PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ

Proiectul „Platforma Acțiunilor Comune Transparente – PACT A.Co.R.” Cod SIPOCA 238/ SMIS2014+ 111983

Competența face diferența! Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă, cofinanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European

1

PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ

Nr.

crt.

1 Numele

politicii

publice

CEL PUȚIN UN ASISTENT MEDICAL COMUNITAR ÎN FIECARE COMUNĂ

2 Instituția

inițiatoare

ASOCIAȚIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA

3 Persoane

responsabile și

date de

contact

Alexandra ȘERBAN

Email: [email protected]

4 Stadiu

(anunțare,

avizare, primă

lectură, etc.)

Consultare publică

5 Formularea

problemei

Potrivit Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020, sistemul de servicii de sănătate necesită o reformă structurală,

continuând să existe inechităţi rural-urban în accesul la servicii de sănătate şi în rândul unor grupuri populaţionale

vulnerabile. Serviciile de bază la nivelul comunităţilor nu sunt dezvoltate, procesul de descentralizare fiind în egală măsură

o oportunitate, dar şi un risc în acelaşi timp. Asistenţa medicală primară, prin transformarea medicilor de medicină generală

în medici de familie nu şi-a atins scopul propus în acoperirea cu servicii de sănătate de bază în special în mediul rural, în



2

parte datorită reglementărilor insuficiente şi în permanentă schimbare, a infrastructurii deficitare şi a finanţării limitate

care au redus motivaţia absolvenţilor universităţilor de medicină de a opta pentru aceasta specialitate şi de a o practica mai

ales în mediul rural, dar şi datorită lipsei unor politici publice care să condiţioneze sau să stimuleze medicii de familie

existenţi să desfăşoare o activitate pro-activă în familii şi comunităţi, focalizată pe prevenţie primară, secundară şi terţiară.

În acest context, există o suprasolicitare a asistenţei medicale acordată în unitățile de primiri urgențe (segmentul cel mai

important fiind neasigurații din punct de vedere medical), dar și unitățile spitalicești care în perioadele de iarnă sunt

supraaglomerate de populația vârstnică fără aparținători. Organizarea spitalicească a serviciilor de sănătate deţine o

pondere semnificativă atât în structura ofertei de servicii de sănătate și în cea a alocării resurselor financiare din sănătate,

cât şi în preferinţele populaţiei din cauza acoperirii deficitare a serviciilor de medicină de familie, a centrelor

multifuncționale, a lipsei centrelor comunitare integrate și a dezvoltării insuficiente a rețelei de asistență medicală

comunitară. Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate este insuficient dezvoltată şi presupune în general liste lungi

de aşteptare sau costuri suplimentare, directe şi/sau indirecte pentru pacienţi, pe care mulţi, mai ales populaţia din mediul

rural sau anumite grupuri vulnerabile nu şi le permit. Serviciile de recuperare specializate, de exemplu pentru bolile cronice

cu prevalenţă în creştere cum sunt bolile cardiovasculare sau neurologice nu sunt suficient dezvoltate, iar spitalele pentru

boli acute deservesc în principal şi pacienţii cronici. Servicii alternative, la fel de eficace dar mult mai cost-eficiente, cum

sunt serviciile de reabilitare, recuperare şi de îngrijiri pe termen lung (de exemplu servicii de îngrijiri la domiciliu sau

îngrijiri paliative) sunt concentrate pe zonele urbane în detrimentul zonelor rurale care oferă cea mai mare pondere de

cazuistică medico-socială.

În mod tradiţional în România, serviciile curative şi mai ales cele spitaliceşti au atras cea mai mare parte a atenţiei

decidenţilor şi a alocărilor bugetare din sănătate, în detrimentul celor cu caracter preventiv şi raport cost-beneficiu favorabil

dovedit în timp. Cel puţin în cazul bolilor cronice, modelul prevalent al îngrijirilor de sănătate este mai degrabă caracterizat

pe îngrijirea episoadelor de acutizare a bolii decât pe managementul adecvat al bolii prin depistarea cât mai precoce şi

îngrijirea recurentă, sistematică şi de calitate pentru reducerea riscului unei evoluţii către forme severe şi complicaţii.

Relaţia deficitară dintre medicul de familie şi pacient, barierele de natură economică, educaţională, culturală şi birocraţia

medicală sunt factori ce afectează îndeplinirea cu succes a rolului de identificare, prevenire și implicare a medicinei de

familie în crearea unui stil de viață sănătos comunităților pe care le deservește, deși serviciile de prevenție sunt incluse în

Contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale

în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.



3

1 Programul de Guvernare din 04.11.2019 publicat în Monitorul Oficial nr. 888/04.11.2019

140/2018. Rezultatul absenţei unei culturi a prevenţiei la nivel de individ dar şi de furnizori de servicii, implică o povară

mare a bolii în rândul populaţiei şi împovărarea nivelului terţiar de servicii ca urmare a unui traseu neadecvat al pacientului

în cadrul sistemului de sănătate.

Programul de guvernare prevede creșterea și accelerarea absorbției fondurilor europene prin urgentarea procedurilor

pentru realizarea proiectelor majore de investiții în infrastructură, sănătate și educație și pregătirea Acordului de parteneriat

cu Comisia europeană pentru cadrul financiar european multianual 2021-2027. Obiectivul principal al politicii Guvernului

PNL în domeniul sănătății îl constituie asigurarea unor servicii de sănătate de o calitate și o accesibilitate superioară a

acestora pentru toți cetățenii. Creșterea calității serviciilor medicale presupune optimizarea tuturor componentelor legate

de acestea, de la infrastructură și dotare până la actul medical propriu-zis, de la management și sisteme informatice până

la respectarea drepturilor pacientului.

Există o polarizare excesivă a medicilor în Capitală și în centrele universitare, astfel, în mediul rural, precum și în județe

întregi din provincie, lipsa specialiștilor este mai mult decât acută. Deficitul de resursă umană în sănătate se accentuează,

în ciuda faptului că România are cel mai mare număr de absolvenți de medicină raportat la numărul de locuitori din UE.

Explicația fiind faptul că aproximativ 30.000 de medici au ales să profeseze într-o altă țară în ultimii 10 ani. De asemenea,

programul actual de guvernare prevede, că acesta va facilita procesul de accesare a fondurilor europene de către Ministerul

Sănătății și autoritățile locale pentru investiții în infrastructură și dotări pentru sănătate, dezvoltarea serviciilor de e-

sănătate, proiecte care sporesc acoperirea asigurărilor de sănătate și programe de promovare a sănătății.1

Dezvoltarea serviciilor de sănătate la nivel comunitar constituie alternativa cost-eficace de asigurare a accesului

populaţiei, în special în mediul rural şi a populaţiilor vulnerabile, inclusiv populaţiei de etnie romă, la servicii de asistenţă

medicală de bază, precum şi o condiţie necesară pentru restructurarea serviciilor specializate. În prezent, asistentul medical

comunitar şi mediatorul sanitar îşi desfăşoară activitatea, de cele mai multe ori, în cadrul serviciului public de asistenţă

socială, fiind necesară o mai bună integrare funcţională a serviciilor medicale şi sociale oferite la nivel comunitar. Iniţiativa

Ministerului Sănătăţii prin care s-au înfiinţat profesiile de asistent medical comunitar şi mediator sanitar pentru

comunităţile de romi - ulterior personalul fiind transferat către autorităţile locale, dar încă finanţat de la bugetul de stat prin

Ministerul Sănătăţii - constituie premisa de la care vor fi organizate centre comunitare integrate care să furnizeze servicii

de promovare a unui mod de viaţă sănătos, de prevenţie primară, secundară şi terţiară, servicii de îngrijire la domiciliu şi



4

2 Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, pg. 48-49 3 Banca Mondială, „Program pentru rezultate în domeniul sănătății în România – Evaluarea sistemului social și de mediu”, iunie 2019

paliaţie, dar şi servicii integrate cu asistenţă medicală primară şi de specialitate şi, după caz, cu serviciile sociale privind

reducerea riscului de abandon şcolar şi familial, cu serviciile de educatie a riscului de excluziune socială, combaterea

abuzului şi neglijării persoanelor vârstnice, combaterea violenţei în familie sau combaterea discriminării persoanelor

sărace.

Măsurile de dezvoltare a serviciilor în comunitate sunt corelate cu Strategiile naţionale sectoriale cu impact asupra

reducerii sărăciei şi promovarea incluziunii sociale.2

Asistenții medicali comunitari sunt prezenți în sistemul medical românesc încă din perioada interbelică, în perioada

socialistă, aceștia concentrându-se în principal pe sănătatea mamei și copilului. În urma reformelor din perioada de

tranziție, rețeaua a fost desființată, apoi readusă în 2002, printr-un program al Ministerului Sănătății, care țintea grupurile

cele mai vulnerabile cu intenția de a asigura accesul la asistența medicală elementară. Asistenții medicali comunitari

furnizează servicii medicale preventive și curative la nivel de individ, pentru persoanele vulnerabile, asigurate sau

neasigurate, precum și servicii de sănătate comunitară.3

Asistența medicală comunitară este o parte a sistemului medical românesc mai puțin cunoscută și dezvoltată.

Ministerul Sănătății și-a propus, încă din 2002, dezvoltarea unei rețele de asistență medicală comunitară prin intermediul

căreia să se îmbunătățească accesul la servicii medicale pentru persoanele aparținând grupurilor vulnerabile, totul pornind

ca urmare a lipsei acute de medici de familie în mediul rural.

Activitatea de asistență medicală comunitară a fost inițiată de către Ministerul Sănătății Publice (denumirea de la

acea dată) în 2002 în cadrul unui pilot comun în 7 județe și municipiul București, proiect prin care s-a încercat pilotarea

de servicii de asistență medicală comunitară pentru populația aparținând grupurilor vulnerabile. Proiectul s-a concentrat în

special pe urmărirea gravidei și a copilului de 0-1 ani, datorită indicatorului de mortalitate foarte ridicat la începutul anilor

2000, dar și în scopul formării de comportamente care să ducă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației vulnerabile,

bolnavilor cronici, cu predilecție a populației neasigurate din punct de vedere medical. Proiectul s-a derulat cu 160 de

asistenți medicali comunitari în cele 8 localități țintă ale proiectului. Datorită rezultatelor care au dovedit utilitatea

proiectului s-a ajuns ca în 2006 la nivelul țării să funcționeze un număr de 805 asistenți medicali comunitari finanțați de

către Ministerul Sănătății de la bugetul de stat. În 2006, odată cu apariția legii 95/ 2006 privind reforma în sănătate, asistența



5

medicală comunitară a avut pentru o perioadă un titlu dedicat- Titlul V – Asistența medicală comunitară. Odată cu apariția

cadrului legal s-a creat și oportunitatea de a dezvolta rețeaua de asistență medicală comunitară și Ministerul Sănătății își

propunea să aibă la nivel național un număr de 2500 de asistenți medicali comunitari- inițiativă care nu s-a concretizat nici

în 2018. În acest moment nu există o acoperire suficientă la nivel național cu personal din asistența medicală comunitară,

generând disparități în ceea ce privește accesul la astfel de servicii între mediul urban și cel rural. Situație creată și de

procesul de descentralizare a activității de asistență medicală comunitară prin OUG 162/2008 privind transferul

ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale și

Hotărârea nr. 56/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile

administrației publice locale. Odata cu descentralizarea activității, deși a fost gândită că activitatea va fi mai aproape de

pacient, personalul din asistența medicală comunitară nu a fost preluat în multe din localitățile pentru care furniza servicii

de asistență medicală comunitară din necunoștință, neimplicarea autorităților publice locale sau din teama de a nu avea

încă un angajat pe care să-l plătească- neînțelegând procesul de finanțare de la bugetul de stat. La nivelul anului 2007

existau aproximativ 1600 de asistenți medicali comunitari iar prin procesul de descentralizare, numărul acestora a ajuns la

aproximativ 970 de asistenți medicali comunitari, număr pe care îl vom regăsi și la finele anului 2013.

Conform art. 3 din OUG 18/2017 privind asistența medicală comunitară, aceasta „cuprinde ansamblul de programe,

servicii de sănătate și acțiuni de sănătate publică furnizate la nivelul comunităților cu scopul creșterii accesului populației

și, în special, al grupurilor vulnerabile, inclusiv a celor de etnie romă, la servicii de sănătate, în special la cele centrate pe

prevenire. Scopul asistenței medicale comunitare constă în îmbunătățirea stării de sănătate a populației prin asigurarea

echitabilă a accesului la servicii de sănătate a tuturor persoanelor din fiecare comunitate, indiferent de statutul

socioeconomic, nivelul de educație, amplasarea acesteia în mediul rural sau urban sau de distanța față de furnizorul de

servicii medicale.” De asemenea, conform art. 4, „Autoritățile administrației publice locale sunt responsabile de asigurarea

de servicii de asistență medicală comunitară a populației, în special a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile din

punct de vedere medical, economic sau social, în condițiile legii și în limitele resurselor umane și financiare existente.

Personalul care prestează activități de asistență medicală comunitară lucrează în colaborare cu personalul din cabinetele

medicilor de familie, cu personalul din cadrul serviciului public de asistență socială, cu personalul centrului comunitar

integrat și cu alți furnizori de servicii de sănătate, sociale, educaționale, inclusiv cu organizații neguvernamentale care

furnizează servicii de profil.”



6

Asistenții comunitari sunt specialiști din sistemul medical care ar trebui să fie cel mai aproape de pacienți, să

supravegheze la domiciliu bolnavii cronici, pe cei imobilizați la pat, dar și gravidele, sugarii, copiii, să informeze populația

cu privire la importanța vaccinării și să intervină în colectivități atunci când apar cazuri de îmbolnăvire.

Asistența medicală comunitară se desfășoară în prezent neuniform, dificultate parțial datorată neînțelegerii de către

reprezentanții autorităților administrației publice locale a importanței acestor categorii de personal în comunitate, parțial

datorată unei lipse de claritate și detaliu a cadrului normativ.

Centrele comunitare integrate furnizează servicii de asistență medicală comunitară integrate cu serviciile sociale și

cele educaționale, persoanelor vulnerabile din punct de vedere medical, economic și social adaptate nevoilor acestora.

Aceste centre sunt organizate și înființate ca entități cu sau fără personalitate juridică la nivelul unităților/ subdiviziunilor

administrativ- teritoriale.

Legislația conform căreia funcționează în prezent asistența medicală comunitară este:

- HG 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unitățile de asistență medico-

sociale și a unor normative privind personalul din unitățile de asistență medico-socială și personalul care desfășoară

activități de asistență medicală comunitară;

- OUG 18/2017 privind asistența medicală comunitară aprobată prin Legea 180/ 2017, modificată și completată prin

Legea 119/ 2019;

- Hotărârea nr. 324/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, funcționarea și finanțarea

activității de asistență medicală comunitară;

- Strategia Națională de Sănătate 2014-2020.

În momentul actual, Ministerul Sănătății asigură finanțarea pentru 1696 de asistenți medicali comunitari (AMC) și

459 de mediatori sanitari pentru comunitățile de romi (MSR).

În scopul implementării obiectivului specific din cadrul Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020, Aria strategică

de intervenție 2 (Servicii de sănătate), „Dezvoltarea serviciilor de asistență comunitară, integrate și comprehensive,

destinate în special populației din mediul rural și grupurilor vulnerabile inclusiv roma”, se dorește o acoperire unitară la

nivelul tuturor județelor cu personal ce desfășoară activitatea de asistență medicală comunitară, pentru monitorizarea

îmbunătățirii indicatorilor stării de sănătate a populației aparținând grupurilor vulnerabile.

Personalul care prestează activități de asistență medicală comunitară, furnizează o gamă largă de servicii de sănătate

populației comunităților pe care le deservesc: catagrafiere, supravegherea gravidelor și lehuzelor, consiliere asupra



7

4 Evaluarea programului de asistență medicală comunitară 2002-2005, 2006, Ministerul Sanătății, pg. 8-9

drepturilor mamei și copilului pentru evitarea cazurilor de violență domestică, supravegherea nou-născuților, sugarilor și

copiilor, mobilizarea pentru vaccinări, supravegherea bolnavilor cronici, depistarea precoce a cancerului de col uterin,

monitorizarea persoanelor cu TBC, asigurarea laptelui praf la beneficiari etc.

Aceștia au un rol deosebit de important în asigurarea accesului la îngrijiri a următoarelor categorii de persoane:

familii cu condiții precare de locuit, cu mulți copii, persoane cu handicap fizic sau psihic, vârstnici fără aparținători, familii

în care există violență domestică, abuz și exploatarea copiilor, risc de abandon al copiilor, victimele traficului de persoane,

persoane neînscrise pe listele medicilor de familie. Pentru aceștia asistența medicală comunitară este principala sursă de

asistență medicală, dacă nu chiar unica sursă4, în special în zonele fără medic de familie și cu slab acces la alte servicii

medicale specializate.

Potrivit art. 6 din OUG 18/2017 privind asistența medicală comunitară, activitățile desfășurate în domeniul

asistenței medicale comunitare de către persoanele care au atribuții legale în acest domeniu, (...) sunt următoarele:

a) identificarea în cadrul comunității a persoanelor și a grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical, social

sau al sărăciei, respectiv a factorilor de risc pentru sănătatea acestora și evaluarea, respectiv determinarea nevoilor de

servicii de sănătate ale acestora;

b) desfășurarea de programe și acțiuni destinate protejării sănătății, promovării sănătății și în directă legătură cu

determinanți ai stării de sănătate, respectiv stil de viață, condiții de mediu fizic și social, acces la servicii de sănătate și

efectuarea de activități de educație pentru sănătate în vederea adoptării unui stil de viață sănătos;

c) furnizarea de servicii de profilaxie primară și secundară către membrii comunității, sub îndrumarea medicului

de familie, în special către persoanele aparținând grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical sau social;

d) participarea la desfășurarea diferitelor acțiuni colective de pe teritoriul comunității: vaccinări, programe de

screening populațional și implementarea programelor naționale de sănătate, inclusiv mobilizarea populației pentru

participarea la programele de vaccinări și controalele medicale profilactice;

e) semnalarea medicului de familie a cazurilor suspecte de boli transmisibile constatate cu ocazia activităților în

teren și participarea la aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a eventualelor focare de infecții;

f) identificarea persoanelor neînscrise pe listele medicilor de familie și transmiterea informațiilor despre acestea

către medicul de familie, cu precădere a copiilor și a gravidelor, în scopul obținerii calității de asigurat de sănătate și a



8

asigurării accesului acestora la servicii medicale;

g) supravegherea în mod activ a stării de sănătate a sugarului și a copilului mic și promovarea alăptării și

practicilor corecte de nutriție; efectuarea de vizite la domiciliul sugarilor cu risc medical sau social și urmărirea aplicării

măsurilor terapeutice recomandate de medic;

h) identificarea, urmărirea și supravegherea medicală a gravidelor cu risc medical sau social în colaborare cu

medicul de familie și cu asistenta medicală a acestuia, prin efectuarea de vizite periodice la domiciliul gravidelor și al

lăuzelor;

i) identificarea femeilor de vârstă fertilă vulnerabile din punct de vedere medical, social sau al sărăciei și

informarea acestora despre serviciile de planificare familială și contracepție, precum și asigurarea suportului de a accesa

aceste servicii;

j) monitorizarea și supravegherea în mod activ a bolnavilor din evidența specială, respectiv evidența privind

tuberculoza, HIV/SIDA, boli rare, prematuri, anemici, persoane cu tulburări mintale și de comportament, consumatori de

substanțe psihotrope, alte categorii de persoane supuse riscului sau cu afecțiuni medicale înscrise în registre și evidențe

speciale;

k) efectuarea de vizite la domiciliu pentru asistența medicală a pacientului cronic sau în stare de dependență și a

vârstnicului, în special a vârstnicului singur, complementar asistenței medicale primare, secundare și terțiare;

l) consilierea medicală și socială, în limita competențelor profesionale legale;

m) furnizarea de servicii de asistență medicală de urgență în limita competențelor profesionale legale;

n) direcționarea persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile către serviciile medicale și sociale și monitorizarea

accesului acestora;

o) organizarea și desfășurarea de acțiuni în comun cu serviciile sociale din primărie și personal din alte structuri

de la nivel local sau județean, în cazul problemelor sociale care pot afecta starea de sănătate sau accesul la servicii medicale

ale persoanei vulnerabile;

p) identificarea și notificarea autorităților competente a cazurilor de violență domestică, a cazurilor de abuz, a

persoanelor cu handicap, a altor situații care necesită intervenția altor servicii decât cele care sunt de competența asistenței

medicale comunitare;

q) colaborarea cu alte instituții și organizații, inclusiv cu organizații neguvernamentale pentru realizarea de

programe, proiecte și acțiuni care se adresează persoanelor sau grupurilor vulnerabile din punct de vedere medical,



9

5 Evaluarea programului de asistență medicală comunitară 2002-2005, 2006, Ministerul Sanătății, pg. 21

economic sau social;

r) alte activități, servicii și acțiuni de sănătate publică adaptate nevoilor specifice ale comunității și persoanelor

din comunitate aparținând grupurilor vulnerabile;

s) întocmirea evidențelor și documentelor utilizate în exercitarea activității, cu respectarea normelor eticii

profesionale și păstrării confidențialității în exercitarea profesiei.

Prin natura activităților sale, personalul care prestează activități de asistență medicală comunitară este implicat în

relații cu toți cei care au responsabilități în domeniul medical și social atât la nivel local – medicul de familie, asistentul

medicului de familie, asistentul social, primarul, consilierii locali, lucrătorii din postul de poliție, cât și la nivel județean

– spitale de pediatrie, maternități, secții pentru bolnavi cronici, centre pentru îngrijiri TBC, unități medico-sociale, Direcția

de Sănătate Publică, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Casa Județeană de Asigurări de

Sănătate, organizații neguvernamentale.5

În baza OUG nr. 162/2008, Ministerul Sănătății și-a transferat atribuțiile și competențele exercitate de acesta,

autorităților administrației publice locale. Transferul responsabilităților coonducând la scăderea capacității și eficienței

furnizării serviciilor sanitare la nivel comunitar. Până la adoptarea OUG 18/2017 și a Normelor metodologice la aceasta,

sarcinile asistenților medicali nu erau bine definite, aceștia desfășurând activități, de cele mai multe ori, administrative.

6

Scop

Dezvoltarea sistemului medical din mediul rural și îmbunătățirea accesului populației, în special a celei vulnerabile, la

servicii medico-sociale

7 Obiective Obiective generale Obiective specifice



10

generale/

obiective

specifice

OG1: Creșterea calității serviciilor medicale în mediul

rural prin dezvoltarea serviciilor de asistență medicală

comunitară și a centrelor comunitare integrate

OG2: Îmbunătățirea accesului persoanelor vulnerabile

din punct de vedere medico- social, din zonele rurale, la

servicii medicale de calitate;

O1: Atragerea de specialiști în servicii de asistență medicală

comunitară în zonele rurale;

O2: Susținerea formării continue a personalului care acordă

servicii de asistență medicală comunitară;

O3: Construirea și dotarea Centrelor Comunitare Integrate/

Identificarea infrastructurii care poate fi alocată centrelor

comunitare integrate și reabilitarea acesteia;

O4: Dotarea cu aparatura necesară a Centrelor Comunitare

Integrate deja existente;

O5: Dotarea echipei medicale din asistență medicală comunitară

cu trusă de urgență și tablete și implicarea acesteia în

dezvoltarea telemedicinei pentru grupurile vulnerabile

O1: Acțiuni de educație pentru sănătate în comunitate;

O2: Mobilizarea populației pentru participarea la programele de

vaccinări;

O3: Înscrierea tuturor locuitorilor comunelor pe listele

medicilor de familie;

O4: Dezvoltarea de protocoale de intervenție integrată adaptat

nevoilor persoanelor vârstnice din punct de vedere al serviciilor

de asistență medicală primară și a serviciilor specializate de

îngrijiri la domiciliu

O5: Dezvoltarea și implementarea unui protocol-cadru între

unitățile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de

asistență medicală comunitară și cabinetele individuale ale

medicilor de familie, în scopul furnizării de servicii de asistență

medicală primară a persoanelor aparținând grupurilor

vulnerabile



11

8 Beneficiarii - Beneficiari direcți: Persoanele vulnerabile din punct de vedere medico-social din mediul rural inclusiv cele de etnie

romă

- Beneficiari indirecți: Reprezentanți ai autorităților administației publice locale, personalul care prestează activități de

asistență medicală comunitară (AMC), Serviciul public de asistență socială, medicii de familie din comunitățile care

beneficiază de activitatea personalului A.M.C, reprezentanți ai autorităților administrației publice locale și centrale

(Ministerul Sănătății, DSP)

9 Variante de

solutionare

Varianta 1

Asigurarea finanțării de la bugetul de stat a

resursei financiare necesare dezvoltării

rețelei de asistență medicală comunitară în

concordanță cu prevederile legislației și a

situației negative a indicatorilor stării de

sănătate a populației, în special a populației

din zonele rurale.

Impact 1

Economic

Cheltuielile lunare cu salariile asistenților medicali

comunitari - în cazul în care va fi angajat un asistent

medical comunitar în fiecare comună din România:

2862 comune x aprox. 4750 lei salariu de bază =

13.594.500 lei

Social

-Este unul pozitiv, respectiv reintegrarea socială a

beneficiarilor;

-implicarea reală și efectivă în funcționarea și

dezvoltarea serviciilor medico-sociale;

-dezvoltarea serviciilor medico-sociale în zonele

rurale;

-asumarea de către autoritățile administrației publice

locale a responsabilităților privind furnizarea de

servicii de sănătate;

Buget estimat 1

163.134.000 lei

pentru un an



12

Ecologic

Nu este cazul

Varianta 2

Asigurarea suportului logistic a

personalului care prestează activități de

asistență medicală comunitară în vederea

desfășurării activității curente. (ex: truse

medicale, tablete, consumabile)

Impact 2

Economic

Costul estimativ pentru o trusă medicală fiind de

6000 lei, pentru un număr total de 2862 de asistenți

medicali comunitari, costul s-ar ridica la 17.172.000

lei.

Cheltuielile cu tabletele necesare desfășurării

activității asistenților medicali comunitari: 2862 x

1500 lei = 4.293.000 lei

Social

-Reintegrarea socială a benficiarilor are un impact

pozitiv pe bugetul local care va fi degrevat de prestatii

si beneficii pentru persoanele beneficiare de servicii

de asistență medicală comunitară integrată;




rurale;



Buget estimat 2

21.465.000 lei



13


Ecologic

Nu este cazul

Varianta 3

Acordarea de bonificații personalului care

prestează activități de asistență medicală

comunitară pe perioada desfășurării

activității.

Se propune modificarea literei C a Anexei

8 la Regulamentul-cadru privind stabilirea

locurilor de muncă, a categoriilor de

personal, a mărimii concrete a sporlui

pentru condiții de muncă prevăzut în anexa

nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind

salarizarea personalului plătit din fonduri

publice, precum și a condițiilor de acordare

a acestuia, pentru familia ocupațională de

funcții bugetare „Sănătate și asistență

socială” după cum urmează:

„spor de 15% din salariul de bază”

Impact 3

Economic

În cazul majorării cu 15% a sporului la salariul de

bază costurile lunare ar fi următoarele: 15% x 4750

lei x 2862 comune = 2.039.175 lei

Social

-Reintegrarea socială a benficiarilor are un impact

pozitiv pe bugetul local care va fi degrevat de prestatii

si beneficii pentru persoanele beneficiare de servicii

de asistență medicală comunitară integrată;




rurale;




Buget estimat 3

24.470.100 lei

pentru un an



14

Ecologic

Nu este cazul

Varianta 4

Monitorizarea integrată MS- DSP- UAT a

implementării prevederilor ordonanței

18/2017 și a Hotărârii Guvernului nr.

324/2019 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind organizarea,

funcționarea și finanțarea activității de

asistență medicală comunitară în scopul

asigurării de servicii de asistență medicală

comunitară eficiente

Impact 4

Economic

Nu implică cheltuieli suplimentare în afara celor

curente

Social


rurale;




Ecologic

Nu este cazul

Buget estimat 4

Nu implică

cheltuieli

suplimentare în

afara celor curente

Varianta 5

Dezvoltarea rețelei actuale de asistență

medicală comunitară prin fonduri de la

bugetul local, fonduri externe

nerambursabile sau alte fonduri cu

destinație specială în acest sens

Impact 5

Economic

Nu implică cheltuieli suplimentare în afara celor

curente

Social

Buget estimat 5

Nu implică

cheltuieli

suplimentare în

afara celor curente



15


rurale;




Ecologic

Nu este cazul

Documents

PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ