PROTECŢIA SOCIALĂ PENTRU O DEZVOLTARE INCLUZIVĂ · Pe scurt, oferind beneficii directe şi indirecte, protecţia socială poate elimina cercurile vicioase, prevenind reapariţia

PROTECŢIA SOCIALĂ PENTRU O DEZVOLTARE

INCLUZIVĂO PERSPECTIVĂ NOUĂ ASUPRA COOPERĂRII DINTRE UE ŞI AFRICA

PREZENTARE GENERALĂ

OVER

E U R O P E E S V E R S L A G

ONTWIKKELINGOOOOVVEERR

NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL

R E L A T Ó R I O E U R O P E U

DESENVOLVIMENTOSOBREO

PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

MOBILIZAREA CERCETĂRII EUROPENE PENTRU POLITICA DE DEZVOLTARE

RAPORTUL EUROPEAN PRIVIND DEZVOLTAREA 2010PREZENTARE GENERALĂ



OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO


Raportul european privind dezvoltarea 2010

1

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

PREZENTARE GENERALĂRaportul european privind dezvoltarea analizează necesitatea şi potenţialul privind extinderea protecţiei sociale în Africa subsahariană, precum şi fezabilitatea unei asemenea acţiuni şi impactul său probabil asupra dezvoltării. În contrast cu opinia că Africa subsahariană nu îşi poate permite o protecţie socială, ţările africane promovează şi implementează de mai mult timp în regiune abordări inovatoare privind construirea unor programe şi sisteme de protecţie socială cu spectru larg. Nesiguranţa globală caracteristică perioadei de după criză întăreşte necesitatea unor măsuri care să protejeze populaţia Africii împotriva riscurilor şi a şocurilor, reducând în acelaşi timp sărăcia şi promovând dezvoltarea umană.

„Protecţia socială pentru o dezvoltare incluzivă” este o temă bine-venită: protecţia socială se bucură de tot mai mult interes, atât în Africa subsahariană, cât şi în alte zone. În „Consensul în domeniul dezvoltării de la Seul” din cadrul summitului G20 (2010), creşterea rezistentă a fost identificată drept pilon cheie, punându-se un accent deosebit pe mecanismele de protecţie socială care sprijină creşterea rezistentă şi incluzivă. Într-un cadru mai larg, se conturează un consens asupra faptului că protecţia socială nu este doar un drept, ci şi un instrument de sprijin indispensabil în evoluţia spre realizarea creşterii incluzive şi a Obiectivelor Milenare ale Dezvoltării (MDG). Acest avânt porneşte în mare măsură din recunoaşterea tot mai clară a faptului că politica socială este o componentă esenţială a dezvoltării, după cum s-a afirmat în „Cadrul politicii sociale pentru Africa (2008)” al Uniunii Africane şi în „Declaraţia de la Khartoum privind măsurile de politică socială în vederea incluziunii sociale (2010)”.

În acest context, raportul de faţă oferă o ocazie de a inventaria, de a învăţa din experienţe şi de a propune priorităţi pentru Uniunea Europeană (UE) şi statele sale membre. Protecţia socială, aflată în centrul modelului social european, ar trebui să devină o parte integrantă a politicilor de dezvoltare ale UE şi a angajamentului Uniunii faţă de dimensiunea socială a globalizării.

Caseta 1. Raportul european privind dezvoltarea – definiţia protecţiei sociale

În acest raport, protecţia socială este definită astfel: „Un set de acţiuni specifice pentru a aborda problema vulnerabilităţii vieţii oamenilor prin asigurări sociale, oferind protecţie împotriva riscurilor şi a adversităţilor pe tot parcursul vieţii; prin asistenţă socială, oferind plăţi şi transferuri în natură pentru sprijinirea şi capacitarea săracilor; şi prin eforturi de incluziune, pentru ca asistenţa şi asigurările sociale să devină mai accesibile persoanelor marginalizate.”

Această definiţie reflectă funcţiile de bază: asigurarea de mecanisme pentru evitarea dificultăţilor grave cu care s-ar putea confrunta persoanele sărace, dar şi celelalte în condiţiile unor riscuri grave, asigurarea mijloacelor necesare pentru a ajuta persoanele sărace în lupta împotriva sărăciei şi îmbunătăţirea accesului grupurilor marginalizate la ambele facilităţi. Protecţia socială este mai mult decât crearea de „plase de siguranţă” care să reducă impactul crizelor grave: ea face parte dintr-o abordare cuprinzătoare a salvării oamenilor de la sărăcie, care să le permită acestora nu numai să beneficieze de creştere, ci şi să participe la ea în mod activ.

ARGUMENTELE ÎN FAVOAREA PROTECŢIEI SOCIALE

Regiunea Africii subsahariene este foarte diversă şi se confruntă cu dificultăţi descurajante. Există aici un potenţial economic şi uman uriaş, iar numeroase ţări ale regiunii au înregistrat o îmbunătăţire considerabilă a situaţiei în ultimul deceniu. Guvernarea şi managementul macroeconomic s-au ameliorat. Creşterea şi investiţiile străine sunt mai puternice. De asemenea, sărăcia începe să scadă, înregistrându-se în acelaşi timp o evoluţie spre realizarea MDG. Cu toate acestea, cadrul macroeconomic rămâne vulnerabil, iar regiunea este împovărată de ţări cu o situaţie instabilă, manifestată prin conflicte recurente, persistenţa unor niveluri de sărăcie ridicate, vulnerabilitatea faţă de schimbările climatice şi pericolele naturale, precum şi un grad redus de dezvoltare umană în general. Mai mult, progresul a fost mult încetinit în ultimii doi ani, în principal din cauza impactului crizei alimentare, exacerbat de cel al crizei combustibililor şi al crizei financiare. Creşterea preţurilor la alimente şi scăderea ratelor de creştere (de la aproximativ 5% în perioada 2000-2008 la 2,5% în 2009) sunt cauze probabile ale încetinirii reducerii sărăciei în numeroase ţări africane. Deşi există deja semne clare privind revenirea la o creştere mai accentuată, sunt necesare politici sociale active pentru contracararea riscurilor privind crizele viitoare şi a riscurilor persistente cu care se confruntă gospodăriile. Aceste politici trebuie să înceapă cu o investiţie pentru protecţia socială.

Într-adevăr, numeroase persoane din Africa trăiesc în medii cu un grad ridicat de risc, care le ameninţă constant existenţa. Reţelele de sprijin reciproc şi expedierea de bani reprezintă un ajutor, dar adesea nu reuşesc să ofere protecţie împotriva şocurilor legate de regresul economic, problemele de sănătate grave şi schimbările climatice. Absenţa protecţiei sociale obligă familiile să vândă din bunuri, să îşi reducă raţia de alimente şi să îşi retragă copiii de la şcoală, ceea ce duce la exacerbarea sărăciei. Reducerea acestor riscuri – şi amortizarea impactului lor – reprezintă un aspect vital pentru dezvoltare; în plus, schimbările climatice vor aduce şi ele un plus de risc şi incertitudine în viitor. Protecţia socială ar putea, de asemenea, să ofere o cale de a scăpa de capcanele sărăciei, caracterizate prin sărăcie persistentă, oportunităţi economice limitate, sănătate precară şi nivel de studii redus.


2

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

Protecţia socială nu poate înlocui creşterea economică şi nici investiţiile standard orientate spre creştere, cum ar fi construirea infrastructurii sau asigurarea serviciilor de sănătate şi educaţie. Totuşi, ea poate încuraja creşterea, protejând bunurile şi încurajând familiile să investească în activităţi cu un grad de risc mai ridicat, dar mai productive şi mai profitabile; de asemenea, poate spori randamentul cheltuielilor sociale oferindu-le săracilor mijloacele necesare pentru a folosi serviciile disponibile. Protejarea şi promovarea capitalului uman pot avea efecte substanţiale pe termen lung. Copiii pot fi protejaţi împotriva greutăţilor, sporindu-le şansele la viaţă printr-un nivel mai bun de sănătate, nutriţie şi dezvoltare cognitivă, asigurând astfel baza de capital uman pentru dezvoltarea viitoare.

O protecţie socială bine gândită poate încuraja soluţiile bazate pe piaţă, cum sunt activităţile de microfinanţare care oferă credite sau asigurări, şi poate oferi mijloacele necesare pentru ca măsurile să ajungă până la cei mai săraci, constituind în acelaşi timp un sistem de protecţie atunci când soluţiile bazate pe piaţă nu au efectul scontat.

Protecţia socială poate fi inclusă şi într-o strategie de capacitare a grupurilor celor mai vulnerabile, abordând problema inegalităţilor pentru realizarea unei creşteri mai incluzive. Ea poate avea un rol central pentru edificarea unor societăţi caracterizate prin coeziune şi, într-un cadru mai larg, pentru consolidarea legăturii dintre stat şi cetăţeni, legitimitatea statului fiind susţinută de capacitatea sa de a respecta partea care îi revine din contractul social. Astfel, protecţia socială poate contribui la caracterul durabil al creşterii în Africa, întărind stabilitatea socială şi responsabilitatea politică.

Pe scurt, oferind beneficii directe şi indirecte, protecţia socială poate elimina cercurile vicioase, prevenind reapariţia aceloraşi probleme. Ea este, de asemenea, un drept înscris în „Declaraţia universală a drepturilor omului”, care este prea des trecut cu vederea în agenda de dezvoltare pe motiv că ar fi un lux pe care şi-l permit doar ţările cu venituri medii şi ridicate. Dacă sunt concepute şi aplicate în mod adecvat, programele de protecţie socială pot fi accesibile ca preţ într-o varietate de condiţii sociale, demografice şi economice. Programele de acest tip au înregistrat succese în Africa subsahariană, atât în ţările stabile, cu venituri medii, cum este Mauritius, cât şi în ţările instabile, cu venituri scăzute, care îşi revin în urma unor conflicte, cum este Rwanda.

AVÂNTUL PENTRU PROTECŢIA SOCIALĂ ÎN AFRICA

După „Declaraţia şi planul de acţiune din Ouagadougou” din 2004 şi „Apelurile la acţiune din Livingstone şi Yaoundé” din 2006, „Cadrul politicii sociale pentru Africa al Uniunii Africane” din 2008 şi „Declaraţia din Khartoum a miniştrilor sociali privind acţiunea de politică socială pentru incluziunea socială” din 2010 reprezintă repere cheie spre formularea unui consens pan-african privind necesitatea şi anvergura protecţiei sociale. Conturarea unei agende continentale privind protecţia socială îşi continuă cursul firesc, la ea adăugându-se iniţiative şi angajamente de la nivel subregional.

La nivel naţional, numeroase ţări subsahariene au făcut paşi importanţi către instituţionalizarea protecţiei sociale: Burkina Faso, Ghana, Kenya, Mozambic, Rwanda, Sierra Leone şi Uganda, printre altele, au adoptat sau sunt pe cale să adopte strategii de protecţie socială ca parte a constituirii unor sisteme cuprinzătoare de protecţie socială. În Botswana, Lesotho, Mauritius, Namibia, Africa de Sud şi Swaziland sunt implementate deja sisteme de pensii sociale. Mai multe ţări, precum Benin, Burkina Faso, Côte d’Ivoire, Gabon, Mali, Senegal şi Tanzania, îşi reformează mecanismele de protecţie socială pentru a implementa asigurarea de sănătate universală, urmând paşii de succes realizaţi de Ghana şi Rwanda. Rămâne în continuare loc de mai bine, dar protecţia socială a prins deja rădăcini în Africa subsahariană, cel puţin în multe dintre ţările de aici.

CE AM ÎNVĂŢAT PÂNĂ ÎN PREZENT?

Acest raport analizează noua generaţie de programe de protecţie socială, punând accent pe factorii care determină reuşita sau eşecul. Dacă sunt îndeplinite anumite precondiţii, protecţia socială este realizabilă şi fezabilă chiar şi în ţările cu venituri mici din Africa subsahariană. Din dovezile cuprinse în raport reiese că programele de protecţie socială pot reduce riscurile şi pot estompa substanţial sărăcia cronică şi vulnerabilitatea, fără a produce distorsiuni semnificative şi fără a constitui factori demotivanţi. După cum se arată în Tabelul 1, numeroase dintre programele enumerate înregistrează o eficacitate deosebită în ceea ce priveşte reducerea sărăciei severe şi profunde, efectul asupra populaţiei cu un grad moderat de sărăcie fiind mai puţin pronunţat. Aşadar, programele se dovedesc a fi deosebit de eficace în ceea ce priveşte populaţia cea mai săracă, acest fapt constituind o realizare remarcabilă în sine.


3

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

Prog

ramul

Ţara

Tipul

Aco

perirea

Impactul

Prog

resa

-Opo

rtuni

dade

sM

exic

Trans

feru

ri de

num

erar

co

ndiţi

onat

e25

% di

n po

pulaţ

ie

A re

dus d

ifere

nţa d

e săr

ăcie

din

zone

le ru

rale

cu 19

% şi

a co

ntrib

uit î

n pr

opor

ţie de

18%

la re

duce

rea i

nega

lităţ

ilor d

intre

veni

turi

în M

exic

între

19

96 şi

2006

. Rea

lizăr

ile ed

ucaţ

iona

le ale

bene

ficiar

ilor:

creşte

re es

timat

ă de

0,7-

1,0%

pe an

.

Bolsa

Fam

iliaBr

azilia

Trans

feru

ri de

num

erar

co

ndiţi

onat

e26

% di

n po

pulaţ

ieA

redu

s dife

renţ

a de s

ărăc

ie cu

12%

între

2001

şi 20

05 şi

a co

ntrib

uit î

n pr

opor

ţie de

o tre

ime l

a red

ucer

ea in

egali

tăţil

or di

ntre

veni

turi

în ul

timul

de

ceni

u.

Plan

Jefe

s y Je

fas

Arge

ntin

aTra

nsfe

ruri

de n

umer

ar

cond

iţion

ate (

lucră

ri pu

blice

)

Sără

cia în

rând

ul pa

rticip

anţil

or a

scăz

ut de

la 80

% la

72%

; alţi

10%

dint

re

parti

cipan

ţi ar

fi aj

uns s

ă suf

ere d

e săr

ăcie

extre

mă î

n ab

senţ

a pro

gram

ului

.

Red d

e Pro

tecc

ión

Socia

lNi

cara

gua

Trans

feru

ri de

num

erar

3% di

n po

pulaţ

ieA c

ontri

buit l

a o re

duce

re cu

18%

a dif

erenţ

ei de

sără

cie în

rând

ul be

nefic

iarilo

r.

Pens

ie de

vârst

ăAf

rica d

e Sud

Pens

ie so

cială

80%

dint

re pe

rsoan

ele

în vâ

rstă

Efecte

le di

recte

com

bina

te al

e celo

r dou

ă pro

gram

e urm

ează

să re

ducă

incid

enţa

să

răcie

i cu 6

punc

te pr

ocen

tuale

, avâ

nd un

efec

t mul

t mai

pron

unţa

t asu

pra

prof

unzim

ii săr

ăciei

.Al

ocaţ

ie pe

ntru

între

ţiner

ea co

piilo

rAf

rica d

e Sud

Aloc

aţie

socia

lă70

% di

ntre

copi

i

Prog

ram

ul de

plas

ă de s

igur

anţă

pr

oduc

tivă

Etio

pia

Trans

fer î

n nu

mer

ar şi

în

natu

ră10

% di

n po

pulaţ

ie

Impa

cturi m

edii m

odes

te, d

ar re

levan

te, îm

bună

tăţir

ea se

curit

ăţii a

limen

tare

(cu

11%

), a de

ţiner

ii de a

nimale

(cu a

prox

imat

iv 7%

) şi a

posib

ilităţ

ii gos

podă

riilor

de

a fac

e faţ

ă urg

enţe

lor. E

fecte

mai

pute

rnice

asup

ra ac

umulă

rii de

bunu

ri pen

tru ce

i ca

re be

nefic

iază d

e spr

ijin su

bsta

nţial

şi co

mple

men

tar.

Prog

ram

ul n

aţio

nal d

e asig

urăr

i de

sănă

tate

Ghan

aAs

igur

are s

ocial

ă67

% di

n po

pulaţ

ieRe

duce

rea c

u pân

ă la 5

0% a

chelt

uieli

lor d

in bu

zuna

r pen

tru să

năta

te.

Prog

ram

ul Vi

sion

2020

Um

uren

geRw

anda

Lucră

ri pu

blice

şi

trans

feru

ri de

num

erar

Apro

ximat

iv 36

000 d

e go

spod

ării

Evalu

ările

sunt

în cu

rs. Pr

ogra

mul

a con

tribu

it la r

educ

erea p

roce

ntaju

lui de

sără

cie

extre

mă î

n rân

dul b

enefi

ciaril

or, de

la 40

,6% la

9%.

Tabe

lul 1

. Pro

tecţ

ia s

ocia

lă în

ţăril

e în

cur

s de

dez

volt

are


4

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

Bineînţeles, pentru implementare este nevoie de posibilităţi fiscale şi sunt necesare criterii clare şi aplicabile pentru ca programele să devină durabile. În plus, capacitatea instituţională şi administrativă trebuie să fie adecvată pentru proiectarea programului, valorificarea proiectelor pilot şi crearea de reţele între gospodării şi comunităţi. Programele de protecţie socială necesită dezvoltarea capacităţii interministeriale şi intersectoriale; de asemenea, ele necesită muncă de echipă, deoarece protecţia socială tinde să funcţioneze mai bine când este în sinergie cu alte politici sociale şi economice. Mai mult, angajamentul politic şi stimulentele oferite liderilor au fost cheia succesului la aproape toate programele reuşite.

Exemplele analizate în acest raport ilustrează ce este fezabil în ceea ce priveşte tranziţia spre sisteme de protecţie socială mai cuprinzătoare în Africa. În caseta 2 sunt prezentate abordări foarte diferite din mai multe ţări, fiecare având impacturi semnificative şi constituind baze de referinţă importante.

Caseta 2. Cinci poveşti de succes aflate în derulare

Programul naţional de asigurări de sănătate din Ghana este o formă intermediară de asigurări de sănătate, care implică asigurări sociale finanţate prin contribuţii ale angajaţilor din economia formală (şi într-o mai mică măsură ale celor din economia informală), guvernul acoperind costurile pentru cei care nu pot să contribuie. Programul, care acoperă acum aproximativ 67% din populaţie, reuşeşte să includă angajaţii din economia informală valorificând elemente ale asigurărilor de sănătate bazate pe comunitate, datorită implicării puternice a guvernului în ceea ce priveşte garantarea serviciilor de sănătate pentru toţi.

Pensia de vârstă din Lesotho este un sistem universal nebazat pe contribuţii, care include toţi cetăţenii înregistraţi în vârstă de peste 70 de ani care nu primesc nicio altă formă de pensie. Programul arată că, dacă există o implicare puternică din partea factorilor politici şi sunt întrunite anumite precondiţii, chiar şi în ţările cu venituri mici poate fi fezabilă şi accesibilă financiar realizarea unui program de pensie universală pentru reducerea vulnerabilităţii gospodăriilor, sporirea sănătăţii şi dezvoltarea capitalului uman.

Programul Vision 2020 Umurenge din Rwanda constă din trei iniţiative principale pentru recanalizarea programelor de protecţie socială spre populaţiile vulnerabile: (1) lucrări publice; (2) programul de credit Ubudehe; şi (3) sprijin direct printr-un transfer de numerar necondiţionat. Programul subliniază importanţa de a încadra protecţia socială în strategiile de dezvoltare naţională şi demonstrează că structurile administrative descentralizate pot îmbunătăţi orientarea, evitând administrarea greşită a resurselor, şi pot spori gradul de asumare şi răspundere la nivel local.

Programul de plasă de siguranţă productivă din Etiopia este un transfer condiţionat în numerar şi/sau în natură, bazat pe lucrări publice. Programul mai include şi o componentă mică reprezentând transferuri directe necondiţionate către persoanele aflate în incapacitate de muncă. Acesta este cel mai amplu program de lucrări publice din Africa şi unul dintre cele mai eficace programe de protecţie socială din Africa subsahariană, reducând sărăcia şi sporind securitatea alimentară pe termen scurt, în timp ce oferă potenţial pentru dezvoltarea activelor pe termen lung.

Programul de alimentaţie pe bază de ingrediente locale în şcoli din Kenya este un transfer condiţionat de numerar către şcoli în vederea achiziţionării de hrană. Programul implică o jumătate de milion de copii din ciclul primar. Acest program demonstrează că alimentaţia în şcoli pe bază de ingrediente locale poate oferi copiilor beneficiile protecţiei sociale, impulsionând în acelaşi timp productivitatea agriculturii locale.

Am grupat principalele lecţii desprinse de aici în opt categorii, toate fiind strâns legate între ele. Fiecare categorie ar putea reprezenta un pas spre o agendă de protecţie socială mai incluzivă pentru Africa subsahariană. Lecţiile desprinse permit evaluarea posibilităţii şi a probabilităţii de a derula programe similare în contexte diferite şi de a spori amploarea programelor existente.

LECŢIA 1: PROGRAMELE DE PROTECŢIE SOCIALĂ POT SĂ REDUCĂ RISCURILE, SĂRĂCIA ŞI INEGALITATEA ŞI SĂ ACCELEREZE EVOLUŢIA CĂTRE REALIZAREA OBIECTIVELOR MILENARE ALE DEZVOLTĂRII

Corect proiectată şi implementată, protecţia socială poate avea un impact semnificativ pentru reducerea vulnerabilităţii şi a sărăciei gospodăriilor africane. Protecţia socială se poate alătura cheltuielilor pentru sănătate şi educaţie şi ar putea fi una dintre cele mai productive investiţii pentru impulsionarea creşterii, reducerea sărăciei şi accelerarea evoluţiei spre realizarea MDG. Exemplele analizate în raport demonstrează un impact semnificativ în ceea ce priveşte reducerea riscurilor şi evitarea capcanelor sărăciei. În timp ce asigurările sociale tradiţionale cuprind în principal angajaţii din economia formală, caracterizându-se prin costuri de obicei ridicate şi impacturi reduse în ceea ce priveşte sărăcia, există dovezi privind succesul deosebit înregistrat de programele de asistenţă socială cu orientare (care să nu fie strictă), cum sunt transferurile de numerar (în special când orientarea vizează persoanele în vârstă sau copiii) şi lucrările


5

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

publice. Transferurile de numerar pot fi oferite unui segment mare al populaţiei, iar programele de angajare pot fi o reacţie adecvată faţă de vulnerabilităţi specifice. În funcţie de amploare şi de orientare, aceste programe pot, de asemenea, să reducă inegalitatea, riscurile şi incertitudinile care afectează gospodăriile sărace, precum şi să promoveze creşterea.

LECŢIA 2: VOINŢA POLITICĂ ŞI ASUMAREA PROGRAMELOR SUNT DE IMPORTANŢĂ CHEIE

Pentru a concepe şi a implementa programe de succes, este nevoie de voinţă politică, asumare la nivel naţional şi un consens social cu spectru larg. Accesibilitatea din punct de vedere financiar este legată intrinsec de disponibilitatea unei societăţi de a finanţa politicile sociale prin impozite şi contribuţii, reducându-se astfel dependenţa de fluxurile de capital externe, care sunt adesea incerte şi instabile. Programele de succes dezvoltate în plan naţional în Brazilia, China, Ghana, India, Rwanda şi Africa de Sud au avut toate la bază angajamente politice foarte puternice, integrate uneori într-o abordare bazată pe drepturi. Transferul acestor lecţii depinde deci de un consens politic şi de societate privind sprijinirea programelor de acest tip, consens care se clădeşte în timp şi este specific contextului.

LECŢIA 3: ESTE ESENŢIALĂ ASIGURAREA DURABILITĂŢII FINANCIARE

Toate programele de succes au abordat încă din primele etape problema costurilor fiscale, iar datele existente susţin opinia potrivit căreia costurile nu trebuie să fie prea ridicate. Bolsa Familia din Brazilia costă mai puţin de 0,5% din PIB şi cuprinde 26% din populaţie, în timp ce Progresa-Oportunidades din Mexic costă 0,4% din PIB şi cuprinde 5 milioane de gospodării. Există sau se poate construi treptat o capacitate fiscală şi administrativă pentru lărgirea anvergurii protecţiei sociale, chiar şi în ţările subsahariene cu venituri scăzute, în care constrângerile de ordin fiscal sunt deosebit de stricte. În timp ce raportul arată că un pachet de protecţie socială cuprinzător poate fi încă peste posibilităţile a numeroase ţări africane sărace, în majoritatea ţărilor este fezabilă realizarea de programe şi proiecte individuale care să pună bazele unui sistem cuprinzător pe termen lung. Programele de ocupare a forţei de muncă din zona rurală şi de lucrări publice, precum şi programele şcolare şi cele privind alimentaţia copiilor oferă beneficii semnificative şi un potenţial demonstrat într-o varietate de contexte. În numeroase ţări africane sunt posibile pensiile sociale nebazate pe contribuţii, universale sau cel mult cu o orientare foarte puţin strictă; asemenea programe ar trebui să constituie intervenţiile prioritare pentru construirea unei platforme în vederea unor abordări mai cuprinzătoare.

Totuşi, guvernele din întreaga lume sunt preocupate de implicaţiile fiscale şi de accesibilitatea financiară a protecţiei sociale. Deşi majoritatea ţărilor au posibilităţile fiscale necesare pentru demararea intervenţiilor prioritare, trebuie analizat cu atenţie caracterul durabil pe termen lung atunci când se proiectează amploarea şi anvergura programelor. Adesea, clădirea şi extinderea programelor de protecţie socială implică fie o sporire a mobilizării resurselor interne (ceea ce reprezintă un obiectiv valoros în sine), fie o realocare în cadrul bugetelor: orice plan serios pentru introducerea de noi programe trebuie să pornească de la o strategie realistă bazată pe aceste două elemente, iar donatorii pot avea un rol de sprijin.

LECŢIA 4: SUCCESUL DEPINDE DE CAPACITATEA INSTITUŢIONALĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ

Trebuie să existe o capacitate instituţională şi administrativă în vederea implementării programelor, iar dacă nu există o asemenea capacitate, ea trebuie construită şi extinsă pe măsură ce se derulează programele. Programele de protecţie socială reuşite depind de responsabilităţi instituţionale clar definite, de colaborarea şi coordonarea interministerială şi de anumite mecanisme de implementare bine concepute, care să îmbine îndrumarea de politică de la nivel înalt cu mecanismele de aplicare puternic descentralizate. Implicarea diferitor niveluri administrative poate releva preferinţe şi capacităţi locale privind implementarea programelor: nivelurile administrative cele mai de jos sunt adesea mai apte să identifice preferinţele şi necesităţile şi să evite greşelile în stabilirea orientării.

Africa subsahariană suferă într-o mai mare măsură decât alte regiuni din cauza lipsei înregistrărilor sau din cauză că înregistrările nu sunt fiabile, ceea ce complică stabilirea orientării, în special în zonele rurale. Astfel, s-ar putea facilita accesul oamenilor la beneficiile protecţiei sociale prin consolidarea sistemelor de evidenţă a populaţiei şi acordarea de drepturi juridice şi de proprietate complete pentru femei şi de drepturi de moştenire pentru toţi copiii. Abordarea „Ubudehe” din Rwanda – care garantează eficienţa de ansamblu a intervenţiilor prin evitarea suprapunerilor şi valorificarea optimă a resurselor – demonstrează că sistemele descentralizate pot fi foarte utile în conceperea unor programe reuşite. Programele de protecţie socială din ţările africane subsahariene cu venituri scăzute şi capacitate administrativă redusă ar trebui să evite complexitatea exagerată, în special în ceea ce priveşte mecanismele de orientare, şi trebuie să fie uşor de implementat, pentru a limita cele mai grave erori de incluziune şi abuzurile. Trebuie consolidate transparenţa şi răspunderea elementare la toate nivelurile societăţii, pentru a se reduce astfel corupţia. Diseminarea adecvată a informaţiei ar putea avea un rol cheie în acest sens.


6

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

LECŢIA 5: PROIECTELE PILOT, MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA CONSOLIDEAZĂ SPRIJINUL ŞI ASIGURĂ REGLAJUL FIN ÎN ETAPA DE CONCEPERE

Date fiind condiţiile şi necesităţile diferite specifice fiecărei ţări şi cerinţa de a demonstra impactul pentru a asigura sprijinul politic, este vital ca programele să fie implementate într-un mod transparent, monitorizându-se cu atenţie toate aspectele implementării. Proiectele pilot şi derulările pe etape, analizate cu atenţie folosind tehnici de impact avansate, permit învăţarea, reglajul fin şi consolidarea sprijinului politic. Succesul înregistrat de unele experienţe din America Latină în domeniul programelor de transfer de numerar condiţionat a depins în mod vital de evaluările robuste şi de impactul dovedit. În numeroase ţări din Africa subsahariană există mai puţine dovezi privind impactul; chiar şi dovezile referitoare la unele dintre programele detaliate în acest raport sunt vagi. De aceea, evaluările robuste ale impactului şi analizele atente ale proiectelor pilot şi ale experimentelor ar trebui să fie o prioritate, ele fiind vitale pentru înţelegerea punctelor forte şi a punctelor slabe şi pentru consolidarea sprijinului politic. Ar putea fi util sprijinul donatorilor pentru astfel de evaluări.

LECŢIA 6: ESTE VITAL SĂ SE REDUCĂ LA MINIM FACTORII DEMOTIVANŢI, SĂ SE VALORIFICE SISTEMELE INFORMALE EXISTENTE ŞI SĂ SE COMPLETEZE SCHEMELE DE MICROFINANŢARE BAZATE PE PIAŢĂ

Programele de protecţie socială pot avea efecte demotivante, cum ar fi cele adverse privind munca. Totuşi, în majoritatea programelor inovatoare recente de protecţie socială, problemele legate de motivaţie sunt mai puţin grave decât se credea. De exemplu, majoritatea pensiilor de vârstă nebazate pe contribuţii, inclusiv programele de pensii din Africa de Sud sau programele de lucrări publice ale Etiopiei, se confruntă cu foarte puţine efecte demotivante. Protecţia socială poate, de asemenea, să ducă la abandonarea programelor de protecţie socială informale sau pe bază de contribuţie existente, dar dovezile în ceea ce priveşte acest aspect sunt mult mai puţin concludente şi necesită analize suplimentare. Concurenţa dintre programele noi şi cele existente (informale sau formale) impune o monitorizare constantă şi, dacă este necesar, luarea de măsuri. Deşi este improbabil ca valorificarea programelor existente pentru angajaţii din economia formală să fie o soluţie, din datele existente reiese că este posibilă valorificarea programelor informale existente, cum este cazul asigurărilor de sănătate din Ghana, pentru a limita motivaţiile nedorite. Iniţiativele de microfinanţare, în special cele legate de microasigurări, oferă şi ele servicii complementare de protecţie socială care se pot folosi ca platforme pentru construirea sistemelor de protecţie socială pe bază de contribuţie. Totuşi, este improbabil ca microfinanţarea şi alte soluţii bazate pe piaţă să ajungă la populaţia cea mai săracă; în plus, ele sunt insuficiente pentru numeroase riscuri grave, care necesită programe de protecţie socială bine concepute şi cu un spectru larg.

LECŢIA 7: ESTE IMPORTANTĂ MAXIMIZAREA SINERGIILOR DINTRE PROGRAMELE DE PROTECŢIE SOCIALĂ ŞI ALTE INVESTIŢII

Protecţia socială extinsă poate sprijini investiţiile complementare în domeniul sănătăţii, al educaţiei, al agriculturii şi în alte sectoare de producţie. Este o modalitate rapidă şi flexibilă de a îmbunătăţi rezultatele privind sărăcia, adecvate în timp de criză sau atunci când reformele din alte sectoare sociale se materializează foarte lent. Protecţia socială poate oferi mijloacele financiare necesare pentru utilizarea serviciilor de sănătate şi educaţie şi pentru a investi în agricultură sau în alte activităţi productive. Ea poate oferi protecţie, astfel încât gospodăriile să îşi asume riscurile pe care le comportă activităţile noi sau să îşi schimbe domiciliul pentru a profita de oportunităţile economice. De asemenea, protecţia socială poate proteja investiţiile în capitalul uman, asigurând alimentaţia copiilor şi şansele educaţionale pe timp de criză. Ea constituie un mijloc direct de a include grupurile sărace şi marginalizate în eforturile de dezvoltare, contribuind la coeziunea socială şi la câştigarea încrederii. Astfel, ea poate fi un element critic în politica de dezvoltare în ansamblu, sprijinind numeroasele sinergii ale acesteia. De aceea, protecţia socială trebuie văzută nu ca o preocupare îngustă din sectorul social, ci ca parte a unei strategii de dezvoltare de ansamblu, care să valorifice în mod explicit aceste complementarităţi. De exemplu, Progresa-Oportunidades din Mexic evidenţiază importanţa tranziţiei către o abordare integrată, asigurând oferirea simultană a unui pachet de bază privind sănătatea, educaţia şi alimentaţia, prin valorificarea complementarităţilor acestora.

LECŢIA 8: PROTECŢIA SOCIALĂ PROMOVEAZĂ EGALITATEA DE GEN, CAPACITEAZĂ FEMEILE ŞI REDUCE EXCLUDEREA SOCIALĂ

Dovezile arată că programele de protecţie socială bine concepute pot aborda preocupările privind egalitatea de gen şi excluderea socială. Ele pot contribui la reducerea disparităţilor sociale şi etnice şi pot să satisfacă cerinţele particulare ale femeilor. Programele care ţin cont de aspectul genului pot produce efecte de multiplicare pozitive în ceea ce priveşte sănătatea, educaţia pentru fete, screeningul matern prenatal şi pot spori efectele pozitive asupra familiilor prin transferul de numerar către femei, asigurându-se în acelaşi timp că nu se sporeşte povara cu care se confruntă femeile şi că stereotipurile nu sunt întărite.


7

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

DE LA LECŢII LA PRIORITĂŢI

Acestea sunt lecţii generale, iar raportul recunoaşte caracterul eterogen al Africii şi faptul că sunt necesare abordări adaptate la specificul fiecărei ţări. În ţările cu o situaţie instabilă, de exemplu, este posibil să nu fie valabile precondiţiile succesului. Acolo unde capacitatea administrativă este foarte slabă sau guvernarea este foarte inadecvată, este mai dificilă conceperea şi implementarea unor programe de protecţie socială reuşite. Este necesară adaptarea instrumentelor de protecţie socială la vulnerabilităţile şi necesităţile specifice, cum ar fi (re)integrarea în societate a tinerilor şi a foştilor soldaţi.

Pe scurt, există oportunităţi de introducere a protecţiei sociale în contexte caracterizate printr-un grad ridicat de sărăcie. Tipul de program va depinde de modul în care sunt satisfăcute anumite precondiţii, ţinând cont că dinamica naţională şi internaţională evoluează şi poate crea spaţiu de manevre. Programele reuşite se bazează pe structurile guvernamentale necesare şi pe capacitatea de implementare, contribuind în acelaşi timp la consolidarea acestora. Din lecţiile care se desprind reiese importanţa complementarităţii şi a coordonării dintre sectoare şi agenţii, precum şi importanţa monitorizării şi a evaluării. Totuşi, aspectele specifice ale respectivelor lecţii contează şi ele foarte mult, condiţiile de succes fiind vitale pentru obţinerea unor impacturi pozitive. Posibilitatea de a transpune lecţiile din America Latină, Asia, Africa de Sud sau chiar din ţările învecinate din Africa subsahariană va depinde de capacitatea fiecărei ţări de a face faţă dificultăţilor ce ţin de implementare.

Fără a ignora aceste aspecte eterogene, raportul de faţă sugerează că, în numeroase ţări cu venituri mici din Africa subsahariană, sunt în general fezabile din punct de vedere administrativ unele programe simple – cum ar fi pensiile sociale nebazate pe contribuţii sau alocaţiile pentru copii –, în special prin sistemele tehnice inovatoare de furnizare de numerar care evită erorile de orientare, reduc costurile şi accelerează procesele de aplicare. Acestea pot fi şi durabile din punct de vedere fiscal, înregistrându-se foarte puţine efecte de stimulare negativă. În plus, ele pot genera un larg sprijin politic. Este vital însă ca orice program, odată lansat, să poată face faţă posibilelor dificultăţi la nivelul guvernului local şi să poată fi susţinut în cazul unei schimbări politice. În timp, pot deveni viabile şi modelele administrative mai complexe, inclusiv pachetele coordonate, pe măsură ce ţările acumulează experienţă şi îşi consolidează resursele interne. Pe termen mai lung, ţările din Africa subsahariană pot valorifica aceste programe pentru a crea o platformă de protecţie socială constând din mai multe programe coordonate, în funcţie de necesităţile particulare, de realităţile fiscale şi de impacturile demonstrate. O platformă de programe de protecţie de acest fel, bazată pe asistenţă socială, trebuie să fie consecventă cu o strategie de tranziţie progresivă către un sistem bazat în cea mai mare parte pe finanţare în plan naţional – fie prin sistemul de impozite, fie printr-o formă de asigurări sociale pe bază de contribuţie, fie prin sisteme care să combine cele două variante. În orice caz, programele sau sistemele nu se pot transpune pur şi simplu dintr-o ţară în alta sau de pe un continent pe altul, ci trebuie adaptate la situaţia locală.

DE LA DONAŢII LA PARTENERIATE

Date fiind dificultăţile care se prefigurează, partenerii africani pot avea nevoie de sprijin din partea comunităţii internaţionale pe parcursul unei etape de tranziţie. Conturarea unui consens global privind protecţia socială între părţile interesate din domeniul dezvoltării, reunite îndeosebi în cadrul iniţiativei Platforma de protecţie socială a ONU, întăreşte şi completează avântul tot mai puternic din Africa. În perioada de după crize, mai mulţi donatori (bilaterali şi multilaterali, consacraţi şi nou-apăruţi) s-au angajat să sprijine ţările în curs de dezvoltare pe calea către sistemele de protecţie socială. Totuşi, partenerii internaţionali ar trebui să aibă numai un rol de sprijin: principiile de asumare, aliniere şi responsabilitate reciprocă înscrise în „Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutorului” din 2005 şi în „Agenda pentru acţiune de la Accra” din 2008 plasează clar partenerii de dezvoltare pe scaunul pilotului; din datele existente reiese că acesta este singurul mod de a construi şi a susţine programe de succes.

Pe măsură ce protecţia socială câştigă importanţă pe agenda de dezvoltare, trebuie desprinse lecţii din experienţele donatorilor anteriori. Angajarea tradiţională a donatorilor – adesea insuficient coordonată, trecătoare, axată pe câte un singur proiect şi nefiabilă din punct de vedere financiar – nu este adecvată pentru promovarea agendei privind protecţia socială. De exemplu, proiectele pilot de transfer social conduse de donatori au depins într-o mare măsură pe finanţarea din exterior şi rareori au dus la achiziţionarea politică din partea guvernelor naţionale, subminând asumarea şi durabilitatea.

Aşa cum se întâmplă tot mai des în Africa, donatorii pot sprijini extinderea programelor de protecţie socială complet integrate într-o strategie de dezvoltare naţională de ansamblu, prin trecerea de la statutul de donator la cel de partener. Această nouă abordare necesită alinierea coordonată a partenerilor internaţionali la eforturile şi la priorităţile ţării partenere, pentru a oferi finanţare previzibilă pe calea spre durabilitate; de asemenea, abordarea necesită investiţii pentru construirea de capacităţi şi facilitarea învăţării.

În acest peisaj de dezvoltare de tranziţie, cooperarea sud-sud poate juca un rol tot mai important. Donatorii nou-apăruţi, precum Brazilia, Chile, India şi Mexic, ei înşişi lideri în dezvoltarea de soluţii inovatoare privind protecţia socială, şi-au exprimat interesul de a oferi altor ţări în curs de dezvoltare asistenţă în acest domeniu; abordările, modelele şi experienţele lor pot fi considerate de către corespondenţii lor în curs de dezvoltare, în special cei din Africa subsahariană, ca fiind deosebit de relevante. Aceşti noi actori sunt generatori de schimbare, făcând astfel necesară o redefinire a avantajelor comparative şi a rolurilor UE.


8

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

ROLURILE UNIUNII EUROPENE: ANGAJAREA, DIFICULTĂŢILE ŞI RECOMANDĂRILE PRIVIND POLITICA

Dată fiind bogăţia sa de experienţe şi angajamentul său faţă de dezvoltare şi de dimensiunea socială a globalizării şi a muncii decente, UE (Comisia şi statele membre) este adecvată pentru sprijinirea protecţiei sociale în ţările în curs de dezvoltare. Modelul social european se caracterizează prin unitate în ceea ce priveşte valorile de bază şi angajament faţă de protecţia socială, într-o diversitate de experienţe naţionale privind evoluţia, funcţionarea şi abordările protecţiei sociale. Parteneriatul strategic Africa-UE oferă o platformă pentru implicarea împreună cu ţările partenere pe baza acestor experienţe şi a celor proprii şi pentru sprijinirea unei agende de protecţie socială prin dialog politic şi învăţare reciprocă, evitând totuşi o perspectivă prea puternic axată pe Europa.

Mai mulţi donatori din UE, inclusiv Comisia, sprijină deja iniţiativele de protecţie socială conduse de ţări. Totuşi, UE mai are încă multe de făcut pentru a depăşi dificultăţile persistente şi a valorifica din plin avantajele sale comparative şi masa critică colectivă. În primul rând, este nevoie de mai multă implicare, de valorificarea lecţiilor desprinse şi a exemplelor de bune practici.

De aceea, Raportul european privind dezvoltarea recomandă ca UE să îşi sporească şi să îşi îmbunătăţească sprijinul acordat protecţiei sociale în ţările din Africa subsahariană şi în alte ţări în curs de dezvoltare. În acest scop, raportul identifică şapte priorităţi pentru UE şi statele sale membre:

PRIORITATEA 1: PROTECŢIA SOCIALĂ TREBUIE SĂ DEVINĂ O PARTE INTEGRANTĂ A POLITICII DE DEZVOLTARE A UNIUNII EUROPENE

UE ar trebui să adopte un cadru cuprinzător de politică pentru protecţia socială, corelat cu angajamente concrete delimitate temporar şi cu resurse dedicate. Acest pas indispensabil ar trebui să sporească vizibilitatea protecţiei sociale şi să creeze oportunităţi pentru discuţii privind valoarea adăugată colectivă a UE. De asemenea, un astfel de cadru ar putea să sporească sprijinul şi resursele atât de necesare din partea UE (a Comisiei şi a statelor membre).

În acest scop, oportunităţile în curs de conturare – cum sunt cărţile verzi privind „Politica de dezvoltare a UE în sprijinul creşterii incluzive şi al dezvoltării durabile – Creşterea impactului politicii de dezvoltare a UE” şi privind „Viitorul sprijinului bugetar acordat de UE”, implementarea Planului de acţiune privind aplicarea Strategiei comune Africa-UE 2011-2013, înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă şi a noii Direcţii Generale a Comisiei care se ocupă de politica de dezvoltare şi implementare (DEVCO), precum şi negocierile privind viitoarele instrumente financiare pentru relaţii externe – ar trebui valorificate pentru a garanta că abordările şi instrumentele diverse ale UE sunt toate axate pe oferirea unui sprijin adecvat, previzibil şi pe termen lung pentru protecţia socială.

PRIORITATEA 2: PROMOVAREA ŞI SPRIJINUL PROCESELOR NAŢIONALE

Pentru a garanta asumarea şi a pune bazele durabilităţii pe termen lung, UE ar trebui să promoveze implementarea unei agende de protecţie socială asumate de Africa la nivel continental, subregional şi naţional, începând cu „Cadrul politicii sociale” al Uniunii Africane (UA). Oriunde şi oricând este posibil, UE ar trebui să sprijine sistemele de protecţie socială cuprinzătoare integrate într-un cadru bazat pe drepturi. Partenerii din UE ar trebui cel puţin să aibă grijă ca intervenţiile lor să fie în ton cu priorităţile şi cu necesităţile din plan naţional, reducând la minim micromanagementul donatorilor şi intruziunea în politică.

Printre rolurile adecvate ale donatorilor s-ar putea înscrie oferirea de asistenţă tehnică şi financiară pentru construirea de capacităţi la toate nivelurile (naţional, provincial şi local; guvernamental şi neguvernamental) şi pentru a susţine costurile de pornire iniţiale şi fixe (cum ar fi stabilirea de sisteme pentru identificare, înregistrare, orientare, aplicare, monitorizare şi evaluare).

Consolidarea corpurilor de opinie favorabilă la nivel local este şi ea de importanţă cheie pentru realizarea asumării. UE ar trebui să promoveze abordările de participare din partea unor părţi interesate multiple şi să sprijine campionii din plan naţional ai protecţiei sociale (oficiali ai guvernului, parlamentari, actori nonstatali).

PRIORITATEA 3: ASISTAREA PENTRU ABORDAREA CARACTERULUI ACCESIBIL

Mobilizarea resurselor naţionale fiind vitală pentru caracterul durabil al programelor de protecţie socială, UE ar trebui să sprijine partenerii din Africa subsahariană pe calea către reforma fiscală şi colectarea veniturilor. Este extrem de important dialogul politic asupra aspectelor financiare şi fiscale ale protecţiei sociale (reforma fiscală, alocările bugetare, strategiile de ieşire ale donatorilor), precum şi asupra unor aspecte mai largi referitoare la managementul financiar public.

Ajutorul pentru dezvoltare poate funcţiona şi ca un catalizator al protecţiei sociale şi al creşterii incluzive, prin relaxarea constrângerii referitoare la accesibilitatea financiară în etapa de tranziţie. În primul rând, donatorii din UE trebuie să îşi onoreze angajamentele oficiale privind asistenţa pentru dezvoltare (0,7% din venitul naţional brut până în 2015), în pofida crizei financiare globale şi a constrângerilor bugetare ce decurg din aceasta. De asemenea, ei ar trebui să cântărească opţiunile de finanţare inovatoare, cum ar fi stabilirea unui Fond al protecţiei sociale pentru Africa.

Angajamentele donatorilor ar trebui să fie credibile, iar finanţarea oferită de aceştia, previzibilă şi fiabilă, în special în cazurile în care donatorii aleg să sprijine cheltuieli recurente. Angajamentele pe termen mai lung, cum este cel din Zambia, oferă exemple pozitive


9

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

în această privinţă. Trebuie acordată o atenţie deosebită caracterului durabil din punct de vedere fiscal în plan naţional. Este necesar să se conceapă de la început, de comun acord, o strategie de ieşire, pentru a evita crearea unor insule de bunăstare vulnerabile faţă de tendinţele trecătoare ale donatorilor şi faţă de vicisitudini.

PRIORITATEA 4: MODALITĂŢI DE INTERVENŢIE ADAPTATE LA CONTEXTELE ŞI NECESITĂŢILE SPECIFICE

Nu există o formulă universală de sprijin pentru protecţia socială în Africa subsahariană. Abordările trebuie să se bazeze pe o înţelegere în profunzime a contextelor locale şi a politicii de la baza acestora, pentru a evalua ce este mai adecvat şi ce este fezabil.

Acest raport sugerează că un pachet care să includă sprijin bugetar, dialog politic şi consolidarea capacităţii ar putea fi cel mai adecvat pentru promovarea asumării şi pentru sprijinirea sistemelor de protecţie socială complet integrate într-o strategie de dezvoltare naţională de ansamblu. Totuşi, viabilitatea sprijinului bugetar depinde de condiţiile locale, managementul finanţelor publice şi guvernarea fiind aspecte vitale. Sprijinul bugetar trebuie să se bazeze pe un contract de ajutor credibil între parteneri cu răspundere reciprocă, accentul punându-se pe rezultate. Pentru a spori calitatea dialogului, ar putea fi de preferat un sprijin bugetar la nivelul întregului sector. Soluţiile inovatoare precum contractele cu „plata la livrare” trebuie şi ele analizate.

Proiectele pilot conduse de donatori trebuie limitate, pentru că acestea se dovedesc rareori a fi durabile. Totuşi, proiectele pilot sunt utile pentru a testa şi a evalua opţiuni sau pentru a demara în forţă anumite programe ce urmează a fi amplificate în viitor; ele ar trebui integrate în procesele naţionale, fiind conduse, de preferinţă, de stat. Este evident că trebuie încurajate acţiunile prin intermediul statului şi în colaborare cu acesta, pentru întărirea contractului social. Cu toate acestea, este nevoie şi de sprijin pentru programele informale şi cele bazate pe comunitate (cum sunt mutuelles de santé în Africa de Vest), pentru că acestea pot fi valorificate în cadrul unui sistem mai larg (ca în Rwanda).

În ţările caracterizate prin instabilitate, este vital să se acorde atenţie percepţiilor locale privind legitimitatea (cu cine trebuie să se colaboreze) şi să se extindă paleta de protecţie socială (de la domeniul umanitar la cel al securităţii). Succesiunea de intervenţii trebuie convenită de comunitatea internaţională: o agendă axată pe asistenţa de urgenţă şi transferuri, lucrări publice, aprovizionare şi servicii de sănătate de bază ar putea fi prioritară, înainte de abordarea problemei pe termen lung privind construirea capacităţii statului pentru implementarea programelor de protecţie socială.

În ansamblu, monitorizarea şi evaluarea sunt de importanţă cheie pentru asigurarea răspunderii şi facilitarea învăţării. Pentru a permite amplificarea sau transpunerea, este vital să se evalueze impactul şi să se identifice bunele practici şi blocajele din cadrul programelor existente. Donatorii din UE ar trebui să sprijine inovaţiile referitoare la tehnicile de evaluare a impactului (cum ar fi evaluarea robustă a impactului şi randomizarea) şi să aloce resurse adecvate pentru monitorizare şi evaluare.

Pentru a îmbunătăţi luarea deciziilor şi a adapta mai bine conceperea programelor, UE ar trebui, de asemenea, să analizeze posibile soluţii pentru obţinerea unor date mai exacte şi mai actuale privind sărăcia şi vulnerabilitatea, inclusiv sprijinul acordat Iniţiativei Global Pulse a ONU.

PRIORITATEA 5: SPRIJINIREA CONSOLIDĂRII CUNOAŞTERII ŞI A ÎMPĂRTĂŞIRII LECŢIILOR

Donatorii din UE ar trebui să solicite şi să sprijine cercetări privind diferitele impacturi şi beneficii ale protecţiei sociale în ceea ce priveşte dezvoltarea, pentru a alimenta procesul de învăţare şi a face posibile investiţiile şi deciziile bazate pe dovezi. Sunt necesare studii suplimentare pentru a demonstra impactul protecţiei sociale asupra creşterii şi a vulnerabilităţii pe termen mediu (în special posibilitatea populaţiei sărace de a acumula active şi a scăpa în mod durabil de sărăcie), dar şi asupra stabilităţii politice, a coeziunii sociale şi a contractului social. Anvergura cercetării trebuie lărgită pentru a include o gamă mai diversă de experienţe, printr-o abordare multidisciplinară. Rezultatele trebuie diseminate în rândul factorilor politici.

Cel mai important este ca donatorii din UE să sprijine capacitatea Africii de a-şi dezvolta propria analiză şi gândire în ceea ce priveşte protecţia socială. Finanţarea cercetării la nivel local ar spori legitimitatea şi relevanţa cunoştinţelor create şi ar permite diseminarea mai uşoară.

Este esenţială integrarea protecţiei sociale în dialogul politic Africa-UE la toate nivelurile pentru a facilita împărtăşirea lecţiilor şi pentru a intensifica voinţa politică de ambele părţi.

Statele membre ale UE ar trebui, de asemenea, să îşi împărtăşească lecţiile ce decurg din experienţele proprii în domeniul protecţiei sociale, reunind informaţii uşor accesibile şi organizând vizite de studiu, conferinţe, ateliere şi cursuri ca răspuns la cerinţele ţării partenere.

Dată fiind relevanţa tot mai accentuată a învăţării sud-sud, UE ar trebui să ofere sprijin atunci când partenerii din sud solicită acest lucru, pornind de la exemplele de bune practici. S-ar putea prefigura un triunghi partenerial ambiţios care să promoveze învăţarea în domeniul protecţiei sociale, sub forma unor schimburi regulate între părţile interesate relevante, în cadrul diferitor dialoguri politice şi parteneriate strategice ale UE. UE ar trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea unor recomandări privind bunele practici, pe baza implementării mecanismelor de protecţie socială în ţările în curs de dezvoltare, conform celor convenite la summitul G20 de la Seul.


10

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

PRIORITATEA 6: ÎMBUNĂTĂŢIREA COORDONĂRII, A COMPLEMENTARITĂŢII ŞI A COERENŢEI ACŢIUNILOR UNIUNII EUROPENE

Sprijinul acordat de UE pentru protecţia socială trebuie să respecte în totalitate agenda de eficacitate a ajutorului, precum şi obligaţiile UE conform tratatului.

Ar trebui înfiinţată o reţea pan-UE de experţi în domeniul protecţiei sociale şi al dezvoltării (din ministerele şi agenţiile de dezvoltare, ministerele muncii şi ale afacerilor sociale, societatea civilă). O primă sarcină importantă a acestei reţele ar fi realizarea unei reprezentări a sprijinului acordat de UE protecţiei sociale; o asemenea iniţiativă ar genera o mai bună diviziune a muncii, evidenţiind disparităţile şi suprapunerile şi facilitând identificarea avantajelor comparative.

În acest efort, este vital să existe un acord cu privire la eventualitatea abordării protecţiei sociale ca sector. Acest raport sugerează că ar putea fi mai adecvată generalizarea protecţiei sociale ca aspect de natură transversală; totuşi, pentru stabilirea unei poziţii a UE, este nevoie de informaţii suplimentare, din discuţiile purtate atât în cadrul acestei noi reţele, cât şi în reţeaua OCDE-POVNET şi cu ţările partenere.

Implementarea „Codului de conduită al UE” ar trebui să ofere o şansă de a raţionaliza dezvoltarea de programe şi sprijinul la nivel de ţară. UE ar trebui să preia conducerea în coordonarea cu acţiunile comunităţii mai largi a donatorilor, în cadrul şi dincolo de Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE şi în cooperare cu ţările partenere.

Diviziunea transnaţională a muncii din UE ar trebui îmbunătăţită, acordându-se o atenţie deosebită problemei „orfanilor” (în special în ţările caracterizate prin instabilitate). În acest sens, dată fiind prezenţa sa globală, Comisia are de îndeplinit un rol cheie, ca şi donatorii din UE care au legături cu ţările „uitate”.

Este, de asemenea, vitală sporirea coerenţei politicii pentru protecţia socială. După implementarea „Programului de lucru Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării 2010-2013”, UE ar trebui să solicite cercetări pentru a evalua impactul politicilor de altă natură decât cele de dezvoltare, cum ar fi comerţul, migraţia şi agricultura, asupra protecţiei sociale din ţările în curs de dezvoltare. Este nevoie de mai multă voinţă politică pentru a transpune în practică angajamentul UE faţă de Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării şi a-l promova în mod credibil în comunitatea mai largă pentru dezvoltare – de exemplu, la al patrulea Summit privind eficacitatea ajutorului, G20, a patra Conferinţă a ONU privind ţările cele mai puţin dezvoltate (LDC-IV).

PRIORITATEA 7: ÎNTĂRIREA PARTENERIATELOR UNIUNII EUROPENE PENTRU O AGENDĂ PROGRESIVĂ A PROTECŢIEI SOCIALE

Sprijinul acordat protecţiei sociale a fost limitat în acţiunile externe ale UE, în special în cadrul angajamentului său faţă de dimensiunea socială a globalizării şi a muncii decente. UE ar trebui să colaboreze îndeaproape cu partenerii strategici pentru a promova o agendă internaţională progresivă pentru protecţia socială şi o globalizare mai corectă, în special cu Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte agenţii ale ONU implicate în protecţia socială, date fiind experienţa şi legitimitatea acestora în acest domeniu.

UE ar trebui, de asemenea, să sprijine şi să continue colaborarea cu Departamentul de Afaceri Sociale al UA şi cu Departamentul de Dezvoltare Umană şi Socială al Băncii Africane de Dezvoltare, acestea fiind de importanţă cheie pentru alimentarea şi susţinerea avântului „social” al Africii.

În lumina experienţei proprii şi dat fiind accentul pe care îl pune pe integrarea regională în politica de dezvoltare, UE ar trebui să încerce să promoveze cooperarea regională în domeniul dezvoltării sociale şi al protecţiei sociale, pornind de la avântul şi instrumentele existente.

Parteneriatele cu sectorul privat ar putea şi ele să promoveze agenda privind protecţia socială. Cu o coordonare şi o concepere adecvată a politicii, UE poate susţine acţiunile private. Trebuie analizate parteneriatele public-privat (PPP) noi şi inovatoare.


11

OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO

CONCLUZIEPe scurt, a sosit timpul pentru o nouă agendă a protecţiei sociale Africa-UE. Există un consens tot mai puternic în ceea ce priveşte beneficiile protecţiei sociale, iar contextul din urma crizelor şi riscurile probabile pe care le comportă schimbările climatice impun un parteneriat reînnoit şi sporit.

Există programe de protecţie socială şi, dacă sunt întrunite anumite precondiţii, ele pot avea un impact pozitiv asupra creşterii incluzive şi asupra reducerii sărăciei, cuprinzând segmente mari de populaţie şi generând un larg sprijin politic. Mai mult, dacă sunt bine concepute, ele pot completa sistemele informale bazate pe comunitate, precum şi soluţiile bazate pe piaţă. Evaluările regulate, independente şi robuste sunt vitale pentru generarea de informaţii credibile şi dovezi empirice privind realizările programelor. Acestea, la rândul lor, sunt cheia pentru asigurarea sprijinului şi deci pentru obţinerea succesului şi a caracterului durabil din punct de vedere politic.

Realizările de până în prezent arată că, dacă există angajament, viziune şi sprijin, consolidarea protecţiei sociale este fezabilă în Africa subsahariană, chiar şi în ţările cu venituri mici. Alegerea propriu-zisă a programelor noi sau amplificarea programelor existente este însă un aspect specific fiecărei ţări şi depinde de contextele demografice, geografice şi economice ale ţărilor partenere, precum şi de angajamentele şi priorităţile politice.



OVER



NL

RAPORT EUROPE JSKI

WSPÓŁPRAC YOPL



PT

RAPORT EUROPEAN

DEZVOLTAREAPRIVIND

RO


Documents

PROTECŢIA SOCIALĂ PENTRU O DEZVOLTARE INCLUZIVĂ · Pe scurt, oferind beneficii directe şi indirecte, protecţia socială poate elimina cercurile vicioase, prevenind reapariţia