GRUPUL ŞCOLAR

„ NICOLAE BALCESCU” OLTENITA

PROIECTE pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A

COMPETENŢELOR PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI

DE CALIFICARE PROFESIONALĂ NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU

CONSTRUCTII SI INSTALATII

1

GRUPUL ŞCOLAR „ NICOLAE BALCESCU” OLTENITA

Nr. ______ din _________

PROIECT pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ

NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: FUNDATII DE SUPRAFATA

ÎNDRUMĂTOR: Prof. Niculescu Emilia

Elev: BERBEC A. ANDREI EMIL Clasa: a XII a

- 2008 _ 2009 -

2

FUNDAŢII DE SUPRAFATA

1. ARGUMENT

Fundatia unei locuinte este elementul de constructie care se afla in contact direct cu terenul bun de fundare si transmite acestuia toate incarcaturile constructiei. Ea reprezinta principala parte a structurii de rezistenta a cladirii, prin intermediul careia se realizeaza incastrarea in pamant. Capacitatea portanta a terenului se refera la presiunea maxima pe care o poate suporta terenul de fundare, fara a exista pericolul ruperii acesteia sau a unor tasari care sa puna in pericol constructia.

Fundatia este acea parte a constructiei ce are rolul de a prelua încărcările date de structura de rezistentă a clădirii, prin intermediul peretilor structurali si a stâlpilor si să le transmită terenului de fundare astfel încât: - să nu depasească capacitatea portantă a terenului de fundare - să nu se producă tasări pe care structura si functionalitatea constructiei să nu le admită, - iar tensiunile ce apar în fundatie să nu depăsească capacitatea de rezistentă a materialului corpului de fundatie.

Functie de destinatia si importanta clădirilor, de mărimea si natura încărcărilor, fundatiile se pot realiza fie pe pamânturi stabilizate, fie nestabilizate, dar compactate prin procedee specifice si cu

ajutorul materialelor precum : piatră, cărămidă, beton simplu, beton slab armat sau beton armat.

Sisteme de fundare: - fundatii rigide: o fundatii izolate rigide din bloc si cuzinet din beton armat o fundatii continue sub ziduri o fundatii sub ziduri cu descărcări pe reazeme -fundatii elastice: o fundatii izolate sub stâlpi o fundatii continue sub ziduri o fundatii continue sub siruri de stâlpi prin grinzi de fundare, retele de grinzi de fundare

o fundatii pe retele de grinzi de fundare o fundatii de tip radier general

3

Fundatiile rigide au un consum mare beton dar au un consum mic de otel-beton, comparativ cu cele elastice, la care proportia este inversă.

Pentru alegerea sistemului potrivit de fundare trebuie să cunoastem: - natura terenului si proprietătile fizico-mecanice ale acestuia cum ar fi: o stratificatia terenului pentru a identifica terenul bun de fundare si adâncimea apei subterane, o presiunea maximă pe care o poate suporta terenul bun de fundare, o modul de comportare a pamântului la umiditate, o deformabilitatea terenului de fundare, etc. - adâncimea de înghet a pământului (aceasta variind functie de zonă), doarece prin înghet-dezghet pot apărea forturi suplimetare în structura de rezistentă a clădirii - tipul de structură si greutatea acesteia

Să detaliem putin fiecare tip de structură. Fundatiile izolate rigide din bloc si cuzinet - se aplică la structuri de tip cadre (stâlpi si grinzi) fie că sunt din beton armat sau din metal. Cuzinetul, realizat din beton armat, are rolul de a prelua si repartiza încărcările din stâlp către blocul de fundare, realizat din beton simplu, iar acesta la rândul său repartizează încărcările pe o suprafată mai mare : terenul de fundare.

Fundatiile rigide continue sub ziduri - transmit încărcările provenite din peretii structurali si urmăresc conturul acestora. Talpa fundatiei, realizată din beton simplu, este cea care asigură transmiterea către sol a încărcărilor ce provin din constructie.

4

tilizează

ă -

Fundatiile rigide sub ziduri cu descărcări pe reazeme - preiau încărcările din zidărie prin intermediul unor grinzi si le transmit către sol în puncte izolate prin intermediul blocurilor de fundatie.

Fundatiile izolat elastice – sunt fundatii ce se uîn cazul în care nu poate fi adoptată solutia de fundatie

bloc si cuzinet. Prezintă un consum mai mic de beton, dar acesta trebuie să fie de calitate superioarconsumă otel beton în proportie mai mare decât fundatiile rigide.

Fundatiile elastice continue sub ziduri – se realizează atunci când portanta terenului este mai mică fată de încărcările provenite din constructie, sau la terenuri cu tasare neuniformă.

Fundatiile elastice continue sub stâlpi – se realizează atunci când portanta terenului este mai mică dacât încărcările provenite din stâlpi, iar fundatia izolată, fie ea elastică sau rigidă, ar prezenta suprafete foarte mari, nefiind nici economică.

Fundatiile de tip radier – se adoptă în cazul structurilor cu încărcări foarte mari, cu multe niveluri, silozuri, buncăre, subsoluri, iar portanta terenului de fundare este foarte slabă.

Pentru a se asigura o stabilitate crescuta si o exploatare normala a unei cladiri, atat terenul pe care se construieste, cat si fundatia trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

terenul trebuie sa fie suficient de rezistent, astfel incat sa nu cedeze sub apasarea fundatiei deformatiile pe care le poate comporta terenul nu trebuie sa depaseasca limita admisibila pentru

tipul de constructie fundatia trebuie sa fie alcatuita incat sa aiba capacitatea de a transmite si repartiza

uniform si in deplina siguranta, efortul la care este supusa de catre partea de suprastructura (constructia superioara)

5

adancimea de fundare trebuie sa corespunda normelor, adica fundatia sa nu fie afectata de inghet, umflarea sau contractia solului, afanarea acestuia. Un alt element de care trebuie sa se tina seama o reprezinta dinamica pamantului: alunecari de teren, seisme etc. Probleme apar atunci cand solul in care se intentioneaza sa se execute fundarea este sensibil la umezire, este argilos, cu umflaturi si contractii mari, ori este foarte compresibil.

Pentru constructiile usoare, o solutie recomandabila este aceea a realizarii unei fundatii continue cu descarcari pe reazame izolate, care realizeaza o presiune efectiva mai mare pe teren, compensand presiunea de umflare. De obicei, materialele folosite la turnarea fundatiei sunt beton armat cu armatura, care pot fi de doua tipuri, pe componente, respectiv produse de balastiera si coment sau beton gata preparat de la statiile de betoane. Vom intalni insa, in diferite zone ale tarii, in functie de sol, si fundatii din piatra. Zidaria din piatra este folosita in zonele muntoase, unde acest material se gaseste din belsug, facandu-se economii insemnate la capitolul materie prima. Grosimea fundatiilor din piatra este in general de 60 de cm, pentru piatra bruta, si cel putin 50 de cm pentru piatra bruta cu doua fete paralele. Liantul pentru acest tip de zidarie este din var ciment.

Pentru constructii mai grele si de o mai mare importanta solutia consta in aplicarea unui set de masuri anterioare realizarii fundatiei:

eliminarea sensibilitatii la umezire printr-o compactare suplimentara a solului cu ajutorul malului greu

forma in plan a cladirii trebuie sa fie cat mai simpla, de preferinta dreptunghiulara stabilirea modalitatii de fundare care sa strapunga solul sensibil la umezire si sa se

sprijine pe un strat de sol rezistent (piloti, coloane etc.) Fundatia unei case se construieste la o adancime cuprinsa intre 90 si 110 cm, deoarece aceasta

este limita de inghet. In zonele montane, sapaturile merg mai adang, pana la 120 cm. De asemenea, inaltimea fundatiei la suprafata depinde de tipul de sol. Specialistii sustin ca nu exista restrictii, dar cel mai bine e ca fundatia sa fie mai inalta cu 40-50 cm peste nivelul solului.

Fundatiile din beton se executa din beton ciclopian, beton simplu si beton armat. Betonul ciclopian se foloseste la fundarea unor case usoare, situate pe soluri dure, iar betonul armat pentru cladiri grele, cu zidarii groase si plansee din beton armat.

Etapele principale in turnarea unei fundatii, dupa ce a fost sapata groapa pana la cota specificata in proiect, se refera la turnarea betonului simplu, care reprezinta "patul" pentru grinzile de fundatie, pentru armarea grinzilor de fundatie, din otel beton PC52 fasonat conform proiectului. Dupa ce s-au fixat grinzile de fundatie, urmeaza cofrarea, turnarea grinzilor de fundatie si turnarea radierului, adica beton armat cu otel beton, la cota 0 a casei. Grinzile, stalpii si planseele se executa din otel beton, de diferite dimensiuni. Turnarea betonului se va face continuu si se va uda la interval de 2-3 ore timp de 5-7 zile de la turnare, in functie de timp (insorit sau ploios), in asa fel incat sa fie umed in cea mai mare parte a timpului. Dupa 2-3 zile, se decofreaza partile exterioare, iar dupa cel putin 10 zile partile interioare. Betonul ajunge la maturitate dupa 21 de zile, timp in care au loc reactii exoterme, reactii chimice, contractii etc." Este foarte important ca betonul sa nu fie lasat direct in bataia razelor solare, chiar daca este udat. El trebuie sa fie acoperit, la cateva ore de la turnare, dupa care se mentine umed. Rabdarea in aceste momente devine astfel foarte importanta, avand in vedere ca turnarea fundatiei dureaza pana la trei saptamani. Este important insa sa se respecte aceste termene, avand in vedere ca zidurile au o greutate mare si vor induce tensiuni considerabile in placile de beton sau stalpi, care in timp vor conduce la crapaturi, extrudari sau chiar cedari ale elementelor de beton supuse presiunilor.

6

2. NOTIUNI GENERALE DESPRE FUNDAŢII

Fundaţia este un subansamblu structural conceput sa preia încărcările care acţionează asupra construcţiei si sa le transmită terenului de fundare.

Prin proiectare (alegerea tipului de fundaţie, alegerea materialelor, determinarea dimensiunilor) se urmăreşte ca fundaţiile sa repartizeze aceste încărcări, astfel incat sa nu se depăşească capacitatea de rezistenta a terenului de fundare si sa nu se atingă starea limita de deformare a acestuia.

Pentru alegerea sistemului de fundare sunt necesare determinări de laborator pentru stabilirea caracteristicilor fizico-mecanice, identificării si clasificării pământurilor (granulozitate, compoziţie mineralogica, plasticitate, permeabilitate etc .

2.1. ALEGEREA SISTEMULUI DE FUNDARE Conditiile climatice Conditiile de stabilitate generala a terenului in zona amplasamentului constructiei ; Adancimea la care se afla terenul bun de fundare, natura ,grosimile,caracteristicile fizico-mecanice

si chimice ale straturilor de pamant din zona amplasamentului ,stabilite prin studii geotehnice. Conditiile hidrologice ale terenului Conditiile de seismicitate ale zonei; Caracteristicile structuri de rezistenta ale consructiei, existenta subsolurilor, tipul elementelor

portante verticale si numarul lor; Marimea si natura incarcarilor trnsmise de constructie, Particularitatile functionale ale constructiei care pot determina producera de ape agresive, incalziri

excesive ale fundatiilor, inghetarea artificiala a acestora. Costul lucrarilor de fundare care paote fi diminuat prin alegerea unui sistem de fundare care sa

conduca la o manopera cat mai redusa prin industrializarea si mecanizarea lucrarilor, prin folosirea materialelor locale s.a.

2.2. STABILIREA ADÂNCIMII DE FUNDARE

Stabilirea adâncimii de fundare reprezintă una din etapele cele mai importante in proiectarea fundaţiilor, elementele de baza de la care se porneşte sunt: adâncimea de inghet, cota minima constructiva de fundare, cota fundaţiilor vecine, caracteristicile geotehnice sa

Adâncimea de inghet (Hi) este o caracteristica climatica specifica zonei de amplasare a viitoarei construcţii si se măsoară de la cota terenului amenajat in jurul clădirii. In tara noasta adâncimea de inghet are valori cuprinse intre 70.. 115 cm. Cota minima de fundare, cota fundaţiilor exterioare (perimetrale) se stabileşte cu 10. 20 cm sub adâncimea de inghet.

Cota minima constructiva de fundare, H. se stabileşte astfel: - pentru pereţii exteriori (sau interiori recî) intre Hi si Hi +20 cm si nu mai puţin de 80. 90 cm pentru construcţiile definitive si 60.. 7 0 cm pentru construcţiile provizorii; - pentru pereţii interiori in spatii calde si la construcţiile fara subsol H = 40. .50 cm; la construcţiile cu subsol cota de fundare se stabileşte in raport su nivelul pardoselii subsolului la cel puţin 40 cm sub nivelul acesteia; - fundaţiile trebuie sa pătrundă cel puţin 20 cm in terenul bun de fundare; - in cazul terenurilor macroporice, sensibile la umezire si a celor din categoria argilelor contractile, adâncimea minima de fundare va fi cuprinsa intre 120... 150 cm, măsurata de la cota trotuarului: - tinand cont de elementele funcţionale ale clădirii cum ar fi numărul de subsoluri si in al ti mea lor de nivel, existenta canalelor tehnice pentru instalaţii.

Cota fundaţiilor vecine (daca acestea exista) impune corelarea cu cotele noilor fundaţii Caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare, oferite de sondaje si studii geotehnice

determina soluţiile constructive si implicit si cota de fundare.

7

2.3. MATERIALE FOLOSITE LA EXECUŢIA FUNDAŢIILOR

La executarea fundaţiilor se folosesc următoarele materiale: zidăria din piatra naturala bruta,

beton ciclopian, beton simplu, beton armat (monolit sau prefabricat). Zidăria din piatra naturala bruta se foloseşte in zonele in care piatra se găseşte in cantităţi

suficiente si se poate procura cu uşurinţa, fara cheltuieli de transport mari. Fundatiile din piatra se întâlnesc la clădiri cu regim de inaltime pana la P+2E (parter si doua etaje). Piatra folosita trebuie sa fie puţin poroasa, negeliva si sa fie rezistenta la compresiune. Zidăria din piatra naturala se executa cu mortar de ciment sau var hidraulic. Pot fi executate si din zidărie de piatra uscata (fara mortar) in cazul construcţiilor provizorii.

Betonul simplu se foloseşte la realizarea fundaţiilor rigide. Clasele de beton variază de la Bc 3,5 pana la Bc 10 in funcţie de regimul de inaltime al construcţiei, de poziţia fundaţiei in raport cu nivelul apelor freatice si agresivitatea acestora.

Betonul ciciopian este un material obţinut prin înglobarea in betonul simplu a bolovanilor de rau, a piatrei brute sau a sparturilor de beton din elementele demolate, in cantităţi ce pot reprezenta intre 30-50% din volumul fundaţiei In betonul ciclopian elementele incluse nu trebuie sa vina in contact direct, vor fi separate de betonul turnat in spatiile dintre ele. Folosirea betonului ciclopian conduce la reducerea consumului de ciment si a costului

Betonul armat este intalnit in special la fundaţiile construcţiilor cu structura de rezistenta din beton armat sau otel, precum si la fundaţii situate in terenuri cu pericol mare de tasare Se folosesc betoane Bc 15 pentru tălpi de fundaţii izolate sau continue, fundaţii pahar tumate monolit, radiere, reţele de grinzi, cuzineţi si Bc 20 pentru fundaţiile prefabricate sau cele cu solicitări importante. Armaturile folosite sunt confecţionate din otel beton OB 37, PC 52 sau din plase sudate STNB

2.4. CLASIFICAREA FUNDATIILOR

In functie de adancimea de fundare : fundatii de suprafata fundarii de adancime

Dupa modul de transmitere a incarcarilor de la fundatie la terenul sunt : fundatii directe fundatii indirecte

Dupa pozitia in raport cu nivelul apei freatice se impart in : fundatii deasupra apei freatice fundatii sub nivelul apei freatice

Dupa materialele folosite la realizarea lor pot fi : din piatra naturala, beton simplu sau ciclopian denumite fundatii rigide din beton armat, denumite fundatii elastice

Dupa forma in plan se deosebesc: fundatii izolate sub stalpi; fundatii continue sub ziduri sau sub stalpi care se prezinta sub forma de talpi fundatii sub forma de talpi incrucisate fundatii de tip radier general sub forma de placa simpla sau placa cu grinzi

Dupa tehnologia de executie pot fi : fundatii executate la fata locului in santurile sau gropile de fundatie fundatii prefabricate, realizate in fabrici sau poligoane de

prefabricate,transportate pe santier si apoi montate la pozitie.

8

3. FUNDAŢII DE SUPRAFAŢA

Fundaţiile de suprafaţa se întâlnesc in cazul in care terenul bune de fundare se afla la adâncime mica fata de nivelul terenului natural

Ele pot fi: fundaţii rigide, solicitate la compresiune, continue sau izolate, executate din piatra

naturala,beton simplu sau beton ciclopian; fundaţii elastice, contimte sau izolate, executate din beton armat.

3.1. FUNDAŢII SUB PEREŢI

In cazul structurilor de rezistenta alcătuite din pereţi portanţi din zidărie sau beton (diafragme), pentru transmiterea încărcărilor de la construcţie la teren se realizează fundaţii continue directe Acestea au aceeaşi axa de simetrie cu pereţii care le transmit incarcarile; fundaţii dezaxate se întâlnesc mai rar.

3.1.1. Fundaţii continue rigide sub pereti

Fundaţii continue rigide se executa din beton simplu sau beton ciclopian si in secţiune

transversala ele pot avea forma dreptunghiulara, cu evazari sau in trepte

Fundaţii continui din beton simplu sub pereţi interiori din zidarie,la construcţii fara subsol:

a-cu secţiune dreptunghiulara; b -cu evazari; c-fundatie in trepte; 1 - perete din zidărie; 2 - fundaţie; 3 - hidroizolatie orizontala; 4 - placa suport a pardoselii; 5 - strat de rupere a capilaritatii; 6 - teren natural; 7 – soclu din beton simplu; 8 -umplutura de pamant

Fundaţiile cu secţiune dreptunghiulara sunt cele mai des întâlnite, pentru ca sunt economice (daca lăţimea tălpii fundaţiei B<100cm); au avantajul unui volum mic de săpătura, nu necesita cofraje, betonul turnandu-se direct in santul sau gropile de fundaţie

Fundaţiile sub pereţii de beton armat (diafragme) au la partea superioara un cuzinet (o talpa ) din beton armat in care se înglobează mustăţile de armatura care fac legătura cu armatura diafragmelor.

9

Fundatiile cu evazari se recomanda in cazul in care latimea talpii fundatiei depaseste latimea peretelui de fiecare parte cu cel mult 25 … 35 cm. Acest tip de fundatii ofera ca avantaj un volum de sapatura mai redus si conduc la economie de material.

Fundatiile in trepte sunt recomandate cand talpa fundatiei este mai lata de fiecare parte a peretelui cu 35.. 40cm .Fundatiile in trepte conduc la economii importante de beton , dar necesita cofraje pentru realizarea lor si lucrari de umplutura cu pamant bine compactat .

10

3.1.2. Fundaţii continue elastice sub ziduri

Aceste fundaţii se recomanda in cazul încărcărilor mari transmise unui teren cu rezistente

la compresiune mici sau care are o compoziţie neuniforma existând posibilitatea apariţiei unor tasari diferenţiate. Se recomanda totodată atunci când din cauza nivelului ridicat al apelor freatice se impun adâncimi mici de fundare; fundaţiile elastice au in general înălţimi mai mici decât cele rigide si prin alegerea lor ca soluţie de fundare, pot fi evitate lucrările de construcţii sub nivelul pânzei de apa

Fundaţiile continue elastice lucrează la încovoiere transversala, deoarece talpa lor are o latime mare. Aceste fundaţii pot fi realizate cu secţiune dreptunghiulara in cazul încărcărilor verticale mai reduse si cu secţiune de inaltime variabila (cu teşituri) sau sub forma de grinda in cazul incarcarilor mari

Fundaţiile de acest tip se realizează din beton de clasa Bc10 cel puţin si sunt prevăzute la partea inferioara cu armaturi de rezistanţa alcătuite din bare longitudinale si transversale La baza fundaţiei se toarnă un strat de beton de egalizare Bc5 cu grosime de 5...10cm.

Fundaţii continue elastice:

a -fundaţie elastica de forma prismatica: b -fundaţie elastica cu muchii teşite: c -fundaţie elastica sub forma de obelisc; 1 -fundaţie prismatica; 2-fundaţia teşita ; 3 – obelisc; 4 - perete; 5- strat de rupere capilaritate;

6 - beton de egalizare; 7 - placa suport pardoseala.

3.1.3. Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate

Aceste fundaţii se utilizează in vederea reducerii volumului de săpătura si pentru economie de beton. Se recomanda atunci când zidurile transmit la fundaţii încărcări mici, iar adâncimea ta care se găseşte terenul bun de fundare depăşeşte 2 m. Nu se recomanda a se folosi in cazul terenurilor cu tasari inegale si in zone cu seismicitate ridicata.

Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate sunt alcătuite din blocuri de fundaţie (reazeme izolate) si elemente de descărcare (grinzi, grinzi cu vute, arce).

Reazemele izolate se prevăd la intersecţia zidurilor, in punctele cu incarcari importante, in dreptul plinurilor de zidărie Distanta optima dintre reazeme se stabileşte in funcţie de natura terenului si de mărimea încărcărilor.

Sub elementele de descărcare executate din beton armat (monolit sau prefabricat), se toarna un strat de beton de egalizare, aşezat pe un strat de pietriş de 8... 10 cm grosime cu funcţiune de rupere a capilaritatii.

11

12

13

3. 2. FUNDATII SUB STALPI

Sub stalpi se pot realiza :

o fundatii izolate ; o fundatii continui .

3.2.1. Fundatii izolate sub stalpi

Fundatiile izolate se utilizeaza ca reazeme pentru stalpi din beton armat sau metalici. Fundatiile izolate sub stalpi sunt de doua tipuri:

- fundatii cu bloc din beton simplu si cuzinet de beton armat - fundatii cu talpa din beton armat ( fundatii elastice).

Fundatiile cu bloc din beton simplu si cuzinet din beton armat , sunt alcatuite dintr-un bloc din

beton Bc 5, ( daca cuzinetul se ancoreaza in bloc se utilizeaza Bc 7,5) . Inaltimea minima a blocului este de 40 – 60 cm.Pentru inaltimi mai mari blocul se executa in trepte ( maxim 3 trepte) , fiecare treapta avand inaltimea minima de 40cm.

Cuzinetii din beton armat Bc 10 au forma prismatica sau de obelisc . Cuzinetul se armeaza la partea la partea inferioara cu bare drepte dispuse pe cele doua directii

paralele cu laturile sale , diametrul minim al barelor de armatura este de 10 mm iar distanta intre ele este de 10....25 cm.

In cazul stâlpilor din lemn rezemarea lor pe fundaţie se face prin intermediul unor tălpi simple sau in cruce realizate din lemn de esenţa tare . Stâlpii metalici vor avea la baza placi metalice de 10 . . 2 0 mm grosime, ancorate cu praznuri in cuzinet .

14

Fundaţii izolate cu tălpi din beton armat (fundaţii elastice). Aceste fundaţii se executa din

beton de clasa cel puţin Bc10, pot avea forme variate , dar cele mai des intâlnite sunt de forma prismatica in cazul in care suprafaţa bazei lor nu depăşeşte 1m2 sau sub forma de prisme cu fetele superioare teşite (fundaţii obelisc) când se trece peste aceasta valoare Se recomanda a fi respectate următoarele dimensiuni constructive: H ≥ 30 cm, H /B = 0,25.. 0,35, H' ≥ 20 cm. La partea inferioara fundaţiile se armeaza cu bare de otel beton cu diametru minim de 10 mm aşezate la distante de maximum 25 cm pe doua direcţii paralele cu laturile.

15

Fundaţii prefabricate. Prefabricarea fundaţiilor nu este o soluţie utilizata pe scara larga deoarece din punct de vedere economic sunt mai puţin avantajoase decât cele turnate pe şantier si nu asigura o buna legătura cu elementele structurale verticale necesara construcţiilor amplasate in zone seismice . Fundaţiile prefabricate se realizează sub diverse forme constructive, cum ar fi:

blocuri mari si mici din beton greu preturnate pe şantier si montate apoi in săpătura pe un strat de nisip;

tălpi prefabricate de forme diverse din beton simplu sau din beton armat pline sau cu goluri; fundaţii pahar folosite in cazul stâlpilor prefabricaţi .

Fundatiile pahar se pot realiza prin prefabricare dar se pot turna si la pozitie .Incastrarea

stalpilor prefabricati in fundatiile pahar se realizeaza cu ajutorul betonului de monolitizare , dupa ce in prealabil a fost impanat cu pene din lemn de esenta tare.Penele se extrag dupa ce betonul de monolitizare s-a intarit .

16

3.2.2. Fundatiile continue sub stâlpi

Aceste fundatii se intalnesc in cazul unor incarcari mari transmise la nivelul talpii fundatiilor

si a unui teren de fundatie slab. In general ele se prezinta sub trei forme :

fundatii pe grinzi (talpi) continui cu vute sau fara vute in dreptul stalpilor ; fundatii pe grinzii (talpi) incrucisate dispuse intr-o retea rectangulara; radier general . Radierul este o placa continua din beton armat , care se executa sub

constructie , depasind perimetrul acesteia cu 50 ….100 cm pe fiecare latura . Radierele se pot realiza in diverse variante constructive :

placi drepte , care se folosesc si sub stalpi dar mai ales la constructiile cu pereti portanti, la care distanta dintre pereti nu depaseste 3,00 …4,00m. Grosimea minima a placii este de 20 cm.

cu grinzi care se folosesc la constructiile cu structura realizata din cadre; radier ciuperca ( o dala groasa cu ingrosari sub forma de capiteluri la baza stalpilor ),

se intalnesc la silozuri , depozite , rezervoare subterane.

17

18

19

4. BIBLIOGRAFIE

-Constuctii elemente generale pentru cadastru. Autor:GABRIELA ECATERINA PROCA Editura :Matrix Rom Bucuresti 2002 -Constructii Subansambluri constructive Autor:MIREL FLORIN DELIA Editura :Matrix Rom Bucuresti 2002 -Ghid penru autorizarea ,executia si receptia locuintelor propietate personala. Asociatia pemina 2000 Piatra-Neamt 2004 - Constructii Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri

Autor:MIHAI MANOLE Editura :Matrix Rom 2001

CUPRINS

1. ARGUMENT ………………………………………………………………………………..3 2. NOTIUNI GENERALE DESPRE FUNDAŢII……………………………………………..6

2.1. ALEGEREA SISTEMULUI DE FUNDARE ………………………………………6 2.2. STABILIREA ADÂNCIMII DE FUNDARE……………………………………….6 2.3. MATERIALE FOLOSITE LA EXECUŢIA FUNDAŢIILOR……………………..7 2.4. CLASIFICAREA FUNDATIILOR………………………………………………….7

3. FUNDAŢII DE SUPRAFAŢA……………………………………………………………….9 3.1. FUNDAŢII SUB PEREŢI…………………………………………………………....9

3.1.1. Fundaţii continue rigide sub pereti…………………………………………9 3.1.2. Fundaţii continue elastice sub ziduri………………………………………11 3.1.3. Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate…………………………………11

3. 2. FUNDATII SUB STALPI ………………………………………………………….14 3.2.1. Fundatii izolate sub stalpi ………………………………………………… 14 3.2.2. Fundatiile continue sub stâlpi………………………………………………17

4. BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………19 5. ANEXA – IMAGINI FUNDATII …………………………………………………………….20

5. ANEXA – IMAGINI FUNDATII

Fundatii sub pereti

20

Fundatii izolate sub stalpi

Fundatii pahar

21

22

GRUPUL ŞCOLAR „ NICOLAE BALCESCU” Nr. ______ din _________

OLTENITA

PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ

NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: CONSTRUCTII DIN METAL ÎNDRUMĂTOR: Prof. Niculescu Emilia

Elev: CIOPLEA T. GEORGIANA ALEXANDRA Clasa: a XII a I

- 2008 _ 2009 -

2

3

CUPRINS

Argumentul …………………………………………………………………………….

Introducere……………………………………………………………………………..

Istoria construcţiilor din metal………………………………………………………...

Caracteristici generale ale construcţiilor metalice………………………………….

Proprietăţile metalelor…………………………………………………………………

Elemente metalice folosite în construcţii……………………………………………

Produse laminate folosite în construcţii……………………………………………..

Tevi pentru construcţii şi instalaţii……………………………………………………

Produse din materiale neferoase folosite în construcţii…………………………..

Îmbinarea construcţiilor metalice…………………………………………………….

Coroziunea şi protecţia metalelor……………………………………………………

Avantajele şi dezavantajele elementelor si construcţiilor metalice……………….

Elemente de construcţii din metal……………………………………………………

Grinzile…………………………………………………………………………………

Stâlpii……………………………………………………………………………………

Planşee metalice………………………………………………………………………

Scări metalice………………………………………………………………………….

Pereţi din tablă…………………………………………………………………………

Buiandrugi metalici…………………………………………………………………….

Acoperişuri……………………………………………………………………………...

Tâmplăria metalică…………………………………………………………………….

Structuri metalice………………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………………….

Anexe…………………………………………………………………………………...

4

ARGUMENTUL

Metalul a fost folosit în construcţii mult mai târziu decât lemnul, piatra naturală,

blocuri de argilă.

Metalul se foloseste pentru realizarea îmbinărilor la piesele din lemn sau la

rigidizările zidăriilor din blocuri de piatră naturală.

Incepând cu secolul XIX constructiile de clădiri cu o structură metalică au avut

o evoluţuie lentă. In România, printre primele construcţii metalice se numără

conductele metalice pentru aducţiunea apei la Iasi, primul pod metalic fabricat la

Reşiţa, linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu.

Caracteristicile generale ale construcţiilor metalice

Materialele folosite pentru execuţia construcţiilor metalice sunt: oţelul obişnuit,

oţelurile aliate cu rezistenţe mecanice superioare, aliajele de cupru şi aluminiu.

Mijloacele tehnice actuale permit realizarea unor îmbinări de forme variate. In

general, din metal se execută construcţiile supuse unor condiţii grele de lucru în

exploatare sau care au dimensiuni mari. Adaptarea costrucţiilor la cerinţe pe parcursul

exploatării este o calitate care dă multă elasticitate în folosirea construcţiilor metalice.

Astfel, modificările structurale cerute de schimbare a procesului tehnologic şi

chiar consolidările se pot executa uşor, fără întreruperea procesului de producţie.

Dintre elementele strucutrale ale construcţiilor metalice se pot fixa uşor instalaţii, căi

de acces pentru mijloacele de ridicare.

Dezavantajele construcţiilor metalice sunt: rezistenţa redusă la coroziunea

chimică şi la foc, necesitând mijloace de protecţie adecvată. Metalele au fost folosite

pentru realizarea stâlpilor, grinzilor, planşeelor, tâmplăriei, poduri pentru căile de

comunicaţie.

5

Construcţiile metalice sunt rezistente şi sigure datorită strucuturii, au modul de

elasticitate ridicat şi rezistenţe mecanice mari şi relativ constante chiar dacă

încărcările nu se comportă la fel la solicitările de întindere sau de compresiune.

Elementele metalice au un grad înalt de prefabricare în uzine şi se montează rapid pe

santiere.

Din construcţiile metalice se pot realiza elemente şi structuri uşoare compartiv

cu zidăria, iar datorită calităţilor tehnice ale metalelor ce permit utilizare integrală a

materialului se pot obţine secţiuni mici care permit o largă tipizare şi pot lucra la

încărcările din exploatare imediat după montaj.

Elementele metalice au o comportare necorespunzătoare sub acţiunea focului

fiind necesare masuri suplimentare pentru execuţie protecţiei antifoc şi nu sunt

întotdeauna estetice. Metalele au anumite proprietăţi tehnice cum ar fi: structura

materialelor metalice, densitatea, duritatea Brinell, rezistenţe mecanice, deformaţii

sub sarcină, conductivitatea termică.

Materialele de construcţii, din metal sunt utilizarte în construcţii inginereşti şi

industriale cum ar fi: planşee metalice, scări, acoperişuri, pereţi din tablă, uşi şi

ferestre metalice, structuri metalice, tevi, nituri, buloane, grinzi, stâlpi şi buiandrugi

metalici.

Planşeele sunt utilizare pentru construcţii cu un număr mare de etaje, clădiri cu

deschideri şi încărcări mari.

Scările se folosesc la construcţii industriale cu/sau fără structură metalică.

Pereţii din tablă se folosesc la construcţii tip sala având deschideri mari.

Buiandrugii metalici se execută din profile laminate I sau U solidarizare prin

buloane sau etrieri şi înglobate în zidările sau beton.

Tâmplărie metalică (uşi, ferestre) poate fi realizată în diferite variante

constructive şi se utilizează pentru spaţii comerciale, industriale şi la construcţii social

culturale.

Structurile metalice se utilizează la construcţiile industriale şi agrozootehnice

de tip industrial acolo unde procesele tehnologice o impun cu precădere.

Tevile sunt folosite în construcţii şi în instalaţii (conducte, aparate, recipiente,

tuburi şi piese de legătură).

6

Niturile şi buloanele servesc la realizarea îmbinărilor.

Grinzile se utilizează pentru construcţia planşeelor cu încărcări mari.

Stâlpii sune elemente de construcţie verticale sau înclinate care intră în

alcătuirea structurilor metalice şi care susţin diferite părţi ale construcţiei: ferme,

planşee, buncăre şi instalaţii. Stâlpii preiau încărcările din greutatea proprie şi cele

transmise de alte elemente transmiţându-le fundaţiilor de care sunt solidarizaţi la

baza.

Construcţiile metalice se realiezază din elemente dispuse după anumite

scheme constructive variate între ele prin foma geometrică, deschidere, schema,

destinaţie şi statică.

7

INTRODUCERE

Metalele sunt folosite în construcţii pentru realizarea: stâlpilor, grinzilor,

planseelor sau platformelor industriale, şarpantelor, tâmplăriei, poduri pentru căile de

comunicaţie.

Construcţiile metalice utilizează metale feroase (fontă) şi neferoase (cupru,

nichel, zinc, plumb) sau aliaje (alamă, bronz, duraluminiu) cu proprietăţi îmbunătăţite

faţă de cele ale materialelor prime aliate.

ISTORIA CONSTRUCŢIILOR DIN METAL

Metalul a fost utilizat în construcţii mult mai târziu decât lemnul, piatra naturală

şi blocurile de argilă. Acesta se foloseşte pentru realizarea îmbinărilor la pisele din

lemn sau la rigidizările zidăriilor din blocuri de piatră naturală.

Primele elemente metalice mai importante s-au utilizat în secolul XVII la

acoperişurile construcţiilor civile şi la poduri. Obţinerea oţelului prin pudlare în jurul

anului 1784 a deschis noi căi pentru folosirea metalului în construcţii.

După 1821 când s-au pus bazele calculului tehnic al construcţiilor metalice, au

fost indicate modalităţi tehnice de îmbinare a elementelor metalice în structuri, s-a

putut constata cu adevărat progresul şi extensia utilizării metalului în construcţii.

In România, printre primele construcţii metalice se numără: conductele

metalice pentru aducţiunea apei la Iaşi (1843); primul pod metalic fabricat la Reşiţa şi

asamblat la Lugoj; gazometre de 9000 mc la Bucureşti; linia de cale ferată Bucureşti-

Giurgiu (1969).

8

CARACTERISTICI GENERALE ALE CONSTRUCŢIILOR METALICE

Materialele folosite pentru executia construţiilor metalie sunt: oţelul obişnuit,

oţelurile aliate cu rezistenţe meanice superioare, aliajele de cupru şi aluminiu.

Mai mereu din metal se execută construcţiile supuse unor condiţii grele de

lucru în exploatare sau care au dimensiuni mari. Adaptarea construcţiilor la cerinţe pe

pracursul exploatării este o calitate care dă multă elasticitate în folosirea construcţiilor

metalice.

Astfel, modificările structurale cerute de schimbarea procesului tehnologic şi

chiar consolidările se pot executa uşor, fără întreruperea procesului de producţie.

Adaptarea la teren

Datorită sensibilităţii mai reduse la tasările diferenţiate ale terenului, o

construcţie metalică este cea mai indicată pentru un amplasament pe teren slab,

tasabil şi sensibil la umezeală.

Dezavantajele construcţiilor metalice sunt rezistenţa redusă la coroziunea

chimică şi la foc, necesitând mijloace de protecţie adecvate.

PROPRIETĂŢILE METALELOR

Structura materialelor metalice este omogenă, policristalină, grăunţoasă, fiind

bune conducătoare de căldură şi electricitate.

In tehnica construcţiilor, pentru materiale, interesează următoarele

caracteristici:

a) densitatea – materialele sunt compacte, lipsite de pori;

b) duritatea Brinell ;

c) rezistenţele mecanice;

9

d) deformaţiile sub sarcină sunt mari, metalele deformându-se până la rupere,

întrucât sunt materiale maleabile şi ductile, fapt ce permite o varietate mare

a produselor de prelucrare;

e) conductivitatea termică.

ELEMENTE METALICE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII

Dintre cele mai utilizate materiale amintim oţelurile nealiate şi speciale. Mărcile

curente de fabricaţie ale oţelurilor pentru construcţii sunt: OL 32, OL 37, OL 42, OL

50, OL 70, unde OL este simbolul oţelului iar cifra care urmează este rezistenţa

minimă la tracţiune.

Sortiment Domeniu de utilizare

OL 32 Tablă subţire pentru profile laminate la rece, dense

OL 34 Benzi, tablă subţire, nituri

OL 37 Alcătuirea elementelor de construcţie (bare laminate de armătură)

OL 42, 44 Construcţii din tablă, rezervoare, conducte

OL 52 Alcătuirea construcţiilor puternic solicitate în special în regim dinamic

OL 50, 60, 70 Sine pentru căi de rulare, aparate de reazem

OLT Tevi

OT Oţel carbon turnat în piese

OLC Oţel carbon de calitate turnat în piese

Oţeluri aliate Buloane de înaltă rezistenţă pentru îmbinări supuse coroziunii chimice

10

PRODUSE LAMINATE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII Construcţiile metalice sunt alcătuite în mare parte din produse laminate sub

formă de table şi profile. Tabla se obţine prin laminarea la cald a oţelului carbon sau a

oţelului aliat.

Prin tăierea tablelor se obţin platbande cu lăţimea de 160...600 m şi grosimea

de 6...40 mm.

Profilele laminate se deosebesc după forma secţiunii transversale şi au

caracteristici transversale.

Secţiune

Sortiment Forma 1 x b(mm) Grosime (mm)

Subţire 1; 2

Mijlocie 3; 4

Groasa

Dreptunghiulară

1000 x 2000

1000, 3000 x...max 12 m

> 4

11

Fig. nr.1 Profile laminate din oţel

TEVI PENTRU CONSTRUCŢII SI INSTALATII Tipurile utilizate în construcţii sunt realizate din mai multe variante: din oţel fără

sudură laminate la cald, din oţel sudate longitudinal, din oţel sudate elicoidal (pentru

conducte, tuburi şi pese de legătură).

Nuturile şi buloanele servesc la realizarea îmbinărilor. In construcţii se

utilizează nituri din OL 34 sau OL 38 şi nituri din materiale neferoase, confecţionate

din cupru, aluminiu şi alamă.

PRODUSE DIN MATERIALE NEFEROASE

12

Produsele cele mai frecvent utilizate sunt cele din aluminiu, zinc, plumb cupru

şi aliajele acestora. În tabel se poste observa pentru ce sunt utilizarte aceste produse.

Produs Forma de utilizare Domeniul de utilizare

Aluminiu şi aliajele sale

Sârme, table, profile Lucrări de instalaţii, elemente de închidere şi finisaj

Zinc Tabla, sârmă, conducte Invelitori, conducte şi instalaţii

Plumb Conducte, elemente de reazem

Instalaţii

Cupru Tablă, sârmă, conducte Conductori electrici, învelitori, elemente anexe acoperişurilor, tevi pentru cazane

Alama (cupru+zinc) Produse finite Lucrări de feronerie, instalaţii

Bronz (cu+sn) Produse finite Lucrări de feronerie, instalaţii

Duraluminiu (al+mg) Produse finite Elemente de rezistenţă

ÎMBINAREA CONSTRUCŢIILOR METALICE

Elementele de construcţii metalice pot fi asamblate cu nituri, buloane, sudură,

denumite geneic mijloace de îmbinare.

Din punct de vedere al modului de realizare, îmbinările pot fi : demontabile (cu

buloane), demontarea făcîndu-se fără degradarea îmbinării (piese şi mijloace de

îmbinare) şi nedemontabile (sudate).

La alcătuirea unei îmbinări se au în vedere următoarele principii:

o Îmbinarea trebuie să asigure continuitatea structurală a pieselor

asamblate.

o Piesele care se îmbină trebuie să aibă aproximativ acelaşi coeficient

de siguranţă la rupere.

13

o În îmbinare, transmiterea eforturilor trebuie să se facă cât mai uniform,

fără concentrări locale şi fără dezaxări, pentru a nu duce la apariţia de eforturi

suplimentare în îmbinare.

COROZIUNEA SI PROTECŢIA METALELOR

Coroziunea este procesul de distrugere lentă a metalelor sub acţiunea chimică

sau electrochimică a mediului. În prezenţa mediului şi a O2, CO2 , a prafului şi a

agenţilor biologici se desfăşoară procesul de coroziune chimică.

Coroziunea electrochimică este datorată electroliţilor şi este consecinţa formării

unor pile electrice locale între zonele metalului. Ruginirea oţelului aflat în teren este

cauzată de prezenta curenţilor electrici vagabonzi.

In proiectarea construcţiilor metalice se au în vedere: realizarea barelor cu

perimetru minim, suprafeţe laterale deschise uşor accesibile, evitarea crearii de

rosturi în zonele cu puternică coroziune, izolarea contactului dintre piesele de oţel şi

cele din alte materiale (cupru, aluminiu).

Protecţia anticorozivă poate fi realizată după execuţie, prin vopsire în trei

straturi sau metalizare.

Alegerea metodei depinde de gradul de coroziune al mediului cât şi de

cerinţele estetice şi de durabilitate impuse.

AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE ELEMENTELOR SI CONSTRUCŢIILOR METALICE

Avantaje: o Sunt rezistente şi sigure datorită structurii omogene şi izotrope a

oţelului; au modul de elastricitate ridicat şi rezistenţe mecanice mari şi relativ

constante indiferent de încărcări comportându-se la fel la solicitările de întindere şi

comprsiune.

o Se pot realiza elemente şi structuri uşoare comparativ cu zidăria sau

betonul armat, iar datorită calităţilor tehnice ale oţelului ce permit utilizarea integrală a

materialului se pot obţine secţiuni mici, economice.

14

o Prezintă un grad înalt de prefabricare în uzine şi se montează rapid pe

şantiere.

o Permit o largă tipizare.

o Pot lucra la încărcările din exploatare imediat după montaj;

o Calitatea materialului şi execuţia conduc la abordarea în calcule a unor

coeficienţi de siguranţă mai mici decât la alte materiale.

o Lucrările de montaj pot fi executate în orice perioadă a anului, fără

masuri speciale pe timp friguros.

Dezavantaje: o Oţelul este un material scump, energointensiv.

o Prelucrarea şi punerea în operă necesită forţă de muncă calificată.

o Au o comportare necorespunzătoare sub acţiunea focului fiind necesare

masuri suplimentare pentru execuţia protecţiei antifoc.

o Nu sunt totdeauna estetice.

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE DIN METAL

Construcţiile metalice se realizează din elemente dispuse dupa anumite

scheme constructive variate între ele prin forma geometrică, deschidere, schema,

statică şi destinaţie.

Structurile se realizează din profile laminate sau bare cu secţiuni compuse.

Solidarizarea barelor se face prn intermediul îmbinărilor de tipul celor cu

buloane, nituri şi elemente auxiliare precum guşee, eclise, fururi.

GRINZILE

15

Grinzile cu inimă plină se utilizează pentru construcţia planşeelor cu încărcări

mari, poduri pentru căi de comunicaţie.

Se execută din profile laminate pentru deschideri şi încărcări relativ reduse sau

din bare din secţiuni compuse, nituite sau sudate.

Fig. nr.2 Grindă cu inimă plină

Prin tăiere şi sudare se obţin secţiuni în care materialul este utilizat raţional în

special la înconvoiere.

Tăierea se execută după o linie trapezoidală, trasată pe inima profilului;

sudarea pieselor metalice obţinute prin tăiere se face după distanţare şi eventuala

introducere a unor plăcuţe între ele.

Grinzile obţinute lucreaza aproximativ la fel cu cele tip Vierendell. Golurile

permit trecerea cablurilor aferente instalaţiilor.

Fig.nr.3 Grindă cu inimă plină având secţiunea 1 cu goluri obţinute prin tăiere

Secţiunea inimii se detemina tinând cont de necesitatea satisfacerii simultane

a următoarelor condiţii:

16

o Repartizarea optimă a materialului între tălpi şi inimi.

o Asigurarea condiţiei de rigiditate a grinzii.

o Asigurarea inimii impotriva pierderii stabilităţii locale.

Grinzile cu zăbrele (fermele) sunt elemente de construcţie cu rigiditate mare şi

mare economicitate din punct de vedere al consumului de metal, raportat la grinzile

cu inimă plină. Sistemele cu zăbrele pot fi plane sau spaţiale după cum elementele

componente sunt sau nu în acelaşi plan.

Forma geometrică a grinzii plane se alege în funcţie de destinaţia acesteia, de

natura încărcărilor şi deschidere, de legătura grinzii cu alte elemente de construcţie.

Tipurile cele mai importante de grinzi metalice cu zăbrele sunt: cu tălpi

paralele, cu tălpi poligonale, trapezoidale şi curbe.

Fig. nr. 4 Sisteme de zăbrele folosite la ferme metalice

Sistemele spatiale cu zăbrele sunt structuri de mare rigiditate spaţială. Se

utilizează acoperirea deschiderilor foarte mari: paviloane expoziţionale, aeroporturi,

hangare. Pot fi realizate sub formă de plăci, grinzi şi arce cu zăbrele.

17

Fig. nr.5 Sectiuni de bare pentru grinzile cu zăbrele

STÂLPII Stâlpii sunt elemente de construcţie verticale sau înclinate care intră în

alcătuirea structurilor metalice şi care susţin diferite părţi ale construcţiei: ferme, căi

de rulare, palnsee, platforme, buncăre şi instalaţii. Preiau încărcările din greutatea

proprie şi cele transmise de alte elemente transmitându-le fundaţiilor de care sunt

solidarizaţi la baza.

La un stâlp se disting: capul superior, corpul şi baza.

18

Fig.nr.6 Stâlp cu secţiunea plină

Pentru solicitările mari secţiunea se suplimentează cu platbande metalice,

sudate de profilul de bază. La solicitări importante, secţiunea se alcătuieşte prin

sudarea tablelor groase, profilurile U şi I.

Fig. nr.7 Secţiuni compuse pentru stâlpi metalici

PLANŞEE METALICE

Planşeele metalice sunt utilizate pentru construcţiile cu un număr mare de

etaje, clădiri cu deschideri şi încărcări mari, la clădiri cu structuri metalice.

Avantajele planşeelor metalice sunt:

o Comportare buna ca diafragme orizontale.

o Permit alcătuiri constructive variate cu înălţime de construcţie mică.

o Asigură un grad înalt de prefabricare şi posibilităţi de rentabilizare.

o Sunt mai uşoare decât planşeele din beton armat.

Principalele variante de realizare a planşeelor metalice sunt prezentate în

figurile nr.8, 9 şi 10.

19

Fig.nr.8 Planşee din grinzi metalice cu elemente de umplutură rezemate pe pereţi

portanţi sau pe riglele scheletului metalic

Fig.nr.9 Planşee din grinzi metalice şi plăci din beton armat

Fig.nr.10 Planşeu din profile de tablă pentru platforme în hale industriale

20

SCĂRI METALICE

Scările metalice sunt utilizate cu precădere le construcţiile industriale cu sau

fără structură metalică.

Au o utilizare limitată pentru construcţiile civile şi social-culturale.

Fig.nr.11 Scări metalice

PEREŢII DIN TABLĂ

Pereţii din tablă se folosesc la construcţii tip sala, având deschideri mari, la

construcţii industriale cu structură din beton armat sau metalică (cadre). Se realizează

din tablă de oţel, aluminiu cutată, ondulată, plană cu grosimea de 0,5...1,5 mm,

galvanizată, electrozincată sau acoperită cu lacuri protectoare.

Pereţii pot fi simplii (la depozite, ateliere) sau tip sandviş incluzând o

termoizolaţie şi bariere de vapori. Fixarea de elementele structurale se face prin

prindere cu suruburi de o reţea din pane realizate din oţel sau lemn, dupa caz.

21

Fig.nr.12 Perete din tablă de oţel

BUIANDRUGII METALICI

Buiandrugii metalici se execută din profile laminate I sau U solidarizate prin

buloane sau etrieri şi înglobate în zidărie sau beton.

Se folosesc la bordarea superioară a golurilor din pereţii portanţi. Pentru

evitarea coroziunii, profilele metalice se vopsesc cu vopsea pe baza de minium de

plumb.

La înglobarea în zidărie se tencuiesc după aplicarea unei plase de rabiţ sudată

în puncte de profile metalice.

ACOPERIŞUL

Sarpantele din metal se realizează din grinzi cu zăbrele (ferme) spaţiale

contravântuite şi sunt indicate la clădiri cu deschideri mari (Sali de sport, pavilioane

expoziţionale) şi la hale industriale.

În condiţiile actuale, acoperirea deschiderilor mari se face economic cu sisteme

suspendate la care indicii tehnico-economici sunt favorabili. Reducerea importantă a

greutăţii proprii a elementelor de acoperiş face acoperişul, în ansamblul său, sensibil

22

la acţiunea dinamică a vântului. O structură deosebită, cu acoperiş autoportant cu

elemente de învelitoare, din panouri sandviş de tablă de oţel galvanizată şi miez

termoizolant din spumă rigidă poliuretanică s-a realizat la o construcţie din Hanovra

(fig.nr.13).

a - sectiune transversală; b - elemente metalice sandviş, c-detaliu de element sandviş; d-detaliu de îmbinare a elementelor sandviş; 1-tablă din oţel inoxidabil ; 2-riglă din lemn; 3-spumă din mase plastice,

Fig.nr.13 Acoperiş autoportant cu elemente tip sandviş

TÂMPLĂRIA METALICĂ

Tâmplăria metalică (ferestre, uşi, vitrine, luminatoare), poate fi realizată în

diferite variante constructive şi se utilizează pentru spaţii industriale, comerciale şi la

construcţii social-culturale.

Pot fi utilizate profile obişniute laminate din oţel, profiluri din tablă îndoită la

rece tip TN, din tablă ambutisată sau din profile plane, cutate sau ondulate din

aluminiu. Figurile alăturate arată câteva variante constructive de tâmplărie metalică.

23

Fig.nr.14 Fereastră dublă din profile de aluminiu

Fig.nr.15 Fereastră dublă din profil laminate obişnuite

Rostrile din tâmplărie şi spaţiul în care se poziţionează aceasta se trateaza cu

spună poliuretanică rigidă, asigurându-se o fixare bună şi o etanşare perfomantă la

acţiunea factorilor din mediul ambiant.

Pentru spaţii comerciale, în locul tâmplăriei de lemn, se poate utiliza şi

tâmpăria din PVC care conferă ansamblului construit condiţii de confort sporite şi

estetică deosebite.

24

a, b, c - cu o singura foaie; d - cu două foi ; f - cu două foi şi termoizolatie ignifugată

g - uşă metalică pentru clădiri de locuit ; h - idem g, pe toc metalic şi foaie din lemn

i - uşa cu toc şi ramă metalica cu tăblii din lemn

Fig.nr.17 Uşi metalice

STRUCTURI METALICE Tipuri şi domenii de utilizare

Structurile metalice se utilizează la construcţiile industriale şi agrozootehnice

de tip industrial acolo unde procesele tehnologice o impun. O largă întrebuinţare o au

şi la realizarea construcţiilor inginereşti: rezervoare, turnuri de telecomunicaţii,

silozuri, poduri pentru căi de comunicaţie, estacade pentru instalaţii.

Având în vedere proprietăţile menţionate, alegerea soluţiilor constructive ce

folosesc drept material principal de construcţie metalul, depinde atât de natura

25

condiţiilor de exploatare cât şi de rezultatele analizei comparative prin calculul de

eficienţă economică cu alte materiale de construcţie.

Structuri metalice cu ferme şi stâlpi cu mai multe deschideri

Structuri metalice cu ferme ţi stâlpi

a) deschidere şi legături rigide între ferme şi stâlpi. b) legătura articulată fermă – stâlp ; c) legătură articulată fundaţie stâlp

Fig.nr.17 Structuri metalice

26

BIBLIOGRAFIE

o Construcţii. Elemente generale pentru cadastru. Gabriela Ecaterina Proca.

Editura Matrix Rom Bucureşti. 2002.

o Construcţii. Subansambluri constructive. Mirel Florin Delia. Editura Matrix Rom.

Bucureşti. 2004.

o Construcţii. Alcătuiri constructive ale principalelor subansambluri. Mihai

Manole. Editura Matrix Rom Bucureşti. 2001.

o Cum concepem construcţiile civile. Alexandru Ciornei. Editura Junimea.

o Ghid pentru autorizare, execuţie şi recepţia locuinţelor proprietate personală.

Asociaţia Femina 2000. Piatra Neamţ. Martie 2004.

o w.w.w.icase.ro

o w.w.w.construcţii.ro

o w.w.w.amvig.ro

o w.w.w.mobinstal.ro

o w.w.w.sporulcasei.ro

27

ANEXE

scari

28

PERETI DIN ELEMENTE METALICE

Balustrade din inox

29

ACOPERISURI DIN TABLA

30

acoperis din tigla metalica

31

Materiale metalice pentru instalatii

Ţeavă de cupru rezistentă la coroziune pentru toate tipurile de instalaţii

GRUPUL ŞCOLAR „ NICOLAE BALCESCU” Nr. ______ din _________

OLTENITA

PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ

NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: ACOPERISURI TIP-TERASA ÎNDRUMĂTOR: Prof. Niculescu Emilia

Elev: Clasa: a XII a I

- 2007 _ 2008 -

1

2

CUPRINS

1. ARGUMENT 2 . ACORERISURI

2.1. Notiuni generale 2.2. Clasificarea acoperisurilor

3. ACOPERISURI TIP-TERASA 3.1. Clasificarea acoperisurilor terasa 3.2. Elemente componente ale acoperisurilor terasa 3.3 Materiale pentru realizarea elemetelor componente ale acoperisurilor terasa 3.4. Rezolvari la nivelul teraselor 3.5. Rezolvari ale structurii teraselor 3.6. Tehnologie de executie 3.7. Terase cu destinatii speciale 3.8.Accesorii necesare pentru functionarea corecta a terasei

4. BIBLIOGRAFIE

5. ANEXA IMAGINI - ACOPERISURI TERASA

3

1. ARGUMENT

Orice clădire este alcătuită din elemente structurale (de rezistentă ) si nestructurale. Elementele structurale au roluri bine definite, iar împreună formează structura de rezistentă a clădirii. Elementele structurale asigură rezistenta, rigiditatea si stabilitatea clădirii . Acestea sunt: - elemente de rezistentă verticale, - elemente de rezistentă orizontale, - elemente de contravintuire. Elementele de rezistentă verticale preiau actiunile verticale gravitationale sau orizontale (seism, vânt) si le transmit către fundatii. Aceste elemente pot fi stâlpi, diafragme, pereti structurali. Elementele de rezistentă orizontale preiau actiunile verticale gravitationale si le transmit elementelor de rezistentă verticale. Aceste elemente pot fi planseele, grinzile. Elementele de contravintuire preiau actiunile orizontale si le transmit până la fundatii, asigură rigiditatea si stabilitatea clădirii. Elementele nestructurale (despărtitoare) sunt cele de închidere, de compartimentare, care nu fac parte din structura de rezistentă a clădirii. În constructiile civile sunt multe tipuri de structuri dar cele mai des utilizate sunt următoarele: structuri tip cadre si structuri tip pereti structurali. Alegerea tipului de structură se realizează după următoarele criterii: - materialele utilizate (beton, cărămidă, metal, lemn); - planul de arhitectură, (forma casei, deschiderile, mărimea golurilor, regimul de înăltime etc.) - costuri.

Acoperisuri - elemente de constructii ce acopera cladirile izolandu-le de mediul extern. Acoperisuri cu forme diferte, adaptate cerintelor, compuse din structura de rezistenta si invelitoare. Materiale utilizate la alcatuirea structurilor de rezistenta pentru acoperisuri: panouri si plansee din beton armat, schelet din lemn sau metalic: astereala, capriori, cosoroaba, grinzi, popi. Materiale impermeabile utilizate la invelitori, ce permit scurgerea cu usurinta a apei de pe acoperis si izolarea cladirii de factorii externi: folii anticondens, elemente de termoizolatie, membrane hidroizolatoare, membrane bituminoase, vata de sticla, tigla ceramica, sindrila, sindrila bituminoasa, invelitori din diferite tipuri de tabla, placi azbociment, jgheaburi, burlane, coame, sisteme de drenaj, sisteme pluviale. Echipamente accesorii pentru acoperisuri: suruburi pentru montaj tigla si tabla. Acoperisurile se pot clasifica astfel: - acoperisuri reci ventilate - acoperisuri calde neventilate - acoperisuri calde ventilate.

Acoperisurile reci ventilate sunt cele care se folosesc la închiderea podurilor. Se realizează astfel un spatiu ce comunică cu exteriorul fie prin spatii deschise sau prin permeabilitatea învelitorii la aer. De obicei aceste acoperisuri sunt cu pantă mare, au învelitori din tiglă sau tablă si sunt utilizate în scopuri gospodăresti.

4

Rolul acestor acoperisuri este de a ventila aerul din interiorul podului si de a mentine acoperisul uscat. Pe timp de vară, datorită radiatiilor solare, invelitorile devin mai calde decât aerul înconjurător. De aceea, prin intermediul acestui pod aerul cald este mereu ventilat si efectul de supraîncălzile dispare. Iarna, la învelitorile normale, datorită temperaturii ridicate de la ultimul nivel, apare o topire prematură a zăpezii de pe constructie, apa în contact cu aerul rece îngheată si poate provoca pagube. În cazul podului ventilat aceste fenomene dispar. Acoperisurile calde neventilate se caracterizează prin faptul că sunt fără pod sau alt spatiu prin care ar putea circula aerul sub învelitoare. Aceste tipuri de învelitori se reazemă direct pe elementul portant al clădirii (planseu) si sunt prevăzute cu izolatii continue hidrofuge. Pe timp de vară, sub influenta razelor solare, aceste tipuri de acoperisuri se încălzesc mai puternic. Deoarece aceste tipuri de acoperisuri nu respiră, sunt mai expuse la condens. Pe timp de iarnă, apa infiltrată îngheată si astfel apar fisuri, ducând la distrugerea elementelor componente ale acoperisului si, cel mai grav, poate duce la distrugerea elementelor structurale pe care stă acoperisul. Pentru a îndepărta apa de pe acese acoperisuri se realizează o pantă din materiale usoare. Stratul de pantă se dispune sub izolatia termică unde nu este supus la variatii mari de temperatură. Se dispune si o barieră de vapori, cum ar fi carton bituminat, sau fibră de sticlă în două straturi de carton bituminat. Izolatia termica are un rol important în aceste tipuri de acoperisuri: - limitează pierderile de caldură - reduce variatiile de temperatură ale structurii de rezistentă - se evită astfel fenomenul de condens Termoizolatia trebuie să îndeplinească unele conditii: - să fie rigidă pentru a nu se tasa la greutatea straturilor superioare - să nu îsi modifice proprietătile la temperaturi relativ ridicate sau scăzute - să nu prezinte spatii libere la îmbinări - să nu permită acumularea apei La aceste tipuri de acoperisuri învelitoarea trebuie să asigure următoarele cerinte: - să fie hidrofugă si să fie continuă pentru a nu permite infiltratiile de apă - să reziste la temperaturi foarte ridicate sau scăzute - să reziste la actiuni mecanice sau la presiuni locale accidentale. In cazul teraselor circulabile protectia hidroizolatiei se realizează prin plăci sau dale de beton sau mozaicate ce permit pătrunderea apei prin rosturile dalelor dar aceasta se elimină în mod controlat prin guri de scurgere. Acoperisurile calde ventilate sunt asemănătoare cu acoperisurile calde neventilate si se diferentiază prin prezenta unor spatii deschise care prin ventilarea aerului antrenează vaporii de apă, conducându-i spre exterior, eliminindu-se astfel fenomenul de condens.Din punct de vedere termic, canalele de circulatie a aerului influentează foarte putin.

5

2 . ACORERISURI

2.1. Notiuni generale

Acoperisul este subansamblul constructive care,,inchide”cladirea sau parti din cladire,la partea superioara cu scopul de a proteja mediul interior al cladirii de variatii de temperatura, umiditate,vant,ploaie,etc.

2.2. Clasificarea acoperisurilor

Rezolvarea acoperisului poate fi: -distincta in cadrul constructiei -nedelimitata de subansamblul inchiderii exterioare(cupole,structuri hiperbolice,retele reticulare,structuri gonflabile).

• Din punct de vedere structural,acoperisul poate fi: -rezolvat cu o structura proprie de rezistenta care poate fi:o structura spatiala(denumita sarpanta fig. a),pe cabluri(fig.b),reticulara(fig.c) -sustinut de elemente structurale ale cladirii:planseu(fig. d),grinzi(fig.e),profile de tip stalpi (fig.f)

6

• In functie de forma arhitecturala,acoperisurile pot fi: -cu suprafete plane si inclinate ; -curbe; Forme de acoperisuri a)cu suprafete plane b)bolti c)cupole d)conoizi e)paraboloizi hiperbolici

Acoperisuri speciale: a)copertine tip consola b)structura tip peron c)cupola cu placa cutata d)acoperis suspendat e)tip sa cu stalpi ancorati f)panza precomprimata din beton g)tip cort

7

• Functie de valoarea pantelor , acoperisurile cu ape plane inclinate pot fi : - inclinate , cu panta mare ( 21 .. 150% ); - medie ( 8.. 20 % ); - plate , cu pante mici , terase ( 1,5 ...7 % ).

• Din punct de vedere higrotermic acoperisurile pot fi: -duble:contin in alcatuirea lor un spatiu de aer ,de dimensiune mare,mediu sau mic volumul de aer este denumit pod iar daca daca spatiul este amenajat pentru locuire poarta denumirea de mansarda -multistrat,cu straturi dispuse succesiv:rezulta prin dispunerea succesiva,unul peste celalalt,a straturilor necesare;adesea mai sunt denumite si terase.

• Din punct de vedere higrotermic,acoperisurile pot fi: -ventilate:la care surplusul de umiditate provenit din divrse surse,existent in structura acoperisuluiu este relativ controlat(sub raport viteza)si dirijat(sub raport sens);catre exterior acoperisul mai este denumit si ,,rece”,desi adesea ofera cel mai bun confort;sunt associate acoperisurilor duble -neventilate,fata de solutia anterioara,valoarea vitezei aerului si cantitatea de umiditate evacuata din structura acoperisului sunt extrem de mici;mai sunt denumite si calde

8

3. ACOPERISURI TIP-TERASA

3.1. Clasificarea acoperisurilor terasa

Acoperisurile cu pante reduse terase isi gasesc in arhitectura contemporana largi domenii de aplicare atat la cladiri de locuit social-culturale,cat si la cele industriale . Acoperis cald neventilat -cu scugerea apei in exteriorul cladirii -cu scurgerea apei prin interiorul cladirii Acoperis cald ventilat -acoperis cald ventilat cu deflectoare Acoperis rece cu strat de aer ventilat -acoperis rece cu strat de aer ventilat pe inaltimea structurii de rezistenta

9

Acoperisurile-terasa pot fi:circulabile sau necirculabile : Acoperis terasa circulabila Acoperis terasa necirculabila

10

Acoperisurile in general,peste incaperile incalzite se pot grupa in: -acoperisuri care nu cuprind straturi de aer ventilat(acoperisuri-terasa compacte si aerate de straturile de dufuzie ale vaporilor -acoperisuri care cuprind un strat de aer ventilat (acoperisuri-terasa cu canale sau acoperisuri cu pod tehnic ori pod folosibil. Acoperisurile terasa trebuie astfel alcatuite incat sa asigure evitarea deformarii,fisurarii planseului si elementelor verticale portante sub actiunea diferentelor mari de temperature (necesara limitarea acestora la 30grade C).

11

Solicitarile asupra acoperisurilor-terasa pot fi din exteriorul sau interiorul cladirii si anume: -apa din precipitatii -actiunea razelor solare -variatiile de temperature -actiunea vantului si a zapezii -actiunea incendiilor -circulatia ocazionala(in timpul reparatiilor)sau permanenta a oamenilor -din interior,actioneaza umiditatea ridicata a aerului

3.2. Elemente componente ale acoperisurilor terasa

Acoperisuri calde tip-terasa Aceste acoperisuri au o alcatuire complexa,reazama direct pe planseul de rezistenta si se prevad cu izolatii hidrofuge continue. La acest tip de acoperis hidroizolatia se amplaseaza peste stratul de termoizolatie,constituind o puternica bariera contra vaporilor care au tendinta de a condensa in interiorul termoizolatiei. Elemente componente ale acoperisului-terasa sunt: -planseul,elementul de rezistenta -beton de panta(in cazul planseului orizontal) -stratul de egalizare,in special la straturile prefabricate -bariera de vapori -termoizolatia -protectia termoizolatiei -suportul hidroizolatiei -hidroizolatia -protectia hidroizolatiei -suportul pardoselii(acoperisuri circuilabile) -stratul de uzura

12

13

3.3 Materiale pentru realizarea elemetelor componente ale acoperisurilor terasa

Acoperisul-terasa este alcatuit din materiale cu caracteristici fizico-mecanice diferite. *Planseul:este elementul de rezistenta al acoperisului-terasa,preia incarcarile permanente,climatice si utile;este alcatuit din beton armat monolit sau prefabricat. *Stratul de egalizare:niveleaza suprafata planseului,se realizeaza din mortar de ciment,din ciment sau din nisip grauntos bine nivelat. *Bariera de vapori:se exuta din pelicule din vopsele pe baza de ulei in,bitum taiat aplicat in 2 straturi etc *Stratul de echilibrare a presiunii(strat de dufuzie):se realizeaza din carton bituminat perforat blindat cu nisip grosier ssau impaslitura di fibre de sticla bituminata perforata. *Stratul termoizolant:sporeste rezistenta termica a acoperisului terasa pentru a satisface necesitatile cerute de climatul interior si economia de energie in exploatare. *Protectia stratului de termoizolatie contra umiditatii provenite din betonul de panta se realizeaza din carton bituminat cu marginile lipitesau bitum aplicat prin vopsire. *Betonul de panta,incarcare moarta suplimentara,este recondabil sa se execute din beton usor,din zgura sau granulit pentru a contribui si la izolarea termica a acoperisului. *Suportul hidroizolatiei:se realizeaza dintr-un strat de mortar de ciment de 2-3cm grosime. *Hidroizolatia:se exuta din carton bituminat,panza bituminata,impaslitura de fibre de sticle bituminata(support imputrescibil)lipite cu bitum. *La terasele circuilabile suportul pardoselii poate fi realizat in functie de intensitatea circulatiei,dintr-un strat de nisip de rau sau in cazul unei circulatii foarte intense dintr-o sapa de mortar armata.

14

3.4. Rezolvari la nivelul teraselor

In general acoprisul tip-terasa,este o solutie preferabila pentru cladirile cu regim mare de inaltime ori pentru in care se urmareste desfasurarea unor activitati cu destinatii speciale(dicoteci,restaurante,cofetarii,vizionare panoramica etc). Acoperisul terasa se poate realiza cu pante directionate catre: -exterior(catre fatadele si frontoanele cladirii) -interior(dinspre fatadele si frontoanele cladirii)

15

Situatia in care acoperisul terasa este rezolvat cu pante exterioare este mai rar intalnit datorita problemelor specifice pe care le implica,si anume: -de cele mai multe ori coloanele colectoare sunt mascate de elemente proiectoare speciale;interventia la o coloana colectoare este o operatie extrem de pretentioasa deoarece implica lucrari care se desfasoara la inaltime: -demontarea elementelor de mascare -efectuarea lucrarilor de reparatii ale coloanei de colectare -montarea elementelor de mascare -refacerea finisajului cladirii pe intreaga fatada -coloanele colectoare sunt,,reci”si din acestpunct de vedere necesita operatii de interventie mai numeroase decat coloanele,,calde”(situate la interior) Acest pe terasa poate fi unul de tip:-ocazional -normal Accesul ocazional pe terasa se poate realiza prin: -elemente de tip chepeng -scari amplasate la exteriorul cladirii Accesul normal pe terasa se poate realiza prin: -scari cu pante normale,sistem de elevatoare -in mod direct(atunci cand terasele sunt amplasate la acelasi nivel impreuna cu alte functiuni interioare) Dupa frecventa si intensitatea circulatiei de la nivelul terasei,acestea pot fi de tip: -circulabile -necirculabile Terasele circulabile au pante de proiectare cuprinse intre 2-7%(valoarea maxima rezultand din conditia de a oferi siguranta la circulatie pet imp de iarna,in conditii de polei) Terasele necirculabile au pante de proiectare cuprine intre 2-5%(valoarea maxima fiind impusa de conditia de stabilitate al lucrarilor existente la nivelul terasei sub regim hidrologic) Satisfacerea functiunilor associate acoperisului impune realizarea la nivelul teraseia unor lucrari de tip: *goluri: -de tip intranduri:gurile coloanelor de colectare a apelor meteorice -de tip iesinduri:canale de ventilare,cosuri de fum,caciuli de ventilare a coloanelor de colectare a apei menajere,chepenguri,deflectoare etc *lucrari specifice de tip:atic,casoaie,rosturi etc

16

*Etanseitatea suprafetei terasei Calitatea acestei lucrari depinde de multi factori:de materialele utilizate,de tehnologia adoptata,de gradul de calificare al muncitorilor etc.Sistemul ridica multe probleme sub aspectul gradului de etanseitate obtinut,al duratei relativ scazute privind stabilizarea lucrarii in timp ceea ce implica necesitatea efectuarii de lucrari suplimentare pentru etanseitatea legaturii cu tubul collector. In functie de destinatia terasei aceasta protectie se poate realiza in doua variante: -tip caciula(parafrunzar):pentru terase necirculabile -tip gratare:pentru terase circulabile 1.Aticul:este elementul de constructie executat in planul fatadei,la nivelul acoperisului. Aticul poate lipsi sau poate exista(in aceasta situatie trebuie rezolvat astfel incat sa confere siguranta persoanelor ce desfasoara diverse activitati la nivelul terasei).Din punct de vedere al tehnologiei folosite la executie,aticul poate fi: -de tip prefabricat:se realizeaza din beton armat de grosime minim 10cm -monolit:se realizeaza din beton armat -din zidarie;datorita actiunilor specifice ce apar in cazul actiunii seismice la nivelul terasei se va folosi numai o zidarie portanta realizata din caramida plina presata si avand grosimea de minim 25cm;aceasta zidarie este prevazuta cu stalpisori si centura din beton armat,amplasata la partea superioara de minim 25x25cm.Inaltimea minima a aticului este de 30cm in cazul teraselor necirculabile si de 90cm la terasele circulabile,valoare masurata de la ultimul strat al terasei.

2.Rosturile sunt existente la nivelul terasei si pot indeplini diferite roluri: -antiseismic -de preluare a efectelor de dilatare\contragere In cazul terasei circulabile rostul existent intre suprafata de circulatie si atic se prefera sa fie acoperit cu un material realizat din aluminiu.

3.Deflectoare(aeratoare):au rolul de,,guri de evacuare”a umiditatii din structura terasei amplasate in campul acoperisului . Sunt necesare daca distanta de la gura de colectare la atic depaseste 10cm ori daca suprafata de colectare depaseste 100mp.

17

3.5. Rezolvari ale structurii teraselor

In functie de pozitia termoizolatiei in raport cu hidroizolatia,terasele se clasifica in: -clasice,termoizolatia este protejata de hidroizolatie -inverse,termoizolatia vine in contact direct cu mediul exterior In functie de materialul termoizolator folosit,terasa clasica poate fi: -cu termoizolatie de grosime constanta:b.a.,vata minerala,polistiren celular, spuma poliuretanica rigida -cu termoizolatie de grosime variabila(materiale in vrac):granulit,zgura de termocentrala,perlite de granulit etc.

18

Structura suport a terasei Structura suport a terasei poate fi planseul de la ultimul nivel realizat din beton armat, metal etc,dar poate fi si o structura speciala pentru acoperis.Natura materialului de baza din care se realizeaza structura suport a terasei,sistemul constructive si tehnologic introduc particularitati ce impun alcatuiri specifice ale structurilor terasei datorate comportarii: -higrotermice -structurale:o deformata a structurii support a terasei peste valorile admisibile duce la aparitia fenomenului de baltire ce favorizeaza rupera hidroizolatiei. Vaporii de apa existenti in structura terasei pot proveni: -de la elementele de constructie puse in opera prin tehnologii umede(planseul din beton armat,betonul de panta,sapa etc)si care au o umiditate in exces ca urmare a reducerii timpului de realizare al terasei -datorita conditiilor meteorologice -din mediul interior cladirii,datorita explatarii -datorita neetanseitatii hidroizolatiei -din umiditatea axcesiva a termoizolatiei ce urmeaza sa fie pusa in opera In cadrul teraselor inverse,vaporii de apa existenti sub hidroizilatie pot fi eliminati: -in interiorul cladirii -in solutie mixta:in interiorul cladirii pe la atic,prin deflector Interventiile efectuate la terasele inverse aflate in exploatare au aratat ca existenta unei umiditati sub hidroizolatie nu ridica probleme in sensul deprecierii performantelor terasei(cantitatea vaporilor de apa acumulata in interiorul terasei este foarte mica ea

19

putandu-se elimina fara probleme in timpul sezonului cald cand sensul difuziei vaporilor de apa este de la exterior catre interiorul cladirii);masuratori experimentale au aratat ca aceata eliminare a vaporilor de apa de la terasa spre interiorul cladirii se realizeaza chiar si in timpul sezonului rece;datorita diferentei de temperatura se formeaza un circuit:vapori de apa(planseu,beton de panta),in sens ascendant-picatura de apa(fata inferioara a hidroizolatiei)-vapori de apa(plan- seu,beton de panta)in sens descendent. In cazul adoptarii de tip terasa inversa singurul material termoizolant ce se poate folosi este polistirenul celular ecruisat,acesta fiind practic impermeabil la picatura de apa. *Polistirenul:utilizarea acestui material este conditionata de principalele dezavantaje pe care le prezinta,astfel: -nu rezista la solventi organici(uleiuri minerale etc) -este un material atacat de flacara,necesita masuri speciale de protectie in cazul utilizarii de tehnologii calde la nivelul terasei -este atacat de rozatoare *Hidroizolatia Bitumul de tip APP poate fi folosit si in conditiile climatice specifice ale tarii noastre,alege- rea lui insa trebuie efectuata cu mult discernamant spre exemplu se poate folosi:la terasele inverse,la terasele gradina,ca bariera contra vaporilor etc.Armatura hidroizolatiei poate fi constituita si din folie de Aluminiu sau Cupru de 0,08mm grosime.Armatura metalica este recomandata de producatori,a se utiliza in special pentru: -terase vegetale,gradina,circulabile rutier -aplicarea pea tic si in special in lungul aticului,reducand astfel numarul de zone de lipituri In functie de destinatie terasa poate fi; -necirculabila:implica desfasurarea unor activitati de tip reparatii ori montarea unor obiecte mici -circulabila,de tip: *pietonal:implica desfasurarea unor activitati comune(restaurante,baruri,discoteci,cofetarii etc)ori particulare rezultate ale cladirii in special in zonele de retragere ale cladirii pe inaltime *rutier:intalnite in special in zona garajelor,parcarilor etc -de tip special:vegetala,gradina,piscine,cu functiuni multiple etc In cazul teraselor necirculabile,materialele cel mai des folosite sunt: -materiale pe baza de piatra:nisip,strat de pietris,paiete de ardezie colorate,paiete de basalt etc -materiale metalice:foaie de Aluminiu ori Cupru,adesea caserata,folosita cu rol reflectorizant;solutia este des recomandata pentru protectia aticului,a casoaiei,chepengului etc -vopsea reflectorizanta,vopsea acrilica,emulsie bituminoasa aluminizata aplicata prin pensulare Solutiile cele mai utilizate in rezolvarea terasei circulabile de tip pietonal sunt dalele prefabricate tip pavele: -realizate din materiale naturale ori compozite pe baza de piatra si aplicata pe un strat de baza (sapa,pietris etc)

20

-realizat din beton vibrat,lemn sau dale ceramice,pe support continuu-firma SOPREMA si aplicate pe un sistem de platouri reglbile de 15-20cm inaltime -pavele din cauciucuri expandate In procedeul de exploatere al terasei circulabile sunt interzise activitati generatoare de foc sau a acelor activitati care pot duce contactul invelitorii cu lichide(in special lichide tip solventi ce ataca chimic hidroizolatia) Pentru terasele circulabile este fundamental ca stratul de circulatie sa fie,,oprit’’in apropierea ,,marginilor”-stratul ultimo trebuie sa fie,,separat”de,,margini”printr-un strat elastoplastic(pietris,masticuri bituminoare etc)care sa poata prelua eforturile de dilatare –contractie care apar la nivelul acestor straturi. In solutia clasica a unei terase circulabile rutier,stratul de uzura se poate realiza din beton slab armat sau covor asfaltic si poate avea grosimi de 15-40cm functie de intensitatea si ,,greutatea”turismelor participante la traffic Terasa inversa Dintre avantajele pe care le confera terasa inversa comparativ cu terasa clasica,se pot enumera urmatoarele: -simplitatea executiei -simplificarea structurii terasei -durata redusa de executie

3.6. Tehnologie de executie

Conditii de executie. Stratul – suport al planseului trebuie sa aiba o planeitate suficienta. Acest lucru este necesar pentru ca, ulterior, sa nu se incarce inutil cu straturi de egalizare. In cazul denivelarilor, se executa o sapa de egalizare. Straturile de termoizolatie, realizate din beton usor turnat, sunt intrerupte din loc in loc de rosturi, umplute ulterior cu mastic bitumat. Termoizolatia executata din materiale in vrac se face in straturi de 10 cm, fiind indesate cu maiuri usoare. Placile semirigide de vata minerala -termoizolatie estetica - se aseaza fara rosturi, iar pentru evitarea unei tasari excesive a termoizolatiei si a umezirii, stratul de protectie (mortar de ciment) se asterne odata cu aplicarea termoizolatiei. Pentru evitarea umezirii termoizolatiei, cauzata de precipitatiile atmosferice, este necesar ca: • acest strat sa se aplice in fasii transversale pe latimea cladirii; • suprafata fasiilor sa fie astfel aleasa, incat sa existe conditiile de acoperire a termoizolatiei cu o hidroizolatie;

21

• in timpul executiei, suprafata acestui strat se va acoperi provizoriu cu cartoane bitumate sau folii de polietilena. Pe stratul termoizolator rigid sau elastic circulatia este interzisa. In cazul planseelor cu pod, termoizolatia (granulit, saltele de vata minerala, placi b.c.a. sau polistiren celular) se va acoperi cu un carton simplu, pentru a se evita umezirea – la podurile necirculabile – si cu o sapa de beton slab armat – la podurile circulabile. Termoizolatia din placi de b.c.a. se aseaza cu rosturi stranse pe un pat de nisip sau mortar, pentru a nu deteriora bariera de vapori. Termoizolatia din placi de polistiren celular se aplica pe bariera contra vaporilor, prin lipire continua cu un strat de bitum cald . Avand in vedere rezistenta mica a polistirenului celular la temperaturi inalte, hidroizolatia se aplica prin intermediul unui strat de difuzie a vaporilor, dupa ce placile de polister au fost acoperite, inaintea montarii pe acoperis, cu o pelicula din mortar de ciment cu aracet. Alta solutie ar fi ca placa de polistiren celular sa fie acoperita prin lipire in prealabil cu un strat al hidroizolatiei. Deflectoarele, care realizeaza comunicarea stratului de aer ventilat cu exteriorul, se distribuie uniform, pentru a ventila o suprafata de 10x10 m. Deflectoarele realizeaza legatura straturilor de difuzie cu atmosfera exterioara.

Racordarea invelitorii.

Invelitoarea acoperisurilor-terasa se va racorda: • cu elementele verticale ale acoperisului la gurile de scurgere; • la rosturile de deformatii. In cazul racordarii si etansarii hidroizolatiei cu elementele verticale, trebuie sa se aiba in vedere, in primul rand fixarea si protejarea hidroizolatiei verticale, si, in al doilea rand, inchiderea rostului la marginea izolatiei . Peste hidroizolatia aticului, care parcurge suprafata verticala si orizontala a acestuia, se prevede o plinta si o copertina din beton armat, care, la terasele necirculabile, se acopera cu o pazie de tabla zincata. Plinta se realizeaza din mortar armat cu plasa de rabit si o retea de fier beton. La partea superioara a parapetului, hidroizolatia se fixeaza prin introducerea in rostul zidariei. Plinta de protectie a hidroizolatiei verticale se poate ancora in copertina. Racordarea hidroizolatiei la gurile de scurgere , care reprezinta legatura intre invelitoarea terasei si burlanele interioare, se realizeaza cu deosebita atentie, deoarece in acest loc al terasei se trece de la curgerea libera la curgerea etansa. Etanseitatea perfecta in jurul conductei se obtine cu: tabla subtire de plumb, panza impregnata, bitum sau mastic bituminos, care fac legatura intre conducta interioara de scurgere si hidroizolatia curenta a terasei. Aceste materiale se muleaza in forma de palnie si sunt presate, cu ajutorul unui inel, in gura de scurgere. Ultimul strat al hidroizolatiei se aplica peste flansa orizontala. In cazul terasei necirculabile, la nivelul ultimului strat de izolatie hidrofuga se monteaza in stut un guler de tabla zincata cu sectiunea de cornier, de care este fixat un gratar de sarma zincata. Racordarea hidroizolatiei la rosturile de deformatii trebuie astfel rezolvata, incat sa permita deplasarea relativa a celor doua tronsoane de cladire, dar totodata sa nu introduca tensiuni in stratul de hidroizolatie. La terasele necirculabile, rostul se rezolva prin executarea unor reborduri pe care se ridica hidroizolatia. Acest strat se executa cu o bucla si se aplica pe un strat de mortar de ciment, obtinut cu scafe rotunjite. Acoperirea rostului se realizeaza cu piese prefabricate sau cu tabla galvanizata, asigurand scurgerea apelor direct pe terasa.

22

Rostul de deformatii, la terasele circulabile, trebuie sa fie de nivel, iar continuitatea hidroizolatiei se asigura prin foi metalice care au, in dreptul rostului, prevazuta o bucla. Aceasta bucla, asigura un spor de lungime in cazul dilatarii rostului, astfel incat sa nu se produca solicitari in hidroizolatie.

23

3.7. Terase cu destinatii speciale

*Terasa vegetala si terasa gradina sunt utilizate tot mai mult in ultimul timp datorita avantajelor pe care le ofera: -sunt ecologice -ofera un aspect estetic deosebit -necesita intretinere simpla -au inertie termica mare -sunt bune izolatoare fonic Stratul vegetal se realizeaza in general din humus sau turba si este rezolvat sub forma de casoleta sau paletizat pentru a putea fi usor de inlocuit sau indepartat.Stratul vegetal poate fi de 20-30cm la terasa vegetala si de 120-150cm la terasa gradina. Terasa gradina poate contine inclusiv arbusti.Sunt prevazuti in sistem casoleta armata cu plasa si ancorata in stratul vegetal.Se impune ca straturile 10,9 si 8 sa fie rezolvate in conformitate stricta cu documentatia tehnica,in caz contrar straturile vegetale retin o cantitate mare de apa si conduc la supraincarcari necontrolate ale placii de planseu.

24

*Terase cu functiuni multiple: Suprafete diverse din cadrul terasei sunt proiectate sa satisfaca functiuni diferite(circulabilabila,gradina etc)pe toata durata de exploatare sau pe durate extreme de mari.

3.8.Accesorii necesare pentru functionarea corecta a terasei

-Profil prefabricat de record,echer de intarire sunt utilizate la atic,pereti,chepeng pentru a evita aparitia unghiurilor periculoase ce favorizeaza dezvoltarea liniilor de rupere

-Garguie,barbacane,racorduri,pieptene,canale cu gratar au rolul de a asigura o cat mai buna functionare a sistemului de colectare si dirijare a apelor meteorice

-Dispozitive de evacuare a fumului si a caldurii;sunt folosite in special la cladirile tip hala si sunt actionate electric,iar capacul este realizat din policarbonat.

25

-Cupole Sunt folosite pentru iluminarea naturala a spatiilor interioare;sunt realizate din structura metalica si metracrilat sau policarbonat si are inaltimi de la 1,40pana la 3,40m si diametre 3,40-10,0m.

4. BIBLIOGRAFIE

Constructii : Elemente generale pentru cadastru. Autor : Gabriela Ecaterina Proca. Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2002 Constructii : Subansambluri constructive Autor : Mirel Florin Delia Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2004 Constructii : Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri Autor : Mihai Manole Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2001 Cum concepem constructiile civile Autor : Alexandru Ciornei Editura : Junimea

26

5. ANEXA

IMAGINI - ACOPERISURI TERASA

27

28

29

GRUPUL ŞCOLAR „ NICOLAE BALCESCU” Nr. ______ din _________

OLTENITA

PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ

NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU

CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: CONSTRUCTII DIN ZIDARIE ÎNDRUMĂTOR: Prof. Niculescu Emilia

Elev: COSTEA M. FLORENTINA LARISA Clasa: a XII a I

- 2008 _ 2009 -

1

2

CUPRINS I - Constructii din zidarie 1-Argument………………………………………………………...4 2-Zidaria…………………………………………………………...7 3-Elemente componente…………………………………………...7

A.Mortare...............................................................................9 B.Blocuri pentru zidarie........................................................10

4-Proprietati tehnice.......................................................................14 5-Elemente de constructie realizate din zidarie.............................15

A.Fundatii.............................................................................15 B.Pereti.................................................................................16 C.Stalpi.................................................................................22 D.Boltile si arcele……………………………………….....23 E.Scarile…………………………………………………...24

6-Alte elemente de constructie din zidarie....................................25 7-Bibliografia.................................................................................27 8 – ANEXE _ Imagini constructii din zidarie……………………27

3

1.ARGUMENT

Zidaria, ca material de constructie, a fost folosita din cele mai vechi timpuri fiind, alaturi de lemn, componenta de baza pentru realizarea locuintelor. Evolutia produselor de zidarie, utilizate la realizarea structurilor de rezistenta, a cunoscut o evolutie sinuoasa, dar în acelasi timp constanta pe piata materialelor de constructie. Este cunoscut faptul ca, înca de la începuturile „industriei constructiilor“, zidariile au avut un rol însemnat în balanta solutiilor constructive. Daca în perioadele de început, solutiile au constat preponderent în realizarea constructiilor în sisteme constructive utilizând zidaria de piatra, la ora actuala se constata o diversificare si o specializare a materialelor pentru zidarie. Unul dintre materialele de baza este liantul de legatura - mortarul. Evolutia mortarelor pentru zidarie a cunoscut practic etape clare de dezvoltare, care pot fi clasificate astfel: • mortare pe baze de argila cu adaosuri de calcare; • mortare pe baza de var hidraulic utilizate în special în perioada de înflorire a Imperiului Roman; • ultima categorie importanta este cea a mortarelor pe baza de ciment cu sau fara adaosuri. Aceasta categorie se perfectioneaza continuu aparând diverse forme de mortar ce se adreseaza unei anumite categorii de bloc de zidarie. În ceea ce priveste corpurile de zidarie, evolutia este putin diferita, formele cele mai primitive de realizare a blocurilor de zidarie au constat în realizarea de caramizi de argila „arse“ la soare. Pentru a se limita fisurarea prin contractie a argilei, s-a introdus un material de armare, constituit din paie de grâu sau orz. Acest mod de realizare a blocurilor de zidarie se mai întâlneste si astazi în zone rurale, pentru constructii de importanta redusa sau în zone cu traditie în domeniu (spre exemplu Delta si zona dobrogeana). La începutul anilor ’90, din dorinta de a construi cât mai mult, desi în faza initiala nu existau suficiente mijloace de finantare, s-au utilizat caramizi presate, numite generic „terrablocuri“. Studiile întreprinse în acea perioada au aratat ca, utilizând o argila corespunzatoare si respectând procesul tehnologic, se pot obtine materiale si, implicit, case cu caracteristici similare celor realizate cu produse ceramice. Pe masura ce societatea s-a mai maturizat si problema cutremurelor a început sa se constientizeze în rândul populatiei, notiunea de ieftin a început sa fie asociata notiunii de nesiguranta. Alternativa pe piata a fost cea a blocurilor ceramice ce aveau o traditie si o pondere însemnata pe piata materialelor de constructii, dar erau mai scumpe. Populatia percepea zidaria realizata din produse ceramice prin prisma comportarii corespunzatoare atât la cutremure, cât si în timp, si o asociase notiunii de „trainic“. Dupa o perioada de declin, în care piata a fost acaparata de produse ce permiteau o productivitate mare, în conditii industriale, se constata o noua reorientare a utilizatorilor catre structurile de zidarie. Acest lucru se datoreaza si faptului ca se doreste o personalizare a locuintei, un segment foarte important pe piata fiind ocupat de locuintele unifamiliale de tip vila. Programele de locuinte ce prevedeau realizarea de locuinte într-un ritm alert au impus pe piata utilizarea proiectelor tip si a prefabricatelor de beton, concomitent cu zidaria de BCA.

4

Acest ultim material este folosit la realizarea zidariilor de închidere si compartimentare, peretii interiori fiind realizati din fâsii de BCA. Chiar daca materialul are caracteristici termotehnice incontestabile, rezistentele mecanice sunt limitate (de cele mai multe ori sub marca 50 – minim necesara pentru ca materialul sa poata fi utilizat la constructii cu zidarie structurala, în zone seismice). Folosirea materialului în constructii se limiteaza la zidarii de umplutura si la zidarie structurala pentru constructii P+1 conform normelor în vigoare, functie de zona seismica de calcul. În aceste conditii segmentul de piata rezervat constructiilor cu structura de rezistenta realizata din zidarie structurala s-a redus practic la produsele ceramice si la produsele din beton, utilizate cu anumite precautii. Produsele ceramice utilizate pe piata româneasca se realizeaza într-o gama sortimentala impusa de cele doua standarde, respectiv, STAS 457-86 pentru caramida presata plina si STAS 5185/1,2-86 ce face referinta la caramizi si blocuri ceramice cu goluri verticale. Utilizarea tehnologiilor învechite, folosite la realizarea produselor ceramice, a condus la deficiente clare în ceea ce priveste aspectul (abateri dimensionale mari, fete si muchii curbe), dar ceea ce este foarte important se refera la realizarea de produse cu rezistente mecanice destul de reduse. Majoritatea producatorilor coborând marca spre valoarea minim acceptata C 50 (marca C100 se obtine numai la cerere în anumite fabrici si numai printr-o supraveghere a procesului tehnologic). Cresterea permanenta a costurilor energetice a condus la scumpirea foarte mult a produselor ceramice în conditiile scaderii permanente a calitatii. În conditiile de mai sus, consumatorii privati s-au orientat catre produse mai ieftine, intrând pe piata în competitie, blocurile mici din beton cu agregatele grele. Aceste produse au fost repede asimilate atât de micii întreprinzatori, cât si de firmele de constructii, datorita faptului ca nu necesita investitii costisitoare si nici conditii deosebite de fabricatie. La început, aceste produse au fost folosite fara o limitare a domeniului, atât la constructii de importanta redusa, cât si la constructiile de locuinte. Lipsa asigurarii conditiilor de confort termic a condus în mod firesc la renuntarea utilizarii la constructiile de locuinte. Pe masura ce piata materialelor de constructii s-a maturizat, la nivel guvernamental elaborându-se o legislatie specifica ce pune accentul pe asigurarea calitatii produselor si protejarea consumatorului final (proprietarul de constructii) aliniata la legislatia europeana, s-au produs mutatii majore. Acceptarea pe piata numai a produselor certificate sau agrementate a scos din competitie producatorii de materiale de zidarie ce aveau productii neconforme, nivelul calitativ al produselor crescând constant. Aplicarea legislatiei în teritoriu, prin intermediul inspectoratelor de stat, a fortat în mod pozitiv producatorii de materiale pentru zidarie sa-si asigure un sistem propriu de calitate astfel încât materialul sa aiba constanta sub aspectul proprietatilor fizico-mecanice. Masurile legislative au fost dublate de o reorientare a consumatorului care a constientizat ca pe lânga aspectul financiar conteaza foarte mult luarea în calcul si aspectul calitativ. În acest moment apar pe piata materialelor de constructii pentru zidarie doua materiale ce au acaparat si îsi disputa acest segment de piata. Este vorba de produsele de BCA pe de o parte si produsele ceramice POROTHERM pe de alta parte. Dorinta producatorilor de acaparare a unui sector de piata cât mai mare a condus la o competitie, cu efecte benefice pentru calitatea produselor si, implicit, a constructiilor realizate cu cele doua produse. Desi produsele au domenii de utilizare relativ distincte ele se intersecteaza în special pe segmentul zidariilor de umplutura si al peretilor despartitori, unde principalul competitor este rigipsul.

5

Pe fundalul dezvoltarii productiei si comercializarii celor doua produse, majoritatea producatorilor interni de blocuri ceramice au înregistrat scaderi constante ale productiei de la an la an. Au început sa apara noi producatori utilizând procedee moderne, dar a caror productie este situata în limite cantitative reduse. Nu trebuie uitat ca pe piata materialelor de zidarie si-a facut aparitia timid un nou material si anume betonul celular usor (BCU). Fara a supara pe nimeni, la ora actuala competitia pe piata materialelor pentru zidarie se da între produsele din tip BCA si principalul competitor caramizile, Porotherm. Este îmbucurator faptul ca producatorii de blocuri ceramice din România au început sa-si modernizeze fabricile de productie încercând sa recâstige segmentele de piata pierdute intrând direct în competitie. Disputa dintre competitorii puternici ne bucura si va conduce în final la aparitia pe piata a produselor calitativ superioare, raspunzând exigentelor crescânde ale utilizatorilor.

6

CONSTRUCTII DIN ZIDARIE

2. ZIDARIA Zidaria este unul dintre cele mai vechi materiale de constructie reprezentand pana in secolul XX principalul material de constructie pentru fundatii,pereti,plansee, acoperisuri,ziduri de

rijin,p duri,tuneluri. sp o Zidaria din blocuri de pamant crude, uscate natural sau arse, cunoscuta inca din mileniul III i.e.n. precum si zidaria din piatra au ramas de-a lungul secolelor materialele de baza pentru constructii.Datoria pietrei au dainuit numeroase monumente ridicate u mult timp inainte. Astfel au fost realizate mari lucrari arhitecturale :palate,temole, lucrari ingineresti, tuneluri,drumuri, lucrari militarefortarete, ziduri de sprijin si aparare. Zidaria este alcatuita din blocuri de pitra naturala sau artificiala de diferite forme si marimi, asezate dupa anumite reguli,legate intre ele cu mortar eventual legaturi metalice.

Piatra naturala reprezinta o asociatie de minerale,ea este utlizata pentru realizarea structurilor ,finisajelor interioare si exterioare, pardoselilor si in multe cazuri chiar si a acoperisurilor.

3. ELEMENTE COMPONENTE ALE ZIDARIEI Elementele componente ale zidariei sunt : -blocuri din : piatra naturala ,piatra artificiala arsa(caramida),piatra naturala artificiala nearsa (beton,pamant argilos stabilizat.) -materiale de legatura :-mortar cu diferite compozitii, agregate metalice,armaturi metalice longitudinale,adezivi. PIATRA NATURALA Piatra naturala _ fiind o roca ea reprezinta o asociatie de minerale. Piatra a fost utilizata pentru realizarea structurilor ,finisajelor interioare si exterioare,pardoselilor si in multe cazuri chiar a acoperisurilor.Afost utilizata si pentru zidari de aparare,drumuri,poduri,viaducte,sclupturi,statui etc. PIATRA ARTIFICIALA ARSA –CARAMIDA.

Fabricarea caramizilor-agila extrasa din cariera este depozitata in aer,pentru realizarea macerari faramitarea particolelor argilei dupa care se omogenizeaza.Din argila macerata ,amestecata cu nisip si alte materiale,care imbunatatesc caracteristicile argilei ,impreuna cu apa necesara se obtine un amestec .Din acest amestec ,intodus in dozare automate,iar apoi in instalatii de maloxare,va rezulta o pasta argiloasa.Fasonarea caramizilor se realizeaza din partea argiloasa comprimata de un mecanism elicoidal si trecuta printr-o filiera avand forma caramizilor. Caramizile au structura neomogenata dupa cele doua directii,marca se determina functie de directia de incarcare cu golurile verticale, incarcarea la rupere se realizeaza paralel cu golurile. Caramizile pot vea greutate de la 6,5kg pana la 50kg.

7

PIATRA ARTIFICIALA NEARSA- BETONUL. Betonul _ Principalul material de constructie . Betoanele sunt produse artificiale , materiale composite , formate din amestecuri ,bine omogenizate de :

-agregate -ciment -apa -adezivi.

Cimentul cu apa-constitue partea activa a sistemului,formeaza piatra de ciment,care consolideaza granulele de agregat intr-un monolid realizat sidurabil. Agregatele-materiale de umplutura,inert fata de ciment,reprezinta partea rigida a betonului nu influenteaza intarirea si durabilitatea. Aditivi - modifica procesul de intarire al cimentului -structura produsului -proprietatile betonului proaspat si intarit. Caracteristicile betonului depinde de : -proprietatile pietrei de ciment -compozitia,structura,textura agregatelor. MATERIALE DE LEGATURA : -mortar cu diferite compozitii -agrafe metalice -armaturi metalice longitudinale -adezivi. Zidaria in anumite cazuri poate fi realizata si fara materiale de legatura obtinandu-se « zidaria uscata ». Din zidarie pot fi realizate elemente structurale ca pereti,stalpi,bolti,arce,scari,ziduri de sprijin,diguri,baraje. Dintre dezavantaje amintim : greutatea proprie mare,consumul mare de manopera la executie,durabilitate mai mica comparativ cu alte constructii realizate din beton.

8

A. MORTARE –MATERIALE PENTRU ZIDARIE Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant,agregat,apa si aditivi cu rolul de legare a blocurilor de zudarie prin intermediul adeziunii si fiecareii realizand zidaria ca material compus,monolit. Prin intermediul mortarului se transmit si se repartizeaza mai uniform,de la un bloc la altu,eforturile in zidararie.Umplera completa s rosturilor dintre blocuri asigura o etansietate buna la ploaie, vant. MATERIALELE UTILIZATE PENTU PREPARAREA MORTARELOR. LIANTII-sunt substante minerale anorganice,in forma de pulberi,bulgari sau solutii,care,prin amestecarea cu apa formeaza o pasta care acopera,inglobeaza si leaga intre ele granulele de agregat(nisip) si care,prin inarire transforma amestecul intr-o masa piertoasa. Liantii curent utilizati sunt:ipsosul pentru constructii,varul gras,.cimentul,trasul,argilele. AGREGATELE utilizate sunt nisipurile de rau sau cariera,cu o granulozitate de maxim3,15 mm. APA utilizata la mortare,prin amestecare cu liantul,inlesneste procesele chimice care insotesc intarirea matricii mortarului.Adaosul de apa este influentat de natura suportului,agregat,liant,aditivii din masa mortarelor,lucrabilitate precum si de unele cerinte de performanta a zidariilor. ADITIVII introdusi in mortare modifica particularitatile mortarelor proaspete si apoi a celor intarite, dupa necesitati tehnologice sau de dutabilitate a zidariilor.Astfel pot fi utilizati :adezivi plastificati(var,argila)care modifica lucrabilitatea,adezivi accceleratori de intarire (clorura de calciu),adezivi intarzietori de priza (var in amestec cu clei de oase),adezivi hidrofobizanti (tensioactivi),pigmenti. Liantii, agregatele,apa, si adezivii trebuie sa indeplineasca pentru aputea fi utilizati in mortare conditiole de calitate inscrise in normative speciale.

PROPRIETATILE MORTARELOR

PROPRIETATILE FIZICE ale mortarelor proaspete influenteaza punerea in opera(realizarea zidariilor),iar cele mecanice si fizice ale mortarelor intarite influenteaza proprietatile fizico-mecanice ale produsului final. MARCA MORTARELOR (rezistenta la compresiune)este de 4….150 in functie de compozitia acestora. ADERENTA mortarelor la suportul creat de blocuri este apreciata prin rezistenta la smulgere de suport si depinde de : natura si porozitatea blocului,conditile tehnologice de realizare,punerea

9

in opera si intarirea a mortarelor precum si de compatibilitatea fizico-chimica cu suportul. Aderenta la suport este un proces complex ce poate fi explicat mecanic, fizic si chimic. DEFORMABILITATEA mortarelor depind de compozitia acestora ,fiind maxime in cazul mortarelor de var. Poate fi apreciata urmarind curba caracteristica eforturi-deformatii. ARMATURI SI BETOANE Pentru cresterea rezistentelor mecanice la intindere si forfecare ale zidariei,in unele cazuri de elemente solicitate in acest sens,se dispun in rosturiorizontale,dupa anumite reguli,armaturi din OL37 sau din STNB sub forma de bare independente,plase sau carcase. Betonul simplu impreuna cu zidaria formeaza elemente avand rezistente la rupere la compresiune apropiate de cele ale blocului:B.52, B.10

B. BLOCURI PENTRU ZIDARIE

Blocurile pentru zidarie au in general forma paralepipedica,cu exceptia celor din piatra naturala ,bruta sau cioplita.

Forma blocurilor permite o astfel de asezare incat blocurile sa lucreze dupa punerea in opera la solicitari avantajoase, de compresiune. DIMENSIUNILE blocurilor fabricate sunt modulare pe baza sistemului modular decimetric sau ocotrometic si sunt determinate din conditii de satiafacere a exigentelor :de confort termic,tehnologice(manipulare usoara) si evitarea unor contractii excesive. Pentru placaje realizate la pereti exteriori pot fi utilizate elemente ceramice avand dimensiuni curente ale fetei vazute de 115|190x88mm. Placile ceramice pentru pardoseli si pereti se fabrica din argila de calitate superioara avand o fata neteda si una nervulrata pentru a putea fi fixate in mortar.Sunt utilizate pentru executia finisajelor lavabile din bai,bucatarii,holuri,Sali de operatii,pereti exteriori.

10

11

12

Pentru zidarii pot fi folosite si blocuri nearse din care vom aminti cele din piatra naturala,beton argila nearsa. Blocurile din piatra naturala se obtin din roci de cariera sau din balastiere si sunt prelucrate inainte de punerea in opera. Blocurile au forma neregulata,dar inainte de punera in opera se prelucreaza usor cu ciocanul pentru indepartarea pamantului,partilor moi si a colturilor ascutite.Zidariile din piatra poligonala (opus incertum)sunt utilizate pentru socluri,paramente,ziduri de sprijin.

13

Piatra artificiala nearsa, sub forma blocurilor din beton greu sau usor se fabrica la dimensiuni de 290x240x188mm.

4. PROPRIETATILE TEHNICE ALE ZIDARIILOR A. Densitatea variaza in functie de tipul blocului si materialul din care este alcatuit.Se deosebesc : a.zidarii din piatra naturala. b.zidarii din caramizi pline. c.zidarii din blocuri ceramice. d.zidarii din blocuri de BCA. B. Conductivitatea termica variaza in aceleasi conditii cu densitatea. C. Volumul de goluri,in cazul blocurilor ceramice GVP ajunge maxim 30% din volumul blocului.Porozitatea este de 6…..15% in functie de materialul si gradul sau de compactitate. D. Absortia de apa influenteaza sensibil proprietatile mecanice.Astfel, rezistentele mecanice mari si deformatiile limita mari caracterizeaza blocurile cu capacitate redusa de absortie. E. Propietatile mecanice sunt caracterizate in principal de rezistenta la intindere sub starea monoaxiala sau triaxiala,si de caracteristicile de deformare :modulul de elasticitate longitudinal si el trnzversa,coeficientul lui Poisson. Rezistenta de calcul la compresiune a zidariei depind de tipul blocului,inaltimea blocului si marca mortarului utilizat inte 2,75N/mm2 si 0,7N/mm2 pentru bloc de marca 200 si mortar de marca 100,respectiv barca bloc 50 si marca mortar50. Rezistenta la rupere la compresiune din incovoiere este de 10...30%din marca pentru blocuri ceramice si de 20...35% pentru blocuri din beton usor.

14

5. ELEMENTE DE CONSTRUCTIE REALIZATE DIN ZIDARIE Zidaria se foloseste la executarea elementelor structurale si nestructurale ale constructiilor la structuri din zidarie avand un regim limitat de inaltime. Variantele de executie ale zudariei sunt :-zidaria simpla -zidaria armata -zidaria mixta A. FUNDATII DIN ZIDARIE Constructiile cu regim de inaltime redus de maxim P+2E, avand un amplansament favorabil aprovizionarii cu materie prima de tipul pietrei naturale pot fi prevazute cu fundatii din piatra naturala.Piatra care este utilizata ca matreial de constructie are porozitate redusa,rezistenta mecanice de ordinalul a 40 N/MM2, comportare buna la inghet-dezghet. Zidaria poate fi realizata cu mortar de ciment,ciment-var sau var hidraulic de marca minima.Pentru fundatii in amplasament cu ape agresive de suprafata,mortarul are adaos de tras.

Fundatiile se pot executa uscat, fara mortar pentru penrtu constructii provizorii sau constructii usoare,din lemn.Pot fi executate simple sau in trepte. Legatura zidariei se asigura prin asezarea blocurilor dupa sisteme de legatura la fiecare rand, astfel incat fiecarui rost vertical dintr-un rand ii corespunde un plin din randurile invecinate aflate deasupra sau dedesubt.

15

B. PERETI A. Pereti din zidariei simpla Peretii se alcatuiesc din caramizi sau blocuri asezate in randuri legate intre ele cu mortar.Rosturile orizontale au grosime de 12mm,iar cele verticale de 10mm. Grosimea peretilor se alege diferentiat in functie de destinatie,pozitie in structura si incarcarile preluate astfel :-pentru pereti de umplutura sau compartimentarea se alege o grosime de ¼ si 1/2c -penrtu pereti portanti interiori de 1 c,iar exteriori de1 1/2c Peretii interiori portanti se dimensioneaza din conditii de rezistenta si stabilitate, iar cei exteriori si din conditii de izolare termica.

Alcatuirea zidariei simple tine cont de grosimea peretului.Astfel pentru pereti avand grosimea de 1c si 1 1/2c

16

Peretii din zidarie se intalnesc intre ei formand :colturi, ramnificatii sau incrucisari.La intersectii,ramnificatii,colturi,legaturile zidariei se fac prin « teserea rosturilor »,ce consta in intreruperea alternativa a celor doua randuri si executia legaturii la fiecare rand.

17

Utilizand elemente ceramice de inaltimi diferite,legaturile dintre pereti se fac prin intercalarea unui sambure din beton armat si cu agrafe metalice.

18

B.Pereti din zidarie de blocuri mici din beton celurar autoclavizat Din zidarie de blocuri mici din beton usor se pot executa :pereti portanti interiori si exteriori la cladiri cu regim de inaltime P+2E,avand inaltimea etajului de maxim 3m si distante interax dintre peretii portanti de maxim 6m.Grosimea se ia de 25cm,putand satisface conditiile de confort termic necesare peretilor exteriori.

Daca pereti despartitori se realizeaza din blocuri de alta natura(caramida plina,blocuri cu goluri verticale)cu inaltimi de asiza diferita,legaturile dintre pereti se fac cu piese metalice,sgrfe,mustati de armatura.

19

C. Peretii din zidarie mixta Se alcatuiesc de regula din doua tipuri de blocuri sau din blocuri de zidarie si beton monolit,asociate in vederea obtineri avantajelor tehnico-economice.

D.Pereti din zidarie armata Pot fi realizati in variantele :armare trnsversala sau longitudinala.In primul caz barele de armatura se dispun in rosturi orizontale ale zidariei, iar in al doilea caz pot fi amplasate in golurile din masa blocurilor sau in miezul turnat dintre doi pereti alcatuiti formand zidaria cu inima armata.

20

E.Pereti din zidarie complexa Zidaria complexa se obtine prin asocierea zidariei cu elemente din beton armat :verticale(stalpisori,samburi)si orizontale(centuri,buiandrugi)adaugand efecte benefice asupra rigiditatii,capacitatii portante si ductilitatii structurilor la incarcari orizontale din vant sau seism.

21

C. STALPII DIN ZIDARIE Sunt elemente de constructie portante,verticale,putand prelua incarcarile elementelor ce reazama pe acestea :grinzi,plansee,transmitandu-le fundatiilor. Stalpi pot fi realizati in variantele :-independenti,cu sectiuni patrate sau dreptunghiulare ; -inglobati in zidarie (pilastri,samburi)

22

D. BOLTILE SI ARCELE

Sunt elemente de constructie utilizate pentru acoperirea unor desghideri,pentru plansee,poduri,viaducte,tuneluri. Boltile din zidarie de caramida pot fi alcatuite in sistemele :-caramida obijnuita si caramida speciala. Boltile din zidarie de piatra naturala se executa similar celor din caramida.Fata vazuta a boltii se numeste apareiaj.

23

E. SCARILE Scarile din zidarie pot fi executate la interiorul sau si la exteriorul constructiilor. Materialele folosite sunt – piatra naturala sau caramida,legate cu mortar de marca minim M 25z. a.scari cu trepte din piatra naturala se executa numai la scarile exterioare, la intrarile in cladiri. b.scari din zidarie de caramida se executa in special la interiorul cladirilor.

24

6. ALTE ELEMENTE DE CONSTRUCTIE DIN ZIDARIE

In sfera constructiilor civile sunt utilizate frecvent si alte elemente de constructie din zidarie cum ar fi : - cornise - aticuri -cosuri _ pentru fum , ventilatie , instalatii .

25

7. BIBLIOGRAFIE I-Constructii.Elemente generale pentru cadastru. Autor:Gabriela Ecaterina Proca-Editura Matrix Rom,Bucuresti 2002. II-Constructii.Sudansamblului Constructive. Autor:Mirel Florin Delia-Editura Matrix Rom, Bucuresti 2004. III-Constructii.Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri. Autor:Mihai Manole-Editura Matrix Rom Bucuresti 2001. IV-Cum concepem constructiile civile. Autor:Alexandru Ciornei-Editura Junimea. -W.W.W.icase.ro -W.W.W.constructii.ro -W.W.W.amvig.ro -W.W.W. mobinstal.ro -W.W.W. sporul case.ro Ghid pentru autorizarea,executia si receptia locuintelor proprietate personala. ASOCIATIA “FEMINA 200”-PIATRA NEAMT-2004

26

8. ANEXE IMAGINI – CONSTRUCTII DIN ZIDARIE

27

28

29

GRUPUL ŞCOLAR „ NICOLAE BALCESCU” Nr. ______ din _________

OLTENITA

PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ

NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: MONITORIZAREA SI INTRETINEREA SCARILOR ÎNDRUMĂTOR: Prof. Niculescu Emilia

Elev: DIACONU C. ELENA SAVIANA Clasa: a XII a

- 2008 _ 2009 -

1

2

1. ARGUMENT

Intretinerea cladirilor este impartita in trei componente principale: • intretinerea curenta, imprevizibila, sarcini (actiuni) urgente de intretinere (reparatii) • sarcini regulate si periodice avand ca scop mentinerea standardelor cladirii (intretinerea preventiva - IP) • inlocuirile (la sfarsitul duratei de viata) .

Intretinerea preventiva, periodica, este conceptul central din grupul celor trei, deoarece intretinerea regulata reduce aparitia urgentelor si amana necesitatea de inlocuire a diferitelor componente, deci creste durata de viata.

Se poate afirma ca durata de viata este determinata de cinci factori: • materiale (proprietati) • proiectare (proiectare detaliata) • executie ( executia fizica a lucrarilor pe care constructia le

implica) • mediu (efecte) • intretinere (scop preventiv)

In vederea cresterii duratei de viata a cladirii, materialele sale si proiectarea detaliata trebuie sa fie selectate pe baza cunostintelor actuale privind efectele probabile asupra mediului, in timp ce lucrarile de constructie trebuie executate pe baza instructiunilor iar utilizatorul trebuie sa arate cum si cat de des ar trebui facuta intretinerea preventiva.

Cand constructia este noua, primii trei factori sunt deja cunoscuti. Materialele (si componentele cladirii) sunt supuse actiunilor mediului, iar procesul de deteriorare se poate considera ca demarat. Acesta este de regula un proces ascuns (in materiale),dar dupa o vreme va incepe sa se observe si la exterior, prin consecintele sale. La inceput, consecintele sunt in general de natura estetica (fisuri, exfolieri, pete etc.). Daca nu se iau masuri, urmatoarele consecinte ar putea sa se incadreze in categoria ‘’lucrari de intretinere dificile” (respectiv reparatii) sau, in cele din urma, ‘’avarii’’(respectiv cele care reclama inlocuire).

Strategia si criteriile ar trebui incluse in premizele Managementului Intretinerii Cladirilor (prescurtat in continuare MIC), chiar de la inceputul fazei de conceptie.

Acest document cuprinde: • orientarea (conditii locale, strategii, definitii); • organizarea lucrarilor de MIC in procesul de proiectare (responsabilitate, calendar) (documentatie, instruire, contracte de service); • evaluarea costurilor anuale (instruirea pentru efectuarea calculelor pe durata fiecarei faze); • cerinte de mediu pentru proiect (interne si externe).

3

Cerintele functionale sunt un rezultat al obiectivelor (politice, financiare) si mijloacelor (legi, reguli, norme) in timp ce sistemele tehnice sunt rezultatul efectelor sau sistemelor (mediu, utilizator, organizatii) care sunt concepute sa rezolve problema cerintelor functionale.

Daca ne imaginam cladirea reprezentata de-a lungul axei timpului, vor aparea noi obiective, mijloace si modificari ale efectelor. Pentru a mentine calitatea cladirii, la un nivel optim, trebuie sa adapteze cladirea la conditiile modificate, fara sa afecteze procesul care se desfasoara in interiorul acesteia.

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul monitorizarii / supravegherii deteriorarilor structurale.

De aceea, aceasta activitate reclama o atentie deosebita din partea ocupantilor (proprietari sau chiriasi),executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in cele din urma, din partea oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic corect al deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta.

In acest scop, specialistul in monitorizare (inginerul de intretinere) sau orice persoana angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa stabileasca diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri.

Inainte de implicarea in activitatea de monitorizare a cladirilor, trebuie ca persoanele implicate sa fie calificate atat din punct de vedere academic cat si prin experienta practica.

Specialistul/inginerul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba abilitati de comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator in rapoarte si, evident, de a intelege bine procesele de executie si modul in care serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si ideile noi din domeniul activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi coordonat/condus el insusi lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria, turnarea betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.

Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce priveste monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l preveni.

Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine un raport asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile unui ochi neantrenat, dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de monitorizare si intretinere.

Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie care vine zilnic in contact cu fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai buna intretinere a acestuia, in beneficiul comunitatii

4

2. SCOPUL MONITARIZARII CLADIRILOR

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul monitorizarii/supravegherii deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate reclama o atentie deosebita din partea ocupantilor (proprietari sau chiriasi), executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in cele din urma, din partea oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic corect al deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta. In acest scop, specialistul in monitorizare sau orice persoana angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa stabileasca diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri. Vor fi stabilite anumite principii, acordandu-se o atentie speciala recomandarilor standardelor in vigoare, in scopul de a asigura activitatii de monitorizare un cod de procedura unitar si o calitate cat mai buna rapoartelor de care este insotita. Specialistul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba abilitati de comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator in rapoarte si, evident, de a intelege bine procesele de executie si modul in care serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si ideile noi din domeniul activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi coordonat/condus el insusi lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria, turnarea betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.

Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce priveste monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l preveni. Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine un raport asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile unui ochi neantrenat, dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de monitorizare si intretinere. Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie care vine zilnic in contact cu fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai buna intretinere a acestuia, in beneficiul comunitatii. ECHIPAMENTUL MINIM Anumite instrumente si obiecte formeaza echipamentul minim de care trebuie sa dispuna TMI: 1. - Iluminarea este necesara pentru inspectarea spatiilor intunecoase . Se recomandao LAMPA PORTABILA PROTEJATA, cu un cablu prelungitor si un adaptor pentru priza. Acolo unde nu exista o sursa de electricitate in apropiere, se va folosi o LANTERNA puternica, avand si baterii de rezerva.

5

2. - RULETA sau un APARAT ELECTRONIC pentru masurare. Un METRU DE LEMN (de dulgher) este util in masurarea grosimii grinzilor planseelor din lemn, deoarece poate fi introdus in spatiile inguste dintre scanduri. 3. - SCARA este e sentiala pentru accesul la tavane, poduri si exteriorul acoperisurilor.Se recomanda o scara usoara din aluminiu, de preferinta una extensibila, formata din 2-3 tronsoane. 4. - Cel putin un HIGROMETRU performant, cu care sa se masoare umiditatea elementelor din lemn si a altor zone. Aparatul trebuie calibrat inainte de utilizare, pentru a-i asigura functionarea corecta. 5. – Diferite ALTE INSTRUMENTE, cum sunt: - o pereche de cizme de cauciuc - o spatula pentru recoltarea unor probe din sol - un set de dopuri de scurgere - cheie pentru ridicarea capacelor caminelor de vizitare - ciocan si dalta pentru deschiderea capacelor stranse - o oglinda cu maner, pentru inspectarea canalelor subterane dintre caminele de vizitare si pentru a cerceta eventualele patrunderi ale radacinilor, ruperi de conducte si alte defectiuni; oglinda este de asemenea foarte utila in zonele greu accesibile; - nivelă şi fir cu plumb pentru verificarea peretilor si planseelor - un binoclu, pentru o mai buna observare de la sol a detaliilor aflate la inaltime. Evident, orice alt instrument sau aparat de masurare performant este binevenit in inventarul TMI , pentru a-i da posibilitatea de a inregistra cat mai exact dimensiunea/gravitatea deteriorarilor sau defectiunilor.

3. DIAGNOSTICUL Diagnosticarea defectiunilor este calea rationala de a proceda, pornind de la efecte (dovezi) si ajungand la cauzele oricarei deteriorari, care este urmata de recomandarea lucrarilor de remediere necesare pentru reabilitare. Este foarte important sa se verifice cu atentie orice posibilitate in acest sens si sa nu existe idei preconcepute in privinta cauzelor. Diagnosticul se bazeaza atat pe o buna cunoastere a tehnologiilor de constructie cat si pe simtul tehnic, reclamand de asemenea abilitatea IMI de a recunoaste defectele simple, dar si problemele care necesita interventii ale expertilor si o actiune in consecinta.

6

Primul pas este acela de a aduna informatii, pe baza observatiilor proprii sau/si a celor relatate de ocupanti. In acest stadiu, este important sa se puna anumite intrebari, si sa se afle cat mai mult posibil despre cauzele care au determinat aparitia acelor defectiuni. Al doilea pas, este acela de a relationa aceste informatii cu datele existente (istoricul lucrarilor de intretinere, planuri si detalii de proiect etc.), urmand ca toate acestea sa se transmita persoanelor responsabile cu rezolvarea defectiunilor respective.

4. CAUZELE DEFECTIUNILOR 4.1. -Cauze generale Defectiunile apar datorita unor cauze cum sunt:

- proiect de slaba calitate, - executie de slaba calitate, - nerespectarea de catre executant a detaliilor din proiect, - actiunea asupra cladirii a unor factori care nu au fost prevazuti in

proiect, - imbatranirea. Factorii de mai sus pot actiona separat sau in combinatie, avand ca

rezultat deteriorari semnalate prin:

- modificari ale compozitiei materialelor, - modificari ale constructiei insăşi, - modificari ale dimensiunilor, formei sau greutatii materialelor sau a

partilor unei cladiri etc. Principalii factori care determina asemenea schimbari sunt:

- uzura, - incarcarile aplicate constructiei si elementelor de constructie, - deformatiile impuse, - umiditatea, - instalatiile si imbinarile/fitingurile defecte, - agresiunea chimica, - agentii biologici, - agentii climatici (temperatura si variatiile ei), - incendiul, - cutremurul, inundatiile, impactul cu autovehicolele si alte incarcari accidentale.

7

Defectiunea este manifestarea atat a factorilor cat si a cauzei si poate fi ilustrata prin cazurile expuse mai jos: a. Proiectarea defectuoasa a fundatiilor poate duce la tasari ale terenului de fundatie, indicate prin fisuri/crapaturi in pereti, acoperis curbat in forma de şa, modificari ale formei. b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat aparitia petelor specifice umezelii, putrezirea lemnului, modificari in compozitia materialelor. c. Proasta intretinere (solutii defectuoase si/sau lipsa de calificare corespunzatoare a lucratorilor care efectueaza reparatiile, calitatea slaba a materialelor sau utilizarea unor materiale nepotrivite, intarzieri in luarea deciziilor privind lucrarile de reparatii etc.) pot de asemenea sa dea nastere unei serii ample de deteriorari, dintre care multe pot sa fie grave. 4. 2. - Umiditatea Inlaturarea umiditatii este una dintre “bătăliile” majore in intretinerea cladirilor. Odata ce s-a observat o pata specifica umezelii, intrebarea care se pune este de unde provine apa, iar primul pas care trebuie facut este de a trata acea posibilitate care pare cea mai evidenta. Exista patru cauze generale ale umezirii: a. condensul, b. instalatiile care au scurgeri, c. inundarea (planseelor si peretilor), d. patrunderea umiditatii din exterior.

a. Condensul, este cauzat de regula de o incalzire, izolare termica si/sau ventilare insuficiente, asociate cu umezeala excesiva produsa de activitatile casnice cum sunt imbaierea si gatitul, dar si fiziologice (respiratia) si altele. Este important sa se cunoasca modul de utilizare a incaperilor, tipul si regimul de incalzire (intermitent sau continuu).

Tratamentul in cazul condensului poate fi o combinatie dintre o termoizolatie imbunatatita si ventilare, dar si educarea utilizatorilor (schimbarea comportamentului, respectiv a obiceiurilor acestora). b. Scurgerile din instalatiile defecte se refera la dispozitive si aparate, rezervoare, conducte, dintre care unele pot fi locate in spatiul podului. Executarea instalatiilor deasupra nivelului petelor de umezeala trebuie intotdeauna sa fie verificata in prealabil. Tratarea acestei probleme consta in repararea instalatiilor (eliminarea scurgerilor), uscarea si repararea deteriorarilor produse prin umezire. c. Inundatii _n cazul in care cantitati mari de apa se arunca pe podea, accidental sau folosite pentru curatenie, o parte poate sa-si croiasca drumul prin planseu spre nivelul inferior, umezind tavane si pereti si dand nastere la pete. In cazul in care deasupra suprafetei deteriorate prin umezire exista un

8

planseu, trebuie sa se verifice daca sa aruncat apa pe suprafata acestuia, sau daca s-a folosit o cantitate insemnata pentru curatenie. Tratamentul consta in uscarea suprafetei, refacerea finisajului si consilierea utilizatorilor despre modul cum astfel de accidente pot fi evitate. d. Patrunderea apei din exterior este mai putin probabila si, se pare, cel mai dificil de diagnosticat. In casele mai vechi fenomenul se poate datora invelitorii defecte, respectiv defectiunilor din sistemul de evacuare al apelor pluviale (jgheaburi, burlane), ploii care patrunde prin neetanşeitatile peretilor sau igrasiei (umiditatea din teren care se propaga, initial prin elementele de constructie in contact cu solul, prin ascensiune capilara). Tratarea problemei se face in functie de natura sursei de umiditate, corect identificata. Ca o concluzie generala, trebuie subliniat faptul ca defecte relativ nesemnificative in elemente nestructurale ale unei cladiri pot indica defectiuni structurale majore – un adevarat pericol pentru functionarea normala si integritatea constructiei. De aceea, prezentul modul de curs se va referi atat la elementele structurale cat si la unele elemente nestructurale afectate de avarii diverse, analizand forma/aparenţa acestor avarii legata de cauzele care le-au produs, precum si gradul de periculozitate pentru structura.

4.3. - Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale

O alta categorie de defectiuni frecvent intalnite se evidentiaza prin crapaturi/fisuri in tencuiala tavanelor si peretilor, sau prin elemente din lemn necorespunzatoare (nepotrivite dimensional), cum este tamplaria pentru usi si ferestre. Aceste defectiuni sunt cauzate fie de umflarea si contractia diferitelor materiale pe masura umezirii sau uscarii lor, fie prin avarii structurale de natura tasarilor diferentiate, care constituie o problema cu mult mai grava. In general, fisurile/crapaturile care nu se agraveaza (prin prelungire si/sau deschidere in evolutie), se remediaza prin umplere si re-finisare, iar tamplaria pentru usi si ferestre care nu mai corespunde se păsuieşte. Crapaturile si nepotrivirile dimensionale care evolueaza brusc, sunt semnul unor probleme mai grave si trebuie tratate ca atare.

4.4.- Defectiuni ale instalatiilor si fitingurilor O cauza frecvent intalnita este generata de robinete defecte, uzate sau conducte sparte, pornind de la elemente simple, care pot fi reparate usor si ajungand pana la situatii complexe in care trebuie sa se apeleze la specialisti.

9

5. SCARI

Scările sunt elemente de construcţie care asigură legătura pe verticală

între diferite niveluri (etaje) ale unei clădiri, precum şi între trotuar şi interiorul construcţiei, prin planuri orizontale denumite trepte, aşezate denivelat unele în raport cu altele, de regulă echidistant. Casa scarii este spatial special amenajat pentru amplasarea scarilor interiore. Trebuie sa fie vizibil accesibil direct de la intrare . Peretii de la casa scarii trebuie sa aiba grosime minima de 25 cm la zidarie si de minimum 20 cm la beton.

5.1. CLASIFICAREA SCARILOR 1. După destinaţie, scările pot fi: - monumentale, executate în holurile unor clădiri mai importante (săli de spectacole, muzee, hoteluri) atunci când, pe lângă rolul funcţional, se urmăreşte şi realizarea unui efect arhitectural deosebit; - principale, executate în clădiri obişnuite cu mai multe niveluri; - secundare, care asigură circulaţia între încăperile mai puţin folosite dintr-o clădire (încăperi de serviciu, poduri, pivniţe); - de incendiu, folosite pentru evacuarea în caz de pericol, sunt realizate de obicei din metal şi prevăzute cu elemente de protecţie pentru siguranţa exploatării, fiind amplasate în exteriorul clădirii; - industriale, sau de atelier destinate întreţinerii sau exploatării instalaţiilor şi utilajelor industriale. 2. După poziţia faţă de clădire, se deosebesc: - scări interioare; - scări exterioare. 3. După modul de comportare la foc (determinat de materialele din care se execută) sunt: - rezistente la foc (piatră, beton armat); - semirezistente la foc (metalice); - semicombustibile (din lemn ignifugat); - combustibile (din lemn, în piese cu secţiuni mari); - inflamabile (din lemn, în piese cu secţiuni mici).

10

4. După înălţimea h, a treptelor, scările se împart în: - scări cu trepte joase, cu h < 16,5cm, utilizate la scările principale care deservesc clădiri cu mai mult de patru etaje, la scări pentru grădiniţe, şcoli spitale; - scări cu trepte de înălţime mijlocie, avînd 16,6 < h < 17,5cm, sunt cele mai comode la urcat; se folosesc la scări principale în clădiri cu cel mult patru etaje, sau la scări secundare în clădiri cu mai mult de patru etaje; - scări cu trepte înalte, avînd 17,6 < h < 22,5; sunt utilizate la scări secundare în clădiri cu mai puţin de patru etaje sau la scări de pivniţă, pod. 5. După forma lor în plan, scările se clasifică în: - scări cu una sau mai multe rampe drepte, continue sau cu podeste; treptele acestor scări au formă dreptunghiulară . - scări cu rampe curbe sau în spirală, continue sau cu podeste; treptele acestor scări au în plan formă trapezoidală . - scări balansate, la care întoarcerea rampelor se face prin intermediul treptelor . 6. După materialul din care se execută scările pot fi din: - lemn; - zidărie; - piatră; - metal; - beton simplu; - beton armat monolit; - elemente prefabricate din beton armat.

5.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SCARILOR

Încăperea în care se amplasează scara poartă denumirea de casa scării .Ea trebuie să asigure desfăşurarea normală a scării în plan şi pe verticală şi o ieşire comodă spre exterior. Se recomandă ventilarea şi iluminarea naturală a casei scării.

Elementele unei scări sunt:

-Treapta, este elementul de bază al scării, format dintr-o suprafaţă orizontală pe care se calcă şi care formează treapta propriu-zisă, şi o suprafaţă verticală care leagă două trepte consecutive între ele, numită contratreaptă; - Rampa, este o succesiune neîntreruptă de minim 3 trepte, şi cel mult 16 trepte (se admit mai puţin de 3 trepte numai în faţa uşilor de intrare în clădire). Rampele cu mai mult de 16 trepte trebuie întrerupte prin porţiuni orizontale numite podeste, paliere sau odihne, care pot fi intermediare sau de nivel. Înălţimea liberă între 2 rampe suprapuse sau între o rampă şi elementele de planşeu (grindă, placă) trebuie să fie minim 2m, la scările principale şi 1, 90m la scările care urcă în pod, sau coboară în pivniţă;

11

- Linia pasului, este linia pe care calcă omul când urcă pe scară ţinându-se de balustradă. Această linie se află la 50 - 60cm, distanţă de vangul interior; - Vangurile, sunt elemente de rezistenţă de tip grindă, pe care reazemă treptele. În funcţie de poziţia lor vangurile pot fi: interioare (amplasate pe linia balustradei) exterioare (amplasate către peretele casei scării) sau centrale (amplasate pe mijlocul lungimii treptelor); - Balustrada, este elementul vertical de protecţie prevăzut către partea liberă a rampei sau podestului, în scopul asigurării siguranţei la circulaţie. Înălţimea liberă de siguranţă trebuie să fie 0,80 m. Balustradă se calculează la acţiunea încărcărilor orizontale provenite din împingerea oamenilor, în funcţie de destinaţia construcţiei prin standarde; - Mâna curentă, este elementul de construcţie care se montează pe balustradă, la partea superioară a acesteia, ajutând la sprijinirea în timpul circulaţiei pe scară. Aceasta se fixează pe balustradă sau pe peretele casei scării pe o singură parte (la rampele cu 1-3 fluxuri de circulaţie) şi pe ambele părţi (la rampele mai late).

12

Elementele unei scări: 1 – vang exterior; 2 – vang interior; 3 – linia pasului; 4 – rampă; 5 – distanţa între vanguri; A – B – desfăşurare; a – podest de placare; b – podest de sosire

Secţiune schematică prin casa scării şi scară: 1 – podest de plecare; 2 – podest de sosire; 3 – podest intermediar; 4 – rampă; 5 – intrados; 6 – balustradă; 7 – mână curentă; I – înălţimea de urcat (înălţimea etajului); H – înălţimea liberă între rampe; Elementele unei scări: a – secţiune prin scară; b – mână curentă de lemn; c - mână curentă din PVC 1 – treaptă; 2 – contratreaptă; 3 – ciubuc; 4 – rampa scării; 5 – balustradă; 6 – mână curentă

13

5.3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI, CONDIŢII TEHNICE

Partile componente ale scarilor se desfasoara atat in plan inclinat cat si in plan orizontal, dar similitudinea cu planseele este semnificativa . Pozitia relative a scarii in planul constructiei este importanta, mai ales cele care leaga nivelurile intre care exista diferente intre valorile unor parametric fizici (temperature, umiditate etc.), cum sunt, de exemplu, scarile de acces la spatii neincalzite, ca subsolul sau podul.

Intre principalele exigente impuse scarilor , o importanta deosebita se acorda conditiilor mecanice, care se refera la capacitatea portanta si deformatii, pe de o parte si la integritatea suprafetei de uzura, pe de alta parte (fara amprente, sparturi sau despicari ) , in vederea asigurarii unei circulatii in conditiide siguranta. • Conditiile capitale se refera, in cazul scarilor, la durabilitate si sunt egale ca nivel de importanta cu cele impuse oricaruia dintre elementele structurale de categoria 1 ale cladirii. • Rezistenta la uzura a suprafetei circulabile trebuie sa fie asigurata de finisaje rezistente, antiderapante. • Conditiile de confort depend de o serie de factori fizici care se refera la : iluminare (naturala sau artificiala), temperature si viteza aerului in incaperi, izolatia acustica, ventilarea etc. Confortul termic este asigurat prin incalzire si prin alcatuirea eficienta a peretilor exteriori.

5.4. DEFECTIUNI CARACTERISTICE SCARILOR

• Deteriorarea mecanica a scarilor este o consecinta directa a circulatiei , iar uzura este deosebit de importanta intrucat pune in pericol siguranta circulatiei. Riscul de accidente creste in cazul deteriorarii si/sau corodarii unor materiale (fisurarea pietrei naturale sau artificiale din care sunt realizate treptele , putrezirea lemnului, ruginirea profilelor metalice etc.) si atunci cand au loc deteriorari mecanice (ciobirea profilului treptei, breşe etc.). • In fine, mai poate fi mentionata deformarea suprafetei circulabile adancirea (in forma de covată) a suprafetei treptei sau deformatii similare datorate Perforarii tablei din care sunt executate treptelor metalice , sfaramarea sau rupereaprofilului treptelor din lemn etc. Trebuie examinate un numar cat mai mare de astfel de elemente la fiecare imbinare si trebuie verificate amanuntit deteriorarile din imbinari si din zonele invecinate, pentru a inregistra orice deformatie , crapatura , rugina a stratului de protectie, o posibila subtiere care progreseaza etc.

14

5.5. EXAMINARE, APARENTE SI DIAGNOSTIC

Trebuie elaborate planse (relevee) din care sa rezulte pozitiile si dimensiunile exacte ale tuturor defectiunilor, deoarece la examinarea elementelor structurale ale scarilor nu este permisa nici decopertarea si nici vreun alt tip de investigatie cu caracter distructiv. - Orice degradare a lemnului , otelului sau a betonului prefabricat , in cazul elementelor structurale , poate sa puna in pericol stabilitatea structurala , de aceea in aceste situatii se recomanda expertiza tehnica. - Slabirea sau deplasarea / oscilatia treptelor reclama o verificare foarte amanuntita a reazemelor: o defectiune la un capat de element structural incastrat al scarii este mai periculoasa decat o defectiune constatata la unul simplu rezemat. Pe langa aceasta, trebuie evaluat si gradul de mobilitate si starea reazemelor pe care descarca elementul, observand daca suprafata de rezemare s-a diminuat cu mai mult de 5 %. - Examinarea pentru a evalua modificarile de forma ale elementelor portante ale scarilor, se refera la: deformatii ireversibile, torsiune, rasturnare sau orice alta distorsiune care nu este admisibila pentru un element structural. Scari din lemn – detalii constructive

15

Scari metalice – detalii constructive (a)

16

17

Scari metalice – detalii constructive (b) • Operatiile prin care se constata prezenta ruginei sau a altor degradari , depind de materialul din care este executata scara: a) In cazul scarilor din lemn intai se examineaza daca lemnul a fost atacat de ciuperci (culoare alba sau maronie) sau putregai. Daca exista semne alarmante, atunci zonele de reazem trebuie dezvelite si verificate cu grija . Din punct de vedere al aparitiei ruginei, se verifica piesele/elementele metalice de imbinare, acolo unde acestea exista. b) In cazul scarilor metalice , inainte de examinarea prezentei ruginei trebuie sa se verifice integritatea stratului de protectie. Semnele de deteriorare constatate in stratul de protectie pot sa fie : băşicarea , desprinderea sau caderea mortarului de protectie, exfolierea etc. Trebuie sa fie stabilit gradul de deteriorare prin ruginire si, in cazul scaderii suprafetei de reazem cu 5 % sau mai mult, este necesara expertiza tehnica. Scari din beton armat – detalii constructive In cazul scarilor din beton armat , ruginirea armaturii din otel va atrage atentia examinatorului prin intermediul unor pete pe suprafetele exterioare, bare neacoperite, ruginite, fisuri generalizate, stratul de beton de protectie se desprinde la o batere usoara cu ciocanul, rezistenta betonului, verificata prin dăltuire,se diminueaza, apar suprafete sfaramicioase.

18

.

19

Scari cu structura mixta – detalii constructive

Scarile cu trepte din piatra naturala se verifica prin observarea semnelor de deteriorare cum sunt: fisuri superficiale, crapaturi, ruperi, desprinderi , exfolieri, striviri, material sfaramicios etc. Tot aici, trebuie efectuata verificarea rezistentei prin dăltuire, la fel ca si in cazul elementelor din beton armat.

20

6. BIBLIOGRAFIE Modul de curs : Controlul structural al cladirilor Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005 Constructii : Elemente generale pentru cadastru. Autor : Gabriela Ecaterina Proca. Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2002 Constructii : Subansambluri constructive Autor : Mirel Florin Delia Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2004 Constructii : Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri Autor : Mihai Manole Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2001 Cum concepem constructiile civile Autor : Alexandru Ciornei Editura : Junimea

21

CUPRINS

3. ARGUMENT 4. SCOPUL MONITARIZARII CLADIRILOR 3. DIAGNOSTICUL 4. CAUZELE DEFECTIUNILOR

4.1. -Cauze generale 4. 2. - Umiditatea 4.3. -Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale

4.4.- Defectiuni ale instalatiilor si fitingurilor 5. SCARI

5.1. CLASIFICAREA SCARILOR 5.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SCARILOR 5.3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI, CONDIŢII TEHNICE 5.4. DEFECTIUNI CARACTERISTICE SCARILOR 5.5. EXAMINARE, APARENTE SI DIAGNOSTIC

6. BIBLIOGRAFIE

22

GRUPUL ŞCOLAR „ NICOLAE BALCESCU” Nr. ______ din _________

OLTENITA

PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ

NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: PERETI DIN BETON ARMAT ÎNDRUMĂTOR: Prof. Niculescu Emilia

Elev: DINU G. FLORIN ALEXANDRU Clasa: a XII a I

- 2008 _ 2009 -

1