lãsa ºi noi altora oboselile noastre. Ba poate vom cãdea ºi în primejdii ce ne vor veni de la tâlhari ºi de la mare. Hai, deci, sã mergem spre viaþa monahalã, ca sã ne folosim de cele ale tatãlui nostru ºi sã nu pierdem nici sufletele noastre”. Deci, le-a plãcut calea vieþii monahale. Dar s-a gândit fiecare în mod deosebit la ea. Cãci împãrþind banii, fiecare avea ca scop sã placã lui Dumnezeu, dar într-o vieþuire deosebitã. Unul a împãrþit toate, între locaºuri de asceþi ºi biserici ºi închisori, învãþând o modestã meserie din care sã-ºi câºtige pâinea, predându-se nevoinþei ºi rugãciunii. Celãlalt n-a împãrþit nimic, ci ºi-a fãcut sieºi o mãnãstire ºi locuind în ea puþini fraþi, primea pe orice strãin, pe orice bolnav, pe orice bãtrîn, pe orice sãrac, dând duminica ºi sâmbãta trei (sau patru) mese. Aºa ºi-a cheltuit banii lui.

Iar murind amândoi, li s-au adus laude diferite, ca unora ce s-au desãvârºit amândoi. Dar unora le-a plãcut unul, altora celãlalt. Ivindu-se astfel o sfadã în frãþietate cu privire la lauda lor, au plecat la fericitul Pamvo ºi cerându-i judecata lui, l-au rugat sã le arate a cui vieþuire a fost mai preþioasã. Iar el le-a spus lor: „Amândoi sunt desãvârºiþi: unul a arãtat lucrarea lui Avraam, celãlalt, a lui Ilie”. Unii însã au spus: „Cum e cu putinþã sã fie deopotrivã?” Ei cunoºteau mai mult pe

20

nevoitor ºi ziceau: A fãcut lucru evanghelic, vânzând tot ºi dând sãracilor ºi a purtat în fiecare ceas ºi ziua ºi noaptea crucea ºi a urmat Mântuitorului ºi a trãit în rugãciuni”. Ceilalþi rãspundeau ºi ziceau: „Acesta a arãtat celor lipsiþi atâta dragoste, cã a stat ºi pe strãzile mari ºi a adunat pe cei necãjiþi; ºi ºi-a odihnit nu numai sufletul sãu, ci ºi al multor altora, îngrijindu-se de bolnavi ºi ajutându-i”. Le-a spus lor fericitul Pamvo: „Iarãºi vã spun: amândoi sunt deopotrivã. Pe fiecare din voi îl asigur cã, dacã unul nu se nevoia atât de mult, nu s-ar fi fãcut vrednic sã fie comparat cu bunãtatea celuilalt. Acela iarãºi odihnind pe strãini, se odihnea împreunã cu ei pe sine însuºi ºi, deºi pãrea sã poarte greutatea oboselii, avea în acestea ºi o odihnã. Dar aºteptaþi ca sã primesc ºi eu descoperirea de la Dumnezeu. ªi venind dupã aceasta, veþi afla”. Venind deci dupã câteva zile, l-au rugat iarãºi sã le spunã. ªi le-a spus lor ca de la Dumnezeu: „I-am vãzut pe amândoi stând împreunã în rai” (Despre Paisie ºi Isaia, p. 32-33).

„Este în Egipt un munte care conduce la pustia Schit ºi care se numeºte Fermi. În acest munte vieþuiesc nevoindu-se ca la cinci sute de bãrbaþi. Între ei se afla ºi unul numit Pavel, care avea urmãtoarea vieþuire: nu se atingea de nici un lucru, de nici o lucrare, nu primea de la cineva altceva decât ceea ce mânca.

Lucrarea ºi nevoinþa lui era sã se roage neîncetat. Avea întipãrite trei sute de rugãciuni. Purta în sânul lui atâtea pietricele, aruncând câte una dupã fiecare rugãciune.

Acesta venind sã se întâlneascã cu Sfântul Macarie, numit „Orãºanul” îi zise: „Avva Macarie, sunt necãjit”. Acesta 1-a silit sã-i spunã pentru care pricinã. Iar el îi zise: „Într-un sat oarecare locuieºte o fecioarã, care se nevoieºte de treizeci de ani. Despre ea mi s-a povestit cã afarã de sâmbãtã ºi de duminicã nu gustã nimic, ci face sã treacã tot timpul sãptãmânilor în loc sã mãnânce în cele cinci zile, sã facã ºapte sute de rugãciuni. ªi eu m-am descurajat aflând aceasta, cã nu pot trece peste trei sute”.

Îi rãspunde Sfântului Macarie: „Eu am ºaizeci de ani ºi fac o sutã de rugãciuni ºi lucrând cele spre hranã ºi fãcându-mi datoria întâlnirii cu fraþii” (Despre Pavel, p. 50-51).

„Croniu, preotul Nitriei, mi-a povestit. Fiind tânãr ºi fugind din pricina plictiselii, din mãnãstirea arhimandritului (stareþului meu), rãtãcind, am ajuns pânã la muntele Sfântului Antonie. El se afla între Babilon ºi Heracleea, în pustia deplinã ce ducea spre Marea Roºie, cam la treizeci de mile de râu (de Nil). Venind deci la mãnãstirea lui de lângã râu, la locul numit Cispir, unde se aflau ucenicii lui, Macarie ºi Amata (care l-au ºi înmormântat când a adormit), am aºteptat cinci zile ca sã-1 întâlnesc pe Sfântul Antonie. Cãci se spunea cã venea la mãnãstirea aceasta când la zece zile, când la douãzeci, când la cinci zile, când îl aducea Dumnezeu spre binele celor ce veneau în mãnãstire. Cãci se adunau diferiþi fraþi, având diferite trebuinþe. Între aceºtia a fost ºi un anume Evloghie Alexandrinul, monah, ºi un altul, invalid, care au venit pentru urmãtoarea pricinã.

Evloghie era un om de carte, introdus în studiile culturii generale, care rãnit de

„

21

dragostea nemuririi, se lepãdase de agitaþii ºi-ºi risipise toate averile, þinând pentru sine numai puþini bani, neputând lucra. Plictisindu-se de sine ºi nevrând sã intre nici în vreo societate, dar nemulþumit nici cu singurãtatea, a aflat în târg pe un invalid care nu avea nici mâini, nici picioare. Numai limba îi rãmãsese neatinsã, pentru a comunica cu trecãtorii.

Deci Evloghie oprindu-se, privi la el ºi se rugã lui Dumnezeu ºi se legã în faþa Lui, zicând: „Doamne, în numele Tãu îl iau pe acest invalid ºi-1 voi ajuta pânã la moarte, ca sã mã mântuiesc ºi eu pentru aceasta. Dãruieºte-mi rãbdare pentru slujirea lui”. ªi apropiindu-se de invalid, îi zise: „Voieºti, prietene, sã te iau în casa mea ºi sã te întreþin ajutându-te?” Îi rãspunse acela: „Foarte mult”. „Deci, zise, aduc un asin sã te iau cu mine”. Acela s-a învoit. Aducând deci un asin, 1-a dus în casã ºi se îngrijea de el. Invalidul rãmase îngrijit de acela ca un bolnav, cincisprezece ani, spãlat ºi slujit de mâinile lui Evloghie ºi hrãnit potrivit bolii lui. Dupã cincisprezece ani, demonul a intrat în el ºi-1 face sã se rãscoale împotriva lui Evloghie. ªi a început sã verse peste el o mulþime de bârfeli ºi de batjocuri, zicând între altele: „Hoþule, ticãlosule, ai furat bani strãini ºi voieºti sã te mântuieºti prin mine. Aruncã-mã în piaþã. Vreau carne”. I-a adus carne. Dar iarãºi a strigat: „Nu sunt mulþumit. Vreau mulþimi. Vreau sã fiu în piaþã. Rãule! Du-mã de unde m-ai luat”. De parcã ar fi avut mâini ºi ar fi strâns pe cineva cu ele, aºa 1-a înfuriat demonul. Se duse deci Evloghie la nevoitorii din vecinãtate ºi le spuse: „Ce sã fac, cã acest invalid m-a adus la deznãdejde? Sã-1 arunc? I-am fãgãduit lui Dumnezeu ºi mã tem. Sã nu-1 arunc? Dar îmi face zile ºi nopþi grele. Deci nu ºtiu ce sã fac”. Iar aceia i-au spus: „Deoarece cel mare trãieºte încã (cãci aºa numeau pe Antonie), urcã la el. Pune pe invalid într-o corabie ºi du-1 la mãnãstire ºi aºteaptã pânã ce va ieºi din peºterã ºi lasã-i lui hotãrârea. Si ceea ce-þi va spune, supune-te judecãþii lui. Cãci Dumnezeu îþi vorbeºte prin el”. ªi a ascultat de ei ºi punând pe invalid într-o micã barcã de pãstori, a ieºit noaptea din cetate ºi 1-a dus la mãnãstirea ucenicilor lui Antonie. S-a întâmplat cã a doua zi, seara târziu, a sosit bãtrânul, cum a povestit Croniu, îmbrãcat într-o hainã de piele. Venind la mãnãstire, avea obiceiul sã cheme pe Macarie ºi sã-1 întrebe: „Frate Macarie, au venit niscai fraþi aci?” A rãspuns: „Da”. „Sunt egipteni, sau ierusalimiteni?” Îi dãruise ca semn: „De-i vezi mai lipsiþi de interes, spune cã sunt egipteni; iar când îi vezi mai cu grijã ºi mai gânditori, spune cã sunt ierusalimiteni”. Deci 1-a întrebat dupã obicei: „Fraþii sunt egipteni, sau ierusalimiteni?” A rãspuns Macarie, ºi i-a spus: „Sunt amestecaþi”. Când îi spuneai: Sunt egipteni, Sfântul Antonie îi zicea: „Pregãteºte niºte linte ºi le dã sã mãnânce”. ªi le fãcea o rugãciune ºi-i slobozea. Iar când spunea: „Sunt ierusalimiteni”, ºedea toatã noaptea grãind cu ei cele spre mântuire. ªezând în acea searã - povesteºte Croniu - i-a chemat pe toþi ºi nespunându-i nici unul numele, cãci era întuneric, strigã ºi zise de trei ori: „Evloghie, Evloghie, Evloghie!” Acela, studiosul, n-a rãspuns, socotind cã e alt Evloghie cel strigat. Îi spuse lui, (Antonie) iarãºi: „Þie îþi vorbesc, Evloghie, cel ce ai venit din Alexandria”. I-a rãspuns Evloghie: „Te rog, ce porunceºti?” „Pentru ce ai venit?” Rãspunse Evloghie ºi zise: „Cel ce þi-a descoperit þie numele meu, þi-a descoperit ºi pricina”. Îi zise Antonie: „ªtiu pentru ce ai venit. Dar spune în faþa tuturor fraþilor, ca sã audã ºi ei”.

22

Îi spuse Evloghie: Am aflat pe acest invalid în piaþã ºi i-am fãgãduit lui Dumnezeu sã-1 îngrijesc în boala lui ºi eu sã mã mântuiesc prin el ºi el prin mine. Dar, deoarece dupã atâþia ani mã tulburã la culme ºi m-am gândit sã-1 arunc, am venit la sfinþia ta, ca sã mã sfãtuieºti ce trebuie sã fac ºi sã te rogi pentru mine. Cãci sunt tare tulburat”. Îi spuse Antonie cu voce serioasã ºi asprã: „Vrei sã-1 arunci? Dar Cel ce 1-a fãcut nu-1 aruncã. Tu îl arunci? Dumnezeu va scula pe unul mai bun ca tine ºi-1 va aduna”. Liniºtindu-se Evloghie, încremeni de fricã. Iar Antonie, pãrãsind pe Evloghie, începu sã biciuiascã cu cuvântul pe invalid ºi sã strige la el: „Invalidule, învârtoºatule, nevrednice de pãmânt ºi de cer, nu încetezi sã lupþi împotriva lui Dumnezeu? Nu ºtii cã Hristos este Cel ce-þi slujeºte þie? Cum îndrãzneºti sã spui astfel de lucruri împotriva Lui? Nu pentru Hristos s-a robit acesta în slujirea ta?” Certându-1 deci ºi pe acesta, 1-a lãsat. ªi dupã ce le-a vorbit tuturor celorlalþi de trebuinþele lor, se adreseazã din nou lui Evloghie ºi invalidului, ºi le spune: „Nu vã depãrtaþi de la ceea ce faceþi, plecaþi! Nu vã despãrþiþi unul de altul, ci rãmâneþi în chilia voastrã în care aþi convieþuit atâta vreme. Cãci Dumnezeu v-a trimis pe unul la altul. Aceastã ispitã v-a venit deoarece amândoi, pentru cã mergeþi spre sfârºit ºi vã veþi învrednici de cununi. Deci sã nu faceþi altceva, ca venind îngerul, sã nu vã afle în locul vostru”. S-au dus deci cu grabã la chilia lor. ªi dupã patruzeci de zile, moare Evloghie. Iar dupã alte trei zile sfârºeºte ºi invalidul.

Rãmânând Croniu o vreme la locurile dimprejurul Tebaidei, a coborât în mãnãstirile Alexandriei. ªi s-a întâmplat sã ajungã acolo când obºtea fraþilor sãvârºeau înmormântarea unuia dupã patruzeci de zile, iar a celuilalt, dupã alte trei zile. Aflând aceasta Croniu, s-a minunat. ªi luând Evanghelia ºi punând-o în mijlocul frãþietãþii, a povestit ceea ce s-a petrecut, apoi a adãugat: „M-am fãcut tãlmaciu al tuturor acestor cuvinte, fericitul Antonie neºtiind greceºte. Iar eu ºtiam amândouã limbile ºi le-am tâlcuit lor, unora în greceºte, iar lui în egipteanã”.

ªi aceastã poveste a istorisit-o Croniu.În noaptea aceea ne-a povestit nouã fericitul Antonie:„Un an întreg m-am rugat sã mi se descopere locul drepþilor ºi al pãcãtoºilor. ªi

am vãzut un mare uriaº, care ajungea pânã la nori. Era negru ºi avea mâinile întinse pânã la cer ºi sub el se afla un lac având mãsura mãrii. ªi am vãzut suflete zburând ca niºte pãsãri. ªi cele ce zburau deasupra mâinilor ºi capului uriaºului, se mântuiau. Dimpotrivã, cele ce erau prinse de mâinile lui, cãdeau în lac. ªi ajunse la mine un glas care zicea: Aceste suflete pe care le vezi zburând mai sus de acela, sunt sufletele drepþilor care se mântuiesc în rai. Iar celelalte sunt atrase în iad, urmând voilor trupului ºi þinerii minte a rãului” (Despre Evloghie ºi un invalid, p. 51-55).

„Tabenisi este un loc în Tebaida, în care se afla un anume Pahomie , unul dintre bãrbaþii care au trãit o viaþã dreaptã ºi de aceea a fost învrednicit de preziceri ºi de vederi îngereºti. Era iubitor de oameni ºi iubitor de fraþi la culme. ªezând el în peºterã, i s-a arãtat odatã un înger, care-i zise: „Ai izbutit sã împlineºti cele privitoare la tine. Deci degeaba mai ºezi în peºterã. Vino ºi ieºind, adunã pe toþi monahii tineri ºi ºezi cu ei ºi rânduieºte-le sã vieþuiascã dupã chipul ce þi-1 dau”. ªi i-a dat o tablã de aramã în care erau scrise acestea:

„

23

„pe mãsura puterilor celor ce mãnâncã. Nu-i împiedica nici sã posteascã, nici sã mãnânce. Astfel încredinþeazã faptele tari celor mai tari ºi care mãnâncã mult ºi cele mai slabe celor mai slabi ºi mai nevoitori. Clãdeºte chilii diferite în curte ºi sã locuiascã câte trei într-o chilie. Iar masa tuturor va avea loc într-o singurã încãpere. Nu vor dormi întinºi, ci pe scaune puþin aplecate ºi pe ele se vor aºeza strãjacele (saltelele) pe care se vor întinde cei ce dorm. Noaptea vor purta cãmãºi încinse de in. Fiecare dintre ei sã aibã o manta fãcutã din piele de caprã ºi sã nu mãnânce fãrã ea. Când merg însã la cuminecãturã, sâmbãta ºi duminica, sã-ºi dezlege cingãtoarele, sã-ºi dezbrace mantaua de piele, dar sã intre numai cu culion”. Acest culion li s-a poruncit sã-1 facã fãrã piele, ca cel al copiilor, întipãrind pe el semnul crucii din purpurã. A mai poruncit sã fie douãzeci ºi patru de obºti de monahi ºi fiecãrei cete din ele i-a rânduit sã se deosebeascã printr-o literã a alfabetului grec: alfa, beta, gama, delta ºi urmãtoarele. Când proiestosul tuturor se interesa de aceastã mulþime atât de mare, întreba pe orice proiestos (care conducea o ceatã sau alta, n.n.): „Cum se aflã ceata alfa?”; „Cum se aflã ceata beta?” Sau : „Salutã pe ro”. Ele se deosebeau printr-o literã proprie. „Pe cei mai simpli ºi mai nevinovaþi îi vei rândui în litera (i), iar celor mai dificili ºi mai suciþi le vei atribui litera (x)”. ªi aºa, potrivit cu preferinþele ºi cu purtãrile ºi cu vieþile, i-a atribuit fiecãrui grup litera corespunzãtoare. Dar numai cei duhovniceºti cunoºteau semnificaþia literelor. Pe tablã se mai scria: „Un strãin din altã mãnãstire, care are altã regulã, sã nu mãnânce ºi sã nu bea împreunã cu monahii dintr-o mãnãstire, ºi sã nu intre într-o altã mãnãstire, decât dacã se aflã într-o cãlãtorie”. Iar pe cel ce intrã ca sã rãmânã cu ei sã nu-1 primeascã în partea cea mai de tainã vreme de trei ani, ci numai dupã ce a împlinit lucruri mai practice, sã intre în aceea dupã trei ani. „Iar când mãnâncã, sã-ºi acopere capetele cu culionul, ca sã nu vadã frate pe frate mestecând. Sã nu se vorbeascã în vreme ce mãnâncã, nici sã nu priveascã cu ochiul în altã parte decât la blid sau la masã”. Le-a rânduit sã rosteascã în cursul zilei întregi douãsprezece rugãciuni ºi seara, la lumânare, douãsprezece, ºi peste noapte douãsprezece ºi la ora nouã (la trei dupã masã), trei, iar când mãnâncã obºtea, rânduia ca înainte de orice rugãciune sã se cânte psalmi.

Rãspunzând Pahomie îngerului cã rânduieºte rugãciuni puþine, i-a spus îngerul: „Le-am cerut acestea, ca sã ajungã ºi cei mici sã împlineascã rânduiala ºi sã nu se întristeze. Dar cei desãvârºiþi n-au nevoie de legi. Cãci îºi închinã prin ei înºiºi în chiliile lor toatã viaþa contemplãrii lui Dumnezeu. Am stabilit aceste legi pe seama acelora care nu au o minte cunoscãtoare, cã, dacã îºi împlinesc datoria vieþuirii monahale, sã simtã în ei o seninãtate”.

Mãnãstirile ce ºi-au însuºit acest mod de vieþuire au fost multe, având vreo ºapte mii de bãrbaþi. Prima ºi cea mai mare mãnãstire era aceea în care locuia Pahomie. Din ea s-au nãscut ºi celelalte mãnãstiri. Ea avea o mie trei sute de bãrbaþi. Între aceºtia se afla ºi bunul Aftonie, devenit prietenul meu sincer, care este acum ajutorul stareþului mãnãstirii. Nebãnuit de nici o patã, pe el îl trimiteau în Alexandria ca sã vândã lucrurile lor ºi sã le cumpere cele de trebuinþã. Celelalte mãnãstiri aveau de la douã la trei sute de bãrbaþi. Între ele am aflat, mergând la

Vei îngãdui fiecãruia sã mãnânce ºi sã bea dupã puterea lui. ªi le vei cere fapte

24

Panopol, o mãnãstire cu trei sute de vieþuitori. (În aceastã mãnãstire am vãzut cincisprezece croitori, ºapte lucrãtori în aramã, patru zidari, doisprezece transportori cu cãmile, cincisprezece frânghieri). Lucrau orice meºteºug ºi din cele ce le prisoseau, se foloseau ºi mãnãstirile de monahii ºi paznicii lor.

Hrãneau în ele ºi porci. Iar eu criticând acest lucru, spuneam: „tradiþie sã fie hrãniþi, ca sã nu se piardã buruienile prisositoare, aruncate”. Porcii se tãiau ºi carnea se vindea ºi pãrþile mãrginaºe se consumau de bolnavi ºi de bãtrâni, pentru cã þinutul era sãrac ºi cu multã populaþie. Cãci vecinãtatea lor era locuitã de neamul Vlemilor.

Monahii rânduiþi pentru trebuinþele zilnice, se sculau de dimineaþã, unii ducându-se la bucãtãrie, alþii la mese (la trapeze). Pe acestea le pregãteau pânã la ora rânduitã, punând pe mese pâini, legume combinate, untdelemn, brânzã de vaci (ºi pãrþile mãrginaºe ale cãrnii) ºi verdeþuri. ªi erau unii care intrau sã mãnânce la ora ºase (douãsprezece), alþii la ºapte, alþii de la ºapte la opt, alþii seara târziu, alþii la douã zile, precum îºi cunoºtea fiecare literã ceasul ei. Aºa erau ºi lucrãrile lor: unul lucra pãmântul, altul grãdina, altul fãcea lucruri de aramã, altul pregãtea pâini, altul zidãrie, altul croitorie, altul împletea coºuri mari, altul cosea haine de piele, altul lucra acoperiºuri, altul se ocupa cu copierea de scrieri, altul împletea îmbrãcãminþi moi. ªi toþi învãþau pe de rost toate Scripturile” (Pahomie ºi Tabenisioþii, p. 68-71).

„Aceasta este povestitã ca virtutea nevoinþei lui, cã slujind la altar, n-a ieºit din pustie ºaizeci de ani ºi n-a mâncat pâine ce nu-i venea din lucrul mâinilor lui” (Despre Cronie ºi Pafnutie, p. 97-98).

„Olimpiei i-a urmat, privind-o ca în oglindã, fericita Candida, fiica generalului Traian. A vieþuit cu vrednicie ºi s-a înãlþat la culmea evlaviei, cinstind bisericile ºi pe episcopi. ªi-a catehizat propria fiicã ºi a prezentat-o lui Hristos ca fecioarã sau ca un dar al credinþei sale, urmând fiicei sale mai târziu prin înfrânare ºi dãruirea avuþiilor sale. Am cunoscut-o ostenindu-se toatã noaptea, muncind cu mâinile pentru mortificarea trupului. Cãci spunea: „Neajungând postul, îmi dau ca ajutor privegherea obositoare, ca sã desfiinþez pofta neînfrânatã a lui Esau” (Evr. l2,16 ºi Fac. 25, 25-44). Se înfrâna la culme de la fãpturile ce au sânge ºi viaþã. Dar în timpul sãrbãtorilor mânca peºte ºi legume, cu untdelemn. Altfel, se mulþumea cu pâine amestecatã cu oþet. În râvna ei, o avea alãturea, purtând cu evlavie jugul fecioriei, pe prea cuvioasa Ghelasia, fiica unui tribun. De virtutea ei se povesteºte cã niciodatã soarele n-a apus peste supãrarea ei, nici împotriva vreunui sclav, nici împotriva vreunei slujnice, nici împotriva altcuiva.

Am petrecut în Antinoe a Tebaidei patru ani. În acest timp, am cunoscut mãnãstirile de acolo, în jurul cetãþii se aflau cam douã sute de bãrbaþi, trãind din lucrul mâinilor lor ºi nevoindu-se la culme. Între aceºtia sunt ºi pustnici (anahoreþi), care s-au închis pe ei în peºteri stâncoase. Între ei este ºi un anume Solomon, bãrbat foarte blând, înfrânat ºi cu darul rãbdãrii. El spunea cã are cincisprezece ani în peºterã, mulþumindu-se cu lucrul mâinilor ºi învãþând Scripturile (Despre Candida ºi Ghelasia, p. 108-109).

Am primit din

25

„Iar nevoinþa ei a fost aceasta: mânca numai la douã zile odatã, iar la început, odatã la cinci zile. ªi-a impus sã împartã cu sclavele ei, pe care le-a fãcut împreunã nevoitoare, orice lucrare. Are cu ea ºi pe mama ei, Albina, care se nevoieºte la fel ºi ºi-a împãrþit, de asemenea, bunurile ei. Ele locuiesc la þarã (în pãmânturile lor), când în Sicila, când în Campania, cu cincisprezece fameni(eunuci) ºi cu ºaizeci de fecioare, libere ºi sclave. La fel Pianin, bãrbatul ei, cu treizeci de monahi, citind ºi ocupându-se cu grãdinãritul ºi cãutând întâlniri cuvioasei” (Despre Melania cea tânãrã, p. 114).

„De asemenea, am aflat în aceastã cetate un monah care n-a voit sã primeascã hirotonia, dar ajunsese la viaþa monahalã dupã un scurt timp petrecut în armatã. Avea douãzeci de ani de când trãia aceastã viaþã întru nevoinþã. Trãia aproape de episcopul cetãþii. Era atât de iubitor de oameni ºi de milostiv, încât ºi nopþile umbla ca sã miluiascã pe cei ce aveau nevoie. Nu nesocotea nici închisoarea, nici spitalul, nici pe sãrac, nici pe bogat, ci pe toþi îi ajuta. Unora le spunea cuvinte de mângâiere, fiindcã se aflau nemângâiaþi, pe alþii îi ocrotea, pe alþii îi împãca, altora le împlinea trebuinþele trupeºti ºi le dãruia îmbrãcãminte. Ceea ce se întâmplã în toate oraºele mari, se întâmplã ºi în acesta: în pridvorul bisericii zace o mulþime de invalizi, cerând hranã de fiecare zi, unii fiind necãsãtoriþi, alþii cãsãtoriþi. Într-o zi s-a întâmplat, în mijlocul nopþii, sã nascã în pridvorul bisericii soþia unuia, fiind vreme de iarnã. Strigând ea de durere, el a auzit ºi lãsând rugãciunile lui obiºnuite, a ieºit ºi a vãzut-o. ªi neaflând, pe nimeni, a luat locul moaºei, nescârbindu-se de chipul dezgustãtor ce-1 aratã în urma naºterii cele ce nasc. Cãci mila 1-a fãcut nesimþitor faþã de aceasta.

Hainele lui nu valorau un obol, iar hrana nu-1 costa nici ea mai mult. N-avea rãbdare sã se aplece peste carte, cãci iubirea de oameni nu-i dãdea timp sã citeascã. Dacã un frate îi dãruia o carte, o vindea îndatã ºi spunea celor ce o cumpãrau: „Cum pot convinge pe învãþãtorul meu cã am învãþat meºteºugul lui, dacã nu-1 vând pe el însuºi sau chiar ºi acest meºteºug, pentru a-1 învãþa?” (Despre Monahul Milostiv, p. 120-121).

26

VIAÞA LUI AVVA MARCU ANAHORETUL

„Se spune despre avva Marcu anahoretul cã locuia alãturi de Mãnãstirea Pentucla ºi cã timp de ºaizeci ºi nouã de ani aceastã îndeletnicire avea: postea sãptãmâni întregi încât unii socoteau cã este fãrã de trup. Lucra zi ºi noapte, potrivit sfaturilor lui Hristos. Dãdea sãracilor tot ce câºtiga ºi nu primea de la nimeni nimic. Auzind de asta, unii creºtini iubitori de Hristos au venit la el ca sã-1 ajute, dar el le-a spus:

-Nu primesc, cãci lucrul mâinilor mele mã hrãneºte ºi pe mine ºi pe cei care vin la mine pentru Dumnezeu” (cap. 13, p. 36).

VIAÞA ALTUI CÃLUGÃR, CONON

„Un cãlugãr cu numele Conon, cilicin de neam, trãia în chinovia celui întru sfinþi pãrintele nostru Teodosie arhimandritul. Acesta, timp de 35 de ani ºi-a îndeplinit acest canon: mânca o datã pe sãptãmânã numai pâine ºi apã. Lucra necontenit ºi nu se depãrta de bisericã” (cap. 22, p. 40).

VIAÞA ªI VIRTUÞILE LUIAVVA STRATIGHIE

„Despre avva Stratighie, stareþul mãnãstirii celui întru sfinþi pãrintele nostru Teodosie, spuneau pãrinþii acestei mãnãstiri cã avea aceste trei virtuþi prin care depãºea pe orice monah din anii noºtri: postea mult, priveghea mult, lucra mult” (cap. 103, p. 103).

FRUMOASELE SPUSE ALE UNUI SFÂNT BÃTRÂNDIN EGIPT

„Am luat pe pãrintele Sofronie ºi ne-am dus la o lavrã la optsprezece mile departe de Alexandria, la un bãtrân tare îmbunãtãþit cu viaþa, de neam egiptean. ªi-i spun bãtrânului:

— Spune-ne un cuvânt, avvo, cum trebuie sã trãim unul cu altul, pentru cã bãtrânul le-a zis: Sofronie are de gând sã renunþe la lume, sã-ºi mântuie sufletul sãu. ªedeþi în orice chilie vreþi, numai privegheaþi; trãiþi în isihie, rugaþi-vã neîncetat ºi

Din LIMONARIU sau LIVADA DUHOVNICEASCÃ

27

am nãdejde în Dumnezeu, fiilor, cã Dumnezeu vã va trimite cunoºtinþa Lui sã vã lumineze mintea.

Spunea iarãºi:— Dacã vreþi sã vã mântuiþi, fiilor, fugiþi de locurile cu prea mulþi oameni.

Astãzi noi nu încetãm de a bate la toate porþile ºi de a cutreiera oraºe ºi þãri, ca sã putem dobândi provizii pentru iubirea de argint ºi slava deºartã ºi sã ne umplem sufletele noastre de zãdãrnicie.

ªi iarãºi spunea bãtrânul:— Sã fugim deci, fraþilor, cã s-a apropiat timpul! Spunea iarãºi:— Vai, cât vom plânge ºi ne vom cãi de toate faptele de care nu ne-am cãit pânã

acum.Spunea iarãºi:— Sã nu ne mândrim când suntem lãudaþi ºi nici sã nu ne supãrãm când ne

dojeneºte cineva. Cãci lauda ne pricinuieºte dorinþa de slavã deºartã, iar supãrarea ne bagã în suflet mâhnirea, nenorociþi ce suntem. Iar acolo unde este mâhnire ºi dorinþa de slavã deºartã nu se aflã nici un bine.

Spunea iarãºi:— Pãrinþii noºtri, pentru cã erau oameni mari ºi minunaþi, pãstoreau pe mulþi

oameni. Eu sãrmanul, însã, nu pot sã pãstoresc o singurã oaie, ci dimpotrivã eu însumi mã las apucat de fiara sãlbaticã.

Spunea iarãºi:— Lucrul dracilor acesta este: sã ne ducã la deznãdejde dupã ce ne-a aruncat

sufletul în pãcat, spre a ne pierde desãvârºit. Dracii spun totdeauna sufletului:— Ai sã mori ºi are sã se piardã numele tãu!Dacã sufletul este veghetor, va striga împotriva dracilor ºi va spune:— Nu mor, ci voi trãi ºi voi povesti faptele Domnului. Dar pentru cã dracii sunt

neruºinaþi, vor rãspunde ºi ei spunând:— Mutã-te în munþi, ca o pasãre (Psalmi X, 1).Faþã de aceste cuvinte trebuie sã le spunem:— El este Dumnezeul meu ºi Mântuitorul meu, sprijinitorul meu, nu mã voi

muta la altcineva (Psalmi LXI, 6).ªi ne mai spunea:— Fii uºierul inimii tale pentru ca sã nu intre în ea vreun strãin ºi sã ajungi sã-1

întrebi: eºti de al nostru, ori eºti dintre vrãjmaºii noºtri?” (cap. 110, p. 111-113).

VIAÞA LUI ADELFIE, EPISCOPUL ARAVESEI ªI DESPRE FERICITUL IOAN HRISOSTOM

„În lavra celui întru sfinþi pãrintele nostru Sava, ne-am dus la avva Atanasie. ªi ne povestea nouã zicând cã a auzit pe avva Atinoghen, episcopul Petrelor, fiul stareþei Damianei sihastra, povestind acestea:

28

—Bunica mea, Ioana, avea un frate numit Adelfios. Acesta era episcop al Aravesei. Mai avea ºi o sorã care era stareþã la o mãnãstire de maici. Într-o zi s-a dus episcopul la mãnãstire sã o vadã pe sora lui. Când a intrat în curtea interioarã a mãnãstirii, a vãzut pe o sorã de mãnãstire muncitã de demon ºi aruncatã la pãmânt. Episcopul a chemat pe sora lui ºi i-a pus:

— Îþi place ca aceastã sorã sã fie nedreptãþitã ºi muncitã de demon sau nu ºtii cã eºti rãspunzãtoare, ca stareþã, de toate surorile?

— Dar ce pot sã-i fac eu demonului? i-a rãspuns sora lui.— Dar ce ai fãcut aici atâþia ani?, a întrebat-o episcopul.ªi a fãcut episcopul rugãciune ºi a curãþit de demoni pe sora aceea.

***

Tot Atanasie ne povestea iarãºi despre acelaºi episcop Adelfios, zicând cã a auzit de la sora lui acestea:

Când Ioan Hrisostom, episcopul Constantinopolului a fost surghiunit în Cucuzan, a fost gãzduit în casa noastrã. Cât a stat la noi, am avut mare îndrãznealã ºi dragoste cãtre Dumnezeu.

Fratele meu Adelfos spunea:— Când a murit fericitul Ioan în surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit cã

acest bãrbat, dascãlul întregii lumi, care a înveselit cu cuvintele sale Biserica lui Dumnezeu, n-a adormit întru Domnul pe scaunul patriarhal. ªi m-am rugat lui Dumnezeu cu multe lacrimi sã-mi arate în ce stare se aflã el ºi dacã a fost rânduit împreunã cu patriarhii. Dupã ce m-am rugat multã vreme, într-o zi am cãzut în extaz ºi vãd un bãrbat foarte frumos la chip; m-a luat de mâna dreaptã ºi m-a dus într-un loc luminos ºi slãvit. Acolo mi-a arãtat pe predicatorii evlaviei ºi pe dascãlii Bisericii. Eu, povesteºte fratele meu, mã uitam de jur împrejur ca sã-1 vãd pe cel ce-l doream, pe marele Ioan. Dupã ce mi-a arãtat pe toþi ºi mi-a spus numele fiecãruia, m-a apucat iarãºi de mânã ºi m-a scos afarã. L-am urmat întristat cã nu am vãzut împreunã cu pãrinþii pe cel întru sfinþi Ioan. La ieºire cel care stãtea la poartã mi-a spus:

— Niciunul din cei care vin aici nu iese întristat.— Asta mi-i durerea, am rãspuns eu, cã n-am vãzut cu ceilalþi dascãli pe prea

iubitul meu Ioan, patriarhul Constantinopolului.ªi m-a întrebat iarãºi:— Vorbeºti de Ioan, dascãlul pocãinþei? Pe el nu poate sã-1 vadã om în trup,

cãci el acolo stã unde este tronul Stãpânului” (cap. 128, p. 126-127).

29

VIAÞA LUI EVAGRIE FILOSOFUL,CONVERTIT LA CREDINÞA ÎN HRISTOS

DE SINESIE, EPISCOPUL CIRINEI

„Pe când eram în Alexandria, a venit din Pentapole Leontie Apameul, bãrbat iubitor de Hristos ºi evlavios. Trãise mulþi ani în Cirena. A venit pe vremea celui întru sfinþi Evloghie, papa Alexandriei, fost mai-nainte episcop al Cirinei. Împrietenindu-ne cu Leontie, ne-a povestit zicând:

—Pe timpul lui Teofil, fericitul papã al Alexandriei, episcop al Cirinei era Sinesie Filosoful. La venirea sa în Cirena, a gãsit acolo pe un filosof numit Evagrie, coleg cu el din ºcoalã ºi bun prieten al sãu, dar cãlduros apãrãtor al slujirii idolilor. Pe acesta a voit Sinesie episcopul sã-1 convertescã la creºtinism. ªi nu numai voia, dar se ºi silea sã-1 converteascã. ªi au discutat mult împreunã pentru dragostea ºi grija ce-o avea pentru el încã din copilãrie. Evagrie însã nu voia ºi nici nu primea învãþãtura lui. Totuºi episcopul, pentru prietenia mare ce o avea pentru el, n-a dat îndãrãt, nici nu s-a oprit de a-1 învãþa, a-1 ruga ºi a-1 sfãtui în fiecare zi, ca sã primeascã învãþãtura creºtinã, crezând în Hristos, încât într-o zi filosoful a spus episcopului:

— Într-adevãr, domnule Episcop, ceea ce-mi displace printre altele este ºi ceea ce spuneþi voi, creºtinii, cã are sã fie la sfârºitul lumii, iar dupã sfârºitul lumii vor învia în acest trup toþi oamenii care au fost de la începutul veacului; cã vor avea acest trup nestricãcios ºi nemuritor, cã vor trãi veºnic, cã vor primi rãsplata ºi cã cel care miluieºte pe sãrac împrumutã pe Dumnezeu, iar cel care împarte averea la sãraci ºi la nevoiaºi o adunã în ceruri ºi cã o primeºte însutitã odatã cu viaþa veºnicã, de la Hristos cu prilejul naºterii din nou. Toate acestea ce se spun mi se pare cã sunt înºelãciuni, bãtaie de joc ºi poveºti.

Episcopul Sinesie susþinea cã întreaga învãþãturã a creºtinilor este adevãratã, nu are nici umbrã de minciunã sau ceva împotriva adevãrului ºi încerca sã dovedeascã prin multe argumente cã toate acestea aºa sunt.

Dupã multã vreme, 1-a fãcut creºtin, 1-a botezat pe el, pe copiii lui ºi pe toatã casa sa. La câtva timp dupã botez îi dã episcopului trei dinari de aur pentru sãraci, spunându-i:

— Primeºte banii aceºtia ºi dã-i sãracilor; iar mie dã-mi o chitanþã ca Hristos sã mi-i dea înapoi în veacul ce va sã fie.

Episcopul a primit aurul ºi i-a dat cu plãcere chitanþa pe care a voit-o.Evagrie, dupã ce a mai trãit câtãva vreme dupã sfântul botez, s-a îmbolnãvit de

moarte. Pe patul de moarte a spus copiilor sãi:— Când mã veþi îngropa, sã-mi puneþi aceastã hârtie în mâna mea ºi aºa sã mã

îngropaþi cu ea.Când a murit, copiii au fãcut cum le-a poruncit lor ºi l-au îngropat cu hârtia

aceea în mânã.În a treia zi dupã înmormântare, s-a arãtat noaptea lui Sinesie, episcopul, pe

când dormea ºi a spus:— Vino la mormântul în care sunt îngropat ºi ia-þi chitanþa. Am primit datoria ºi

30

am fost plãtit. ªi am scris cu mâna mea pe ea spre încredinþarea ta cã nu-mi mai datorezi nimic. Episcopul nu ºtia cã filosoful a fost îngropat cu chitanþa scrisã de el.

A doua zi dimineaþa a trimis dupã fiii filosofului ºi le-a spus:— Ce aþi pus odatã cu filosoful în mormânt?Ei au crezut cã le vorbeºte despre bani ºi i-au rãspuns:— Nimic, Stãpâne, decât giulgiurile de îngropare.— N-aþi îngropat cu el nici o hârtie?Copiii ºi-au adus aminte, cãci nu ºtiau cã de hârtie îi întreabã ºi au rãspuns:— Da, Stãpâne, când era pe moarte, ne-a dat o hârtie spunând: „Când mã veþi

îngropa, daþi-mi sã þin în mânã aceastã hârtie”. Mai mult decât atâta nu ºtim nimic.Atunci episcopul le-a spus visul pe care 1-a avut în noaptea aceea. Episcopul a

luat apoi pe clerici, pe mai marii oraºului ºi pe câþiva locuitori ºi au plecat la mormântul filosofului. Când au deschis mormântul au gãsit pe filosof aºezat în sicriu þinând în mâini chitanþa scrisã de episcop. Au luat din mâna lui chitanþa ºi desfãcând-o au gãsit de curând scris de mâna filosofului urmãtoarele:

„Eu Evagrie filosoful cãtre prea cuviosul Domn Sinesie episcopul, salutare.Am primit suma scrisã în acest pitac, am fost plãtit ºi nu-mi mai datorezi nimic

pentru aurul pe care þi l-am dat, adicã prin tine lui Hristos Dumnezeul ºi Mântuitorul nostru”.

Cei care au vãzut s-au minunat ºi multã vreme au strigat: „Doamne miluieºte!” au slãvit pe Dumnezeu care face lucruri minunate ºi dã totdeauna robilor sãi o astfel de încredinþare.

Tot Domnul Leontie ne-a mai asigurat cã aceastã chitanþã cu iscãlitura filosofului se pãstreazã pânã astãzi ºi se gãseºte în tezaurul bisericii Cirenei. Cel care este numit pãzitor al tezaurului primeºte odatã cu celelalte odoare ºi aceastã chitanþã, o pãstreazã cu grijã ºi o transmite succesorilor sãi întreagã ºi nevãtãmatã” (cap. 195, p. 189-191).

31

Regula rugãciunilor ºi psalmilor de noapte

1) Ostaºul lui Hristos, încins cu dublã cingãtoare, despre care am mai vorbit*, va cunoaºte acum numãrul rugãciunilor ºi psalmilor canonici stabilit de Sfinþii Pãrinþi în pãrþile Rãsãritului. Forma lor ºi cum putem sã ne rugãm, „fãrã încetare” (I Tes. 5, 17), dupã cuvântul Apostolului, le vom arãta, cu ajutorul lui Dumnezeu, la timpul potrivit, când vom începe sã înfãþiºãm convorbirile duhovniceºti ale celor vechi (p. 120).

2) Cãci am aflat în alte regiuni mulþi monahi care, dupã cum spune Apostolul, având „râvnã cãtre Domnul, dar fãrã pricepere” (Rom. 10, 2), ºi-au stabilit cum i-a dus mintea felurite norme ºi reguli asupra acestui lucru. Unii, în adevãr, au socotit cã trebuiesc rostiþi în fiecare noapte câte douãzeci sau treizeci de psalmi, prelungiþi ºi aceºtia prin cântãrile antifoanelor ºi prin adãugarea unor tropare. Alþii au încercat sã depãºeascã chiar acest numãr, unii însã se opresc la optsprezece. Am aflat astfel în diferite locuri rânduit un canon deosebit, vãzând întrebuinþate aproape tot atâtea norme ºi reguli câte mãnãstiri ºi chilii am întâlnit. Sunt unii care au gândit cã în oficierile rugãciunilor zilnice, adicã, în cea de la ora trei, ºase sau nouã, trebuie egalat ºi numãrul psalmilor ºi rugãciunilor cu numãrul orelor în care I se aduc lui Dumnezeu aceste cinstiri. Alþii au gãsit nimerit sã fie hotãrât numãrul de ºase psalmi pentru fiecare adunare de rugãciune.

De aceea socotesc trebuincios sã înfãþiºez ceea ce au rânduit pãrinþii dintr-o foarte mare vechime ºi care este pãzit pânã acum în tot Egiptul de slujitorii lui Dumnezeu pentru ca noua mãnãstire, în frageda ei pruncie în Hristos, sã fie îndrumatã mai degrabã de foarte bãtrânele întocmiri ale strãvechilor pãrinþi.

Astfel, în tot Egiptul ºi în Tebaida, unde mãnãstirile nu sunt rânduite dupã socotinþa oricui s-a retras din lume, ci sau rãmân pânã în ziua de astãzi, sau sunt întemeiate sã rãmânã la cele moºtenite, sau încredinþate de înaintaºi, am vãzut cã este pãstrat un anumit numãr de rugãciuni în slujbele de searã sau în veghile de noapte. De altfel nimeni n-are îngãduinþa sã conducã o oricât de micã obºte cãlugãreascã ºi nici chiar pe el însuºi, mai înainte nu numai de a se fi lepãdat de

Din AªEZÃMINTELE MÃNÃSTIREªTI ªI

CONVORBIRI DUHOVNICEªTI

de Sfântul Ioan Casian

*Haina fiind largã, cureaua avea rolul de a o strânge ca în acest fel monahul sã aibã o sprintenealã la muncile din mãnãstire; cureaua fãcutã din pielea unui animal simboliza „omorârea mãdularelor în care sunt pãstrate seminþele patimilor”. Monahul este ostaºul lui Hristos, veºmintele strânse de curea simbolizeazã predarea lui ºi moartea lui faþã de lumea aceasta, pentru Hristos, în lupta pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.

32

toate bunurile sale, dar chiar de a fi aflat cã el nu mai are nicio stãpânire ºi nicio putere asupra lui însuºi.

Cãci cel ce renunþã la aceastã lume, chiar de ar fi dispus de oricât de mari puteri sau bogãþii, trebuie sã doreascã cu atâta înfocare traiul în mãnãstire, încât sã nu se mai simtã atras de nimic din câte a pãrãsit sau a adus cu sine aici. Supunerea lui faþã de toþi sã-l facã a ºti cã, dupã cuvântul Domnului, trebuie sã se reîntoarcã la starea de pruncie de la început, fãrã a se mai gândi la vreo consideraþie de vârstã sau la numãrul anilor lui, pe care sã cugete cã i-a pierdut zadarnic în trecerea prin lume (Matei 18, 31). Însã stându-i în faþã îndatorirea de începãtor ºi recrut, cum recunoaºte cã este în oastea lui Hristos, sã nu ºovãie a da ascultare chiar celor mai tineri.

De asemenea, este constrâns sã se supunã la aºa deprindere cu osteneala ºi sudoarea, încât, agonisindu-ºi hrana zilnicã prin propriile sale mâini, dupã învãþãtura Apostolului (I Tes. 4, 11), pentru nevoile sale sau ale oaspeþilor, sã poatã uita ºi luxul ºi desfãtãrile vieþii trecute ºi, prin greul muncii, sã ajungã la smerenia

1inimii .Tot aºa nimeni nu este ales sã conducã o obºte de monahi mai înainte ca, cel ce

trebuie pus în frunte, sã fi învãþat el însuºi prin supunere toate câte trebuie cerute celor în ascultare ºi mai înainte de a fi dobândit din învãþãturile bãtrânilor cele ce e dator sã încredinþeze la rândul lui celor tineri.

Înþeleptul are însuºirea ºi de a conduce bine ºi de a se supune conducerii, declarã ei ºi afirmã, cã acesta este cel mai mare dar ºi har de la Duhul Sfânt. Cãci nimeni nu poate da poveþe mântuitoare celor în ascultare, decât numai cel ce ºi-a însuºit mai întâi el însuºi toate principiile virtuþilor, aºa cum nimeni nu dã ascultare celui mai bãtrân decât numai cel care, umplându-se de frica de Dumnezeu, s-a desãvârºit în virtutea umilinþei.

De aceea vedem folosite în celelalte provincii felurite norme ºi reguli, fiindcã, de cele mai multe ori, fiind lipsiþi de învãþãtura înaintaºilor, avem cutezanþa sã fim la loc de frunte în mãnãstiri ºi, declarându-ne stareþi înainte de a fi învãþãcei, facem rânduieli dupã placul nostru, gata fiind sã pretindem respectarea nãscocirilor noastre, decât sã pãstrãm învãþãtura verificatã a înaintaºilor (p. 121-122)…

..........................................................................................................................4) Aºadar în tot Egiptul ºi în Tebaida, precum am spus, este respectat atât în

slujbele de searã, cât ºi în cele de noapte, numãrul de doisprezece psalmi, ca apoi sã urmeze douã citiri, una din Vechiul ºi alta din Noul Testament. Acest numãr fixat din vechime tocmai de aceea dureazã timp de atâtea veacuri, necãlcat pânã acum, la toate mãnãstirile acelor provincii, fiindcã se afirmã cã, nu dupã descoperire omeneascã, l-au stabilit cei vechi, ci cã le-a fost trimis din cer pãrinþilor noºtri prin

2înger (p. 122-123).

1 Munca manualã pentru sine ºi pentru aproapele (la pustnici, vizitatori în general), obligaþie de ordin apostolic, este recomandatã nu numai de Sfântul Casian fãrã încetare (în IV, 14, V, 38 ºi pe larg în X, 22–24), ci de toþi marii asceþi (ca, de pildã, la Sfântul Vasile cel Mare, în „Rânduiala monahilor”, 127) etc.2 Specialiºtii recunosc aici tradiþia pahomianã din Viaþa a treia a Sfântului Pahomie, 32

33

5) Cãci la începuturile credinþei creºtine, desigur puþini oameni ºi cei foarte încercaþi purtau numele de monahi. Aceºtia au primit regula de vieþuire de la evanghelistul de fericitã pomenire Marcu, cel dintâi episcop al oraºului

3Alexandria . Ei pãstrau nu numai acele mãreþe practici pe care le citim în Faptele Apostolilor cã le-a urmat biserica ºi mulþimile de credincioºi, adicã: „Inima ºi sufletul mulþimii, celor ce au crezut, era una ºi nici unul nu zicea cã este al sãu ceva din averea sa, ci toate le erau de obºte... fiindcã toþi, câþi aveau þarini ºi case, le vindeau ºi aduceau preþul celor vândute ºi-l puneau la picioarele apostolilor. ªi se împãrþea fiecãruia dupã cum avea cineva trebuinþã” (Fapte 4, 32, 34–35), dar adãugau chiar fapte cu mult mai sublime.

Într-adevãr, retrãgându-se în locuri mai neumblate, la marginile oraºelor, îºi trãiau viaþa supusã la o înfrânare atât de grea, încât chiar celor din afara credinþei le era spre uimire atât de înverºunata asprime a felului lor de viaþã. Se aºterneau cu atâta ardoare, zile ºi nopþi întregi, pe cititul scrierilor dumnezeieºti, pe rugãciune ºi pe munca mâinilor, încât nu mai simþeau nici pofta de mâncare ºi chiar uitau de ea pânã când, dupã douã sau trei zile, nemâncarea le sleia trupul. De altfel chiar mâncarea ºi bãutura ºi-o îngãduiau nu atât din plãcere, cât din trebuinþã, ºi nici asta înainte de apusul soarelui, pentru a rezerva timpul luminii îndeletnicirilor spirituale, iar pe cel al nopþii, îngrijirilor trupului. Mai sãvârºeau încã ºi altele cu mult mai sublime. Cel care a aflat despre aceste lucruri prea puþin din povestirea

4scriitorilor bãºtinaºi, va putea sã le cunoascã pe deplin din Istoria bisericeascã . În vremea aceea, când desãvârºirea Bisericii primare trecea neatinsã la urmaºi, datoritã amintirii încã proaspete, iar credinþa fierbinte a unui grup restrâns încã nu apucase a se rãci, rãspândindu-se în mulþime, pãrinþii venerabili, din grijã mare pentru cei ce aveau sã le urmeze, s-au apucat sã dezbatã ce normã trebuie hotãrâtã pentru toatã obºtea fraþilor, în slujirea zilnicã; pentru a lãsa ºi urmaºilor moºtenirea credinþei ºi a pãcii la adãpost de orice ceartã iscatã din neînþelegere. Se temeau, într-adevãr, sã nu se iveascã între bãrbaþi pãrtaºi la acelaºi cult vreo deosebire în pãreri sau vreo schimbare în slujirile zilnice, ºi de aici sã ia naºtere cândva vreo sãmânþã de rãtãcire, de vrãjmãºie sau de dezbinare primejdioasã. Dar acum, fiecare, din zel, uitând de slãbiciunea semenului, socotea cã trebuie sã se stabileascã ceea ce considera dupã credinþa ºi forþa lui trupeascã drept foarte uºor, fãrã sã þinã seamã de ceea ce era posibil în general pentru restul fraþilor, în care era firesc sã fie mai mare numãrul celor slabi. Îndeosebi se întreceau dupã tãria sufletului fiecãruia sã rânduiascã un numãr mare de psalmi, propunând unii câte cincizeci de psalmi, alþii ºaizeci, iar unii, nemulþumiþi nici cu atâþia, susþineau cã numãrul trebuie depãºit. ªi era între ei o sfântã împotrivire în lupta pentru fixarea unei reguli a cultului, încât în cursul dezbaterii sosi momentul slujbei de searã. Voind ei sã-ºi îndeplineascã obiºnuinþele zilnice de rugãciune, s-a ridicat unul dintre ei sã intoneze psalmi

3 Istoricii vãd în acest pasaj, versiunea alexandrinã a originii apostolice a monahismului, pe care Sf. Casian a luat-o de la Eusebiu al Cezareei, dupã Filon.4 Sfântul Casian citeazã aici Istoria bisericeascã a lui Eusebiu al Cezareei, (luând ce este mai important din cartea a II-a, cap. al XVII-lea).

34

Domnului. Toþi erau aºezaþi, dupã obiceiul chiar de azi din pãrþile Egiptului, stând cu inima încordatã la cuvintele psaltului. Dupã ce acesta a cântat într-o rostire neîntreruptã unsprezece psalmi, despãrþiþi prin rugãciuni de versetele urmãtoare, îl încheie pe cel de al doisprezecelea psalm cu un aleluia ºi pe neaºteptate se fãcu

5nevãzut din ochii tuturor, punând astfel capãt deopotrivã dezbaterii ºi slujbei (p. 123-124).

6) Din acel moment, înþelegând venerabila adunare a Pãrinþilor cã prin învãþãtura unui înger s-a stabilit, nu fãrã rânduiala Domnului, o regulã generalã pentru adunãrile fraþilor, a hotãrât sã fie pãstrat acest numãr atât în slujbele de searã, cât ºi în cele de noapte. Ei alipirã aici douã citiri, una din Vechiul ºi alta din Noul Testament, adãugându-le ca pe un dar de la ei ºi ca un supliment numai pentru cei ce vor ºi se silesc, prin meditaþie continuã, sã pãstreze amintirea dumnezeieºtilor Scripturi. Sâmbãta însã ºi duminica, le citesc pe amândouã din Noul Testament, una din Apostolul Pavel sau din Faptele Apostolilor, ºi alta din Evanghelii. Fac aceasta ºi în toate zilele Cincizecimii cei cãrora le este la inimã citirea sau amintirea Scripturilor (p. 124).

7) Rugãciunile mai sus pomenite le încep ºi le sfârºesc astfel: odatã ce s-a terminat psalmul, nu se reped îndatã sã-ºi plece genunchii, aºa cum fac unii în aceastã regiune: nici nu s-a terminat bine psalmul, ºi ne ºi grãbim sã ne aºternem la pãmânt pentru rugãciune, silindu-ne spre o cât mai repede încheiere a slujbei. Pe de o parte vrem sã depãºim mãsura stabilitã din vechime de cãtre înaintaºi, pe de alta calculând numãrul psalmilor rãmaºi de citit suntem grãbiþi sã ajungem la sfârºit, gândindu-ne mai degrabã la punerea în repaus a corpului obosit decât sã cãutãm folosul ºi binefacerea rugãciunii. La aceºtia deci lucrurile nu stau aºa; mai înainte de a-ºi pleca genunchii, se roagã câtva timp ºi îºi petrec un timp mai îndelungat în picioare în rugãciune. Cãzând apoi la pãmânt pentru foarte puþin timp, ca pentru a se închina numai milostivirii divine, se ridicã într-o mare iuþealã ºi, din nou drepþi, cu mâinile întinse, stãruiesc în acelaºi fel cum se rugaserã ºi mai înainte stând în picioare. Cãci, zic ei, cel ce se aºterne la pãmânt prea mult timp este în prada grea mai mult a somnului decât a cugetãrilor. O, de nu l-am cunoaºte chiar noi din practica zilnicã ºi din experienþã cât de adevãrat este acest lucru! Adesea aºternuþi la pãmânt nu atât pentru rugãciune cât pentru odihnã, dorim sã fie prelungitã cât mai mult timp aceastã îndoire a mãdularelor.

La ei, în momentul când cel ce trebuie sã încheie rugãciunea s-a ridicat de la pãmânt, toþi se scoalã în acelaºi timp, încât nimeni nu-ºi îngãduie nici sã îngenunche mai înainte de a o face acesta, nici sã zãboveascã, odatã ce acesta s-a ridicat. Altfel ar putea fi socotit cã ºi-a fãcut propria lui rânduialã în rugãciune, dacã n-a urmat încheierea pe care o face cel însãrcinat cu aceasta (p. 124-125).

8) Chiar ceea ce am vãzut în aceastã provincie, cã, la sfârºitul psalmului, cântat numai de unul, toþi cei de faþã intoneazã cu glas înalt „Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh”, n-am auzit nicãieri în tot Rãsãritul. Acolo, odatã terminat psalmul

5 Avem aici redatã tradiþia pahomianã, dupã care „regula îngereascã” a hotãrât citirea a doisprezece psalmi; la ea Pãrinþii pustnici au adãugat mai târziu douã citiri. Aceastã tradiþie a fost transmisã de Viaþa a III-a a lui Pahomie, 29–32 ºi de Istoria Lausiacã, 32, a lui Pallade.

35

de cel ce cântã, într-o liniºte desãvârºitã, urmeazã rugãciunea ºi în mod obiºnuit numai antifoanele se terminã cu aceastã slavã a Treimii (p. 125).

………………………………………………………….............…………10) Deci când se adunã sã facã slujirile mai sus pomenite, pe care le numesc

„sinaxis”, toþi pãstreazã atâta liniºte, încât, deºi se strânge la un loc un mare numãr de monahi, ai crede cã nu se mai aflã niciun om înãuntru, în afarã de cel care, sculându-se, intoneazã psalmul la mijloc, ºi asta mai ales când se încheie slujba; în tot acest timp nimeni nu scuipã, nu-ºi drege glasul, nu tuºeºte, nu cascã a somn cu fãlcile ºi gura deschise; nu se scoate niciun geamãt, niciun suspin, care sã poatã stânjeni pe cei de faþã, nu se aude niciun glas în afarã de cel al preotului, care încheie rugãciunea, sau de cel pe care, cu mintea în extaz l-ar putea scãpa cineva printre buze ºi sã-l strecoare pe nesimþite inimii sub clocotul adânc ºi de nebiruit al spiritului; în adevãr mintea aprinsã încearcã sã comunice cele ce nu le mai poate opri printr-un geamãt de negrãit din lãcaºurile adânci ale inimii.

Pe cel ajuns a se rãci cu inima, care se roagã cu larmã sau scoate din gât ceva din cele spuse mai sus, ºi îndeosebi este prins de cãscãturi, ei îl declarã dublu vinovat: mai întâi cã îºi face rugãciunea cu nepãsare ºi în al doilea rând cã, prin zgomotul lui nestãpânit, abate ºi atenþia altuia, care neîndoielnic ar fi putut sã se roage mai cu înfocare. De aceea ei recomandã ca rugãciunea sã se încheie scurt, ca nu cumva, prelungind-o prea mult, îngrãmãdirea de salivã sau de flegmã sã întrerupã avântul rugãciunii noastre.

De aceea, cât timp rugãciunea este încã fierbinte, ea trebuie smulsã repede ca din gâtlejul vrãjmaºului, care, fiind necontenit pornit împotriva noastrã, mai ales acum neîndoielnic se aratã mai înverºunat, când vede cã împotrivã-i noi vrem sã înãlþãm rugi Domnului. El cautã astfel sã abatã mintea noastrã de la încordarea rugãciunii trezind în noi gânduri ºi umori potrivnice ºi silindu-se prin asta s-o rãceascã din fierbinþeala începutului. Pentru aceasta pãrinþii socotesc mai de folos sã fie fãcute rugãciuni scurte, dar foarte dese: dacã sunt dese, tot rugându-L pe Dumnezeu întruna, ne putem alipi Lui mai strâns, dacã sunt scurte, ne ferim de sãgeþile uneltirilor diavoleºti, care, tocmai când ne rugãm, urmãresc sã ne loveascã (p. 126-127).

11) De aceea nici psalmii pe care-i cântã în slujbele obºtii nu cautã sã-i termine într-o litanie neîntreruptã, ci duc citirea pânã la sfârºit despãrþindu-i în mod lãmurit dupã numãrul versetelor în douã sau trei grupe separate prin rugãciuni adãugite. Cãci ei se simt atraºi nu de mulþimea versetelor, ci de înþelegerea lor cu mintea, urmãrind cu toatã tãria acest lucru: „Voi cânta cu duhul, voi cânta ºi cu mintea” (I Cor. 14, 15).

Pentru asta ei socotesc mai de folos sã fie cântate zece versete înþelese, decât sã fie turnat un psalm întreg cu încãrcãtura minþii, izvorâtã de multe ori din graba celui ce psalmodiazã. Acesta uitându-se la lungimea ºi numãrul psalmilor rãmaºi ce trebuie cântaþi, nu se mai îngrijeºte sã scoatã în luminã înþelesurile, ci se grãbeºte sã ajungã la sfârºitul sinaxei.

În sfârºit, dacã vreunul din tineri, fie din înflãcãrarea duhului sau pentru cã încã n-a fost format, a început sã întreacã mãsura cântãrii, cel mai în vârstã îl întrerupe

36

pe psalt, lovind cu mâna în strana în care stã ºi face ca toþi sã se ridice la rugãciune. Acesta vegheazã cu grijã sã nu li se nascã celor de faþã vreo silã sufleteascã din cauza lungimii psalmilor, pierzând orice rol al înþelegerii ºi cel ce psalmodiazã, dar aducând pagubã ºi celorlalþi, pe care prin întrecerea mãsurii, îi face sã simtã dezgust pentru sinaxã.

Se pãstreazã la ei cu toatã grija ºi rânduiala ca la rãspunsul „Aleluia” sã nu se rosteascã nici un alt psalm decât numai acela care în textul sãu este prevãzut cu menþiunea „Aleluia”.

Iar numãrul de doisprezece psalmi, menþionaþi mai sus, îi împart în aºa fel ca, dacã sunt doi fraþi, sã cânte fiecare câte ºase, dacã sunt trei, sã cânte câte patru, iar dacã sunt patru, sã rãmânã câtre trei de fiecare. În adunãrile de slujire nu cântã niciodatã un numãr mai mic decât acesta, dar nici mai mult de patru fraþi, oricât de mare ar fi numãrul celor adunaþi la slujbã (p. 127).

..........................................................................................................................12) Desigur acest numãr canonic de doisprezece psalmi, de care am pomenit

mai sus, îl fac uºor de suportat printr-o poziþie odihnitoare a corpului. Sãvârºind în adunãrile lor aceleaºi slujbe, numai unul se ridicã în picioare la mijloc sã rosteascã psalmii, pe când toþi ceilalþi, potrivit obiceiului, stau pe scãunele foarte joase, cu inima îndreptatã într-o mare încordare spre glasul psaltului. De altfel, sunt atât de istoviþi de postiri ºi de munca neîntreruptã de zi ºi noapte, încât, de n-ar fi ajutaþi de o astfel de poziþie, nici mãcar acest numãr de psalmi n-ar fi în stare sã-l ducã pânã la capãt, dacã ar sta în picioare.

Într-adevãr, nu lasã sã se scurgã nici un moment fãrã îndeplinirea unei munci ºi se ostenesc nu numai cu braþele sã lucreze cu toatã osârdia cele îngãduite de lumina zilei, dar ºi cu râvna minþii cele ce nici întunericul adânc al nopþii nu-i poate împiedica. Ei cred cã prin puritatea contemplaþiei spirituale vor dobândi acel vãz al minþii cu atât mai sublim, cu cât vor fi fost mai cu râvnã încordaþi la muncã ºi ostenealã. De aceea socotesc ei cã de la Dumnezeu s-a rânduit un numãr mic de rugãciuni obligatorii (canonice) pentru a avea rãgazul de-a alerga mai neobosiþi spre virtute cei cu credinþa mai înfocatã, fãrã ca totuºi din excesul lor sã se nascã

6vreo silã oricât de micã în trupurile obosite ºi bolnave . De aceea când s-au terminat oficierile obiºnuitelor rugãciuni canonice, fiecare frate se retrage în chilia lui, pe care îi e îngãduitã a o locui singur sau s-o împartã cu altul, cu care negreºit îl uneºte ori felul muncii, ori dascãlul ºi desãvârºirea învãþãturii, ori în fine i 1-a fãcut pãrtaº asemãnarea virtuþilor. Aici el se dedã din nou mai cu râvnã aceloraºi îndatoriri de rugã, ca o jertfã a fiinþei lui, ºi (mai apoi) nimeni dintre ei nu se lasã odihnei somnului un timp mai lung decât pânã în zori, când munca de zi urmeazã lucrãrii ºi meditaþiei de noapte (p. 127-128).

13) Aceastã muncã sãvârºitã cu toatã osârdia are mai întâi temeiul în convingerea lor cã astfel aduc o jertfã lui Dumnezeu din osteneala mâinilor lor, dar o respectã cu multã grijã ºi din motive pe care ºi noi se cuvine sã le avem tot atât de

6 Aceastã grijã este exprimatã în rãspunsul dat de „înger” lui Pahomie, care se mirase de micul numãr de rugãciuni prescrise (Vezi: Istoria Lausiacã, 32 de Pallade ºi Viaþa a treia a lui Pahomie, 32; la J.C. Guy, op.cit., ad. loc.).

37

zelos în cinste, dacã tindem spre desãvârºire. Mai întâi se tem cã vrãjmaºul, galben de ciudã pe puritatea vieþii noastre, împotriva cãreia necontenit este tare pornit ºi întruna îi întinde capcane, ar putea pângãri cu vreo înºelare a somnului curãþenia noastrã, dobânditã prin psalmi ºi rugi de noapte. Acest vrãjmaº, cãruia i-am prilejuit mulþumire prin neglijenþele ºi neºtiinþa noastrã, dacã, scoþând gemete de cãinþã, cerem iertarea greºelilor mãrturisite, atunci se grãbeºte mai cu înverºunare sã ne aducã pângãrire când ne aflã în stare de odihnã; se sileºte sã doboare ºi sã slãbeascã încrederea în noi înºine, când a observat cã tindem, prin curãþenia rugãciunilor, mai fierbinte cãtre Dumnezeu. În felul acesta, pe cei ce nu i-a putut vãtãma în tot timpul nopþii, încearcã uneori sã-i necinsteascã tocmai în scurtul rãgaz al ceasului aceluia.

Al doilea motiv este cã, ºi fãrã a se ivi vreo înºelãciune de acest fel din partea diavolului, chiar un somn curat oferindu-i-se, îndatã la trezire i-ar putea stârni monahului o moliciune ºi dulce toropealã, gata sã-i ia vlaga pe toatã durata zilei. Ca urmare slãbeºte acea ascuþime a simþului ºi seacã belºugul inimii, care ne poate pãstra în tot timpul zilei mai prevãzãtori ºi mai puternici împotriva tuturor uneltirilor vrãjmaºului.

Pentru aceasta, veghilor canonice le sunt adãugate de ei privegheri personale, pe care le urmeazã cu mai mare luare-aminte decât pe cele dintâi, ºi pentru a nu se pierde acea purificare dobânditã prin psalmi ºi rugãciuni, ºi pentru a fi pregãtitã prin meditaþia de noapte o mai încordatã grijã de a veghea mai atenþi în timpul zilei (p. 128-129).

14) De aceea ei petrec aceste veghi în lucrare, ca nu cumva, nefãcând nimic, sã-i prindã somnul pe furiº. Aºa cum în muncã, într-adevãr, nu-ºi îngãduie aproape nicio clipã de odihnã, tot aºa nici în meditaþie spiritualã nu-ºi impun niciun rãgaz. Punând în lucrare deopotrivã ºi puterile trupeºti ºi cele sufleteºti, dobândeºte un câºtig egal ºi omul din afarã ºi cel lãuntric. În pornirile primejdioase ale inimii ºi în continua clãtinare a gândurilor, ei înfig în adânc, ca un fel de ancorã tare ºi neclintitã, greul ostenelilor lor, de care fiind prinsã inima nestatornicã ºi rãtãcitoare, poate fi menþinutã între zidurile chiliei ca într-un port foarte sigur. În acest fel, preocuparea lor doar de meditaþie spiritualã ºi de paza gândurilor nu îngãduie ca mintea foarte treazã sã cadã în ispita vreunui imbold ticãlos, ba chiar o apãrã de orice gândire deºartã ºi trândavã, aºa cã cu greu ar face cineva deosebirea: care de care depinde? Oare datoritã meditaþiei sufleteºti se îndeletnicesc ei cu munca neîntreruptã a mâinilor? Sau ca urmare a muncii lor necurmate realizeazã un atât de strãlucit progres spiritual ºi dobândesc lumina ºtiinþei? (p. 129).

15) Deci dupã terminarea psalmilor ºi încheindu-se adunarea de rugãciune zilnicã, aºa cum am amintit mai sus, nimeni nu cuteazã sã întârzie oricât de puþin timp sau sã stea de vorbã cu cineva. Fãrã sã-ºi îngãduie chiar ziua întreagã sã mai iasã din chilia lui, nu-ºi pãrãseºte lucrul sãvârºit în mod obiºnuit acolo, decât dacã a fost chemat la îndeplinirea vreunei munci urgente. Odatã ieºiþi afarã îºi îndeplinesc munca astfel, încât nicio vorbã nu se aude între ei. Fiecare face treaba impusã rostind din memorie vreun psalm sau vreun pasaj din Scripturã, spre a nu-ºi lãsa nici un rãgaz de timp nu numai pentru vreo uneltire primejdioasã sau pentru planuri

38

ticãloase, dar nici chiar pentru convorbiri deºarte: gura ca ºi inima sunt ocupate deopotrivã cu o neîntreruptã meditaþie spiritualã.

Cu o deosebitã luare-aminte se vegheazã ca nimeni, mai ales tinerii, sã nu fie aflaþi cã a rãmas cu altul nici mãcar un moment, ori cã s-a retras undeva cu el, ori cã au stat mânã în mânã amândoi. Dacã vreunii, neþinând seamã de aceastã rânduialã, vor fi gãsiþi cã au sãvârºit ceva din cele ce le-au fost oprite, ca niºte nesupuºi ºi cãlcãtori de porunci ei sunt declaraþi vinovaþi de o faptã grea ºi nu vor putea scãpa chiar de bãnuiala de uneltire ºi de gânduri depravate. Dacã nu se vor curãþi prin cãinþã publicã în faþa tuturor fraþilor adunaþi la un loc, de aceastã vinovãþie, nimeni dintre ei nu mai are îngãduinþa de a lua parte la rugãciunea comunã (p. 129-130).

16) Desigur, dacã cineva a fost oprit de la rugãciune pentru vreo abatere sãvârºitã, nimãnui nu-i este îngãduit apoi de-a se ruga împreunã cu el, mai înainte de a se fi plecat la pãmânt în chip de pocãinþã ºi de a-i fi dãruit stareþul, în public, în faþa tuturor, iertarea greºelii ºi reprimirea în bisericã. Se dau la o parte cu atâta grijã ºi fug de întovãrãºirea în rugãciune cu el, fiindcã sunt convinºi cã cel îndepãrtat de la aceasta este, dupã Apostol, lãsat diavolului (I Cor. 5, 5). Drept aceea, oricine, împins de o pietate neînþeleaptã, ºi-a îngãduit sã-i stea alãturi la rugãciune mai înainte de a-l fi primit cel mai în vârstã, devine pãrtaº la osânda lui, se dã el însuºi de bunãvoie satanei, cãruia îi fusese lãsat acesta pentru îndreptarea greºelii. Fãcând astfel, îºi atrage o vinã ºi mai mare, fiindcã, întovãrãºindu-se la vorbã sau la rugã cu acesta, îi stârneºte o mai mare poftã de semeþie ºi hrãneºte nesupunerea celui pãcãtos. Într-adevãr, dându-i o mângâiere primejdioasã, va face ca inima acestuia sã se împietreascã din ce în ce mai mult ºi nu-l va lãsa sã se umileascã dupã înlãturarea din obºte, încât nici dojana celui mai în vârstã nu va avea greutate pentru el, iar la ispãºire ºi iertare se va gândi cu inima prefãcutã (p. 130).

17) Acela, în seama cãruia este datã grija de-a vesti obºtea pentru slujbã, nu-ºi poate îngãdui sã scoale fraþii la priveghiurile zilnice fãrã o anumitã rânduialã. Nu se va cãlãuzi în asta dupã placul lui sau dupã momentul când s-a trezit noaptea din somn ori dupã îndemnul somnului sau nesomnului sãu personal. Chiar dacã obiºnuinþa zilnicã l-ar face sã se deºtepte la ora fixatã, totuºi, cercetând cu grijã ºi des mersul stelelor, îi va chema pe fraþi la datoria rugãciunilor la momentul rânduit pentru adunare. Nefãcând aºa, poate fi gãsit vinovat de neprevedere, dacã, ori copleºit de somn va trece peste ora fixatã a nopþii, ori o va lua înaintea aceleiaºi ore, pentru ca apoi, grãbindu-se spre somn, sã se poatã culca mai devreme. Astfel el va fi crezut cã s-a îngrijit nu de datoria spiritualã ºi de liniºtea tuturor, cât de odihna lui (p. 130-131).

18) Mai trebuie sã ºtim de asemenea cã de sâmbãtã seara, în ajun de duminicã, pânã în seara urmãtoare, la egipteni nu se pleacã genunchii, ºi tot aºa ºi în zilele

7Cincizecimii, ºi nici nu se posteºte (p. 131)…

7 Sfântul Casian va da aceste explicaþii în Convorbirea duhovniceascã, a XXI-a. De oprirea postului s-au ocupat ºi alþi asceþi apuseni.

39

Despre norma canonicã a rugãciunilor ºi psalmilor zilnici

1) Socotesc cã am lãmurit, cu ajutorul lui Dumnezeu, ºi pe cât mi-a îngãduit puþinul meu talent, numãrul rugãciunilor ºi psalmilor de noapte. Acum trebuie sã vorbim, dupã cum am anunþat în prefaþã, despre slujbele de la ora trei, de la ºase ºi de la nouã, dupã regula mãnãstirilor din Palestina, sau Mesopotamia, care modereazã prin rânduielile ei desãvârºirea egiptenilor ºi asprimea de neimitat a disciplinei lor (p. 132).

2) În adevãr, îndatoririle pe care noi, treziþi de vestirea fratelui însãrcinat cu aceasta, suntem siliþi sã le îndeplinim pentru Domnul la anumite ore ºi intervale de timp, la ei sunt oficiate fãrã silã, necontenit, pe toatã durata zilei, cu adaos de muncã. Cãci muncesc cu mâinile fãrã încetare, fiecare în chilia lui, fãrã a pãrãsi cu totul în nici o clipã meditaþia asupra psalmilor ºi altor pãrþi din Scripturã. Ei stãruiesc în cereri ºi rugãciuni în tot timpul, petrecându-ºi toatã ziua în îndatoririle pe care noi le sãvârºim într-o anumitã vreme stabilitã. Pentru asta, în afara adunãrilor de searã ºi de noapte pentru slujire, nici o altã oficiere nu se face la ei în timpul zilei. Numai sâmbãta ºi duminica se adunã la ora trei pentru primirea Sfintei

8Împãrtãºanii . În adevãr are mai multã valoare ceea ce este dãruit fãrã încetare decât ceea ce este împlinit la intervale de timp ºi darul de bunã voie este mai plãcut decât lucrãrile fãcute printr-o constrângere canonicã. Însuºi David se bucurã de aceasta ca de ceva mai plin de laudã, când zice: „Îþi voi aduce Þie jertfã de bunãvoie” (Ps. 53, 6) sau „Cele de bunãvoie ale gurii mele binevoieºte-le, Doamne!” (Ps. 110, 108) (p. 132-133).

3) Prin urmare în mãnãstirile din Palestina, Mesopotamia ºi din întreg Orientul, slujbele din orele mai sus pomenite sunt limitate la câte trei psalmi, pentru ca ºi rugãciunile neîncetate sã fie înãlþate cãtre Dumnezeu la ceasuri hotãrâte, dar ºi îndatoririle trebuincioase de muncã sã nu poatã fi stânjenite în nici un chip de împlinirea, cu o cuvenitã mãsurã, a datoriilor spirituale. În adevãr, în aceste trei momente ºtim cã ºi profetul Daniil a îndreptat rugãciuni cãtre Domnul în faþa ferestrelor deschise din cãmara lui. ªi nu fãrã chibzuialã au fost socotite aceste momente mai potrivite pentru slujbele noastre: în acestea negreºit s-au desãvârºit

9fãgãduinþele ºi s-a împlinit opera mântuirii noastre .Cãci în ora a treia, Sfântul Duh, fãgãduit odinioarã de profeþi, se ºtie cã s-a

coborât peste Apostolii reuniþi pentru prima datã la rugãciune… Iar la ceasul al ºaselea, Domnul ºi Mântuitorul nostru S-a dãruit Tatãlui ca

jertfã fãrã de patã (Luca 23, 46) ºi, suindu-Se pe cruce pentru mântuirea lumii

8 Referinþã la „regula îngereascã” datã de Sfântul Pahomie (în Viaþa a treia, 32)9 Comentatorul Sfântului Casian, preotul J.-Cl. Guy, dã trei interpretãri simbolice, cu unele repetãri ale ceasurilor de rugãciune din epoca patristicã: ceasul al treilea, simbolizeazã coborârea Sfântului Duh dupã Tertulian, Casian ºi Ciprian; ceasul al ºaselea simbolizeazã viziunea Sfântului Petru dupã Tertulian ºi Ciprian, înãlþarea Domnului pe cruce, dupã el ºi dupã Sfântul Casian, iar ceasul al nouãlea, urcarea la templu a lui Petru ºi lui Petru ºi Ioan dupã Tertulian ºi moartea Domnului pentru câte-ºi trei. Vezi: op. cit., ad loc.

40

întregi, a ºters pãcatele neamului omenesc: „Dezbrãcând domniile ºi puterile le-a dat pe faþã” (Col. 12, 15), ºi pe noi toþi, vinovaþi ºi legaþi pentru datoria din zapisul ce nu putea fi plãtit, ne-a slobozit, ºtergând aceastã datorie ºi pironind-o pe lemnul crucii Sale (Col. 2, 14). La aceeaºi orã ºi lui Petru, într-un moment de extaz, i se descoperã chemarea neamurilor când odatã cu „lucrul” evanghelic coborât din cer ºi prezentat la picioarele lui, în care se aflau dobitoace purificate de toate neamurile, un glas divin îi zice: „Scoalã-te, Petre, junghie ºi mãnâncã” (Fapte 10, 13). „Acest lucru cu patru colþuri coborât din cer” se vede lãmurit cã nu închipuie altceva decât Evanghelia…

Iar la ora nouã a pãtruns Iisus în iad (Matei 27, 46), a alungat prin strãlucirea luminii Sale întunecimile nebiruite ale Tartarului ºi, spãrgându-i porþile de aramã ºi zdrobind încuietorile de fier, a pus capãt robiei sfinþilor, care erau þinuþi zãvoriþi în neîmblânzitul întuneric al iadului, trecându-i cu Sine în cer. Aici a îndepãrtat sabia de foc (Facere 3, 24) ºi, mãrturisindu-ºi astfel dragostea, 1-a înapoiat raiului pe vechiul locuitor. La aceeaºi orã ºi sutaºul Cornelius, stãruind cu râvna-i obiºnuitã în rugãciuni (Fapte 10, 3), aflã din gura îngerului cã Domnul ºi-a amintit de rugile ºi de milosteniile sale ºi i se vãdeºte ºi lui, la ora nouã, taina chemãrii neamurilor, tainã descoperitã lui Petru, în extaz, la ora ºase. ªi în alt loc din Faptele Apostolilor se vorbeºte despre acelaºi moment: „Iar Petru ºi Ioan se suiau la templu pentru rugãciunea din ceasul al nouãlea” (Fapte 3, 1).

Prin acestea se dovedeºte limpede cã, nu fãrã temei, trebuie respectate ºi de noi la fel, în slujirile religioase, aceste ceasuri consfinþite de oameni sfinþi ºi de apostoli; noi, dacã suntem împinºi ca de un fel de lege sã ne îndeplinim aceste îndatoriri de rugã cel puþin la momentele stabilite, apoi toatã ziua o petrecem în uitare sau în trândãvealã, ori, de suntem prinºi în treburi, nu simþim îndemnul de a ne ruga.

Despre jertfele de searã, ce trebuie sã mai spunem, de vreme ce chiar în Vechiul Testament sunt consfinþite prin legea mozaicã sã fie necontenit aduse? Negreºit jertfele de dimineaþã ºi cele de searã, oferite zilnic în templu, deºi prin victime închipuite (simbolice), putem sã le dovedim prin cele cântate de David: „Sã se îndrepteze rugãciunea mea ca tãmâia înaintea Ta: ridicarea mâinilor mele, jertfã de searã” (Ps. 140, 2). Aici s-ar putea înþelege mai cu sfinþenie cã este vorba chiar de acea adevãratã jertfã de searã, fie cea pe care Iisus a încredinþat-o El însuºi apostolilor seara la cinã, când a fãcut începutul Tainelor preasfinþite ale Bisericii (Matei 26, 26), fie cea prin care, în ziua urmãtoare, S-a oferit El însuºi Tatãlui ca jertfã de searã, adicã la sfârºitul veacurilor prin ridicarea mâinilor Sale pentru mântuirea lumii întregi.

Aceastã întindere a mâinilor Lui pe cruce este numitã pe drept cuvânt „ridicare”. În adevãr pe toþi câþi zãceau în iad i-a ridicat la ceruri, dupã fãgãduinþa pe care o fãcuse: „Când Eu voi fi înãlþat de pe pãmânt, pe toþi îi voi lua la Mine” (Ioan 12, 32).

Despre slujba de dimineaþã ne lãmureºte chiar ceea ce în mod obiºnuit se cântã zilnic în ea: „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaþã” (Ps. 62, 1) ºi „În dimineþi am cugetat la Tine” (Ps. 62, 7) ºi „Din zori m-am sculat ºi

41

am strigat” (Ps. 118, 147) ºi iarãºi: „Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaþã, ca sã cuget la cuvintele Tale” (Ps. 118, 148).

În aceste ore chiar acel stãpân de casã din Evanghelie a angajat lucrãtori în via sa (Matei 20, 1). Într-adevãr aºa se scrie despre el cã i-a angajat dis-de-dimineaþã, moment care indicã slujba noastrã de dimineaþã, apoi la ora trei, dupã aceea la ora ºase, la nouã ºi, în cele din urmã, la ora unsprezece, orã care înseamnã slujba de searã (p. 133-136).

4) Totuºi trebuie ºtiut cã aceastã slujire canonicã de dimineaþã, care acum se respectã mai ales în regiunile de apus, a fost stabilitã pentru prima datã în timpul nostru ºi în mãnãstirea noastrã. Domnul nostru Iisus Hristos Cel nãscut din Fecioara, binevoind a primi condiþia omeneascã în stare de Prunc în creºtere, a întãrit prin mila Sa aici ºi starea noastrã de pruncie încã proaspãtã ºi plãpândã în religie. Într-adevãr slujba de dimineaþã este oficiatã, în mod obiºnuit, dupã un scurt rãgaz de timp de la terminarea psalmilor ºi rugãciunilor de noapte, încheindu-se apoi ºi ea prin privegheri zilnice. Celelalte ceasuri le gãsim lãsate pânã în acest timp de înaintaºii noºtri pentru odihna trupurilor.

Însã unii mai nepãsãtori, folosindu-se fãrã mãsurã de aceastã îngãduinþã, îºi prelungeau mai mult acest rãgaz de somn. Nicio adunare nu-i silea sã iasã din chiliile lor sau sã se ridice din pat mai devreme de ora trei ºi chiar în timpul zilei, când s-ar fi cuvenit sã se ocupe cu unele îndeletniciri, erau toropiþi de prea mult somn în paguba muncii. Oboseala devenea mai apãsãtoare mai ales în zilele în care privegherile se prelungeau de la orele de searã pânã în vecinãtatea zorilor. Unii fraþi de-aici, cu duh mai fierbinte, nemairãbdând o astfel de nepãsare, îndreptarã o plângere cãtre cei mai bãtrâni. Aceºtia, discutând îndelung ºi chibzuind cu grijã, au hotãrât ca sã se îngãduie odihnã trupurilor obosite pânã la rãsãritul soarelui, când fãrã silã, fie se pot pune pe citit, fie se pot apuca de muncã. Chemaþi în sfârºit la respectarea îndatoririlor religioase, toþi sã se scoale din aºternuturi ºi, oficiind cei trei psalmi ºi rugãciunile, dupã norma care a fost stabilitã din vechime prin pilda întreitei mãrturisiri, pentru slujba de la ora trei ºi de la ºase, sã punã totodatã ºi capãt somnului ºi început muncii, printr-o dreaptã cumpãnire. Deºi aceastã regulã pare a fi fost izvoditã din întâmplare ºi stabilitã de curând pentru motivul pe care l-am pomenit, totuºi acel numãr de slujiri pe care îl indicã fericitul David, oricât de spiritual sens ar avea, luat cuvânt cu cuvânt, este foarte limpede completat: „De ºapte ori pe zi Te-am lãudat pentru judecãþile dreptãþii Tale” (Ps. 118, 164). Într-adevãr, adãugând aceastã slujire ºi fãcând astfel de ºapte ori aceste adunãri duhovniceºti, dovedim cã de ºapte ori pe zi Îi înãlþãm laude Domnului. În sfârºit, deºi aceastã regulã venitã din Orient s-a întins cu foarte mult folos pânã aci, unele mãnãstiri, cele mai vechi din Orient, neîngãduind sã fie cãlcate nicidecum bãtrânele reguli ale Pãrinþilor, nu par s-o fi primit nici pânã acum (p. 136-137).

5) Necunoscând motivul pentru care a fost stabilitã ºi gãsitã bunã aceastã oficiere, unii din aceastã provincie, odatã terminate cântãrile de dimineaþã, se reîntorc la somn, cãzând astfel chiar în greºeala pentru a cãrei înlãturare au hotãrât bãtrânii noºtri aceastã slujire. Cãci se grãbesc s-o încheie în acel ceas, în care cei nepãsãtori ºi mai puþin grijulii îºi oferã prilejul de a relua somnul. Asta nu trebuie sã

42

se întâmple cu nici un chip, aºa cum arãtam mai pe larg în cartea dinainte, când prezentam sinaxa egiptenilor, ca nu cumva curãþenia noastrã, dobânditã prin umilã mãrturisire ºi rugi de noapte, sã fie în primejdie a fi pângãritã fie de vreo revãrsare de umori naturale, fie sã fie supusã batjocurii vicleanului vrãjmaº. Apoi chiar odihna unui somn curat ºi simplu ar putea întrerupe fierbinþeala sufletului, încât, domoliþi de amorþeala somnului, sã devenim lipsiþi de vlagã ºi trândavi pentru toatã ziua ce urmeazã.

Egiptenii, pentru a nu cãdea în acest pãcat, chiar dacã în anumite zile se scoalã de obicei înainte de cântatul cocoºilor, îºi prelungesc privegherile pânã ziua, dupã terminarea slujbei. Gãsindu-i lumina dimineþii într-o astfel de fierbinþealã sufleteascã, îi pãstreazã pentru tot timpul zilei mai aprinºi ºi mai cu grijã, pregãtiþi de luptã împotriva zilnicului atac al diavolului. Exerciþiul veghilor de noapte ºi meditaþia în duh este toatã tãria lor (p. 137).

6) Trebuie sã mai ºtim, de asemenea, cã bãtrânii noºtri, care au socotit cã trebuie adãugatã aceastã slujire de dimineaþã, n-au schimbat nimic din vechiul obicei al psalmilor, încheierea serviciului divin urmând sã se facã în aceeaºi ordine ca mai înainte în slujirile de noapte. În adevãr, ei cântã la sfârºitul veghii de noapte, care se încheie de obicei dupã cântatul cocoºilor, înainte de zori, ºi la fel ºi ziua, imnurile rezervate a fi cântate în regiunea noastrã la slujba de dimineaþã, adicã psalmul 148 care începe cu „Lãudaþi pe Domnul din ceruri” ºi ceilalþi care urmeazã.

10Însã pentru aceastã nouã slujbã au fost aleºi psalmii 50, 62 ºi 89 . În sfârºit, în Italia ºi astãzi, dupã terminarea imnurilor de dimineaþã, în toate bisericile se cântã psalmul 50, care mã îndoiesc sã-ºi tragã originea din altã parte decât de aici (p. 137).

7) Cel ce n-a sosit la slujbele de la orele trei, ºase sau nouã, înainte de sfârºitul primului psalm, nu cuteazã sã mai intre în bisericã dupã aceea, nici sã se mai amestece cu cei ce psalmodiazã, ci, stând în picioare în faþa uºilor, aºteaptã terminarea slujbei. La ieºirea tuturor, plecându-se la pãmânt drept cãinþã, cere iertare pentru neglijenþa ºi întârzierea lui, ºtiind cã în niciun chip nu poate sã-ºi ispãºeascã altfel vina trândãviei sale. De altfel nu va putea fi admis nici la slujba care va urma dupã trei ore, dacã nu se va grãbi sã se supunã îndatã la o adevãratã umilinþã pentru ºtergerea greºelii de faþã. Iar pentru slujbele de noapte i se face pãsuire sã întârzie pânã la al doilea psalm, în mãsura în care, mai înainte ca fraþii sã îngenunche pentru rugãciune dupã sfârºitul psalmului, el se va fi grãbit sã intre ºi sã se amestece cu obºtea. Dacã a întârziat peste ora stabilitã mai dinainte pentru acest rãgaz, va trebui sã se supunã neîndoielnic aceleiaºi dojeni ºi pocãinþe despre care am pomenit mai sus (p. 138).

8) Desigur veghea de sâmbãtã seara, care este oficiatã în fiecare sãptãmânã începând din amurg, în vreme de iarnã, când nopþile sunt mai lungi, bãtrânii noºtri o limiteazã pânã la al patrulea cântat al cocoºilor. Dupã un priveghi de o noapte întreagã, cam în cele douã ore rãmase îºi odihnesc trupurile ºi nu mai sunt moleºiþi

10 Deci, în Rãsãrit, psalmii acestei noi rânduieli sunt 50, 62 ºi 89, pe când în Provence sau, poate, în tot Apusul, se recitã psalmii 148, 149 ºi 150, aceºtia fiind rostiþi în Rãsãrit numai la sfârºitul slujbei de noapte.

43

de toropeala somnului în tot lungul zilei, fiind astfel mulþumiþi cu acest rãgaz de întremare. ªi noi va fi bine sã respectãm cu toatã grija aceastã rânduialã, pentru ca, odatã terminatã veghea, mulþumindu-ne cu somnul care ne este îngãduit pânã la ziuã, adicã pânã la psalmii de dimineaþã, sã ne petrecem apoi toatã ziua în lucrare sau în îndeplinirea îndatoririlor. Dacã, siliþi de oboseala ºi de istovirea de pe urma veghii, vom relua ziua somnul de la care ne-am sustras noaptea, vom pãrea mai degrabã cã am schimbat timpul repaosului ºi al întremãrii de noapte, decât cã am lipsit trupul de odihna lui. Negreºit trupul, în slãbiciunea lui, nu va putea fi lipsit în niciun chip întreaga noapte de odihnã ºi apoi sã-ºi mai poatã pãstra neclãtinatã vioiciunea în ziua urmãtoare la adãpost de somnolenþa minþii ºi de toropeala spiritului. Dacã trupul nu se va înfrupta din oricât de puþin somn, dupã terminarea veghii, el mai degrabã va fi împiedicat prin aceasta decât ajutat.

Prin urmare, dacã ne vom îngãdui mãcar un somn de un ceas înainte de sosirea zilei, precum am spus, vom face sã fie folositoare toate orele de veghe, pe care le petrecem întreaga noapte în rugi: dãruind naturii ce este al sãu, nu va mai fi nevoie sã completãm ziua somnul, pe care i l-am refuzat nopþii. Negreºit îi va înapoia totul acestui trup cel ce-a încercat, nu sã-i reþinã cu chibzuinþã o parte, ci sã-i refuze totul, adicã, pentru a vorbi mai adevãrat, a vrut sã-i reteze nu cele de prisos, ci cele absolut necesare.

Pentru aceasta vor trebui plãtite cu o dobândã mai mare veghile care vor fi prelungite fãrã socotealã ºi întrecând mãsura, pânã la ziuã. De aceea ei le despart în trei pãrþi ºi osteneala, felurit distribuitã, uºureazã oboseala trupului printr-o oarecare plãcere resimþitã. Cãci dupã ce au cântat stând în picioare trei antifoane, apoi, aºezaþi la pãmânt sau pe scãunele foarte joase, dau rãspunsuri la cei trei psalmi intonaþi de unul dintre ei, fiecare psalm fiindu-le totuºi oferit lor de câte un frate, cãruia îi vine rândul. Rãmânând în aceeaºi stare de repaus, ei adaugã la cele de mai înainte câte trei citiri ºi aºa se face cã, micºorând oboseala trupului, îºi petrec veghile într-o mai mare încordare a minþii (p. 138-139).

9) În tot Orientul, din vremea predicii apostolice, când s-a pus temelia religiei ºi credinþei creºtine, s-a stabilit ca veghea de sâmbãtã sã fie oficiatã neabãtut toatã noaptea, deoarece, dupã rãstignirea Domnului ºi Mântuitorului nostru vinerea, ucenicii zdrobiþi de patimile Lui încã proaspete, au rãmas în nedormire toatã noaptea, neîngãduindu-ºi în niciun chip ochilor lor odihna somnului. Pentru acest motiv oficierea privegherii stabilitã pentru aceastã noapte este respectatã la fel în tot Orientul de atunci pânã în ziua de astãzi. De aceea ºi dezlegarea postului stabilit tot de bãrbaþii apostolici pe drept cuvânt în ziua sâmbetei, dupã oboseala priveghiului, a fost admisã în toate bisericile rãsãritului. De altfel se potriveºte ºi cu acea recomandare a Eclesiastului, care chiar de-ar avea ºi o altã însemnare tainicã, totuºi nu e strãinã nici de porunca ce ni se dã de-a atribui aceeaºi sãrbãtorire ambelor zile, ºi celei de a ºaptea ºi celei de a opta, când zice: „Împarte o bucatã acestor ºapte ºi acestor opt” (Eccl. 11, 2).

Aceastã dezlegare a postului nu trebuie socotitã a fi o participare la sãrbãtoarea iudeilor, mai ales pentru cei care se aratã strãini de orice practicã religioasã iudaicã; ea priveºte, precum am spus, numai întremarea trupului obosit, cãci postind în toate

44

sãptãmânile anului timp de cinci zile fãrã întrerupere, uºor s-ar slãbi ºi sfârºi, dacã nu s-ar înviora mãcar cu ajutorul acestor douã zile (p. 139).

10) Unii de prin cetãþile Apusului ºi mai ales din Roma, necunoscând temeiul acestei mãsuri, socotesc cã dezlegarea postului de sâmbãtã nu trebuie admisã, cu atât mai mult cu cât, susþin ei, ºi Petru a postit, în acea zi având a se mãsura cu Simon Magul. Dar din asta se vede mai mult cã el a fãcut acest lucru nu dintr-un obicei stabilit, ci constrâns mai degrabã de nevoia luptei ce-o avea în faþã, fiindcã în aceastã situaþie pare sã fi recomandat ucenicilor sãi un post nu obiºnuit, ci unul special (cerut de împrejurãri). Negreºit n-ar fi fãcut aºa, dacã ar fi ºtiut cã acesta va deveni un obicei respectat mereu, ºi tot aºa e în afarã de orice îndoialã, cã ar fi fost gata sã recomande postul chiar duminicã, dacã prilejul de luptã s-ar fi potrivit în acea zi. Totuºi n-ar fi trebuit sã fie scoasã îndatã o regulã canonicã de post din asta, fiindcã nu-l statornicise o practicã generalã, ci necesitatea constrânsese sã fie þinutã o singurã datã (p. 139-140).

11) De altfel nu trebuie ignorat nici faptul cã duminicã înainte de prânz se sãvârºeºte numai o singurã slujbã divinã în care, din respect pentru însãºi adunarea sau întrunirea duminicalã, se consacrã cu mai multã solemnitate ºi mai fierbinte psalmilor, rugãciunilor ºi citirilor. Slujirile de la orele trei ºi ºase le considerã cuprinse în aceastã slujbã. Aºa se face cã, adãugându-se citiri, nici nu se reduce nimic din îndatoririle rugãciunilor ºi totuºi, din respect pentru Învierea Domnului, pare cã li se îngãduie fraþilor o schimbare ºi o destindere faþã de alte zile. Aceastã schimbare pare cã aduce o uºurare a ascultãrii întregii sãptãmâni ºi tocmai pentru aceastã deosebire, care intervine, este aºteptatã din nou cu mai multã solemnitate întoarcerea aceleiaºi zile, ca una de sãrbãtoare. Aºteptarea acestei zile face mai puþin simþit postul sãptãmânii care va sã vie. Negreºit orice ostenealã este suportatã întotdeauna cu mai multã rãbdare ºi munca e dusã fãrã silã, dacã i se aduce vreo modificare sau urmeazã în lucrare vreo schimbare de orice fel (p. 140).

12) În sfârºit, chiar în aceste zile, adicã sâmbãta ºi duminica sau în timpuri de sãrbãtoare, când de obicei li se oferã fraþilor prânzul ºi masa de searã, seara nu se mai rostesc psalmi, nici când se aºazã la masã, nici când se scoalã, aºa cum se face mereu la prânzurile de sãrbãtoare sau la masa canonicã din vremea posturilor, pe care, ºi la început, ºi la sfârºit, le însoþesc de psalmi obiºnuiþi. Acum se aºazã la cinã fãcând doar o singurã rugãciune. Motivul stã în faptul cã, aceastã masã de searã fiind neobiºnuitã la monahi, nu sunt obligaþi toþi sã ia parte la ea, afarã numai de fraþii pelerini veniþi pe neaºteptate, de cei cu sãnãtate ºubredã sau de cei pe care vrerea lor îi îndeamnã sã vinã (p. 140).

Despre duhul lãcomiei

36. Astfel, venind încã în vremea uceniciei mele de la mãnãstirile din Palestina la un oraº al Egiptului, pe nume Dioleos, am vãzut acolo o mare mulþime de monahi supusã disciplinei mãnãstirii ºi alcãtuitã dintr-un ales cin monahal, care se aflã chiar la loc de frunte. Stârniþi de laudele tuturora, ne-am grãbit sã vedem cu privire

45

treazã ºi un alt cin monahal, care era socotit ºi mai bun, ºi anume cel al anahoreþilor. Aceºtia, fireºte, locuiesc mai întâi timp foarte îndelungat în mãnãstiri, unde se deprind sârguincios cu regula rãbdãrii ºi a înþeleptei chibzuinþe. Dupã ce au ajuns la virtutea umilinþei ºi a sãrãciei de bunã voie ºi au dobândit curãþirea deplinã de toate patimile, pãtrund în singurãtãþile adânci ale pustiului, ca sã se lupte cu demonii în rãzboi înfricoºat.

Am aflat, prin urmare, cã oamenii cu o astfel de viaþã locuiesc dincoace de albia Nilului, într-un þinut care, mãrginit dintr-o parte de fluviu, din alta de întinderea fãrã sfârºit a mãrii, dã naºtere unei insule de nelocuit de nimeni altcineva în afarã de monahii, care cautã singurãtãþile – de altfel pãmântul sãrãturat ºi sterpãciunea nisipurilor nu îngãduie nicio culturã. Spre aceºtia m-am grãbit, zic, cu o mare dorinþã ºi m-au minunat peste mãsurã chinurile la care se supun din râvna spre virtute ºi dragostea de singurãtate. Cãci pânã ºi de lipsa de apã sunt apãsaþi în aºa mãsurã, încât o drãmuiesc cu atâta grijã ºi zgârcenie, cum nici omul cel mai cumpãtat nu-ºi pãstreazã ºi economiseºte chiar vinul cel mai scump. Cãci o carã pentru trebuinþele lor chiar din albia fluviului, cale de trei mile ºi chiar mai mult, distanþa încã dublându-se din cauza chinului cumplit de a strãbate printre dunele de nisip (p. 183).

..........................................................................................................................37. Vãzându-i, m-am aprins de dorinþa de a-i imita ºi mai sus pomenitul

Arhebius, cel mai de seamã dintre ei, m-a adus cu omenia la chilia lui. Auzind de dorinþa mea, a nãscocit cã vrea sã plece de acolo ºi, având a se cãlãtori, îmi lasã mie coliba sa, asigurându-mã cã, chiar de n-aº fi venit eu, ar fi fãcut asta. Am primit bucuros darul, arzând de dorinþa de a rãmâne aici, ºi, dând crezare neîndoielnicã unui atât de mare bãrbat, am luat în stãpânire coliba cu toatã mobila ºi uneltele sale. Astfel, folosindu-se de o pioasã înºelãciune, lipsi de acasã câteva zile, ca sã-ºi procure cele necesare pentru o altã colibã, pe care, reîntorcându-se, a construit-o cu mare trudã. Nu dupã multã vreme, venind alþi fraþi, care, cuprinºi ºi ei de aceeaºi dorinþã, s-au hotãrât sã trãiascã acolo, i-a înºelat ºi pe ei cu aceeaºi minciunã, izvorâtã din dragoste, dãruindu-le-o ºi pe aceasta, cu toate cele de trebuinþã. Iar el, stãruind fãrã ostenire în lucrarea dragostei, ºi-a fãcut o a treia colibã în care sã locuiascã (p. 183-1849).

Despre duhul neliniºtii

1. …Neliniºtea inimii, vecinã cu tristeþea ºi încercatã mai ales de cei însinguraþi, este un vrãjmaº mai înverºunat, obiºnuit celor ce trãiesc în pustiu. Îndeosebi, în jurul orei ºase, îl tulburã pe monah niºte friguri, care revin la anumite intervale ºi, la orele obiºnuite acceselor, produc sufletului bolnav fierbinþeli violente. În sfârºit, unii bãtrâni spun cã acesta este duhul cel de amiazã, pomenit în psalmul 90 (p. 226-227).

2. De îndatã ce a ajuns stãpân pe bietul suflet, îi stârneºte monahului groazã de locul unde se aflã, silã de chilie, dispreþ ºi desconsideraþie pentru fraþii împreunã

46

trãitori sau de departe, ca fiind nepãsãtori ºi prea strãini de cerinþele duhului. Îl face leneº ºi neînstare de nicio muncã înãuntrul chiliei, nemailãsându-l sã stea în casã ºi sã se dedea cititului. Se lamenteazã întruna cã nu vede niciun progres, rãmânând de atâta vreme în acelaºi loc, ºi se tânguie ºi suspinã cã nici un rod spiritual nu va avea, de nu se rupe odatã de acea obºte. Suferã cã, acolo unde se aflã, va fi lipsit de orice câºtig pentru suflet, de vreme ce n-a zidit în duh ºi n-a câºtigat pe nimeni prin învãþãtura ºi pilda vieþii sale, deºi îi putea conduce ºi pe alþii ºi sã le fie multora de folos. Laudã mult mãnãstirile îndepãrtate, înfãþiºeazã locurile acelea ca fiind mai folositoare pentru desãvârºire ºi mai potrivite pentru mântuire ºi zugrãveºte ºi viaþa de obºte a fraþilor de acolo ca plãcutã ºi plinã de trãire spiritualã. Dimpotrivã, toate câte îl înconjurã sunt supãrãtoare ºi nu numai cã nicio întãrire sufleteascã nu gãseºte la fraþii trãitori aici, dar nici hrana trupului n-o agoniseºte fãrã trudã grea. În sfârºit, mântuire nu-ºi poate afla dacã rãmâne locului ºi nu pleacã în cea mai mare grabã de aici, pãrãsind chilia în care, încã întârziind, va trebui sã-ºi gãseascã pieirea.

Apoi dupã cinci sau ºase ore, simte o aºa sfârºealã în trup ºi atâta nevoie de hranã, încât parcã s-ar fi trudit ºi istovit într-un drum lung sau într-o muncã grea, ori ºi-ar fi refuzat hrana douã sau trei zile de post. Atunci priveºte neliniºtit în jur, se tânguie cã toþi fraþii îl ocolesc, se þese întruna dinãuntru în afarã ºi de afarã înãuntru ºi cerceteazã mereu soarele, de parcã prea întârzie sã apunã. Mintea-i tulburatã fãrã de noimã i se umple de o aºa neagrã întunecime ºi devine atât de leneºã ºi neputincioasã la orice îndrumare spiritualã, încât socoteºte cã nu-ºi poate afla niciun alt remediu pentru o atât de adâncã deznãdejde, decât vizitând vreun frate sau lãsându-se alinãrii somnului.

În sfârºit, aceeaºi boalã îi dã îndemnuri cinstite ºi trebuincioase: sã meargã sã-ºi salute fraþii sau sã viziteze bolnavii, oricât de departe s-ar afla locuind. Îi porunceºte chiar unele îndatoriri pioase ºi religioase: sã caute sã afle veºti despre vreunii sau vreunele dintre rude ºi sã se grãbeascã sã-i viziteze mai des. Este o operã de mare pietate, mai ales sã vadã des acea femeie evlavioasã ºi devotatã lui Dumnezeu, lipsitã de orice sprijin pãrintesc, ºi e un lucru sfânt a-i procura cele de trebuinþã în pãrãsirea ºi dispreþul ce-i aratã pãrinþii. Se cuvine mai degrabã sã te cheltuieºti în asemenea activitãþi pioase, decât sã stai în chilie nefolositor ºi fãrã nicio mulþumire sufleteascã (p. 227-228).

3. ªi aºa, bietul suflet asaltat de vrãjmaºi cu asemenea vicleºuguri, cât timp este sleit de duhul neliniºtii, ca de loviturile foarte tari ale unui berbec, îºi aflã scãparea sau în somn, sau este dat afarã din chilie, ca sã-ºi caute în vizitarea unui frate o alinare a suferinþei. Dar leacul folosit deocamdatã îl va îmbolnãvi ºi mai rãu curând dupã aceea, cãci vrãjmaºul îl va ataca ºi mai des ºi mai înverºunat pe cel pe care-l ºtie cã, pornitã lupta corp la corp, va întoarce spatele ºi-l vede bine cã-ºi sperã scãparea în fugã, nu în lupta pânã la victorie. Scos afarã puþin câte puþin din chilia lui, începe sã uite þinta vieþuirii lui aici, care nu este alta decât admiraþia ºi contemplarea acelei divine ºi sublime curãþii, care nu poate fi dobânditã decât în liniºte ºi în stãruinþa de a rãmâne necontenit în chilia lui ºi în meditaþie. Astfel, ostaºul lui Hristos, ajuns fugar ºi dezertor din oastea lui, „se încurcã în treburile

47

vieþii”, preocupat sã placã foarte puþin „celui care strânge oaste” (p. 228).4. Toate neajunsurile acestei boli le-a exprimat cu fineþe fericitul David într-un

singur verset: „Istovitu-s-a sufletul meu de supãrare” (Ps. 118, 28), adicã de neliniºte. A spus deci precis cã nu trupul, ci sufletul s-a istovit, cãci cu adevãrat sufletul, care a fost rãnit de sãgeata acestei tulburãri, istovindu-se, este îndepãrtat de la orice contemplare a virtuþilor ºi de la vãzul sensurilor spirituale (p. 228).

5. Prin urmare, atletul lui Hristos, care trebuie sã se întreacã dupã regula jocului în lupta pentru desãvârºire, trebuie sã se grãbeascã a alunga din ascunziºurile sufletului ºi aceastã boalã ºi aºa sã se rãzboiascã pe ambele fronturi cu acest ticãlos duh al neliniºtii, încât nici sã nu cadã doborât de sãgeata somnului, nici, alungat din zidurile mãnãstirii, sã disparã ca un dezertor sub cine ºtie ce pretext, chiar de evlavie (p. 228-229).

6. Într-adevãr, în orice fel va fi început sã-l biruie duºmanul pe cineva, îl va tolera, ca pe un laº ºi supus al sãu sau sã rãmânã fãrã niciun folos spiritual în chilia lui sau, smulgându-l de aici, îl va face nestatornic în orice privinþã ºi un rãtãcitor. Tembel la orice treabã, va da târcoale necontenit chiliilor fraþilor sau mãnãstirilor, nepreocupându-se de nimic altceva decât unde sã-ºi asigure sub orice motiv hrana pentru a doua zi. Fireºte, mintea leneºului nu e în stare sã cugete la nimic altceva, decât la mâncare ºi pântec, pânã când, gãsind în sfârºit tovãrãºia vreunui bãrbat sau a vreunei femei, cuprinºi de aceeaºi amorþealã spiritualã, se încurcã în treburile ºi nevoile lor, ºi aºa se lasã prins, puþin câte puþin, în plasa vãtãmãtoarelor lor îndeletniciri, încât, legat ca în niºte încolãcituri de ºarpe, de aici încolo nu va mai fi în stare niciodatã sã se deznoade pentru a se reîntoarce la desãvârºirea vechii lui metanii (p. 229).

7. Fericitul Apostol, fie cã vãzuse aceastã boalã nãscutã din duhul neliniºtii furiºându-se chiar atunci, fie, prevãzând prin descoperirea Duhului Sfânt cã se va ivi mai târziu, se grãbeºte ca un adevãrat doctor al sufletului s-o previnã prin medicamentele mântuitoare ale poruncilor sale. De aceea, scriindu-le Tesalonicenilor, ca cel mai priceput ºi desãvârºit medic, mai întâi susþine slãbiciunea suferinzilor prin tratamentul blajin ºi uºor al cuvântului…

„Dar vã îndemn, fraþilor, sã prisosiþi mai mult” ºi în sfârºit abia acum dã pe faþã ceea ce de mult plãnuia: „ªi sã vã daþi silinþa sã trãiþi în liniºte” (I Tes. 4, 11–12). Dupã prima poruncã, o dã ºi pe cea de a doua: „ªi sã faceþi fiecare cele ale voastre” (I Tes. 4, 11–12) ºi apoi pe a treia: „ªi sã lucraþi cu mâinile voastre, precum am dat poruncã” (I Tes. 4, 11 –12), pe a patra: „ªi sã umblaþi cuviincios faþã de cei din afarã” (I Tes. 4, 11 – 12), ºi a cincea: „ªi sã nu aveþi trebuinþã de nimeni” (I Tes. 4, 11 –12). Iatã, acum, ideea a cãrei dezvãluire o amâna prin atâtea introduceri ºi care se recunoaºte cã o nutrea în inima lui.

„ªi sã vã daþi silinþa sã trãiþi în liniºte”, adicã sã rãmâneþi în chiliile voastre ºi sã nu vã lãsaþi tulburaþi de feluritele zvonuri, care, în mod obiºnuit se nasc din dorinþele ºi taifasurile celor ce lenevesc, ca sã nu neliniºtiþi ºi pe alþii. „ªi sã vã faceþi fiecare cele ale voastre”, adicã sã nu doriþi sã cercetaþi, din curiozitate, faptele lumii, ºi sã nu spionaþi felul de viaþã al altora, în loc sã vã daþi osteneala spre îndreptarea voastrã ºi spre cultivarea virtuþilor, „ªi sã lucraþi cu mâinile voastre,

48

dupã cum v-am poruncit vouã”. Ca sã nu se întâmple cele asupra cãrora atrãsese atenþia mai înainte, adicã de a fi neliniºtiþi, de a se preocupa de treburile altora, de a umbla necuviincios faþã de cei din afarã sau de a dori bunul altuia, acum a adãugat „ºi sã lucraþi cu mâinile voastre, precum v-am poruncit vouã”. Într-adevãr, el aratã limpede cã lenea este cauza tuturor relelor înfierate mai sus. Fireºte, nimeni nu poate fi nici neliniºtit, nici dispus sã se preocupe de treburile altora, decât cel ce nu-ºi aflã liniºtea sã stãruie în munca mâinilor sale. Adaugã ºi a patra boalã care se naºte tocmai din aceastã trândãvie, adicã umbletul necuviincios, zicând: „ªi sã umblaþi cuviincios faþã de cei din afarã”. Nimeni nu poate umbla cuviincios, nici chiar printre oamenii acestui veac, dacã nu se împacã în niciun chip cu gândul de a se deda muncii mâinilor lui între pereþii chiliei. Dimpotrivã, în mod obligatoriu, va avea purtare necuviincioasã cel ce umblã dupã cele trebuincioase hranei, cãci se va coborî chiar la linguºiri, se va împãtimi dupã ultimele noutãþi, umblând dupã prilejuri de procese ºi de flecãrealã, prin care sã-ºi asigure posibilitãþi de a pãtrunde în diferite case. „ªi sã nu aveþi trebuinþã de nimeni”. Nu se poate sã nu umble ahtiat dupã daruri ºi rãsplãþi cel care nu-i bucuros sã-ºi agoniseascã cele ale traiului zilnic din osteneala cinstitã ºi tãcutã a muncii sale. Vedeþi, deci, cã atât de multe prilejuri de cãderi grele ºi ruºinoase izvorãsc numai din acest viciu…

De aceea, îndatã, ca un foarte priceput medic, încearcã sã tãmãduiascã, retezând cu fierul spiritual mãdularele atinse de cangrenã, cãrora nu le-a putut aduce însãnãtoºire printr-un medicament uºor, zicându-le: „Sã vã feriþi de orice frate care umblã fãrã rânduialã ºi nu dupã învãþãtura primitã de la noi” (II Tes. 3, 6). Prin urmare, el porunceºte sã se fereascã de cei ce nu vor sã se dedea la muncã ºi sã-i reteze din mijlocul lor, ca pe niºte mãdulare stricate de putreziciunea lenei, ca nu cumva boala trândãviei, ca dintr-o molipsire ucigãtoare, furiºându-ºi puroiul, sã strice mãdularele sãnãtoase. ªi pregãtindu-se sã vorbeascã despre cei ce nu vor sã lucreze cu mâinile lor ºi sã-ºi mãnânce în liniºte pâinea, ºi de care chiar ne-a poruncit sã ne ferim, fiþi atenþi la cuvintele de ocarã cu care îi arde de la început. În primul rând, spune cã aceºtia umblã în neorânduialã ºi nu dupã învãþãtura lui, cu alte cuvinte aratã cã sunt îndãrãtnici, de vreme ce nu vor sã se îndrume dupã povaþa sa ºi necuviincioºi, cât timp nu þin seama de nicio împrejurare potrivitã ºi cuvenitã pentru ieºirea din casã, pentru vizite, pentru conversaþie ºi de timpul zilei. Într-adevãr, cel fãrã rânduialã în viaþã, în mod obligatoriu va fi supus tuturor acestor defecte. „ªi dupã învãþãtura primitã de la noi”; prin aceste cuvinte, îi aratã oarecum rãzvrãtiþi ºi dispreþuitori, dacã desconsiderã învãþãtura primitã de la el ºi nu vor sã ia drept pildã ceea ce-ºi amintesc cã i-a învãþat nu numai prin cuvânt, dar ºtiu cã dascãlul lor a împlinit ºi prin faptã. „Cãci singuri ºtiþi cum trebuie sã vã asemãnaþi nouã” (II Tes. 3, 7). Adaugã o covârºitoare mustrare când afirmã cã ei nu au nici un respect pentru cele ce sunt întipãrite chiar în memoria lor ºi pe care au primit învãþãturã sã le imite povãþuiþi, nu numai prin cuvânt, dar primind imbold chiar prin pilda lucrãrilor sale (p. 229-232).

8. „Cãci noi n-am fost fãrã de rânduialã când am fost la voi” (II Tes. 3, 7). În momentul când vrea sã le probeze prin munca depusã, cã el n-a fost fãrã de rânduialã printre ei, îi înfiereazã din plin pe cei ce refuzã sã lucreze, sugerând cã din

49

viciul lenei ei sunt într-o necontenitã neorânduialã. „Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar” (II Tes. 3, 8). Prin fiecare cuvânt, învãþãtorul neamurilor îºi sporeºte mustrarea. Propovãduitorul Evangheliei declarã cã n-a mâncat pâine în dar de la nimeni, deºi ºtie cã Domnul a poruncit „cã cel ce propovãduieºte Evanghelia, sã trãiascã din Evanghelie” (II Cor. 9, 14), ºi iarãºi „vrednic este lucrãtorul de hrana sa” (Matei 10, 10). Atunci când cel ce propovãduieºte Evanghelia nu ºi-a îngãduit, în virtutea poruncii domneºti, hranã în dar, deºi sãvârºea o muncã sublimã ºi spiritualã, ce vom face noi, cãrora nu ne-a fost încredinþatã nu numai nicio propovãduire, dar nicio altã grijã, decât cea a sufletului nostru? Bizuindu-ne pe ce, când mâinile ne stau în nelucrare, vom cuteza sã mâncãm o pâine nemuncitã, pe care vasul cel ales, legat de grija propovãduirii Evangheliei, nu ºi-a permis s-o mãnânce fãrã osteneala mâinilor „ci cu muncã, zice el, ºi cu trudã am muncit noaptea ºi ziua, ca sã nu împovãrãm pe nimeni dintre voi” (II Tes. 3, 8). El adaugã încã ºi cazna ce ºi-a impus. Cãci el nu spune simplu „n-am mâncat pâinea în dar de la cineva dintre voi” ºi sã se fi oprit aici – aºa cum ar fi putut sã parã, desigur, cã a trãit din propriile lui venituri nemuncite sau cu bani economisiþi, ori din colectele ºi darurile altora, fireºte, nu ai acestora – „ci, continuã el, cu muncã ºi cu trudã am lucrat noaptea ºi ziua” (II Tes. 3, 8), adicã am trãit numai din osteneala noastrã. ªi fãceam asta, voia sã spunã, nu pentru cã aºa vream sau ne plãcea, ca o trebuinþã de repaus sau de exerciþiu al trupului, ci nevoia de hranã ºi sãrãcia ne silea sã recurgem la ea, cu o nespusã ostenealã trupeascã. Cãci din grija de hranã mã supuneam fãrã încetare acestei munci a braþelor, nu numai în timpul zilei, dar chiar ºi al nopþii – care de obicei e rezervatã pentru odihna trupului (p. 232).

9. Totuºi n-a fost singurul, mãrturiseºte el, care sã se fi comportat aºa între ei, ca nu cumva sã parã cã aceasta n-a fost o regulã importantã ºi generalã, dacã le-ar fi fost impusã doar prin pilda lui; dar toþi câþi se însoþiserã cu el în slujirea Evangheliei, adicã Silvan ºi Timotei, care subscriu la aceastã epistolã, toþi, afirmã el, au muncit la fel. Prin urmare, prin însuºi faptul cã declarã în ea „ca sã nu împovãrãm pe nimeni dintre voi” îi supune la o mare ruºine. În adevãr, dacã chiar propovãduitorul Evangheliei, care le-o încredinþa prin semne ºi minuni, nu îndrãznea sã mãnânce o pâine nemuncitã, ca sã nu fie povarã nimãnui, cum ar putea sã nu se considere drept povarã cei ce-ºi permit s-o mãnânce trândãvind în nelucrare? (p. 232-233).

10. „Nu doar cã n-aveam puterea aceasta, ci ca sã vã dãm o pildã cu noi înºine, ca sã faceþi la fel” (II Tes. 3, 9). Aratã ºi motivul pentru care ºi-a impus atâta muncã: „pentru ca sã vã dau o pildã, spune el, ca sã faceþi ca noi” ºi anume, dacã, poate, veþi da uitãrii învãþãtura adresatã urechilor voastre prin grai, cel puþin sã þineþi minte mai trainic pildele de vieþuire, ai cãror martori au fost ochii voºtri. Nu-i uºoarã dojana ce le-o face ºi când declarã cã ºi-a obligat trupul la aceastã muncã ºi ostenealã de zi ºi de noapte numai pentru pildã ºi cu toatã truda la care s-a supus pentru ei, fãrã ca el personal sã aibã nevoie, ei totuºi nu se lasã învãþaþi. „De altfel, spune el, aveam puterea ºi ne erau la dispoziþie avuþiile ºi bunurile tuturora dintre voi ºi ºtiam cã am îngãduinþa Domnului nostru de a mã folosi de ele, totuºi nu m-am slujit de aceastã putere, ca nu cumva, ceea ce aº fi fãcut eu bine ºi încuviinþat, sã le ofere altora o

50

pildã vãtãmãtoare de lene. ªi de aceea, propovãduind Evanghelia, am preferat sã mã întreþin din munca braþelor mele ºi sã vã deschid calea vouã celor ce voiþi sã pãºiþi pe drumul virtuþilor ºi, prin truda mea, sã vã dau un model de viaþã” (p. 233).

11. Totuºi, ca nu cumva sã parã cã, muncind în tãcere ºi voind sã-i formeze prin pilde, nu prea i-a instruit ºi prin porunci, adaugã: „Cãci când ne aflam la voi, zice el, v-am dat porunca aceasta: cine nu vrea sã lucreze, acela sã nu mãnânce” (II Tes. 3, 10). Gândindu-se tot la nepãsarea celor ce dispreþuiesc îndemnul de a-l imita, deºi ei ºtiu cã el, ca un bun dascãl, a lucrat cu mâinile pentru a-i învãþa ºi deprinde cu munca, îºi dubleazã sârguinþa ºi preocuparea, spunându-le cã nu numai li s-a oferit spre pildã, dar necontenit le-a ºi propovãduit prin cuvânt sã nu mãnânce cine nu vrea sã munceascã (p. 233).

12. Acum nu se mai foloseºte de sfatul unui dascãl sau medic, ci se porneºte împotriva lor cu severitatea unui judecãtor ºi, reluând puterea apostolicã, întocmai ca într-un tribunal, pronunþã sentinþa împotriva celor ce-l dispreþuiau. Scriindu-le plin de ameninþare Corintenilor, îi previne pe ei, cãzuþi în pãcat, cu acea putere fireºte care, afirmã el, i-a fost datã de Dumnezeu, ca înºiºi sã se grãbeascã a se îndrepta înainte de sosirea lui, poruncindu-le astfel: „Vã rog dar sã nu mã siliþi, când voi fi de faþã, sã îndrãznesc împotriva unora cu acea putere” (II Cor. 10, 2), ºi iarãºi: „ªi chiar dacã mã voi lãuda ceva mai mult cu puterea noastrã, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidire iar nu spre dãrâmarea voastrã, nu mã voi ruºina” (II Cor. 10, 8). În numele acestei puteri, declarã el: „Dacã cineva nu vrea sã munceascã, nici sã nu mãnânce” (II Tes. 3, 10). El nu-i dã pe seama sabiei veacului, ci, cu autoritatea Duhului Sfânt, îi opreºte de la hrana acestei vieþi pentru a-i constrânge sã primeascã poruncile mântuitoare, siliþi mãcar de o nevoie naturalã ºi de frica pieirii prezente, dacã, poate, negândindu-se la pedeapsa morþii veºnice ºi, îndrãgind trândãvia, vor sã rãmânã tot îndãrãtnici la orice îndemn (p. 233-234).

13. În sfârºit, dupã asprimea evanghelicã, exprimatã cu atâta energie, aratã acum ºi motivul pentru care a recurs la toate acestea: „Am auzit cã unii de la voi umblã fãrã rânduialã, nelucrând nimic ºi iscodind”. Nicãieri el nu s-a mulþumit sã-i declare atinºi de o singurã boalã pe cei care nu vor sã se dedea la muncã. Cãci în prima epistolã îi numeºte „fãrã de rânduialã” ºi cã nu umblã dupã învãþãtura pe care au primit-o de la el, ba chiar îi defineºte cã sunt neliniºtiþi ºi mãnâncã o pâine nemuncitã. „Am auzit, zice din nou aici, cã unii de la voi umblã fãrã de rânduialã”, ºi adaugã îndatã a doua boalã, care este rãdãcina acestei neorânduieli „nelucrând nimic” ºi pe a treia „ci iscodind” (p. 234).

14. Acum se grãbeºte el sã aducã cuvenita curãþire a lãcaºului unor atât de numeroase vicii. Lãsând la o parte puterea apostolicã, la care recursese cu puþin mai înainte, se reîntoarce din nou la inima de pãrinte iubitor, sau de medic compãtimitor, ºi aduce printr-un sfat sãnãtos lecuire fiilor sau celor suferinzi, zicând: „Unora ca aceºtia le poruncim ºi îi rugãm, în Domnul nostru Iisus Hristos, ca sã munceascã în liniºte ºi sã-ºi mãnânce pâinea lor” (II Tes. 3, 12). Numai prin mântuitoarea povaþã de a munci a tratat, ca cel mai priceput medic, cauzele atâtor plãgi care decurg din trândãvie, ºtiind cã ºi celelalte boli, care se înmulþesc din aceeaºi tulpinã, pot fi îndatã stinse, odatã ce a fost suprimatã cauza maladiei

51

principale (p. 234).15. Totuºi, el, medicul cel pãtrunzãtor ºi prevãzãtor, doreºte nu numai sã

vindece rãnile celor suferinzi, dar ºi celor sãnãtoºi le dã la fel poveþe potrivite pentru a-ºi pãstra o neºtirbitã sãnãtate: „Voi însã, nu pregetaþi sã faceþi ce e bine” (II Tes. 3, 13). Urmându-ne pe noi, adicã mergând pe cãile noastre, împliniþi, imitându-ne, pildele de muncã date vouã ºi nu vã menþineþi de fel în lenevia ºi nepãsarea acelora. „Sã nu pregetaþi sã faceþi ce e bine”, adicã arãtaþi-le lor, ca ºi noi, înþelegerea voastrã, dacã poate au neglijat sã respecte cele ce le-am spus. Aºa cum i-a susþinut pe cei bolnavi, ca, slãbiþi de lene, sã nu se lase pradã neorânduielii ºi istovirii, tot astfel îi previne pe cei sãnãtoºi, ca omenia, ce ni se cere prin porunca Domnului s-o arãtãm faþã de cei buni ºi de cei rãi, sã nu le-o refuzãm unora care, poate din ticãloºie, n-au vrut sã se întoarcã la învãþãtura sãnãtoasã: deci, sã nu înceteze a le face bine ºi a-i sprijini pe aceºtia, atât prin cuvânt de mângâiere ºi de dojanã, cât ºi prin obiºnuitele binefaceri sau prin bunãvoinþã (p. 234-235).

16. Totuºi, ca nu cumva aceastã bunãtate sã-i facã pe unii sã dispreþuiascã orice ascultare de poruncile lui, recurge din nou la asprimea apostolicã: „ªi dacã vreunul nu ascultã de cuvântul nostru prin epistolã, pe acesta sã-l însemnaþi ºi sã nu mai aveþi cu el niciun amestec, ca sã se ruºineze” (II Tes. 3, 14). Dându-le în grijã de ce lucruri trebuie sã þinã seama, din respect pentru el ºi pentru folosul comun, ºi cu ce luare-aminte sã pãzeascã poruncile apostolice, adaugã îndatã, cu bunãtatea unui pãrinte atotiertãtor, ºi îi povãþuieºte, ca pe fiii sãi, ce sentimente frãþeºti sã pãstreze din dragoste faþã de aceºti oameni: „Dar sã nu-l socotiþi ca pe un vrãjmaº, ci povãþuiþi-l ca pe un frate” (II Tes. 3, 15). Severitãþii de judecãtor i-a alãturat bunãtatea de pãrinte, iar sentinþa pronunþatã cu asprime apostolicã a îndulcit-o cu blândeþea îngãduitoare. Pe de o parte porunceºte sã fie însemnat cel ce nu vrea sã se supunã poruncilor lui ºi sã nu se amestece cu el ºi totuºi dã sfatul sã nu se facã asta cu pornire de urã, ci cu dragoste de frate ºi în vederea îndreptãrii lor. „Sã nu vã amestecaþi cu acela, ca sã se ruºineze”, zice el, ca, cine nu s-a îndreptat prin sfaturile mele blânde, cel puþin, ruºinându-se de izolarea voastrã obºteascã, sã-nceapã în sfârºit a fi readus pe calea mântuirii (p. 235).

17. ªi în epistola cãtre Efeseni, vorbind tot despre muncã, a dat astfel de porunci: „Cine a furat sã nu mai fure, ci mai vârtos sã se osteneascã, lucrând cu mâinile sale, lucru cinstit, ca sã aibã sã dea ºi celui ce nu are” (Efes. 4, 28). ªi în Faptele Apostolilor aflãm tot aºa, cã nu s-a mulþumit doar sã înveþe aceleaºi lucruri, dar le-a pus ºi în faptã. Cãci, atunci când a venit la Corint, n-a primit sã rãmânã în altã parte decât la Acvila ºi Priscila, care erau lucrãtori de acelaºi meºteºug, pe care-l practica de obicei ºi el, cãci aºa citim acolo: „Dupã aceasta, Pavel, plecând din Atena a venit la Corint. ªi gãsind el pe un iudeu cu numele de Acvila, de neam din Pont, ºi pe Priscila, femeia lui, a venit la ei ºi pentru cã erau de aceeaºi meserie, a rãmas la ei ºi lucrau, cãci erau fãcãtori de corturi” (Fapte 18, 1 –3) (p. 235).

18. Apoi ducându-se la Milet, a trimis de aici la Efes sã-i cheme pe preoþii Bisericii din Efes ºi, dându-le învãþãturi, cum vor trebui sã conducã în lipsa lui Biserica Domnului, le spune: „Argint sau aur n-am poftit de la nimeni. Voi înºivã ºtiþi cã mâinile acestea au lucrat pentru trebuinþele mele ºi ale celor ce erau cu

52

mine. Toate vi le-am arãtat, cãci, ostenindu-vã astfel, trebuie sã-i ajutaþi pe cei slabi ºi sã vã aduceþi aminte de cuvintele Domnului Iisus, cãci El a zis: «Mai fericit este a da, decât a lua»” (Fapte 20, 33, 35). Grea pildã de vieþuire ne-a lãsat, când mãrturiseºte cã n-a muncit doar cât sã-ºi satisfacã nevoia trupului sãu, ci cât putea fi de ajuns chiar trebuinþelor celor ce erau cu dânsul, care, desigur, ocupaþi zilnic cu slujiri necesare, nu mai izbuteau sã-ºi agoniseascã hrana tot cu mâinile lor. Aºa cum le spunea Tesalonicenilor cã a muncit pentru a le da un model de imitat, la fel ºi aici adaugã ceva asemãnãtor, când zice: „Toate vi le-am arãtat vouã, cãci, ostenindu-vã astfel, trebuie sã-i ajutaþi pe cei slabi”, desigur, cu mintea sau cu trupul. Adicã sã ne grãbim a-i reface pe aceºtia mai degrabã prin truda noastrã ºi cu banii agonisiþi din sudoarea muncii ºi nu din prisosul belºugului sau cu banii puºi deoparte ori din dãrnicia ºi avutul altuia (p. 235-236).

19. ªi tocmai acest lucru spune cã este porunca Domnului: „Fiindcã El însuºi, adicã Domnul Iisus, a zis: Mai fericit este a da, decât a lua”. Mai fericitã este dãrnicia binefãcãtorului, decât lipsa nevoiaºului, dãrnicie fãcutã nu din banii câºtigaþi din necinste ºi rea credinþã sau din comorile ascunse ale zgârceniei, ci cea din rodul muncii personale ºi din sudoare sfântã. De asemenea, „este mai fericit a da decât a lua”, deoarece, deºi sunt deopotrivã de sãraci ºi cel ce primeºte ºi cel ce dã, totuºi acesta, prin osteneala lui se strãduieºte sã agoniseascã ºi pentru satisfacerea trebuinþelor lui ºi sã dãruiascã cu pioasã râvnã celui în nevoie. Împodobit cu un dublu har, el se bucurã ºi de deplina sãrãcie a lui Hristos, prin lepãdarea de toate bunurile sale, dar îºi îngãduie ºi dãrnicia celui bogat, prin osteneala ºi simþirea lui. Cel dintâi cinsteºte pe Dumnezeu prin cuvenitele strãdanii, închinându-I în dar din roadele dreptãþii sale, celãlalt însã, moleºit de toropeala trândãviei ºi de nepãsare, se dovedeºte nevrednic, dupã sentinþa Apostolului, chiar sã mãnânce. Îndrãznind sã mãnânce o pâine nemuncitã, cu toatã opunerea Apostolului, se face vinovat de pãcatul îndãrãtniciei (p. 236).

………………………………………………………………………..............21. Chiar preaînþeleptul Solomon, în multe pasaje, aratã aceastã boalã a

leneviei, zicând, de pildã: „Cel ce umblã dupã lene, se va sãtura de sãrãcie” (Pilde 28, 19), desigur vãzutã sau nevãzutã. De altfel, orice leneº trebuie sã se înfãºoare în felurite vicii ºi sã se þinã deoparte de contemplarea lui Dumnezeu ºi de bogãþiile duhului, despre care spune fericitul Apostol: „Cãci prin El v-aþi îmbogãþit deplin, în tot cuvântul ºi în toatã cunoºtinþa” (I Cor. 1, 5). În altã parte, astfel este descrisã sãrãcia leneºului: „Tot somnorosul va fi îmbrãcat în zdrenþe” (Pilde 23, 21)…

Cel stãpânit de somnul lenei ºi neliniºtii va prefera sã se acopere nu cu agoniseala hãrniciei sale, ci cu zdrenþele trândãviei sale. Tãind petice din plinãtatea desãvârºitã a trupului Scripturii, îºi va potrivi pentru lenevia lui nu un veºmânt de slavã ºi cinste, ci acoperãmântul ruºinos al celui ce cere iertare... Cei ce sunt cufundaþi în aceastã amorþealã, nevrând sã se întreþinã din munca mâinilor lor, pe care Apostolul a practicat-o necontenit ºi ne-a poruncit ºi nouã s-o practicãm, negreºit utilizeazã în mod obiºnuit niºte mãrturii ale Scripturii din care-ºi fac un oarecare acoperãmânt al lenei lor. Este scris, zic ei: „Lucraþi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rãmâne spre viaþa veºnicã” (Ioan 6, 27) ºi

53

„Mâncarea Mea este sã fac voia Tatãlui Meu” (Ioan 4, 34). Însã aceste mãrturii sunt niºte petice luate din întregimea solidã a textului evanghelic, fiind cusute aici mai degrabã sã acopere ticãloasa noastrã lene ºi ruºine, decât sã ne încãlzeascã ºi sã ne împodobeascã cu haina scumpã ºi desãvârºitã a virtuþilor, pe care în Pilde ni se spune cã a fãcut-o pentru sine sau pentru bãrbatul ei acea femeie înþeleaptã, care a fost îmbrãcatã în tãrie ºi în farmec. Despre ea se vorbeºte în mod firesc: „Tãrie ºi farmec este haina ei ºi ea râde zilei de mâine” (Pilde 31, 25). Despre aceastã boalã a lenei iarãºi acelaºi Solomon aminteºte astfel: „Cãile celor ce nu lucreazã nimic sunt aºternute cu spini” (Isaia 15, 19), adicã cu acele vicii ºi cu altele asemãnãtoare, care, precum a spus mai înainte Apostolul, se înmulþesc din trândãvie; ºi iarãºi: „Tot cel leneº este stãpânit de dorinþe” (Pilde 13, 4), despre care Apostolul aminteºte, zicând: „Sã nu doriþi nimic de la nimeni” (I Tes. 4, 12) ºi în sfârºit: „Multã rãutate a învãþat lenevirea” (Înþ. Sir. 33, 32).

Aceste rele le-a enumerat în mod vãdit Apostolul în cele ce v-am expus mai înainte, când zice: „Nelucrând nimic ºi iscodind” (II Tes. 4, 11), ºi acestui viciu îi adaugã altul: „ªi sã râvniþi sã trãiþi în liniºte” (I Tes. 4, 11) ºi apoi: „Sã vã faceþi fiecare cele ale voastre ºi sã umblaþi cuviincios faþã de cei dinafarã ºi sã nu aveþi trebuinþã de nimeni” (I Tes. 4, 12). Pe cei pe care îi calificã drept oameni fãrã de rânduialã ºi rãzvrãtiþi, dã poruncã tuturor celor zeloºi sã-i scoatã din rândul lor: „ca sã vã feriþi de orice frate care umblã fãrã de rânduialã ºi nu dupã învãþãtura primitã de la noi” (II Tes. 3, 6) (p. 237-238).

22. ªi astfel, pãrinþii din Egipt trãgând învãþãminte din asemenea exemple, nu admit cu nici un chip sã stea monahii în nelucrare, mai ales cei tineri, ºi, dupã sârguinþa la muncã, le mãsoarã ºi îndemnul inimii lor ºi treapta rãbdãrii ºi umilinþei la care au ajuns.

Nu numai cã nu îngãduie sã se primeascã ceva hranã de la cineva, dar chiar din munca lor îi hrãnesc pe fraþii oaspeþi ºi pelerini. Ba, mai mult, adunând uriaºe rezerve de hranã ºi de resurse de trai, le îndreaptã spre regiunile Libiei, care suferã de secetã ºi de foamete, ºi chiar prin oraºe, pentru cei ce pier în mizerie, în temniþe. Prin asemenea ofrande, ei cred cã-i dãruiesc lui Dumnezeu, din roada mâinilor lor, cea mai adevãratã ºi cuvenitã jertfã (p. 238).

23. În regiunile noastre, nu vedem nicio mãnãstire populatã de un prea mare numãr de fraþi, tocmai din motivul cã nu se reazemã pe resurse agonisite prin munca lor, ca sã poatã sta tot timpul în mãnãstiri ºi, chiar dacã le este hrana îndestulãtoare datoritã dãrniciei cuiva, totuºi plãcerea tihnei ºi neastâmpãrul inimii nu-i lasã sã stea prea mult timp locului. Din aceastã pricinã, în Egipt, de la pãrinþii de altãdatã, se pãstreazã o sentinþã sfântã: monahul care munceºte este ispitit de un singur demon, iar cel ce leneveºte este prada a nenumãrate duhuri (p. 238-239).

24. În sfârºit, avva Paul, cel mai încercat dintre pãrinþi, trãia într-un pustiu mai întins, care se numeºte Porfiriu, unde fructele palmierilor ºi mica grãdinã îi asigurau hranã din destul. Cum nu putea îndeplini nicãieri în altã parte o muncã, din care sã se întreþinã altfel, cãci aºezarea lui era departe în deºert, cale de ºapte zile ºi mai bine, de orice oraºe sau pãmânturi locuite, iar plata transportului s-ar fi ridicat la mai mult decât putea valora cantitatea muncii depuse, aduna frunze de palmier

54

ºi-ºi impunea o muncã zilnicã neîntreruptã, ca ºi cum din asta trebuia sã-ºi asigure traiul. Dupã ce-ºi umplea peºtera cu munca întregului an, dãdea foc în tot anul sã ardã tot ce strânsese cu grijã neostoitã. În felul acesta dovedea el cã monahul nu poate sta locului, fãrã sã-ºi punã în lucrare mâinile, nici sã se înalþe vreodatã pe culmea desãvârºirii ºi, chiar dacã nicio nevoie de hranã nu l-ar obliga sã facã asta, el totuºi s-o îndeplineascã numai pentru curãþia inimii, pentru statornicirea gândurilor, pentru a rãmâne întruna în chilie ºi pentru a dobândi o izbândã deplinã tocmai asupra neliniºtii (p. 239).

25. La începutul trãirii mele în pustiu, într-una din zile i-am spus lui avva Moise, cel mai mare dintre toþi cuvioºii, cã în ajun am fost în prada unei grele neliniºti ºi altã scãpare n-am putut afla decât sã alerg îndatã la avva Paul. „Tu n-ai scãpat de ea, îmi zise el, ci ai devenit ºi mai mult prinsul ºi supusul ei, cãci, vãzându-te cã, înfrânt în luptã, ai fugit îndatã, vrãjmaºul te va ataca mai puternic de aici încolo, ca pe un dezertor ºi fugar”. Afarã doar dacã în viitor, o datã pornindu-se lupta, nu vei aºtepta sã se stingã la sorocul ei neliniºtea ce te-a cuprins în fuga din chilie sau în amorþeala somnului, ci, mai degrabã, vei învãþa sã ieºi triumfãtor din luptã, rezistând. Prin urmare, experienþa a dovedit cã de asaltul neliniºtii nu trebuie sã scapi ferindu-te, ci trebuie s-o birui, înfruntând-o (p. 239).

Despre scopul ºi destinul (menirea) monahului

……………………………………………………………………….Toate meseriile ºi profesiunile – a început el – îºi au un scop, adicã un plan ºi un

þel, un punct final, cãtre care privind cel ce se îndeletniceºte cu oricare din acestea trebuie sã depunã toate eforturile, sã se expunã cu bunãvoinþã ºi plãcere, la toate primejdiile ºi neajunsurile ca sã ajungã la acel punct final…(II, p.308).

Aºadar ºi viaþa monahalã îºi are un scop propriu, un þel al sãu, pentru atingerea cãruia nu numai cã rãbdãm uºor toate muncile, dar chiar le îndeplinim cu plãcere, pentru care posturile nu ne descurajeazã, ceasurile de priveghere nu ne obosesc, meditaþia continuã ºi citirea cãrþilor sfinte ne desfãteazã, iar munca neîncetatã, îmbrãcãmintea sãrãcãcioasã ºi lipsurile, frica de aceastã foarte întinsã pustietate nu ne dezarmeazã…(idem).

„Þelul vieþii monahale este, cum am spus, împãrãþia lui Dumnezeu, sau împãrãþia cerurilor, iar calea, adicã mijlocul, este inima curatã, fãrã de care îi este peste putinþã cuiva sã ajungã la acel ultim punct urmãrit.

Cãtre aceastã destinaþie fixându-ne privirea, vom urma drumul cel mai drept, ca linie sigurã de direcþie ºi, dacã se va îndepãrta cât de puþin gândul nostru de acest drum, revenind pe aceeaºi direcþie, ne vom corecta foarte bine, în virtutea normei fixate. Aceastã normã va cãlãuzi toate cãutãrile noastre ºi le va concentra spre scopul unic, dându-ne de ºtire pe datã dacã mintea noastrã se va abate oricât de puþin de la drumul propus”…(IV, p. 309).

55

Când spunem: îmi urmãresc scopul apropiat, adicã urmãresc ceea ce-mi este destinat, este ca ºi cum am spune: uit de cele ce-mi erau hãrãzite mai înainte, adicã de viciile omului anterior, mã grãbesc sã ajung la rãsplata cununii cereºti. Trebuie sã ne dãm toate ostenelile pentru a îndeplini tot ceea ce conduce la curãþia inimii ºi sã ne ferim de ceea ce ne îndepãrteazã de aceastã þintã, adicã de tot ceea ce este primejdios ºi vãtãmãtor. Cãci pentru aceasta muncim ºi suferim, pentru aceasta lãsãm pãrinþii, patria, demnitãþile, bogãþiile ºi dispreþuim toate plãcerile lumii acesteia, ca sã dobândim pe veci curãþia inimii.

Cãtre aceastã destinaþie se îndreaptã faptele noastre, cu gândul de a o îndeplini mai bine. Dacã aceasta nu ne este bine întipãritã înaintea ochilor, nu numai cã toate ostenelile noastre vor fi zadarnice, risipindu-se fãrã rost, dar chiar ni se vor împrãºtia gândurile ºi preocupãrile în direcþii diferite ºi potrivnice. Trebuie sã aibã fiecare bine întipãrit în minte sã nu-ºi abatã în fiecare ceas ºi moment gândurile de la scopul propus, sã nu le lase sã se schimbe fãrã întrerupere dintr-o direcþie în alta (V, p. 310).

Cãci din aceastã pricinã am vãzut pe unii cum, dispreþuind bogãþii enorme, mari sume de aur sau argint, ºi chiar moºteniri fabuloase, sunt pasionaþi totuºi de lucruri mãrunte, pentru un cuþit, un condei, un ac, o panã de scris. Dacã ºi-ar fixa neclintitã în minte preocuparea pentru o inimã curatã, niciodatã n-ar da atenþie unor lucruri mãrunte ºi nu le-ar pune pe acestea mai presus de cele însemnate ºi de valoare.

Pãstreazã adesea cu multã grijã câte o carte, pe care nu îngãduie s-o citeascã sau mãcar s-o atingã altcineva, ºi de aceea ajung sã-ºi piardã liniºtea ºi sufletul, în loc sã aibã rãbdare ºi dragoste. Chiar celor ce ºi-au dãruit toate bogãþiile pentru dragostea întru Hristos, le rãmâne totuºi în inimã gândul la lucruri mãrunte, fãcându-ºi uneori supãrãri din cauza acestora. Astfel, ei pierd dragostea apostolicã, fãrã de care totul este fãrã preþ ºi fãrã folos. Acest lucru prevãzându-l în duh, fericitul apostol a zis: „Chiar dacã voi împãrþi toate avuþiile mele ca hranã sãracilor, chiar dacã voi da corpul meu flãcãrilor, dacã nu am dragoste, nimic nu-mi foloseºte”.

De aici reiese limpede cã desãvârºirea nu se obþine odatã cu renunþarea totalã la bogãþii ºi demnitãþi, dacã nu existã acea dragoste ale cãrei pãrþi le aratã apostolul ºi care constã în curãþia inimii. Ce este altceva faptul de a nu pizmui, a nu te îngâmfa, a nu te supãra, a nu fi fãrã scrupul, a nu te gândi numai la ale tale, a nu te bucura de nenorocirea altuia, a nu avea gânduri rele ºi altele ca acestea, decât a dãrui întotdeauna lui Dumnezeu o inimã desãvârºitã ºi foarte curatã, pãzind-o neatinsã de tot felul de tulburãri! (VI, p. 311).

Pentru aceasta trebuie sã dorim aºadar ºi sã sãvârºim toate. Pentru aceasta trebuie sã cãutãm singurãtatea, ºtiind cã viaþa noastrã trebuie sã constea în post, veghe, trudã, îmbrãcãminte sãrãcãcioasã, citirea cãrþilor sfinte ºi în celelalte virtuþi. Prin acestea ne putem pregãti ºi pãstra inima neatinsã de patimi vãtãmãtoare ºi, urcând pe aceste trepte, ne înãlþãm la desãvârºirea dragostei. Iar dacã n-am putut dobândi prin ele ceea ce ne-am propus, sã nu cãdem în tristeþe,

56

mânie sau indignare, ci sã le combatem pe acestea fãrã sã uitãm ceea ce avem de fãcut.

Prin mânie pierdem ceea ce am realizat prin post ºi este mai mare paguba pe care ne-o pricinuieºte dispreþuirea fratelui, decât câºtigul obþinut prin citire ºi studiu. Aºadar se cade sã practicãm cele ce urmeazã, adicã postul, veghea, singurãtatea, meditaþia asupra cãrþilor sfinte pentru scopul principal, adicã pentru curãþia inimii, pentru dragoste. Sã nu tulburãm pentru ele aceastã virtute principalã, care va rãmâne în noi întreagã ºi nevãtãmatã, chiar dacã pentru pãstrarea ºi necesitatea ei ne-a fãcut sã trecem cu vederea peste unele din mijloacele prin care o obþinem. Nu ar fi de nici un folos sã le practicãm pe toate acestea, dacã am pierdut, ceea ce constituie câºtigul principal pentru obþinerea cãruia le-am îndeplinit.

Cel ce se sârguieºte sã-ºi pregãteascã ºi sã-ºi punã la punct instrumentele pentru meseria sa nu socoteºte cã e de ajuns sã le aibã pentru a obþine ceea ce spera prin ele, ci învaþã sã le foloseascã, pentru a-i fi ajutoare în îndeplinirea scopului urmãrit. Aºadar postul, veghea, citirea Scripturii, lipsa de îmbrãcãminte ºi de alte lucruri necesare nu constituie desãvârºirea, ci sunt mijloace ale desãvârºirii, fiindcã scopul ultim al practicii acestora nu constã în ele însele, ci prin ele se ajunge la scop.

Zadarnic aºadar va practica aceste exerciþii cel ce, mulþumit cu ele, se va opri aici în încordarea minþii sale ºi nu-ºi va extinde efortul virtuþilor cãtre atingerea þelului pentru care ele sunt practicate, fãcând din aceste exerciþii un scop ºi uitând de rostul cel mai de pe urmã, care încoroneazã opera. Deci tot ce poate tulbura aceastã curãþie a minþii noastre, oricât ar pãrea de util ºi de necesar, trebuie evitat ca vãtãmãtor. Prin aceastã normã ºi linie a unei direcþii sigure a acþiunilor noastre ne vom putea deci feri de alunecarea în tot felul de greºeli ºi de rãtãciri, ºi vom atinge astfel scopul dorit (VII, p. 311-312).

Aceasta trebuie sã ne fie strãdania principalã, aceastã direcþie neschimbatã a inimii, cu gândul îndreptat întotdeauna cãtre Dumnezeu ºi cãtre cele dumnezeieºti. Tot ce contravine acestor reguli, oricât de mari ar fi, trebuie socotit totuºi pe planul al doilea, dacã nu chiar de minimã importanþã ºi vãtãmãtor. Ideea aceasta o întruchipeazã foarte bine în Evanghelie Marta ºi Maria. Marta îndeplineºte o slujbã sfântã, ca una care slujea Domnului ºi discipolilor Lui, pe când Maria, care se dedicase învãþãturii lui Iisus, stând la picioarele Lui, pe care le sãruta ºi le ungea cu mirul bunei credinþe, a fost mai preþuitã de Domnul, fiindcã ea îºi alesese partea cea mai bunã, pe care nu i-ar fi putut-o lua cineva.

Marta, pe când slujea cu multã pietate, grijã ºi ostenealã, vãzând cã singurã nu poate face faþã unei sarcini aºa de mari, a cerut de la Domnul ajutorul surorii sale zicând: „Nu vezi cã sora mea m-a lãsat sã slujesc singurã? Spune-i sã mã ajute!”. Ea îºi chema sora la un lucru lãudabil, nu fãrã însemnãtate. ªi totuºi, iatã ce rãspuns i-a dat Domnul: „Marto, Marto, de prea multe lucruri te îngrijeºti ºi te ocupi; dar este nevoie de puþine sau chiar numai de unul. Maria ºi-a ales partea bunã, care nu se va lua de la ea”. Vedeþi dar Domnul a socotit ca temei al bunului principal teoria, ceea ce însemneazã contemplaþia divinã.

De aici rezultã cã, oricât ni s-ar pãrea de necesare ºi de utile celelalte virtuþi, trebuie sã le socotim totuºi secundare, pentru cã toate sunt subordonate acesteia din

57

urmã. Când zice Domnul: „De prea multe lucruri te îngrijeºti ºi te ocupi, dar este nevoie de puþine sau chiar numai de unul”, înseamnã cã El a considerat ca bun suprem nu partea practicã, oricât ar fi de lãudabilã ºi de plinã de roade, ci contemplaþia divinã, care într-adevãr este simplã ºi unicã, adicã acea teorie, care este pãstratã mai întâi în atenþia câtorva oameni sfinþi. De la contemplarea acestora coborându-se, cel ce vrea sã înainteze va ajunge ºi la ceea ce este unic, adicã la contemplarea lui Dumnezeu, cu ajutorul acestuia putând sã se înalþe mai presus de faptele ºi slujbele sfinþilor, împãrtãºindu-se numai din frumuseþea ºi cunoaºterea lui Dumnezeu Cel unic.

„Maria ºi-a ales partea bunã, care nu se va lua de la ea”. ªi aceastã observaþie trebuie s-o privim cu atenþie. Când zice: „Maria partea bunã ºi-a ales”, deºi despre Marta tace ºi nu pare a o dojeni, lãudând-o totuºi pe cea dintâi, reiese cã o considerã inferioarã pe aceasta din urmã. De asemenea, când spune: „care nu se va lua de la ea”, aratã cã partea acesteia îi va putea fi luatã (cãci ajutorul trupesc nu poate rãmâne permanent cu omul), dar ne învaþã cã slujba celei dintâi nu se poate sfârºi niciodatã (VIII, p. 312-313).

Neliniºtiþi din cauza acestei afirmaþii, am întrebat: „Dar ce? Chinul posturilor, statornicia citirilor, operele de milostenie, de dreptate, de pietate ºi de omenie vor fi luate ºi nu vor rãmâne cu autorii lor? Domnul însuºi promite ca rãsplatã domnia cereascã pentru aceste osteneli când zice: „Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui Meu, luaþi în stãpânire domnia pregãtitã vouã de la începutul lumii; cãci flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc, însetat am fost ºi Mi-aþi dat sã beau” ºi celelalte. Cum vor fi luate aºadar cele ce duc pe fãptaºii lor în împãrãþia cerurilor? ( IX, p. 313).

Moise: Dar eu n-am spus cã va fi luatã rãsplata pentru o faptã bunã, de vreme ce tot Domnul zice: „Cel ce va da sã bea unuia din aceºtia mai mici doar un pahar de apã rece în nume de ucenic, amin zic vouã, el nu-ºi va pierde rãsplata sa”. Eu spun cã trebuie lãsatã la o parte acþiunea pe care o cere necesitatea trupeascã, îndemnul cãrnii sau inegalitatea acestei lumi. Cãci statornicia lecturii sau osteneala postului, se exercitã cu folos pentru curãþia inimii ºi pentru biciuirea trupului numai în prezent, cât timp „trupul pofteºte împotriva duhului”. Vedem cã ºi acum unele din acestea sunt luate de la cei istoviþi de prea multã muncã, de boalã, sau de bãtrâneþe, fiindcã nu pot fi practicate permanent de cãtre om.

Cu atât mai mult ele vor înceta în viitor, când ceea ce e „stricãcios” va îmbrãca „nestricãciunea” ºi acest trup, care acum este animalic, se va înãlþa duhovniceºte ºi va începe sã se comporte astfel, încât sã nu doreascã împotriva sufletului. Chiar fericitul apostol vorbeºte despre acestea pe faþã, când zice: „Osteneala corpului este la puþine lucruri folositoare; în schimb evlavia (prin care se înþelege, în chip neîndoielnic, dragostea) este la toate folositoare, fiindcã ea are în sine fãgãduinþa vieþii prezente ºi viitoare”. Aºadar, osteneala, despre care se spune cã este folositoare pentru puþine lucruri, se aratã clar cã nici nu se practicã în tot trupul, nici nu poate aduce practicantului cea mai înaltã desãvârºire.

Acest folos puþin se poate însã referi la douã situaþii, adicã fie la scurtimea

58

timpului, fiindcã exerciþiul corpului nu poate fi veºnic pentru om atât în prezent cât ºi în viitor, fie la micimea folosului care se dobândeºte din exerciþiul corporal, pentru aceea cã osteneala corporalã, utilã oarecum la început, nu aduce însãºi desãvârºirea iubirii, care conþine în sine fãgãduinþa vieþii prezente ºi viitoare. Numai de aceea socotim necesarã îndeletnicirea cu ostenelile arãtate mai înainte, fiindcã fãrã ele nu ne putem urca pe culmile dragostei.

Aceste lucrãri ale evlaviei ºi milei, despre care vorbiþi, sunt necesare cât timp domneºte starea de inegalitate printre oameni. Efectul lor nu s-ar putea aºtepta, dacã n-ar exista cu prisosinþã o foarte mare parte dintre sãraci, lipsiþi ºi infirmi, parte produsã de nedreptatea acelor oameni care deþin la dispoziþia lor cele ce au fost acordate tuturor de cãtre Fãcãtorul lumii ºi care trebuie folosite de cãtre toþi.

Aºadar, cât timp va exista în omenire aceastã inegalitate, actele de milostenie vor fi trebuincioase ºi folositoare, dând ca rãsplatã celui ce le sãvârºeºte cu bunãvoinþã ºi pietate moºtenirea veºnicã. În viaþa viitoare însã starea aceasta va înceta ºi toþi vor fi la fel. Atunci nu va mai exista inegalitatea care genereazã mila ºi toþi vor trece cu inimã curatã la dragostea de Dumnezeu ºi la contemplarea veºnicã a celor divine. Acestui scop se dedicã cu toatã strãdania ºi cu toate puterile cei ce se îndreaptã cãtre ºtiinþa în lumea aceasta ºi cãtre purificarea inimii. Socotindu-se în slujba trupului ºi a stricãciunii, ei vor sã le învingã pe acestea ºi sã ajungã la acea fãgãduialã a Mântuitorului care zice: „Fericiþi cei cu inimã curatã, cãci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (X, p. 313-314).

De ce vã miraþi dacã acele ocupaþii arãtate mai înainte sunt trecãtoare, de vreme ce sfântul apostol spune cã darurile cele mai înalte ale Duhului Sfânt vor trece, pe când dragostea va rãmâne fãrã sfârºit? El zice: „Profeþiile se vor sfârºi, limbile vor înceta, ºtiinþa se va risipi, dar dragostea niciodatã nu piere”.

Toate darurile se împart dupã timp ºi trebuinþe, încetând, fãrã îndoialã, când nu mai sunt necesare; în schimb dragostea nu va înceta niciodatã. Nu numai în lumea aceasta ea lucreazã cu folos în noi, ci ºi în viitor. Când trebuinþele trupeºti nu vor mai exista, ea va fi cu atât mai lucrãtoare ºi mai desãvârºitã, fiindcã nu va mai fi de nimic pãtatã, iar veºnica ei nestricãciune o va uni ºi mai înflãcãrat ºi mai puternic cu Dumnezeu (XI, p. 315).

Ghermanus. Dar cine, câtã vreme trãieºte în trup, va putea fi întotdeauna dedicat acestei contemplãri divine, încât sã nu se gândeascã la întâlnirea cu un frate, la vizitarea unui infirm, la lucrul mâinilor, la omenia pe care trebuie s-o arate faþã de cãlãtori sau faþã de cei ce vin sã-l vadã? Cine este scutit de grijile impuse de propriul sãu corp? Dorim sã fim învãþaþi în ce chip ºi pe ce cale poate mintea sã fie împreunã cu Dumnezeu Cel nevãzut ºi necuprins (XII, p. 315).

Moise. Nu este cu putinþã omului, câtã vreme el trãieºte în trup, sã fie în permanentã contemplare a lui Dumnezeu, aºa cum spuneþi voi. Dar suntem datori sã ºtim încotro trebuie sã ne fie încordate gândurile, în ce direcþie trebuie sã ne îndreptãm privirea sufletului nostru. Sã se bucure mintea când poate dobândi acest

59

lucru ºi sã simtã durere atunci când rãtãceºte în altã parte, sã suspine ori de câte ori simte cã s-a îndepãrtat de binele suprem, ori de câte ori se surprinde cã i-a alunecat privirea în altã parte, sã considere uºurãtate ºi decãdere despãrþirea de contemplaþia faþã de Hristos.

Ori de câte ori a deviat cât de cât privirea noastrã, întorcându-ne iarãºi ochii minþii cãtre El, sã aºezãm din nou pe linia cea dreaptã cugetul nostru. Toate se petrec în adâncul sufletului nostru, în care diavolul ºi viciile nu trebuie sã-ºi gãseascã sãlaº. În noi trebuie întemeiatã împãrãþia lui Dumnezeu, precum zice evanghelistul: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu va veni din afarã ºi nu vor zice: iatã este aici sau iatã este acolo; amin zic vouã, cã împãrãþia lui Dumnezeu este în voi”. Iar în noi nu poate fi altceva decât cunoaºterea sau necunoaºterea adevãrului, dragostea de vicii sau de virtuþi, prin care pregãtim în inimile noastre scaun de împãrãþie diavolului sau lui Hristos.

Cum este împãrãþia Acestuia aratã apostolul zicând astfel: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu este mâncare sau bãuturã, ci dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt”. Aºadar, dacã împãrãþia lui Dumnezeu este în noi ºi dacã aceastã împãrãþie a lui Dumnezeu este dreptate, pace ºi bucurie, înseamnã cã acela care trãieºte în acestea este în împãrãþia lui Dumnezeu ºi, dimpotrivã, cei ce trãiesc în nedreptate, dezbinare ºi tristeþea aducãtoare de moarte, se gãsesc în împãrãþia diavolului ºi în iadul morþii. Prin aceste arãtãri se deosebeºte împãrãþia lui Dumnezeu de cea a diavolului. ªi, la drept vorbind, dacã luãm în considerare acea stare de contemplaþie, prin care se obþin virtuþile trebuitoare pentru împãrãþia lui Dumnezeu, în ce altceva sã ne încredem dacã nu într-o stare de bucurie fãrã de sfârºit?

Ce altceva se potriveºte cu adevãrata fericire, decât liniºtea neîncetatã ºi bucuria veºnicã? (XIII, p. 315-316).

De aceea omul, câtã vreme trãieºte în acest trup, va ºti cã trebuie sã se socoteascã în slujba acelei Împãrãþii, cãreia i s-a dedicat ca pãrtaº ºi slujitor în aceastã viaþã, sigur fiind cã în veºnicie va fi însoþitor al Celui pe care L-a ales sã-L aibã stãpân ºi totodatã tovarãº, potrivit învãþãturii Domnului care zice: „Dacã-Mi slujeºte cineva sã Mã urmeze, ºi unde sunt Eu, acolo va fi ºi slujitorul Meu”. Precum împãrãþia diavolului se capãtã prin practicarea viciilor, la fel împãrãþia lui Dumnezeu se dobândeºte prin exerciþiul virtuþilor, curãþia inimii ºi ºtiinþa duhovniceascã.

Iar unde este împãrãþia lui Dumnezeu, acolo se gãseºte, fãrã-îndoialã, viaþa veºnicã, ºi unde este împãrãþia diavolului, acolo se aflã în chip sigur iadul morþii, unde Domnul nu poate fi lãudat, cãci spune profetul: „Nu cei morþi te vor lãuda, Doamne; nici cei ce coboarã în iad” (în iadul pãcatului, fãrã îndoialã)…(XIV, p. 317).

Contemplaþia lui Dumnezeu se concepe în multe feluri. Dumnezeu nu este cunoscut numai prin acea admiraþie a substanþei Sale de necuprins, ceea ce constituie totuºi o nãdejde a fãgãduinþei, ci El se manifestã ºi prin mãreþia creaþiei Sale, prin judecata Sa dreaptã ºi prin ajutorul ºi asistenþa acordate zilnic. Constatãm

60

acestea când cercetãm cu mintea foarte limpede ce face El pentru sfinþii Sãi de-a lungul veacurilor, cum guverneazã, orânduieºte ºi conduce cu puterea Sa tot universul, când admirãm cu cutremurul inimii nemãrginirea ºtiinþei Sale, ºi pãtrunderea privirii Lui, cãreia nu-i poate scãpa nici un secret al inimilor, când ne gândim cã El ºtie ºi cunoaºte numãrul valurilor ºi al pãrticelelor din care e compus nisipul mãrilor, când contemplãm înmãrmuriþi cum are în socoteala minþii Sale picãturile ploilor ºi zilele ºi ceasurile timpului ºi toate cele trecute ºi viitoare.

Când ne gândim la nemãsurata Lui bunãtate, cum rabdã cu nesfârºitã mãrinimie nenumãratele noastre pãcate, pe care le sãvârºim în fiecare clipã sub ochii Lui, cum ne acordã mila Sa fãrã sã avem mai înainte vreun merit, dându-ne atâtea ocazii de mântuire ºi primindu-ne în dragostea Sa. Învingând pe diavol, duºmanul Sãu, El a avut grijã ca noi încã din leagãn sã fim crescuþi în harul ºi în cunoaºterea legii Sale. Pentru primirea Lui în sufletul nostru, ne rãsplãteºte cu fericirea veºnicã ºi cu daruri neîncetate, pentru mântuirea noastrã în sfârºit S-a întrupat ºi a arãtat tuturor neamurilor puterea minunilor Sale.

Sunt însã ºi alte nenumãrate feluri de a contempla pe Dumnezeu, pe care simþurile noastre le realizeazã în raport cu calitatea vieþii ºi cu curãþia inimii noastre. Dar Dumnezeu este perceput numai de cei cu simþuri fãrã prihanã ºi nu de cel în care trãieºte vreunul din simþurile trupului. Fiindcã „nu poþi, zice Domnul, sã vezi faþa Mea; nu Mã va vedea omul care va trãi” robit adicã acestei lumi ºi patimilor pãmânteºti (XV, p. 319-320).

Ghermanus. Dar cum se explicã faptul cã se furiºeazã ºi pãtrund în noi, chiar fãrã sã vrem ºi sã ºtim, gânduri fãrã rost, pe care este greu nu numai sã le alungãm, dar chiar sã le înþelegem ºi sã ne lãmurim asupra lor? Poate vreodatã mintea sã scape de ele ºi sã nu cadã niciodatã în cursa acestor înºelãciuni deºarte? (XVI, p. 320).

Moise. Nu-i este cu putinþã minþii sã nu fie tulburatã de astfel de gânduri, dar ea poate sã lupte împotriva lor ºi sã le învingã. Iar dacã nu depinde de noi apariþia lor, în schimb este în puterea noastrã dezaprobarea sau acceptarea lor? Precum am spus, este imposibil ca mintea sã nu fie nãpãditã de tot felul de gânduri, dar nu trebuie sã punem totul pe seama atacurilor ºi ispitelor din partea acelor duhuri, care cautã sã pãtrundã în noi. Altfel omul n-ar avea libertatea de a alege ºi nu s-ar putea îndrepta.

Eu afirm cã depinde în mare mãsurã de noi sã ne îndreptãm gândurile, sã facem sã creascã în inimile noastre numai cele sfinte ºi spirituale, nu cele pãmânteºti ºi carnale. De aceea citim mereu ºi meditãm asupra Scripturii, pentru ca sã oferim memoriei ocazia de a primi cele duhovniceºti, de aceea cântãm adesea psalmi, ca sã ne formãm în atmosfera lor, de aceea veghem, postim ºi ne rugãm fãrã preget, pentru ca inima noastrã sã respingã cele pãmânteºti ºi sã se umple de cele cereºti. Trebuie sã avem mereu în vedere acestea, pentru ca nu cumva mintea, acoperitã de pecinginea viciilor, sã ºovãie ºi sã se prãbuºeascã în þinuturile cãrnii (XVII, p. 320).

61

Acestui exerciþiu al inimii i se potriveºte foarte bine comparaþia cu roata morii, pe care o pune în miºcare puterea apei. Câtã vreme apa curge, roata nu înceteazã sã se învârteascã. Dar depinde de voinþa stãpânului ca ea sã macine grâu, orz sau neghinã. Fãrã îndoialã cã în mod necesar macinã ceea ce i s-a dat.

La fel ºi mintea, sub impulsul vieþii prezente ºi împresuratã mereu de ispite ºi pasiuni, nu va putea fi liberã de clocotul gândurilor; dar priceperea ºi iscusinþa ei vor ºti ce trebuie sã alunge ºi ce sã reþinã. Dacã, aºa cum am spus, vom recurge neîncetat la meditaþia asupra cãrþilor sfinte ºi ne vom îndrepta memoria numai spre cele duhovniceºti, iar dorinþele spre perfecþiune ºi spre speranþa vieþii viitoare, cu siguranþã, cã toate gândurile noastre vor fi în acord cu nãzuinþele noastre care ne conduc.

Dar dacã, învinºi de lene ºi nepãsare, vom cãdea pradã viciilor ºi preocupãrilor uºuratice, dacã ne vor robi grijile lumii acesteia ºi frãmântãrile fãrã rost, atunci desigur cã se vor naºte felurite complicaþii vãtãmãtoare inimii noastre. Dupã cum spune Mântuitorul, unde va fi comoara gândurilor ºi lucrãrilor noastre, acolo în mod necesar ne va fi ºi inima (XVIII, p. 320-321).

Fãrã îndoialã cã, înainte de orice, trebuie sã cunoaºtem cele trei obârºii din care provin cugetãrile noastre ºi anume: Dumnezeu, diavolul ºi noi înºine. Vin de la Dumnezeu, când El gãseºte cu cale sã ne vadã în lumina Duhului Sfânt, ridicându-ne pe o treaptã mai înaltã de desãvârºire, când ne ceartã printr-o dojanã mântuitoare, dacã am fost delãsãtori ºi ne-am lãsat traºi înapoi de la cele bune, sau când ne deschide porþile cerului ºi ne îndreaptã gândurile ºi voinþa cãtre fapte mereu mai bune. Aºa a fost lucrarea lui Dumnezeu când regele Asverus, dojenit de Domnul, s-a simþit îndemnat sã citeascã în cãrþile despre trecut, amintindu-ºi astfel de binefacerile lui Mardocheus, pe care 1-a ridicat apoi la cele mai înalte onoruri ºi a revocat sentinþa foarte crudã, care dicta moartea iudeilor…

Vine de la diavol ºirul de gânduri, când el încearcã sã ne câºtige atât prin momeala viciilor, cât ºi prin înºelãciuni ascunse, arãtându-ne în chip mincinos, cu mare dibãcie, cele rele drept bune, ºi prefãcându-se faþã de noi în înger al luminii. Aratã evanghelistul: „S-a sãvârºit cina, dar diavolul mai dinainte trimisese în inima lui Iuda al lui Simon Iscariotul gândul de a-L trãda pe Domnul”. De asemenea, zice: „ªi dupã îmbucãturã a intrat în el satana”. Petru îi spune lui Anania: „De aceea a încercat satana inima ta, ca sã minþi faþã de Duhul Sfânt”. Dar ceea ce citim în Evanghelie a prezis cu mult înainte Eclesiastul: „Dacã se va ridica asupra ta puterea celui ce are duhuri, sã nu-þi pãrãseºti locul”…

Iar din noi rãsar gândurile când ne amintim în chip firesc de cele ce facem sau am fãcut, sau am auzit. Astfel, fericitul David spune: „Am cugetat la zilele de demult ºi de anii cei veºnici mi-am adus aminte. Noaptea în inima mea gândeam ºi se frãmânta duhul meu”. ªi de asemenea: „Domnul ºtie gândurile oamenilor, cã sunt deºarte”, ºi „Gândurile celor drepþi sunt judecãþi”. Iar în Evanghelie spune Domnul cãtre farisei: „De ce cugetaþi rãu în inimile voastre?” (XIX, p. 321-322).

Trebuie sã avem în vedere aºadar aceastã întreitã obârºie, sã analizãm primele

62

începuturi, cauzele ºi autorii lor, pentru a putea vedea ce importanþã trebuie sã le acordãm ºi ce meritã din partea noastrã. Trebuie sã avem, dupã cum ne învaþã Domnul, priceperea zarafilor. Meseria ºi ºtiinþa lor este de a cunoaºte care este aurul cel mai curat, numit în popor obrizum, ºi care este cel pe care focul 1-a purificat mai puþin. Foarte atenþi, ei nu se lasã înºelaþi de un dinar de aramã sau de alt metal prost, dar care imitã culoarea aurului strãlucitor; ei cunosc bine ºi ºtiu sã deosebeascã monedele care au pe ele chipul regelui de acelea care sunt bãtute de uzurpatori. De asemenea, ei le cântãresc, ca sã vadã dacã au greutatea cerutã de lege.

Toate acestea trebuie sã le observãm ºi noi în cele ale duhului, precum ne aratã cuvântul evanghelic. De îndatã ce în inima noastrã a pãtruns vreun gând sau ni s-a comunicat vreo învãþãturã, trebuie sã cercetãm cu toatã atenþia dacã acestea au fost purificate în acel foc divin ºi ceresc al Duhului Sfânt sau dacã e vreo superstiþie iudaicã, dacã nu cumva ele coboarã din îngâmfarea filosofiei acestei lumi, arãtând numai la suprafaþã a fi demne de cinstire. Vom putea îndeplini aceastã cerinþã, dacã vom urma acele cuvinte apostolice: „Nu vã încredeþi în orice duh, ci cercetaþi dacã duhurile sunt de la Dumnezeu”.

Aºa s-au înºelat ºi cei ce, dupã ce s-au dedicat vieþii monahale, s-au lãsat atraºi de cuvintele frumoase ºi de unele învãþãturi ale filosofilor. Pãrându-li-se la început bune aceste învãþãturi ºi în concordanþã cu dogmele religiei, ca aurul care strãluceºte pe deasupra la monedele false, ei au rãmas pentru totdeauna cu sufletul gol ºi sãrac, cãzând pradã ideilor vremii, ereziilor ºi îngâmfãrii…

Prea vicleanul diavol a încercat sã ispiteascã pe Mântuitorul, prezentându-i-se ca unui om simplu. Stricând printr-o rãuvoitoare tãlmãcire cele ce în general trebuie înþelese de toþi cei drepþi, el a cãutat sã le aplice în chip special celui ce nu ducea lipsã de paza îngerilor, zicând: „El va porunci îngerilor despre Tine, ca sã Te pãzeascã pe toate cãile Tale. ªi Te vor purta de mânã, ca sã nu-þi rãneºti picioarele de pietre”. De bunã seamã cã el schimbã cu viclenie preþioasele învãþãturi ale Scripturii, dându-le un sens contrar ºi vãtãmãtor, prezentând astfel chipul unui tiran sub culoarea strãlucitoare a aurului. El încearcã sã ne înºele cu piese false, îndemnându-ne sã sãvârºim opere de pietate care nu sunt însã recunoscute de superiorii noºtri. Sub pretextul virtuþilor, el ne duce în pãcat; atrãgându-ne fie prin posturi nemãsurate ºi în afara celor rânduite, fie prin veghe prea îndelungatã, prin rugãciuni nelalocul lor sau prin citiri nepotrivite, ne împinge la fapte cu urmãri rele.

El ne îndeamnã sã ieºim în lume ºi sã facem vizite la rude ºi prieteni, ca sã ne scoatã din singurãtatea mãnãstirii ºi din liniºtea prieteneascã pe care ea ne-o oferã; ne împinge sã ne îngrijim de unele femei credincioase ºi pãrãsite, ca prin cursa de acest fel sã-l þinã pe monah înlãnþuit definitiv, robit grijilor ºi ocupaþiilor primejdioase. El ne instigã sã dorim funcþii sfinte clericale sub pretext cã în felul acesta avem activitate rodnicã ºi dragoste de cele duhovniceºti, îndepãrtându-ne astfel de umilinþa ºi curãþia sufleteascã pe care ne-am propus-o.

Toate acestea, contrare mântuirii ºi îndatoririlor noastre, îi înºealã pe cei naivi ºi nepricepuþi, fiindcã le sunt prezentate sub vãlul milei religioase. Astfel de acþiuni sunt monede care imitã pe cele adevãrate, fiindcã pe deasupra par a fi pline de

63

pietate, dar ele nu sunt monede legale, adicã nu sunt aprobate de superiorii noºtri, fiindcã nu provin de la adevãraþii reprezentanþi ai credinþei, ci sunt fabricate pe ascuns în atelierul demonilor, spre paguba ºi primejdia celor necunoscãtori ºi slabi. Acestea, deºi par pentru moment utile ºi necesare, totuºi, dacã la început nu fac nici un rãu, mai târziu devin dãunãtoare scopului propus, slãbindu-ne oarecum tot corpul. Un mãdular al nostru, oricât de necesar, ca mâna dreaptã sau picioarele, dacã se îmbolnãveºte ºi ne pune viaþa în pericol, trebuie tãiat ºi aruncat (în sens figurativ).

Cãci este mai bine sã înlãturãm o parte a unei învãþãturi sau sarcini, pentru ca sã pãstrãm pe celelalte sãnãtoase ºi puternice, sã intrãm ceva mai slabi în împãrãþia cerurilor, decât cu sarcini multe sã cãdem în vreo încurcãturã care, prin deprinderi primejdioase, sã ne îndepãrteze de linia cea dreaptã ºi de þelurile noastre adevãrate, sã ne facã sã ne pierdem nu numai cele viitoare, dar ºi cele trecute, aruncându-ne astfel corpul în focul gheenei.

Despre aceste feluri de amãgiri se vorbeºte frumos ºi în Pilde: „Sunt cãi care par a fi drepte pentru un bãrbat, dar care pânã la urmã duc în adâncul iadului”. ªi de asemenea: „Cel rãu este vãtãmãtor când se amestecã cu cel drept”, adicã diavolul înºealã când se vopseºte în culoarea sfinþeniei. „El urãºte glasul ocrotirii”, adicã puterea dreptei judecãþi, care provine din cuvintele ºi sfaturile celor bãtrâni (XX, p. 322-323).

Despre ºtiinþa duhovniceascã

………........…………………………………….….….….….……………….Unii îºi îndreaptã cele mai multe nãzuinþe ale lor cãtre retragerea în pustiu ºi

cãtre curãþia inimii. În trecut Ilie ºi Elisei, iar în timpurile noastre fericitul Anton ºi alþii, urmãtori ai aceluiaºi drum de viaþã, s-au apropiat de Dumnezeu, cum ºtim, pe calea tãcerii ºi a singurãtãþii. Unii ºi-au închinat toate ostenelile lor pentru învãþarea fraþilor ºi pentru grija veghetoare în conducerea mãnãstirilor. Ne amintim cã aºa au strãlucit mai înainte pãrintele Ioan, stareþ al marii mãnãstiri din vecinãtatea localitãþii numitã Thmuis, ºi alþi bãrbaþi apostolici cu aceleaºi merite ca ºi el în facerea de minuni. Pe unii îi desfãteazã slujba devotatã iubirii de aproapele în aziluri ºi spitale, cum au plãcut în trecut Domnului patriarhul Avraam ºi Lot, iar mai de curând fericitul Macarie, un bãrbat cu totul deosebit prin virtuþile sale de blândeþe ºi rãbdare, care a condus un azil din Alexandria în aºa chip, încât nu trebuie socotit mai prejos de nici unul dintre cei care au ales calea singurãtãþii.

Unii, alegându-ºi grija pentru bolnavi, alþii venind în ajutor celor nevoiaºi ºi obidiþi, sau dedicându-se învãþãmântului, sau miluind pe sãraci, s-au distins între cei mai de seamã bãrbaþi prin dragostea lor de oameni (IV, p. 553).

De aceea este folositor ºi se cuvine fiecãruia, dupã îndeletnicirea pe care ºi-a ales-o ºi dupã harul pe care 1-a primit, sã se grãbeascã cu cea mai mare sârguinþã ºi ostenealã sã ajungã la îndeplinirea desãvârºitã a lucrãrii începute ºi, lãudând sau

64

admirând virtuþile altora, sã nu se despartã de profesiunea sa odatã ce a îmbrãþiºat-o, ºtiind, precum spune Apostolul, cã unul este trupul Bisericii, dar multe îi sunt mãdularele ºi cã ea are „daruri felurite, dupã harul care ne-a fost dat, fie profeþia dupã regula credinþei, fie slujba într-o funcþie, fie sã învãþãm, dacã ne-am fãcut învãþãtori, fie sã îndemnãm, dacã aceasta ni se cere. Cel care împarte s-o facã în chip simplu, cel care este în frunte sã fie cu tragere de inimã, cel care miluieºte sã aibã voie bunã”. Sã nu pretindã unul slujba altora, fiindcã nici ochii nu îndeplinesc slujba mâinilor, nici nãrile pe a urechilor. De aceea nu toþi sunt apostoli, nu toþi sunt profeþi, nu toþi sunt doctori, nu toþi au harul îngrijirilor, nu toþi vorbesc în alte limbi, nu toþi sunt tâlmaci (V, p. 554).

…Multe cãi duc la Dumnezeu ºi de aceea fiecare sã meargã fãrã întoarcere, cu toatã încrederea, pe drumul pe care a apucat odatã, ca sã fie desãvârºit în profesiunea lui (VI, p. 554).

Despre mortificare

Aºadar, cu toatã neliniºtea i-am mãrturisit acestui Avraam lupta cugetelor noastre, care zilnic ne împingeau cu ardoare sufleteascã sã ne întoarcem în provincia noastrã ºi sã ne revedem pãrinþii. Pricina cea mai mare a dorinþelor noastre era aceea cã ne aducem aminte de câtã evlavie ºi pietate era plinã inima pãrinþilor noºtri. ªtiam cã ei nu ne-ar împiedica niciodatã de la înfãptuirea planurilor noastre ºi ne gândeam mereu cã mai mult lor le datorãm înaintarea noastrã duhovniceascã. Ne scuteau de orice griji, ne asigurau toate ale traiului, îndeplinind ei cu bucurie tot ce ar fi trebuit sã facem noi.

Pe deasupra, ne hrãneam sufletul cu nãdejdea unor bucurii deºarte, crezând cã vom primi cea mai mare roadã din convertirea multora, care ar fi urmat sã fie îndreptaþi pe calea mântuirii dupã exemplul ºi îndemnurile noastre. În afarã de aceasta, ne apãrea în faþa ochilor tabloul cu aºezarea locurilor în care se gãsea averea moºtenitã de la strãmoºi ºi frumuseþea regiunilor, cu întinderi, singurãtãþi ºi pãduri care puteau nu numai sã-l încânte pe un monah, dar chiar sã-i dãruiascã cele mai bune mijloace de viaþã.

Acestea toate le-am dezvãluit în chip simplu, cu încrederea conºtiinþei noastre, bãtrânului înainte numit ºi mãrturisindu-i, plini de lacrimi, cã nu vom putea rãbda atacurile tulburãrilor ºi dorinþelor noastre, dacã leacurile învãþãturilor lui ºi harul lui Dumnezeu nu ne vor veni în ajutor. El, dupã ce a zãbovit într-o îndelungatã tãcere, oftând din greu, a început pânã la urmã sã vorbeascã, precum urmeazã: (I, p. 724)

Slãbiciunea cugetului vostru aratã cã încã n-aþi renunþat la dorinþele lumeºti ºi n-aþi ucis în voi poftele de odinioarã. Cãci, precum o dovedeºte neliniºtea inimii voastre plinã de dorul de a cãlãtori, suportaþi numai trupeºte depãrtarea de pãrinþi, deºi aceasta ar fi trebuit s-o primiþi mai întâi sufleteºte. Ar fi fost smulse toate

65

acestea din inimile voastre, dacã aþi fi pãtruns în adâncime înþelesul renunþãrii la cele lumeºti ºi principalul temei al pustiului în care ne-am aºezat.

ªi de aceea îmi dau seama cã voi suferiþi de plictiseala lipsei de activitate în care vã gãsiþi, aºa cum se spune ºi în Proverbe: „Sufletul celui leneº pofteºte” ºi: „Poftele îl omoarã pe cel leneº”. ªi pe mine m-ar fi necãjit aceste foloase ale trupului, dacã aº fi crezut cã ele se împacã cu þelurile pe care eu le urmãresc sau dacã aº fi judecat cã din astfel de plãceri pot culege vreo roadã asemenea acesteia pe care ne-o dã asprimea singurãtãþii ºi chinuirea trupului. Nu suntem atât de liberaþi de mângâierea pãrinþilor, încât sã ne lipsim de cei ce se bucurã cã ne susþin din avutul lor, dar ne vine în minte acea învãþãturã a Mântuitorului, care ne spune sã lãsãm la o parte tot ce este în legãturã cu trupul: „Cine nu va lãsa pe tatãl, pe mama, pe fiii ºi pe fraþii sãi nu poate sã fie ucenicul Meu”.

Iar dacã am fi cu totul lipsiþi de ajutorul pãrinþilor, nu ne-ar lipsi sprijinul celor puternici ai acestei lumi, care s-ar bucura sã ne susþinã cu lungã dãrnicie în toate cele trebuitoare nouã. Datoritã generozitãþii lor am fi scutiþi de grija de a ne procura cele ale traiului, dacã nu ne-ar îndepãrta cu putere de la aceasta blestemul profetului, care zice: „Blestemat fie omul care-ºi pune nãdejdea în om” ºi: „ªi nu vã încredeþi în cei puternici”. Am fi putut aºeza chiliile noastre pe albia fluviului Nil, sã avem apã pentru flori, pentru a nu fi siliþi s-o aducem pe umerii noºtri de la o distanþã de patru mii de paºi, dacã nu ne-ar întãri sã rãbdãm neobosiþi aceastã muncã fericitul Apostol, care spune: „Fiecare îºi va primi plata dupã munca sa”.

ªtiu cã sunt ºi în regiunile noastre locuri de retragere plãcutã, în care nu lipsesc pomii încãrcaþi de fructe, grãdini frumoase ºi ne-ar fi toate din belºug, fãrã cea mai micã trudã a trupului pentru trebuinþele traiului, dacã nu ne-am teme cã ni se potriveºte ºi nouã acea dojanã adresatã în Evanghelia bogatului: „Tu þi-ai primit mângâierea în timpul vieþii tale”. Dar întorcându-ne faþa de la toate acestea ºi dispreþuind toatã plãcerea acestei lumi, noi ne simþim desfãtaþi de asprimea deºertului, mai presus de toate bucuriile punem întinderea înfiorãtoare a acestui pustiu ºi nu comparãm cu amarul acestor nisipuri nici o bogãþie a ogoarelor, urmãrind nu câºtigurile vremelnice ale acestui trup, ci mângâierile veºnice ale duhului.

Este puþin lucru cã monahul a renunþat o datã, cã adicã a dispreþuit la începutul convertirii sale toate cele prezente dacã nu continuã sã renunþe zilnic la ele. Trebuie sã zicem cu profetul, pânã la sfârºitul vieþii: „Eu n-am dorit ziua omului, Tu ºtii”. De aceea ºi Domnul spune în Evanghelie: „Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã-Mi urmeze Mie” (II, p. 724-725).

Cel ce poartã grijã veghetoare pentru curãþia omului lãuntric trebuie sã doreascã locurile care nu-i robesc mintea prin rodnicia lor spre o culturã mai bogatã, care nu-l împiedicã sã rãmânã statornic în chilia sa, care nu-l împinge sã lucreze ceva sub cerul liber ºi în felul acesta sã-ºi arunce privirile în toate pãrþile, iar odatã cu ele gândurile, îndepãrtându-se astfel de cugetãri adânci ale chemãrii sale.

66

Nimeni nu se poate feri de aceastã risipire a gândurilor ºi grijilor, dacã nu ºi-a închis ºi trupul ºi sufletul neîncetat între pereþii chiliei sale. Ca un pescar minunat care, îngrijindu-se de hrana sa dupã arãtarea apostolicã, priveºte cu atenþie de pe stâncã la undiþã ºi trage în sus numai peºtii trebuincioºi, iar ceea ce e netrebuincios aruncã, la fel monahul trebuie sã urmãreascã, nemiºcat în liniºtea adâncã a inimii sale, cetele înotãtoare ale gândurilor ºi dintre ele sã le opreascã pe cele bune ºi sã le alunge pe cele rele (III, p. 725-726).

………………………………………………………………………..............

De aceea toatã atenþia monahului trebuie sã se fixeze într-un singur punct ºi toate gândurile sale sã-ºi aibã drumul lãuntric numai spre un singur þel, adicã spre chemarea neîncetatã a lui Dumnezeu în amintire, la fel ca acela care, voind sã închidã tavanul unei camere în formã de boltã cu unghiul în sus, mãsoarã necontenit cu linia, pentru ca bolta sã-ºi pãstreze mereu punctul cel mai înalt la mijloc, pânã ce se terminã rotunzimea întregii lucrãri (VI, p. 726).

……………………………………………………………………..................

Cercetaþi, aºadar, tainiþele inimii voastre ºi bãgaþi de seamã cu grijã dacã puteþi ºi voi sã pãstraþi faþã de pãrinþii voºtri aceeaºi stare ºi asprime a minþii. Când vã veþi simþi la fel prin uciderea tuturor simþãmintelor, abia atunci sã ºtiþi cã vecinãtatea pãrinþilor ºi a fraþilor nu vã va fi dãunãtoare, când vã veþi crede morþi pentru ei, chiar dacã se gãsesc în apropiere, ºi când nu veþi îngãdui nici sã fiþi ajutaþi de ei, nici sã-i ajutaþi cu ceva (IX, p. 729-730).

…Dar cu ce dãunãm þelului nostru, dacã ajutaþi de ei în toate, scutiþi adicã de grija de a ne pregãti hrana, ne vom închina tot timpul numai cititului ºi rugãciunilor? Munca pentru cele ale traiului ne sustrage de la cele duhovniceºti ºi nu ne putem dãrui în întregime numai studiului (X, p. 730).

Avraam. La aceasta nu vã voi spune pãrerea mea, ci pe a fericitului Anton. Acesta a combãtut odatã trândãvia unui frate care avea pãreri ca ale voastre ºi ideile lui tocmai dezleagã nodul problemei puse de voi. La bãtrânul înainte numit a venit cineva, cum am spus, care spunea cã învãþãtura pustniciei nu meritã sã fie preþuitã, afirmând cã virtutea ei ar fi mai mare dacã ar cãuta cineva desãvârºirea între oameni, decât dacã trãieºte în pustie. Fericitul Anton 1-a întrebat unde-ºi are locuinþa.

El i-a rãspuns cã locuieºte aproape de pãrinþii sãi ºi cã, ajutat de ei, este scutit de orice grijã ºi muncã zilnicã, astfel cã, fãrã sã fie stãpânit de alte preocupãri, poate sã-ºi dedice tot timpul lecturii ºi rugãciunii…

„Aceastã viaþã ºi stare foarte cãlduþã, (a lãmurit fericitul Antim, n.n.)… te vor lipsi de roada mâinilor tale ºi de plata dreaptã a ostenelilor proprii. Nu vei putea, dacã eºti întreþinut de ai tãi, sã-þi pregãteºti cu mâinile tale hrana zilnicã, dupã pilda fericitului Apostol care, dând ultimele îndrumãri conducãtorilor Bisericii din Efes, aminteºte cã, deºi ocupat cu sfintele studii cerute de predica evanghelicã, el s-a îngrijit nu numai de întreþinerea lui, dar ºi de a acelora care erau în slujba lui ºi care

67

n-aveau timp sã-ºi procure cele necesare. El spune: „ªtiþi cã aceste mâini au muncit pentru trebuinþele mele ºi ale celor care erau cu mine”.

ªi, arãtând cã a fãcut aceasta, ca sã nu ne dea nouã pildã, în alt loc zice: „N-am fost fãrã lucru între voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine fãrã platã, ci cu muncã ºi cu trudã, lucrând zi ºi noapte, ca sã nu împovãrãm pe nimeni dintre voi. Nu doar cã n-avem puterea aceasta, ci ca sã vã dãm o pildã cu noi înºine, ca sã faceþi ca noi” (XI, p. 730-731).

De aceea, chiar dacã ajutoarele pãrinþilor nu ne-ar fi lipsit, totuºi am pus mai presus de orice lucru aceastã lipsã pânã ºi de îmbrãcãminte ºi am socotit cã este mai bine sã ne pregãtim cu sudorile noastre hrana trupeascã de toate zilele decât sã ne sprijinim pe ajutorul pãrinþilor. Aceastã sãrãcie totalã este pentru noi mai presus de acea meditaþie trândavã, pe care o predici, asupra Scripturilor ºi acea stãruinþã fãrã rod în lecturi. Fãrã îndoialã, am urma cu mare plãcere ideile tale, dacã autoritatea apostolicã sau a Sfinþilor Pãrinþi ne-ar fi învãþat prin exemple cã acest lucru este mai folositor.

Sã ºtii însã cã tu eºti lovit din aceasta de o pagubã mai mare decât cea despre care am vorbit, fiindcã deºi ai trup sãnãtos ºi robust, trãieºti din munca altuia, ceea ce este drept numai pentru cei slabi ºi bolnavi. Tot neamul omenesc, în afarã de acel fel de monahi, care trãiesc prin munca zilnicã a mâinilor lor, dupã învãþãtura Apostolului, aºteaptã dania altora. De aceea, nu numai cei care se laudã a fi întreþinuþi din avutul pãrinþilor, sau din munca servitorilor, sau din roadele pãmântului lor, dar înºiºi conducãtorii acestei lumi este sigur cã trãiesc din pomanã.

Aºa spune ºi definiþia mai marilor noºtri, care au hotãrât cã tot ce se primeºte pentru hrana zilnicã, fãrã sã fie produs de mâinile noastre, trebuie trecut în categoria milosteniei, potrivit cuvintelor Apostolului care, interzicând celor trândavi traiul din darul altora, a zis: „Cine nu vrea sã munceascã sã nu mãnânce”.

De aceste cuvinte folosindu-se fericitul Anton faþã de acel tânãr, ne-a invitat ºi pe noi, prin îndrumãrile sale, sã fugim de primejdioasa bunãvoinþã a pãrinþilor ºi a tuturor celor ce ne dau milostenie pentru hrana necesarã, ca ºi de plãcerea unei locuinþe bune. Sã punem mai presus de toate bogãþiile lumii nisipul aspru cu amãrãciunile firii ºi regiunile pustiite de inundaþiile sãrate ºi din pricina aceasta nesupuse dreptului ºi stãpânirii oamenilor. Retraºi în singurãtate, nu numai cã ne ferim de mulþimile de oameni, dar nici nu ne cheamã natura unui pãmânt bogat la grija de a-l munci ºi astfel mintea, nefiind sustrasã de la principala ei îndatorire, este redatã în întregime ostenelilor duhovniceºti ( XII, p. 731-732).

68

Cuvânt ascetic

„Sufletul este copia cerului, pentru cã în acesta locuieºte Domnul, iar trupul este din pãmânt, în care locuiesc oameni muritori ºi animale fãrã raþiune. Aºadar potriveºte-þi nevoile trupului dupã orele rugãciunilor ºi sã fii pregãtit sã nu asculþi de gândul care te depãrteazã de rânduialã. Cãci obiceiul diavolilor (este ca) în timpul orelor de rugãciune, sub pretextul unui aºa-zis motiv binecuvântat, sã ne preseze pentru retragere, sã ne rãpeascã, în mod aparent justificat, de la rugãciunea mântuitoare. Sã nu spui, sub pretext fals, vai, capul meu, sau oh! burta mea, aducând acestea ca mãrturii incontrolabile ale unei suferinþe inexistente ºi evitând astfel intensitatea vegherii în favoarea odihnei. Ci mai degrabã sã spui rugãciuni tainice, pentru care Dumnezeu, Care vede în ascuns, îþi va rãsplãti la arãtare (Mt. 6, 18). Sã faci negustorie toatã viaþa ca sã gãseºti bogãþie ascunsã în ziua

11nevoii. În zilele slujirii tale cu osteneala trupului sã ai ºi cuvânt de rugãciune pentru dragostea celor slujiþi, ca, pentru slujirea ta, sã fie bineprimitã, dreasã (potrivitã) cu sare. Sã nu laºi sã facã altul lucrurile care þi s-au repartizat þie, ca sã nu se ia de la tine plata ºi sã se dea altuia, ºi sã nu fie cinstit altul cu bogãþia ta, în timp ce tu vei fi umilit. Sã îndeplineºti lucrãrile slujirii tale cu cinste ºi cu sârguinþã (ca servind pe Hristos), «pentru cã blestemat – spune Scriptura – este cel care face

12lucrurile Domnului cu neglijenþã» (Ier. 31, 10)” … „Sã nu crezi însã cã toþi cei ce vieþuiesc în mãnãstire se mântuiesc, ºi cei rãi ºi

cei buni. Cãci nu este aºa. Cãci mulþi vin spre viaþa virtuoasã, dar puþini primesc jugul ei, pentru cã celor sârguincioºi le aparþine Împãrãþia cerurilor «ªi cei care se silesc pun mâna pe ea» (Mt. 11, 12), (dupã) cuvântul evanghelic. Silinþa a fost numitã oboseala trupului pe care au suportat-o de bunãvoie ucenicii lui Hristos prin renunþare la voinþele proprii ºi la odihna trupului, dar cu pãzirea tuturor poruncilor lui Hristos. Aºadar, dacã vrei sã pui mâna pe Împãrãþia lui Dumnezeu, devino

13silitor, vârã-þi gâtul în jugul slujirii lui Hristos, strânge gura jugului în jurul grumazului tãu ºi jugul sã apese gâtul tãu. Uºureazã-te cu osteneala virtuþilor, cu postul, cu vegherea, cu ascultarea, cu liniºtea, cu psalmodierile, cu rugãciunile, cu lacrimile, cu lucrul mâinilor noaptea, cu rãbdarea oricãrei supãrãri care-þi iese

14înainte ºi de la demoni ºi de la oameni” (IX, p. 70-71).

Din SFÂNTUL VASILE CEL MARE

11 Sf. Vasile se referã probabil la slujirea cãlugãrilor, cu rândul, la casa de oaspeþi (xenodohion).12 SF. VASILE CEL MARE, Asceticele, în Scrieri. Partea a doua, traducere, introducere, indici ºi note de prof. Iorgu D. Ivan, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1989, p.7013 Partea jugului în care îºi vârã animalul gâtul.14 SF. VASILE CEL MARE, Asceticele, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., p.71

69

Cuvânt despre ascezã

Cum se cuvine sã se pregãteascã monahul

„Se cuvine ca monahul, înainte de toate, sã aibã o viaþã lipsitã de bunuri materiale, izolare trupeascã ºi înfãþiºare modestã, glas potrivit ºi cuvânt înþelept, sã nu cearã zgomotos mâncare ºi bãuturã ºi sã mãnânce în liniºte… Înainte de toate sã mãrturiseascã înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor cã este pãcãtos, sã dojeneascã pe cei fãrã rânduialã, sã îmbãrbãteze pe cei slabi la suflet, sã serveascã pe cei bolnavi (1 Tes. 5, 14) ºi sã spele picioarele sfinþilor; sã se îngrijeascã de ospitalitate

15ºi de iubirea frãþeascã, sã se împace cu cei de aceeaºi credinþã” …(I, p. 72).

CuvântDespre judecata lui Dumnezeu

„Aºadar, cercetând Sfintele Scripturi, gãsesc în Vechiul ºi în Noul Testament cã neascultarea de Dumnezeu nu se judecã nici dupã mulþimea pãcatelor ºi nici dupã mãrimea lor, ci pentru singura cãlcare a oricãrei porunci, fiind judecatã în mod clar neascultarea de Dumnezeu, iar judecata lui Dumnezeu (intervine) în mod obiºnuit

16împotriva oricãrei neascultãri” ( IV; p. 79).

Cuvânt ascetic II

„Modul de hranã care se potriveºte celor ce trãiesc viaþa monahalã este cel pe care îl aratã apostolul, aºa încât sã-ºi mãnânce pâinea lor în mod cinstit, cu lucrarea mâinilor lor (2 Tes. 3, 12). Iar lucrarea sã fie împlinitã sub supravegherea unui bãtrân, care este stimat pentru sfinþenia vieþii lui. Iar acesta sã repartizeze lucrãrile care trebuie fãcute potrivit cu nevoile care existã într-un asemenea mod încât, pe de o parte, sã se împlineascã porunca ce s-a dat, ca sã ne câºtigãm hrana cu sudori ºi ostenealã (Fac. 3, 19), iar pe de altã parte, conduita lor sã fie ireproºabilã ºi absolut corectã, încât sã nu existe la acesta nici o nevoie ca sã expunã în mod public lipsa lor. Cea mai bunã hotãrâre ºi cel mai bun mod de cumpãtare sã fie acesta: sã nu avem ca scop nici plãcerea, nici oboseala cãrnii, ci sã evitãm lipsa de mãsurã, în amândouã direcþiile, aºa încât carnea noastrã, nici din prea buna stare sã nu se agite, nici din slãbiciune sã nu-ºi poatã îndeplini poruncile. Pentru cã sufletul este vãtãmat deopotrivã din ambele extreme, adicã ºi atunci când carnea este nestãpânitã ºi sare spre plãceri deplasate, sub motivul bunei stãri fizice, ºi atunci când, obositã ºi slãbitã ºi fãrã vlagã, este continuu þinutã de suferinþe. Cãci cu aceastã stare a trupului, sufletul nu este sârguitor sã priveascã spre cele înalte în mod liber, ci este preocupat de senzaþia durerii ºi se înclinã doborât de suferinþa

17trupului” (III, p. 201) .15 Ibidem, p.7216 Ibidem, p.7917 SF. VASILE CEL MARE, Cuvânt ascetic II, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., p.201

70

Regulile MariÎntrebarea 7Trebuie sã trãim împreunã cu cei care - simþind la fel - au acelaºi scop de a

plãcea lui Dumnezeu; este ºi greu ºi primejdios a trãi în singurãtate?

Rãspuns: I

„ªtim cã traiul la un loc cu multe persoane este mai de folos, pentru mai multe motive: întâi, pentru cã nici unul dintre noi nu este în stare sã-ºi satisfacã singur cerinþele trupului sãu, iar pentru câºtigarea celor necesare (vieþii) avem nevoie unul de altul. Cãci precum piciorul are o anumitã putere, dar are nevoie ºi de alta – cãci fãrã ajutorul celorlalte membre nu gãseºte pentru viaþã nici energia proprie îndeajuns de tare sau suficientã pentru nevoile sale, nici nu are cu ce sã înlocuiascã ceea ce-i lipseºte – la fel ºi în viaþa solitarã; ceea ce avem devine fãrã folos ºi ceea ce nu avem nu se poate gãsi, fiindcã Dumnezeu Creatorul a hotãrât sã avem trebuinþã unul de altul precum s-a scris (1 Cor. 12, 13 º.u.) ca sã ne legãm între noi. Afarã de aceasta, nici raþiunea iubirii lui Hristos nu îngãduie ca fiecare sã aibã în vedere numai înþelesul lui. Cãci «iubirea – spune Apostolul – nu cautã ale sale» (1 Cor. 13, 5); în timp ce viaþa solitarã are un singur scop: îngrijirea de trebuinþele proprii, fiecare de ale sale. Dar aceasta, în mod clar, contravine legii dragostei, pe care Apostolul a împlinit-o, cãutând nu interesul sãu, ci al multora, ca sã se mântuiascã (1 Cor. 10, 33).

Apoi, în aceastã separare nu-ºi va cunoaºte uºor cineva lipsurile sale, din moment ce nu va exista cineva care sã-l mustre ºi sã-l îndrepte cu blândeþe ºi cu inimã bunã. Cãci mustrarea, chiar ºi din partea unui vrãjmaº, poate sã nascã, adeseori, dorinþa de îndreptare la omul de bun simþ, iar vindecare pãcatelor se face cu pricepere de cãtre cel ce iubeºte sincer: «Cãci cine iubeºte – spune (Solomon) – acela ceartã cu grijã» (Pilde 13, 24). Un asemenea îndrumãtor este cu neputinþã sã

18gãseascã cineva în pustie, dacã n-a fost unit cu el mai înainte în viaþã . Încât se potrivesc eremitului cuvintele Scripturii: «Vai celui singur, cã dacã (el) cade, nu este altul care sã-l ridice» (Ecl. 4, 10)… Poruncile se împlinesc mai mult ºi mai uºor când sunt mai mulþi împreunã, de unul singur însã, deloc; pentru cã, în timp ce se îndeplineºte una, se împiedicã alta. Spre exemplu, când cercetãm pe cel bolnav, nu putem sã primim pe cel strãin; când dãm ºi împãrþim cele necesare pentru viaþã (ºi mai ales când aceste slujiri se fac pe timp mai îndelungat), suntem lipsiþi de zelul pentru fapte bune: încât, din cauza aceasta abandonãm pe cea mai mare ºi mai necesarã poruncã, care ne duce la mântuire, fiindcã nici cel flãmând nu se saturã, nici cel gol nu se îmbracã. Aºadar, cine ar vrea sã punã mai presus o viaþã neactivã ºi

19nevrednicã decât cea roditoare ºi întocmai dupã porunca Domnului?” .

18 Cel care se retrage direct din lume, ca sã trãiascã în pustie, ca anahoret, este lipsit complet de îndrumãtor duhovnicesc. Dimpotrivã, anahoretul care se retrage dintr-o comunitate chinoviticã, poate sã-ºi pãstreze legãtura duhovniceascã cu îndrumãtorul lui din timpul când era în frãþie.19 SF. VASILE CEL MARE, Regulile Mari, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., pp.23l-232

71

II„Dar dacã noi toþi, care am fost primiþi în una (ºi aceeaºi) speranþã a chemãrii

noastre, formãm un trup care are cap pe Hristos ºi suntem membrii unii altora, dacã noi nu suntem legaþi în mod armonios, în Duhul Sfânt, spre zidirea unui singur corp, ci fiecare din noi îºi alege viaþa singuraticã, fãrã sã slujeascã binelui comun dupã felul bineplãcut lui Dumnezeu ºi-ºi îndestuleazã pofta plãcerii proprii, cum putem – atunci când suntem dezbinaþi ºi împãrþiþi – sã pãstrãm legãtura reciprocã ºi slujirea membrelor, unul faþã de celãlalt, sau supunerea lor cãtre capul nostru care este Hristos? (1 Cor. 12, 12-27). Pentru cã nu este cu putinþã nici sã ne bucurãm cu cel preamãrit, nici sã compãtimim cu cel ce suferã în timp ce viaþa noastrã este împãrþitã, din moment ce în mod firesc nu va putea fiecare sã cunoascã suferinþele aproapelui.

Apoi, fiindcã unul singur nu poate sã primeascã toate darurile spirituale, cãci harul Duhului se dã dupã credinþa care existã în fiecare (Rom. 12, 16), în viaþa în comun darul propriu fiecãruia devine dar comun al celor ce formeazã societatea. «Pentru cã unuia i se dã cuvântul înþelepciunii, altuia cuvântul cunoaºterii, altuia credinþa, altuia profeþia, altuia darurile vindecãrilor» (1 Cor. 12, 8-l0). Deci acela care primeºte unul din aceste daruri nu-l are pentru sine mai mult decât pentru alþii. De aceea în viaþa în comun este necesar ca puterea Duhului Sfânt, care existã într-însul sã treacã în acelaºi timp la toþi. Deci, acela care trãieºte singur poate avea întâmplãtor un dar, pe care-l face totuºi fãrã folos prin nelucrare, îngropându-l în sine; cât de mare primejdie implicã aceasta ºtiþi toþi care aþi citit Evangheliile. Dimpotrivã, în convieþuirea cu mai mulþi oameni, fiecare se bucurã ºi de darul sãu propriu, înmulþindu-l prin împãrtãºire, dar se bucurã ºi de darurile celorlalþi ca de

20ale sale proprii” .

III„Viaþa comunã posedã ºi mai multe bunuri pe care nu e uºor a le enumera. Cãci

pentru pãstrarea bunurilor date nouã de Dumnezeu ea este mai folositoare decât singurãtatea, iar pentru pãzirea de cursa exterioarã a duºmanului este mai sigurã trezirea din partea celor care vegheazã, dacã s-ar întâmpla cumva ca vreunul sã adoarmã în acel somn al morþii, pentru a cãrui îndepãrtare de la noi ne-a învãþat David a ne ruga zicând: «Lumineazã-mi ochii mei, ca nu cumva sã adorm spre moarte» (Ps. 12, 4). În plus, întoarcerea de la pãcat este mult mai uºoarã în viaþa în comun pentru cel pãcãtos, fiindcã se ruºineazã de dezaprobarea fãcutã în comun de mai mulþi, încât i se pot aplica cuvintele: «Pentru unul ca acesta este de ajuns pedeapsa care (vine) de la mai mulþi» (2 Cor. 2, 6). Dimpotrivã, pentru cel virtuos, prin examinarea ºi aprobarea faptelor sale, din partea mai multora, se creeazã mare încredere; pentru cã, dacã «tot cuvântul va sta în gura a doi sau a trei martori» (Mt. 18, 16), atunci, desigur, cel care va face faptã bunã se va întãri ºi mai mult prin mãrturia mai multora. Dar, în afarã de cele pe care le-am spus, de viaþa solitarã se þin ºi alte primejdii. Prima ºi cea mai mare este cea a mulþumirii de sine (a vanitãþii). Cãci, întrucât nu este nimeni care sã-i aprecieze faptele, solitarul va socoti cã a

20 Ibidem, pp.232-233

72

ajuns la treapta desãvârºitã a poruncii; apoi þinându-ºi închisã starea sufletului, veºnic în nelucrare, nici despre scãderile sale nu are cunoºtinþã, nici progresul în fapte bune nu ºi-l cunoaºte pentru cã nu i se oferã nici o ocazie pentru împlinirea

21poruncilor” .

IV„Cãci prin ce îºi va arãta umilinþa sa cel care nu are pe nimeni decât care sã se

arate mai umilit? Cum îºi va arãta îndurarea sa când este separat de comunitatea mai multora? Apoi, cum se va exersa pe sine în rãbdare, atâta timp cât nimeni nu se opune voii lui? Iar dacã cineva spune cã pentru perfecþionarea obiceiurilor lui îi ajunge învãþarea Sfintelor Scripturi face la fel ca acela care învaþã sã zideascã, dar niciodatã nu zideºte, ºi ca acela care învaþã fãurãria (lucrarea metalelor), dar nu vrea totuºi sã practice meseria învãþatã. Cãtre unul ca acesta ar putea spune Apostolul, cã: «Nu cei care aud Legea sunt drepþi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc Legea se vor îndrepta» (Rom. 2, 13). Cãci iatã Domnul, din marea Lui iubire de oameni, nu Se mulþumeºte numai cu învãþãtura datã prin cuvinte ci, ca sã ne dea nouã în mod precis ºi clar un exemplu de umilinþã în deplinãtatea dragostei, Însuºi S-a încins ºi a spãlat picioarele ucenicilor (Sãi). Tu, însã, pe cine vei spãla? Pe cine vei servi? Faþã de cine vei fi cel din urmã, dacã trãieºti singur (numai) cu tine? Cum se va împlini în locuinþa singuraticã acea frumoasã ºi plãcutã locuire împreunã a fraþilor, pe care Duhul Sfânt o aseamãnã cu mirul ce-ºi împrãºtie miresmele de pe capul arhiereului? (Ps. 132, 2). De aceea, un câmp de luptã, un bun drum spre progres, un exerciþiu neîntrerupt ºi o studiere (contemplare) a poruncilor Domnului este locuirea împreunã a fraþilor care, pe de o parte, are ca scop mãrirea lui Dumnezeu, potrivit poruncii Domnului nostru Iisus Hristos Care zice: «Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele voastre cele bune ºi sã slãveascã pe Tatãl vostru Cel din ceruri» (Mt. 5, 16), iar pe de altã parte pãstreazã caracterul sfinþilor care sunt amintiþi în Faptele Apostolilor ºi despre care s-a scris: «Toþi cei care au crezut erau împreunã ºi aveau toate de obºte (în comun)» (Fapte 2, 44); ºi iarãºi: «Iar mulþimea celor care au crezut erau o inimã ºi un suflet; ºi nici unul nu zicea cã din averile sale este ceva propriu al sãu, ci toate le erau

22comune» (Fapte 4, 32)” (p.231-234).

Întrebarea 15De la care vârstã trebuie sã se îngãduie a se consacra cineva pe sine lui

Dumnezeu ºi când trebuie sã fie socotitã valabilã promisiunea fecioriei?

Rãspuns:

I„Fiindcã Domnul zice: «Lãsaþi copiii sã vinã la Mine» (Marcu 10, 14), iar

Apostolul laudã pe cel care a învãþat Sfintele Scripturi din copilãrie (2 Tim. 3, 15), ºi 21 Ibidem, p.23322 Ibidem, pp.233-234

73

porunceºte apoi ca sã creascã copiii «în învãþãtura ºi povaþa Domnului» (Ef. 6, 4), de aceea credem cã orice timp, chiar ºi cel al vârstei celei dintâi, este potrivit pentru primirea celor ce vin (la noi); dar pe cei lipsiþi de pãrinþi sã-i primim din iniþiativa noastrã proprie, ca sã devenim dupã zelul lui Iov, pãrinþii orfanilor (Iov 29, 12); iar pe aceia care au pãrinþi ºi sunt aduºi de aceºtia, îi vom primi înaintea mai multor martori, ca sã nu dãm motiv de acuzare acelora care cautã (asemenea) motiv, ci toatã gura nedreaptã a celor ce vorbesc bârfeli contra noastrã sã se astupe. În consecinþã, trebuie sã-i primim, dar nu îndatã sã-i ºi numãrãm ºi sã-i socotim deopotrivã în corpul ce aparþine fraþilor, încât atacurile pentru vina lor sã nu se atribuie vieþii pioase a fraþilor; ci aceºtia sã fie crescuþi în toatã pietatea ca niºte copii comuni ai frãþietãþii ºi sã li se dea separat ºi locuinþe ºi masã, atât celor de sex

23bãrbãtesc cât ºi celor de sex femeiesc , încât, pe de o parte, sã nu dobândeascã faþã de cei mai în vârstã dintre ei îndrãznealã exageratã (obrãznicie) sau apropiere (deschidere) nepotrivitã, iar pe de altã parte sã-ºi pãstreze respectul faþã de cei mai mari decât ei, ca urmare a întâlnirilor rare cu aceºtia. ªi apoi, prin locuinþa ºi masa separatã a lor, se va evita ca în urma pedepselor ce se impun celor mai perfecþi, pentru neglijarea îndatoririlor (când se întâmplã sã se abatã de la ele), sã se nascã în ei, pe neobservate, uºurãtate în pãcãtuire sau adesea ºi mândrie, vãzându-i pe cei mai bãtrâni greºind uneori, tocmai în acele (lucruri) pe care ei înºiºi le fac bine. Cãci cel copil la minte nu se deosebeºte întru nimic de cel care este copil dupã vârstã. De aceea, nu e nici o mirare cã adeseori se aflã aceleaºi scãderi la amândoi. (Afarã de aceasta s-ar putea întâmpla ca) cei tineri, în urma petrecerii dese cu cei mai în vârstã, sã treacã sã facã, în mod necuviincios ºi înainte de vreme, lucruri pe

24care cei mai bãtrâni le fac în mod cuviincios pentru motivul vârstei” .

II„Aºadar, pentru aceastã iconomie ºi pentru decenþa cuvenitã, trebuie sã fie

separatã locuinþa copiilor de cea a celor mai desãvârºiþi. Astfel, locuinþa asceþilor va fi departe de zgomotul studierii învãþãturilor care sunt necesare pentru cei tineri. Totuºi, rugãciunile care sunt hotãrâte pentru fiecare zi sã fie comune ºi pentru copii ºi pentru cei mai în vârstã, cãci ºi copiii se vor obiºnui spre reculegere din zelul celor mai desãvârºiþi ºi cei mai în vârstã vor fi sprijiniþi mai mult în rugãciuni de cãtre aceºtia (copiii). Însã în privinþa somnului ºi a vegherii, a timpului, a mãsurii (cantitãþii) ºi calitãþii hranei, sã li se hotãrascã copiilor exerciþii deosebite ºi diete într-un mod corespunzãtor; sã se aºeze peste ei unul mai în vârstã ºi mai cu experienþã decât ceilalþi ºi binecunoscut pentru rãbdarea lui, încât sã îndrepte cu blândeþe pãrinteascã ºi cu cuvinte înþelepte greºelile celor tineri, aplicând remediul corespunzãtor pentru fiecare greºealã, aºa încât acest remediu sã devinã ºi pedeapsã pentru greºealã ºi o exercitare a apatiei pentru suflet. Spre exemplu: s-a mâniat un tânãr pe altul de aceeaºi vârstã cu el? Sã fie constrâns sã-l liniºteascã ºi sã-i slujeascã dupã mãsura îndrãznelii lui. Cãci deprinderea umilinþei taie mânia 23 Fetiþele sunt încredinþate surorilor care formeazã o parte a mãnãstirilor mixte. În epistola 199 a Sf. Vasile cel Mare se stabileºte anul al 16-lea sau al 17-lea ca timp pentru participarea deplinã a lor la viaþa frãþietãþii.24 , în , ed. cit., pp.244-245SF. VASILE CEL MARE Regulile Mari, Scrieri. Partea a doua

74

din suflet, în timp ce îngâmfarea de cele mai mult ori sãdeºte în noi mânia. A mâncat înainte de vreme? Sã posteascã cea mai mare parte din zi. A fost surprins mâncând fãrã mãsurã sau necuviincios? În timpul mâncãrii fiind îndepãrtat de cei care mãnâncã sã fie constrâns sã priveascã pe alþii care mãnâncã cum se cuvine, aºa încât sã se ºi pedepseascã prin abstinenþã ºi sã înveþe (totodatã) cuviinþa. A zis o vorbã nepotrivitã, o insultã la adresa aproapelui, o minciunã sau altceva din cele

25neîngãduite? Sã se corijeze ºi prin post ºi prin tãcere” .

III„Încã ºi studiul ºtiinþelor trebuie sã fie acomodat scopului, aºa încât ei sã se

foloseascã de numele cele din Scripturi ºi în locul poveºtilor sã li se expunã istoria faptelor minunate, sã fie instruiþi în sentinþele din Proverbe ºi sã li se ofere premii pentru reþinerea numelor ºi faptelor din acestea, ca sã-ºi ajungã scopul cu plãcere ºi cu comoditate (recreere), fãrã suferinþe ºi fãrã jigniri. Iar atenþia spiritului ºi obiceiul de a nu se îngâmfa ºi-l vor însuºi aceºtia cu uºurinþã printr-o educaþie bunã, dacã vor fi întrebaþi necontenit de cãtre învãþãtor unde le sunt gândurile ºi cu ce se ocupã în cugetele lor. Cãci aceastã naivitate (sinceritate) a vârstei, fãrã viclenie ºi incapabilã de minciunã, trãdeazã cu uºurinþã secretele sufletului ºi, ca sã nu fie prins continuu de cele oprite, un tânãr de acest fel va fugi de sufletele absurde ºi se va rechema singur, fãrã încetare, de la acestea, temându-se de ruºinea (ce i-ar

26aduce-o) darea lor pe faþã” .

IV„Aºadar trebuie ca sufletul sã fie îndrumat spre practicarea faptelor bune

îndatã, de la început, când este încã uºor de format ºi fraged ºi, fiind moale ca ceara, primeºte cu uºurinþã formele care se preseazã asupra lui, aºa încât, atunci când va veni raþiunea ºi puterea de a judeca, sã înceapã drumul de la primele noþiuni ºi de la exemplele de pietate, care i-au fost predate pentru ca raþiunea sã arate (sugereze) ceea ce este folositor, iar obiceiul sã îndrumeze cu uºurinþã spre sãvârºirea binelui. Atunci trebuie sã se primeascã ºi votul fecioriei, pentru cã este mai sigur ºi se dã cu consimþãmânt ºi judecatã proprie, dupã ce raþiunea s-a dezvoltat deplin. De atunci ºi în viitor se dau recompense ºi pedepse de cãtre Judecãtorul cel drept ºi celor care fac bine ºi celor care pãcãtuiesc, dupã meritul faptelor lor. Iar ca martori ai consimþãmântului sã fie luaþi primaþii Bisericilor (episcopi), pentru ca prin ei, pe de o parte, sã se aducã sfinþirea corpului ca dar lui Dumnezeu, iar, pe de altã parte, prin mãrturia lor sã se întãreascã ceea ce s-a fãcut, dupã cuvântul Domnului: «în gura a doi sau a trei martori va sta tot cuvântul» (Mt. 18, 16). Cãci astfel ºi graba (zelul) fraþilor nu va putea sã fie blamatã ºi nici celor ce s-au fãgãduit pe ei înºiºi lui Dumnezeu ºi apoi au încercat sã-ºi retragã promisiunea nu le va rãmâne vreun motiv ca sã nu se ruºineze. Dar cel care nu îmbrãþiºeazã viaþa în feciorie ca unul care nu este în stare sã se îngrijeascã de cele ale Domnului sã fie concediat înaintea aceloraºi martori. Totuºi, când cineva ºi-a dat fãgãduinþa, dupã multã cercetare ºi 25 Ibidem, p.24526 Ibidem, pp.245-246

75

deliberare, pe care se cade sã i se îngãduie sã ºi-o facã singur în mai multe zile, ca sã nu-i dãm impresia cã-l rãpim, atunci, în fine, trebuie sã se primeascã ºi sã se treacã în numãrul fraþilor, având aceeaºi locuinþã ºi acelaºi regim cu cei mai desãvârºiþi. Dar un lucru pe care l-am uitat sã-l spunem nu este nepotrivit sã-l adãugãm acum, ºi anume: din moment ce în anumite meserii trebuie sã se exerseze chiar ºi copiii, atunci când unii dintre ei dovedesc dexteritate la (astfel de) învãþãturã, sã nu-i împiedicãm sã petreacã ziua împreunã cu învãþãtorii de meserie; iar noaptea sã-i

27 readucem la cei de aceeaºi vârstã cu care trebuie sã ia ºi masa împreunã”(p. 244-246).

Întrebarea 37 Dacã trebuie sã se neglijeze lucrul sub pretextul rugãciunilor ºi psalmodiei ºi

ce timpuri sunt potrivite pentru rugãciune ºi mai întâi dacã trebuie sã se lucreze?

Rãspuns:I

Deoarece Domnul nostru Iisus Hristos zice: «Vrednic», nu simplu, fiecare ºi nici oricine ar fi, ci «lucrãtorul este (vrednic) de hrana sa» (Mt. 10 ,10), iar pe de altã parte, fiindcã Apostolul porunceºte sã lucrãm ºi sã facem binele cu mâinile noastre proprii, ca sã avem sã dãm celui care are lipsã (Ef. 4 , 28), din acestea rezultã clar cã trebuie sã lucrãm cu sârguinþã. Cãci nu trebuie sã socotim idealul pietãþii ca pretext pentru lenevie sau ca mijloc pentru a fugi de muncã, ci ca prilej favorabil de luptã, de munci mai grele ºi de rãbdare în strâmtori, ca ºi noi sã putem spune: «În ostenealã ºi în trudã, în privegheri de multe ori, în foame ºi în sete» (2 Cor. 11, 27), cãci o astfel de conduitã ne este folositoare nu numai pentru mortificarea trupului, ci ºi pentru iubirea faþã de aproapele, pentru ca Dumnezeu sã dea prin noi îndestulare ºi celor slabi dintre fraþi, dupã modelul dat de Apostoli în Fapte, unde zice: «În toate v-am arãtat cã astfel lucrând se cade sã ajutaþi pe cei slabi» (Fapte 20, 35); ºi iarãºi: «Ca sã aveþi sã daþi celui în lipsã» (Ef. 4, 28), ca sã ne învrednicim a auzi: «Veniþi binecuvântaþii Pãrintelui Meu de moºteniþi Împãrãþia cea gãtitã vouã de la întemeierea lumii; cã am flãmânzit ºi mi-aþi dat sã

28mãnânc, am însetat ºi mi-aþi dat sã beau» (Mt. 25, 34-35)” .

II„ªi cât de mare rãu este nelucrarea, nu este nevoie sã spun, din moment ce

Apostolul porunceºte clar cã cel care nu lucreazã nici sã nu mãnânce (2 Tes. 3, 10). Aºadar, precum fiecãruia îi este necesarã hrana zilnicã, tot aºa de necesar este (fiecãruia) ºi lucrul dupã putere. Cãci Solomon n-a scris în zadar, spre laudã, aceasta: «Ea nu mãnâncã pâinea în lene» (Pilde 31, 27). ªi iarãºi, Apostolul zice despre sine cã: «Nici n-am mâncat în dar pâine de la cineva, ci lucrând cu ostenealã ºi trudã ziua ºi noaptea» (2 Tes. 3, 8), cu toate cã, predicând Evanghelia, avea dreptul sã trãiascã din Evanghelie. ªi Domnul a legat trândãvia cu rãutatea: 27 Ibidem, p.24628 Ibidem, pp.276-277

76

«Slugã vicleanã ºi leneºã» (Mt. 25, 26). Însã ºi Înþeleptul Solomon nu numai cã laudã prin cele amintite pe cel care lucreazã, ci chiar mustrã pe cel leneº, comparându-l cu vietãþile cele mai mici, zicând: «Mergi la furnicã, leneºule» (Pilde 6, 6). Aºadar, trebuie sã ne temem ca nu cumva ºi noi sã auzim aceastã condamnare în ziua judecãþii, când (Domnul), Care ne-a dat puterea ca sã lucrãm, va cere ºi lucrul corespunzãtor acestei puteri. Cãci el zice: «Cãruia i s-a încredinþat mult, mai mult voi cere de la dânsul» (Lc. 12, 48). Dar fiindcã unii, sub pretextul rugãciunilor ºi psalmodiei, pãrãsesc muncile, trebuie sã se ºtie cã pentru fiecare dintre oricare alte lucruri existã timp propriu, dupã Eclesiast care spune: «Orice lucru îºi are timpul lui» (Eccl. 3, 1). Pentru rugãciune însã ºi pentru psalmodie, ca ºi pentru multe altele, este potrivit tot timpul, aºa încât (putem) sã lãudãm pe Dumnezeu în momentul când miºcãm mâinile noastre spre lucru, câteodatã ºi cu limba, când aceasta ar fi cu putinþã, dar mai ales este folositor pentru edificarea credinþei; iar dacã astfel (cu limba) nu se poate, atunci sã lãudãm pe Dumnezeu, cum spune Scriptura (Col. 3, 10), cu psalmi, cu laude ºi cu cântãri duhovniceºti în inima noastrã ºi sã ne împlinim rugãciunea în timpul lucrului; aceasta se va face, dacã mulþumim Aceluia Care ne-a dat puterea mâinilor pentru lucrul ºi înþelepciunea minþii, spre înãlþarea cunoaºterii ºi Celui care ne-a dãruit materia, atât aceea din care se fac instrumentele, cât ºi aceea ce serveºte artelor, pe care tocmai le practicãm; ºi dacã ne rugãm ca lucrul mâinilor noastre sã urmãreascã scopul de a

29plãcea lui Dumnezeu” .

III„Astfel ne asigurãm ºi fermitatea sufletului nostru, când pentru fiecare lucrare

cerem de la Dumnezeu buna reuºitã a lucrului ºi când Îi dãm mulþumire Celui care ne-a dat puterea lucrului ºi pãzim, cum s-a spus mai înainte, scopul de a-I plãcea. Cãci dacã acestea nu s-ar face astfel, (atunci) cum ar putea sta împreunã cele zise de Apostol: «Rugaþi-vã neîncetat» (1 Tes. 5, 17) ºi «Noaptea ºi ziua lucrând»? (2 Tes. 3, 8) În orice caz, fiindcã mulþumirea în orice timp este cerutã ºi de Lege ºi s-a dovedit necesarã pentru viaþa noastrã ºi dupã natura noastrã ºi dupã raþiune, nu trebuie sã neglijãm timpurile hotãrâte în comunitãþile de fraþi pentru rugãciuni, (timpuri) pe care din necesitate le-am ales, pentru cã fiecare timp conþine o anumitã aducere aminte de binefacerile pe care ni le dã Dumnezeu. Astfel: utrenia s-a hotãrât (ca sã ne aducem aminte) ca primele miºcãri ale sufletului ºi ale cugetului nostru sã fie consacrate lui Dumnezeu ºi sã nu luãm nicio altã grijã asupra noastrã, înainte de a ne fi desfãtat în cugetul nostru (cu gândul) la Dumnezeu, precum scrie Scriptura: «La Dumnezeu am cugetat ºi m-am bucurat» (Ps. 76, 4); nici corpul sã nu-l miºcãm spre lucru înainte de a face ceea ce s-a zis: «Cãci cãtre Tine îmi îndrept rugãciunea, Doamne; ºi dimineaþa vei auzi glasul meu: dimineaþa voi sta înaintea Ta ºi voi aºtepta» (Ps. 5, 2-3). ªi iarãºi ora a treia s-a hotãrât ca sã ne ridicãm din somn spre rugãciune ºi sã-i adunãm pe fraþi, mãcar cã sunt împãrþiþi unul la un lucru, alþii la altul; ºi toþi sã ne aducem aminte de darul Duhului Care pe la ora a treia S-a dat Apostolilor ºi astfel toþi sã I se închine cu o inimã ºi sã devinã vrednici sã

29 Ibidem, pp.277-278

77

primeascã ºi ei sfinþenia ºi sã cearã de la El îndrumare ºi învãþãturã spre cele de folos, dupã (exemplul) celui care a zis: «Inimã curatã zideºte întru mine, Dumnezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru ale mele; nu mã lepãda pe mine de la faþa Ta, ºi Duhul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la mine; dã-mi mie bucuria mântuirii Tale ºi cu duh stãpânitor mã întãreºte» (Ps. 50, 12-l4); ºi în alt loc: «Duhul Tãu cel bun sã mã cãlãuzeascã în þara (pãmântul) cea dreaptã»

30(Ps. 142, 10). ªi astfel sã ne reluãm iarãºi lucrul nostru” .

IV„ªi dacã unii, din cauza naturii lucrãrilor sau a locurilor, s-ar afla mai departe,

ei sunt datori ca ºi acolo sã împlineascã numaidecât toate prescripþiile comune fãrã deosebire. Cãci: «Unde sunt doi sau trei adunaþi în numele Meu – zice Domnul – acolo sunt ºi Eu în mijlocul lor» (Mt. 18, 20). Am socotit cã ºi la ora a ºasea este necesarã rugãciunea, dupã exemplul sfinþilor care spun: «Seara ºi dimineaþa ºi la amiazã mã voi ruga ºi voi striga ºi El va auzi glasul meu» (Ps. 54, 18), ºi, ca sã scãpãm ºi de atacul demonului de amiazã (Ps. 90, 6), sã zicem tot la acest timp ºi psalmul al nouãzecilea. Iar ora a noua ni s-a dat ca necesarã pentru rugãciune de cãtre înºiºi Apostolii, în Fapte, unde se învaþã cã Petru ºi Ioan s-au suit la templu «la ora rugãciunii a noua» (Fapte 3, 1). Iar terminându-se ziua, sã mulþumim (lui Dumnezeu) pentru toate câte ne-a dat în aceastã zi sau pentru cele pe care le-am sãvârºit bine ºi sã mãrturisim ceea ce n-am îndeplinit ori de am sãvârºit vreun pãcat cu voie sau fãrã voie sau chiar din neºtiinþã, cu cuvântul sau cu fapta sau în însãºi inima noastrã, cerând pentru toate mila lui Dumnezeu prin rugãciune. Cãci cugetarea stãruitoare la cele trecute este de mare folos, ca sã nu cãdem iarãºi în ase-menea pãcate. De aceea, zice (psalmistul): «Pentru câte ziceþi în inimile voastre, sã

31vã cãiþi în culcuºurile voastre» (Ps. 4, 4)” .

V„ªi iarãºi, când începe noaptea, sã ne rugãm ca odihna sã ne fie netulburatã ºi

liberã de închipuiri fantastice; ºi la aceastã orã sã se zicã neapãrat Psalmul nouãzeci. Iar Paul ºi Sila ne-au arãtat cã ºi la miezul nopþii trebuie sã ne rugãm, precum istoria Faptelor relateazã, spunând: «Iar la miezul nopþii, Paul ºi Sila preamãreau pe Dumnezeu» (Fapte 16, 25). ªi psalmistul la fel spune: «în miezul nopþii m-am sculat ca sã Te slãvesc, pentru judecãþile dreptãþii Tale» (Ps. 118, 62). ªi iarãºi trebuie sã ne sculãm pentru rugãciune înainte de a se lumina de ziuã, ca sã nu ne prindã ziua în somn ºi în pat, dupã exemplul celui ce a spus: «Ochii mei s-au deschis înainte de a se lumina de ziuã, ca sã meditez la cuvintele Tale» (Ps. 118, 148). Nici unul dintre aceste timpuri nu trebuie sã fie neglijat de cãtre aceia care s-au hotãrât sã trãiascã cu sârguinþã întru mãrirea lui Dumnezeu ºi a lui Hristos Însuºi. Eu însã cred cã o diversitate ºi varietate în rugãciuni ºi psalmodieri la orele hotãrâte ar fi folositoare ºi pentru faptul cã atunci când este monotonie sufletul devine adesea neatent ºi oarecum distras; dar, schimbându-se ºi variind

30 Ibidem, pp.278-27931 Ibidem, pp.279-280

78

psalmodia ºi lecturile la fiecare orã, se înnoieºte darul sufletului ºi se 32 împrospãteazã atenþia” (p. 276-280).

Întrebarea 38 Fiindcã din ceea ce s-a spus pânã acum, s-a dovedit îndeajuns cã rugãciunea

nu poate fi omisã ºi cã lucrul este necesar, urmeazã sã ºtim care meserii sunt potrivite cu profesia noastrã.

Rãspuns: Nu este uºor sã detaºãm complet câteva meserii, fiindcã unele se cautã la unii,

altele la alþii, dupã natura locurilor ºi dupã specificul mãrfurilor (articolelor) ce se 33produc în fiecare þarã . În general însã este posibil sã schiþãm o alegere a acestora,

(anume acelea) care pãstreazã pacea ºi liniºtea vieþii noastre; adicã acelea care nu pretind multã ostenealã pentru procurarea materiei lor, nici multe greutãþi pentru vinderea obiectelor gata lucrate, nici care sã ducã la întâlniri necuviincioase ºi pãgubitoare între bãrbaþi ºi femei; ci noi trebuie sã socotim ca scop caracteristic al nostru, ca în toate sã prevaleze simplitatea ºi ieftinãtatea, ferindu-ne sã servim poftelor nesãbuite ºi pãgubitoare ale oamenilor prin executarea de lucrãri cerute de ei (în acest scop). De aceea, în þesãtorie trebuie sã ne luãm ca sarcinã pregãtirea a ceea ce corespunde modului nostru obiºnuit de viaþã, ºi nu ceea ce inventeazã cei desfrânaþi ca sã vâneze ºi sã atragã în cursã pe tineri. Asemenea ºi în cizmãrie, sã punem arta în executarea numai a obiectelor de trebuinþã cerute ca absolut necesare. Dar zidãria, dulgheria, fierãria ºi agricultura sunt ele însele, ca atare, necesare ºi foarte folositoare pentru viaþã ºi nu (existã) nici un motiv propriu ca ele sã fie lepãdate din partea noastrã; totuºi, dacã cumva fac mult zgomot sau stingheresc unirea vieþii fraþilor, atunci e necesar ca sã le evitãm ºi sã preferãm în locul lor acele meserii care nici viaþa nu o distrag, ci o pãstreazã aºa ca sã fie plãcutã Domnului, nici pe aceia care stãruiesc în exerciþiul pietãþii nu-i sustrag nici de la timpul psalmodiei, nici de la rugãciune ºi nici de la buna ordine. Deci, din moment ce nu existã nimic în aceste meserii care sã pãgubeascã scopului prim al vieþii noastre, ele sunt de preferat multora ºi mai cu seamã agricultura; fiindcã ea ne procurã prin sine însãºi cele necesare ºi-i elibereazã pe agricultori de mult umblet fãrã rost ºi de alergãturã încoace ºi-ncolo; afarã de cazul când, dupã cum am spus, nu cauzeazã zgomot mare ºi tulburãri fie din partea vecinilor, fie din cea a

34 conlocuitorilor” (p. 280-281).

Întrebarea 42Cu ce scop ºi cu ce dispoziþie trebuie sã lucreze cei care se ocupã cu lucrul?

32 Ibidem, p.28033 Monahii se ocupau cu tot felul de munci manuale. Mai târziu Paladius a gãsit mãnãstirea lui Pahomie în Tebaida organizatã în asemenea mod. Produsele erau repartizate pentru nevoile fraþilor ºi cu resturile din alimente se hrãneau porcii, ca sã nu se arunce.34 SF. VASILE CEL MARE, Regulile Mari, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., pp.280-281

79

Rãspuns: I

Deci trebuie sã ºtim ºi aceea cã cel care lucreazã trebuie sã lucreze nu ca sã-ºi satisfacã propriile lui nevoi prin lucrul sãu, ci ca sã împlineascã porunca Domnului, Care zice: «Flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc» º.u. (Mt. 25, 35). Cãci a se îngriji de sine este complet oprit de Domnul, (atunci) când zice: «Nu vã îngrijiþi de viaþa voastrã, ce veþi mânca, nici de corpul vostru, cu ce vã veþi îmbrãca» (Mt. 6, 25), adãugând ºi: «Cãci toate acestea le cautã pãgânii» (Mt. 6, 32). De aceea, fiecare trebuie sã aibã ca scop în lucrul sãu servirea celor lipsiþi, ºi nu nevoia sa proprie. Cãci astfel va scãpa ºi de acuzaþia iubirii de sine ºi va primi de la Domnul ºi binecuvântarea iubirii de frate, când zice: «Ceea ce aþi fãcut unuia dintre aceºti fraþi ai Mei mai mici, Mie Mi-aþi fãcut» (Mt. 25, 40). ªi nimeni sã nu socoteascã cã cuvintele noastre ar fi în contradicþie cu (ceea ce spune) Apostolul, când zice: «Ca

lucrând sã-ºi mãnânce pâinea lor» (2 Tes. 3, 12). Cãci aceasta s-a spus cãtre cei nedisciplinaþi ºi leneºi, fiindcã este mai bine ca fiecare sã-ºi câºtige hrana singur ºi sã nu împovãreze pe alþii, decât sã-ºi petreacã viaþa în trândãvie. Cãci: «Noi auzim – zice Apostolul – cã unii dintre voi umblã în neorânduialã, nelucrând nimic, ci amestecându-se în lucrurile altora; iar unora ca aceºtia, zice, poruncim ºi-i

rugãm sã-ºi mãnânce pâinea lor muncind în liniºte» (2 Tes. 3, 1l-l2). ªi aceasta: «Noaptea ºi ziua lucrând, ca sã nu împovãrãm pe cineva» (2 Tes. 3, 8), duce la acelaºi înþeles, deoarece Apostolul, din iubirea faþã de fraþi ºi spre a pune capãt neorânduielilor (din Bisericã), s-a supus pe sine la munci peste ceea ce îi era poruncit. Deci cel care se grãbeºte spre îndeplinire sã lucreze noaptea ºi ziua, ca sã

35aibã sã dea celui care se aflã în nevoie (Ef. 4, 28)” .

II„Cel care îºi pune nãdejdea în sine sau în acela care a luat asupra sa grija celor

necesare (traiului) sau cel care crede cã lucrul sãu, ori cel al partenerului sãu constituie o bazã suficientã pentru susþinerea vieþii sale, (acela) este în pericol, pentru cã ºi-a pus nãdejdea lui în om, sã cadã în blestemul ce zice: «Blestemat este omul care îºi pune nãdejdea în om ºi-ºi va face sprijin carnea braþului sãu ºi sufletul lui s-ar depãrta de Domnul» (Ier. 17, 5). Cãci prin cuvintele: «Cel care-ºi pune nãdejde în oameni», Scriptura opreºte sã ne punem nãdejdea în altul, iar prin (cuvintele): «ªi-ºi va face sprijin carnea braþului sãu» (opreºte) sã se încreadã cineva în sine însuºi; fiecare din acestea douã le numeºte apostazie de la Domnul ºi

36adaugã apoi sfârºitul amândurora: «Cãci va fi ca mirsinul cel sãlbatic din pustiu; ºi nu va vedea când vor veni cele bune» (Ier. 17, 6). Astfel, Scriptura aratã cã a-ºi

37 pune cineva nãdejdea în sine sau în altul înseamnã îndepãrtare de la Domnul”(p. 285-286).

35 Ibidem, pp.285-28636 Un soi de arbust care creºte în locuri mlãºtinoase sau pe lângã mare, asemãnãtor cu cãtina roºie sãlbaticã.37 SF. VASILE CEL MARE, Regulile Mari, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., p.286

80

Întrebarea 207 Aºadar, dacã nu trebuie sã ne îngrijim de cele necesare pentru a trãi, ºi existã

altã poruncã a Domnului, care spune: «lucraþi nu pentru hrana cea pieritoare» (Ioan 6, 27), este de prisos sã se lucreze?

Rãspuns: Însuºi Domnul a lãmurit la fiecare loc porunca Sa. Pentru cã în primul caz,

dupã ce a oprit sã cãutãm cele necesare pentru a trãi, zicând: «nu cãutaþi ce veþi mânca sau ce veþi bea, cãci toate acestea le cautã oamenii lumii acesteia» (Lc. 12, 29-30), a poruncit, zicând: «ci cãutaþi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui» (Mt. 6, 33); iar cum se cuvine a o cãuta, a arãtat prin cei care se învrednicesc (de acestea). În al doilea caz, dupã ce a oprit sã lucrãm pentru mâncarea cea pieritoare, ne-a învãþat sã lucrãm pentru mâncarea ce duce la viaþa veºnicã, (mâncare) care iarãºi Însuºi a arãtat-o în alt loc, zicând: «mâncarea Mea este sã fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine, Tatãl» (Ioan 4, 34). Dar dacã voia lui Dumnezeu este sã hrãnim pe cel flãmând, sã adãpãm pe cel însetat ºi sã îmbrãcãm pe cel gol, atunci toatã trebuinþa este sã urmãm Apostolului, care spune: «în toate v-am arãtat cã aºa muncind trebuie sã ajutaþi celor slabi» (Fapte 20, 35) ºi sã ascultãm pe cel care a învãþat: «mai bine sã munceascã fãcând cu mâinile sale lucruri folositoare, ca sã aibã sã dea celui care are trebuinþã» (Ef. 4, 28). Aºadar, din acestea care ne-au fost predate astfel de Domnul, prin Evanghelie ºi prin Apostol, este clar cã se opreºte cu totul sã se poarte grijã ºi sã se lucreze pentru sineºi, ci, dupã porunca Domnului, se cuvine sã se poarte grijã ºi sã se lucreze mai cu râvnã pentru trebuinþa aproapelui, mai ales cã Domnul primeºte ca pentru Sine râvna pentru cei care I s-au afierosit

38 Lui ºi fãgãduieºte pentru aceasta împãrãþia cerurilor” (p. 405).

Întrebarea 286 Oare se cuvine ca pe cel care vieþuieºte într-o comunitate frãþeascã ºi a cãzut

în neputinþã trupeascã sã-l aducem în casa pentru strãini?

Rãspuns: Se cuvine sã se þinã seama de fiecare loc ºi de intenþia celui respectiv, pentru

39 folosul cel de obºte spre slava lui Dumnezeu (p. 445).

Întrebarea 292 Oare se cuvine ca în comunitatea de fraþi sã existe ºcoalã pentru copiii celor

care trãiesc în societate?

Rãspuns: Apostolul a spus: «pãrinþilor, nu întãrâtaþi la mânie pe copiii voºtri, ci

creºteþi-i întru învãþãtura ºi certarea Domnului» (Ef. 6, 4). Deci, dacã cei care îi

38 SF. VASILE CEL MARE, Regulile Mici, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., p.40539 Ibidem, p.445

81

aduc, îi aduc cu acest scop, iar cei care-i primesc au pregãtirea ca sã poatã creºte pe cei aduºi în învãþãtura ºi certarea Domnului, sã pãzeascã ceea ce s-a poruncit de Domnul când a spus: «lãsaþi copiii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi pe ei; cãci a unora ca aceºtia este împãrãþia cerurilor» (Luca 18, 16). Dar fãrã acest scop ºi fãrã aceastã nãdejde socotim cã nici lui Dumnezeu nu-I este plãcutã aceasta, iar nouã

40 (nu ne este) nici cuviincioasã, nici de folos (p. 448).

Întrebarea 302Oare se cuvine sã dãm din iconomisire celor din afarã care sunt lipsiþi?

Rãspuns: Fiindcã Domnul a spus: «nu sunt trimis decât cãtre oile cele pierdute ale casei

lui Israel» ºi cã «nu este bine sã se ia pâinea copiilor ºi sã se arunce câinilor» (Matei 15, 24, 26), cele rânduite pentru cei consacraþi lui Dumnezeu nu e nevoie sã le cheltuim indiferent pentru cine. Dacã este cu putinþã, sã se facã ceva ce s-a zis de cãtre femeia cea lãudatã pentru credinþã: «Da, Doamne, dar ºi câinii mãnâncã din fãrâmiturile care cad de la masa stãpânilor lor» (Matei 15, 27), atunci sã hotãrascã iconomul cu aprobarea de obºte a celor mai mari decât el (în ordinea ierarhicã), pentru ca din prisosinþã, precum este scris, soarele sã rãsarã peste cei rãi ºi (peste)

41 cei buni (p. 453).

Întrebarea 304Dacã rudele celor care s-au rânduit într-o comunitate de fraþi ar dori sã dea

ceva pentru aceºtia, se cuvine sã se primeascã?

Rãspuns: Grija ºi examinarea acestei (chestiuni) aparþine proiestosului (celui care

conduce). Însã, dupã pãrerea mea, socotesc cã neprimirea acestor daruri fereºte de smintealã pe cei mulþi ºi este mai folositoare pentru zidirea credinþei. Cãci din primire întâi se întâmplã sã se aducã de multe ori ºi ocara obºtii; apoi se dã ºi prilej de mândrie rudeniei celor care au adus darul, în afarã de acestea, ceea ce Apostolul a spus despre cei care mãnâncã ºi beau cele ale lor în obºte, se potriveºte ºi aici, adicã «ruºinaþi pe cei care nu au» (1 Cor. 11, 22) ºi multe ca acestea. Deci, survenind atâtea motive pentru pãcãtuire, este bine sã nu se primeascã asemenea daruri, dar se îngãduie proiestosului sã hotãrascã ºi de la cine se cuvine sã se pri-

42 meascã ºi cum se cuvine sã se administreze” (p. 455).

Întrebarea 305Dacã se cuvine sã se primeascã ceva de la cei din afarã, fie sub motivul

prieteniei, fie sub motivul rudeniei fireºti.

40 Ibidem, p.448.41 Ibidem, p.45342 Ibidem, p.455

82

Rãspuns: Întrebarea aceasta are aceeaºi putere cu întrebarea: oare de la rudenii se cuvine

43 sã se ia ceva ?” (p. 455).

Constituþiile ascetice

cap ISe cuvine ca rugãciunea sã fie avutã în vedere înainte de toate

I„Orice faptã, iubitule, ºi orice cuvânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos este

normã de pietate ºi de virtute. Pentru aceasta, desigur, S-a ºi întrupat, înfãþiºând ca într-un tablou pentru noi pietatea ºi virtutea, pentru ca privind la acest tablou sã imitãm fiecare, dupã putere, originalul (arhetipul). Cãci pentru aceasta poartã însuºi corpul nostru, pentru ca sã imitãm ºi noi, pe cât se poate, viaþa Lui. Aºadar, tu, când auzi cuvântul ºi fapta Lui, sã nu asculþi cu indiferenþã ºi simplu, oricum ar fi, ci sã pãtrunzi în fondul sensurilor, sã devii pãrtaº acelora care l-au transmis dupã înþelesul tainic. Pentru cã, într-adevãr Marta primeºte bine pe Domnul, iar Maria se aºazã lângã picioarele Lui (Lc. 10, 38-39), dar amândouã surorile aveau bunãvoinþã. Sã separi acum lucrurile; Marta s-a apucat sã pregãteascã cele necesare pentru satisfacerea trebuinþei Lui trupeºti, iar Maria s-a aºezat lângã picioarele Lui ºi I-a ascultat cuvintele. Deci una ºi-a achitat conºtiinþa faþã de ce se vedea, alta a slujit la ce nu se vedea. Pentru cã într-adevãr cel prezent era ºi om ºi Dumnezeu, acelaºi Stãpân care a acceptat bunãvoinþa ambelor femei. Dar Marta, fiindcã era copleºitã de obosealã, a rugat pe Domnul sã intervinã, pentru ca sora ei s-o ajute la slujire, zicând: «Spune-i sã se ridice ºi sã slujeascã cu mine». Domnul, însã, rãspunzând, i-a zis: «Marto, Marto, te îngrijeºti ºi pentru multe te sileºti; dar un lucru trebuie; Maria, totuºi, partea cea bunã ºi-a ales, care nu se va lua de la ea» (Lc. 10, 40-42). Fiindcã nu ne gãsim aici ca sã ne odihnim în paturi ºi sã hrãnim pântecele, ci am venit ca sã vã hrãnim cu cuvântul adevãrului ºi cu înþelegerea tainelor. Aºadar, pe una n-a îndepãrtat-o de la lucrul ei, iar pe cealaltã a acceptat-o pentru devotament. Ia aminte acum cã pentru amândouã femeile au fost pregãtite douã pãrþi; una este inferioarã, fiindcã a ales pe cea corporalã – ºi totuºi foarte utilã – slujirea; cealaltã este superioarã ºi mai duhovniceascã, fiindcã s-a înãlþat prin în-þelegerea tainelor.

Tu, cel care asculþi, sã iei acestea în mod duhovnicesc ºi sã alegi pe care o vrei. Dar, dacã vrei sã slujeºti, sã slujeºti în numele lui Hristos. Pentru cã Acesta a spus: «Întrucât aþi fãcut unuia dintre aceºti fraþi ai Mei mai mici, Mie Mi-aþi fãcut» (Mt. 25, 40). Pentru cã, dacã ai primit pe strãini ºi ai ajutat pe sãraci, ºi ai mângâiat pe cei în suferinþã ºi ai dat ajutor celor aflaþi în stare de nevoie ºi calamitate, ºi ai servit pe cei bolnavi, toate acestea Hristos le primeºte ca fãcute Lui Însuºi. Dacã

43 Ibidem, p.455

83

totuºi vrei sã imiþi pe Maria, care a lãsat slujirea trupului ºi s-a ridicat la contem-plarea obiectivelor duhovniceºti, sã faci aceasta cu consecvenþã ºi sinceritate. Lasã trupul, lasã agricultura, bucãtãria ºi pregãtirile, ºi aºazã-te lângã picioarele Domnului ºi ascultã cuvintele Lui, ca sã devii pãrtaº al tainelor dumnezeirii. Pentru cã (contemplarea) învãþãturii lui Iisus este mai înaltã decât slujirea trupului (p. 471-472).

IIAi primit deci, iubitule, exemplele ºi dovada; sã imiþi ceea ce vrei; poþi sã devii

sau slujitorul sãracilor sau iubitorul învãþãturii lui Hristos. Dar dacã ai putea sã le imiþi pe amândouã, din amândouã pãrþile vei primi roada mântuirii. Deci, primul vine cuvântul duhovnicesc, iar toate celelalte al doilea, «pentru cã Maria» – spune Mântuitorul – «partea cea bunã a ales». Aºadar, dacã ºi tu doreºti sã fii adept al lui Hristos, sã te aºezi la picioarele Lui ºi sã-I primeºti Evanghelia; vei lãsa acolo toatã averea ta ºi vei trãi fãrã grijã; vei uita atunci chiar propriul tãu corp ºi astfel vei putea sã urmezi învãþãtura Lui, ca sa imiþi pe Maria ºi sã câºtigi cea mai înaltã

44 mãrire” (p. 472).………………………………………………………………………..............

CAPITOLUL IV

SE CUVINE CA SÃ POTRIVIM CUMPÃTAREA DUPÃ PUTEREA TRUPULUI, IAR MUNCA TRUPEASCÃ ESTE BUNÃ ªI LEGITIMÃ

I„Aºadar, se cuvine sã avem stãpânire ºi asupra pântecelui. Cãci educarea

pântecelui este înlãturarea pasiunilor, iar înlãturarea pasiunilor este liniºtea ºi seninãtatea sufletului, iar liniºtea sufletului este izvorul cel mai productiv de virtuþi. Dar cea mai bunã cumpãtare a pântecelui este cea potrivitã fiecãruia dupã puterea trupului. Cãci unora oboseala poruncitã nu le-a produs supãrare, ci le-a dat mai degrabã bunã dispoziþie decât mâhnire, datoritã soliditãþii ºi neobiºnuitei construcþii ºi puteri a trupului ºi ceea ce pentru aceºtia era uºor de suportat pentru alþii a devenit cauzã de primejdii. Pentru cã între trupuri poate sã gãseascã cineva atâta deosebire câtã existã între aramã ºi fier, pe de o parte, ºi bucãþelele de lemne pe de altã parte. Aºa încât cumpãtarea se cuvine sã fie practicatã þinându-se seama de puterea existentã. Cãci virtuþile, când sunt obþinute numai în suflet, au aceeaºi valoare pentru toþi, precum bunãvoinþa, indulgenþa, modestia, bunãtatea, dragostea frãþeascã, sinceritatea, dragostea de adevãr, compasiunea, amabilitatea, filantropia; dar pe acestea le numim virtuþi proprii sufletului, pentru cã, desigur, la dobândirea ºi însuºirea lor, trupul nu contribuie cu nimic mai mult pentru suflet, decât numai cã se face pentru el camera de deliberare în care sunt discutate virtuþile ºi sunt luate hotãrârile. Totuºi cumpãtarea se cuvine sã fie limitatã pentru fiecare om dupã 44 SF. VASILE CEL MARE, Constituþiile ascetice, în Scrieri. Partea a doua, ed. cit., pp.47l-472

84

puterea lui trupeascã, aºa încât nici sã nu contribuim mai puþin decât îngãduie pute-rea realã, nici sã nu ne forþãm peste putere. Pentru cã ºi aceasta, socotesc, se cuvine s-o avem în deosebitã atenþie, ca nu cumva, adicã, sã consumãm rezistenþa trupului cu excesul cumpãtãrii ºi sã-l facem neputincios sã împlineascã actele importante. Pentru cã Dumnezeu, când a creat pe om, n-a voit ca el sã fie nelucrãtor ºi nemiºcãtor, ci sã fie activ pentru îndatoriri, cãci pe Adam l-a aºezat în paradis poruncindu-i ca sã-l lucreze ºi sã-l pãzeascã (Fac. 2, 15) (cãci chiar dacã în poruncã ar fi sens de teorie, totuºi înþelesul special al ei a fost vrednic de zel ºi studiu), iar dupã cãderea lui de acolo i-a poruncit sã-ºi mãnânce pâinea în sudoarea feþei (Fac. 3, 19). Iar cã cele spuse pentru Adam au fost spuse ºi pentru toþi descendenþii lui rezultã clar din aceasta: Cã Dumnezeu a hotãrât împotriva lui (Adam) ºi moartea când a spus: «pãmânt eºti ºi în pãmânt te vei întoarce» (Fac. 3, 19), ºi cã toþi urmaºii lui au devenit pãrtaºi cu el întru totul la aceastã nenorocire. Se cuvine aºadar sã nu se intervinã cu ceva contra naturii ºi contra celor hãrãzite de Fãcãtorul naturii, ci, fiecare, respectând aceste hotãrâri, sã aibã corpul capabil sã activeze ºi sã nu fie niciodatã extenuat prin excese. Acesta cred cã este modul cel mai bun pentru

45 activitate, sã pãstreze fiecare cu fidelitate legile rânduite” (p. 482-483).

II„De altfel, chiar din mulþimea mãrturiilor Sfintei Scripturi putem sã stabilim

ceea ce s-a spus. Cãci Sfânta Scripturã porunceºte într-adevãr ca sã lucrãm ºi sã ne miºcãm cu trupul ºi mai degrabã sã sprijinim neputinþa unora decât sã folosim ajutorul altora, dar sã nu-l secãtuim ºi sã nu-l slãbim cu ascezã exageratã. ªi pentru aceasta, îþi voi prezenta ca martor mult mai vrednic de încredere pe Sfântul Pavel, care spune: «Auzim cã unii de la voi umblã fãrã rânduialã, nelucrând nimic» (2 Tes. 3, 11); dar confundând nelucrarea cu neorânduiala, spune: «cã noi n-am fost fãrã rânduialã la voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncã ºi cu trudã am lucrat noaptea ºi ziua» (2 Tes. 3, 7-8), ºi mai mult decât aceasta: «mâinile acestea au lucrat pentru trebuinþele mele ºi ale celor care erau cu mine» (Fapte 20, 34); ºi în alte pãrþi: «ca sã-ºi mãnânce pâinea lor muncind» (2 Tes. 3, 12), ºi: «ca sã trãiþi în liniºte, sã faceþi fiecare ale sale ºi sã lucraþi cu mâinile voastre» (1 Tes. 4, 11).

Se cuvine ca ascetul sã fie strãin de orice înfumurare ºi, când merge pe o cale efectiv frecventatã, sã nu se încline (privind) nici într-o parte, nici într-alta; adicã nici comoditatea sã n-o îmbrãþiºeze, nici trupul sã nu-l extenueze prin cumpãtare exageratã. Pentru cã, dacã era bine ca sã neglijãm trupul ºi sã fie un mort viu, Dumnezeu în orice caz dintru început ne-ar fi construit astfel; dar, dacã nu ne-a construit aºa, totdeauna am fãcut ceea ce a hotãrât bine; ºi fiindcã ne-a creat bine,

46 toþi câþi nu pãstreazã pe cât este posibil ceea ce a fost bine construit, pãcãtuiesc”(p. 483-484).

45 Ibidem, p.48346 Ibidem, pp.483-484

85

III„Aºadar ascetul pios un lucru sã reflecteze: ca nu cumva viciul sã se instaleze în

sufletul lui din neglijenþã, ca nu cumva curãþenia ºi atenþia gândului cãtre Dumnezeu sã înceteze, ca nu cumva sfinþenia Duhului ºi luminarea care vine de acolo în suflet sã se întunece. Pentru cã, dacã cele menþionate se dezvoltã bine, pasiunile trupului nu vor gãsi în niciun caz prilej sã se trezeascã atunci când sufletul se îndeletniceºte cu cele de mai sus ºi nu oferã prilej trupului pentru trezirea pa-siunilor. Cãci, dacã de multe ori, când reflectãm, cu gând stãruitor, ceva pentru viaþã, vederea ºi urechea rãmân impasibile ºi întreg sufletul este atent la gândire, lãsând senzaþiile izolate, cu atât mai mult nu vom avea timp sã gândim la patimi, dacã dragostea dumnezeiascã prinde vigoare în sufletul nostru. Dar, chiar dacã cumva acestea s-ar rãzvrãti puþin, ele vor fi liniºtite îndatã cu superioritatea sufletului. Cãci, spune-mi, ce este mai bine, sã imitãm pomii fructiferi, care pe alþii îi bucurã de roadele lor, sau sã ne facem asemenea plantelor care se ofilesc de cãldurã ºi secetã, ºi sã fim – dupã profet – sfeclã pe jumãtate coaptã (Isaia 51, 20), care nu poate sã fie întrebuinþatã nici pentru nevoile familiei (deºi avem în noi de la naturã puterea pentru tratamentul care ne este necesar) ºi sã urmãrim adevãrul pe jumãtate, numai pentru suflet, nu ºi pentru trup? Cãci dacã am fi fost stabiliþi fãrã trup, ar fi fost necesar sã cercetãm ceea ce este mai de preþ numai pentru suflet; dar fiindcã omul este dublu, dublã se cuvine sã fie ºi cãutarea virtuþii, obþinând-o ºi prin oboselile trupului ºi prin exercitãrile sufletului. Dar oboselile trupului nu sunt

47 nelucrarea, ci munca” (p. 484).

IV„În orice caz se cuvine ca ºi aceasta s-o avem în vedere, ca sã nu ne lãsãm

antrenaþi în slujirea plãcerilor, sub pretextul trebuinþei trupului. Cãci, dacã era posibil sã îndeplinim muncile trupului, suportând o lipsã continuã, aceasta ar fi (fost) extraordinar; dar, fiindcã foarte puþine trupuri pot sã se menþinã cu asemenea regim, se cuvine sã postim cu mãsurã ºi sã procurãm trupului întãrirea care-i este necesarã, fãrã ca plãcerea sã comande în privinþa alimentelor, ci gândirea sã stabi-leascã precis trebuinþa, aºa cum un doctor cunoscãtor al îndatoririlor (cu experienþã) trateazã o boalã fãrã nici o dificultate. Aºadar, când sufletul va dobândi aceastã dispoziþie, cel care mãnâncã nu va apãrea deloc mai prejos în înþelegere decât cel care nu mãnâncã, iar în privinþa scopului urmãrit îºi va impune sieºi nu numai postul continuu, ci chiar inaniþia ºi cu procurarea celor necesare pentru corp va avea lauda unei foarte bune iconomii. Cãci educarea bine fãcutã trupului ºi cumpãtarea în mod obiºnuit nu înfierbântã dorinþele ºi nu produc dorinþe de neînfrânat. Pentru cã aceasta provine din poftã nesãþioasã ºi din voluptate. Aºadar acestea, (urmate) pe cât este cu putinþã dupã legile naturii ºi mãrturiile dumnezeieºtii Scripturi, vor fi suficiente ca sã întãreascã pe cel care stã înaintea noastrã spre examinare. Totuºi fiindcã se cuvine sã întãrim cele spuse nu numai cu sfaturi orale, ci sã ºi confirmãm sfatul cu exemple practice, vom merge la însãºi viaþa dupã trup a Mântuitorului, pe care a lãsat-o ca model ºi exemplu de virtute 47 Ibidem, p.484

86

pentru toþi cei care doresc sã trãiascã pios; aºa încât ceilalþi, vãzând acele exemple, sã trãiascã într-un mod asemãnãtor cu acestea, fãrã sã denatureze în niciun caz originalul (arhetipul) prin deosebirea imitãrii. Dar cã Mântuitorul a lãsat propria Lui viaþã ca model al celei mai bune vieþi pentru toþi care doresc sã I se supunã Lui, ascultaþi-L chiar pe El învãþând despre aceasta: «Dacã-Mi slujeºte cineva – spune – sã-Mi urmeze» (Ioan 12, 26), neînþelegând urmarea dupã trup (ceea ce ar fi imposibil tuturor, ºtiindu-se cã Domnul se aflã acum cu trupul în ceruri), ci imitarea

48 vieþii Lui, cu stricteþe, cât este posibil” (p. 484-485).

V„Aºadar, cum a trãit ºi cum S-a comportat Mântuitorul nostru? El n-a sãvârºit

niciun pãcat (1 Petru 2, 22). Cãci, cum s-ar putea ca dreptatea sã fie învinsã de pãcat? Sau cum s-ar putea ca minciuna sã învingã adevãrul? Sau cum s-ar putea ca forþa sã fie învinsã în luptã de slãbiciune? Sau cum s-ar putea ca inexistenþa sã aibã stãpânire peste existenþã? Cãci lui Dumnezeu, Care existã de totdeauna, iar existenþa Lui nu are hotar, nu I se poate pune limitã; în timp ce pãcatul existând ca un început nu poate fi conceput cu o asemenea însuºire; deci, înþelegându-se existenþa (pãcatului) numai pe timpul cât lipseºte binele în cei care sãvârºesc pãcatul, mai degrabã decât în cele sãvârºite rãu, se întâmplã cu rãutãþile ca ºi cu întunecimea spiritualã, care se împrãºtie cu lumina dreptãþii; pentru cã lumina lumineazã în întuneric (Ioan 1, 5); ºi întunericul dureazã pânã la încetarea faptelor rele. Cãci atunci când sunt pãrãsite faptele rele, dispare totodatã ºi existenta pãcatului. «Cãci – conform Scripturii – pãcatul lui va fi cãutat ºi nu se va afla» (Ps. 9, 35); iar, dacã pedeapsa pentru pãcate încã se pãstreazã pentru cei ce pãcãtuiesc, ºi pedeapsa pentru nedreptãþi este fãrã sfârºit. Aºadar, Domnul «pãcat n-a sãvârºit, nici vicleºug în gura Lui nu s-a aflat» (Is. 53, 9; 1 Petru 2, 22); dar El a procurat multe exemple de rãbdare, îngãduinþã, cinste, blândeþe, filantropie, bunãtate, modestie, înþelepciune ºi, în general, de orice virtuþi care sunt relatate clar în Evanghelii; într-adevãr rãbdarea ºi îngãduinþa Lui sunt demonstrate prin aceea cã a suportat ispitirile, care ascundeau totdeauna exagerãri, care aveau loc imediat, fapte urâte anterioare ºi prin aceea cã le demonstra în mod paºnic, ca sã-i îndepãrteze de rãutate; dar (în general), nu se apãra ºi nu ataca, ci se strãduia sã înfrângã rãutatea acelora cu binefaceri, iar rezistenþa rãutãþii lor, cu daruri de bunuri ºi, în sfârºit, prin faptul cã a acceptat sã fie rãstignit pentru aceia care L-au rãstignit. Iar, blândeþea ºi bunãvoinþa lui Iisus s-au dovedit prin faptul cã primea pe toþi cu bunãtatea corespunzãtoare Lui ºi da curajul conversaþiei (relaþiei) cu El nu numai celor mai importanþi dintre oameni, ci ºi acelora care se obiºnuiserã ºi doreau sã facã cele mai necinstite fapte. Aºadar, astfel se apropiau desfrânaþii ºi vameºii, nu ca sã-ºi mãreascã patima luxului sau a zgârceniei, ci ca sã ºteargã patima sufletului. ªi nu erau tulburaþi de conºtiinþa perversitãþii atât de mult, pe cât luau curaj din nãdejdea vindecãrii; pentru cã aflau ºi cea mai înaltã experienþã a nãdejdii. Dar care sunt dovezile filantropiei ºi milei Lui? Într-adevãr, uneori folosea masa întinsã în pustie pentru cei obosiþi din lipsã, dar îi primea în douã moduri: ºi cu abundenþa

48 Ibidem, pp.484-485

87

celor necesare ºi cu felul aprovizionãrii contrar oricãrei aºteptãri (Mt. 15, 32 º.u.); alteori se milostivea de mulþimile care se aflau (înaintea Lui), pentru cã erau ne-cãjite ºi rãtãcite ca oile fãrã pãstor (Mt. 9, 36) ºi vindeca slãbiciunile trupeºti, restabilind membrele mutilate, vindeca infirmitãþile, dezlega bolile sufleteºti ºi legãturile de nedezlegat ale pãcatelor ºi instrumentele schimburilor constrângãtoare (nedrepte) pe care le-au fãcut cu tatãl pãcatului, diavolul. Iar pentru modestia (umilinþa) Lui, cât de mari sunt dovezile? Cãci nu numai cã a preferat sã fie învestit cu corp, ci S-a ºi fãcut ºi S-a numit, dupã felul care exista, Copil al unor pãrinþi modeºti; adicã S-a fãcut Copil al mamei Lui, dar a fost Copil al celui care a fost socotit tatãl Lui (Mt. 13, 55). Iar înþelepciunea Lui se constatã din faptul cã, pe de o parte, a mustrat pe saducheii care încercau sã ia în derâdere învierea cu povestea celor ºapte fraþi care au murit ca soþi ai uneia ºi aceleiaºi femei (Mt. 22, 25), iar pe de altã parte, a ruºinat pe ucenicii fariseilor împreunã cu irodianii când L-au ispitit întrebând «dacã trebuie sã dãm dajdie Cezarului sau nu» (Matei 22, 17) ºi au primit rãspunsul ingenios, care putea sã producã nedumerirea lor în ambele (sensuri); pentru cã a poruncit nu sã dea, ci sã restituie «Daþi – aºadar, a spus – Cezarului cele ce sunt ale Cezarului» (Mt. 22, 21), pentru cã moneda era a

49 Cezarului, al cãrui chip ºi inscripþie le purta” (p. 485-487).

VI„Acestea sunt faptele pe care le-am relatat, dar existã infinit mai multe; totuºi

câte ºi cât de importante sunt cele ale trupului, pentru care îndeosebi avem ºi exemplu? Într-adevãr, în vârsta copilãriei (Mântuitorul) era supus pãrinþilor (Lc. 2, 51) ºi suporta cu ei, liniºtit ºi ascultãtor, orice obosealã trupeascã. Cãci (aceºtia) erau oameni drepþi ºi evlavioºi, dar nu înstãriþi, ci lipsiþi chiar ºi de cele necesare (mãrturie este ieslea care le-a servit ca adevãratã locuinþã) (Lc. 2, 7); ei îndurau neîntrerupte oboseli trupeºti, asigurându-ºi în acest mod cele necesare. Iar Iisus, fiindcã li se supunea – precum spune Scriptura – le dovedea totdeauna ascultarea, participând la ostenelile lor. Dar, treptat-treptat, venind timpul descoperirii binefacerilor indispensabile ºi dumnezeieºti, El ºi-a ales ucenici în vederea propovãduirii împãrãþiei cerurilor, însã nu s-a stabilit într-un loc, ca trupul sã se odihneascã, iar slujirea s-o îndeplineascã alþii, ci a cãlãtorit neîntrerupt pe jos, slujind în acelaºi timp cu ucenicii, aºa cum Iisus a spus: «Iatã Eu sunt în mijlocul vostru, ca cel care slujeºte» (Lc. 22, 27) ºi, «dupã cum ºi Fiul Omului n-a venit sã I Se slujeascã, ci ca El sã slujeascã» (Mt. 20, 28). Câteodatã spãla picioarele ucenicilor sãi, alteori rãmânea mai mult timp, învãþând într-un loc, dar (în general) mergea neobosit din loc în loc, (fãcând toate acestea) pentru mântuirea noastrã. O datã a folosit un asin (Mt. 21, 7), ºi aceasta, se pare, numai pentru puþin, dar nu ca sã odihneascã trupul, ci ca sã se împlineascã prin fapte profeþia. Iar Apostolii ce-au fãcut? N-au imitat pe Stãpân? Nu s-au supus ei fãrã încetare la oboseli? Sã privim la Pavel care lucra fãrã încetare, cãlãtorind continuu, pe uscat, pe mare, a trecut prin primejdii, a suferit rãutãþi, a fost alungat, a fost biciuit, a fost bãtut cu pietre; la toate ispitirile a rãspuns cu ardoarea sufletului ºi cu forþa trupului. Dacã totuºi prin excese

49 Ibidem, pp.485-487.

88

ºi-a slãbit puterea trupeascã, nu va fi încununat pentru cele de mai sus.Aºadar este bine ca acela care imitã prin virtuþi sufleteºti ºi prin exerciþii

trupeºti viaþa Stãpânului ºi a ucenicilor Lui ºi a Apostolilor sã-ºi pãstreze trupul activ ºi sã-l foloseascã în slujirea celor mai bune fapte. Pentru cã acþiunea (misiunea) sufletului este sã dea preferinþã faptelor bune câte se împlinesc ºi cu colaborarea trupului, iar acþiunea (misiunea) trupului (este) sã înfãptuiascã pe acelea cãrora sufletul le dã preferinþã. Dar când trupul slãbeºte ºi nu mai este în stare sã lucreze, faptul rãmâne neterminat, ascuns în intenþie, ca un vlãstar care se

50 ofileºte în pãmânt ºi nu mai ajunge sã fie de folos celor care l-au plantat”(p. 487-488).

VII„Dar, va spune cineva, ºi Domnul a postit mai mult timp, ca ºi Moise ºi profetul

Ilie. Ia aminte însã ºi la aceasta, cã Domnul nostru numai o singurã datã a fãcut aceasta, ºi Moise ºi Ilie la fel; iar tot restul timpului au îngrijit trupul dupã rânduiala cuvenitã ºi l-au pãstrat activ ºi, exercitându-l permanent cu strãduinþe ºi osteneli, au realizat astfel strãlucitoare virtuþi ale sufletului cu colaborarea trupului, dupã ce au reuºit sã facã mai întâi viaþa lor realã pecete ºi desãvârºire a vieþii sufleteºti. Astfel a fãcut Moise, astfel a fãcut Ilie ºi însuºi Ioan, care, potrivit iconomiei planului nedezvãluit al lui Dumnezeu, a trãit timp îndelungat în pustie, dar, dupã ce s-a împlinit planul lui Dumnezeu, el a venit în lume, unde a predicat ºi a botezat – acestea aparþin vieþii practice – ºi din cauza curajului faþã de Irod ºi-a încheiat lupta. Aceasta a fãcut-o tot catalogul sfinþilor ºi însuºi Iisus, pentru ca din toate pãrþile sã devinã clar, ºi din legile firii, ºi din învãþãtura Dumnezeieºtilor Scripturi, ºi din faptele tuturor sfinþilor, ºi din felul vieþii Mântuitorului nostru, ºi din rânduiala vieþii celor cuvioºi, cã este bine ºi avantajos ca mai degrabã sã întãrim corpul decât sã-l pãrãsim ºi mai bine sã-l facem în stare de fapte bune decât sã-l facem nelucrãtor

51 cu voinþa noastrã” (p. 488).

CAPITOLUL V

SE CUVINE CA ASCETUL SÃ SE ÎNDELETNICEASCÃCU LUCRÃRI POTRIVITE

„Fãrã îndoialã, se cuvine ca ascetul sã se ocupe cu lucrãri potrivite, cele care adicã nu au nici o legãturã cu negustoria ºi cu petrecerile îndelungate ºi cu câºtigul necinstit, cele pe care le putem executa, în general, într-un spaþiu acoperit, aºa încât ºi lucrarea sã se facã ºi liniºtea sã se pãstreze. Dar dacã totuºi o nevoie indispensabilã ar impune îndeplinirea unei lucrãri în loc descoperit, nici aceasta sã nu împiedice înþelepciunea. Pentru cã înþeleptul adevãrat, care are trupul (drept)

50 Ibidem, pp.487-48851 Ibidem, p.487

89

salã de meditaþie ºi de locuinþã sigurã a sufletului, chiar dacã s-ar afla din întâmplare în piaþã, sau la bâlci, sau la munte, sau pe câmp, sau în mijlocul unei mari mulþimi, el îºi concentreazã mintea în sine ºi reflecteazã la cele ce i se potrivesc lui. Cãci este posibil ca ascetul stând în casã cu gândurile sã rãtãceascã afarã ºi aflându-se în piaþã sã fie liniºtit, ca ºi cum ar fi în pustie, îndreptându-ºi gândul numai spre sine ºi spre Dumnezeu ºi sã nu accepte în simþuri tulburãrile care

52 din simþuri lovesc în suflet” (p. 489).

CAPITOLUL XXIII

SE CUVINE CA ASCETUL SÃ IA ASUPRA SA CU MULTÃ PLÃCERE ªI LUCRÃRILE DISPREÞUITE

„Se cuvine deci ca ascetul sã ia asupra sa ºi lucrãri mai puþin preþuite, cu multã râvnã ºi bunã plãcere, cunoscând cã tot ceea ce se face pentru Dumnezeu nu este (lucru) mic, ci mare ºi duhovnicesc ºi vrednic de ceruri ºi ne procurã rãsplãtiri cereºti. Aºadar, chiar dacã ar trebui sã însoþeascã animalele de povarã, care transportã bunurile pentru nevoile comunitãþii frãþeºti, nu trebuie sã se împotriveascã, amintindu-ºi de Apostoli, cum s-au supus cu plãcere poruncii Domnului ca sã aducã mânzul (de asin) ºi socotind cã ºi cei pentru care au primit îngrijirea animalelor de povarã sunt fraþii Mântuitorului; dar bunãvoinþa ºi râvna pentru acestea se referã la Domnul, Care a spus: «întrucât aþi fãcut unuia dintre aceºti fraþi ai Mei prea mici, Mie Mi-aþi fãcut» (Mt. 25, 40). Iar dacã obþine rãsplãtiri pentru cei mai mici, cu atât mai mult le va obþine pentru cei aleºi, numai sã nu socoteascã slujirea ca pretext al neglijenþei, ci sã se aibã în vedere pe sine cu deosebitã atenþie, ca sã devinã folositor ºi pentru el ºi pentru confraþii lui. Iar dacã ar fi nevoie sã îndeplineascã vreuna dintre lucrãrile mai puþin preþuite, sã ºtie cã ºi Mântuitorul a slujit pe ucenicii Lui ºi n-a socotit (lucru) nedemn sã facã pe cea mai dispreþuitã dintre lucrãri ºi cã este mare lucru pentru om sã devinã imitator al lui Dumnezeu, pentru cã urcã prin înseºi aceste lucrãri umilitoare la înãlþimea aceleia pe care o imitã. Aºadar, cine ar putea sã spunã cã este umilitor ceva dintre cele pe

53 care le-a fãcut Dumnezeu?” (p. 516).

52 Ibidem, p.48953 Ibidem, p.516

90

CAPITOLUL XXXI

SE CUVINE CA PROIESTOSUL SÃ POTRIVEASCÃ CELE RÂNDUITE

DUPà PUTEREA CORPULUI FIECÃRUIA; ªI DESPRE CEI CARE ΪI ASCUND PUTEREA

„Proiestosul trebuie sã fie atent ca nu cumva sã dea porunci peste puterea trupului ºi astfel sã provoace la contradicþie pe cel care nu este în stare sã le îndeplineascã. Sã cerceteze, deci, ca un tatã binevoitor ºi cinstit faþã de toþi, puterile trupeºti ale fiecãruia, ºi dupã aceea sã împartã ºi sã fixeze poruncile. Vor primi deci cea mai mare judecatã cei care tãgãduiesc puterea realã a trupului, care le-a fost datã de Dumnezeu ºi care se poartã cu totul necuviincios faþã de proiestoºi ºi nu se supun celor ce le sunt poruncite. Cãci, dacã pentru proiestos este deosebit de primejdios sã ascundã talantul cuvântului ºi sã nu arate fiecãruia judecata ce va urma pentru pãcat, cu atât mai mult este primejdios sã suprime ºi sã ascundã cineva

54 puterea trupului, pe care o primeºte de la Dumnezeu spre folosul comun” (p. 522).

CAPITOLUL XXXII

FRAÞII NU TREBUIE SÃ SE ÎNTRISTEZECÂND CELOR MAI SLABI LI SE ÎNCREDINÞEAZÃ CEVA MAI

UªOR

„Aºadar, fraþii sã nu se întristeze ºi sã nu se indigneze când proiestosul ar repartiza celor mai neputincioºi slujiri corespunzãtoare ºi i-ar menaja, dacã astfel ar impune nevoia; ci cei mai puternici sã menajeze pe membrii mai slabi, care au nevoie de menajare, ºi astfel sã împlineascã dragostea duhovniceascã. Cãci nici piciorul nu se va întoarce în trup împotriva mâinii sau s-o constrângã pe aceasta pentru slujirea lui, nici mâna întreagã nu va impune greutatea funcþiunii ei de-getului mic; ci fiecare mãdular pune în lucrare puterea pe care a primit-o de la naturã ºi poartã (astfel) pânã la capãt ºi pe (mãdularele) cele mai slabe. Pãstrându-se aceastã rânduialã în sistemul duhovnicesc, se va dovedi cã în realitate suntem trupul lui Hristos ºi mãdulare (fiecare) în parte (1 Cor. 12, 27) pentru cã pãzim

55 totdeauna armonia legãturii ºi unirea cea mai plãcutã între noi” (p. 522).

54 Ibidem, p.52255 Ibidem, p.522

91

Omilii la Matei

Omilia VIIIIV

……………………………………………………………………......................... „Du-te acum în pustiul Egiptului ºi vei vedea cã pustiul acesta a ajuns mai

frumos decât o grãdinã; vei vedea nenumãrate cete de îngeri în trup omenesc, popoare de mucenici, roiuri de fecioare; vei vedea cã tirania diavolului a fost surpatã ºi cã strãluceºte împãrãþia lui Hristos; ci vei vedea cã Egiptul, mama poeþilor, înþelepþilor ºi magilor, descoperitoarea a tot felul de vrãjitorii, þara care le-a rãspândit ºi altor þãri, se mândreºte acum cu pescarii, dispreþuieºte pe poeþi, pe înþelepþi ºi magi ºi pune în frunte pretutindeni crucea, pe vameº ºi pe Pavel, fãcãtorul de corturi. Nu sunt numai oraºele pline de aceste bunãtãþi, ci ºi pustiile; ba mai mult ele decât oraºele. Poþi vedea în tot locul în þara aceea armata lui Hristos, turma cea împãrãteascã, traiul ºi vieþuirea puterilor celor de sus. ªi nu numai la bãrbaþi, ci ºi la femei. Femeile filozofeazã nu mai puþin decât bãrbaþii; nu iau în mânã scutul, nu se urcã pe cal, aºa precum porunceau înþelepþii legiuitori ºi filozofi greci, ci duc o luptã cu mult mai grea. Lupta este comunã ºi lor ºi bãrbaþilor; luptã împotriva diavolului ºi împotriva puterilor lui, iar gingãºia firii femeieºti nu-i o piedicã în aceste lupte. Cã soarta acestor lupte nu-i hotãrâtã de trup, ci de voinþã. De aceea, de multe ori, femeile au luptat mai bine decât bãrbaþii ºi au avut victorii mai strãlucite. Nu-i atât de frumos cerul cu puzderia lui de stele, cât e de frumos pustiul Egiptului care ne aratã la tot pasul chiliile monahilor (p.106-107).

VCine cunoaºte vechiul Egipt, Egiptul cel înnebunit, cel ce lupta împotriva lui

Dumnezeu, Egiptul care se închina pisicilor ºi se temea ºi tremura în faþa unei cepe, acela îºi dã seama bine de puterea lui Hristos; dar mai bine spus, nici n-avem nevoie de aceste vechi istorii, cã se vãd ºi acum rãmãºiþele rãtãcirii de odinioarã, dovada nebuniei lor de mai înainte. ªi totuºi locuitorii Egiptului, care ajunseserã în vechime la o atât de mare nebunie, astãzi toþi filozofeazã despre cer ºi despre lucrurile cele mai presus de cer, râd de obiceiurile strãmoºeºti, îi cainã pe strãbuni ºi nu pun nici un preþ pe filozofi. Însãºi viaþa i-a învãþat cã înþelepciunea vechilor filozofi nu era altceva decât o nãscocire de babe beþive ºi cã adevãrata filozofie, vrednicã de ceruri, este filozofia propovãduitã de pescari. De aceea locuitorii Egiptului, pe lângã curãþia dogmelor, aratã mare râvnã ºi pentru viaþa creºtinã. S-au despãrþit de toate averile, s-au rãstignit cu totul pentru lume ºi merg încã ºi mai departe cã îºi agonisesc, cu lucrul mâinilor lor, hrana cea de trebuinþã. Nu pretind, pentru cã postesc ºi privegheazã, sã stea degeaba toatã ziua, ci nopþile ºi le petrec în sfinte cântãri ºi privegheri, iar zilele ºi le cheltuiesc împletind rugãciunea cu lucrarea mâinilor, urmând râvna apostolului Pavel. Cã îºi spun ei: „Dacã Pavel,

Din SFÂNTUL IOAN GURÃ DE AUR

92

spre care sunt aþintiþi ochii întregii lumi, lucra în atelier ºi avea o meserie ca sã hrãneascã pe cei lipsiþi ºi dacã nici nopþile nu da odihnã mâinilor sale, cu mult mai mult este drept ca noi, care am îmbrãþiºat pustia, care n-avem nimic comun cu zgomotul oraºului, sã întrebuinþãm rãgazul liniºtii în lucrarea cea duhovniceascã!”…

Sã ne ruºinãm, dar, cu toþii, ºi bogaþii ºi sãracii, când cei ce n-au nimic în afarã de trup ºi de mâini se silesc ºi se sârguiesc ca prin munca mâinilor lor sã aibã un câºtig pentru a veni în ajutorul celor nevoiaºi, iar noi, care avem îngrãmãdite în casa noastrã averi cu nemiluita, nu dãm la sãraci nici ce ne prisoseºte. Spune-mi, te rog, ce cuvânt de apãrare mai putem avea, ce iertare? ªi totuºi gândeºte-te cã mai înainte aceºti oameni erau ºi iubitori de averi ºi lacomi la mâncare, în afarã de alte pãcate; cã în Egipt erau cãldãrile de carne, de care-ºi aminteau iudeii, în Egipt era cumplitã tirania pântecelui; dar, pentru cã au voit, s-au schimbat, au primit focul lui Hristos ºi s-au mutat dintr-odatã de pe pãmânt la cer, fiind mai înfierbântaþi decât alþii în dragostea de Hristos, mai porniþi decât alþii împotriva mâniei ºi a plãcerilor trupeºti; iar prin bunãtatea lor ºi prin lipsa totalã de simþire faþã de patimi, datoritã filozofiei lor, imitã puterile cele netrupeºti. Cine a fost în Egipt ºtie ce spun.

Iar dacã cineva dintre voi n-a cãlcat niciodatã în chiliile monahilor egipteni, sã se gândeascã la omul care pânã astãzi este pe buzele tuturora, pe care 1-a odrãslit Egiptul dupã ce au propovãduit apostolii, la fericitul ºi marele Antonie, ºi sã se gândeascã la aceea cã el a trãit tot în þara în care a trãit ºi Faraon; totuºi asta nu 1-a vãtãmat, ci a fost învrednicit de vedenie dumnezeiascã ºi a dus o viaþã aºa cum o cer legile lui Hristos. ªi poþi afla totul cu de-amãnuntul dacã citeºti cartea care cuprinde istoria vieþii Marelui Antonie, în care vei gãsi ºi multe profeþii ale lui: a prezis de cei care vor împãrtãºi rãtãcirile lui Arie ºi a vorbit de vãtãmarea pe care o vor aduce arienii asupra Bisericii, Dumnezeu arãtându-i-le pe acestea ºi punându-i înaintea ochilor pe toate cele viitoare. Faptul cã nici o ºcoalã filozoficã n-a avut un om ca Marele Antonie este, printre altele, o dovadã a adevãrului filozofiei noastre. Dar ca sã nu vã mãrginiþi numai la cele auzite de la mine, plecaþi-vã ºi voi ochii pe literele cãrþii ºi veþi afla totul cu de-amãnuntul, iar multa sa filozofie vã va instrui. Vã mai rog încã un lucru: sã nu trecem numai cu ochii peste cele scrise, ci sã le ºi facem. Sã nu spunem cã nu ne putem schimba viaþa, punând scuza þara în care ne-am nãscut, creºterea ce am primit-o sau pãcatele strãmoºilor. Cã dacã vrem sã fim cu luare-aminte asupra noastrã înºine, nimic din acestea nu ne va fi piedicã. Avraam a avut tatã necredincios, dar nu i-a moºtenit necredinþa; împãratul Iezechia a avut de tatã pe Ahaz ºi totuºi a ajuns prietenul lui Dumnezeu; Iosif în mijlocul Egiptului de pe vremea aceea ºi-a împletit în jurul frunþii cununile castitãþii; cei trei tineri, în mijlocul Babilonului ºi în casa în care se întindeau mese sibaritice, au arãtat înaltã filozofie; Moise în Egipt ºi Pavel în întreaga lume; dar pentru niciunul din ei scuzele de care vorbeam n-au fost o piedicã în calea virtuþii.

Gândindu-ne ºi noi la toate acestea, sã scoatem din mintea ºi sufletul nostru aceste gânduri ºi aceste scuze ºi sã ne strãduim pentru virtute pânã asudãm. Aºa vom atrage asuprã-ne ºi mai mult bunãvoinþa lui Dumnezeu, Îl vom îndupleca sã ne ajute în ostenelile noastre ºi vom dobândi ºi bunãtãþile cele veºnice, pe care facã

93

Dumnezeu ca noi toþi sã le dobândim cu harul ºi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cãruia slava ºi puterea în vecii vecilor. Amin” (p. 106-108).

Omilia LXVIIIIII

……………………………………………………………………...................„Ce este plãcut pe lumea aceasta? Ce este încântãtor? Vreau sã vã vorbesc

astãzi cu mai multã îndrãznire. Îngãduiþi-mã ca sã aflaþi cã viaþa aceea, în aparenþã grea ºi împovãrãtoare, viaþa monahilor, viaþa celor ce s-au rãstignit pentru lume este cu mult mai dulce, cu mult mai de dorit decât cea din lume, aparent plãcutã ºi încântãtoare” …

„Au fugit de târguri, de oraºe, de zgomotul din ele ºi s-au dus sã trãiascã în munþi. Traiul lor n-are nimic comun cu cele din lume; nu suferã nimic din cele omeneºti: scârbe lumeºti, dureri, griji, primejdii, uneltiri, gelozie, invidie, dragoste trupeascã; nimic din cele de acest fel. Acolo, în munþi, cugetã de pe acum despre împãrãþia cerurilor. Vorbesc cu dumbrãvile, cu munþii, cu izvoarele; dar înainte de toate acestea, cu Dumnezeu, înconjuraþi de tãcere ºi liniºte adâncã. În chiliile lor zgomot nu se aude. Sufletul lor, uºor ºi curat, cu mult mai curat decât aerul cel mai proaspãt, nu-i bântuit de nicio patimã, de nicio boalã. Lucrarea lor, lucrarea aceea pe care o fãcea Adam la început ºi înainte de pãcat, când era îmbrãcat cu slavã, când vorbea cu îndrãznire cu Dumnezeu, când locuia þinutul acela plin de multã fericire. Întrucât sunt mai prejos monahii de Adam cel de dinainte de cãlcarea poruncii, când a fost pus sã lucreze în paradis? Adam n-avea nicio grijã lumeascã. Nici aceºtia. Adam vorbea cu Dumnezeu cu conºtiinþã curatã. Tot aºa ºi aceºtia. Dar, mai bine spus, chiar cu mai multã îndrãznire decât Adam, cu cât se bucurã ºi de mai mare har prin dãruirea Duhului. Ar trebui sã vedeþi cu propriii voºtri ochi traiul acestor oameni. Dar pentru cã nu vreþi, cã vã place sã trãiþi în oraº, în mijlocul zgomotelor, vã voi înfãþiºa mãcar cu cuvântul o parte din traiul acestor oameni” …

„Aceste stele ale lumii, când rãsare soarele, dar, mai bine spus, cu mult înainte de rãsãritul soarelui, se scoalã din pat sãnãtoºi, cu mintea limpede ºi treji - cã nu-i necãjeºte supãrarea, grija, durerea de cap, oboseala, roiul de afaceri; nimic din acestea, ci trãiesc ca îngerii în cer - se scoalã, aºadar, îndatã din pat veseli ºi voioºi; alcãtuiesc un singur corp ºi, cu cugetul plin de bucurie, cântã cu toþii ca ºi cum ar avea un singur glas, cântã imne Dumnezeului universului, lãudându-L atât pentru binefacerile fãcute lor cât ºi pentru binefacerile fãcute întregii lumi. Încât, dacã vreþi, lãsându-1 pe Adam, sã întrebãm: în ce se deosebeºte de îngeri corul acesta care cântã pe pãmânt ºi spune: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire”? Îmbrãcãmintea lor este vrednicã de bãrbãþia lor. Nu se îmbracã cu haine care sã se târâie dupã ei, cu haine moi, cu haine decoltate, ci îmbrãcãmintea lor este îmbrãcãmintea acelor fericiþi îngeri: a lui Ilie, a lui Elisei, a lui Ioan Botezãtorul, a apostolilor; se îmbracã cu haine fãcute de ei, unele din pãr de caprã, altele din pãr de cãmilã; unii din ei se mulþumesc numai cu piei, ºi acestea lucrate de multã vreme. Apoi, când spun acele cântãri plecându-ºi genunchii, îl roagã pe Dumnezeu cel lãudat de ei pentru lucruri care nici nu le trec unora repede

94

prin minte. Nu cer nimic pãmântesc, nici nu fac cuvânt de aºa ceva; cer sã stea cu îndrãznire înaintea divanului celui înfricoºãtor de judecatã, când va veni Unul-Nãscut, Fiul lui Dumnezeu, sã judece viii ºi morþii; sã nu audã niciunul din ei glasul acela înfricoºãtor, care spune „Nu vã cunosc pe voi”; sã-ºi termine viaþa aceasta obositoare cu conºtiinþa curatã ºi cu multe fapte bune; sã aibã vânturi bune în cãlãtoria lor pe oceanul acestei vieþi. Rugãciunea lor este condusã de pãrintele ºi înaintestãtãtorul lor. Apoi, dupã ce au terminat acele sfinte ºi neîntrerupte rugãciuni, când rãsare soarele, se scoalã în picioare, se duce fiecare la lucrul sãu, adunând din munca lor mult câºtig pentru ajutorarea celor nevoiaºi” (p. 785-787).

IV……………………………………………………………………………….„Înfãþiºarea monahilor e înfãþiºare de bãrbaþi; locul în care locuiesc e plãcut;

felul lor de trai, dulce; viaþa curatã; cântãrile frumoase ºi duhovniceºti, pline de farmec. Toate acestea sunt pururea printre ei. Cei ce locuiesc aceste porturi fug de zgomotele mulþimii ca de furtunã. Monahii nu cântã numai ºi se roagã, ci ºi citesc. Priveliºte încântãtoare pentru cei ce-i vãd. Dupã ce se terminã slujba, unul ia în mâini pe Isaia ºi stã de vorbã cu el; altul vorbeºte cu apostolii; altul citeºte cãrþile alcãtuite de alþii, filozofeazã despre Dumnezeu, despre univers, despre cele vãzute, despre cele nevãzute, despre cele materiale, despre cele spirituale, despre nimicnicia vieþii acesteia, despre mãreþia vieþii viitoare (p.789).

VSe hrãnesc cu o hranã minunatã; nu pun pe masa lor carne de vitã, fiartã sau

friptã, ci cuvintele lui Dumnezeu mai dulci decât mierea ºi fagurele, miere minunatã ºi cu mult mai bunã decât mierea cea veche cu care se hrãnea în pustie Ioan Botezãtorul. Mierea aceasta n-o adunã din flori niºte albine sãlbatice, nici n-o depun în stupi dupã ce o fac bunã la gust cu rouã, ci o pregãteºte harul Sfântului Duh, care în loc sã o mai depunã în cãsuþe de cearã, în faguri ºi în stupi, o depune în sufletele sfinþilor, ca, acela care voieºte, sã o poatã mânca necontenit ºi în toatã voia. Monahii, imitând ºi ei aceste albine, zboarã în jurul fagurilor cãrþilor sfinte ºi culeg din ele multã plãcere. Iar dacã vrei sã cunoºti dulceaþa mâncãrii lor, apropie-te de ei ºi vei vedea ce lucruri plãcute ºi bune la gust, ce lucruri de mireasmã duhovniceascã ies din gurile lor. Gurile lor nu pot scoate un cuvânt de ruºine, de batjocurã, un cuvânt aspru; ci toate cuvintele lor sunt vrednice de cer. N-ai greºi dacã ai compara gurile majoritãþii oamenilor care fac afaceri în piaþã, care se dau în vânt dupã cele lumeºti cu canalele unei haznale, iar gurile monahilor acestora cu izvoare din care curge miere, din care izvorãºte apã curatã. Iar dacã cuiva nu i-ar plãcea cã am comparat gura majoritãþii oamenilor cu canalele unei haznale, sã ºtie acela cã i-am cruþat mult când am grãit aºa. Scriptura nu foloseºte aceastã mãsurã, ci comparaþii cu mult mai tari, cã spune: „Venin de aspidã sub buzele lor ºi groapã deschisã gâtlejul lor”. Gurile monahilor nu sunt ca acestea, ci pline de bunã mireasmã.

Aºa sunt plãcerile ºi bucuriile pe care le au monahii pe pãmânt! Dar bucuriile

95

cele de dincolo care cuvânt le va putea înfãþiºa? Ce minte va putea înþelege moºtenirea cea îngereascã, fericirea cea negrãitã, bunãtãþile cele nespuse?” (p. 789).

Omilia LXIX II

……………………………………………………………………………….„Atâta vreme cât ne împodobim trupul e greu sã ne împodobim sufletul. Nu e cu

putinþã ca în acelaºi timp sã ne împodobim ºi sufletul ºi trupul. Nu e cu putinþã ca în acelaºi timp sã slujim ºi lui mamona ºi sã ascultãm ºi de Hristos aºa cum trebuie! Sã aruncãm deci de pe noi aceastã cumplitã tiranie. N-ai îndura cu liniºte sã vezi pe unul cã îþi împodobeºte casa atârnându-i perdele de aur, dar pe tine te lasã sã stai gol în zdrenþe. ªi iatã, acum aceasta o faci tu cu tine însuþi: îþi împodobeºti casa sufletului tãu, adicã trupul, cu fel de fel de stofe, iar sufletul îl laºi sã stea îmbrãcat în zdrenþe. Nu ºtii cã trebuie sã împodobeºti mai mult pe împãrat decât pe ostaº? Pentru împodobirea ostaºului se fac stofe de in; pentru împãrat, purpurã ºi coroanã. Tot aºa ºi tu. Îmbracã-þi trupul cu o îmbrãcãminte mai proastã, dar sufletul îmbracã-þi-l cu purpurã. Pune-i coroanã ºi aºeazã-1 într-o trãsurã înaltã ºi strãlucitoare. Acum însã tu faci cu totul dimpotrivã: împodobeºti ostaºul, trupul, cu fel de fel de podoabe, dar pe împãrat, sufletul, îl laºi sã se târâie legat în urma patimilor celor pãcãtoase. Nu te gândeºti oare cã ai fost chemat la nuntã, la nunta lui Dumnezeu? Nu te gândeºti oare cã în aceste sãli de ospãþ sufletul poftit la nuntã trebuie sã intre îmbrãcat cu haine brodate cu aur? (p. 796-797).

IIIVrei sã-þi arãt oameni îmbrãcaþi aºa, oameni care au hainã de nuntã?

Amintiþi-vã de sfinþii aceia despre care v-am vorbit înainte, care se îmbracã cu haine de pãr, care locuiesc pustia. Aceºtia sunt mai ales aceia care au hainã de nuntã. Se va vedea aceasta din cele ce voi spune: oricât de multã porfirã le-ai da lor, nu o vor primi. Dupã cum un împãrat s-ar îngreþoºa de hainele peticite ale unui sãrac, dacã i s-ar porunci sã le îmbrace, tot aºa ºi monahii aceia se îngreþoºeazã de purpurã. Scârbirea nu le vine din altã parte, ci de acolo cã-ºi cunosc frumuseþea îmbrãcãmintei lor. De aceea dispreþuiesc ca pe o pânzã de pãianjen mantia de purpurã. Îmbrãcãmintea lor de sac i-a învãþat aceasta. Deºi se îmbracã în sac, sunt cu mult mai presus, cu mult mai strãlucitori decât împãraþii. De-ai putea deschide porþile minþii lor, de-ai putea sã le vezi sufletul ºi toatã podoaba dinãuntru, ai cãdea cu faþa la pãmânt, cã þi-ar lua ochii strãlucirea frumuseþii lor interioare, lumina hainelor lor ºi strãfulgerarea conºtiinþei lor. Aº putea vorbi ºi de alþi bãrbaþi mari ºi minunaþi din vechime; dar pentru cã pe oamenii care nu se pot înãlþa la cele spirituale îi conving mai repede exemplele din faþa ochilor lor, de aceea vã trimit la locuinþele acestor monahi. Pe feþele lor nu veþi zãri tristeþea, pentru cã, zidindu-ºi colibele lor în ceruri, sãlãºluiesc departe de necazurile ºi scârbele din lume; duc rãzboi împotriva diavolului ºi, ca ºi cum ar dansa, aºa se rãzboiesc cu el. De aceea, pentru cã duc rãzboi, ºi-au fãcut colibe ºi au fugit de oraºe, de pieþe, de case” …

96

„Ei îºi fac colibe. Dacã trebuie sã le pãrãseascã, le pãrãsesc cum pãrãsesc ostaºii taberele când se terminã rãzboiul. Aºa trãiesc sfinþii aceºtia! Dar, mai bine spus, tabãra lor e cu mult mai plãcutã. Cã e mai plãcut sã vezi o pustie plinã de colibele monahilor, decât sã vezi o tabãrã în care ostaºii întind corturi, înfing suliþe, atârnã de vârful suliþelor fâºii de pânzã de culoare galbenã, decât sã vezi mulþime de oameni cu coifuri de aramã pe cap, cu piepturile strãlucind de scuturi, înfãºuraþi numai în fier, decât sã vezi un cort împãrãtesc fãcut în grabã, o câmpie întreagã acoperitã de lume care mãnâncã ºi cântã. Nu e atât de plãcutã priveliºtea aceasta ca cealaltã, de care-þi vorbesc acum. Dacã ne-am duce în pustie ca sã vedem corturile acestor ostaºi ai lui Hristos, nu vom vedea corturi întinse, nici vârfuri de suliþe, nici cort împãrãtesc fãcut din stofe de aur, ci vom vedea cã pustia în care locuiesc aceºti ostaºi ai lui Hristos este tot atât de minunatã ºi frumoasã ca ºi un pãmânt pe care ai întinde frumuseþea multor ceruri. Cã locuinþele lor nu sunt mai prejos de ceruri; îngerii ºi Stãpânul îngerilor se pogoarã la ei. Dacã au venit la Avraam, la un om care avea soþie ºi hrãnea copii, pentru cã era primitor de strãini, cu atât mai mult vin aici ºi dãnþuiesc cu ei dansul cel cu cuviinþã, pentru cã gãsesc la ei cu mult mai multã virtute, pentru cã gãsesc oameni care s-au lepãdat de trup, care dispreþuiesc trupul, deºi sunt în trup. La masa lor lãcomia nu-ºi gãseºte loc; masa lor e plinã de filozofie; nu curg pâraie de sânge, nu se taie carne, nu se aude de dureri de cap de pe urma bãuturii, nu se vãd mâncãruri drese; nu simþi mirosuri de carne friptã, nici fum înecãcios; nu se vãd alergãturi, zgomote, tulburãri ºi strigãte supãrãtoare; pe masa lor, pâine ºi apã; apa, din izvor curat; pâinea, din munca mâinilor lor; iar dacã vor sã mãnânce ceva deosebit, mãnâncã fructe; mai mare e plãcerea la mesele lor decât la mesele împãraþilor; la mesele lor nu te temi ºi nu îþi este fricã de nimeni; nu te þine de rãu boierul, nu te mânie soþia, nu te supãrã copilul, nu se râde în gura mare, nu te îngâmfeazã mulþimea linguºitorilor; masa aceea e lipsitã de o astfel de tulburare; e masã de îngeri; sub ei au numai iarbã, aºa cum a avut Hristos în pustie când a hrãnit mulþimile. Mulþi nu-ºi fac nici acoperiº, ci în loc de acoperiº au cerul; în loc de lumina opaiþului au luna; n-au nevoie nici de ulei, nici de opaiþ, cã luna le dã de sus o luminã vrednicã de ei (p. 797-799).

IVCând îngerii din cer privesc la masa lor, îngerilor le place ºi se veselesc. Dacã

îngerii se bucurã de un pãcãtos care se pocãieºte, cum nu se vor bucura de atâþia drepþi care trãiesc ca ei? La ei nu-i nici stãpân, nici rob; toþi sunt robi, toþi sunt stãpâni. Sã nu socoteºti o enigmã cuvintele mele; sunt robi unii altora, stãpâni unii altora. Cu lãsarea serii nu se lasã ºi în sufletul lor tristeþea, aºa cum li se întâmplã multor oameni care se gândesc la grijile pricinuite de necazurile zilnice. Dupã cinã nu-i cuprinde teama de tâlhari, nu încuie uºile, nu trag zãvoarele, nici nu se tem de altele de care se tem oamenii: sã stingã cu grijã luminile ºi focurile, ca nu cumva o scânteie sã le aprindã casa. Convorbirile lor sunt la fel de liniºtite ºi de potolite. Nu vorbesc ca noi de lucruri care nu-i privesc. Nu spun: „Cutare a ajuns mare dregãtor; cutare ºi-a pierdut slujba; cutare a murit; cutare a dobândit o moºtenire” ºi altele de acest fel. Nu! Ei vorbesc totdeauna de cele viitoare ºi filozofeazã. ªi, ca ºi cum ar

97

locui în altã lume, ca ºi cum s-ar fi mutat în cer, ca ºi cum ar trãi acolo, aºa vorbesc despre toate cele de acolo, despre sânurile lui Avraam, despre cununile sfinþilor, despre vieþuirea împreunã cu Hristos; despre cele din lumea aceasta nici pomenire, nici cuvânt; ci, dupã cum pe noi nu ne intereseazã ce fac furnicile în muºuroaiele lor, tot aºa nici pe ei nu-i intereseazã ce facem noi, ci-i intereseazã împãratul cel de sus, rãzboiul ce-1 au de dus, uneltirile diavolului, faptele mari pe care sfinþii le-au sãvârºit. În ce ne deosebim noi de furnici când ne comparãm cu ei? Dupã cum acelea se îngrijesc de trupurile lor, tot aºa ºi noi. ªi de-am face numai atâta! Dar noi facem lucruri cu mult mai rele, cã nu ne îngrijim numai de cele de neapãratã trebuinþã, ca furnicile, ci ºi de cele de prisos. Cã furnicile trãiesc din câºtigul cinstit al muncii lor; noi, din rãpiri; ºi nici cu furnicile nu ne asemãnãm, ci cu leii ºi leoparzii; dar, mai bine spus, suntem mai rãi decât aceste fiare. Fiarelor acestora natura le-a dat sã se hrãneascã aºa; pe când pe noi, oamenii, Dumnezeu ne-a cinstit cu raþiune ºi egali, dar am ajuns mai rãi decât fiarele. Suntem deci mai rãi decât animalele necuvântãtoare; monahii aceia sunt însã egali cu îngerii, strãini de toate cele de aici ºi trecãtori pe acest pãmânt. Se deosebesc cu totul de noi ºi în îmbrãcãminte, ºi în hranã, ºi în casã ºi în încãlþãminte, ºi în grai. Dacã i-ar auzi cineva pe ei vorbind ºi ne-ar auzi ºi pe noi, ºi-ar da bine seama cã ei sunt cetãþeni ai cerului, iar noi, nici mãcar vrednici de pãmânt. De aceea, când un mare dregãtor se duce la ei, atunci mai cu seamã iese la ivealã toatã deºertãciunea lumii. Dregãtorul acela, care se crede grozav de mare cu slujba lui, acolo între monahi stã ºi el pe un pat de iarbã sau pe o pernã ponositã alãturi de un monah care munceºte cu palmele pãmântul, alãturi de un om care nu cunoaºte nimic din cele din lume. Acolo nimeni nu-1 linguºeºte, nimeni nu-1 laudã. I se întâmplã acelaºi lucru ºi lui ca ºi unuia care s-ar duce la un giuvaergiu sau într-o grãdinã de trandafiri; ºi dupã cum acesta primeºte ceva din strãlucirea aurului ºi a trandafirilor, tot aºa ºi dregãtorul rãmâne cu ceva de pe urma strãlucirii vieþii monahilor acelora: scapã de îngâmfarea lui de mai înainte. ªi dupã cum un om mic de staturã, dacã se suie pe un loc înalt, pare ºi el mai înalt, tot aºa ºi oamenii care vin sã vadã sufletele înalte ale acestor vieþuitori, par ºi ei înalþi atâta vreme cât rãmân acolo; dar când pleacã dintre ei ajung iarãºi mici, cã s-au pogorât de pe înãlþimea aceea. Printre monahi nu-i nimic nici împãratul, nici prefectul; ci, dupã cum râdem când vedem pe copii cã o fac pe împãraþii sau prefecþii, tot aºa ºi monahii dispreþuiesc îngâmfarea celor care sperie pe cei din lume. ªi se vede lucrul acesta din aceasta: dacã li s-ar da monahilor acestora în deplinã siguranþã tronul împãrãtesc, nu l-ar primi; l-ar primi însã dacã n-ar nãzui dupã ceva mai mãreþ decât un tron împãrãtesc, dacã n-ar socoti trecãtor tronul împãrãtesc” (p. 799-800).

Omilia LXX

III…………………………………………………………………………….….„Dacã vreþi sã vã arãt cã chiar înainte de Înviere existã oameni care trãiesc ºi se

bucurã de roadele Învierii, chiar aici pe pãmânt, sã mergem iarãºi în pustie. Vã voi

98

vorbi iarãºi de viaþa aceloraºi monahi, pentru cã vãd cã mã ascultaþi cu multã plãcere. Sã vedem, dar, ºi astãzi taberele cele duhovniceºti. Sã vedem viaþã fericitã, lipsitã de teamã.

Monahii aceºtia nu locuiesc în corturi, cu suliþe ca ostaºii - cã aici pusesem capãt cuvântului meu, nici cu scuturi ºi platoºe; n-au nici una din aceste arme ºi totuºi sãvârºesc fapte pe care ostaºii nu le pot sãvârºi nici cu armele. Iar dacã vrei, poþi sã-i vezi! Vino, dã-mi mâna, sã mergem amândoi pe câmpul de bãtãlie ºi sã vedem bãtãlia lor. Monahii aceºtia luptã în fiecare zi; ucid pe potrivnici, înving toate poftele care ne supãrã pe noi. ªi vei vedea toate poftele acestea culcate la pãmânt, nemaiputând sã facã vreo miºcare. Vei vedea într-adevãr înfãptuit cuvântul acela apostolic: „Cei ce sunt ai lui Hristos ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi cu poftele”. Ai vãzut mulþimea de morþi zãcând grãmadã, uciºi cu sabia Duhului? De aceea nu se aude acolo de beþie, nici de lãcomie la mâncare. O aratã masa lor, semnele de biruinþã care stau pe ea. Beþia ºi lãcomia la mâncare, aceastã fiarã cu multe feþe ºi cu multe capete, zace moartã, biruitã de bãutura de apã. Ca ºi Stila ºi Hidra din mitologie, beþia are multe capete. Din unul se naºte desfrânarea, din altul, mânia, din celãlalt, lenea, din celãlalt, dragostea pãcãtoasã; dar toate sunt doborâte la pãmânt. Taberele celelalte, ale ostaºilor, sunt biruite toate de aceste patimi, chiar de-ar fi biruit ele zeci de mii de duºmani; în faþa acestor falange de patimi nu pot rezista nici armele, nici suliþele, nici orice altã armã. ªi-i vei gãsi pe ostaºi, pe aceºti uriaºi, pe aceºti eroi care au sãvârºit atâtea fapte de bãrbãþie pe câmpul de bãtaie, legaþi, fãrã lanþuri, de somn ºi de beþie, zãcând la pãmânt fãrã sã fie uciºi ºi fãrã sã aibã rãni, ca pe niºte rãniþi, dar, mai bine spus, chiar mai rãu; cã rãniþii mai dau un semn de viaþã; dar aceºtia nici atâta, ci îndatã cad.

Ai vãzut cã tabãra monahilor este mai puternicã ºi mai minunatã? Pe duºmanii aceia, care îi biruie pe ostaºi, monahii îi ucid numai cu voinþa. Fac atât de neputincioasã beþia, maica aceasta a tuturor rãutãþilor, cã nici nu-i mai necãjeºte. Când beþia, generalul patimilor, zace la pãmânt, când capul îi este tãiat, trupul stã liniºtit. ªi victoria aceasta o sãvârºeºte fiecare din monahii care locuiesc pustia. În rãzboiul dus de monahi, nu-i ca în rãzboaiele celelalte, unde duºmanul, care a fost rãnit ºi a cãzut, nu mai poate ataca pe nimeni. În rãzboiul purtat de monahi fiecare trebuie sã doboare fiara, pentru cã cel care n-a lovit-o ºi n-a doborât-o la pãmânt este supãrat de fiarã mai departe (p. 807-808).

IVAi vãzut victorie strãlucitã? Oºtirile întregului pãmânt nu pot sã fie toate

biruitoare; monahii însã sunt toþi biruitori; toþi duºmanii lor stau întinºi de-a valma rãniþi la pãmânt: cuvintele ºi gândurile cele nebuneºti, mândria cea dezgustãtoare ºi toate pe câte beþia le înarmeazã. Monahii imitã pe Stãpânul lor, de care Scriptura, minunându-se, zice: „Din pârâu pe cale va bea, de aceea va înãlþa capul”.

Vreþi sã vedeþi ºi o altã mulþime de morþi? Sã vedem poftele pe care le odrãsleºte traiul bun, poftele pe care le nasc bucãtarii, cofetarii ºi cei ce dau ospeþe. Mã ruºinez sã vorbesc de toate; totuºi voi vorbi de pãsãrile aduse din Faza, de mâncãrurile amestecate cu sos mult, de mâncãrurile calde, de mâncãrurile reci, de

99

regulile de pregãtit mâncãrurile. ªi, ca ºi cum ar avea de guvernat un oraº sau de comandat o armatã, tot aºa ºi aceºtia legiuiesc ºi rânduiesc ce mâncãruri sã se serveascã întâi ºi ce mâncãruri pe urmã. Unii servesc întâi pãsãri la grãtar umplute cu peºte; alþii încep cu alte mâncãruri aceste ospeþe nelegiuite. ªi e întrecere mare ºi în ce priveºte calitatea, ºi în ce priveºte ordinea mâncãrurilor, ºi în ce priveºte mulþimea lor. Se laudã cu lucruri de care ar trebui sã se ascundã sub pãmânt; unii, cã au stat la masã o jumãtate de zi, alþii, o zi întreagã, iar alþii cã au mai adãugat ºi noaptea. Cunoaºte-þi, nenorocitule, mãsura stomacului! Ruºineazã-te de lãcomia ta fãrã de mãsurã!

Aºa ceva nu vezi la îngerii aceia. ªi aceste pofte sunt moarte. Mâncãrurile sunt pentru nevoia trupului, nu pentru îmbuibare ºi desfãtare. Nu sunt acolo vânãtori de pãsãri, nici pescari, ci pâine ºi apã. Sunt alungate de acolo tulburãrile, zãpãceala ºi zgomotul, totul, ºi din chilie ºi din trup; liniºtea e mare, ca într-un port. La cei ce se îmbuibeazã ºi petrec, viforul e cumplit. Spintecã, te rog, cu mintea, stomacul unui om care se îmbuibeazã cu atâtea mâncãruri ºi bãuturi! Vei vedea cã e o ladã de gunoi, o hazna necuratã, un mormânt vãruit. Îmi este ruºine sã spun ce se întâmplã cu el mai departe: ghiorãiturile cele dezgustãtoare, vãrsãturile, ieºirile pe jos ºi pe sus. Dar du-te ºi la monahi! Ai sã vezi acolo moarte toate aceste pofte, dupã cum moartã e ºi dragostea cea trupeascã pe care o naºte îmbuibarea. Ai sã vezi cã toate aceste pofte sunt aruncate la pãmânt, cu caii ºi cu purtãtorii de poveri - cãci cuvintele: purtãtor de poveri, armã ºi cal sunt denumiri ruºinoase ale unor fapte ruºinoase - ai sã vezi cã stau liniºtite ºi armele, ºi calul, ºi cãlãreþul. La cei ce se îmbuibeazã însã, cu totul dimpotrivã; stau aruncate la pãmânt sufletele lor moarte. La sfinþii aceia biruinþa e strãlucitã nu numai la masã, ci ºi la toate celelalte: la bani, la slavã, la invidie ºi la toate bolile cele sufleteºti.

Nu þi se pare, oare, cã tabãra monahilor e mai puternicã decât tabãra ostaºilor? Nu þi se pare oare masa lor mai bunã? Cine va fi împotrivã? Nimeni! Nici chiar cei subjugaþi de pofte ºi plãceri, oricât de subjugaþi ar fi! O masã te înalþã la cer; cealaltã te trage la iad; pe una o porunceºte diavolul, pe cealaltã, Hristos; una are ca lege îmbuibarea ºi desfrâul, cealaltã filozofia ºi castitatea; la una vine Hristos, la cealaltã diavolul. Unde-i beþie, acolo-i diavolul; unde-s cuvinte de ruºine, unde-i îmbuibare, acolo dãnþuiesc demonii. O masã ca aceasta a avut bogatul acela. De aceea n-a fost stãpân nici pe o picãturã de apã (p. 808-809).

VMonahii aceºtia n-au o masã ca aceasta, ci cugetã ºi trãiesc chiar de pe pãmânt

viaþa îngerilor. Nu se însoarã, nu dorm mult, nu se îmbuibeazã; puþin le mai lipseºte ca sã fie fãrã de trup. Nimeni nu poate învinge aºa de uºor pe duºmanii sãi ca monahul; îi învinge chiar când stã la masã. De aceea profetul spune: „Gãtit-ai înaintea mea masã, împotriva celor ce mã necãjesc”. N-ai greºi dacã ai spune ºi despre masa lor aceste cuvinte. Cã nimic nu stânjeneºte atâta sufletul ca pofta cea pãcãtoasã, ca îmbuibarea, ca beþia, ca pãcatele ce se nasc din ele. ªtiu bine aceasta cei care au încercat pe propria lor piele aceste pãcate. Dar vei ºti ºi mai bine deosebirea dintre o masã ºi alta dacã ai afla de unde adunã banii o masã ºi de unde,

100

alta.- De unde sunt adunaþi banii celor care au mesele pline de tot felul de mâncãruri

ºi bãuturi?- De pe urma a nenumãrate lacrimi! De la vãduve lãsate pe drumuri, de la orfani

jefuiþi! Masa cealaltã, a monahilor, îºi adunã banii de pe urma muncii lor cinstite. Masa lor se aseamãnã cu o femeie frumoasã ºi mândrã la chip, care n-are nevoie de sulimanuri, cã îºi are frumuseþea ei fireascã. Masa celorlalþi se aseamãnã cu o desfrânatã neruºinatã ºi urâtã la chip, care, deºi îºi dã cu multe sulimanuri pe obraji, nu reuºeºte sã-ºi ascundã urâþenia, ci i se vãdeºte urâþenia cu cât te apropii mai mult de ea. ªi masa lor e tot aºa: atunci îºi aratã mai mult hidoºenia când stai mai aproape de ea. Nu te uita la oaspeþi când se duc la ospãþ, ci când se întorc! Atunci vei vedea hidoºenia mesei! Masa monahilor, pentru cã este curatã ºi cinstitã, nu lasã pe comeseni sã grãiascã cuvinte de ruºine; masa celorlalþi, pentru cã e desfrânatã ºi necinstitã, nu lasã sã se audã un cuvânt cumsecade; una cautã folosul celui ce stã la masã; cealaltã, pierderea lui; una nu te lasã sã mânii pe Dumnezeu; cealaltã nu te lasã sã nu-L mânii.

Sã ne ducem, aºadar, la monahi! De acolo vom afla cu câte legãturi suntem legaþi; de acolo vom învãþa sã întindem masã plinã de nenumãrate bunãtãþi, masã prea plãcutã, masã fãrã multe cheltuieli, masã lipsitã de griji, de invidie, de gelozie, de orice boalã; masã plinã de bune nãdejdi, masã cu multe biruinþe. Acolo sufletul nu þi se tulburã; acolo nu-i supãrare; acolo nu-i mânie; peste tot, liniºte, peste tot, pace. Nu-mi vorbi mie de tãcerea slugilor din casele bogaþilor, ci de strigãtul ospeþelor. Nu mã gândesc la strigãtul unuia cãtre altul - ºi acesta-i de râs -, ci la strigãtul dinãuntrul fiecãrui oaspete, cel din sufletul lui, care aduce peste el cumplitã robie; mã gândesc la tulburãrile gândurilor, la viforul, la întunecimea ºi la furtuna din sufletul lor, din pricina cãrora toate se amestecã în mintea lor, totul se zãpãceºte, ca într-o luptã datã în întunecimea nopþii. În corturile monahilor nimic din toate acestea, ci multã liniºte, multã pace. Mesei celeilalte îi urmeazã un somn asemãnãtor cu moartea; mesei acesteia, trezvie, priveghere; aceleia, iadul; acesteia, împãrãþia cerurilor ºi cununile cele nemuritoare”… (p. 809-810).

Omilia LXXIIIII

………………………………………………………………………………. „Vreþi sã mergem iarãºi în cetatea virtuþii, la corturile sfinþilor monahi, adicã în

munþi ºi în vâlcele? Acolo vom vedea aceastã înãlþime a smereniei. Acolo vom vedea cum se smeresc ºi în ce priveºte îmbrãcãmintea, ºi în ce priveºte locuinþa, ºi în ce priveºte slugile, oameni care strãluceau în lume prin slujbele lor înalte, oameni care sclipeau prin luxul ºi bogãþia lor. Prin tot ce fac ºi-i înconjoarã scriu smerenia lor, ca ºi cum ar scri-o cu literele. ªi cele ce hrãnesc mândria: îmbrãcãmintea frumoasã, locuinþele luxoase ºi strãlucitoare, mulþimea slugilor care de multe ori fac pe om de se mândreºte chiar fãrã voia lui, toate acelea sunt acolo stârpite. Ei singuri îºi aprind focul, ei îºi taie lemne, ei îºi fac de mâncare, ei slujesc pe cei care vin la ei. Acolo nu auzi om care sã ocãrascã, nu vezi om ocãrât,

101

nu-i om cãruia sã i se porunceascã, nici om care sã porunceascã, ci toþi sunt slugi ºi fiecare spalã picioarele strãinilor; ºi în asta se iau la întrecere unii cu alþii; ºi fac asta fãrã sã cerceteze cine e strãinul venit la ei, nici dacã e rob, nici dacã e liber, ci tuturor le spalã picioarele. Acolo nimeni nu-i mare, nimeni nu-i mic” (p. 825).

IV…„Monahii aceºtia trãiesc numai printre sãraci ºi schilozi, iar mesele lor sunt

pline cu astfel de oaspeþi. De aceea ºi sunt vrednici de ceruri. Unul tãmãduieºte rãnile celor bolnavi, altul cãlãuzeºte pe cel orb, iar altul sprijinã pe cel schilod. Acolo nu vezi droaia de linguºitori, nici de paraziþi; dar, mai bine spus, monahii aceºtia nici nu ºtiu ce-i linguºeala”…

„De altfel, chiar îndeletnicirile lor îi fac sã fie smeriþi ºi nu le îngãduie sã se mândreascã. Spune-mi, se va îngâmfa, oare, vreodatã un om care sapã pãmântul, care udã grãdinile, care sãdeºte legume ºi pomi, care împleteºte coºuri de nuiele, care þese pânzã de sac sau care face o altã muncã la fel cu aceasta?”…

„Dar dacã nu cunoºti din Scripturi pildele de virtute ale bãrbaþilor celor duºi dintre noi, ar trebui sã vezi pildele acestea vii de virtute, care trãiesc în vremea noastrã. Nu-i nimeni sã te ducã la ei? Vino la mine ºi-þi voi arãta eu locuinþele sfinþilor acestora! Vino ºi învaþã ceva folositor de la ei! Sunt fãclii ce lumineazã faþa întregului pãmânt; sunt ziduri de apãrare pentru oraºe. De aceea s-au dus în pustie, ca sã te înveþe ºi pe tine sã dispreþuieºti zgomotul din lume. Ei, pentru cã sunt puternici, pot avea liniºte chiar în mijlocul furtunii; tu însã, care eºti izbit din toate pãrþile de valuri repetate, ai nevoie de liniºte, ai nevoie sã rãsufli puþin. Du-te, dar, cât mai des la ei, pentru ca, prin rugãciunile ºi sfaturile lor, sã-þi cureþi petele sufletului, ca sã duci ºi aici pe pãmânt o viaþã plinã de fapte bune ºi sã ai parte ºi de bunãtãþile cele viitoare, cu harul ºi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care ºi cu Care Tatãlui, slavã, putere ºi cinste, împreunã cu Sfântul Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin” (p. 826-827).

Omilia LXXVIII

II………………………………………………………………………..…..…..„Nimic n-are culori mai întunecate ca fecioria lipsitã de milostenie; aºa ºi

obiºnuiesc oamenii sã-i numeascã pe cei nemilostivi: negri la suflet. Unde le e dar folosul fecioriei, când n-au vãzut pe Mire ºi nici nu li s-a deschis când au bãtut, ci au auzit acel înfricoºãtor cuvînt: „Plecaþi, nu vã cunosc pe voi!” Când Hristos a spus aceste cuvinte nu le-a rãmas altceva decât gheena ºi munca cea de nesuferit; dar, mai bine spus, cuvintele acestea sunt chiar mai cumplite decât gheena. Aceleaºi cuvinte le-a spus Hristos ºi celor ce au lucrat fãrãdelegea” (p. 889).

102

Cuvântul 32

Despre traiul cãlugãrilor ºi milostenia faþã de sãraci

…………………………………………………………………………„Nevoiþi-vã sã dobândiþi câºtigurile sufleteºti, fiind cu priveghere la slujbe ºi

cu luare aminte la rugãciuni. Nevoiþi-vã ºi trupeºte, trudindu-vã la lucru, ca sã aveþi îndestulare de pâine ºi de legume ºi puþin vin pentru cei bolnavi de stomac” (Cuvintele duvovniceºti ale Sfântului Teodor Studitul, p. 114).

ªtiþi, iarãºi, fraþii mei, cã în fiecare zi vin mulþi mireni sã se cãlugãreascã ºi, dupã cum v-am mai spus, nu-i primesc. Nu pentru cã nu aº dori sã fiþi mai mulþi decât în celelalte mãnãstiri ºi sã mã mândresc cu acest lucru, ci pentru cã doresc sã vã înmulþiþi voi în slava ºi în voia lui Dumnezeu. Cãci nu prin mulþimea numãrului se aduce mai multã slavã lui Dumnezeu, ci prin cei ce trãiesc în numele Domnului. Iar dacã Dumnezeu se bucurã pentru îndreptarea unui pãcãtos ºi cu atât mai vârtos pentru pocãinþa a cât mai mulþi, eu, vãzând slãbiciunea ºi patimile mele multe ºi ºtiindu-mã nevrednic sã mã stãpânesc pe mine însumi, socotesc cã nu pot stãpâni ºi pe alþii în afarã de voi.

Cât despre porunca ce zice: „Pe oricine vine cãtre mine, nu-l voi scoate afarã” ºi „Lãsaþi copiii sã vinã la mine, cã a acestora este împãrãþia cerurilor”, mã supun ei ºi primesc ºi pe copii ºi pe bãtrâni ºi pe tineri, neînsuraþi ori însuraþi, sãnãtoºi ori sluþi, ciungi ori ºchiopi. ªi aceasta nu o fac de la mine, socotind cã fac ceva bun, ci ca un supus ºi ascultãtor ucenic al dumnezeieºtilor Pãrinþi; cãci dacã nu aº face aºa, m-aº socoti cãlcãtor al dumnezeieºtilor porunci. De aceea vã întreb: primiþi ºi voi sã ajutãm pe aceºtia sau nu? Rãspundeþi fiecare, cãci ostenelile voastre sunt sau mai degrabã ale lui Dumnezeu Care îndestuleazã pe orice dobitoc de bunã vrerea Sa ºi dã hranã fiarelor ºi puilor de corb, care nãzuiesc spre El. Cãci zice: „Cãutaþi la pãsãrile cerului, care nici nu seamãnã, nici nu secerã ºi Tatãl nostru cel ceresc le hrãneºte pe ele”.

Pentru aceea nãdãjduind la sfatul vostru, socotesc sã putem pãzi poruncile, sã nu fim osândiþi pentru niciun lucru ºi sã nu rãmânã nicio poruncã neîmplinitã. Iar dacã nu vom primi pe ºchiopi ºi nu vom odihni pe bãtrâni, cãlcãtori ai poruncilor ne vom arãta. Cãci pãzirea poruncilor este ca un rotocol, adicã una de alta se þin. Aºa cã, dacã vom cãlca o poruncã, mai mici în împãrãþia cerurilor ne vom chema, iar prin mai mic în împãrãþia cerurilor, dupã cum tãlmãceºte marele Gurã de Aur, înseamnã vinovat chinurilor. Sã primim aºadar, iubiþilor, pe copii ºi pe bãtrâni, pe ologi ºi pe ciungi. Cãci nu ne va lãsa bunul Dumnezeu sã ajungem lipsiþi ºi scãpãtaþi, ci va ajuta sã dobândim toate cele de trebuinþã ºi sufletului ºi trupului, aºa cum le-am dobândit din ziua dintâi ºi pânã acum (idem, p.115-116).

…………

Din SFÂNTUL TEODOR STUDITUL

103

Cuvinte ºi scrieri duhovniceºti, vol. II,

Aºezãmântul vieþii de obºte de la Dragomirna

Punctul 6

„În chilii fraþii sunt datori a ºedea dupã mãrturia Sfinþilor Pãrinþi cu frica lui Dumnezeu, mai vârtos decât toatã nevoinþa, întâietate dând rugãciunii minþii, sãvârºitã cu mintea în inimã, ca una ce este dragostea lui Dumnezeu ºi izvorul bunãtãþilor, dupã cum mulþi purtãtori de Dumnezeu despre ea ne învaþã…ªi cea de-a pururea vreme sã ºi-o istoveascã fraþii în aceastã rugãciune, iar dupã aceasta sã aibã cu mãsurã cântarea psalmilor, citirea Vechiului ºi Noului Testament ºi a cãrþilor de învãþãturã ale Sfinþilor Pãrinþi. La pomenirea morþii ºi a pãcatelor lor, a înfricoºatei judecãþi a lui Dumnezeu ºi muncile cele veºnice ºi împãrãþia cerurilor ºi ocãrârea de sine, întotdeauna, atât în chilie, cât ºi în oricare alt loc ºi în orice lucru trebuie sã o aibã fiecare dupã puterea sa. ªi sã se îndeletniceascã cu lucru de mânã sau meºteºugul rânduit lui de cãtre egumen. Iar fãrã lucru sã nu ºadã în chilie nicidecum, cã deºertãciunea tot rãul îl învaþã pe cãlugãr ºi ca de veninul cel purtãtor de moarte sã fugã ºi sã se abatã de la ieºirea fãrã de trebuinþã din chilie ºi de vorbele cele nefolositoare”.

Aºezãmântul vieþii de obºte de la Secu

Punctul 9

„Meºteºugul ºi rocodelii (lucru de mânã), adicã s-a aºezat ºi aceasta în soborul pãrinþilor, ca, dupã hotãrârea Sfinþilor Pãrinþi, sã lucreze înºiºi fraþii felurite meºteºuguri ºi rocodelii, ca sã nu aibã pentru acelea nicio nevoie a ieºi în lume, ci singuri sã împlineascã neocolitã nevoia lor cu toatã liniºtea ºi nerisipirea sufletului”.

Din SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMÞ

104

Cuvânt din Pateric, despre rugãciune ºi faptã

A fost întrebat un bãtrân: „Se folosesc oare cei ce cer rugãciunile pãrinþilor iar ei se lenevesc?” ªi a rãspuns: „Multe poate rugãciunea dreptului, precum este scris, însã, cu deosebire, rugãciunea care se face, care adicã se ajutoreazã de cel ce cere rugãciunea, pãzindu-se el cu toatã osârdia ºi cu durere de inimã de gânduri ºi de fapte rele. Cã, de va petrece cu nebãgare de seamã, nici un folos nu va avea, mãcar ºi sfinþii de s-ar ruga pentru el. Cã unul zidind, iar altul surpând, ce folos va fi fãrã numai ostenealã?”. A mai spus încã ºi acest fel de povestire zicând: „Era un sfânt pãrinte al unei chinovii împodobit cu toatã fapta bunã, iar, mai vârtos, cu smerita cugetare, cu blândeþe, cu milostivirea cãtre sãraci ºi cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu zicând: „Doamne, mã ºtiu pe mine cã sunt pãcãtos, dar nãdãjduiesc la îndurãrile Tale sã mã mântuiesc prin mila Ta. Deci mã rog bunãtãþii Tale, Stãpâne, sã nu mã desparþi de sinodia (soborul) mea, ci, împreunã cu mine, ºi pe aceºtia îi învredniceºte împãrãþiei Tale, pentru nespusa Ta bunãtate”. Deci aceastã rugãciune fãcând-o neîncetat, iubitorul de oameni Dumnezeu i-a dat încredinþare. Avea sã se facã pomenire de sfinþi la o altã mãnãstire care nu era departe de dânºii ºi îl chemau pãrinþii mãnãstirii aceleia pe el împreunã cu ucenicii lui, iar el se lepãda. Dar a auzit în vis zicându-i lui: „Mergi, însã trimite înainte pe ucenicii tãi ºi dupã dânºii sã mergi ºi tu”. Deci ducându-se ucenicii lui, au întâlnit un înger în chip de sãrac bolnav care zãcea în mijlocul drumului ºi, venind ucenicii la locul acela ºi vãzându-l pe el vãitându-se, l-au întrebat pricina. Iar el a zis: „Sunt bolnav ºi eram cãlare pe un dobitoc care, trântindu-mã, a fugit ºi iatã nu am pe nimeni care sã-mi ajute”. Iar ei au zis lui: „Ce putem sã-þi facem, avva? Noi suntem pe jos”. ªi, lãsându-l, s-au dus. A venit apoi dupã puþin timp pãrintele lor ºi îl aflã pe el zãcând jos ºi suspinând. ªi, aflând pricina, i-a zis lui: „N-au venit oare pe aici ceva mai înainte de mine niºte cãlugãri? Nu te-au vãzut ei aici?” Iar el a zis: „Da, au venit ºi înºtiinþându-se de boala mea, au trecut zicând: Noi pe jos mergem, ce putem sã-þi facem?” Grãit-a lui egumenul: „Vino dar sã te iau eu în spate ºi Dumnezeu va ajuta ºi vom merge”. Iar el zise: „Cum poþi atâta depãrtare sã mã duci pe spate? Ci mergi ºi te roagã pentru mine”. ªi egumenul a zis: „Nu te voi lãsa, ci iatã piatra aceea ºi te voi aºeza pe ea ºi mã voi pleca ºi te voi lua pe spate”. ªi a fãcut aºa. ªi întâi îl simþea pe el, cã este greu cât un om, apoi se fãcu mai uºor ºi din ce în ce mai uºor, încât se mira de cel pe care îl purta pe spate. ªi deodatã s-a fãcut nevãzut.

ªi a venit glas cãtre el: „Fiindcã pururea te rogi pentru ucenicii tãi, sã se învredniceascã împreunã cu tine de Împãrãþia Cerului. Iatã, vezi, altele sunt mãsurile tale ºi altele ale lor. Deci înduplecã-i pe ei sã vie întru lucrarea ta ºi vei dobândi cererea, cã Eu sunt drept judecãtor rãsplãtind fiecãruia dupã faptele lui” (24 septembrie, vol. I, p.102-103).

Din PROLOAGELE(Vieþile sfinþilor ºi cuvinte de învãþãturã)

105

Cuvânt despre primirea de strãini, care mai mare este înaintea lui Dumnezeu decât viaþa pustnicului din pustie

A fost un oarecare stareþ în Siria, care petrecea aproape de cale, vieþuind nu departe de pustie. ªi acesta îi era lucrul lui: adicã, în ceasul în care vedea vreun cãlugãr sãrac venind din pustie, îl primea pe el cu bucurie ºi-i fãcea lui odihnã, ospãtându-l ºi adãpându-l. Deci, a venit la el, odatã, un sihastru ºi i-a pus acestuia înainte bucate, iar acela nu vrea sã mãnânce, zicând cã posteºte. Iar stareþul s-a mâhnit, însã i-a zis: „Sã nu treci pe la mine nemâncând bucate rogu-mã þie. Sau dacã nu voieºti, apoi vino sã ne rugãm ºi, iatã un copac este aici. Iatã dar, care din noi, închinându-se, de se va apleca cu dânsul împreunã ºi copacul, apoi acestuia sã-i urmãm ºi sã-l ascultãm amândoi”.

Deci ºi-a plecat, adicã, genunchii sihastrul, la rugãciune; ºi nu s-a fãcut nimic, dupã aceea s-a plecat la rugãciune ºi primitorul de strãini; ºi îndatã s-a aplecat copacul împreunã cu dânsul. ªi, luând adeverire ºi încredinþându-se, au lãudat pe Dumnezeu, Cel ce face unele minuni ca acestea prin plãcuþii Sãi. (5 decembrie, vol. I, p.302)

Cuvânt despre un cãlugãr Martirie, care a purtat pe Hristos

În pãmântul Savoriei a fost un cãlugãr Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de sãraci ºi milostiv, tânãr cu vârsta, dar bãtrân cu mintea ºi viaþã curatã având. Deci, acesta avea un obicei de mergea, de la mãnãstirea sa, în alta, la un pãrinte duhovnicesc, pentru rugãciune. ªi, odatã mergând el, a aflat pe un sãrac zãcând în cale ºi plin de rãni, vrând sã meargã ºi el tot acolo, dar nu putea pentru slãbiciunea sa. ªi fiindu-i milã fericitului Martirie de el, ºi-a întins mantia sa, ºi luându-l cu dragoste, l-a dus pe el în spate. Iar când s-a apropiat de mãnãstire, pãrintele lui cel duhovnicesc, care cu ochi proroceºti îl vãzuse pe el, îndatã a strigat cãtre cãlugãrii sãi, zicând: „Alergaþi de grabã ºi deschideþi porþile mãnãstirii cã, fratele Martirie vine, aducând pe Dumnezeu”. ªi ajungând fratele la poarta mãnãstirii, s-a pogorât sãracul din spatele lui ºi i s-a arãtat lui având chipul precum este zugrãvit pe icoana Izbãvitorul neamului omenesc, Dumnezeu ºi Omul, Mântuitorul Iisus Hristos, ºi se ridica la cer sub privirea lui Martirie. Iar pe când se înãlþa, a zis cãtre dânsul: „O, Martirie, tu nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe pãmânt, nici Eu pe tine la cer nu te voi trece cu vederea. Tu acum ai cãutat cu milã spre Mine, ºi eu în veci te voi milui pe tine”. ªi, acestea zicând, S-a fãcut nevãzut.

Deci, intrând el în mãnãstire, i-a zis lui pãrintele cel duhovnicesc: „Frate Martirie, unde este acela pe care l-ai adus?” A rãspuns zicând: „De aº fi ºtiut, pãrinte, cine este, m-aº fi þinut tare de picioarele Lui”. Atunci a spus tuturor cãlugãrilor ceea ce se fãcuse. ªi l-a întrebat pe el pãrintele, zicându-i: „Oare El þi se pãrea greu þie, fiule?” Iar el a rãspuns: „Nu, pãrinte, când îl duceam nu simþeam nici o greutate. Cã duceam pe Cela ce mã poartã El pe mine, Care poartã pe toatã lumea

106

cu neostenealã ºi numai prin Cuvânt pe toate le þine. A Cãruia este slava, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin (17 decembrie, vol. I, p. 431).

Cuvânt din Pateric, cã bine este a se osteni cãlugãrii

A venit un cãlugãr la egumenul Siluan din muntele Sinai ºi, vãzând pe fraþi lucrând, a zis stareþului: „Sã nu lucraþi lucrare pieritoare, cã Maria partea cea bunã ºi-a ales”. Iar stareþul a zis ucenicului sãu Zaharia: „Sã duci pe fratele acesta în cãmara cea deºartã”. Iar când au început fraþii a mânca, se uita cel închis prin ferestruicã ºi aºtepta, doar îl vor chema ºi pe el la masã. ªi fiindcã nu l-a chemat pe el nimeni, sculându-se, a venit la Stareþ ºi a zis: „Poate nu mâncaþi astãzi, pãrinte?” ªi a rãspuns stareþul: „Acum noi am mâncat”. Iar fratele a zis: „Dar pentru ce nu m-aþi chemat ºi pe mine?” ªi i-a grãit lui stareþul: „Tu eºti om duhovnicesc ºi nu ai trebuinþã de mâncarea aceasta, iar noi trupeºti suntem ºi trebuie sã mâncãm, pentru aceasta ne ºi ostenim lucrând, iar tu, fiindcã þi-ai ales partea cea bunã, sã citeºti cãrþile ºi sã te hrãneºti cu cuvintele cele duhovniceºti”.

Deci, acestea auzindu-le fratele acela, a pus metanie pânã la pãmânt, cerându-ºi iertare. Dupã aceea, i-a grãit lui stareþul: „Frate, fiecãrui om, de mare folos îi sunt ostenelile, cã, pânã ºi Maria, din pricina ostenelilor Martei, a fost lãudatã la cinã” (18 decembrie, vol. I, p. 433).

Cuvânt din Pateric, despre faptele cele fãrã milostenie ºi fãrã dragoste

Mers-au odinioarã trei fraþi la Schit, la un bãtrân sfânt ºi i-a zis lui unul dintre ei: „Am învãþat, pãrinte, Testamentul cel Vechi pe de rost”. ªi i-a rãspuns bãtrânul: „Ai umplut vãzduhul de vorbe”. Iar cel de al doilea a zis: „Eu mi l-am ºi scris, Testamentul cel Vechi ºi cel Nou”. ªi i-a zis bãtrânul: „ªi tu ai umplut ferestrele de hârtii”. Iar cel de al treilea a zis: „ªi mie mi-a crescut muºchi pe vatra focului”. ªi bãtrânul a zis: „ªi tu ai gonit iubirea de strãini de la tine. Dar de voiþi sã vã mântuiþi, dragoste cãtre toþi sã aveþi ºi de milostenie sã purtaþi grijã”. Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin (20 ianuarie, vol. I, p.441).

107

Amãgirea diavoleascã a lui Nichita cel închis

Dintre toþi vieþuitorii pentru Hristos, mai mare cinste se cuvine acelor viteji care se rup din rândul altor rãzboinici, se aruncã înainte fãrã teamã ºi se luptã singuri cu vrãjmaºul.

Acestor soldaþi, Domnul le îngãduie sã li se întâmple câteodatã cãdere mare, prin ridicarea harului Sãu, „pentru ca ei sã nu se trufeascã” (II Corinteni 12, 7). Vãzând totuºi râvna ºi vitejia lor, nu îi pãrãseºte de tot, ci dupã ce îi instruieºte pentru un timp, îi restabileºte din nou acolo unde au fost ºi îi proclamã neînvinºi de cãtre diavol.

Între aceºti rãzboinici viteji ai lui Hristos, unul dintre primele locuri 1-a ocupat fericitul Nichita cel închis, monah în Mãnãstirea Peºterilor.

Sfântul Nichita era frate trupesc al lui Nicon cel Mare. Când acesta a devenit stareþ în Pecerskaia, Nichita a început sã-1 roage stãruitor:

- Dã-mi, pãrinte, binecuvântarea sã fac ascezã închis în chilie!- Fiul meu, i-a rãspuns Sfântul Nicon, asta n-o sã-þi fie de folos. Nu poþi încã,

tânãr monah precum eºti, sã te închizi într-o chilie micã ºi sã te dedai rugãciunii. Aceastã lucrare nu e pe mãsura ta. E mai cuminte sã rãmâi împreunã cu toþi fraþii, sã faci ascultare, sã lucrezi cu grijã la slujirea ta, sã înfãptuieºti toate cele bune ºi sã fii sigur cã n-o sã rãmâi nerãsplãtit. Nu ai vãzut ce a pãþit fratele nostru Isaachie? A vrut sã trãiascã închis, a fost greu înºelat de cãtre diavoli ºi doar harul lui Dumnezeu ºi rugãciunile cuvioºilor noºtri pãrinþi l-au salvat!

Însã, cu toate strãduinþele cuviosului Nicon pentru a-1 face sã renunþe, Nichita a insistat:

- Nicicând nu voi fi înºelat, pãrinte! Voi lupta puternic împotriva uneltirilor diavolilor ºi-L voi ruga pe Dumnezeu Cel iubitor de oameni sã-mi dãruiascã harul facerii de minuni, precum lui Isaachie, care pânã acum a fãcut multe minuni.

Stareþul i-a spus din nou:- Fiule, dorinþa ta îþi depãºeºte puterile ºi ascunde slavã deºartã. Fii cu luare-

aminte, nu cumva sã cazi înainte de a urca la înãlþimile pe care le voieºti. „Cel cãruia i se pare cã stã neclintit, sã ia aminte sã nu cadã” (I Corinteni 10,12), ne previne Sfântul Apostol Pavel. Eu îþi recomand pentru ultima oarã sã rãmâi sã te nevoieºti împreunã cu ceilalþi fraþi, cu umilinþã ºi ascultare, ca sã primeºti de la Domnul coroana cea neofilitã. Orice altceva faci va fi rodul voii tale ºi de aceea va fi primejdios pentru sufletul tãu. Dumnezeu sã te lumineze spre cele bune!

Nichita însã nu a vrut sã asculte de sfaturile stareþului, pentru cã nu putea sã-ºi învingã dorinþa puternicã de viaþã asceticã închisã, care-i ardea sufletul. A dat astfel nefericitul ascultare propriei sale voinþe!

S-a închis în chilia lui, a încuiat uºa ºi a rãmas singur, rugându-se neîncetat. A

Din PATERICUL LAVREI PEªTERILOR DE LA KIEV

108

cerut sã i se aducã doar puþinã mâncare în fiecare zi.Sfântul Nicon a vãzut cu întristare ºi neliniºte fapta fratelui sãu. Aºtepta cu

fricã pedeapsa neascultãrii lui care, din nefericire, nu a întârziat deloc.Doar la câteva zile dupã ce s-a închis, cuviosul Nichita a auzit o voce lângã el.

Ca ºi când ar fi fost cineva care se ruga împreunã cu el. În acelaºi timp a simþit cum chilia se umple de o mireasmã dulce. Diavolul îºi întinsese deja cursa. ªi Nichita, neavând experienþã, a cãzut îndatã în ea!

„Înger trebuie sã fie!”, s-a gândit ºi a simþit pielea cum i se furnicã. „Dacã nu ar fi fost înger, nu s-ar fi rugat împreunã cu mine. Nu ar fi rãspândit mireasmã, cãci diavolii sunt urât mirositori. E clar cã chilia mea s-a umplut de mireasma Sfântului Duh!”.

Aºa se gândea sãrmanul ºi a început din nou sã se roage cu ardoare ºi lacrimi în ochi zicând:

- Doamne, aratã-Te, Te rog, ca sã Te vãd cu ochii mei! A auzit o voce care-i spune:- Nu trebuie sã Mã arãt þie, pentru cã eºti încã tânãr. Te vei mândri ºi vei cãdea în

amãgire!- Nu, Doamne, a rãspuns plângând Nichita. Niciodatã nu mã voi amãgi, cãci

stareþul meu m-a sfãtuit cum sã mã feresc de cursele diavolului. Voi face orice vei cere de la mine, Doamne!

Atunci, diavolul cel viclean i-a zis:- Nichita, „nu vei putea vedea faþa Mea; cãci nu poate vedea omul faþa Mea ºi

sã trãiascã!”. Dar, iatã! îþi trimit un înger al Meu. Va sta împreunã cu tine. Sã faci orice-þi va spune el!

În aceeaºi clipã a apãrut în faþa lui un diavol cu chip de înger. Nichita, amãgit acum de-a binelea, a cãzut la pãmânt ºi i s-a închinat ca unui trimis al lui Dumnezeu! ªi acela i-a zis:

- Nichita, de acum înainte nu mai e nevoie ca tu sã te rogi! Mã voi ruga eu în locul tãu. Tu sã studiezi doar în cãrþi ºi sã le spui cuvinte de folos acelora pe care o sã þi-i trimitã Dumnezeu.

Vei deveni mare îndrumãtor de suflete ºi mântuitor al oamenilor!Normal cã Nichita s-a supus orbeºte poruncilor „îngerului”. Înrobit de-acum

de stãpânul întunericului, a încetat sã se mai roage ºi s-a apucat cu mare râvnã sã studieze. Îl vedea pe diavol cum stã încontinuu în poziþie de rugãciune ºi se bucura, crezând cã-L implorã pe Dumnezeu pentru mântuirea lui. Dupã o vreme, el a ieºit din chilie ºi a început sã discute neîncetat cu oamenii pe care îi întâlnea despre Scripturã, despre credinþã, despre folosul sufletului ºi multe, multe alte teme. Nu a întârziat sã dobândeascã faimã de monah înainte-vãzãtor ºi harismatic. Faima lui s-a rãspândit pânã departe ºi toþi îl admirau pentru împlinirea cuvintelor sale profetice.

Slava lui ajunsese la apogeu, când într-o zi i-a trimis prinþului Iziaslav urmãtorul mesaj: „Astãzi a fost ucis la Zabolþ prinþul regiunii Novgorod, Gleb Sviatoslavici. Trimite repede pe fiul tãu Sviatopolk sã se urce pe tronul din Novgorod”.

109

Dupã câteva zile a sosit, într-adevãr, vestea uciderii prinþului Gleb. Sviatopolk, de asemenea, a apucat sã se urce pe tronul sãu. De atunci, Nichita a devenit nemaipomenit ºi respectat de cãtre conducãtori, boieri ºi toatã lumea pentru puterea lui „profeticã”.

Stareþul Nicon însã era neîncrezãtor ºi aºtepta ceva... A constatat îndatã cã, pe când Nichita cunoºtea pe deasupra aproape tot Vechiul Testament ºi îl folosea cu îndemânare surprinzãtoare în discuþiile lui, nu cunoºtea, în schimb, deloc Noul Testament. Nu îl studiase deloc ºi nu dorea nici sã intre în vorbã despre el. Din comportamentul lui, pãrinþii nu au întârziat sã fie încredinþaþi cã a fost amãgit de diavol. ªi nu au vrut sã îngãduie batjocorirea diavoleascã a fratelui lor.

Stareþul Nicon a luat cu el câþiva fraþi - pe viitorul stareþ Ioan, pe Pimen postitorul, pe Isaia, pe viitorul episcop de Rostov, pe Isaachie cel închis în peºterã, pe Agapie tãmãduitorul, pe Grigorie, fãcãtorul de minuni, ºi alþii - ºi au mers la chilia lui Nichita. Au deschis cu forþa uºa încuiatã. Atunci Nichita, sub influenþa vicleanului care stãpânea peste el, a devenit foarte furios, fiarã sãlbaticã ºi neîmblânzitã. A început sã rãcneascã, sã loveascã, sã ameninþe, sã urle ca o fiarã rãnitã, în timp ce câþiva fraþi îl þineau, iar stareþul îi citea exorcisme ca sã scape de demonizare.

Iubirea de oameni a lui Dumnezeu l-a izgonit în cele din urmã pe vrãjmaº. Sãrmanul frate ºi-a revenit ºi s-a liniºtit.

Dupã acestea, fraþii l-au întrebat câteva lucruri din Vechiul Testament. El însã nu-ºi amintea nimic. ªi când i-au spus cã doar cu puþin înainte cunoºtea pe dinafarã Vechiul Testament, mirat, se jura cã nu 1-a citit niciodatã. Dupã cum a constatat peste puþin timp, uitase de tot nu numai ce învãþase în vreme ce îl stãpânea demonul, ci chiar uitase sã scrie ºi sã citeascã. Astfel, pãrinþii au fost nevoiþi sã-l înveþe de la început cititul ºi scrisul, ca ºi când ar fi fost copil mic!

Când Nichita a înþeles ce i s-a întâmplat exact, a cãzut cu pocãinþã la picioarele cuviosului Nicon, rugându-1 ºi pe acesta, ºi pe Dumnezeu sã-l ierte pentru neascultarea ºi mândria lui, care l-au aruncat în mâinile satanei. De atunci, fericitul s-a predat cu zdrobire de inimã vieþii obºteºti, ascultãrii ºi tãierii voii proprii, plângând zi ºi noapte pentru cãderea lui. ªi a arãtat atâta râvnã, încât i-a întrecut în virtute pe toþi fraþii.

Domnul Cel iubitor de oameni, vãzând pocãinþa adâncã ºi umilinþa robului Sãu, a primit lacrimile sale ca pe sângele martiric ºi l-a iertat pentru cãderea lui, precum l-a iertat pe Apostolul Petru care s-a lepãdat de El de trei ori, dar dupã aceea a plâns amarnic. ªi precum Domnul l-a învrednicit pe Petru, cu toate cã s-a lepãdat de El, sã devinã apostol ºi pãstor al oilor Sale, astfel ªi-a arãtat mila Lui ºi pocãitului cuvios Nichita ºi 1-a fãcut pãstor ºi episcop al Novgorodului, în anul 1096. În plus, l-a înzestrat ºi cu darul facerii de minuni cu care a ajutat ºi a miluit turma sa. Multe minuni a fãcut ca episcop cuviosul Nichita, cu care a slãvit numele lui Dumnezeu.

(Patericul Peºterilor din Kiev, p. 143 -148)

110

- Patericul, tipãrit de Episcopia Ortodoxã Românã a Alba Iuliei, Alba Iulia, 1990;

- Istoria lausiacã (Lavsaicon), Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1993;

- Din Limonariu sau Livada Duhovniceascã de Ioan Moshu, Editura Episcopia Ortodoxã Românã, Alba Iulia, 1991;

- Sf. Ioan Casian, Scrieri alese, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1990;

- Sfântul Vasile cel Mare Scrieri, partea a doua (ASCETICELE), Editura Institutul Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1989;

- Sfântul Ioan Gurã de Aur, Scrieri, Partea a treia, Omilii la Matei, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1994;

- Sfântul Teodor Studitul, Cuvintele duhovniceºti, Editura Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia, 1994;

- Sfântul Paisie de la Neamþ, Cuvinte ºi scrieri duhovniceºti, vol II, Editura Tipografia Centrala, 1999;

- Proloagele, Editura Bunavestire, Bacãu, vol. I;- Patericul Lavrei Peºterilor de la Kiev, Editura Bunavestire, Bacãu, 2000, p.

169-176.

Bibliografie

111

Cuvânt înainte......................................................................................................3Din PATERIC.......................................................................................................7Din ISTORIA LAUSIACÃ (LAVSAICON).......................................................17 Din LIMONARIU sau LIVADA DUHOVNICEASCÃ.....................................27Din AªEZÃMINTELE MÃNÃSTIREªTI ªI CONVORBIRI DUHOVNICEªTI de SFÂNTUL IOAN CASIAN..........................................32Din SFÂNTUL VASILE CEL MARE..............................................................69Din SFÂNTUL IOAN GURÃ DE AUR...........................................................92Din SFÂNTUL TEODOR STUDITUL..........................................................103Din SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAMÞ.......................................................104Din PROLOAGELE.........................................................................................105Din PATERICUL LAVREI PEªTERILOR DE LA KIEV..............................108Bibliografie........................................................................................................111

Cuprins