Psihologie Medicala -Suport Curs

8/13/2019 Psihologie Medicala -Suport Curs

1/31

1

PSIHOLOGIE MEDICALA

Sanatate si boala

Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privescindividul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,ostare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absentadurerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai multdecat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutiacomplexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.Boala este definita ca o serie de modificari biologice si / sau dizabilitate sau un risc crescut

spre distres si / sau dizabilitate.

Boala are mai multe componente:

1. Manifestari.Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic

(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).

Tabloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. Semnele

(din lat.signum- semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate declinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),independent de ceea ce declara pacientul (de exemplu, modificari ale culorii pielii, modificariin comportament).Simptomele (din gr.symptomaceea ce se produce, apare, derivat de lasyn

impreun - sipipteincadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand insfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscutede clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de exemplu starea defrica). Unele semne si simptome tind s aparaimpreuna, constituind sindroame (din gr.synimpreuna - si dromoscale, cursa). Spre exemplu, conceptiile negative legate de propria

persoana considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un sindromdepresiv. Un sindrom poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele etiopatogenetice aleunui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre boala. Tratamentelecare vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele si mecanismele carele-au generat, se numesc tratamente simptomatice.

2. Boala presupune anumii ageni/factori etiologici (cauzali)Dou criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura

lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot safie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) i psiho-sociali (de exemplu


2/31

2

stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot ficonsiderati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei suntinsa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fieasupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentiietiologici se impart in:

a) Factori declansatorib) Factori determinantic) Factori favorizantid) Factori predispozanti sau de risce) Factori de mentinere

a) Factorii declansatorise refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia. Eisunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si suficienti. Unul dintrefactorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitivadintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, expectante) si evenimentele propriu-zise care au loc. Cu cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat problemele psihologice suntmai severe.

b)Factorii determinaniau aceleai caracteristici ca i cei declanatori produc n mod directsimptomatologia, dar ei sunt legai specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul Koch

pentru tuberculoz), n timp ce factorii declanatori nu sunt specific legai de un tablou clinic(de exemplu, stresorii ca factori declanatori pot genera tulburri depresive sau anxioase). n

psihopatologie, pn acum au fost clar identificai puini factori determinani, mai ales de

natur psihosocial.c)Factorii favorizanijoac n psihopatologie rolul pe care catalizatorii l joac n reaciilechimice. O serie de reacii chimice se pot desfura i fr catalizatori, dar prezena acestoraeficientizeaz ntregul proces. Similar, factorii favorizani eficientizeaz aciunea factorilordeclanatori i determinani n apariia tabloului clinic.

d)Factorii predispozanisunt acei factori care au un caracter general, aparin pacientului, aufost prezeni nainte de instalarea tabloului clinic i care, prin interaciunecu factoriideclanatori, determinani i/sau favorizani, duc la apariia tabloului clinic.

e)Factorii de meninereau rolul de a susine simptomatologia. Acest rol poate fi jucat defactorii declanatori, determinani, favorizani sau predispozani care au declanat tabloulclinic, dar i de ali factori care au aprutdup generarea tabloului clinic. Toi aceti factorietiologici descrii aici interacioneaz pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nunseamn c de fiecare dat cnd apare un anumit tablou clinic, trebuie s fie prezeni factoridin fiecare categorie menionat (de exemplu, n anumite situaii, factoriifavorizani pot s nufie prezeni, iar n psihopatologie este adesea dificil s se identifice factorii determinani).Tratamentele care vizeaz modificarea acestor factori i, prin acestea, reducerea tablouluiclinic se numesc tratamente etiologice, ele viznd cauza manifestrilor bolilor.


3/31

3

Trauma psihic

Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare,eveniment care apare n viaa individului i care depete posibilitile sale de adaptare. ngeneral acest eveniment neplcut genereaz o sensibilizare excesiv a individului la emoiileulterioare. Atunci cnd trauma duce la stress post-traumatic, daunele pot implica schimbrifizice la nivelul creierului uman, schimbri de natur chimic, ceafecteaz capacitatea

persoanei de a face fa n mod adecvat stresului i care, pe termen lung, genereaz efectepatogene durabile.

Mult vreme s-a considerat c trauma este acelai lucru custresul.Cele dou definesc

ns lucruri diferitetrauma se refer la o leziune (ran) sufleteasc, pe cnd stresul este omanifestare cotidian caracteriastic fiecrei persoane. Trauma are o conotaie de suferinsau boal.

Cauzele ce determin apariia traumelor

Trauma psihic poate aprea din repetarea unei serii de evenimente mai puin intensefiecare n parte, prin nsumare copleesc complet capacitatea individului de a face fa sau dea integra ideile iemoiileimplicate n aceast experien.

Sentimentul de,,a fi copleit"poate fi amnat sptmni, ani, n msura n carepersoana se strduiete s rspund circumstanelor imediate ale fenomenului stresor.Traumele psihologice pot duce la consecine negative pe termen lung, care sunt adesea trecutecu vederea, chiar i de ctre profesionitii din domeniul sntii mintale.Oamenii obisnuiescs spun c ,,li se rupe sufletulsau c ,,i doare foarte tare. n urma evenimentuluitraumatic, sepierde ceva din noi, se creeaz n interiorul nostru o ruptur, rupturpe carespecialitii o numesc traum psihic.

Trauma poate fi cauzat de o mare varietate de evenimente, dar exist cteva aspectecomune. Exist frecvent o violarea ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lori adrepturilor omului,punnd persoana ntr-o stare de extremconfuzie inesiguran.Acest

lucru apare, de asemenea, atunci cnd persoane sauinstituiide care persoana depinde sau ncare persoana i pune speranele, ncalc sau trdeaz ateptrile individului ntr-un modneprevzut.

Traumele psihologice pot nsoitraume fizice sau pot exista independent. Cauzeletipice ipericolele de traume psihologice sunt:

a) Abuzurile grave din partea altor indivizi:abuzul sexual,hruirea,violena domesticsauameninrile verbale.Abuzurile din copilriesunt o surs foarte ampl de traumela nivelul psihiculuiminorilor,care sunt mai puin echipai n a face fa factorilorstresori.

b) Evenimentelecatastrofice,cum ar ficutremurele ierupiile vulcanice,rzboiulsaualte violene n mas, de asemenea, pot provoca traume psihologice.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologhttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Patogen&action=edit&redlink=1http://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=144&Itemid=150http://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=144&Itemid=150http://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=144&Itemid=150http://ro.wikipedia.org/wiki/Emo%C8%9Biehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Emo%C8%9Biehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omuluihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omuluihttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Confuzie&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Confuzie&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nesiguran%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nesiguran%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Biehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Biehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Biehttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Traum%C4%83_fizic%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Traum%C4%83_fizic%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_sexualhttp://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83r%C8%9Buireahttp://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83r%C8%9Buireahttp://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83r%C8%9Buireahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9Ba_domestic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9Ba_domestic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9Ba_domestic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_verbal%C4%83_asupra_minorilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_verbal%C4%83_asupra_minorilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_verbal%C4%83_asupra_minorilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_asupra_copiilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_asupra_copiilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_asupra_copiilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Copilhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Copilhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Catastrof%C4%83_natural%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Erup%C8%9Bie_vulcanic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Erup%C8%9Bie_vulcanic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboihttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboihttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboihttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Erup%C8%9Bie_vulcanic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Catastrof%C4%83_natural%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Copilhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_asupra_copiilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_verbal%C4%83_asupra_minorilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9Ba_domestic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/H%C4%83r%C8%9Buireahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_sexualhttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Traum%C4%83_fizic%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Biehttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nesiguran%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Confuzie&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omuluihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Emo%C8%9Biehttp://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=144&Itemid=150http://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=144&Itemid=150http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Patogen&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Psiholog


4/31

4

c) Expunerea pe termen lung la situaii extreme, cum ar fisrciasau formele mai uoarede abuz, cum ar fiabuzul verbal,abuzul de tip alienator,poate fi traumatizant. ncazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potenial traumaticdeosebit, doar ntr-un singur eveniment. De asemenea chiar i violenele relativuoare, acceptate nc de societatea rii noastreca parte a mecanismului de

disciplinare a copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului,mai ales c ele vin din partea unor persoane din interiorulfamiliei.

Cu toate acestea, persoane diferite vor reaciona diferit la evenimente similare. O persoanpoate experimenta un eveniment ca fiind traumatic n timp ce o alt persoan, nu va avea desuferit traume ca urmare a unui eveniment similar ntr-un context similar. Cu alte cuvinte, nutoate persoanele care experimenteaz un eveniment cu potenial traumatizant va fi efectivtraumatizat din punct de vedere psihologic.

Uneori, cei care sunt afectai mascheaz simptomele prin: consum excesiv dealcool,droguri sau mncare. Alteori, exist simptome cognitive precum dificultai de concentrare,

scpri de memorie sau refuzul de a lua decizii.

De vreme ce traumele se petrec adesea n contextul relaiilor - spre exemplu, abuzul,abandonul, neglijarea, lipsa suportului celorlali, separarea de persoane dragi, efectele traumei

pot fi de natur relaional. Cel mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele sexuale, fricaputernic de abandon i respingere, dorina de a-l controla pe cellalt sunt semne ale traumeipsihice.

Tratamentul traumei psihice

Tratamentul traumei psihice nu se poate face dect cu ajutorul medicului specialist.Medicul de familie trebuie s recunoasc semnele i si recomande pacientului un consult la

psiholog sau psihiatru. Pacientul va fi ndrumat nti ctre untratamentpsihologic, urmnd ca,n funcie de severitatea simptomelor, s se aplice i tratament medicamentos. Lasatnetratat, trauma psihicpoate coplei pacientul, care va dezvolta blocaje n unele zone dinvia i nu va avea vitalitatea necesar pentru a-i rezolva problemele.

Starea de sanatate si adaptarea

Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenireatulburarilor (bolilor). Adaptarea ne protejeaza prin:

1.eliminarea sau modificarea conditiior care creeaz probleme;

2.perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizezecaracterul ei problematic;

3. pastrarea consecintelor emotionele ale problemelor in limite controlabile.

Fiecare persoana este responsabila de starea sa de sanatate. Printr-o dieta adecvata,exercitii fizice, managementul stresului i evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ

propria lor sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83ciehttp://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83ciehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_verbalhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_alienator_asupra_minorilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Familiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Familiehttp://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alcool/http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alcool/http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/tratament/http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/tratament/http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/tratament/http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alcool/http://ro.wikipedia.org/wiki/Familiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_alienator_asupra_minorilorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Abuzul_verbalhttp://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie


5/31

5

Exprimarea emotiilor

Incepand cu perioada de mijloc a copilariei avem reactii la emotiile pe care le simtim infunctie de ceea ce dorim sa exprimam. Uneori, ne propunem sa mentinem sau sa intensificamanumite emotii, fie ele pozitive sau negative. De exemplu, poate ca dorim sa savuram si sa

prelungim bucuria pe care o simtim in anumite situatii si sa minimalizam sau sa eliminam oemotie ca tristetea sau furia. Putem sa ne propune acest lucru pentru a ne incuraja sau pentru aferi alte persoane de trairile negative. Eforturile oamenilor de a regla intensitatea emotiilorincep de timpuriu. Parintii isi invata copiii, atat direct cat si prin exemplul personal, candanumite emotii sunt adecvate si cand nu, indicandu-le modalitati si momente cand este bine saexprime ceea ce traiesc sau din contra, sa nu arate ceea ce simt.

Succesul pe care il putem avea in societate tine de capacitatea noastra de a putea reglaintensitatea emotiilor si de felul in care exprimam ceea ce simtim. Oamenii isi controleaza sauregleaza emotiile in multe feluri, gasind strategii comportamentale si cognitive diferite pentrua se simi mai bine. n faa unei situaii care ne poate crea disconfort unele persoane fie aleg snu se mai gndesc la acea problem, evitnd n felul acesta tririle negative, fie aleg s se

implice n alt activitate plcuta sau solicitant, ori incearc s gseasc soluii la aceaproblem, implicndu-se n rezolvarea ei.

Aceste tactici pot fi folosite pe rnd, n funcie de contextul situaiei. Pentru nceput putems ne canalizm atenia n alt direcie pentru a ne calma i apoi, mai trziu, cnd mintea estemult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne-a deranjat. Aceste tactici nu suntalese ntotdeauna deliberat, ns folosirea repetat a anumitor strategii poate determina creareaunor reacii automatizate, ieind din zona controlului contient.

Reaciile oamenilor la emoiile lor, indiferent dac este vorba de strategii deliberate dereglare sau de reactii automatizate, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie direct,fie indirect. Eforturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost ridicatla nivelul functionrii cognitive. Eforturile de mentinere a echilibrului prin inhibareaexprimarii emotionale pot afecta capacitatea persoanelor de a face fata universului lor social.Daca intr-o discutie interlocutorii nu exprima in mod natural ceea ce simt si gandesc, in timp,relatia celor doi se erodeaza.

O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii dea gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba exprimarea

propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategiimai bune decat tendinta de a sta si ,,rumina". Rememorarea cauzelor si consecintelor tinde sa

amplifice emotiile negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. Din cauza efecteloremotiilor asupra evaluarii i judecilor, eforturile de rezolvare a problemelor tind s aiba maimult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse.

Relatii asistent medical-pacient

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferitenevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica.Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunulsuprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor siresponsabilitatii, tradusa printr-o militare pentru principiile eticii medicale, un comportament

plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologieipacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de


6/31

6

boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie sisa-i cunoasc mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate,complete si continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferintafizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O

persoana ,,intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament, cu un anumit

caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu unanumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasitimp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa, posibil si indoiala, teama,dispre, ura. Noi suntem nevoiti s-i tratam neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical esteconsiderat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esentialin practica medicala, ai anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine i

pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceastacauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea

tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-siexprima trairile interioare.

Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea luiactuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta

pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cucapul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient,chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentuluimedical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultareaempatic, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul,care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamnaumilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditiinu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrareaconfidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unelesecrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci. Cele mai importante atributii ale unui asistentmedical sunt : asistarea medicului la efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor

paraclinice uzuale, programarea pacientilor pentru investigaii de specialitate, administrareatratamentelor, interventii in situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea

documentelor de evidenta a medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinicamedicala, sterilizarea instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico- sanitaregenerale la locul de munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurariitratamentelor si recoltarilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a ficea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic asistentul medical explicandu-iscopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura unmediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local sigeneral. De asemenea, suplineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: amanca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre,a evita pericolele, a se odihni, a comunica. Interventia asistentului medical va fi orientataasupra ,,lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea

,,dependentei sau ,,castigarea independentei. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spreindependenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital,


7/31

7

pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice ,administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fiinformati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistentul medicaldin ambulator va fi informat asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, uniidintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu

(pacienti cu cecitate din diverse cauze).

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoreticeaprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata,

personalizata, competenta si umana.

Comunicarea diagnosticului

Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat sidecodificat, atmosfera ce se stabileste intre pacient si echipa medicala fiind de un acordajreciproc ca intre un post de emisie si unul de receptie.

In practica medicala se cere de multe ori consimtanantul bolnavului, care arerezonante etice si implica libertatea pacientului.

Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciuneamomentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge consimtamantul pentruacte terapeutice discutabile sau riscante. De asemenea trebuie respectata alegerea bolnavuluiin deplina cunostinta de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale.

Relatia de ingrijire medicala pacient- asistent nu se reduce la modul simplist ,,eu-tu" cise extinde in ambele parti: echipa medicala - familia pacientului. Cu aceasta se creeaza olegatura ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca ajutor la ingrijirea

bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie sanitara pana la ingrijiri mai complexe ce potcontinua si la externare.

Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent destatutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.

Ne punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuiecomunicate pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este in functie de

personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem

ramane cu relatarea unor date aproximatixe. Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timpbolnavului pentru a-si accepta boala sau cand, in boli grave se pune problema protectiei contradiagnosticului. Consideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cuanumite rezerve.

Dr. doc. Andrei Athanasiu propune mai multe tipuri de atitudini in relatia pacient- echipamedicala care trebuie adoptate in functie de caz si pacient:

tutore autoritar: fara explicatii, se asteapta o ascultare fidela din partea pacientului; mentor: ofera cunostinte de expert; bun parinte; avocat al adevarului inainte de toate.


8/31

8

Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere sirespectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala. In fata acestora ramanem la ceamai mare multumire ,,constiinta datoriei indeplinite". ,,Am facut tot ce este omeneste posibil"este o expresie deseori intalnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc? De aceea, incadrul actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar

mai ales in fata constiintei.

Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul afost corect, prompt si eficient. In plus, toate cunostintele trebuie ameliorate continuu, pentruca in aceasta meserie nu se poate spune: ,,nu am stiut".

De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul dedezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fatade echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici asta nu e destul.Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. De obicei exista un cod nescris al comportamentului infiecare sectie ca intr-un grup de oameni.

In cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatearespectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in viata personala, transferulincarcarilor morale facandu-se mai adesea dinspre particular spre profesional.

In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturilecu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect. Cinstit sicorect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat decatre oricare dintre membrii echipei medicale.

Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei "de lacare ai ce invata,perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la loculde munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedescinteligenta sociala.

Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale,trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate" nu inseamnaslabiciune.

Diagnosticul stresului la locul de munca

Simptomele stresului la locul de munca, ce se pot manifesta in plan comportamental,fiziologic si psihologic sunt :

Reactii comportamentale: acestea sunt activitati practicate deschis, pe care individulstresat le foloseste in incercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a

problemei, de retragere si de folosire a substantelor care provoaca dependenta.Reactiile psihologice: implica in primul rand procesele emotionale si cerebrale.

Reactia psihologica cel mai des intalnita este utilizarea mecanismelor de aparare (eforturipsihologice de a reduce anxietatea asociata cu stresul).

Reactii fiziologice la stres: exista dovezi ca stresul la locul de munca se asociaza cu

functionarea neregulata a inimii, hipertensiune, puls acelerat, cresterea colesterolului. Stresula mai fost asociat si cu declansarea unor boli cum ar fi cele respiratorii si infectiile bacteriene.


9/31

9

Criteriile de diagnostic pentru stres - persoana a fost expusa unui eveniment traumatic, sianume :1. persoana a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment care a implicat moarteaefectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau pereclitare a integritatiicorporale proprii ori a altora;

2. raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare.3. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul din urmatoarele moduri:- dificultate de adormire;- iritabilitate sau accese coleroase;- dificultate in concentrare;- hipervigilitate;- raspuns de tresarire exagerat.O oarecare simptomatologie urmand expunerii la un stres extrem este duplicitara si

adesea nu necesita niciun diagnostic, stresul acut trebuie luat in considerare numai dacasimptomele dureaza cel putin doua zile si cauzeaza o detresa de deteriorare semnificativaclinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare sau

deterioreaza capacitatea individului de a indeplini unele sarcini necesare prin definitie.Diagnosticul de stres este adecvat numai pentru simptomele care apar in decurs de o luna dela stresorul extrem.

Pentru indivizii care au stresor extrem, dar care prezinta un pattern (model)simptomatologic care nu satisface criteriile pentru stresul acut, trebuie luat in considerare undiagnostic de tulburare de adaptare. Un alt simptom psihologic al stresului este tensiuneamusculara - poate fi asociata cu tremor, contractura, senzatia de iritatie si durere sausensibilitate musculara. Multi indivizi cu anxietate generalizata dau dovada de simptomesomatice. Anxietatea generalizata apare frecvent concomitent cu tulburarile afective si cu altetulburari in legatura cu efectele acestora.

Factorii de risc pentru profesia medicala

1

Munca asistentilor este foarte dificila si este considerata cu risc de imbolnavire.Personalul medical este expus bolilor contagioase, radioactivitatii si substantelor chimiceagresive. In aceasta profesie efortul fizic si psihic depus este foarte mare. Trebuie samanipuleze pacienti cu greutate mare si, adesea, este stresat de responsabilitatea pe care o arefata de pacienti. Efectul acestor factori de risc asupra asistententilor este divers. Multe dintreefecte apar dup un timp foarte mare de la expunere.De exemplu, terapia cu citostatice sauradioterapia poate avea efecte negative abia dupa cateva decade.

Pe langa efortul fizic si riscul asociat infectiilor, o problema foarte grava o reprezintastresul psihic. Stresul fizic si psihic sunt factori de risc pentru accidentele de munca si potavea repercursiuni grave. Chiar daca medicii examineaza pacientii si efectueaza interventiilechirurgicale dificile, asistentii sunt aceia care au contact permanent cu pacientul. Acestea, pelanga activitatea profesionala care include administrarea medicatiei, a injectiilor, asigura

pacientilor, de asemenea, suport psihic, servicii minore si o atentie constanta. Ei trebuie sa fiedisponibili, atunci cand pacientul are nevoie de ajustarea patului, cand trebuie mutat din patsau cand are nevoie sa i se dea ceva de pe noptiera.

La fel de important ca si epuizarea fizica a asistentilor este stresul psihic la care acetia

sunt supusi in timpul programului de lucru. Problemele legate de stres sunt adesea uitate, mai


10/31

10

ales in departamentele de terapie intensiva sau oncologie. La fel este si in departamentele degeriatrie sau in clinicile de bolnavi cronici.

Cerintele ridicate la locul de munca, necesitatea de a oferi performante maxime, lipsapersonalului medical calificat, salariile mici sunt factori de stres care contribuie la oboseala siepuizarea personalului. Oboseala pe termen lung devine cronica si se asociaza cu istovirea si

scaderea rezistentei la oboseala. Pot rezulta boli mentale si fizice grave.Asistentii sunt cei mai afectati de sindromul Burn-out datorita stresului pe termenlung. In ultimul timp, se vorbeste despre acest sindrom asociat progresului. Afecteaza, ingeneral, persoanele cu profesii ce presupun comunicare. Sindromul se asociaza cu depresia,

pierderea increderii in propria persoana, sentimentul de singuratate.Un mediu de lucru placut si un echipament adecvat contribuie la reducerea stresului

personalului medical. Folosirea culorilor potrivite reduce semnificativ oboseala si cresterandamentul muncii. La polul opus, un design inadecvat poate ingreuna activitatea asistentilormedicali si a medicilor.

Comportamente protectoare si de risc

Consumul de alcool

De cele mai multe ori consumarea de bauturi alcoolice nu cauzeaza probleme darconsumarea lor peste limita poate fi daunatoare. Cel mai important este sa stim sa delimitam

pana unde merg beneficiile si unde intervin riscurile. Conform unor studii barbatii nu ar trebuisa consume zilnic mai mult de 3-4 unitati de alcool iar femeile 2-3 (o unitate de alcoolreprezentand 10 ml de alcool pur). Dupa un episod deconsum excesiv de alcool,serecomanda abtinerea de la consum cel putin 48 de ore pentru a permite organismului sa isirevina. Aceasta este doar o masura temporara iar cei care consuma frecvent bauturi alcoolicein cantitati mari ar trebui sa apeleze la un ajutor profesionist.

Particularitatile alcoolului

Alcoolul este utilizat in acelsi timp ca substanta psihoactiva sialiment.Alcoolulconsumat in cantitati mici este savurat de cei care apreciaza gustul si aroma bauturiirespective si de cei ce beau la ocazii. Intre trecerea de la un consum inofensiv, realizat incantitati moderate la consumul excesiv de alcool este un pas foarte mic.

Exercitadu-si functia de aliment, un 1 g de alcool are o valoare calorica de 29 kJ,detinand astfel o puternica valoare nutritiva, insa fara sa contina substante necesare uneialimentatii sanatoase, echilibrate. Acesta este si cauza din care bautorul poate obtine maimulta energie decat are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o valoare calorica deaproximativ 2000 kJ, acoperind astfel 20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce

presteaza o activitate cueforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este continuta in0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase. Ca particulariatate principala a alcoolului este faptul ca nueste privit ca fiind un drog ci ca parte integranta din viata, cultura si economia noastra, astfelomitandu-se pericolele ce vin odata cu abuzul.

Efecte asupra organismului
http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolismul-a-abuzul-de-alcool-sau-dependenta_22http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolismul-a-abuzul-de-alcool-sau-dependenta_22http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolismul-a-abuzul-de-alcool-sau-dependenta_22http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/alcoolul-alimentul-toxic_3751http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/alcoolul-alimentul-toxic_3751http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/alcoolul-alimentul-toxic_3751http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/intrebari-frecvente-legate-de-exercitiul-fizic-regulat_1575http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/intrebari-frecvente-legate-de-exercitiul-fizic-regulat_1575http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/alcoolul-alimentul-toxic_3751http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolismul-a-abuzul-de-alcool-sau-dependenta_22


11/31

11

Alcoolul incetineste functionalitatea sistemului nervos central; blocheaza o parte dinmesajele care ar trebui sa ajunga la creier alterand astfel perceptiile, emotiile, miscarea,vederea si auzul persoanei. In cantitati moderate alocoolul poate ajuta persoana sa fie mairelaxata si mai putinanxioasa.In cantitati mai mari alcoolul provoaca modificari majore lanivelul creierului astfel rezultandintoxicatia.Pesoanele care au abuzat de alcool isi vor pierde

concentrarea, abilitatea de a se exprima coerent sau de a-si mentine echilibrul; vor fidezorientate si confuze. In functie de persoana, intoxicatia poate face consumatorul extrem deprietenos si vorbaret sau foarte agresiv si nervos. Viteza de reactie este diminuata dramatic,motiv pentru care este interzisa conducerea autovehiculelor dupa consumarea de bauturialcoolice.

Cand sunt consumate cantitati foarte mari de alcool intr-o perioada de timp scurtapoate rezulta intoxicatia cu alcool. Intoxicatia cu alcool este exact ceea ce spune si denumireasa: corpul devine intoxicat cu o cantitate mult prea mare de alcool. Voma violenta este unuldin primele semne ale intoxicarii cu alcool; somnolenta extrema, inconstienta, dificultati inrespiratie,glicemie extrem de scazuta, palpitatii si chiar decesul sunt rezultate ale intoxicarii

cu alcool.

Starea de ebrietate

Starea de ebrietate denumita in limbajul popular ,,betie" reprezinta o tulburarepasagera a consumatorului, cauzata de factori externi si avand un substrat organic. Tipul dereactie in cazul starii de ebrietate este influentat de mai multi factori precum starea fizica si

psihica a consumatorului, gradul de toleranta asupra alcoolului cat si factorii perturbatori aimediului extern.

In stare de ebrietate apar o serie de modificari:

Dispozitia psihica trece de la buna dispozitie ladeprimare,suparare si agresivitate;initiativa va trece de la stimulare la inhibare; comportamentul social este afectat si va trece dela facilitarea unor contacte la manifestari de agresivitate;

Una din principalele modificari survenite este asupra starii de constienta care va trecede la senzatia de a fi mai treaz si constient la starea patologica manifestata prin ameteli,

pierderea temporara a constientei si coma; rationamentul va prezenta o incetinire, ideiobsesive,scadere a capacitatii critice, ceea ce uneori este privit ca si gandire creativa;

O alta modificare evidenta este asupra motricitatii: vorbirea devine mai greoaie sau cualte modificari, apar perturbari evidente in coordonarea miscarilor si o gesticulatienecontrolata cu miscari ample;

Modificarile neuro-vegetative se vor manifesta prin vasodilatatie, modificareapulsului,greturi si varsaturi,tulburari ale termoreglarii, pierderea controlului asuprasfincterelor.

Aceaste modificari devin tot mai evidente cu accentuarea stari de ebrietate. In functiede gradul dealcoolemie,se vor diferentia: stari de ebrietate usoare (0,5 - 1,5), medii (1,5 -2,5) si avansate/coma alcoolica (peste 2,5). Modificarile insa vor fi foarte diferite de la o

persoana la alta aflata in aceeasi stare, tinand cont mai ales de gradul de obisnuinta inconsumarea de bauturi alcoolice.
http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietate-si-atac-de-panica/anxietatea_45http://www.sfatulmedicului.ro/Toxiinfectii-alimentare/intoxicatia-alimentara_543http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/hipoglicemia-nivelul-scazut-al-concentratiei-zaharului-in-sange_877http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/depresia-a-ghid-medical_89http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietatea-si-fobiile/maladia-obsesiv-compulsiva_6http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-greturi-si-varsaturi_1762http://www.sfatulmedicului.ro/analize/alcoolemie_474http://www.sfatulmedicului.ro/analize/alcoolemie_474http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-greturi-si-varsaturi_1762http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietatea-si-fobiile/maladia-obsesiv-compulsiva_6http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/depresia-a-ghid-medical_89http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/hipoglicemia-nivelul-scazut-al-concentratiei-zaharului-in-sange_877http://www.sfatulmedicului.ro/Toxiinfectii-alimentare/intoxicatia-alimentara_543http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietate-si-atac-de-panica/anxietatea_45


12/31

12

Pentru tratarea abuzului si a dependentei de alcool, pacientul trebuie in primul rand saaccepte ca are o problema, sa caute tratamentul si sa coopereze cu psihiatrul si psihoterapeutulsau. Tratamentul initial necesita dezintoxicarea, urmata apoi de psihoterapie, in scopulreducerii riscului recaderilor. Psihoterapeutul va urmari in mod special cresterea motivatiei

bolnavului pentru mentinerea abstinentei si va utiliza strategii referitoare la comportamentulacestuia in raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool. De multe ori estenecesara si terapia familiala, focalizata asupra descrierii efectelor pe care le are consumul dealcool al pacientului asupra restului membrilor familiei.

Consumul de tutun

Efectele consumului detutun asupra sanatatii sunt semnificative, depinzand de felul incare tutunul este consumat (fumat, aspirat sau mestecat), precum si de cantitatile utilizate.

Principalele efecte alefumatului de tutun (principala modalitate de consum) suntmarirea riscului decancer la plamani si de boli cardio-vasculare.

Riscul cel mai important al consumului de tutun il prezinta asupra sistemuluicardiovascular, mai precis fumatul este unul dintre cei mai importanti factori de declansare ainfarctul miocardic (atacul de cord), boli ale sistemului respirator, precum bronhopneumonieobstructiva cronica (BPOC),cancer,in specialcancer la plamani sau cancer lalaringe saugura.

Aparitiaimpotentei este cu aproape 85% mai mare la fumatori decat la nefumatori,fiind o cauza majora pentru problemele cu erectia. Fumatul cauzeaza impotenta pentru ca

duce laingustarea arterelor sanguine.Stiati ca

1/3 din populatia globului in varsta de peste 15 ani fumeaza si 3,5 milioane deoameni mor anual ?

un fumator va avea in plamani un litru de gudron ? fiecare tigara scurteaza speranta de viata a fumatorului cu aproximativ 3-5 min.

ceea ce inseamna cel putin o ora pe zi la fiecare pachet ? desi 85% dintre fumatori declara ca ar face orice sa se lase de fumat, doar 60

milioane de oameni au renuntat in ultimii 9 ani? un fumator este expus de 3 ori mai mult la infart miocardic decat un nefumator ? ritmul cardiac este la fumatori cu circa 15 batai pe minut mai mare decat la

nefumatori ? cel mai mare procent de fumatori se inregistreaza in grupa de varsta 24-44 ani,

urmat de grupa 15-24 ani?Nu numai fumatul activ este daunator, ci si cel pasiv (acele persoane care nu fumeaza,

dar sunt in anturajul fumatorilor).Stiati ca

.fumatorii inhaleaza doar 15% din fumul tigrilor, restul de 85% este inhalat de altepersoane?

fumatul pasiv poate spori cu circa 15% riscul cancerului de plamani la nefumatori?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tutunhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fumathttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cancerhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Infarct_miocardichttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cancerhttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cancer_la_pl%C4%83m%C3%A2ni&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Laringehttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Impoten%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arteroscleroz%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arteroscleroz%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Impoten%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Laringehttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cancer_la_pl%C4%83m%C3%A2ni&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Cancerhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Infarct_miocardichttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cancerhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fumathttp://ro.wikipedia.org/wiki/Tutun


13/31

13

intr-o incapere in care se fumeaza, oxidul de carbon depaseste de 2 ori normaadmisa de lege referitoare la poluarea mediului exterior?

Efectele nicotinei asupra organelor i creierului:

dificultati de invatare dificultati de concentrare si scaderea capacitatii de memorare tulburari emotionale scaderea rezistentei organismului la infectii prin afectarea sistemului imunitar cresterea pulsului si a ritmului respiratiei incetinirea activitatii musculare si a reflexelor creste probabilitatea de a forma ,,dopuri, ,,cheaguri de sange ceea ce poate duce

la infart miocardic incetinirea reactiilor modificari ale dispozitiei afective colite i ulcere artrite i artroze afectiuni ale aparatului circulator infectii respiratorii cronice, diverse afectiuni ale aparatului respirator scaderea apetitului si diminuarea comportamentului sexual tulburari ale sarcinii si nasterii, influente asupra noului nascut (nastere prematura,

avorturi spontane, dificultti in dezvoltarea fizica i psihica a fatului).

Cum se poate preveni fumatul

Starea de sanatate este principala resursa pentru orice proiect de viata. Beneficiilerenuntarii la fumat sunt:

dobandirea unei forme fizice mai bune prin rezistenta organismului respiratie placuta, hainele nu vor mai emana mirosul neplacut de tutun dantura si degetele nu vor mai fi ingalbenite se economiseste zilnic o suma de bani evitarea riscului unei boli grave, adesea irecuperabile durata de viata se poate prelungi.Consumul de droguri

Problema drogurilor constituie marea provocare pentru educatia secolului XXI. Decele mai multe ori, daca nu se intervine eficient, consumul si dependenta de droguri suntdrumul spre boala si pierderea progresiv a eului.

Drogurile- sunt substante solide, lichide sau gazoase, care odata absorbite deorganism perturba una sau mai multe functii importante, de cele mai multe ori iremediabil, sicare influenteaza negativ starea de sanatate, sentimentele i perceptia. Consumul abuziv alunei astfel de substante poate provoca mai multe tipuri de tulburri:

1. Fizice, atunci cand, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dauneaza organismului persoaneicare le consuma. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronsite cronice.

2. Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de

adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.


14/31

14

Dependenta de droguri - reprezinta nevoia continua si imperioasa de administrare adrogului pentru a produce anumite senzatii dorite sau pentru a impiedica instalarea unor efectedureroase atunci cand nu mai este luat. Neadministrarea regulata a drogului este asociata cu ostare de rau general.

Toleranta- reprezinta proprietatea organismului uman de a se adapta la substantestraine administratedroguri, medicamente, alcool; apare astfel tendinta de a lua doze catmai mari pentru a obtine aceleasi efecte.

Sevrajul- desemneaza totalitatea simptomelor fizice si psihice care apar atunci candpersoana este privata de substanta de care a devenit dependenta.

Consecintele consumului de droguri sunt multiple:

1.Cele de ordin medical se refera la urmatoarele afectiuni:

hepatita; tuberculoza; sifilis; afectiuni cardio-respiratorii; tulburari endocrine; insuficienta renala; infectii si afectiuni ale pielii; complicatii psihiatriceiluzii, halucinatii terifiante, perceptia alterata a timpului si a

distantei; SIDA; supradoza poate avea efecte letale.

2.Pe plan psihologic apar reactii de:

panica; anxietate; depresie; suspiciune si tendinte paranoice; agresivitate; labilitate emotionala; tulburari de comportament;

instrainare de propria persoana si afectarea imaginii de sine; modificari de personalitate care pot duce la suicid sau omor; scaderea performantelor intelectuale.

3. In sfera sociala consumul de droguri are ca efecte:

deteriorarea progresiva a relatiilor sociale; cresterea riscului de excludere sociala; diminuarea sanselor de reintegrare sociala si profesionala; suferinta familiei si a adevaratilor prieteni; dezinteres in relationarea cu ceilalti; implicarea in activitati infractionale cand se afla sub influenta drogului sau pentru a-siprocura doza de stupefiante.


15/31

15

Un rol important in preintampinarea consumului de droguri il au parintii, care trebuiesa-si educe copiii corespunzator din punct de vedere moral si spiritual, pregatindu-i pentrua face fata realitatilor dure ale vietii. Atmosfera sanatoasa din familie, dragostea,afectiunea, comunicarea intre parinti si copii, constituie astfel principalul aliat in luptaimpotriva acestui flagel.

Personalitatea de tip A

Indivizii ce detin personalitatea de tip A sunt independenti si ies in evidenta prin faptulca vor sa fie remarcati oriunde se duc. Psihologii ii descriu ca fiind ,,buldozere. Ei suntconstienti de importanta atitudinii pozitive, a motivatiei si a stabilirii unui tel pe care sa ilurmeze in viata. Sunt competitivi din fire si recunoscuti pentru mintea agera. Cei cu

personalitatea A stiu cand trebuie sa isi asume riscuri si sunt buni antreprenori. Au un caracterpragmatic si rezolva cu usurinta problemele in momentul in care le blocheaza calea spresucces. Veti descoperi ca acest tip de oameni sunt deschisi catre orice este nou si intampina cu

bratele deschise schimbareafie ca este ea spirituala sau chiar tehnologica. Secretul acestoroameni de succes consta in faptul ca nu le este frica sa isi scoata in evidenta propriile abilitatisi personalitatea colorata.

Personalitatea de tip C

Cel mai bun termen psihologic pentru a-i descrie pe cei care detin personalitatea de tipC este cel de ,,cautatori. Ei sunt introvertitii interesati de detalii care gasesc raspuns la orice

problema. Totusi, usurinta cu care fac acest lucru depinde de starea de spirit pe care o au inacel moment. Indivizii cu personalitatea de tip C au tendinta sa se retraga din viata socialainsa se inteleg extrem de bine si traiesc in armonie cu persoanele de tip B, in ciuda faptului caacestea se afla la polul opus fata de ei. Personificarea tipului B este contabilul, programatoruletc. Indivizii cu aceasta personalitate vor prefera sa se inchida in propria cochilie, pastrandu-simereu judecata obiectiva si logica in gandire. Trasaturile lor caracteristice sunt natura retrasasi prudenta. Riscurile nu sunt pentru ei.

Tipologii constitutionale

Tipologia lui E. Kretschmer (medic psihiatru german)

Desfasurandu-si activitatea in cadrul clinicii de neurologie a universitatii din Tubingen(1913-1926), si studiind bolnavi psihici, a sesizat o corespondenta intre:

simptomatologia psihocomportamentala aspectul bioconstitutional extern.Astfel, a ajuns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a gasit

finalizarea in lucrarea ,,Structura corpului si caracterul (1921).

Limitata la inceput la 2 tipuri principale, clasificarea lui E.Kretschmer va ajunge in finalsa cuprinda 3 tipuri principale si un tip accesoriu, mai putin individualizat. Acestea sunt:


16/31

16

a) picnic-ciclotim - din punct de vedere morfologic se caracterizeaza prin: constitutieorizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil.

b) leptosom (astenic) - schizotim - se caracterizeaza prin: constitutie verticala, trunchicilindric, cutie toracica plata (turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund,muschi si oase subtiri (aspect scheletic), nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi

feminine la barbati si masculine la femei.

c) atletic-vascos - se caracterizeaza prin: constitutie fizica proportionata, dezvoltarerobusta a sistemului osos si muscular, umeri lati si bazin ingust.

Ca accesoriueste mentionat tipul displasticreuneste numeroase varietati dismorfice.

Tipologia lui Sheldon

Endomorful (viscerotonic) se caracterizeaza printr-o dezvoltare musculara si osoasasub medie. Ca talie, aceste persoane sunt breviline (tip constitutional, in antropologie,caracterizat prin trup si membre scurte si groase) si adeseori picnice. In schimb, au viscereledezvoltate. Se caracterizeaza, din punct de vedere psihic, printr-o tendinta spre relaxare, gustde comfort, placere de a se odihni, dar si tendinte accentuate de a ceda tentatiilor, mai alescelor alimenate. Au un somn bun si odihnitor, le place sa doarma. Sunt sociabili si bunifamilisti, tolerabili adeseori. Nu le place prea mult activitatea intelectuala. Sunt, in general,

persoane pragmatice. Sunt persoane amabile, prietenoase, fara a fi prea dependente deprieteni. Rareori sunt lipsite de control.

Mezomorful (somatotonicul)este un tip masiv, greu, consistent, atletic, privindconstitutia. Are, in general, un tonus ridicat, multa energie disponibila. Conformatia sagenerala este de corp puternic cu dezvoltare superioara a oaselor si musculaturii, cu rezistentala rani, si cu evidente capacitati de a face eforturi fizice remarcabile. Este o persoana ce aredezvoltata cerinta de a actiona, tendinte de competitie si lupta, dorinte de a se impune. Are ooarecare extraversie dar si o oarecare instabilitate psihica. Este energic, activ, dar uneorirezervat, jenat. Ii plac responsabilitatile. In munca, este sever, chiar dur. Are o inaltime pestemedie, este puternic, are toracele dezvoltat, pantecele tras si plat. Aparent este calm daruneori vulnerabil.

Ectomorful este longilin (leptosom), dominant cerebral. Poseda o bogata viata

interioara. Este impresionabil pe linie sentimentala. Poseda, insa, o saraca viata exterioara.Are dificultati in a face atasamente sociale deoarece este predispus la singuratate siindependenta. Are fobie de zgomote si de aglomeratii. Fiind introvertit, oboseste si seconsuma psihic, fapt ce-i creeaza adeseori insomnii. Este, in acelasi timp, o persoanacontemplativa de fond. Este foarte rapid, intelege foarte repede si bine subtexte, sensuri,

probleme invaluite, dar, in acelasi timp este sensibil, foarte vulnerabil si irascibil. Ii placproiecte imaginare si disectii de scenarii interioare complexe. Dispune de foarte multaimaginatie, care-i face rapida implicatia, in sisteme complexe de cunostinte si probleme. Esteinsa timid si timorat.

Tipologia lui Eysenck


17/31

17

Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoriaextravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartincategoriei introvertitilor.

Extravertitiisunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se

inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.

Introvertitiisunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati sprereverie si greu adaptabili.

Stabilitatea sau instabilitatea emotionala este exprimata prin gradul de nevrozism alsubiectului.

Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersmapropun o tipologie atemperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi ReneLe Sennesi Gaston Berger.

Pentru Le Senne caracteruleste ceea ce intelegem azi prin temperament, adicaansamblul dispozitiilor innascute, care formeaza scheletul mintal al individului. Ei pornescde la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si rasunetul(ecoul). Din combinarealor rezulta opt tipuri temperamentale.

Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente.Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva,non-emotiviisunt aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente.

Activitatea desemneaza dispozitia spre actiune a unei persoane. Persoanele active auo continua dispozitie spre actiune, nu pot sta locului. Cele non-active actioneaza parcaimpotriva vointei lor, cu efort si plangandu-se continuu.

Rasunetulse refera la ecoul pe care il au asupra noastra diferite evenimente, impresii.Persoanele care traiesc puternic prezentul, extraversive sunt numite persoane primare.Persoanele care au tendinta de a ramane sub influenta impresiilor trecute, introversive suntnumite persoane secundare.

Exista opt tipuri de temperament care rezulta din combinarea acestor factori, sianume: pasionatii(emotivi, activi, secundari), colericii(emotivi, activi, primari),

sentimentalii(emotivi, non-activi, secundari),nervosii(emotivi, non-activi, primari),flegmaticii(non-emotivi, activi, secundari),sangvinicii(non-emotivi, activi, primari),apaticii(non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii(non-emotivi, non-activi, primari).

Personalitati accentuate

Personalitatea demonstrativa(sau isterica) se distinge prin capacitatea de a uita totce nu isi doreste sa isi aminteasca, deci de a minti cu seninatate. Ei refuleaza (inhiba) tot ce nucorespunde cu proiectia lor despre sine, astfel incat ajung sa performeze un rol cu totul strainde ceea ce sunt ei de fapt. Lauda de sine se conjuga cu activitatea in sprijinul modului in carear dori sa se defineasca, astfel incat pe termen scurt ei pot convinge anturajul despre

autenticitatea rolului pe care il joaca. Adaptabilitatea excesiv precum si tendinta deautocompatimire sunt alte trasaturi ale personalitatii de acest tip.


18/31

18

Personalitatea hiperexacta(acum denumirea cunoscuta este obsesiv-compulsiva) estereprezentativa pentru persoanele care doresc ca totul sa se desfasoare dupa o ordine anume.Ei doresc ca totul sa fie previzibil, logic, viata sa nu aduca surprize. Sunt incapabili de a luadecizii pentru ca vor ca cele mai mici amanunte sa fie luate in calcul (este metoda acestorindivizi de a controla anxietatea). Dezvolta adesea obsesii (exemplu: praful ca ,,inamic,

firele de par ca primejdii potentiale pentru sanatate, microbii ca agenti patogeni etc.).Meticulozitatea si atasamentul fata de rutina, care in mediul casnic pot deveni o povara, inorganizatii pot fi benefice pe anumite pozitii: hiperexactii nu agreeaza schimbarea locului demunca, deci vor fi angajati fideli.

Personalitatea hiperperseverenta se distinge prin perseverenta anormala a afectelor.La personalitatile medii, afectele odata declansate se estompeaza: la hiperperseverenti, ele seestompeaza mult mai incet iar ecoul lor este mai profund. Consecintele vor fi susceptibilitateaextrema, capacitatea de a se simti vizat sau jignit extrem de usor. Ei vor fi definiti de cei din

jur drept ,,ranchiunosi, ,,oameni care nu iarta si nu uita. Hiperperseverentii sunt dornici deprestigiu personal (prestigiul sau realizarile grupului nu inseamna mare lucru pentru ei,

oricum nu sunt personalitti de grup). Afectele care persista timp indelungat pot ajunge sadomine gandirea, astfel incat duc la idei fixe obsesive.

Alte tipuri de personalitati accentuate sunt legate de trasaturile accentuate detemperament, de sfera afectiva:

- personalitatea hipertimica- o psihopatologie hipomaniacala; vesel, locvace (vorbaret),superficial; fuga de idei, precipitare a ideilor in vorbire. Predispozitie la alcoolism;

- personalitatea distimica - da psihopatie depresiva; tacut, serios, pesimist, predispus ladepresie.

- firea exaltata - oscilare intre entuziasm si disperare, euforie si descurajare. Da un tipspecial de ciclotimie, un anxios-fericit. In situatia de boala (nu neaparat psihica), are osensibilitate exagerata, excesiv de ngrijorat in raport cu boala sa sau cu simptome banale(ex.anestezii);

- firea anxioasa - bazata pe o hiperiritabilitate a sistemului nervos vegetativ; tendinteipohondrice, timiditate. Are nevoie de discutii linistitoare cu medicul;

- firea emotiva - reactii foarte sensibile si de profunzime in sfera sentimentelor spirituale.Este extrem de sensibil la suferintele celor din jur, mergand pana la reactii nevrotice, depresiesi clacare in fata evenimentelor.

Dimensiuni tipologice in biografie. Reactii la boala.

Exista mai multe variante de acceptare sau de amanare ori chiar de refuz al bolii.a) Recunoasterea bolii

Recunoasterea bolii si acceptarea situatiei de bolnavExista urmatoarele modalitati de recunoastere a bolii si a situatiei de bolnav:Prima varianta este cea realista, rationala, in cadrul careia un individ echilibrat emotional,

cu un nivel de cultura sanitara satisfacator si fara probleme existentiale presante, considera ca,in fata unor tulburari de ordin somatic sau psihic aparute cu sau fara cauza aparenta, trebuiesa-si adapteze comportamentul prin masuri igieno-dietetice provizorii pana la prezentarea lamedic, considerata obligatorie (sau sa se limiteze la tentative terapeutice simple, daca ele

conduc la disparitia simptomelor, iar acestea nu se mai repeta).


19/31

19

Un alt mod de acceptare este cel definit ca oconstiinta a bolii disproportionatafata desubstratul real organo-lezional.

b) Ignorarea boliiCel mai adesea, ignorarea simptomelor se datoreaza unei desconsiderari a lor, chiar decatre indivizi cu un psihic normal si cu o atitudine realista in viata de toate zilele, dar aflati

intr-un moment de puternica incordare, cu focalizarea intereselor asupra unor probleme care iifac surzifata de propriile lor suferinte.

c) Negarea, refuzul starii de boala in conditiile constientizarii unor tulburari ce potconstitui semne ale bolii

Este un caz foarte frecvent, deoarece este incomod pentru cineva sa recunoasc faptul caeste bolnav, in primul rand prin aceea ca, in mod necesar, el trebuie sa se supuna unor

exigente legate de tratarea bolii, care-i modifica uneori substantial modul sau de existenta.Sunt oameni care se simt deranjati si violent stresati prin simplul fapt ca nu au voie sa iasa dinlocuinta cateva zile, in timp ce altii sunt foarte linistiti in fata unor perspective mult maineplacute. Prima categorie va nega ideea de boala prin subestimarea simptomelor, chiar dacava recunoaste boala, nu va accepta starea de boala, riscand agravarea simptomelor prin,,sfidarea regulilor jocului.

Negarea starii de boala, in conditiile in care subiectul percepe o serie de simptomecare-l atentioneaz ca ,,ceva nu este in regulacu corpul sau chiar cu psihicul sau, poate saaiba la baza doua atitudini fundamentale:

- amanarea deciziei prin sperante vagi in caracterul ei trecator sau lipsit de gravitate,intalnita atunci cand urmarirea perseverenta a unui scop important nu-i permite individului saadopte situatia de bolnav chiar daca simptomele sunt evidente.

- autoamagire, prin mecanisme inconstiente de aparare, la bolnavii ale caror simptomeconstientizate de ei sugereaza posibilitatea unei boli foarte grave.Ambele situatii de negare a starii de boala sunt puternic generatoare de stres psihic.d) Resemnarea

Atitudinea de resemnare,de dezinteres fata de soarta proprie, o manifesta de obiceibolnavii cu o stare depresiva mai mult sau mai putin exprimata, dar si alti bolnavi ale carorconceptii psihofizice sau religioase cu iz fatalist ii predispun la astfel de reactii, vecine custarea de indiferentism (proprie in special misticilor).

Cum am putea intelege ce se intampla cu psihicul nostru in aceasta situatie?Imaginea de sine este o parte a eului fiecaruia si reprezinta forma subiectiva prin careconstientizam si ne reprezentam propria persoana. Ea este influentata si conditionata de o

buna autocunoastere, de increderea in noi insine, precum si de ceea ce vad ceilalti in noi, derealizarile, esecurile, asteptarile noastre.

Pe parcursul vietii trecem in mod normal prin schimbari datorate dezvoltarii biologice,sociale sau culturale, inerente, pe care le acceptam si carora ne adaptam astfel incat ne

pastram identitatea personala.Alte schimbari sunt cauzate de evenimente neprevazute, cum ar fi boala sau

accidentele care provoaca modificarea schemei corporale. Acestea antreneaza alterareaimaginii de sine si aparitia unor probleme de ordin psihologic, biologic, relational, care ne fac

sa ne simtim debusolati. In aceste momente suntem nevoiti sa gasim motivatiibune pentru


20/31

20

care sa ne putem aduna toate fortele vointei,pe care sa le folosim pentru adaptarea la nouasituatie.

Psihologia femeii in timpul sarciniiIn timpul sarcinii se intalnesc o serie de modificari psihologice de mica intensitate,

care nu depasesc sfera normalitatii (facand parte tot din asa-numita,,psihologie a gestantei).Dintre aceste modificri amintim: hiperestezia senzitivo-senzoriala, prin scaderea praguluisensibilitatii generale (manifestata adesea prin modificari ale gustului si mirosului, prin repul-sie si greata la diferite mirosuri etc), apetit capricios (tendinta de foame pentru anumitealimente, pofte" ale gravidei), scaderea pragului de toleranta la frustratie, care duce la staride iritabilitate, instabilitate, irascibilitate, reactii disproportionate; stari de plans si alteizbucniri afective; tulburari ale activitatii cu scaderea controlului, care duc uneori la

impulsiuni cleptomanice; modificari minore in sfera cognitiva exprimate prin oarecarelentoare ideativa, hipoprosexie, hipomnezie.

Majoritatea femeilor traverseaza fara tulburari psihice seria de evenimente dinsecventa conceptie - gestatie - nastere - lauzie - lactatie - maternitate.O parte din gravide

prezinta insa tulburari psihopatologice care debuteaza sau reapar in perioada gravido-puerperala. Aceste psihoze de gestatie" sau nevroze de gestatie" nu sunt determinate demodificarile specifice sarcinii. Fiecare entitate psihiatrica inregistrata in timpul graviditatiieste determinata de acei factori cauzali care intervin si in afara maternitatii (incat maiadecvata este denumirea de nevroza" ori psihoza asociata cu gestatia"). Aceste boli psihicecare debuteaza ori reapar in perioada graviditatii prezinta totusi o serie de particularitaticlinice, imprimate de stresul biologic (asa-numita baie hormonala", care modifica toatemetabolismele) si stresul psihosociologic al gestatiei.

Psihologia femeii in timpul lauziei

Perioada de lauzie incepe imediat dupa nastere, si dureaza intre 6 si 8 saptamani. Inaceasta perioada, proaspata mamica trece printr-o serie de modificari fiziologice caremarcheaza, dincolo de aspectele oarecum neplacute si incomode, primul pas in procesulrevenirii in urma sarcinii si aducerii pe lume a unui copil. Pe langa modificarile de ordin

fiziologic, se produc si o serie de efecte de ordin psihologic, mai mult sau mai putin subtile,cu efect inevitabil asupra dispozitiei mamei. Din aceste motive, imediat dupa nastere intreagafamilie a lauzei are tendinta, pe buna dreptate, de a face tot posibilul pentru a menaja

proaspata mamica si de a-i asigura o stare de confort fizic. In unele situatii insa, aspectelecare tin de confortul psihologic sunt neglijate, in conditiile in care nevoile lauzei de suport

psihic sunt foarte mari in aceasta perioada .

Odata cu nasterea copilului, statutul femeii se schimba brusc, aceasta vazandu-se insituatia de a face fata unei situatii noi, si de a fi capabila, in primul rand sa ofere dragoste si

afectiune neconditionate copilului, sa raspunda nevoilor acestuia de dependenta. Este lesne deinteles ca pentru o adaptare reusita la noua situatie, mama are nevoie de sprijin si de echilibru


21/31

21

psihic. Odata cu aceasta trecere brusca, femeia este in totalitate acaparata de rolul de mama,negasind timp, pe perioada lauziei, pentru a se mai ocupa de rolul de femeie, sotie, fiica,

prietena. Din aceste motive, proaspata mama are nevoie de sprijin afectiv din partea familieisi a sotului, pentru a duce la capat cu bine aceasta perioada si pentru a se afla intr-o stareoptima si a fi capabila sa raspunda nevoilor copilului.

Iata cateva dintre emotiile si temerile pe care le poate trai lauza, si care trebuiescabordate cu multa afectiune, sprijin neconditionat si suport emotional din partea familiei:

Teama de a nu fi o mama suficient de buna. Nimeni nu se naste invatat, iar a aveagrija de un copil care este in totalitate dependent de tine se poate dovedi un lucru deloc usor.Mama poate dramatiza greseli minore pe care le face in ingrijirea copilului, ajungand laconcluzia ca nu este suficient de buna si de capabila pentru a face fata unei asemenearesponsabilitati. Un mic sprijin din partea familiei o poate ajuta sa depaseasca aceasta temeresi sa abordeze copilul cu mai multa incredere.

Imaginea de sine este afectatadatorita modificarilor fizice survenite in timpulsarcinii si in momentul nasterii. Mama se teme ca nu isi va recapata feminitatea, ca nu va maifi placuta si atragatoare, ca nu isi va putea recapata silueta avuta inaintea sarcinii. Nevoia de ase simti acceptata neconditionat in aceasta perioada este sporita, iar cei din jur vor trebui saraspunda acestei nevoi pentru a o ajuta pe proaspata mamica sa isi redobandeasca incredereain sine.

Teama ca nu mai este la fel de importanta . Odata cu nasterea copilului, acestadevine centrul universului familiei, iar mama se poate simti neglijata, poate simti ca nu mai

primeste la fel de multa afectiune. De aceea este indicat ca familia sa nu isi schimbe atitudineaprotectoare si plina de grija fata de lauza.

Senzatia de dependenta fata de sot poate fi impovaratoare pentru o femeie careinainte de nastere a fost foarte activa. Ea poate ajunge sa se simta neajutorata si inferioara,

pierzandu-si increderea in sine si in propria capacitate de a fi independenta.

Echilibrul psihic al mamei depinde in mare masura de sprijinul primit de la familie, deafectiunea neconditionata pe care aceasta este capabila sa i-o ofere pentru a-i asigura o starede armonie psihica.

Psihologia actului chirurgical

Trasaturile cu implicatii psihologice ale actului chirurgical sunt:

a) Este o relatie transanta, lipsita cel mai adesea de echivocuri, bolnavul avandperspectiva unei vindecari rapide si, de regula, definitive;

b) Este dominat totusi de riscuri, uneori majore - amenintand integritatea si, uneori,viata bolnavului;


22/31

22

c) Incarcatura emotionala este maxima si se refera nu numai la pacient ci si lachirurgul care opereza, acestuia nefiindu-i indiferent un eventual esec al interventiei (inclusivefectele secundare sau complicatiile postoperatorii);

d) Intreaga desfasurare a actului chirurgical poarta pecetea unui dramatism generat, in

primul rand, de riscul chirurgical perceput de bolnav, si in al 2-lea rand de numeroaselesurprize ce pot apare in dinamica actului operator;

e) Bolnavul poate avea senzatii si sentimente generate de ideea de ,,prejudiciucorporal in cadrul unor exereze interesand segmente sau organe ale propriului corp;

f) Anxietatea, care este o dominanta in plan psihologic a bolnavului, este extrema si eadomina bolnavul aproape pe tot parcursul actului chirurgical, incepand cu momentulinternarii, continuand cu pregtirea preoperatorie (ganduri despre riscul operator) sau cumomentul anesteziei (griji referitoare la posibilitatea de ,,a nu se mai trezi), amplificandu-

se, paradoxal - dupa reusita interventiei chirurgicale (,,ganduri negre despreposibilelesechele sau complicatii, ca si despre viitoarea sa reinsertie socio-profesionala).

Cauzele anxietatii perioperatorii :

- internarea in clinica: separarea de familie si deprieteni- mediu strain, zgomote si mirosuri (mai intense decat in alte servicii)- ingrijiri de rutina- griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort in familie, profesie- teama de necunoscut, iminenta contactului cu acesta- pierderea stapanirii de sine in relatiile cu cei din jur, constiinta neajutorarii,

comunicarea dificila cu lumea exterioara, desfasurarea neobisnuita a zilelor de spital- relatarile unor pacienti despre nereusitele sau sechelele operatiilor ori accidentele

anesteziei- relatarile din presa despre esecurile sau greselile intra-si postoperatorii.

Interventia chirurgicala:

- operatia ca o leziune si agresionare a corpului si sufletului- aprecieri prin prisma experientei personale (alte operatii sau recidiva)

Temeri cu privire la:

- rezultatul interventiei chirurgicale (daca isi va mai reveni la vechile capacitati)- eventualele ,,surprize negative intraoperatorii (ex. cancer)- urmarile operatiei (griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort in

familie, profesie, pierderea conditiei fizice)- ingrijiri adiacente ( sonde, perfuzii, cateterizare, etc.)- vesti proaste inaintea operatiei- anestezie-

teama de moarte- senzatia stranie de ,,pseudomoarte, datorita pierderii cunostintei in cursul anesteziei


23/31

23

- sentimentul unui abandon total- teama excesiva de complicatiile anesteziei (ex. alergice)- grija fata de momentul trezirii- neplaceri cauzate de perfuzii, injectii, masca- teama de a nu se comite indiscretii asupra intimitatilor sale- experiente anterioare neplacute- momentul trezirii din anestezie si al evaluarii imediate a rezultatelor operaiei- griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort- pierderea conditiei fizice.

g) Atat asupra bolnavului, cat si a medicului, impactul psihologic al bolii chirurgicaleeste crescut. Sentimentul responsabilitatii la chirurg nu dispare odata cu sfarsituloperatiei. Acest sentiment este accentuat, sau apare ca raspuns si la suprainvestireamedicului de catre pacient, si uneori ca urmare a suprasolicitarii radicalitatiiinterventiei terapeutice;

- Patrunderea in lumea spitalului, nefamiliara, rece, confruntarea cu suferintele,eventual decesul altor bolnavi, ruperea puntilor de legatura cu mediul inconjuratorsunt de asemenea factori ce ridica serioase probleme psihologice.

- Momentul postoperator este cel care, prin durata lui relativ sporita si prin anumitifactori obiectivi sau subiectivi, are o importanta deosebita in plan psihologic. In

perioada postoperatorie precoce disconfortul este mixt: fizic, prin dureri, varsaturi,meteorism, impotenta functionala, dar si posibil psihic (numai ideeacazul psihozelor

post-partum- sau chiar prezenta mutilarii, sechelelor, infirmitaii - ca de ex. inamputatiile de necesitate).

- In aceast perioada, de multe ori, ritmul progresului starii de sanatate, al recuperariieste neconcordant cu al asteptarilor bolnavului. Acest lucru este perceput dureros depersoanele vulnerabile la frustrare (ex. tipul psihocomportamental A, care are omotivatie de tip social, de autoafirmare, foarte pregnanta).

- In perioada postoperatorie precoce, pacientul este confruntat eventual si cu eseculinterventiei terapeutice, cu rezultate disproportionat de mici sau chiar dramatice,raportate la expectatiile medicului sau ale pacientului (ex. descoperirea intraoperatoriea unui cancer inoperabil). Tot acum, bolnavul este mai susceptibil la stresul psihiciatrogen (disconfortul ,,minim in alte situatii este amplificat, pregatirea psihologica a

pacientului se centreaza cel mai adesea pe acceptarea si desfasurarea momentuluioperator, si mai putin sau deloc pe perioada postoperatorie).

- In perioada postoperatorie tardiva se pot manifesta doua tendinte cu sens contrar; pede-o parte, recidiva/recaderea (corelata cu suprasolicitarea anterioara de catre pacient ainterventiei chirurgicale) erodeaza puternic fundamentul increderii in medic: ,,Daca nuchirurgia, atunci ce?; pe de alta parte, in aceasta perioada se rup adesea legaturile cuterapeutul (de regula, ele se mentin doar scurt timp dupa operatie, iar problemeleaparute tardiv sunt gestionate adesea de medicii de medicina generala sau internisti,

pana devin critice).- Desigur, in cadrul factorilor de prognostic prost in plan psihologic, se pot include in

aceasta perioada si complicatiile generate de insasi interventia chirurgicala (granulomde fir, eventratii, evisceratii, etc.).


24/31

24

Dependenta medicamentoasa

Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului excesiv demedicamente. La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope

(antidepresivele, somniferele) actioneaza asupra creierului modificand comportamentulpersoanelor care le consuma.

Intrucat problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isischimbemedicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la otoleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia saisi mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-siindeparta problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.

Simptomele dependentei:

1. Incapacitatea de a rezista fara medicamente - persoana respectiva simte ca nu maipoate sa adoarma farasedative,nu face fata stresului de peste zi fara o pastila ,,minune", numai are incredere in capacitatile propriului organism si nu si-l poate controla.

2. Anxietate - in cazul absentei pastilelor: daca nu si-a luat pastila ca de obicei,persoana dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuiesa isi faca rost cat mai repede de medicament.

3. Sentimentul pierderii controlului - acesta se manifesta atat in absentamedicamentelor cat si in timpul consumului.

Medicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca oadministrare simpla si terapeutica sa se transforme intr-una nociva, toxica, este foarte mare.Asa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unuimedic.

Efectul placebo

In dictionarul medical, efectul placebo este atributul acordat oricarui medicamentprescris unui bolnav in scopul de a-i face placere mai degraba decat a-i fi util. Acest

medicament poate fi o substanta de forma farmaceutica, dar neutra din punct de vederefarmaco-dinamic, folosita in scop terapeutic experimental.

In cazul persoanelor ce raspund la substantele placebo, unele reactioneaza favorabil, insensul ca se simt bine, alte reactioneaza negativ. S-a demonstrat ca femeile raspund pozitiv,mai intens si in numar mai mare decat barbatii. Copiii si adolescentii raspund mai putin lafenomenul placebo, pentru ca aparitia acestui fenomen se bazeaza pe increderea pacientului in

pregatirea profesionala a medicului. De aceea fenomenul se manifesta frecvent la persoanelevarstnice.

Efectul placebo insoteste orice act terapeutic, el nu se limiteaza doar la actiunea uneisubstante farmacologice ci la orice diferenta intre rezultatul asteptat si rezultatul obtinut deun medicament.
http://www.csid.ro/health/cum-sa-traiesti-mult-fara-medicamente-4578861/http://www.csid.ro/health/cum-sa-traiesti-mult-fara-medicamente-4578861/http://www.csid.ro/health/cum-ai-dormit-aseara-4018498/http://www.csid.ro/health/cum-ai-dormit-aseara-4018498/http://www.csid.ro/health/cum-ai-dormit-aseara-4018498/http://www.csid.ro/health/cum-sa-traiesti-mult-fara-medicamente-4578861/


25/31

25

Automedicatia

Automedicatia este o practica destul de frecventa in ziua de azi si reprezinta tratareaproblemelor de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, fara supraveghereaunui medic.

Vorbim de automedicatie si in momentul in care un pacient interpreteaza dupa bunulplac tratamentul care i-a fost prescris, intrerupandu-l inainte de termenul precizat de medicsau modificand dozele si modul de administrare, ori luand chiar alte medicamente decat cele

prescrise de medic.

Automedicatia este o practica obisnuita omului atunci cand este vorba de o migrena,tuse sau durere in gat sau cand apar boli de sezon (viroze respiratorii sau sindroame gripale).

Nu exista niciun pericol atata timp cat pacientul isi administreaza medicamentul care i-a fostprescris, problemele pot aparea in momentul in care pacientul se afla sub un alt tratament,pentru ca pot exista interactiuni intre cele doua tipuri de medicatie cu efecte negative asupra

organismului.

Asistenta psihologica a pacientilor neoplazici

In asistenta medicala, comunicarea este o nevoie fundamentala si trebuie sa fie o artape care slujitorii stiintei medicale o innobileaza in relatia cu omul bolnav si familia acestuia.

In cazul bolnavilor cu boli incurabile, asa cum sunt bolile neoplazice, dar si alte bolidegenerative, neurologice, cardio-vasculare, de nutritie, dementele, SIDA, s.a., comunicareareprezinta o nevoie stringenta a acestora si presupune unele abilitati relationale, care constau

in abordarea unor strategii menite sa stabileasca relatii interpersonale, empatice.Demersul paliativ, care se afla in complementaritatea celor preventive, terapeutice si

de recuperare, vizeaza satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale si cuprinde pe langatratamentele medico-chirurgicale, toate ingrijirile ,, nursing" si toate sustinerile psihologice sispirituale, destinate sa aline suferintele somato-psihice, sa amelioreze calitatea vietii si saasigure respectarea demnitatii conditiei umane.

In demersul paliativ, bolnavul incurabil este abordat plenar, bio-psiho-social, culturalsi spiritual, in interrelatie permanenta cu mediul familial si cu valorile, cu principiile sale de

viata si cu credintele sale, adica este abordat global integrativ sau holistic.In cadrul demersului paliativ, acompaniamentul relational este esential, fiind o

expresie a solidaritatii umane si a respingerii abandonului, echivalent cu un gest eutanasic, ofilosofie a intrajutorarii umane si a respectului vietii, o terapie morala.

Pentru realizarea unei comunicari eficiente, sunt necesare:

- acordarea de timp suficient pentru stabilirea unei relatii cu bolnavul, bazata peincredere reciproca;

- ascultarea activa a bolnavului, cu respectarea opiniilor si credintelor sale, intr-un


26/31

26

climat de confidentialitate, in virtutea faptului ca fiecare persoana are dreptul la propriilecredinte si convingeri religioase, care trebuie acceptate si respectate, chiar daca difera de alecelui (celor) din echipa multidisciplinara de ingrijire;

- abordarea cu empatie a comunicarii, pentru a incuraja bolnavul si apropiatii acestuia sase exprime deschis si neingradit;

- incredere si intelegere prin oferirea de raspunsuri empatice bolnavului;

- informarea corecta, fara ambiguitati, a membrilor familiei in legatura cu orice aspectrelevant, referitor la ingrijirile acordate.

Comunicarea vestilor proaste

In fata unui bolnav cu o maladie incurabila sau aflat in faza terminala a acesteia,cadrele medicale, traiesc de cele mai multe ori sentimentul vinovatiei, nestiind cum sacomunice aceste vesti pacientului sau familiei. Primul pas in comunicarea unei vesti proasteeste pregatirea cu atentie a momentului respectiv, a intregului personal de ingrijire.

Reactiile emotionale ale bolnavului sunt de cele mai multe ori imprevizibile, facanddificile comunicarea si ingrijirea ulterioara: teama de moarte; teama de durere fizica; starea dedepresie (pacientul devine introvertit, retras, disperat, apatic, lipsit de speranta); sentimentulde abandon; izolarea sociala; pierderea autocontrolului, autonomiei, confortului; rusine,manifestata de starea de dependenta, ca urmare a evolutiei bolii; autocompatimire; furie,

agresivitate, revolta; negare, culpabilizare; plans, umor, rugaciune; acceptare, atunci candratiunea este inaintea emotiilor.

Familiei ii revine un rol important in cadrul ingrijirilor paliative, fiind adeseacomponenta a echipei de ingrijire. In fata realitatii crude, membrii familiei pot dezvolta reactiice pun in dificultate actiunile viitoare si ingrijirea pacientului.

Terapii psihologice si practice ce pot fi indicate:

- psihoterapie cognitiva, cognitiv-analitica, sau axata pe rezolvarea problemelor; participarea

intr-un grup de discutii, analiza si suport; terapie prin muzica, prin arta, prin creatii literare;tehnici de relaxare; hipnoterapie; activitati practice in functie de hobby-ul persoaneirespective.

Aceste indicatii pot fi folosite si pentru membrii echipei de ingrijire in vederearezolvarii problemelor psihologice survenite in timpul acordarii ingrijirii paleative,fie intr-o directie pozitiva (atitudine de luptator, acceptare) sau una negativa (abandon,disperare, izolare, depresie, chiar autoliza). Comunicarea vestilor proaste, pacientului sifamiliei sale, este un act de responsabilitate uriasa, cu impact asupra calitatii vietii sicompliantei la tratament.

Abordare si consiliere psihologica in HIV pozitiv


27/31

27

La pesoanele seropozitive apar o serie de manifestari psihopatologice. Stresul generatde particularitatile HIV/SIDA ca boala fara un tratament care vindeca, modificarea stilului deviata, multiplele pierderi suferite, povara pastrarii secretului, discriminarea perceputa

permanent in jur sunt probleme care, de multe ori, provoaca pierderea echilibrului psiho- logical persoanelor afectate, generand tulburari psihice majore.

Manifestarile psihopatologice ale adultului se refera la afectiunile psihiatrice cuprevalenta cea mai mare printre adultii HIV pozitiv sunt tulburarile anxioase (atacul depanica, fobiile, tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietate generalizata, sindromul de strespost-traumatic, tulburarea de adaptare), tulburarile afective (episoade maniacale, tulburarebipolara, depresia), tulburarile somnului si abuzul de substante (alcoolism, dependenta demedicamente, dependenta de droguri).

La copilul/adolescentul seropozitiv apar o serie de manifestari psihopatologice precum:anxietate, crize de afect, stari depresive, agresivitate, regresie. Aceste manifestari difera infunctie de varsta, dezvoltarea psihoafectiva, educatia primita si sustinerea din partea familiei.

Un alt obiectiv pe care il are de indeplinit consilierul in cadrul consilierii post-testseropozitiv este acela de reducere a transmiterii HIV. In primul rand aceasta se realizeaza prinreducerea riscului de transmitere sexuala astfel:

1) Transmiterea HIV poate fi prevenita prin abstinenta, adica lipsa relatiilor sexuale deorice natura.

2) Riscul de transmitere a infectiei HIV poate fi redus in cursul relatiilor sexuale prin

utilizarea corecta a prezervativului, insa acesta reduce riscul dar nu-l elimina in totalitate.

3) In cazul refolosirii prezervativului riscul de infectie creste.

4) Trebuie furnizate informatii privind prevenirea sarcinii la femeia HIV pozitiva,consil

Documents

Psihologie Medicala -Suport Curs