Când voi muri 11.02.07Când voi fi dat pământului ca hranăȘi steaua mea s-a stinge de pe cerAș vrea să stau pe iarbă-ntr-o poianăȘi-n jurul meu doar cărți zăcând lejer.

Când voi muri și inima mea receVa sta în piept fără să bată iar Aș vrea doar poezia să nu pleceȘi tot ce fac să nu fie-n zadar.

Când acea clipă va sosi șireatăȘtiu bine, prea nepregătit mă va luaȘi tot păcatul meu e c-am iubit odatăGreșeala mi-e că veșnic voi visa.

Când va fi dat să mor într-o furtunăȘtiu, soarele în loc nu o să steaȘi rar se va găsi ca cineva să spunăCă-i pare rău sau c-am fost cineva.

Când voi fi dat ne-nsuflețit uităriiAș vrea atunci ca nimeni să nu plângăCăci eu nu voi pleca pe apa măriiCi vesel ceru-n brațe-o să mă strângă.

Când voi muri și voi îmbrățișa trecutulN-aș vrea să fie trist vreodată cinevaCăci toți să știe, eu plec doar cu trupulÎn inima cuiva oricum voi exista.

Când voi închide ochii pe vecieIar corpul rece-mi va sta alungitAș vrea ca slove dulci la cap să-mi scrieCă poate cel mai mult eu am iubit.

Când voi fi adormit în clar de lunăNu vreau vre-o slavă sau să am cerescuCi când va trece cineva să spună:”Aicea odihnește Călinnescu...”

Trezire 17.02.07Ridică-ți fruntea, brav român

1

Privește sus, nu te-ntrista!Nu l-ai învins tu pe păgânCând țara ta el ți-o voia?Ridică capul și fii tareEroi îți sunt strămoșii toți!Nu i-ai gonit tu până-n zarePe turci, poloni, tătari și hoți?Acum, când țara ți-e-n durereNu sta pe loc, nu te-njosi!Ți-e sângele încă-n putereDe-a fi stăpân și-a birui!

Ridică-ți frunte, brav român!Ții minte când erau armatePână în zare rău păgânNu ai trecut tu peste toate?Deci fii îmbărbătat din fireȘi strânge pumnul tău de fierNici o puternică oștireNu poate să te dea-n mister!Ridică capul și fii tareCa un titan `nalt la hotarA ta e libertatea mareDe intrigă să n-ai habar!Deci uită-te în jurul tău!Și luptă, deloc nu te daFii liber și cinstit mereu!Acest pământ e țara ta!

Pustiu 25.02.07

Pustiu e până-n depărtareEste acum, va fi, o știu

2

Pustiu e cerul, chiar de-i mareȘi-n suflet mi-este tot pustiu...

Mi-e dor de timpuri de demultCând te strângeam la pieptul meuȘi ce-mi plăcea șiret s-ascultCum inima-ți bătea mereu...Pustiu acuma-i până-n zareȘi-n jurul meu la ceas târziuPustiu e și la tine oare?În al meu piept e greu pustiu.Privesc acuma în trecutEram atât de fericit!Dar tot ce-a fost și ce-am avutS-a rupt când noi ne-am despărțit.Același cer ce-l admiramCu stele mii și licăr viuȘi-acuma îl privesc la geamDar este altul... mai pustiu.Acelea-și visuri mai creezCe le-adoram fiind copiiÎncerc și-acum să le visezDar nu-mi mai par atât de vii...

Pustie-i viața și mai receTrăiesc sau mor? Nici nu mai știuVine o zi și alta treceDar sufletul mi-i tot pustiu...

Pământ și apă 25.02.07Dintr-o materie prea durăAm fost creați ca scoși din groapăAm căpătat și o figurăDar tot suntem pământ și apăFără de voia sa există

3

Orice insectă de sub soareSe naște, dăinuie, persistăȘi ne-ntrebată tot ea moare.Dintr-o materie uscatăAcum suntem o carne vieOrice ființ-a fost creatăCa-n veci să dăinuie, să fieIar cât de lungă-i viațaDepinde de cum o trăieșteSuntem egali cu toți în astaȘi Dumnezeu pe toți iubeșteTe naști și dăinui, și persiștiDoar cu a sa binevoințăCalcă atent și n-o să riștiSă fii materie din ființăCăci nu contează de-ai creatLucruri doar fizice, misterUn mort cu el ce a luat?Doar ceia ce avea pe el.Până la urmă tot sperămCă poate unul măcar scapăDar foarte sumbru existămȘi toți suntem pământ și apă...

Încarcerat 25.02.07Chiar de aș fi încarceratCa Prometeu înlănțuitNu voi dezminte niciodat`Că prea feroce te-am iubitChiar de aș fi înmormântatSau ca Orfeu de tot lipsitNu am să neg că am luptat

4

Pentru a fi un pic iubit...Chiar de aș fi lăsat să zacÎntr-un pustiu prea dogorâtOrice n-ai spune, n-am să tacCăci aprig dulce te-am iubit Chiar dacă ploaia va cădeaCa ochii mei să mii îneceTe voi avea în mintea meaȘi dragostea nu o să-mi plece.Chiar dacă norii vor dosiChipul tău gingaș pentru mineÎn orice clipă eu voi știCă te iubesc enorm pe tineChiar dacă nu vei mai doriA mea persoană-n viața taOricum cu foc te voi iubiVei exista-n inima mea...Chiar dacă totul ce-i în lumeDoar contra noastră-n veci va fiChiar de pământul s-ar opuneEu tot mereu te voiu iubi!

Îndemn 25.02.07De la Nistru pân` la TisaSe-ntindea pământul tăuIar acuma dusu-mi-saCete de români în hăuDe la Munte pân la mareBrav poprul se găzea Iar acuma nu-i nici zareDe ce-a existat cândva

5

Toți cu patria se jurăCă fac înc-un tot întregPe când seamănă doar urăȘi deloc nu se-nțelegToți vorbesc fără-ncetareCă iubesc, că-i țara meaDar patria nu e oareCu poporul ce-i în ea?Cum să vrei tu libertateȘi să scapi de grea rușineDacă nu-l iubești ca fratePe românul ca și tine?

De la Tisa pân` la NistruEra doar al tău pământDar pestriț e și sinistruPlânge Ștefan în mormânt!De la Mare pân`la MunteCâtă pace ai avut!Hai, ridică-ți mândra frunteÎncă nu-i totul pierdut!

Iarna 25.02.07Fulgi mari și grei se lasăAcaparează totu-n jurAsupra cerului apasăNori cu un dens, gigant conturZăpada capătă pământȘi domină mii de hectareIar de rostești chiar un cuvântVântul îl spulberă în zare.Printre ninsoarea ne-cetatăPășesc cu inima prea grea

6

Visez mereu doar la o fatăDar nicăieri nu este ea...E frig și totu-n jur îngheațăChiar crucile de pe morminteSe lasă și o densă ceațăDar inima mi-e tot fierbinteCerul acoperit de noriParcă ar vrea să se răzbuneEu însă văd doar multe floriÎndrăgostit exist în lumeChiar dacă gerul mă dominăE noapte, fulgii se-ntețescEu văd o zi mare, seninăCăci, doamne, cât de mult iubesc!Și nici decum nu reușeșteNatura cu puterea saS-acopere ce-n mine creșteȘi să renunț de-a mai visa...

Mi-e dor de tine 28.02.07Atât de mult mi-e dor de tineDoamne, cât timp a mai trecut!Și cât de mult nu mi-a fost bineDe-atunci decând nu te-am văzut.Cât de enorm doresc ca timpulMult mai rapid să se perindeMi s-ar spori din nou avântulCând iar în brațele-mi te-aș prinde.

Atât de mult mi-e dor de tineSând aprig de nerăbdătorOare tu n-ai uitat de mine?

7

Eu chiar mai strașnic te ador!De când privirea ta seninăNu mai veghează-asupra meaNu a mai fost vre-o lună plinăȘi nici n-a mai căzut vre-o stea.Încerc să mă alin cu gândulCă voi zbura din nou la tineDar tot prea mare e pământulȘi simt un vast pustiu în mine.

Atât de mult mi-e dor de tineCăci nu mai știu dacă trăiescȘi visul meu se tot rețineDoar știi ce mult te mai iubesc!Așa că-ncerc în astă noapteSă mai rezist pân` clipa vineCa să-ți arăt nu doar prin șoapteCât de enorm mi-e dor de tine!

Primăvara 28.02.07E primăvară în pădureȘi pe câmpii, și în orașȘi parcă totul vrea să-mi fureTristețea din al meu lăcașUn ghiocel plăpând la culmeParcă nevrând mă-nveseleșteȘi fără ca să vrea îmi spuneCă cineva tot mă iubeșteȘi eu privesc la cerul mareCe-i mai senin, mai feerescȘi-mi zic că cea mai dulce fatăOricum e fata pe care-o iubesc.

E primăvară și-n iubireTotul re-nvie, fericește

8

Și sunt cuprins de agonieDoar ea pe mine mă iubește.Cocorii vin din țări departeParcă cu ei speranțe noiȘi-mi zic: că uite-n astă noapteVoi rămânea cu ea în doiȘi-atunci nimic de astă datăDe ea nu mă va dezlipiE doar a mea această fatăȘi n-o voi da, orice n-ar fi.

E primăvară-n mintea meaViața re-nvie-n orice parteȘi-atât de mare-i dragosteaC-ajunge până hât departe.Iar de privesc la fata careM-a fermecat încă demultSimt c-aș iubi totul în zareSă fie doar ca la-nceput.Mai totu-n jur parcă îmi jurăSă mai încerc și-o să mai fieȘi-i mulțumesc mamei naturăCăci primăvara mă re-nvie!

Un gând... 02.03.07Când stau muncit de chinuri greleCu dor de ea, cu-amorul parcăC-o groază de dureri și releÎmi vine-un gând ce-mi spune: pleacă!

Când mă căznesc ca să-nțelegDe ce e rea și-n dor mă poartăCa un sihastru-n viață mergÎmi vine-un gând ce-mi spune: iartă!

Când sufletul încet cedeazăȘi pesimismul mi se-ascuteStau cu iubirea foarte treazăÎmi vine-un gând ce-mi spune: dute!

Când negrul cerului apasăAsupra mea ca un viu grai

9

Dorul de tine nu mă lasăÎmi vine-un gând ce-mi spune: stai!

Când mi-amintesc cum fără jaleNici n-ai privit dragostea-mi multăÎmi spun să-mi iau o altă cale,Îmi vine-un gând ce-mi spune: uită!

Când geana sumbrului ecouParcă mă-nbie-n reci fioriIubesc zadarnic, nu-s erouÎmi vine-un gând ce-mi spune: mori...

Gelozie 02.03.07Un strașnic gând mă dăinuieșteÎmi macină mereu gândireaȘtiu că demult ea mă iubeșteDar poate i-a trecut iubirea?Oftez adânc când mă gândescCă poate altu-n brațe-o strângeȘtie ce mult o mai iubescDar dacă doru-n ea se stinge?Suntem mereu în depărtareE drept că dragoste e multăDar dacă m-a uitat ea oare?Doar ochii care nu se văd, se uită!Mi-e frică c-atunci când voi fiDin nou aproape, lângă eaLa altu-n brațe-o voi găsiCe dureroasă-i dragostea!Și știu că iar crunt o să doarăUn vast pustiu va dominaȘi inima iar o să-mi moară

10

Căci o dorește doar pe ea...Am început să o iubescCu pași mărunți, dar apăsatC-acum să-ncerc să dezlipescTotul ce-a fost divin creatDar dacă într-o bună ziEa va iubi un alt bărbatO, cred că aș înebuni!E greu să te dai resemnatÎnsă titan dorul îmi esteȘi de-i va fi altu-i iubităDoar aș zâmbi la acea vesteSperând că ea e fericită...

Frustrări 03.03.07Ce să mă fac?Zdrobit de nepăsarea taNu pot vorbi, dar nici să tacPrea dură este dragostea...Aș vrea să rup orice barierăȘi să te țin doar lângă mineDar nu ești iaht de croazierăDepinde totul și de tine...Sunt derutat!Cu greu accept c-am să te pierdȘi parcă mai încarceratMă supăr foc și-apoi te iert.Confuz și făr-a înțelegeMă-ntreb care-i greșeala mea?Doar ție m-am dedat pe legeDe ce să placi pe-altcineva?Ce se întâmplă?Parcă era totul perfectC-un glonț în tâmplăSunt doborât de-acest efectȘi nici nu știu ce-ar trebui

11

Ca să vorbesc sau poate nuCiudat e verbul a iubi...Ciudată ești acuma tu...

Melancolie 01.04.07Trec zilele fără de sensUna răsare, alta pleacă Trăiesc tacit, deloc intensCa un cuțit veșnic în teacă.Iubirea ce ți-o port acumNu are rost să mai existeM-am plictisit să ți-o mai spunMereu scriu versuri pesimiste.Nu pot să mai zâmbesc decâtCând mi-amintesc prea vag de tineDar doare crunt căci, doamne, câtS-a prefăcut totu-n ruine...Nu mai găsesc nimic plăcutÎn cerul cel de altădatăDin vorbăreț devin tăcutNu pot iubi vre-o altă fată.Și toate ce m-au încântatCând te țineam mereu de mânăAcuma le privesc miratDoar amintiri o să-mi rămână.Iar farmecul și fericireaCe-au fost, nicicând n-o să mai fieCăci prea trădată mi-e iubirea

12

Iar rana este-ncă prea vie...S-au dus acele visuri careÎmi dau noi forțe de-a luptaȘi monoton mi-e totu-n zarePlicsititoare-i viața mea.Iar câteodată de zâmbescFurat de vremuri de cândvaE doar că încă te iubescȘi doar că ești în mintea mea...

Norul 03.04.07Sufletu-mi geme de un negru norCe-apasă tainic de atâta vremeȘi nu pot să-l înlătur, să-l coborEl însuși mă coboară spre adânci extremeE-un nor imens de-un negru țipătorÎntunecă orice speranță-n caleProvoacă pesimism și-un înghețat fiorIar sufletul sub presiunea-i cade-n jale.E întuneric orbitor până în zareCă poți cu greu să te mai regăseștiȘi parcă urci un deal, cobori o valeDar nu mai știi dac-ai murit, dacă trăieștiIar norul cântărind chiar mii de toneApasă peste sufletu-mi pătat de floriȘi nu primești nici slavă, nici diplomeChiar dacă lupți ca un nebun să îi doboriȘi iar se lasă acel sumbru întunericNici nu mai știu ce cale am avutPoate-am creat sau nu ceva feericAcuma știu precis că totul e pierdutȘi când norul se lasă să sărâmeCu toată creutatea sa în ultim pasDistruge și preface totu-n vagi ruineȘi mai nimic din ce-a fost bun n-a mai rămas.

13

Atunci o noapte-ntunecoasă, orbitoareStrăbate peste zare, hăt departeSă fi fost un coșmar acesta oare?O, nu! E trista, disperata realitate!

Zbor frânt 03.04.o7Atât de mult eu te-am iubitCă soarele în loc stăteaSă vadă dac-a încolțitIubirea și-n inima ta!Atât de mult am rugat cerulCa să te am în viața meaMergeam în luptă cu-adevărulDar el n-a vrut să mi te deaAm pogorât sub apa măriiCa lumea rea să nu ne vadăDar a veniut refluxul seriiȘi planu-a trebuit să cadăAm încercat să urc în cerDe-acolo să mă observi tuDar înzadar și-acum mai sperMai observat atuncea? Nu!

Atât de mult eu te-am iubitCă luna des întârziaȘi sta pe cer la răsăritSă vadă ce s-a întâmplaAm încercat să lupt cu totulSă vezi că te iubesc curatDar n-am putut produce scopulȘi planul meu a eșuat...Voiam chiar să-și culeg o stea

14

Să-ți fie drumul luminatMi-am dat trist seama: n-aș puteaOricum nu mai fi observat...Am urcat Everestul mareDe-acolo-n zbor să mă avântDar am căzut atât de tare!Și zborul meu rapid s-a frânt...

Mă gândesc la tine 04.04.07E târziu...O noapte densă peste tot domneștePrin casă-mi vâjâie un greu pustiuȘi parcă tot ce am avut mă părăsește.Prin bezna dură caut peste totVre-un mic reper de care m-aș mai putea țineȘi chiar de-i foarte greu acuma nu mai potSă mă gândesc la altceva decât la tine...Din ce în ce mai greu și timpul treceParcă ar sta în loc zâmbind să mă priveascăȘi patul meu, și plapuma, și totu-i receParcă-n adins ar vrea să m-asuprească.

E târziu...Trecut de miezul nopții e de multă vremeCă sunt aici sau sunt acolo nu mai știuO prea apăsătoare liniște s-așterne...În bezna nopții totul mort se pareNimic nu strică veșnica tăcereSufletul meu prea chinuit treptat dispareȘi nu mai sunt îmbărbătat să am vre-o vrereÎn astă fără margini mare noaptePână și respirația parcă-mi rețineȘi stau în adormire, spun în șoapteNu mă gândesc la altceva decât la tine...

15

Ecouri 20.05.07Cu dor de ea, de-acele seriAceste rânduri eu le scriuDucând din iarnă primăveriAș vrea să rup acest pustiu...

Dispare totul ce-i frumosCând ea dispare în trecutMă nasc și mor făr` de folosCăci cel trecut e greu pierdut.Aceste rânduri vin de cândÎn brațe-am strâns-o prima datăCredeam atunci c-am să cuprindNu doar pe ea, ci lumea toatăȘi-acum parcă o văd venindCu pas ușor și zâmbet caldVreau s-o sărut, să o atingDar brusc iluziile se spargE doar o fantezie-adâncăPătrunsă-n veci în mintea meaCăci știu că zidul e din stâncăȘtiu că nicicând n-o voi avea...

Cu dor de ea, de-acele seriAceste rânduri eu le scriuDar iarnă e din primăveriȘi un titanic, greu pustiu...

16

Stele argintii 20.05.07Atâtea stele argintiiSe scald pe cerul mareNu mai aștept deja să viiȘi chipul tău dispare...Ești doar un vis neîmplinitPlin de mister și de chemareUn tandru și titanic mitDar totuși fără de-alinareTentații luptă mii și miiȘi-i foarte greu să le înving Atâtea stele argintiiÎnsă nu pot să le ating...Tu ești scânteia cea creatÎn al meu suflet un focarDar veșnic e nerezolvatȘi printre stele-ncet dispar.Un trandafir roșu-aprinsAi fost, dorit și prea iubitÎnsă destinul nea învinsȘi-acum ești galben, strălucit.Atâtea stele argintiiSe nasc și mor pe-albastru cerȘtiu sigur, n-o să mai reviiCăci ești pătrunsă de misterNu neg că încă aș doriCa chipul tău să îl mai vădDar tu dispari la miază-ziLa miază-noapte eu te pierd.Și cât de mult n-aș vrea să prindSă le iubesc, să le re-nviiNu pot în brațe să cuprindAtâtea stele argintii...

17

Dorință 06.06.07Buzele tale calde, dulciÎmi saltă inima din locȘi parc-ar vrea să le săruțiȘi-n tandre jocuri te provocE-o agonie ce-ți trezeșteIubirea și dorința mareÎți fierbe pieptul, te-amețeșteIar inima îți fierbe tare.

Pieptul de marmoră fierbinteTe-atrage cu o forță-aprinsăAi vrea să spui, dar nu-s cuvinteCăci dragostea-ți este încinsăȘi fără ca să vrei cuprinziȘi mângâi, și săruți șiretÎn mintea ta vrei să aprinziDe dor acel demonic piept.

O strângi în brațe cu petereS-o simți cât mai aproape iarO, cât de aprigă plăcere!Te zguduie, te pune-n jar.Și vrei s-o ai doar lângă tineO nu! Nimeni n-o va atinge!E prea frumoasă și-ți revineGânduri perverse te încinge.

Mă-nec în tandrul ei sărutȘi nu mai vreau să mă trezescSunt fermecat atât de multIubesc, doresc, prea mult iubesc...Te vreau mereu să mă provociAlături, într-un joc cerescVeșmântul Evei să îl porțiȘi să te-admir, să te... iubesc...

18

Chiar dacă vrei 06.06.07

Nu poți lupta, chiar dacă vreiCu focul ce îl porți în tineOricum în ochi vor fi scânteiCând vezi că ea revine...Nu vei putea să te deziciDe dragostea ce-o aiÎncerci, te zbați, dar te convingiNu poți în loc să stai...Și parcă ai scos-o din minteParcă delirul a pieritDar tot de ea și tot fierbinteTe simți îndrăgostit...E aprig și te doare tareDevii nervos și prea ciudatChipul ei veșnic îți apareÎn visul tău deloc uitat...Nu poți lupta, chiar dacă vreiCu ceia ce enorm iubeștiNu poți distruge din temeiO stea ce-o proslăvești...Iubirea ce îți arde-n pieptCu flăcări fără de sfârșitÎți stă adânc înfiptă dreptÎn colțul cel nebiruit...Și-oricum dacă nu vrei, accepțiCă asta-ți este-a ta menireȘi scrii, și porți, și chiar respecțiO stranie iubire...

19

Acești ochi 06.06.07Privesc în ochii tăiCe-au fost mereu chemareaO călăuză-n foc de văi,O lacrimă ce-neacă marea.Și simt, atât sunt de atrasDin nou spre agonieSă te cuprind, să nu te las,Să mor de feerie...La fel de calzi și rugătoriSenini ca ceru-albastruNu mă privi, căci mă omoriSunt doar un om, nu-n astru...Privesc în ochii tăiOare mai sunt aproape?Emană-n jur scânteiDar totuși... este noapte.De ce? Nu știu exactPoate sau dus demultAcele timpuri când în pactVeneam cu toți să uit...Nu mă privi, mă duci din nouÎn visul care l-am uitatȘi-mi sună un ciudat ecouIubesc cu-adevărat...La fel cu-același vechi azartParcă mai zbor spre tineIar jocul dur, nu-i de uitatCe dor mi-este de tine...Dar nu! Tresar parcă trezitEști tu, dar ne realăIubesc, te vreau și te-am iubitDar, dragă, ești fatală...Nu mă privi, căci mă omoriÎn gând iar îmi răsaiAh, acești ochi ce-mi dau fioriIa-scunzi sub evantai...

20

O noapte 09.06.07O noapte, doar atât Aș vrea să stau cu tineSă simt că sunt iubit,Să simt că ești cu mine.Iubirea ce ți-o portMai că nu-ncape-n mineO noapte-aș vrea să potSă stau doar lângă tine.Titanic dorul meuSă-ți mângâie privirea Să știi atunci că euÎți prețuiesc iubirea.O noapte, doar atâtAș vrea să te cuprindO, dacă ai ști cât Vreau să te văd venindSă-ți dărui un sărutȘi tu să-mi dăruieștiȘtii tu, ce vreau mai multȘtii cum e să iubești.O noapte din apusȘi pân` la răsăritSă fiu profund străpunsDe-al tău gigantic mit.Petalele de floriTe-nvăluie-n dulceațăO, cât n-aș vrea ca-n zoriSă fie dimineață...O noapte de-aș puteaÎn brațe să te ținSă fii numai a meaÎn dragoste m-alinProbabil aș zburaPurtat de nori în brațeSă-mi dărui inimaSă-mi dai, știi tu ce-mi place!Din suflet mi-o dorescCa să te am subitEnorm să te iubescO noapte, doar atât!

21

Plâng norii 11.06.07Plâng norii supărațiCu lacrimi mari, amareȘi-atâta sunt de ne-alinațiȘi atât de tare-i doare!Sufletul meu îndureratParcă-l reflectă norii greiCăci plânge-adânc și el uitatDe licărul din ochii tăi...Plâng norii greu întunecațiLacrimi se-adună râu să facăȘi-neacă fluturii frapațiDe-atât de multă apă!Plâng supărați și cu durereAșa cum sufletul meu plângeȘi strig în noapte cu putereParcă din mine tot se frângeIar norii plâng necontenitFără răgaz, fără scăpareȘi plânsul lor nu-i de opritȘi nu mai au pic de-alinareSufletul meu se frânge durCu plânsul norilor de vegheȘi lasă-n urmă vag conturCăci tu nu ești, povestea-i vecheȘi suferința-i tot mai mare,Și sufletu-i tot mai trădatȘi doare! Cât de tare doare!Iar norii plâng neîncetat...Plâng, doamne, cu atâta jale!Că totul se îmbracă-n tristIar apa-neacă totu-n caleRespir cu greu, cu greu exist...Plâng norii, lacrimi curg șuvoaieSărmanii, crud mai pătimesc!Și eu ca un nebun prin ploaieUd pân`la piele, rătăcesc...

Confuzie 11.06.07Ce crudă este viața!

22

Și cerul e pustiuAh, cât de densă-i ceațaȘi cât e de pustiu...Te lupți în orice orăSă schimbi de ai puteaDar fata ce te-adorăAcum nu te mai vrea...Poate că ceri prea multeIubirea ta e egoistăPoate acel șocant sărutE-n aparanțe, nu există?Ah, cât de tare doareCând ești cu totul ignoratȘi cât de brusc îți moareIluzii ce-ai visat...De fapt la ce-ai sperat?Că va iubi cu sârguință?Oare nimic n-ai învățatDin acea veche suferință?

Ce crudă e iubirea!Și cât de aprig doare!Prea mică-i nemurireaCa totul să repare...Confuz și plin de-amarLupți disperat să înțelegiDar curge timpul înzadarTe stingi, încărunțești, renegiȘi niciodată nu vei fiDin nou cu zâmbetul seninÎți amintești de prima zi?Atât de fericit și plin!Aveai un suflet însetatDe dragoste, de-afecțiuneDar parcă ești rău blestematCăci totul e deșertăciune!Sau poate doar în mintea taSe-ntâmplă totul, ce n-ar fiConfuză este dragosteaȘi niciodată nu vei ști...

Ecoul 20.06.07Un sumbru și prelung ecouRăsun-atuncea când eu strigCa un nebun, ca un erou

23

Purtat de cald, purtat de frigEcou ce-ți strigă în urechiPustietatea-i peste tot Idei mai noi, idei mai vechiSă te urnească nu mai pot.Sub cerul însetat de noapteRăsună vocea mea pierdutăE cald, e frig, e luptă, paceIar munții săbii vor s-ascută...Confuz e totul chiar și euGândesc și scriu acum confuzMă nasc și mor, și mor mereuÎn sinea mea mă pierd, refuz.Ecoul îmi repetă-ntr-unaOrice silabă ce-o rostescOare-s nebun, o știe unaDoar fata pe care-o iubesc.Iubesc? Ciudat se mai audeRostit de marele ecouSunt gingașe, dar sunt și crudeCuvinte vechi, sloganul nou...Sub cerul colosal de receFigura mea-i mică de totDeja ecoul mă întreceȘi eu să mai repet nu potAș vrea să strig cu disperareTot ce mă doare-n astă noapteȘi să se-audă hăt în zareEcoul însă... nu mai poate...

Iluzii 20.06.07O, nu mai vreau să te sărutNici nu mai vreau să fiu cu tineDeja doresc să am mai multVreau să fii veșnic lângă mine.Nu mai doresc să te ating

24

Și tu să-mi spui cât e de bineCi vreau în brațe să te strângȘi să nu pleci de lângă mine.Nu vreau sp-mi spui că mă iubeștiPrin telefon, din depărtareVreau, dragă, să mi-o dovedeștiSă-mi fii aproape de-alintare.Nu vreau să simt cum tu respiriNici cum vorbești în jurământVreau nopți scăldate în iubiriȘi să-ți simt inima bătândNu mai doresc o alinareFăcută pe furiș în noapteVreau să te simt în brațe tareSă știu c-acum deja deja se poate.Nu vreau promisiuni de dorȘi nici minute numărateVreau lângă tine ca să morȘi să te am mereu aproape.Nu mai doresc să fiu cu tineȘi-apoi să pleci în noaptea greaVreau să rămâi aici, cu mine,Vreau să fii doar numai a mea!

Nu poți 20.06.07Nu poți să mă priveștiCu o răceală mult prea mareȘi să mă minți că mă iubeștiChiar dacă toată ești splendoareNu poți uita că eu existApoi să-mi zici că ești a meaNu poți să-mi să-mi ceri să mai exist

25

Pentru că altcineva a făcut asta deja.

Nu poți privi în ochii meiȘi să nu vezi că te iubescSă mă trădezi, să zici că vreiSă nu te mai înebunescNu poți senin să îmi zâmbeștiAtunci când minți în sinea taNu poți să nu mă mai iubesștiPentru că altcineva a făcut asta deja.

Nu poți să-mi dărui fericireApoi să ți-o retragi brutalSă mă conduci spre amăgireSă fiu purtat de dor fatal.Nu poți atât să mă răneștiȘi să mă schimbi cu-altcinevaNu poți să mă mai părăseștiPentru că ea a făcut asta deja...

Forță 28.06.07Privesc în licărul din ochii tăiAtât de calzi și-atâtea patimi poartăMă copleșesc cu dor și îmi redau scânteiCe mă înalță-n vis și-mi dau putere parcăSpui vorbe dulci însă străine pentru mineDar mă vrăjești chiar de nu știu de cePăcat că nu-nțeleg când spui printre suspineМилый, я скучаю по тебе...

26

Vorbești o altă limbă decât mineÎnsă sărutul tău provoacă ne-ncetatUn colosal focar ce face din ruineUn paradis demult plecat, uitat.Și chiar dacă o spui cu grai străinO forță a iubirii îmi spune că tuCu inima rostești când în brațe te ținТы и есть всё что я хочу...

Ciudat e sentimentul apărut deodatăCiudat e însuși dorul ce mi-l porți Dar patima și feeria ta de fatăAjută ca orice protest să-l scoțiȘi-atunci când inima ta caldăBate puternic aproape de-a meaÎncep să înțeleg când spui în șoaptăЯ так люблю тебя...

Zeiță a iubirii 28.06.07O, tu, zeiță a iubiriiDe ce mă faci să gust dintr-un pocalCare mă poartă spre geana pieiriiȘi mă îmbată val cu val...Plutesc printre iluzii prea fluibilTrăiesc în vise greu de alinatO nu! Aș vrea să scap, însă e imposibilIubesc atât de mult! Iubesc cu-adevărat.Și știu că nu e realizabilCeea ce vreau titanic și dorescÎnsă un lucru-i cert, necontestabil

27

Iubesc prea mult, o, doamne, cât iubesc!Încerc să scap, să mă eliberezDin lanțul greu și foarte durerosDar prins în mreajă iarăși că cedezFrumos, fatal, amoru-i nemilosCe să mă fac? Cu patimă fierbinteÎncerc să scap, zadarnic mă căznescDar cum oare s-o scot din minteDoar o iubesc! Titanic o iubesc...Nu pot să mai rezist în încercare,Nu pot să port pedeapsa despărțiriiDe ce atâta de amarnbic doareSpune-mi, o tu, zeiță a iubirii!Supus și cu o rană de penibil În negrul nopții lent mă tot sfârșescÎncerc să scap dar este imposibilIubesc atât de mult, o, cât de mult iubesc...

Straniu 01.07.07Singurătatea șuieră în zareO nebunie stranie s-așterneExist sau sunt doar un miraj eu oare?O ploaie cenușie straniu cerne...E straniu totu-n jur fără scăpareStranii figuri sau straniu vis?Iar vocea mea se pierde-n depărtareSe pierde crunt, tempoul este stins.Sunt singur în pustiul nopțiiȘi nu-nțeleg care e calea meaMerg înapoi sau în întâmpinarea morțiiOare-ar putea să-mi spună cineva?Ce-i viața? O luptă pe ring

28

Poate câștigi dar oricum vătămat Resentimente, lovituri greșite frigChiar dacă stai destul de drept ești dărâmatȘi înțelegi sau nu-nțelegi defelCare e scopul? O deșertăciune!Și parcă ești erou, parcă mișelCând ești o pară, când un vag tăciune...Ploaia-n torent parcă te mai trezeșteȘi iar te pomenești în negrul hăuToți te urăsc, nimeni nu te iubeșteȘi speri zadarnic, căci nu scapi de răuStraniu e însuși omul pe pământExistă lent și prea rapid dispareȘi șuieră, și sufl-un trainic vântSpulberă și dispare totu-n zare.Singurătatea îți provoacă teamăSau poate un curaj pe undevaTu nu-nțelegi și nu ai seamăEu să-nțeleg, nu voi puteaȘi chiar dacă ai vrea sau nu ai vreaAfară de un negru, apăsat conturNu văd, nu vezi, nu pot, nu vei vedeaCiudat și straniu e totul în jur...

Mormânt 27.07.07Arhaice morminte-n piatrăSusțin suspans și întunericPrivesc la toate, totu-i artăPrivesc cu groază de feeric.Demonice castele-n noapteMi-apar în vis, apar deoadatăAud din zare mii de șoapteDar nu-i nimic, totu-i doar piatră.Miraj sau poate nebunieZace în mine, zace-n gândCuprins sunt de melancolieParc-aș fi eu într-un mormântO piatră cam dărăpănatăCu un citat posibil laicM-anunță că aici, odată

29

S-a îngropat un om arhaicȘi-atunci în mine izbucneșteO deznădejde-n dimineațaCând patima în mine creșteO, doamne, cât de scurtă-i viața!Mă doare rău căci știu precisCă într-n secol de departeE chiar real și chiar precisVoi sta lungit cuprins de moarteiar cineva cum eu acumVa sta să vadă scrisul laicDe pe o piatră într-un drumȘi voi fi eu mormânt arhaic...

Ne-nțeles... 26.08.07

30