of 117 /117
Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică. Consideraţii introductive DOMENII: ECONOMIE, SILVICULTURĂ COLECTIV: Prof. univ. dr. Aurel BURCIU Conf. univ. dr. Dan ZAROJANU Asist. univ. dr. Monica RĂŞCHITOR TURTUREAN 1

Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia … FINAL.doc · Web viewLa începutul cursului de Globalizarea afacerilor, se convine ca fiecare student să întocmească în termen

  • Author
    others

  • View
    0

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia … FINAL.doc · Web viewLa începutul cursului de...

Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică-consideraţii preliminare

Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică. Consideraţii introductive

DOMENII: ECONOMIE, SILVICULTURĂ

COLECTIV: Prof. univ. dr. Aurel BURCIU

Conf. univ. dr. Dan ZAROJANU

Asist. univ. dr. Monica RĂŞCHITOR TURTUREAN

CUPRINS

1Proiectarea curriculum-ului pentru educaţia ecologică. Consideraţii introductive

3I. Curriculum-definire conceptuală

3II. Necesitatea unui curriculum pentru educaţia ecologică în România

4III. Componentele curriculum-ului

· 43.1. Finalităţile educaţiei ecologice

83.2. Resursele informaţionale şi spaţio-temporale

· 193.3. Metode implicate în activitatea de predare-învăţare

293.4. Metodologia asociată activităţii de evaluare

33IV. Principiile educaţiei ecologice

· 344.1. Principiul orientării axiologice a educaţiei ecologice

474.2. Principiul orientării pragmatice

· 484.3. Principiul interdisciplinarităţii

· 494.4. Principiul învăţării experienţiale

· 514.5. Principiul actualizării şi dezvoltării curriculare

53ANEXA NR. 1

56ANEXA NR. 2

60ANEXA NR. 3

69ANEXA NR. 4

73ANEXA NR. 5

76ANEXA NR. 6

78Bibliografie

I. Curriculum-definire conceptuală

Termenul de curriculum este de origine latină, însemnând alergare, cursă( Dicţionarul Latin-Englez Crawler http://humanum.arts.cuhk.edu.hk/Lexis/Latin/). Acest termen a cunoscut diverse accepţiuni, în diferite timpuri.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, curriculum-ul viza conţinuturile instructiv-educative ale învăţământului, fiind considerat:

· „un curs oficial organizat într-o şcoală sau un colegiu care se finalizează cu obţinerea unui grad, nivel de instrucţie”;

· „întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acesteia” (Webster’s New International Dicţionary; Creţu C., 1998).

Astăzi, definirea termenului este un subiect destul de controversat, existând aproape tot atâtea accepţiuni ale acestuia câţi pedagogi l-au dezbătut.

Curriculum se referă la „ansamblul coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective terminate (Văideanu G., 1986).

Curriculum-ul se referă la conţinuturi, valori, finalităţi, strategii şi experienţele educaţionale pe care le trăieşte educatul în activitatea de învăţare.

Conform lui D’Hainaut, curriculum-ul cuprinde:

· obiectivele specifice unui domeniu (nivel de învăţământ, profil, disciplina şcolară) sau activitatea educativă;

· conţinuturile informaţionale sau educative necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite;

· condiţiile de realizare (metode, mijloace, activităţi, etc.), programarea şi organizarea situaţiilor de instruire şi educare;

· evaluarea rezultatelor (D’Hainaut L., 1981 apud Cucoş C., 2002).

Sintetizând, putem spune că, ceea ce numim curriculum se referă la experienţele de învăţare propuse de instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar ce urmăresc înzestrarea educatului cu anumite competenţe ştiinţifice şi practice necesare în dezvoltarea sa profesională.

II. Necesitatea unui curriculum pentru educaţia ecologică în România

Sistemul de învăţământ românesc nu tratează cu suficientă seriozitate problematica lumii contemporane. Deşi se depun eforturi serioase pentru luarea în consideraţie a dimensiunii ecologice a acestei problematici, totuşi, bibliografia în acest sens este foarte sărăcăcioasă în spaţiul românesc. Astfel, se impune cu stringenţă constituirea unui curriculum ce tratează mediul în întreaga sa complexitate.

Un astfel de curriculum trebuie să urmărească nu numai transmiterea unor informaţii legate de educaţia ecologică, ci, mai ales, sensibilizarea faţă de natură, cât şi formarea de comportamente care să reflecte valori morale, precum: respectul faţă de natură, grija faţă de comunitatea locală şi naţională, cooperarea cu ceilalţi pentru soluţionarea problemelor de natură ecologică, responsabilitatea faţă de ceilalţi şi faţă de natură, etc.

Pornind de la aceste premise, în construirea curriculum-ului trebuie să se ţină cont atât de dimensiunea teoretică, cât şi de cea practic-aplicativă a activităţilor cuprinse deoarece contribuie la înţelegerea problematicii mediului în întreaga sa complexitate şi, astfel, la găsirea de alternative.

Curriculum-ul pentru educaţia ecologică are un caracter atractiv, interactiv, contribuind într-un mod pozitiv la responsabilizarea educaţilor în faţa dezastrelor create de om.

III. Componentele curriculum-ului

Curriculum-ul vizează în special:

1. finalităţile educaţionale propuse de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

2. resursele informaţionale, spaţio-temporale care trebuie puse la dispoziţia educatului în activitatea de învăţare;

3. metodologia implicată în activitatea de predare şi de învăţare;

4. metodologia asociată activităţii de evaluare.

3.1. Finalităţile educaţiei ecologice

Cunoaşterea scopurilor educaţiei raportate la mediu este foarte importantă atunci când intenţionăm să proiectăm un curriculum deoarece ele orientează cadrul didactic în alegerea conţinuturilor, a metodelor, cât şi a contextului educaţional în care se vor implementa.

Conform lui Hungerford, Volk, Ramsey, 1994, scopul educaţiei raportate la mediu este „de a-i ajuta pe cei care învaţă să dobândească cunoştinţe legate de mediu, să-şi formeze priceperi, să devină fiinţe umane dedicate care sunt dispuse să lucreze individual sau colectiv cu scopul de a atinge sau de a menţine un echilibru dinamic între calitatea vieţii şi calitatea mediului”.

Finalităţile educaţiei ecologice sunt:

· dezvoltarea conştiinţei ecologice, a simţului responsabilităţii, a solidarităţii dintre indivizi pentru păstrarea şi ameliorarea mediului;

· dezvoltarea capacităţii de a lua decizii, de a identifica şi a pune în practică soluţii pentru prevenirea şi rezolvarea problemelor concrete legate de relaţia individului cu mediul său de viaţă;

· pregătirea cetăţeanului actual şi viitor pentru a influenţa pozitiv deciziile politice, economice şi sociale cu privire la mediu (Momanu M., 2002).

Pentru atingerea scopului educaţiei raportate la mediu, este necesar să se respecte următoarele obiective:

· conştientizarea necesităţii educaţiei raportate la mediu care are la bază integrarea problemelor ecologice în anumite contexte, ţinând cont de aspectele sociale şi culturale pe care le implică;

· dobândirea de informaţii specifice educaţiei raportate la mediu;

· formarea de priceperi şi deprinderi care să ajute la oferirea de soluţii viabile la unele probleme vitale;

· dezvoltarea respectului faţă de mediu;

· înţelegerea adecvată a relaţiei dintre om şi mediul înconjurător;

· încurajarea educaţilor să coopereze pentru protejarea mediului;

· sporirea interesului faţă de problemele comunităţii;

· utilizarea adecvată a materialelor existente despre educaţia relativ la mediu;

· dezvoltarea capacităţii de a lua decizii adecvate pentru protejarea mediului şi a oamenilor.

În atingerea finalităţilor educaţiei ecologice trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:

1. educaţia ecologică a apărut ca soluţie la problemele stringente care ameninţă omenirea;

2. este necesară cunoaşterea mediului natural-geografic şi biologic, cât şi a celui social pentru a putea interveni într-un mod pozitiv;

3. educaţia ecologică trebuie realizată atât prin intermediul educaţiei formale, cât şi a educaţiei informale şi nonformale;

4. conţinuturile educaţiei ecologice trebuie cunoscute şi de către organele de decizie politică aflată la putere care pot promova o legislaţie care vizează protecţia mediului;

5. educaţia ecologică trebuie să facă apel la metode şi tehnici care sensibilizează publicul larg din diverse domenii care pote ajuta în încercările de salvare a planetei;

6. este necesară înţelegerea proceselor şi a fenomenelor care au un impact major asupra mediului, etc.;

Finalităţile intermediare variază în funcţie de ciclurile şcolare cărora li se adresează.

De exemplu: în programa la disciplina geografie pentru clasa a V-a (Programe şcolare pentru clasele V-VIII, Aria curriculară Om şi societate, Bucureşti 1999), finalităţile intermediare vizează:

· înţelegerea importanţei cunoaşterii mediului;

· trezirea interesului pentru cunoaşterea mediului înconjurător;

· înţelegerea dimensiunilor globale ale fenomenelor de degradare a mediului înconjurător.

Exemple:

DOMENIUL ECONOMIE:

Nivel Liceu

Conform planului de învăţământ al Colegiului Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava, între diverse discipline economice, regăsim:

· Educaţia antreprenorială;

· Elemente de tehnologie;

· Studiul calităţii produselor şi serviciilor;

· Economia întreprinderii

· Marketing;

· Biologie.

De pildă, la disciplina Educaţia antreprenorială, un curriculum orientat pe EE trebuie să includă 1-2 capitole şi/sau paragrafe distincte în cele 8-10 capitole care să accentueze ideea de dezvoltare a afacerilor cu respectarea mediului, de exploatare prudentă a resurselor oferite de mediul natural; pentru a induce un comportament al educatului în relaţia cu mediul înconjurător, comportament care să reflecte principii ale EE; amintim finalităţi ce pot fi vizate de formator la disciplina Educaţia antreprenorială:

· Finalitate 1: modelarea comportamentului viitor al educatului, în sensul ca acesta să conştientizeze poziţia sa în relaţie cu mediul şi societatea ( aceasta înseamnă ca educatul să conştientizeze că el va activa permanent într-o dublă ipostază, de consumator şi de salariat; în ambele ipostaze, el va avea drepturi şi obligaţii în raport cu firmele, diverse instituţii şi cu mediul înconjurător);

· Finalitate 2: conştientizarea de către antreprenori a necesităţii dezvoltării unor generaţii de produse/servicii care să încurajeze spiritul de economisire al fiecărui cetăţean şi nu tendinţa către o exploatare iraţională a resurselor naturale (lemn, petrol, gaze etc.);

· Finalitate 3: conştientizarea de către antreprenori a necesităţii integrării în practica de afaceri a problemelor legate de mediu şi a necesităţii de a asigura o dezvoltare economică stabilă concomitent cu reducerea presiunilor asupra calităţii mediului înconjurător (eco-efficiency).

Nivel Universitate:

Conform planului de învăţământ al Facultăţii de „Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică”, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, între diverse discipline economice regăsim (astfel de discipline sunt comune diverselor specializări ale FSEAP, specializări între care amintim: Economia comerţului, turismului şi serviciilor, Afaceri internaţionale, Management):

· Microeconomie;

· Management;

· Management strategic;

· Protecţia consumatorului;

· Dreptul afacerilor;

· Studiul calităţii şi serviciilor;

· Marketing;

· Economie europeană;

· Economia turismului;

· Amenajarea turistică a teritoriului;

· Management în turism şi servicii;

· Studiul mărfurilor;

De pildă, la disciplina Dreptul afacerilor, un curriculum orientat pe EE trebuie/poate fi elaborat plecând de la conceptul sustainable development; cadrul juridic al afacerilor din orice ţară europeană, inclusiv România, include şi o componentă ce vizează direct mediul înconjurător; exemple de finalităţi:

· Finalitate 1: modelarea comportamentul educatului în relaţia sa cu mediul, în sensul că atât indivizii cât şi companiile/firmele trebuie să manifeste un comportament etic în afaceri şi că au datoria de a proteja/conserva/ameliora condiţiile de mediu în care vor trăi viitoarele generaţii; această protejare rămâne dependentă de decizia politică/legislativă a ţărilor şi diverselor grupări integraţioniste, cum este de exemplu UE.

· Finalitate 2: conştientizarea de către educat a problematicii mediului, a faptului că problema mediului a devenit una globală, că decizia politică trebuie să ţină seama de părerea experţilor cu privire la provocările mediului; conştientizarea faptului că societatea civilă, diverse ONG-uri, universităţile sau liceele au obligaţia de a se implica în soluţionarea problemelor legate de mediu [de exemplu, ignorarea de către oamenii politici din ţările occidentale a Rapoartelor Clubului de la Roma, din anii ( 70 (A. King, 1993), a avut o consecinţă extrem de neplăcută care se resimte astăzi la nivel global];

· Finalitate 3: conştientizarea de către educat a faptului că, în lumea contemporană, imperativul economic – asigurarea unui standard de viaţă cât mai ridicat – şi imperativul social – dezvoltarea unor forme de guvernare care să promoveze valorile după care oamenii doresc să trăiască – nu se pot realiza independent de imperativul ecologic – menţinerea capacităţii planetei de a asigura resursele necesare vieţii.

DOMENIUL SILVICULTURĂ:

Nivel liceu:

Conform planului de învăţământ al Grupului Şcolar Silvic Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava, între diverse discipline regăsim:

· Biologie;

· Botanică;

· Climatologie;

· Amenajări forestiere;

· Topografie;

De pildă, la disciplina Botanică, un curriculum orientat pe EE, întrucât persoanele ce vor absolvi acest tip de liceu vor avea un rol direct în gestionarea pădurilor, apreciem că o pondere importantă din disciplină trebuie să includă finalităţi asociate EE, precum:

· Finalitate 1: conştientizarea/înţelegerea de către educat a rolului pădurii în echilibrul ecologic local/global.

· Finalitate 2: conştientizarea faptului că specialiştii în silvicultură vor avea, prin profesia lor, un rol major în gestionarea pădurilor din România.

· Finalitate 3: conştientizarea faptului că specialiştii în Silvicultură vor trebui să promoveze, prin exemplul personal, un comportament responsabil faţă de pădure şi mediul înconjurător.

· Finalitate 4: conştientizarea de către educat a faptului că defrişarea/tăierea ilegală a pădurilor are consecinţe negative imediate asupra mediului înconjurător; cât şi a necesităţii de a anticipa aceste consecinţe negative pentru a găsi soluţii de prevenire a riscului invocat; atingerea acestei finalităţi poate să ţină seama de modelul grafic sugerat în continuare:

Nivel Universitate:

Conform planului de învăţământ al Facultăţii de Silvicultură din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, între diverse discipline de profil silvic regăsim :

· Ecologie – climatologie forestieră;

· Genetica şi ameliorarea arborilor;

· Staţiuni forestiere;

· Studiul lemnului şi produsele pădurii;

· Drept şi legislaţie forestieră;

· Botanică forestieră;

· Fitopatologie;

· Amenajarea pădurilor;

· Biostatistica.

De pildă, la disciplina Genetica şi ameliorarea arborilor, care include şi o componentă ce vizează direct mediul înconjurător, un curriculum orientat pe EE include drept finalităţi intermediare:

· Finalitate 1: înţelegerea importanţei cercetării ştiinţifice în domeniul ameliorării arboretelui din pădurile României, al creării unor noi soiuri de plante/arbori ce sunt adaptaţi condiţiilor climaterice din ţara noastră;

· Finalitate 2: conştientizarea de către educat a problematicii mediului, a rolului jucat de pădure în ecuaţia ecologică;

· Finalitate 3: înţelegerea de către educat a rolului ce revine cercetării ştiinţifice în gestionarea fondului forestier, cât şi a rolului cercetării ştiinţifice în dezvoltarea oricărei ţări.

Diverse finalităţi vizate de către formatorii pe EE se vor reflecta în Economie/Silvicultură în funcţie de măsura în care profesorii, titulari pe diverse discipline, vor ţine seama de faptul că este posibilă o influenţare indirectă a comportamentului educatului; finalităţile concrete se vor atinge, asociat obiectivelor vizate de profesor, prin maniera de structurare a procesului didactic în şcoli.

3.2. Resursele informaţionale şi spaţio-temporale

Conţinuturile vizează cunoştinţe, valori educaţionale, abilităţi, priceperi şi deprinderi transmise şi formate în cadrul orelor de educaţie ecologică, care trebuie atinse prin intermediul programelor de învăţământ şi a manualelor şcolare.

În selectarea conţinuturilor educaţiei ecologie trebuie să se ţină cont de următorii indicatori de pertinenţă:

· deschiderea faţă de achiziţiile şi progresele ştiinţei şi ale tehnologiei, ţinând cont de finalităţile educaţiei;

· raportarea conţinuturilor la valorile culturale ale omenirii;

· respectarea problematicii planetare şi a trebuinţelor specifice ale comunităţii locale şi naţionale în activitatea de elaborare a conţinuturilor educaţiei ecologice şi nu numai;

· cunoaşterea trebuinţelor spirituale, fiziologice şi fizice ale educaţilor şi respectarea acestora în procesul de concepere a conţinuturilor ştiinţifice;

· realizarea unui echilibru între cerinţele impuse la nivel central (programe, manuale, etc.) şi cerinţele impuse la nivel instituţional în conceperea conţinuturilor;

· asigurarea coerenţei conţinuturilor specific educaţiei ecologice astfel încât să nu existe contradicţii între termeni, informaţii, capitole, etc.;

· asigurarea caracterului ascendent al cunoaşterii;

· orientarea prospectivă şi democratică a conţinuturilor ( Văideanu G., 1988).

Pe lângă aceşti indicatori de pertinenţă, trebuie respectate şi anumite criterii:

1. Criterii psihopedagogice care vizează centrarea conţinuturilor pe educaţi, respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale acestora, elaborarea conţinuturilor astfel încât să permită educaţilor să fie creativi şi originali şi să permită participarea activă în activitatea de predare-învăţare.

În concordanţă cu aceste criterii, exemplificativ, enumerăm următoarele teme ţinând seama de programele şcolare existente în România pe diversele nivele de şcolarizare:

A. GIMNAZIU:

Conţinutul unei programe şcolare ce ţine seama de EE, trebuie să ia în considerare vârsta educaţilor, necesităţile lor spirituale şi fiziologice, matricea culturală de care aparţine această categorie a populaţiei etc.(uzual, vârsta acestei categorii de educaţi este cuprinsă în intervalul 7 - 15 ani, aceasta fiind tipul de educaţie obligatorie în aproape toate ţările lumii; ulterior caracterul ascendent al cunoaşterii se asigură prin nivelurile facultative ale educaţiei, respectiv liceu, universitate etc.). Apreciem că modelarea unui anumit tip de personalitate, orientarea/inducerea unui comportament dorit în relaţia cu mediul a viitorului adult rămâne direct dependentă de educaţia primită până la 16 ani; conform psihologilor (De Bono, 1990), personalitatea viitorului adult se structurează majoritar până la vârsta de 16 ani; această structură a personalităţii îi va condiţiona apoi comportamentul în societate, inclusiv atitudinea faţă de mediu. În esenţă, psihologii au argumentat că mediul social, familia şi şcoala contribuie direct la structurarea personalităţii tânărului educat; ideea invocată se prezintă grafic astfel (G. Hofstede, 1991):

Aşadar, atitudinea faţă de mediu a unei persoane adulte, comportamentul său zilnic în oraş, la serviciu sau în alte contexte (aruncă sau nu deşeuri pe spaţiile verzi, acceptă sau nu poluarea aerului de către companiile producătoare, respectă sau nu regulile impuse de stat cu privire la protecţia mediului, se implică sau nu ca voluntar în diverse ONG-uri pe linie de mediu etc.) vor rămâne determinate în bună măsură de educaţia generală primită în şcoala gimnazială; prin urmare, şcoala rămâne un vector esenţial pentru modelarea comportamentului cetăţeanului în relaţia cu mediul, însă se adaugă şi alţi factori care îşi vor pune amprenta asupra acestui comportament (familia, societatea civilă, administraţia publică, strategiile diverselor ONG-uri etc.).

Întrucât şcoala determină/modelează comportamentul educaţilor pe parcursul întregii vieţi (conceptul de longlife learning a devenit o realitate), este oportună şi necesară generalizarea ideii invocate anterior:

Amintim, cu titlu de exemplu teme de predare şi instrumente sugerate pentru a conecta educaţia generală cu EE:

TEME

INSTRUMENTE SUGERATE

Importanţa mediului înconjurător în viaţa zilnică a elevilor

Manuale, jocuri pe calculator, fotografii/ filme, vizite în week-end în parcurile din oraş etc.

Gradul de poluare a râurilor din Bucovina

Manuale, hărţi, planşe, vizitarea staţiunii de epurare a apelor uzate din Municipiul Suceava, vizitarea unei pensiuni turistice din Cârlibaba ( pensiune ce are un sistem individual de aducţiune a apei şi eliminare a apei menajere)

Parcurile şi grădinile oraşului

Jocuri pe calculator, fotografii/ filme, deplasări în week-end în parcul oraşului, planşe topografice, concursuri de tip „Primarul copiilor” etc.

Animale sălbatice în pădurile din Bucovina

Manuale, hărţi, fotografii/filme, excursii şi drumeţii în zona Câmpulung Moldovenesc, vizită la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii etc.

Specii de plante rezistente la temperaturi scăzute, în pădurile din Bucovina

Manuale, cataloage, atlasuri botanice, filme preluate de pe Animal Planet etc.

Rezervaţii şi parcuri naturale de pe Mapamond

Manuale, cataloage, atlasuri botanice, filme preluate de pe Animal Planet , National Geographic , hărţi etc.

B) LICEU:

Deoarece odată cu liceul începe şi orientarea în carieră a viitorilor salariaţi/cetăţeni, conţinuturile programelor şcolare/planurilor de învăţământ se orientează pe domenii mari, cum ar fi Economie, Silvicultură, Tehnic, Socio-uman etc. Aşadar, începând cu liceul este preferabilă încercarea de a orienta principiile EE în funcţie de specificitatea domeniilor profesionale invocate anterior; este evident că anumite domenii, cum ar fi Silvicultura, sunt prin însăşi natura lor mai puternic conectate la principiile EE (vor fi discipline care, în proporţie de 20-70%, includ aspecte legate direct/indirect de întreaga problematică a mediului înconjurător din societatea post-industrială); în cazul altor domenii, cum ar Economia, un număr mai redus de discipline includ în structura lor aspecte/probeme ce ţin direct/indirect de problematica mediului; chiar şi aşa, în acest ultim caz, apreciem că este suficient dacă formatorul/titularul la astfel de discipline conştientizează necesitatea ca o parte din conţinutul disciplinei predate să fie conectat la problematica EE, respectiv să ţină seama de o serie de principii/recomandări ce pot să conducă la anumite abilităţi/comportamente ale educatului în chestiunea mediului.

B1. Economie:

De exemplu, enumerăm următoarele teme şi obiective ce pot fi vizate de profesor/titular dacă ţine seama de necesitatea promovării principiilor EE; temele se sugerează plecând de la disciplinele incluse în planul de învăţământ al Grupului Şcolar „Dimitrie Cantemir” Suceava:

DISCIPLINE

TEME

OBIECTIVE VIZATE PENTRU ADAPTAREA DISCIPLINEI LA EE

Istorie

Economia românească în perioada interbelică; revoluţia industrială şi presiunile pe care le-a generat asupra mediului

· înţelegerea/conştientizarea de către educat a impactului revoluţiei industriale (1776) asupra evoluţiei umanităţii;

· înţelegerea acestui impact asupra industriei româneşti din perioada interbelică şi punerea bazelor economiei româneşti moderne;

· înţelegerea/conştientizarea „rupturii” ce se întrevede între societatea post-industrială şi resursele limitate ale Terrei.

Statistică

Evoluţia demografică şi consecinţele ei asupra mediului în societatea post-industrială

· înţelegerea/conştientizarea de către educat a necesităţii de a studia/predicţiona trendurile înregistrate de populaţia unei ţări;

· cunoaşterea consecinţelor pe care le are creşterea populaţiei asupra necesarului de hrană pe termen lung şi, implicit, asupra suprafeţelor agricole.

Fiscalitate

Implicarea financiară a statului în derularea unor proiecte de mediu

· înţelegerea/conştientizarea de către educat a faptului că proiectele de investiţii de mediu de mare anvergură (îndiguirea unor râuri ce produc inundaţii, depozitele ecologice pentru deşeuri în oraşe etc.) obligă ca cel puţin o cotă parte din veniturile indirecte ale statului să fie incluse anual în bugetul de stat pe Capitolul „Mediu”.

Biologie

Rolul bio-tehnologiilor în soluţionarea unor probleme de mediu în societatea post-industrială

· înţelegerea/conştientizarea de către educat a faptului că resursele energetice clasice sunt limitate şi că relaţia individ-mediu este una extrem de fragilă;

· înţelegerea rolului ce poate să revină bio-tehnologiilor în soluţionarea celor două ecuaţii invocate.

B2. Silvicultură:

Enumerăm următoarele teme şi obiective ce pot fi vizate de profesor/titular dacă ţine seama de necesitatea promovării principiilor EE; temele se sugerează plecând de la disciplinele incluse în planul de învăţământ al Grupului Şcolar Silvic Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava:

DISCIPLINE

TEME

OBIECTIVE VIZATE PENTRU ADAPTAREA DISCIPLINEI LA EE

Dendrologia

Specii de arbori rezistenţi la frig în pădurile din Bucovina

· Înţelegerea/conştientizarea de către educat a relaţiei dintre suprafaţa împădurită a unei regiuni şi condiţiile climaterice locale/globale;

· Înţelegerea faptului că anumite specii de arbori sunt preferabile pentru împăduriri în zonele defrişate la peste 1.500 m altitudine.

Exploatarea lemnului

Modalităţi de exploatare a lemnului în zonele împădurite aflate în proprietate privată

· Înţelegerea/conştientizarea de către educat a faptului că gestionarea corectă/eficientă a pădurilor se recomandă a fi făcută numai de către specialiştii în Silvicultură, indiferent care este forma de proprietate asupra pădurii.

Ecologia şi protecţia mediului

Exploatarea industrială a lemnului şi instrumente de protejare a mediului

· Conştientizarea de către educat a faptului că, prin profesia sa, el va deveni un „model” de comportament ecologic pentru alţi cetăţeni.

C) UNIVERSITATE:

Aşa cum sunt structurate în prezent planurile de învăţământ pe diverse domenii în România, conform principiilor din Declaraţia de la Bologna şi legislaţiei adoptate de către ţara noastră, amintim cele ce urmează.

C1. Economie:

Enumerăm următoarele teme şi obiective ce pot fi vizate de profesor/titular dacă ţine seama de necesitatea promovării principiilor EE; temele se sugerează plecând de la disciplinele incluse în planul de învăţământ al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (diverse discipline enumerate se regăsesc în planul de învăţământ al unor specializări precum Economia Comerţului,Turismului şi Serviciilor, Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Administrarea Afacerilor , Cibernetică Economică etc.):

DISCIPLINE

TEME

OBIECTIVE VIZATE PENTRU ADAPTAREA DISCIPLINEI LA EE

Macroeconomie

Impactul politicilor macroeconomice asupra capacităţii de a asigura bunăstarea generaţiilor viitoare

· înţelegerea/conştientizarea de către educat a faptului că toate resursele naturale sunt şi rămân limitate;

· conştientizarea necesităţii de a exploata raţional aceste resurse şi de a asigura şi generaţiilor viitoare dreptul de a se bucura de ele etc.

Marketing

Ciclul de viaţă al produselor şi politica de mediu

· înţelegerea de către educat a presiunii exercitate asupra mediului în fiecare din stadiile din ciclul de viaţă al unui produs;

· identificarea resurselor care ar trebui alocate astfel încît să se asigure eco-eficienţa.

Statistică

Indicatori de evaluare a performanţelor de mediu în industrie uitlizaţi în UE

· înţelegerea de către educat a modalităţilor de cuantificare a impactului activităţii industriale asupra mediului înconjurător;

· înţelegerea de către educat a factorilor care au influenţat trendul dat de aceşti indicatori în UE în ultimele decenii.

C2. Silvicultură:

Enumerăm următoarele teme şi obiective ce pot fi vizate de profesor/titular dacă ţine seama de necesitatea promovării principiilor EE; temele se sugerează plecând de la disciplinele incluse în planul de învăţământ al Facultăţii de Silvicultură, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava:

DISCIPLINE

TEME

OBIECTIVE VIZATE PENTRU ADAPTAREA DISCIPLINEI LA EE

Botanică forestieră

Specii de plante ameninţate cu dispariţia în Munţii Călimani

· Înţelegerea/conştientizarea de către educat a necesităţii de a proteja unele plante/arbori pentru a menţine echilibrul ecologic local/global.

Pedologie

Poluarea industrială şi compoziţia solurilor din bazinele hidrografice

· Înţelegerea/conştientizarea de către educat a necesităţii de a explica ştiinţific modul în care se poluează pânza de apă freatică.

Staţiuni forestiere

Criterii/indicatori de performanţă calculaţi în cadrul studiului de fezabilitate pentru proiectarea unei staţiuni forestiere

· Înţelegerea/conştientizarea de către educat a necesităţii de a gândi modalităţi de protejare a mediului, prevenirea poluării, inclusiv prin prisma calcului economic şi al costurilor necesare.

2. Criteriul interdisciplinarităţii-constă într-o integrare a teoriei şi metodologiei specifice mai multor domenii/ discipline de studiu care oferă o imagine unitară asupra unor fenomene/ procese studiate în cadrul activităţii de predare-învăţare. Pe lângă faptul că permite studierea fenomenelor în integritatea lor, conduce şi la o aplicare facilă a informaţiilor obţinute în diferite situaţii experimentale sau din viaţa reală.

Pentru cele două domenii considerate deja (Economie şi Silvicultură) amintim unele teme, cu precizarea că reflectarea criteriului interdisciplinarităţii este mai vizibilă la nivelul învăţământului universitar:

a) Economie:

TEME

DISCIPLINE IMPLICATE

Eco-labbeling (eticheta ecologică europeană care atestă faptul că produsul respectiv are un impact de mediu redus) şi politica de produs în strategia de marketing a firmelor

Marketing

Statistică

Demografie

Istoria şi evoluţia UE

Psihologia consumatorului

Merceologie

Importanţa activităţii de R&D (Research - Development) în activitatea corporaţiilor multinaţionale; generaţiile noi de produse şi principiile sustainable development

Inventica

Robotica

Biotehnologiile

Istoria tehnicii

Reţele de computere

Managementul echipelor de cercetare

Management comparat

Economie internaţională

Progresul tehnologic, productivitatea muncii şi eco-eficienţa în secolul al XX-lea şi începutul secolului al XX-leaI

Economie

Statistică

Istoria tehnicii

Informatică

Economie internaţională

b) Silvicultură:

TEME

DISCIPLINE IMPLICATE

Incidenţa factorilor dăunători (microorganisme şi insecte) asupra sănătăţii pădurilor

Statistică

Meteorologie

Climatologie

Fitopatologie

Fiziologia plantelor

Pedologie

Geologie

Indicatori de evaluare a manoperei în costurile de industrializare a lemnului tip cherestea şi mobilă; analiză comparativă şi impact asupra mediului

Economie forestieră

Contabilitate

Taxe şi impozite

Industrializarea primară a lemnului

Studiul lemnului şi produsele pădurii

Amenajări/lucrări specifice în perioada de creştere a unei plantaţii de molid

Exploatări forestiere

Cartografie

Ecologie

Genetică şi ameliorarea arborilor

Împăduriri

Geologie

Dendrologie

3. Criteriul logicităţii - transpunerea logicii ştiinţei la nivelul disciplinei de învăţământ astfel încât să se poată face apel la raţionamente inductivo-deductive când se operează cu informaţii;

4. Criteriul proporţionalităţii-vizează respectarea unui echilibru între informaţiile vechi şi cele noi, între informaţiile cu caracter teoretic şi cele cu caracter practic.

De exemplu, pe cele două domenii considerate, acest criteriu poate fi evidenţiat astfel:

a) Economie:

DISCIPLINA

TEME

ECHILIBRU ÎNTRE COMPONENTE

(informaţii vechi/noi; aspecte teoretice/practice etc.)

Amenajarea turistică a teritoriului

Dezvoltarea staţiunilor turistice montane şi impactul asupra bio-diversităţii

Formatorul/titularul de disciplină va accentua în egală măsură:

· informaţiile teoretice privind oferta şi cererea de servicii turistice în zonele montane, mix-ul de marketing(preţ, produs, promovare, distribuţie);

· datele concrete ce definesc zona turistică respectivă (avantajele localizării, număr locuri de cazare, utilităţi oferite, tarife practicate, intermediari autorizaţi, discount-uri oferite etc.);

· informaţii cu caracter aplicativ (ca analiza comparativă în decursul unei perioade date de timp privind condiţiile de climă, suprafeţele împădurite, specii reprezentative pentru flora şi fauna regiunii, gradul de poluare a aerului/apei etc).

Informatică

Avantajul reţelelor de computere în studiul/monitorizarea condiţiilor climaterice globale, pe exemplul Staţiunii din Munţii Rarău

Formatorul/titularul de disciplină va accentua în egală măsură :

· Istoricul computerului şi evoluţia sa în societatea contemporană (1950-1980);

· Internetul şi reţelele de computere (1980-2005);

· Aplicaţii practice ale computerului în Meteorologie

Contabilitate

Locul costurilor de mediu în costul total al firmelor producătoare; tehnici/ metode de analiză structurală

Formatorul va avea în vedere:

· prezentarea unui set de informaţii teoretice privind analiza costurilor şi principiile de înregistrare contabilă;

· exemplificări cu ajutorul datelor concrete a modului în care firmele producătoare alocă sume destinate activităţilor de mediu şi ponderea acestor sume în totalul costurilor.

b) Silvicultură:

DISCIPLINA

TEME

ECHILIBRU ÎNTRE COMPONENTE

(informaţii vechi/noi; aspecte teoretice/practice etc.)

Economie forestieră şi management

Locul/rolul pădurilor în menţinerea echilibrului climateric global şi local

Profesorul/formatorul trebuie să accentueze diferit , după cum sugerăm:

· perioada de la Revoluţia industrială până la 1900, în care industria nu a afectat major echilibrul dintre om şi natură;

· perioada după 1900 şi până în prezent, perioadă în care, conform Agenţiei Europene de Mediu, la nivel global cantitatea de CO2 a crescut cu 50%, temperatura aerului a crescut cu 0, 6o C, creşterea industrială tinde a scăpa de sub control şi a „rupe” echilibrul om-natură;

· care sunt strategiile macro necesare pentru a conserva pădurea în viitoarele două-trei decenii;

· care sunt costurile asociate unor strategii de acest tip.

Ecologie-climatologie forestieră

Ratificarea de către România a Protocolului de la Kyoto privind limitarea cantitativă a emisiei de gaze cu efect de seră

Profesorul/formatorul trebuie să accentueze diferit următoarele aspecte:

· obligaţiile ce revin României din alte tratate/convenţii la care este parte;

· obligaţiile/costurile ce revin României din Protocolul de la Kyoto;

· implicaţiile acestor tratate/convenţii pentru specialiştii în Silvicultură din România.

Monitoring forestier

Avantajele conservării florei/faunei din rezervaţii şi parcuri forestiere

Profesorul/formatorul trebuie să accentueze echilibrat următoarele aspecte:

· cunoştinţe teoretice predate la curs pe bază de manual, planşe, atlasuri etc.; aceste cunoştinţe însumează o parte de istorie a parcurilor/rezervaţiilor şi o parte actuală ce reflectă trendurile de la nivel mondial

· vizite, evaluări la faţa locului în rezervaţia de stejari din Munţii Călimani.

5. Criteriul aplicativităţii-pentru responsabilizarea educaţilor nu este suficientă doar transmiterea unor informaţii teoretice, ci propunerea de activităţi practice care să-i mobilizeze în „misiunea” de salvare a mediului.

De exemplu, pentru cele două domenii considerate (Economie şi Silvicultură) amintim aspectele ce urmează:

a) Economie:

TEME

Aplicaţia practică sugerată

Elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru modernizarea unei linii de prelucrare a lemnului în vederea exportului (cu respectarea principiului eco-eficienţei)

Evaluarea, prin simulări pe computer, a avantajului comparativ obţinut de o ţară/firmă pe diverse destinaţii posibile:

· export de lemn/cherestea în condiţii de rata a profitului 30%;

· export de mobilă în condiţii de rata a profitului 20%;

· avantaje non-cuantificabile pentru firmă/ţară în situaţia prelucrării superioare a lemnului;

· costuri estimate pentru protecţia mediului în diferitele stadii ale procesului de producţie.

Principiile sustainable development şi competitivitatea produselor; negocierea unui contract de export de produse chimice de sinteză de către firma CHIM Borzeşti

Partajarea studenţilor/cursanţilor în 2 echipe de negociere (furnizor - cumpărător) şi simularea negocierii pe cele 70 de articole ale contractului; premise avute în vedere de formator:

· industria chimică este prin definiţie un poluant al mediului înconjurător;

· preţul necesar a fi obţinut pe tona de marfă trebuie să acopere şi un coeficient de cel puţin 12% costuri cu protecţia mediului;

· materiile prime folosite în fabricaţie sunt non-regenerabile în proporţie de 80%;

· exportul se negociază în condiţia de livrare FOB.

Analiză comparativă a firmelor din punct de vedere al externalităţilor negative( de genul poluării aerului)

Efectuarea unui studiu pe bază de eşantion (distribuirea unui chestionar cu 22 de întrebări prestabilite) pentru a stabili:

· firmele/domeniile de activitate cele mai poluante din judeţul Suceava ;

· resursele naturale utilizate în procesele de producţie;

· strategiile de eco-eficientizare avute în vedere în următorii ani.

b) Silvicultură:

TEME

Aplicaţia practică sugerată

Caracteristicile faunei/florei din judeţul Suceava

Deplasarea grupei de studenţi/cursanţi la fondul de vânătoare Rîşca/Mălini din judeţul Suceava; experiment practic la faţa locului

Tipuri de arborete folosit la împăduriri în zonele cu climat rece (peste 1.500 m altitudine)

Deplasarea grupei de studenţi/cursanţi la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava; experiment practic la faţa locului.

Opţiuni în cadru ecuaţiei celor 5 R

Modalităţi/căi de obţinerea a energiei alternative din deşeuri de masă lemnoasă (brichete din rumeguş); deplasarea grupei de studenţi/cursanţi la centrala termică de acest fel la Vatra Dornei

6. Criteriul exemplarităţii-are la bază furnizarea de modele adecvate care să stimuleze educaţii pentru atingerea scopurilor şi obiectivelor educaţiei ecologice.

De exemplu, pe cele două domenii considerate (Economie şi Silvicultură) amintim aspectele ce urmează:

a) Economie:

TEME

Aplicaţia practică sugerată

Uurbanizarea şi impactul asupra calităţii mediului

Analiză comparativă pe baza a două modele vizitate la faţa locului:

· vizite la depozite de deşeuri menajere în municipiile Suceava şi Botoşani;

· vizite în parcurile/împrejurimile municipiilor Suceava şi Botoşani afectate de lucrări de infrastructură şi urbanism;

· concluzii şi evaluare comparativă, urmare a experienţei practice făcute.

b) Silvicultură:

TEME

Aplicaţia practică sugerată

Criterii/standarde de înfiinţare şi administrare a unei staţiuni forestiere

Vizită şi analiză la faţa locului la Staţiunea Forestieră Broşteni, evaluarea gradului de îndeplinire a standardelor impuse de teorie, considerarea acestei staţiuni drept un „model” acceptat de teorie şi care poate fi impus apoi în alte zone forestiere din România.

În ceea ce priveşte resursele spaţiale, trebuie să precizăm faptul că educaţia ecologică implică desfăşurarea de activităţi educative atât în şcoală, cât, mai ales, desfăşurate în afara spaţiului instituţional: excursii în locurile în care omul a contribuit într-un mod hotărâtor la degradarea mediului, prin sesizare a defrişărilor, a deşeurilor aruncate la întâmplare, etc.; vizite la muzeele de ştiinţe ale naturii; vizite în comunităţile locale în cadrul cărora se resimt acut problemele ecologice, etc.

Resursele temporale-educaţia ecologică trebuie realizată încă de la vârste fragede, la grădiniţă, pentru că în această perioadă încep să se formeze valori morale care se cristalizează în perioadele imediat următoare. Putem spune că problemele de natură ecologică implică educaţi de toate vârstele şi nu numai (educatori, profesori, autorităţi locale şi naţionale, organizaţii nonguvernamentale, comunităţi, etc.) care pot contribui la soluţionarea lor.

3.3. Metode implicate în activitatea de predare-învăţare

Modele de organizare a unei lecţii dedicate educaţiei de mediu:

1. Învăţării directe şi explicite-axat pe dobândirea şi exersarea strategiilor de acumulare şi testare a cunoştinţelor;

2. “Evocare-Realizarea sensului-Reflecţie”-foloseşte metodele gândirii critice în acumularea noilor informaţii;

3. “Ştiu-Vreau să ştiu-Am învăţat”-stabileşte relaţia dintre vechile şi noile informaţii centrându-se pe nevoile elevilor;

4. “Învăţării prin explorare şi descoperire”–care îi antrenează pe elevi în experimentarea unor fenomene şi în găsirea şi explicarea cauzelor care le produc;

5. Tradiţional-orientat către verificarea cunoştinţelor elevilor, pe predarea realizată de profesor, pe fixarea şi evaluarea noilor cunoştinţe;

6. Model de lecţie fundamentată pe teoriei inteligenţelor multiple

(Maria Dulama, 2002)

Cele mai potrivite metode pentru realizarea educaţiei de mediu sunt cele inter(active) în care elevul se implică efectiv în achiziţionarea noilor informaţii, în deprinderea, exersarea şi dezvoltarea unor abilităţi, competente specifice. Desigur, opţiunea pentru unul sau altul dintre modelele prezentate se realizează prin raportare la finalităţile urmărite în demersul educaţiei de mediu, la particularităţile individuale şi de vârstă a celor cu care urmează să se lucreze. Vom prezenta modelele care se distanţează de modelul tradiţional rigid şi uneori ineficient, tocmai prin încercarea de a implica efectiv cursantul în derularea procesului de învăţare şi în a-l determina să devina treptat un individ autonom din acest punct de vedere, fapt esenţial în formarea unor parteneri, iniţiatori ai unor proiecte de protejare a calităţii mediului şi dezvoltării durabile.

3.3.1.Modelul învăţării directe şi explicite

Se foloseşte în lecţiile orientate către deprinderea unor strategii, proceduri, precum: rezumarea unui text, extragerea ideilor principale, efectuare unor măsurători, realizarea unor hărţi, diagrame, scheme, experimente etc.

Etape:

· prezentarea şi explicarea importanţei strategiei,

· demonstrarea şi însuşirea acesteia,

· enumerarea situaţiilor în care aceasta strategie poate fi utilizată.

Acest model poate fi valoros pentru educaţia de mediu deoarece participanţii au astfel posibilitatea ca sub supravegherea unui cadru didactic specializat în problemele de mediu să observe direct diverse fenomene, să experimenteze anumite situaţii specifice, formându-şi astfel reale abilităţi de identificare a anumitor probleme de mediu, de individualizare a cauzelor acestora, să-şi revizuiască anumite atitudini / mentalităţi referitoare la protecţia mediului.

3.3.2.Modelul “ Evocare-Realizarea sensului-Reflecţie”

Antrenează sau contribuie la dezvoltarea gândirii critice şi a capacităţilor creative la elevi, structuri cognitiv-imaginative necesare nu numai în înţelegerea problematicii de mediu, dar mai ales în interpretarea, evaluarea unor strategii de mediu şi în dezvoltarea unei atitudini responsabile, active de protecţie a mediului.

Etape :

1. evocarea cunoştinţelor anterioare (reamintirea cunoştinţelor anterioare, analiza şi sistematizarea lor activă, stabilirea scopului, motivului pentru care se abordează subiectul respectiv);

Tehnicile de activare/ evocare a cunoştinţelor anterioare sunt: brainstorming-ul, “gândiţi-lucraţi în perechi-comunicaţi”, “copacul ideilor”, “gândiţi-lucraţi în perechi-lucraţi în patru”, “ lanţul ideilor”etc. Cele mai multe dintre aceste tehnici sunt realizate în grup şi de aceea ele pot prezenta câteva avantaje: necesită resurse limitate de timp deoarece antrenează toţi participanţii intr-un timp relativ scurt, favorizează activarea cunoştinţelor dobândite şi reorganizarea lor în structuri noi, creative facilitându-se, astfel, comprehensiunea lor, ajută la dezvoltarea abilitaţilor de comunicare orală a participanţilor datorită contextului familiar, adecvat dimensionat în care se realizează interacţiunea. Formatorul va trebui însă să gândească foarte atent strategia de desfăşurare a acestor activităţi deoarece, în funcţie de modul în care acesta formulează sarcina de lucru, monitorizează derularea acesteia şi oferă feed-back depinde reuşita îndeplinirii obiectivului propus.

2. Realizarea sensului (ce înţeleg elevii din ceea ce li s-a prezentat). Presupune: confruntarea cu noile informaţii, implicarea cognitivă şi menţinerea interesului pentru subiectul în discuţie, înţelegerea informaţiilor şi monitorizarea propriei înţelegeri. Este o etapă foarte importantă dar şi foarte dificilă deoarece ea urmăreşte înţelegerea noilor cunoştinţe şi conexarea lor la cele vechi. Este dificilă datorită faptului că nivelurile de înţelegere sunt foarte diferite şi ele depind nu numai de caracteristicile materialului, ci şi de particularităţile cognitive ale celui care învaţă. De aceea, formatorul trebuie să folosească mai multe căi pentru prezentarea noilor informaţii: vizionarea unui film, audierea unei expuneri / prelegeri, efectuarea unui experiment, discuţia intr-un grup, studierea unui material vizual etc. pentru a valorifica stilurile de învăţare specifice cursanţilor. După ce a fost lansată noua provocare, aceasta trebuie personalizată, individualizată, lucru care se poate realiza prin câteva tehnici: interogarea autorului, interogare reciprocă, SINELG, R.A.F.T., planul de idei, schemele logice, conspectul, rezumatul, referatul, recenzia, eseul. Acestea sunt tehnici bazate în mod special pe studiul, interacţiunea individuală cu materialul informativ şi ele pot avea un rol foarte important în dezvoltarea gândirii active, dinamice şi critice a cursanţilor, în formarea priceperilor, deprinderilor de activitate independentă, permanentă, în dezvoltarea motivaţiei intrinseci pentru studiu. La aceste tehnici putem adăuga şi altele întemeiate pe discuţii precum; “lecturaţi-rezumaţi în perechi”, predarea reciprocă, discuţia de tip panel, discuţia dirijată etc., ele contribuind nu numai la înţelegerea materialului, ci şi la implicarea activă a cursantului în activităţile pe grupuri mici.

3. Reflecţia este etapa în care se realizează efectiv învăţarea consolidându-se noile informaţii prin restructurarea lor în diverse scheme. Reflecţia este o etapă care poate să dureze mai mult decât timpul efectiv alocat unei lecţii şi este firesc să fie aşa pentru că fiecare are ritmul său propriu de înţelegere, de procesare şi reorganizare a schemelor cognitive proprii. Tehnicile care pot fi folosite în acest context sunt: exerciţiile de scriere reflexivă, eseul, ghicitorule, “copacul ideilor” etc.

3.3.3. Modelul “Ştiu-Vreau să ştiu- Am învăţat”

Acest model poate fi folosit cu succes în educaţia de mediu deoarece, pornind de la ceea ce observă concret în viaţa de zi cu zi, elevii pot solicita informaţii noi determinate de nevoile lor cotidiene.

Etape:

1. “Ce ştiu despre acest subiect?” - este o fază importantă deoarece sunt actualizate informaţii şi deprinderi mai vechi care, chiar dacă nu au fost dobândite în şcoală, se pot constitui în suporturi/repere ale învăţării ulterioare.

2. “Ce vreau să ştiu?” reprezintă o etapă foarte importantă deoarece cursanţii îşi analizează interesele de cunoaştere prin raportarea la anumite nevoi folosind maniera interogativă. În acest fel, înţelegerea este facilitată de felul în care sunt formulate întrebările, lucru care poate contribui la dezvoltarea gândirii critice a cursanţilor.

3. Învăţarea noilor cunoştinţe, căutarea răspunsurilor la întrebările formulate în etapa anterioară. Acum, în acest interval de timp, curiozitatea elevilor este maximă şi ea trebuie întreţinuta prin felul în care sunt concepute conţinuturile şi în care ele răspund întrebărilor formulate anterior.

4. “Am învăţat” este etapa în care elevii conştientizează şi folosesc cunoştinţele noi raportându-se la întrebările pe care le-au lansat la începutul secvenţei de învăţare.

5. “Ce doresc să ştiu în plus despre acest subiect?” reprezintă etapa care pregăteşte logic şi psihologic lecţiile viitoare în sensul că, prin formularea de noi întrebări dictate de nevoile lor de învăţare, elevii se implică efectiv în construirea de noi cunoştinţe, dobândesc încredere în ideile proprii, aspecte deosebit de importante în autonomizarea lor ca subiecţi ai învăţării.

De exemplu, pe cele două domenii considerate (Economie şi Silvicultură) amintim aspectele ce urmează:

a) Economie:

Tehnologii informaţionale, comunicare (ICT) şi dezvoltarea durabilă

Ce ştiu despre acest subiect?

Ce vreau să ştiu despre acest subiect?

Ce am învăţat despre acest subiect?

· dezvoltarea durabilă presupune compatibilitate pe termen lung între dimensiunea economică, socială şi de mediu a existenţei umane;

· dezvoltarea durabilă implică atât o latură cantitativă cât şi una calitativă;

· dezvoltarea durabilă presupune exploatarea actuală a resurselor limitate fără a omite generaţiile viitoare şi „dreptul” lor la astfel de resurse;

· eco-eficienţa exprimă raportul dintre rezultatele unei activităţi şi presiunea asupra mediului rezultată din acea activitate;

· cunoştinţele/informaţia sunt resurse care, la început de secol XXI, capătă o importanţă tot mai mare în activitatea firmelor;

· investiţiile în R&D şi tehnologii de vârf înregistrează un trend ascendent.

· cum se implică Guvernul, autorităţile publice locale şi firmele private pentru promovarea investiţiilor în R&D şi în tehnologii de vârf ?

· ce categorii de externalităţi generează/implică inovaţia tehnologică?

· cum pot ICT să faciliteze îndeplinirea criteriului de eco-eficienţă şi „decuplarea” creşterii economice de utlizarea resurselor?

· inovaţia tehnologică este o „monedă cu două feţe” deoarece, pe lângă externalităţile pozitive concretizate în câştiguri de productivitate şi , implicit, de bunăstare , ea poate implica şi o serie de externalităţi negative, precum degradarea mediului;

· în ţările dezvoltate cercetările legate de mediu se bucură de o mare atenţie din partea guvernelor ( sumele alocate se ridică la aproximativ 2% din PGB putând ajunge chiar la 5% în cazul sectorului energetic şi agriculturii );

· ICT prezintă un mare potenţial în direcţia ameliorării utilizării/exploatării resurselor de orice natură;

· ICT au un impact pozitiv şi asupra dimensiunii economice şi sociale a existenţei umane.

b) Silvicultură:

Lucrări silvice de primăvară în zonele cu plantaţii tinere de brad

Ce ştiu despre acest subiect?

Ce vreau să ştiu despre acest subiect?

Ce am învăţat despre acest subiect?

· zonele de pădure defrişate şi costuri/timp necesare pentru reîmpădurire;

· Care sunt costurile de împădurire per ha plantaţie de brad?

· Care este perioada optimă de efectuare a plantaţii lor de brad în zona Bucovina?

· Cine efectuează lucrări silvice de împăduriri în zonele forestiere aflate în proprietate privată?

· Cum se avansează fondurile şi se amortizează costurile pentru împădurirea unor suprafeţe în sectorul de stat şi cel particular?

· Care este relaţia dintre zonele forestiere defrişate/împădurite şi conservarea calităţii mediului?

· Costul mediu de împădurire pentru un hectar plantaţie de brad este de 150.000 Ron;

· Perioada optimă de efectuare a împăduririlor este martie-aprilie;

· Pădurile contribuie la îmbunătăţirea calităţii apei şi solului , filtrând noxele din atmosferă şi îmbogăţind solul, de asemenea pot regulariza cursul apelor şi pot preveni eroziunea solurilor; ele acţionează ca un amortizor de temperatură atenuând efectul schimbărilor climaterice; pădurile conservă bio-diversitatea, oferind habitat pentru diverse specii de plante şi animale.

În conexiune cu cele două exemple invocate (modelele cu triplă intrare pe Economie şi Silvicultură), în Anexa nr. 1 sugerăm un alt mod de structurare a modelului „Ştiu -Vreau să ştiu -Am învăţat”.

În toate cele 5 etape se poate lucra fie frontal, fie în grupuri mici, formatorul fiind acela care are sarcina de a îndruma, coordona, evalua activitatea cursanţilor.

3.3.4.Modelul învăţării prin explorare şi descoperire

Etape:

1. Explorarea, în care cursanţii descoperă, experimentează singuri diferite fenomene, stabilesc cauze ale acestora, emit ipoteze, profesorul fiind doar cel care provoacă, întreţine curiozitate elevilor, îi sprijină pe aceştia în formularea întrebărilor şi a concluziilor;

2. Explicarea este etapa în care elevii împreună cu profesorul pe parcursul conversaţiilor euristice încearcă să înţeleagă fenomenele studiate;

3. Extinderea este faza în care elevii corelează ceea ce au descoperit de ceea ce ştiau, de mediul apropiat lor.

Prin intermediul experimentelor, a simulărilor (în special jocul de rol), dezbateri şi rezolvări de probleme, educaţii descoperă concepe, realităţi legate de mediu singuri, reuşind, astfel, să înglobeze cunoştinţele într-un timp relativ scurt şi, mai mult decât atât, conduc la stimularea interesului şi curiozităţii acestora pentru nou, dar şi pentru a găsi soluţii la probleme de natură ecologică.

Experimentele realizate în aer liber, în mediul înconjurător în mod regulat sunt o parte importantă a unui program de educaţie relativă la mediu. Nici o tehnică, nici o metodă nu aduce atâtea informaţii, „învăţături,”, priceperi şi deprinderi, precum propriile experienţe care îi ajută pe educaţi să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele ecologice şi problemele mediului.

Aducerea educaţilor în comunităţile locale pentru a interacţiona cu mediul natural şi cel construit poate face programele de educaţie a mediului semnificative pentru vieţile acestora. Deoarece un rol foarte important îl au acţiunile reale, elevii vor face ei înşişi experienţe care adesea lipsesc din programele educaţionale. Aceste experienţe „reale” nu numai că diversifică programele şcolare şi, implicit, activităţile şcolare, dar pot, de asemenea, să ajute la întărirea legăturilor educaţi şi comunitate.

De asemenea, este important să fim sensibili la problemele de mediu cu care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre educaţi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care aceştia le investighează. De exemplu, în oraşele mari, mulţi dintre părinţii elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi în domeniul silvic, poate unii dintre educaţi şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Cu toate acestea, trebuie să se acţioneze cu precauţie atunci când sunt responsabilizăm anumite persoane pentru astfel de probleme şi este necesar să se găsească cea mai bună cale de a prezenta anumite probleme.

Avantajele pe care le prezintă acest model este acela că ajută la dezvoltarea abilităţilor practice ale cursanţilor, precum şi la deprinderea strategiilor de învăţare euristică.

Concluzii:

1. Toate modelele, mai puţin cel tradiţional, asigură învăţarea intr-un context practic, aplicativ, interactiv, fapt important pentru atingerea obiectivelor EE;

2. Aceste modele permit folosirea strategiilor de învăţare bazate pe cooperare şi descoperire care ajută la dezvoltare unor abilităţi practice, de analiză, descoperire, interpretare, gândire critică, de exprimare liberă a ideilor;

3. Ele favorizează reflecţia, conştientizarea de către elevi a propriilor nevoi de formare şi valorificarea abilităţilor deja existente;

4. Ajută la dezvoltarea sentimentelor de autoeficienţă şi încredere în capacităţile proprii de gândire ale elevilor.

5. Ele trebuiesc selectate în funcţie de obiectivele urmărite de profesor.

De exemplu, o lecţie/curs fundamentată pe teoria inteligenţelor multiple, prin care să se exploateze cele şapte/opt tipuri de inteligenţă a studentului/cursantului poate fi structurată după modelul prezentat în continuare.

a) Economie:

Date de identificare a proiectului:

Data:-----------------

Tema: Investiţiile şi dezvoltarea durabilă

Propunător: Aurel BURCIU

Disciplina: Fundamentele economice ale investiţiilor

Tipul lecţiei: curs (expunere/prelegere în faţa a 2,3 grupe de studenţi)

Durata: 100 minute(2 ore)

Obiectivul fundamental: familiarizarea studenţilor cu informaţiile privind momentele / etapele principale în fundamentarea deciziilor de investiţii, care sunt modalităţile de realizare a unei investiţii şi care sunt implicaţiile asupra mediului înconjurător.

Obiective operaţionale:

· descrierea indicatorilor utilizaţi în fundamentarea deciziei de investiţii (indicatorii statistici, indicatorii dinamici şi indicatorii Băncii Mondiale);

· demonstrarea fezabilităţii unui proiect de investiţii prin intermediul indicatorilor de performanţă de mediu propuşi de UE.

Motivaţia temei:

Investiţiile facilitează alocarea eficientă a resurselor, transferul de tehnologie, stimulează concurenţa etc. accelerând astfel creşterea economică; cu toate acestea, deşi nu reprezintă „rădăcina”problemelor de mediu, investiţiile pot avea efecte semnificative, atât pozitive cât şi negative, asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea durabilă presupune un tandem între creşterea economică şi conservarea calităţii mediului înconjurător.

Resurse cognitive preliminare ale elevilor:

· cunoştinţe economice generale;

· cunoştinţe generale despre mediul înconjurător.

Teme

Structurarea activităţilor cadrului didactic

Structurarea activităţilor studentului

Metode, procedee

Instrumente

Activităţi

Introducere

· aspecte generale referitoare la rolul/locul investiţiilor într-o economie;

· aspecte generale legate de principiile dezvoltării durabile

Conversaţia euristică

(15 minute)

· suportul de curs

· schiţe

· grafice

· mijloace audio-video

Urmărirea prezentării susţinute de profesor

Modalităţi de realizare a unei investiţii:

· construirea „pe loc gol”

· fuziuni/achiziţii

· Expunerea;

· Conversaţia euristică;

· Demonstraţia didactică;

· suportul de curs

· schiţe

· grafice

· mijloace audio-video

Participarea la dezbaterea lansată de profesor pe tema legată de modalităţile de realizare a investiţiilor

Efectele investiţiilor:

· efecte pozitive(de antrenare);

· efecte negative(asupra mediului)

· Expunerea;

· Conversaţia euristică;

· Demonstraţia didactică;

· suportul de curs

· schiţe

· grafice

· mijloace audio-video

Participarea la dezbaterea lansată de profesor pe tema legată efectele investiţiilor

Studiul de fezabilitate:

· indicatori de eficienţă(Indicatorii Băncii Mondiale);

· indicatori de performanţă de mediu(propuşi de UE)

· Expunerea;

· Conversaţia euristică;

· Demonstraţia didactică;

· suportul de curs

· schiţe

· grafice

· mijloace audio-video

Compară informaţiile din manual cu cele prezentate de profesor legate de studiul de fezabilitate

· Concluzii

15 minute discuţii sub formă de concluzii la tema expusă;

opinii critice, exemple concrete din relaţia firmă-mediu etc.

În măsura în care profesorul conştientizează necesitatea raportării la EE, unele discipline/teme pot fi conectate la cerinţele acestui domeniu printr-o structurare adecvată a temei/expunerii făcute şi a feedback-ului anticipat de la studenţi; de exemplu, pentru planul propus la tema Investiţiile şi dezvoltarea durabilă vom avea:

1. În partea de introducere la tema propusă formatorul vizează captarea atenţiei prin discuţii libere cu studenţii, prin invocarea unor întrebări, prin provocarea educatului la discuţii directe; se vor accentua două aspecte:

· investiţiile reprezintă un factor-cheie al expansiunii economice;

· dezvoltarea durabilă, dincolo de creşterea economică cuantificabilă d.p.d.v. cantitativ, presupune şi o serie de aspecte de ordin calitativ printre care şi conservarea mediului.

2. În partea de prelegere (70 de minute) formatorul îşi expune liber în faţa educatului cele trei teme/subiecte propuse, însoţindu-şi expunerea de grafice, imagini video, recomandări de reviste/cărţi etc.; el vizează a exploata în primul rând inteligenţa logico-matematică, respectiv capacitatea studenţilor/educaţilor de a utiliza raţionamente deductive/inductive, de a anticipa, de a formula ipoteze, de a interpreta rezultatele, de a stabili relaţii între concepte.

3. În partea de concluzii a cursului propus (15 minute) se vor declanşa discuţii libere cu persoanele educate, opinii critice, exemple concrete din viaţa reală; majoritatea exemplelor pot face raportare la mediul extern firmei şi la comportamentul individului în societate.

b) Silvicultură

Date de identificare a proiectului

Data:____________

Tema: Metode de exploatare a arborilor în contextul gospodăririi durabile a pădurilor

Propunător: Dan ZAROJANU

Disciplina: Exploatări forestiere

Tipul lecţiei: curs/prelegere în faţa a 2-3 grupe de studenţi

Obiectivul fundamental:

-familiarizarea studenţilor cu metodele adecvate de exploatare în contextul diverselor tehnologii de regenerare ale arboretelor.

Obiective operaţionale:

· descrierea raportului„metode de exploatare – metodă de regenerare”

· evidenţierea conexiunilor „silvicultură mediu înconjurător”

Motivaţia temei:

Tema Metode de exploatare a arborilor în contextul gospodăririi durabile a pădurilor va influenţa comportamentul adultului/educatului în raport cu mediul înconjurător, atât din perspectiva firmelor de exploatare, cât şi din punctul de vedere al specialistului în silvicultură; de asemenea, tema abordată reprezintă unul dintre subiectele de bază al conceptului de dezvoltare durabilă.

Resurse cognitive preliminare ale studeţilor:

· cunoştinţe silvice generale;

· cunoştinţe generale despre exploatări forestiere;

Teme

Structurarea activităţilor cadrului didactic

Structurarea activităţii studentului

Metode

Instrumente

Activităţi

Introducere

Conversaţia ( cu studenţii pe legată de :locul exploatării forestiere în cadrul economiei şi impactul activităţilor de exploatare asupra mediului intern al pădurii)

Participarea la întrebările lansate de profesor

Locul şi rolul exploatării forestiere într-o economie modernă

Situaţia din România şi din străinătate, etc.

· Expunerea;

· Conversaţia euristică.

Schiţe, grafice de impact, prezentarea de planşe, imagini video, etc.

Realizează comparaţii între ideile expuse şi cele din manual; Participă la dezbaterea interactivă pe tema expusă în faţa lor.

Alegerea metodei de exploatare în contextul impactului ecologic al acestei activităţi

· Expunerea;

· Conversaţia euristică.

Schiţe, grafice de impact, prezentarea de planşe, explicarea metodelor de exploatare

Realizează comparaţii între ideile expuse şi cele din manual; Participă la dezbaterea interactivă pe tema expusă în faţa lor.

Concluzii

15 minute discuţii sub formă de concluzii la tema expusă; opinii critice, exemple concrete de alegere a tehnologiei optime de exploatare, etc.

În măsura în care profesorul conştientizează necesitatea raportării la EE, majoritatea disciplinelor/temelor din silvicultură pot fi conectate la acest domeniu printr-o structurare adecvată a temei expuse şi feed-back-ului anticipat de la studenţi. De exemplu, pentru planul propus la tema Metode de exploatare a arborilor în contextul gospodăririi durabile a pădurilor, vom avea (Horodnic, 2002):

1. În partea de introducere la tema propusă (5 min discuţii libere cu studenţii, se invocă întrebări, se provoacă studentul la discuţii, etc.) se vor accentua două aspecte:

- locul exploatării forestiere în cadrul economiei;

- impactul activităţilor de exploatare asupra mediului intern al pădurii, ţinând cont că exploatarea pădurilor în contextul regenerării acestora reprezintă cea mai radicală intervenţie de pe parcursul dezvoltării arboretului.

2. În partea de prelegere (80 min: formatorul îşi expune în faţa educatului cele două teme propuse, însoţindu-şi expunerea de planşe, grafice, formule matematice, etc.) pe măsură ce se ating cele două teme, după caz, la momentul invocării unui aspect anume, profesorul vizează a exploata simultan inteligenţele multiple ale studentului şi conectarea disciplinei la EE.

De exemplu, schema de alegere a metodei optime de exploatare se recomandă a fi prezentată grafic după modelul de mai jos (Horodnic, 2002):

Distanţe (m)

Panta (%)

M

ijloc de

colectare

maxime

optime

Tip de

teren

minimă

maximă

Recomandări

corhănire

500

<50

-

uscat

-

umed

-

cu

zăpadă

-

cu gheaţă

60

40

25

10

-

pe soluri cu consistenţă

tare, preferabil acoperite cu

zăpadă sau gheaţă;

-

pentru volume redus

e de

material lemnos;

-

în zonele cu seminţiş

utilizabil pe suprafeţe mici.

atelaje

2000

<500

-

uscat

-

umed

-

cu

zăpadă

-

cu gheaţă

60

40

25

10

-

pe trasee judicios alese;

-

amenajarea unor drumuri

de tras.

cablul de

sarcină

:

-

al tractorului

100

<30

-

al funicularului

FPU

-

500

40

<20

-

al funicularului

FP

-

2

30

<20

-

uscat

-

umed

-

cu

zăpadă

-

cu gheaţă

60

40

25

10

-

alegerea corespunzătoare a

traseel

or pentru evitarea

prejudicierii seminţişului

utilizabil şi a arborilor

rămaşi pe picior

;

tractorul

fores

tier

2000

-

10*

(40)**

-

pe soluri cu consistenţă

tare, preferabil acoperite cu

zăpadă sau gheaţă;

-

pe trasee judicios alese.

funiculare

:

-

FPU

-

500

500

200

-

400

15

100

-

FP

-

2

2000

700

-

1500

15

100

-

în toate situaţiile în care se

justifică economic,

indiferent de tipul şi de

starea terenului.

*

rampa maximă la cursa în plin

** rampa maximă la cursa în gol

3. În partea de concluzii a temei propuse (15min) se vor declanşa discuţii libere cu persoanele educate, opinii critice, exemple concrete (metoda de exploatare a arborilor cu coroană, metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge, metoda de exploatare în sortimente definitive, metoda de exploatare în multipli de sortimente), avantaje şi dezavantaje ale fiecărei metode.

3.4. Metodologia asociată activităţii de evaluare

Nivelurile la care realizăm evaluarea

Obiectivul general al EE – Dezvoltarea durabilă (sustainable development)

Obiectivul general al formării formatorilor din domeniul EE – dezvoltarea competenţelor de proiectare a curriculumului EE, astfel încât el să vizeze dezvoltarea durabilă

I. evaluarea competenţelor achiziţionate de formatorii din domeniul EE (competenţe ale profesorilor sau ale formatorilor din acest domeniu).

II. evaluarea eficienţei EE (evaluarea elevilor sau a altor categorii de populaţie vizate de acest tip de educaţie)

Câteva întrebări legate de evaluarea formatorilor din domeniul EE:

I. Evaluarea formatorilor

Ce evaluăm?

Competenţa generală: proiectarea unui curriculum orientat spre dezvoltarea durabilă

Competenţe specifice:

· proiectarea unor conţinuturi interdisciplinare care să vizeze problematica mediului;

· utilizarea metodelor de învăţare experienţială (vezi învăţarea experienţială);

· utilizarea metodelor bazate pe gândirea critică;

· utilizarea strategiilor de învăţare bazate pe rezolvarea de probleme;

· conceperea de resurse didactice (crearea de situaţii de învăţare, conceperea de material didactic adecvat);

· utilizarea unor metode moderne de evaluare a rezultatelor EE, etc.

Cu ce instrumente?

Proiectul (metodă complexă de evaluare individuală sau de grup, recomandată pentru evaluarea sumativă) – formatorii pot realiza proiecte pentru diverse teme care vizează EE, utilizând metode şi strategii didactice moderne. Se poate lucra individual sau în grup. Este de preferat lucrul în echipă.

Portofoliul – metodă complexă de evaluare care presupune o colecţie de produse ale activităţii desfăşurate pe parcursul training-ului, selectate şi structurate corespunzător. De exemplu, formatorii pot realiza un portofoliu care să conţină materiale didactice adaptate EE sau prezentarea unor activităţi pe problematica de mediu etc.

Un portofoliu conţine:

· informaţii despre educatul care a realizat portofoliul;

· mostre ale muncii educatului care sa-i dovedească competenţa: proiecte pe teme de mediu; experimente realizate de acesta în mediul şcolar sau extraşcolar; rezultatele unor activităţi de natură ecologică sau realizate în colaborare cu ceilalţi educaţi sau cu membrii unor comunităţi locale, etc.;

· evaluarea de către educator a competenţelor educatului;

· reflecţiile educatului asupra rezultatelor obţinute, cât şi asupra măsurii în care consideră că s-a implicat în realizarea sarcinilor incluse în propriul portofoliu.

Investigaţia - instrument care facilitează aplicarea în mod creativ a cunoştinţelor, prin explorarea unei situaţii noi, foarte puţin asemănătoare cu cele cunoscute. Pot fi prezentate dezastre ecologice şi analizate cauzele lor, măsurile de prevenire etc.

În continuare, accentuăm ideea că diverse domenii ale cunoaşterii (tehnic, sociologie, economie, silvicultură, etc.) se pretează în grade diferite pentru adaptarea la cerinţele EE, în sensul că unele dintre disciplinele specifice acestui domeniu se pretează mai puţin pentru adaptare la principiile EE, pe când alte discipline permit o conectare de tipul invocat mai mare; apreciem că cele două domenii invocate în structura acestui ghid de proiectare a unui curriculum general de EE contribuie, chiar dacă în proporţie diferită, la aplicarea conceptului de sustainable-development, după modelul ce se prezintă în continuare (care este una dintre ideile de bază ale proiectului Leonardo da Vinci):

Evident că nu excludem alte influenţe benefice, din alte domenii, asupra promovării conceptului de sustainable development; relaţia cea mai generală este cea dintre social, economic şi mediu faţă de conceptul de education for sustainable development(ESD); modelul grafic al relaţiei invocate se prezintă astfel:

Mai detaliat, relaţia între cele trei domenii invocate (economic, social şi mediu), inclusiv diverse condiţionări majore între acestea, se prezintă în figura care urmează, din aceste condiţionări se deduc implicit direcţiile potenţiale de acţiune pentru a promova conceptul de ESD , concept ce rămâne la baza principiilor unei educaţii orientate pe EE.

Interacţiuni cheie:

1 – Funcţiile productive ale mediului(oferă resurse) şi costurile economice pentru protecţia mediului;

2 - Presiunea/efectele activităţilor productive asupra mediului; investiţii în protecţia mediului; drepturi de proprietate asupra resurselor naturale şi de mediu;

3 - Importanţa cadrului ambiant asupra bunăstării umane; riscuri vizând sănătatea şi siguranţa urmare a degradării mediului;

4 - Impactul obiceiurilor de consum asupra resurselor de mediu; respectul cetăţeanului faţă de mediu;

5 - Cantitatea şi calitatea(educaţia) forţei de muncă; cutume şi obiceiuri în relaţiile contractuale;

6 - Standarde de viaţă şi siguranţa locului de muncă, distribuţia veniturilor; resurse financiare pentru programe sociale.

În Anexele nr. 2, 3, 4 este propus un câte un model de proiect, portofoliu şi investigaţie pe cele două domenii specificate, respectiv Economie şi Silvicultură (fiecare dintre instrumentele propuse se referă îndeosebi la evaluarea formatorilor pe EE).

II. Evaluarea elevilor/educaţilor

Care sunt criteriile pe baza cărora evaluăm? În raport cu ce?

Obiective-cadru

Obiective de referinţă

Competenţe generale

Competenţe specifice

Ce evaluăm?

Cunoştinţele şi capacitatea de a opera cu ele - exemplu: ştie care sunt cei 5 R ai reciclării, înţelege relaţia care există între poluarea aerului şi fenomenele meteorologice etc.

Atitudini şi valori - exemplu: este dispus să participe la o campanie pentru promovarea curăţeniei oraşului, are atitudine negativă faţă de cei care nu respectă mediul, este interesat de echilibrul mediului înconjurător etc.

Comportamente – exemplu: se implică în acţiuni de protecţie a mediului, în plantarea de arbori, în campanii de promovare a EE etc.

Deci, educatorii trebuie să evalueze la educaţi 3 tipuri de competenţe:

1. competenţe cognitive şi metacognitive:

· conştientizarea problemelor de mediu;

· claritatea conceptelor educaţiei raportate la mediu;

· conştientizarea complexităţii problemelor ecologice;

· conştientizarea incertitudinii pe care o trăieşte educatul atunci când propune soluţii;

· capacitatea de a prevedea anumite consecinţe negative ale soluţiilor propuse;

· capacitatea de aplicare a cunoştinţelor;

· gândirea sistematică, etc.

2. competenţe acţionale şi comportamentale:

· manevrarea datelor cantitative;

· comunicarea scrisă;

· analiza textului;

· mânuirea echipamentului;

· abilităţi de tehnologia informaţiei;

· luarea deciziilor adecvate ţinând cont de datele problemei;

· schimbarea stilului de viaţă atunci când realitatea demonstrează această necesitate;

· deplasarea în mediul natural;

· împlinirea/satisfacţia atunci când soluţiile propuse se dovedesc a fi eficiente.

3. competenţe sociale şi cetăţeneşti:

· conştientizarea valorilor;

· participarea la acţiunile de salvare a mediului;

· asumarea responsabilităţii pentru deciziile mai puţin satisfăcătoare;

· consecvenţă în activităţile întreprinse;

· respectul pentru opiniile diferite ale altora referitoare la aceeaşi problemă;

· capacitatea de management a conflictelor atunci când situaţia o cere;

· capacitatea de a lucra în echipă pentru a soluţiona problemele legate de mediu (cf. Miron S).

Ce instrumente sau proceduri de evaluare utilizăm?

Proiecte

Portofolii

Investigaţii

Teste docimologice

Aplicaţii care vizează dezvoltarea gândirii critice

Chestionare care vizează atitudinile

Eseuri

Forme de evaluare:

Evaluare iniţială (test docimologic care să aibă în vedere cunoştinţe legate de mediu, chestionar care să vizeze atitudinile şi comportamentele elevilor faţă de mediu)

Evaluare continuă (întrebări, concursuri, etc.)

Evaluare finală (test, portofoliu, proiect etc.)

Recomandare!

În evaluarea EE ar trebui să se pună accent mai mare pe evaluarea formativă decât pe evaluarea sumativă.

Întrucât am sugerat anterior , separat pe domeniile Economie şi Silvicultură, unele variante de proiecte, portofolii şi investigaţii, este oportun să sugerăm şi proceduri posibile de evaluare (ANEXELE NR. 5 ŞI 6); astfel de proceduri de evaluare sunt valabile şi/sau pot fi gândite/adaptate pentru orice tip de instrument de lucru în EE; sintetic amintim drept instrumente de lucru:

IV. Principiile educaţiei ecologice

Sunt liniile directoare ale proiectului curricular, îşi au originea în specificitatea domeniului şi în exigenţele psihopedagogice generale ale proiectării unui curriculum. Conturăm câteva dintre acestea:

· Principiul orientării axiologice a educaţiei ecologice

· Principiul orientării pragmatice

· Principiul interdisciplinarităţii

· Principiul învăţării experienţiale

· Principiul actualizării curriculare

4.1. Principiul orientării axiologice a educaţiei ecologice

Educaţia ecologică face apel, în primul rând, la schimbarea valorilor personale, sociale, profesionale, propunându-şi să reconfigureze ierarhiile noastre individuale şi colective.

Deoarece educaţii sunt supuşi procesului de dezvoltare şi de maturizare psihică, sistemul de valori pe care şi-l formează şi restructurează influenţează opiniile şi deciziile pe care le iau referitor la toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile personale, sociale şi cele profesionale aduc, de asemenea, stabilitate şi consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să-şi construiască o imagine mai bună despre sine şi o imagine adecvată în legătură cu celelalte persoane care o înconjoară, realizând pe cine poate să se sprijine în rezolvarea anumitor situaţii problematice. Există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

Fără o ţintire a valorilor, orice program de educaţie ecologică este ineficient. Importante nu sunt valorile în sine, rupte de realitate, ci mai degrabă reflexia acestora în viaţa cotidiană – comportamentele asociate unei anumite valori. Poate mai mult decât în alte domenii valorile sunt extrem de semnificative în educaţia de mediu (EM). În acest context trebuie avute în vedere o serie de aspecte ce nuanţează şi facilitează conceperea unor suporturi adecvate pentru EM.

În cadrul EM formarea valorilor durabile poate şi trebuie să înceapă cu procesul formării unor atitudini pozitive faţă de anumite aspecte ori situaţii specifice. În formarea atitudinilor, învăţarea experienţială, directă, are un loc central.

De exemplu, pentru a induce valori specifice EE, valori la care să se raporteze ulterior tânărul educat, curriculum întocmit pe cele două domenii, pe diverse discipline, va trebui orientat în următoarele direcţii:

A. Domeniul economie:

În acest domeniu, identificarea valorilor, ce vor condiţiona structura personalităţii viitorului cetăţean, începe încă din primii ani de şcoală; din acest motiv, experienţa directă şi/sau exerciţiul şi/sau contextul în care este pus educatul, pe măsura învăţării principiilor EE, trebuiesc avute în vedere încă de la proiectarea curriculumului pe diverse discipline:

· Educaţie civică

· Religie

· Societatea şi mediul

· Economie

· Protecţia consumatorului

· Chimie

· Management

· Calitatea serviciilor

· Legislaţie de mediu

Astfel, apreciem că experienţa, exerciţiul şi contextul necesită o accentuare diferenţiată în orientarea axiologică a EE după modelul (deşi, evident, acest model este extrem de general, întrucât accentul pe EE şi implicarea ulterioară a persoanei pe chestiuni de mediu şi/sau prevenirea poluării, vor rămâne dependente de orientarea în carieră a persoanei educate):

Totuşi, anumite deprinderi acumulate de educat prin exerciţiu / experiment/context, chiar atunci când s-au acumulat în primii ani de viaţă se accentuează în timp, ceea ce face ca profesorul/formatorul pe diverse discipline economice să se afle în faţa unui tip de paradox; el trebuie conştientizeze permanent că poate influenţa comportamentul educatului în raport cu mediul chiar atunci când include 3-5% chestiuni de EE în structura disciplinei pe care o predă. Un exemplu în sensul invocat este înclinaţia spre economisire a unei persoane /popor /culturi care, dacă se deprinde din primii ani de şcoală, se intensifică apoi pe măsură ce se maturizează persoana; schematizat grafic această idee se prezintă astfel:

Aşadar, a ţine seama de orientarea axiologică a EE, pe diverse niveluri de şcolarizare şi pe diverse discipline, înseamnă o restricţie destul de complexă prin conţinutul ei; mai mult, reflectarea acestui principiu în predarea unei anumite discipline economice trebuie gândită de către formator în mod creativ pentru fiecare caz în parte.

Apreciem că aspectele vizate pentru domeniul economie, cu privire la orientarea axiologică a EE, devin mai clare/semnificative în cazul domeniului silvicultură, domeniu care prin însăţi natura sa este profund conectat la EE.

B.Domeniul Silvicultură:

În acest domeniu valorile ce vor condiţiona structura personalităţii viitorului cetăţean, care prin profesia avută va fi specialist în silvicultură încep încă din primii ani de şcoală; totuşi, pe acest domeniu situaţia este cu totul specifică respectiv:

· educaţia în Silvicultură începe cu nivelul de şcolarizare liceu, respectiv nu putem discuta de specificitatea acestui domeniu la nivelul claselor 1-8;

· estimativ, se poate spune că, dintre disciplinele din planul de învăţământ la liceul „Grup Şcolar Silvic” Câmpulung Moldovenesc şi din planul de învăţământ la Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Silvicultură, aproximativ 40-60% din conţinutul disciplinelor au o conexiune puternică cu EE.

Între diverse discipline pe acest domeniu amintim:

1. Exploatarea lemnului

2. Tehnologia cherestelei

3. Dendometrie

4. Topografie

5. Ecologie

6. Pedologie

7. Dendrologie

8. Fitopatologie

Astfel, apreciem că experienţa, exerciţiul şi contextul se accentuează diferit pe domeniul silviculturii, în sensul că intensitatea creşte pe măsură ce creşte vârsta educatului; ideea de bază este că viitorul educat pe acest domeniu va fi specialist în silvicultură şi va trebui să influenţeze el însuşi grupurile sociale pentru a adopta o atitudine de respect faţă de mediul înconjurător; remarcăm că sinteza grafică anterioară se modifică substanţial pentru domeniul silvicultură, respectiv intensitatea accentului pe EE se modifică după cum sugerăm:

În cazul domeniului silvicultură, un exemplu de principii ce pot fi avute în vedere de către formator, oricare ar fi disciplina predată la liceu/facultate, se enunţă în schiţa grafică ce urmează:

Unul dintre indicatorii ultimi ai maturizării personalităţii individului îl constituie cristalizarea unui sistem de valori bine închegat şi relativ stabil. Cu alte cuvinte, despre un sistem de valori stabil, propriu unei persoane se poate vorbi către sfârşitul perioadei adolescenţei. Aceasta nu înseamnă însă că elevii de vârste mai mici nu pot avea seturi valorice personale. Ceea ce îi individualizează pe copii, faţă de adolescenţi este o fluiditate şi instabilitate axiologică manifestată printr-o anume inconstanţă valorică, respectiv o facilă modificare a punctelor de vedere şi a preferinţelor valorice. În termenii teoriei piagetiene explicaţia acestui fenomen se regăseşte în stadialitatea parcursă de copii în dezvoltarea lor intelectuală. În etapele de început ale evoluţiei sale cognitive, copilul nu este „echipat” intelectual pentru a-şi explica raţional valorile, pentru a le conferi sensuri profunde şi pentru a le putea aranja în manieră coerentă în cadrul unei ierarhii axiologice. Această relati