1

LICEUL TEHNOLOGIC ’’ANGHEL SALIGNY’’ GALAȚI

PROIECTPENTURU EXAMENUL DE ABSOLVIRE A ÎNVĂȚĂMANTULUI POSTLICEALĂ

ȘCOALA DE MAIȘTRI

Calificarea : MAISTRU CONSTRUCȚII CIVILE , INDUSTRIALE ȘI AGRICOLEDomeniul: CONSTRUCȚII ȘI LUCRĂRI PUBLICE

Tema: ORGANIZAREA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE FINISAJ LA BĂILE ȘI BUCĂTARIA UNEI VILE DE P+1E

Îndrumător proiect:Prof. ANGHEL FELICIA

Candidat: OLARU DANIEL

2014-2015

1. ARGUMENT

Estetica interioarelor este o preocupare de baza pentru locatari, costurile ridicate pentru finisare este compensat de confortul obținut.

In lucrarea de diploma am tratat una din metodele de finisare a interioarelor si a exterioarelor, urmărind sa expun importanta acestor lucrări modul de executare cu respectarea tehnologiei de execuție, a masurilor de siguranță si securitate a muncii, a masurilor de paza si stingerea incendiilor si nu in ultimul rând protecția mediului.

Lucrarea impune cunoașterea tehnologiei de execuție, folosirea si introducerea in lucru numai a materialelor de construcții si nu in ultimul rând un executant bine pregătit

Pentru executarea pardoselilor din mozaic se folosesc pietre de calcar de diferite culori cu desene sau fără, care au rol de protecție a suportului pe care se aplica, igienic, realizând întreținere ușoară si rol estetic.. In ultima perioada de timp, la unele lucrări de finisaj interiore si exterioare, pardoselile executate au in vedere realizarea unor aspecte decorative superioare si a unui confort de trai, si in plus durata lor in exploatare mare.

Aceste pardoseli se executa la construcții de locuințe si social-culturale, vestibule, holuri, săli de conferință, la interior si la exterior etc.,

Pardoselile se aplica numai pe suprafețe corespunzător pregătite plane, corectate de abateri. Proiectul cu tema ‘’Execuția pardoselilor din mozaic turnat in câmp continuu”, tratează aspecte cu priviri la modul de pregătire a suprafețelor-suport, a execuției lor cu respectarea condițiilor impuse tehnicilor si tehnologiei, si a condițiilor de calitate urmărind realizarea unor lucrări calitative si rezistente, urmărind realizarea unei lucrări care atinge parametrii calitativi prescriși si impuși de normele calității Naționale si Europene. Întregul proces de lucru presupune un nivel înalt de calificare a muncitorului (executantului) cu respectarea Normelor de siguranță si securitatea muncii, P.S.I. si Norme de protecție a mediului.

2

CUPRINSA. PARTEA SCRISĂ

1. PAGINA DE PREZENTARE2. ARGUMENT....................................................................................................................................23. CUPRINS.........................................................................................................................................24. ORGANIZAREA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE FINISAJ LA BĂILE ȘI BUCĂTARIA UNEI VILE DE P+1E..............................................................................................................................................4

4.1 Noțiuni generale............................................................................................................................................54.2 Clasificarea pardoselilor.................................................................................................................................64.3 Condiții ce trebuie să îndeplinească pardoselile............................................................................................94.4 Trasarea lucrărilor de pardoseli...................................................................................................................10

5. PARDOSELI DIN PARCHETUL LAMINAT..........................................................................................125.1 Alcătuirea parchetului laminat.................................................................................................................135.2 Avantajele acestui produs.........................................................................................................................145.3 Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească stratul-suport................................................................145.4 Metode de îmbinare a parchetului laminat.............................................................................................155.5 Operațiile de montare a parchetului laminat. Unelte necesare.............................................................165.6 SDV-uri folosite la lucrarile de parchet..................................................................................................225.7 Materiale folosite la pardoseli din parchet laminat...............................................................................23

6. PARDOSELI DIN GRESIE CEREMICA................................................................................................246.1 Sortarea materialelor.......................................................................................................................246.2 Operațiile de montare a plăcilor din gresie ceramic........................................................................246.3 Materiale folosite la lucrările de pardoseli din gresie ceramica......................................................276.4 SDV-uri folosite la pardoselile din gresie ceramic.........................................................................286.5 Verificări in vederea recepţiei lucrărilor........................................................................................306.6 Condiții de calitate la pardoseli.......................................................................................................306.7 Defecte la executarea pardoselilor si remedierea lor.......................................................................316.8 Controlul calității.............................................................................................................................326.10 Recepția lucrărilor..................................................................................................................................33

7. SSM ȘI PSI LA LUCRĂRILE DE PARDOSELI.......................................................................................348. DOCUMENTAȚIE TEHNICO-ECONOMICĂ.......................................................................................37

8.1 Antemăsurătoare..............................................................................................................................378.2 Analiza de preț materiale.................................................................................................................388.3 Analiza de preț manoperă................................................................................................................388.4 Deviz general............................................................................................................................................41

9. BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................43

B. PARTEA DESENATĂ 1. PLAN PARTER

4. ORGANIZAREA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE FINISAJ LA BĂILE ȘI BUCĂTARIA UNEI VILE DE P+1E

3

4.1 NOTIUNI GENERALE

Definiția, scopul și clasificarea placajelor

a) Definiție:

Acoperirea pereților sau a unor elemente de construcție cu plăci din materiale naturale

sau sintetice, care au anumite caracteristici constructive, estetice, de protecție și igienice, se

numește placare.

b) Scop:

Placajele indeplinesc rolul de:

• de igienă

• de protecție

• și decorative

c) Clasificarea placajelor

După poziția în construcții, placajele pot fi:

• interioare

• exterioare (de fațadă).

După scopul urmărit, placajele pot fi:

• decorative,

• izolatoare (hidrofuge, termice sau fonice);

• protectoare contra șocurilor mecanice și în general agenților mediului exterior.

Înălțimea pe care se plachează pereții în mod obișnuit este de 1,20-1,80m. Aceasta este

înălțimea care în mod normal este afectată de murdarie, fercari, etc. Sunt și cazuri când se

îmbracă întreg peretele, până la tavane, ( de exemplu, în săli de dușuri, holuri săli de operație,

etc.

Când placajul nu ajunge pana la tavan este denumit și lambriu. Lambriul poate fi

împărțit în trei registre orizontale și anume: soclu sau plintă, câmpul sau fațadă, brâușor și

cornișă. Aceasta divizare nu este obligatorie, lambriul poate fi și unitar. La exterior, placajele se

aplică pe porțiuni ale fațadelor clădirilor mai importante.

4

5

În ultimii ani placajul de faianță se poate monta în registre verticale.

4. 2. LUCRĂRI PREGATITOARE ÎN VEDEREA EXECUTĂRII PLACAJELOR

6

Pregătirea materialelor

Sortarea materialelor. Placile pentru placaje sunt sortate din fabrică după colorit,

aspect, dimensiuni și defecte. Înainte de punerea în lucru, trebuie să se efectueze ultima sortare,

după cum urmează:

- În ceea ce privește coloritul (nuanțelor), aspectul și știrbiturile, sortarea să fie pe grupe

care au defecte similare. Planeitatea se verifică doar la plăcile care par a nu fi plane, în acest

caz se suprapun două plăci față în față și apoi se strâng cu două degete, succesiv de cele patru

colțuri, plăcile până nu se mișcă;

- plăcile care nu au unghiuri la colțuri și nu au dimensiuni corespunzătoare, se pot

separa ușor apucand cu ambele mâini un rând din pachet și așezându-le pe muchie pe o masă

plană.

Rândul de plăci se bate ușor cu o riglă pe fața de sus și pe ceea laterală din afară. Se

observă apoi fața de sus și ceea dinspre muncitor. Plăacile care sunt intrate sau ieșite din planul

general sunt scoase ca fiind necorespunzătoare și sunt supuse unei noi tăieri, pe dimensiuni;

plăcile cu mici defecte de aspect sau de tonalitate se rețin, pentru a fi folosite îin locuri

mai pușin batute de lumină sau în cele mai puțin vizibile (în spatele obiectelor sanitare,

în nișele de calorifer, după uși etc ).

plăcile cu unghiuri sau dimensiuni necorespunzătoare, cu știrbituri, băsici, etc, fâcandu-

se economie de plăci bune.

Apoi se stabilește dacă materialul aprovizionat este suficient pentru executarea lucrării

fără întreruperi, în raport cu forțele de muncă specializate disponibile.

Mortare folosite la executarea placajelor. Materialele folosite pentru executarea

placajelor trebuie sa aibă consistența cuprinsă între 4 și 7cm , masurată pe conul- etalon.

Mortarele vârtoase, de consistență 4, se aplică pe spatele plăcilor, iar cele plastice, de consisteță

7, se toarnă în spatiul dintre plăci și perete.

4. 3. PREGĂTIREA SUPRAFEȚELOR SUPORT

Înainte de aplicarea grundului, se pregatesc suprafețele pereților din zidărie, beton sau

beton celular autoclavizat.

Plăcile de faianță se aplică pe pereți numai pe suprafețele uscate, pregătite în prealabil și

care nu reprezintă abateri de la plan mai mari de 3 mm/m pe verticală și 2mm/m pe orizontală.

Eventualele neregularități locale nu trebuie să depățească 10 mm (umflături sau adâncituri). În

cazul unor abateri mai mari, suprafețele sunt, îndreptate prin completare cu mortar de ciment,

cu aceeași compoziție ca a mortarului de placare, sau prin tăierea ieșindurilor.

7

Înaintea începerii lucrărilor de placare se înlătură de pe pereți eventualele resturi de

mortar, praful, petele de grăsime etc. Pereții pe care vor fi aplicate plăcile de faianță cu

distanțiere sau majolică nu trebuie să fie tencuiți, iar rosturile zidăriei (orizontale și verticale)

trebuie să se curețe pe o adâncime de circa 1cm, pentru ca mortarul de fixare să adere cât mai

bine pe aceaste suprafațe.

Suprafețele netede ale pereților de beton turnat monolit sau cele de beton ale panourilor

mari se vor înăspri printr-o ușoară șpițuire, pentru a se asigura o mai bună aderență a mortarului

de fixare.

După executarea lucrărilor menționate pe pereții de cărămida sau de beton, se aplică, cu

mistria sau canciocul, un șpriț de 3-5mm grosime, din mortar de ciment-nisip

(0-3mm), dozaje volumetrice 1:2, și apă până la consistența de 10-12 cm pe conul-etalon.

Mortarul de grund nu se aplică în strat continuu pe suprafața peretelui, ci se așează

pe spatele fiecarei plăci. Rezultă că în cazul placajelor din plăci de faianță, lucrările

pregătitoare se efectuează până la realizarea șpritului de ciment.

În cazuri speciale, când se aplică placaje din placi de faianță, în încaperi cu umiditate de

peste 75% (la băi publice, spălătorii comune, etc), sau în camere în care se produc vapori de

apa suprasaturați, se execută în prealabil lucrările de hidroizolare (la pereți și pardoseli). În

aceste încăperi nu se folosesc plăcile de faianță cu distanțieri și nici placi CESAROM care

creează rosturi dese.

4.4 TRASAREA SUPRAFEȚELOR

Trasarea suprafeței care urmează a se placa se execută atat fața de orizontală cât și fața

de verticală.

Pentru placarea pereților cu plăci de faianță, cu distantiere și majolică se execută mai

întâi reperele 4, în așa fel încât dosul plăcilor 2, care se vor monta ulterior, să corespundă pe

verticală cu fața tencuielei, de pe suprafața peretelui care rămâne neplacată (cu excepția

suprafețelor de beton care nu se tencuiesc).

Firul cu plumb, lăsat la fața reperelor, trebuie să reprezinte linia suprafeței de faianță

care urmează să se execute.

Trasarea lucrărilor de placaje

Se face atat pe orizontală cât și pe verticală

1. Trasarea pe orizontală

8

Pentru a asigura orizontalitatea rândurilor se așează pe cant un dreptar, lipit de suprafața

care se plachează, cu o lățime egală cu înălțimea viitoarei plintei și care reazemă pe două

repere alăturate (aceleași repere care indică nivelul suprafeței finisate a pardoselilor);

orizontalitatea dreptarului se controlează cu bula de aer.

Un dreptar lat de 10 cm se așează pe peretele care se va monta faianța și se așează cu

muchia superioară la orizontală folosindu-ne de reperele 4.

TRASAREA PE ORIZONTALĂ perete

cumpănă dreptar

reper de pardoseală

planșeu

TRASAREA PE VERTICALĂ

peretefir cu plumb

reper vertical

nivelă

dreptar

reper de pardoseală

pardoseală

Verticalitatea suprafeței placajului se obține cu ajutorul unor repere verticale, alcătuite

din bucăți de plăci de faianță fixate provizoriu cu mortar de ipsos pe suprafața respectivă a

tencuieli, la circa 1m distanță între ele, în imediata apropiere a suprafeței care se plachează.

9

4.6 TEHNOLOGIA DE APLICARE A PLĂCILOR DE FAIANȚĂ

Plăcile se curață de praf prin periere pe dos și se țin în apă cel puțin o oră înainte de

rnontare, ca să se umezească suficient pentru a nu trage apa din mortar, ceea ce ar micșora

aderența mortarului, față de placă. După scoaterea din apă, plăcile sunt lăsate sa se scurgă 2-

3min.

Plăcile se aplică în rânduri orizontale, începând de la colțuri, de la stânga la dreapta, și

de la plintă sau scafă în sus. Când nu sunt prevăzute plinte sau scafe, plăcile de faianță,

(majolică) se racordează cu pardoseala în unghi drept, având grijă ca pe linia de racordare sa se

execute o etanșare satisfăcatoare, astfel ca apa să nu se poată infiltra între pardoseală și placaj.

Primele doua plăci se fixează cu mortar deasupra dreptarului, rezemându-se ușor pe

cantul acestuia, placa din stânga se fixează definitiv, ca și aceasta să se fixeze definitiv după

terminarea montării plăcilor din același rând, deoarece inițial nu se pot trasa exact locurile

ocupate de fiecare placă pe perete.

La nivelul marginilor superioare la primele două plăci, care se fixează la capetele

dreptarului, se întinde sfoara, care indică nivelul orizontal pentru fixarea plăcilor intermediare.

Plăcile se fixează în așa fel încât fața văzută să fie perfect verticală, deci pe direcția firului cu

plumb. În rândul următor și în celelalte rânduri, plăcile se asează în același mod, păstrându-se

același sens de montare, cu singură deosebire că cele două plăci de la capetele rândului următor

se fixează pe primul rând de plăci cu o margine rotunjită sau cu borduri speciale.

10

La placarea suprafețelor orizontale cu plăci de faianță (sau majolică) în cazul glafurilor

al marginilor la căzi de baie etc, se prevede o panta de circa 2% spre interior.

Rosturile orizontale ale placajului trebuie să fie în prelungire și în line dreaptă, cu

lățimea uniformă de 0,5mm. Rosturile verticale pot fi în prelungire sau țesute (alternate), având

lățimea de maxim 1 mm.

Plintele și scafele se montează după aceleași reguli ca și plăcile de faianță (majolica),

adică tot cu mortar de ciment, în locul lăsat liber dintre nivelul suprafeței pardoselii și marginea

inferioară a primului rand de plăci ale placajului.

Suprafața scafelor și a plintelor rămane îin afara suprafeței placajului cu minimum

2mm, datorită diferenței de grosime.

În cazul pereților de zidărie, pentru montarea plăcilor se aplică pe dosul fiecăreia

mortarul cu ajutorul mistriei. Stratul de mortar aplicat are grosimea de circa 2 cm și acoperă cel

putin 2/3 din suprafața plăcii, apoi se fixează placa pe perete, în locul respective, prin apasare

cu mâna și printr-o ciocănire ușoară cu mânerul mistriei, astfel ca surplusul de mortar să iasă

deasupra și în dreapta plăcii.

La terminarea fiecărui rând de plăci, surplusul de mortar se netezește cu mistria pe

suprafața rândului următor.

Mortarul de legatură dintre plăci și stratul-suport nu trebuie sa formeze un câmp

continuu, ci să aibă întreruperi în dreptul rosturilor, pentru ca în acest fel să se evite

consistențele contracției mortarului.

Plăcile trebuie să fie fixate pe perete cu striurile de pe dos în poziție orizontală (în afara

cazului când desenul feței văzute impune o anumită orientare). Eventualele goluri ramase în

dosul plăcilor se completează cu mortar, după executarea fiecărui rând, cu ajutorul mistriei, pe

la partea superioară a plăcilor.

Pentru completări la colțurile intrânde sau ieșinde ale încăperii, plăcile de faianță se taie

la dimensiunile necesare, folosind tăietorul cu diamante sau dispozitivul cu rolă din trusa de

scule pentru aplicarea plăcilor ceramice. Placa se taie pe partea smălțuită, apoi se întoarce cu

fața în jos și, ținând-o în palmă, se loveste cu ciocanul de 30g de-a lungul liniei

corespunzatoare tăieturii din smalț, provocând ruperea la dimensiunile necesare.

Găurirea pentru trecerea țevilor și pentru fixarea suporturilor metalice etc, se execută cu

ciocanelul de faiantțar prevăzut cu cioc din oțel dur, iar lărgirea acestor găuri, se face cu un

cleste special.

După ce s-au fixat 3-4 rânduri de plăăci, se verifică planeitatea suprafeței placate cu

dreptarul de 2 m lungime, atât îin direcție verticală cât și în direcție orizontală. La circa 5-6 ore

11

de la montare, resturile de mortar de pe suprafața plăcilor se curață prin frecarea cu o cârpă

umezită, eventualele pete de grăsime se curătă cu derivați de petrol (benzină sau petrol) și apoi

cu apă.

Rosturile orizontale și verticale se umplu cu lapte ciment alb, folosindu-se o pensulă cu

peri moi și un șpaclu din material plastic sau cu chit de rosturi. Această operație se efectuează

la un interval de timp de 6-8 ore de la începerea placării, dupa ce s-a executat întreaga

suprafață a placajului în încăperea respectivă. După o oră de la rostuire, se șterge suprafața

placajului cu o cârpă umezita cu apă.

După 1989 montarea placajelor de faianță parcurce următoarele etape.

Cum se montează faianța

În placarea cu faianță prima și una din cele mai importante etape este pregătirea

pereșilor (suprafța de aplicare). Se dă jos faianța veche, daca baia a mai fost placată cu faianță

și se curață cu o daltă și un ciocan până ajungem la zid. După aceea, urmează finisarea

suprafeței. Dacă pardoseala cu mozaic cu plintă ,aceasta trebuie îndepărtată și apoi finisată

pentru ca îmbinarea dintre perete și pardoseala să se facă cât mai correct.

Plan și măsurători

După ce toate pregătirile au fost făcute, putem începe placarea cu faianță a băii.

Masuram trei sferturi din înalțimea unei plăci de lapardoseală și montăm în dibluri sau cu alte

metode de prindere un dreptar din lemn pus la cumpănă la orizontală sau un profil metallic CD

pentru a susține plăcile ceramice în timpul montarii și de a realiza rosturile orizontale în linie

dreaptă si rectilinii. Randul de jos este ultimul care se aplică, după placarea cu gresie a băii,

deoarece planșeul nu este nici el un element perfect orizontal

Amorsarea suprafetei

Înainte de a începe placarea, pregătim amorsa din adeziv, apa și aracet sau amorsa gata

preparată care se găseste în comerț. Aplicăm un strat de amorsă și lăsăm pereții să se usuce

puțin.

Aplicare adeziv

12

Aplicăm adeziv pentru placarea cu gresie și faianță pe perete și tragem cu drișca zimțată pe

deasupra, astfel încât să rămână niște șanțuri înguste, ce vor permite o mai buna priză cu placa

de faianță. Lăsăm peretele sa se usuce aproximativ cinci minute. Nu aplicăm adeziv pe o

suprafață prea mare, ca sa nu facă priză înainte de montarea plăcilor.

Placarea cu faianță

Începem cu rândul de jos cu plăcile sprijinite de dreptar, apoi aplicam celelalte plăci de

faiantță cu distanțierii corespunzăttori. Verificăm orientarea plăcilor pe orizontală și pe

verticală, cu nivela. Lăsăm la urmă zonele mai dificile, cum ar fi colțurile sau rândul de

deasupra căzii de baie. În jurul becului se decupează placa de faianță ca să lăsam loc firelor.

Când ajungem în dreptul căzii de baie, după ce am pus sdreptarul de susținere ale primului

rând, plăcam zona cu faianță, ocolind bateria. Aceasta trebuie prinsă în zid cu coturi speciale

care au gauri de prindere.

Este bine să curățăm surplusul de adeziv dintre placi pe măsură ce lucrăm, înainte să se

usuce. Pentru aceasta, folosim un burete umed. Acolo unde este cazul, tăiem plăcile de faianță

cu mașina specială de ăaiat gresie și faianță. După terminarea lucrării de placare cu faianță a

băii, lăsăm să facă priză și să se întărească și apoi scoatem distanțierii.

Chitul de rosturi

Urmează aplicarea chitului de rosturi. Acesta este un ciment care se gasește în diferite

sortimente de culori, asortate cu faianță. Pentru băi este indicata și adăugarea unei soluții de

impermeabilizare peste acest chit. Soluția se găsește în tub ăi este incoloră, ca un lac, ceea ce va

da un plus de stralucire chitului. Se aplică cu o pensula mică.

5. CONDIȚII DE CALITATE LA PLACAJE

La lucrările de placaje interioare sau exterioare se controlează aspectul general a

placajului, în ceea ce privește uniformitatea culorii și corespondența acestuia cu proiectul,

planeitatea, verticalitatea sau orizontalitatea suprafețelor placate, execuția îngrijită a rosturilor,

fixarea plăcilor pe perete.

Orizontalitatea și verticalitatea rosturilor sau a suprafețelor se verifică cu ajutorul firului

cu plumb, a nivelei cu bulă de aer și a dreptarului.

Placajul trebuie sa prezinte o uniformitate a culori pe toată suprafața: nu se admit

diferențe de tonuri între diversele panouri montate și nici diferențiere supărătoare în cadrul

aceluiași panou: nu se admit pete de murdarie, locurile cu smalțul sărit.

13

Suprafața placajului trebuie să fie plană: sub dreptarul cu lungimea de 1,20 m se admite

cel mult o undă cu sageata de maximul 2mm.

Liniile de intersecție a placajului de pe suprafețele adiacente la colțuri intrinde și ieșinde

trebuie sa fie verticale și rectilinii.

Rândurile de plăci trebuie să fie cu rosturi rectilinii și în continuare, de lățime uniformă.

Rosturile trebuie să fie bine umplute cu lapte de ciment alb sau colorat cu pigmenți.

Plăcile trebuie să fie bine fixate pe suprafața suport: la ciocănirea ușoară a păci cu un corp cu

suprafața mica, la lovire trebuie să rezulte un sunet plin. Când se constată după sunet, ca unele

plăci nu sunt bine fixate se scot și se fixsează din nou. În asemenea cazuri se verifica prin

incercari de smulgere si aderenta placilor adiacente.

Liniile de racordarea suprafețelor placate cu plinta sau scafa trebuie sa fie rectilinii, fara

ondulari in plan vertical sau orizontal iar fetele placajului cu tencuiala, linia de racordare

trebuie sa fie dreapta, fara ondulari in plan vertical sau orizontal: nu se admite racordarea

tencuieli cu placajul prin scafa de mortar de ciment sau pasta de ipsos si nici nivelul suprafetii

placajului sa fie sub nivelul tencuieli.

În jurul străpungerilor prin suprafața placată, țevi de instalație, doze electrice, găurile

din placaj trebuie să fie mascate cu rozete, respectiv cu capacele întrerupătoarelor și prizelor.

Abaterile admisibile de care trebuie să se țină seama la aprecierea calității placajelor sunt

urmatoarele:

- devierea de la planeitate și verticalitate a suprafeții placajului (distanța dintre dreptar și

suprafața placajului,2mm).

- devierea rosturilor dintre placile placajului 0,5 -1mm la placa.

6. DEFECTE DE EXECUȚIE LA LUCRĂRILE DE PLACAJE ȘI REMEDIEREA LOR

Principalele defecte de execuție la lucrările de polacaje sunt:

14

lipsa de planeinitate,

aspectul neuniform,

știrbiturile,

racordările imprfecte cu tencuilile,

plăcile nelipite pe toată suprafața.

1. Lipsa de planeinitate Deoarece la faianță, gresie, opaxit nu se pot aplică șlefuiri,

defectele provenind din colțuri sau muchii ieșinde trebuie evitate la montaj astfel trebuie

desfăcut placajul și refacut.

2. Neuniformitatea aspectului poate avea mai multe cauze, asfel:

• neuniformitatea nuanței care rezultă dintr-o sortare și folosirea neglijentă a plăcilor și

care nu se poate remedia decăt prin refacere.

• neuniformitatea rosturilor ca latime, care provin din folosirea nejudigioasa a placilor

cu dimensiuni deosebite și care se pot remedia parțial fuguind din nou peretele respective,

aducând la lățimea cea mare toate rosturile placajului.

3. Lipsa de verticalitate sau orizontalitate a rosturilor nu este remediabilă, lucrarea

trebuie refacută.

4. Știrbiturile evidente la colțuri sau în lungul muchiilor, când sunt mari, se pot

repara chituindu-le cu mortar preparat la culoare, în care se introduce ca material de umplutură

praf din elementul respectiv de placaj, ciment alb, puțin var și apa, până la consistența de lucru.

Lucrarea este costisitoare, și în unele cazuri nu este perfectă, neputând imita glazura.

Suprafața reparată se freacă bine și apăsat cu mistria mică, pâna devine compactă și

sticloasă.

5. Racordari imperfecte cu tencuielile, porțiunile defecte de tencuială trebuie răzuite,

udate și apoi se aplică un mortar de compoziție asemănatoare cu al tencuielii, executată însă cu

nisip cernut cu adaos de ipsos, pentru a-i grăbi priza. Spațiile goale la traversările conductelor

trebuie umplute până la fața placajului și netezite, folosind același mortar ca pentru reparațiile

știrbiturilor. Se recomandă ca traversările să fie acoperite cu șaibe decorative metalice sau din

material plastic.

6. Plăcile nelipite pe toată suprafața consitituie unul din defectele curente și care nu se

poate remedia decât prin refacere. Acest defect se descoperă prin ciocănirea din aproape în

aproape, sunetul de gol indicând locul defectului. Și mai poate aparea după un timp de

exploatare, prin închiderea nuanței plăcii în acel loc. Cauza este neglijența și aplicarea

necorecta a mortarului pe spatele plăcii, la montarea ei.

15

Mai pot aparea plăci cu adeziune slabă, care la ciocnire dau un sunet deosebit, dogit.

Acest defect provine din mai multe cauze, și anume:

suprafața respectivă nu a fost bine udată, peretele nu a fost udat,

mortarul a fost vârtos și dozajul de ciment a fost prea mic ori s-a folosit mortar

vechi la care a început priza,

placa a avut praf pe spate.

În această situație se scot plăcile, mortarul rămas pe perete se îndepărteză cu grijă, fără a

știrbi muchiile alăturate, se udă bine spațiul rămas gol apoi se pun la loc plăcile, aducându-le în

planul general al placajului.

Pe lângă defectele enumerate, la placajele din piatră naturală mai pot aparea fisuri,

găuri, crăpături și incluziuni de alte materiale, cu rezistențe mecanice mai mici decât piatra

respectivă.

7. S.D.V. - URI ȘI MATERIALE FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE

PLACAJE DE FAIANŢĂ

16

Cancioc Mistrie Şpaclu Ac de trasat Vas pentru prepararea adeziv Gletieră zimţată

Boloboc

Fir cu plumb

Dreptar

Maşina de tăiat faianţă

Cleşte pentru tăiat plăci

Ciocan cauciuc

17

18

19

PLACĂ DECOR

BRÂU

PLINTĂ

DISTANȚIERI

20

5. REALIZAREA PARDOSELILOR DIN GRESIE CERAMICĂ

5.1 NOȚIUNI GENERALE

Definiţie: Pardoseala este un element de finisaj executat la partea superioară a planşeului sau a

umpluturii de pământ de la nivelul subsolului sau parterului ( în cazul când nu există planşeul) pe care are loc circulaţia oamenilor, deplasarea produselor, a materialelor.

Rol: Pardoselile trebuie să fie rezistente la uzură, să fie durabile, uşor de întreţinut, de

reparat şi de înlocuit, ieftine, să prezinte caracteristici termo şi fonoizolatoare corespunzătoare, sa reziste la foc şi să aibă un finisaj aspectuos.

Alcătuire: Pardoselile sunt alcătuite din două straturi1. stratul-suport 2. îmbrăcăminte.

- Stratul-suport care primeşte încărcările de la pardoseala propriu-zisă şi le transmite elementului de rezistenţă (planşeu sau pământ);

Stratul-suport poate fi:- rigid (din beton simplu) sau- elastic (din nisip, pietriş, balast, piatră spartă).

Grosimea acestuia depinde de încărcările statice şi dinamice care acţionează asupra pardoselii şi se alege pe considerente de rezistenţă şi economice.- stratul de uzură (pardoseala propriu-zisă) care este supus direct circulaţiei sau depozitării.- Stratul de uzură sau îmbrăcămintea trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate cerute de specificul şi destinaţia încăperilor. Denumirea pardoselii este dată de materialul din care este realizat stratul de uzură.

Îmbrăcămintea este supusă direct tuturor acţiunilor rezultate din exploatare, iar stratul-suport primeşte încărcarea de la îmbrăcăminte şi o transmite elementului de rezistenţă pe care este aşezată pardoseală.

În unele situații, în alcătuirea pardoselilor mai este cuprins şi un strat de egalizare, care are rolul să asigure planeitatea stratului-suport sau să preia diferenţele de solicitări din contracţiile dintre stratul-suport şi îmbrăcăminte (provocate de dozajul de ciment diferit al acestora).

Uneori, în funcţie de destinaţia încăperii şi de anumite necesităţi, structura pardoselii cuprinde şi straturi de izolare termică, fonică sau hidrofugă.

21

Alcătuirea pardoselilora - fără strat fonoizolator;

1- strat de uzură; 2- strat-suport; 3- placă de beton armat;

Alcătuirea pardoselii se stabilește în funcţie de:

a) natura terenului de fundare sau de elementul de rezistenţă pe care este așezat pardoseală.

b) de destinaţia încăperii şi de solicitările la care va fi supusă pardoseala în timpul exploatării.

5.2 CLASIFICAREA PARDOSELILOR

Pardoselile se clasifică după mai multe criterii:A. După natura materialelor din care se execută, pardoselile pot fi din :

o Pardoseli din piatra naturala- pardoseala marmura;- pardoseala cuartit;- pardoseala ardezie;- pardoseli din calcar;- pardoseli din granit.

Aceste pardoseli au un aspect frumos, cu variaţie de desen şi culori şi se folosesc, în special, la clădiri social-culturale, administrative, magazine.

Piatra naturală se întrebuinţează pentru pardoseli sub formă de plăci tăiate la fierăstrău, dale sau lespezi obţinute prin cioplire şi despicare, cuburi, spărturi din plăci de marmură etc. Rocile din care se execută pardoselile trebuie să fie rezistente la uzură şi la acţiunea agenţilor atmosferici, din care cauză se întrebuinţează: marmură albă sau colorată, porfir, granit, calcar compact, gresie etc.

22

Alcătuirea pardoselilorb- cu strat fonoizolator

1- strat de uzură; 2- strat-suport; 3- placă de beton armat; 4- strat de carton bitumat; 5- strat fonoizolator.

Îmbrăcăminţile din piatră naturală se montează într-un strat din mortar de ciment cu dozajul de 400 kg ciment la 1 m3 de nisip, pe un strat-suport rigid (planşee din beton armat între etaje sau placă de beton la partere fără subsol) sau elastic (nisip sau balast).

o Pardoseli din piatră artificială În funcţie de natura materialului folosit, pardoselile din piatră artificială se împart în:

a. pardoseli din piatră artificială nearsă: - beton de ciment;- mortar de ciment sclivisit;- mozaic turnat; - placi de beton mozaicate;

Stratul-suport poate fi: - elastic: nisip, pietriş, piatră spartă, balast sau - rigid: beton simplu sau beton armat.

În vederea asigurării unei bune legături îmbrăcăminte-strat suport, se recomandă ca îmbrăcămintea de beton, mozaic sau mortar să se toarne înainte de întărirea stratului suport.

o Pardoseli din piatră artificială arsă:- plăci de gresie ceramică;- plăci ceramice din argilă arsă; - cărămidă.

Pardoselile din piatră artificială arsă sau nearsă sunt rezistente la uzură şi umiditate, durabile şi uşor de întreţinut, utilizându-se în încăperi cu circulaţie intensă, ca: holuri, săli de aşteptare, coridoare şi vestiare, încăperi cu umiditate mare (băi, bucătării, spălătorii) sau încăperi cu destinaţie specială (restaurante, cantine, laboratoare). Fiind reci nu se întrebuinţează în camere de locuit, birouri etc.

o Pardoseli din lemn sunt pardoseli calde.- scânduri fălţuite;- duşumele cu lambă şi uluc;- parchet.

Pardoselile din lemn, se folosesc în mod curent datorita unor calități ca: elasticitate mare, termo și fonoizolatoare, antiderapante, estetice. Pardoselile pot fi:

- din dușumele brute (realizate din scânduri brute) care se utilizează la magazii, poduri; - dușumea oarbă sub parchet; - din parchet, sunt executate din lamele de stejar sau fag cu grosimea 17 sau 22 mm, lungimea 200 - 450 mm şi lăţimea 30 - 90 mm. Pentru a se putea îmbina între ele lamelele de parchet se prelucrează pe feţele laterale

sub diferite forme: tip LU, cu uluc pe două laturi şi lambă pe celelalte două, tip U, cu uluc pe toate cele patru muchii, tip L, cu falţ în coadă de rândunică care se montează în mastic bituminos sau în alt liant.

În afară de aceste tipuri de lamele se fabrică din fag sau stejar şi lamele subţiri de l0mm grosime cu muchii drepte. Parchetul realizat cu astfel de lamele se numeşte parchet lamelar.

Pardoselile din parchete se pot monta pe duşumea oarbă, pe plăci de rumbeton, fibrobeton sau PFL, sau prin lipire pe dale de beton.

23

o Pardoseli din mase plastic- linoleum;- covoare PVC;- placi PVC (PVC plastifiant şi azbest sau talc, etc.);- covoare – mochetă.

Pardoselile din materiale pe bază de polimeri sunt rezistente la uzură, igienice, au aspect şi colorit plăcut, sunt bune izolatoare termice şi fonice, sunt uşor de montat şi se întreţin uşor.

Pardoselile din covoare sau plăci PVC se utilizează la construcţii de locuinţe: în holuri, vestibuluri, oficii, camere de locuit, degajamente, culoare, băi şi bucătării, la construcţii social-culturale,în sălile de spectacole, săli de lectură, cluburi, săli de aşteptare, saloane şi culoare de spital, birouri, magazine, în laboratoare, în încăperi de producţie, unde nu intervin solicitări sau agenţi chimici agresivi.

o Pardoseli din sticlă- placi din sticlă OPAXIT;- plăci din sticla cristalizată.

Placi din sticlă opaxit sunt placi de diferite dimensiuni, groase, opace, albe sau colorate, cu fața văzută netedă și lucioasă, iar fața opusă striată. Sunt stabile la umiditate și la variații de temperatură și înlocuiesc faianța la placări interioare.

Placi din sticlă cristalizată se obțin dintr-un amestec de materii prime cu compoziție speciala și printr-un tratament de răcire care provoacă o microcristalizare în masa sticlei. Sticla cristalizată este opacă, are rezistenta bună la șoc și la acțiuni chimice agresive, înlocuind faianța și gresia.

o Pardoseli din materiale bituminoase Pardoselile din materiale bituminoase îndeplinesc o serie de calităţi: sunt elastice,

impermeabile, suficient de rezistente la uzură, termoizolante, uşor de reparat, nu produc praf, prezintă siguranţă contra alunecării şi sunt rezistente la acţiunea acizilor şi alcaliilor. Prezintă însă şi o serie de dezavantaje sunt inestetice datorită culorii închise a bitumului şi suprafeţei lui și nu rezistă la temperaturi înalte, se deformează în timp sub acţiunea sarcinilor concentrate.

Pardoselile din materiale bituminoase se pot executa monolit sau din dale prefabricate şi se întrebuinţează în ateliere, magazii de mărfuri remize sau ca îmbrăcăminţi la trotuare şi pavaje.

Stratul-suport poate fi elastic, format din bolovani de râu, pietriş sau piatră spartă sau rigid, format din cărămidă, beton simplu sau beton armat înainte de aplicarea stratului de uzură pe suprafaţa-suport, cazul în care este realizată din beton, se amorsează cu suspensie de bitum filerizat diluată sau bitum tăiat cu petrol.

Stratul de uzură se realizează sub formă de:- pardoseli din mastic bituminos turnat la cald;- pardoseli din dale de mastic bituminos;

o Pardoseli din produse superioare de lemn - parchet laminat

o Pardoseli din mochete Pardoselile din mochete se folosesc din ce în ce mai mult în locuinţe, camere de hoteluri,

săli de teatre şi concerte, săli de conferinţe, biblioteci şi săli de lectură, magazine, birouri.Datorită avantajelor pe care le prezintă sunt estetice, termo şi fonoizolatoare, se întreţin, se

curăţă şi se montează uşor.

24

B. După modul cum este prelucrată piatra pentru montare se deosebesc:

o pardoseli cu îmbrăcăminte din plăci;o pardoseli cu îmbrăcăminte din mozaic cu rosturi opus incertum;o pardoseli din mozaic veneţian;o pardoseli din mozaic roman;o pardoseli din dale sau calupuri de piatră.

C. După modul de execuţie, pardoselile sunt:

o monolite (turnate la faţa locului) in câmp continuuo din piese prefabricate, cu rosturi (dale, plăci)

Pardoselile continue sunt acelea la care materialul din stratul de uzura este turnat în câmp continuu, fără rosturi, pe întreaga suprafață de pardosit. Acest fel de pardoseală se execută frecvent în încăperi cu exces de apă sau care reclamă spălări repetate ale suprafeței: baie, bucătărie, spălătorie, hol, scări, etc. Pardoselile continue prezintă dezavantajul ca nu se pot demonta pentru a fi refolosite. Cele mai întâlnite pardoseli fără rosturi sunt cele din mozaic turnat, din beton, mozaic roman sau venețian sau din mocheta de dimensiunea încăperii. Pardoseli din pământ. Acestea cuprind pardoselile din pămât natural bătut, din pământ argilos și din pământ stabilizat cu ciment. Se execută de obicei în locuri acoperite (poduri, șoproane, magazii, șuri, etc.) în care sunt nu există riscul de apariție a umezelii sau a apei de ploaie, menajere, etc. Pardoselile din pământ nu permit menținerea unei curățenii perfecte, deoarece stratul lor superficial se transforma în praf ca urmare a uscării excesive.

D. În funcție de   confortul termic   din încăperi, pardoselile se împart în:

- calde - reci.

Pardoselile calde sunt acelea la care se folosesc scânduri, dulapuri, parchet, placi aglomerate din lemn, mocheta, covor din P.V.C. si se executa frecvent în dormitoare, camere de zi, în bucatării și mai rar în coridoare sau holuri. Pardoselile reci se execută din materiale care prin natura lor întrețin frigul, fiind utilizate în încăperi cu umiditate mare (bai, spălătorii, etc.) sau în cele care nu se staționează mult (coridoare, holuri, casa scării).

5.3 PARDOSELILE TREBUIE SĂ ÎNDEPLINEASCĂ URMĂTOARELE CONDIŢII:

Să fie rezistente la uzură produsă de circulaţia oamenilor, animalelor sau a vehiculelor; să fie rezistente la acţiunea încărcărilor uniform repartizate sau concentrate fără a se

deforma; să nu se deformeze sau să nu se deterioreze la şocurile produse de obiectele care cad; să fie rezistente la poansonare;

25

să fie durabile, adică să-şi păstreze un timp cât mai îndelungat caracteristicile iniţiale în condiţiile de exploatare normale pentru care au fost concepute;

să prezinte siguranţă contra alunecării pentru a nu se produce accidente; să fie termoizolante pentru a împiedica transmiterea căldurii din interior. Calităţile

termice diferite în ceea ce priveşte asimilarea căldurii la contactul cu pardoseala diferenţiază straturile de uzură în calde şi reci;

să fie fonoizolante pentru a atenua transmiterea prin structura pardoselii a zgomotului aerian şi de impact;

să fie impermeabile şi rezistente la acţiunea umezelii; să fie uşor de executat, întreţinut şi reparat; în anumite cazuri să fie rezistente la acizi, uleiuri, grăsimi etc.; să fie rezistente la foc, condiţie necesară în special pentru încăperile unde există surse

de foc sau când materialele cu care se lucrează sunt în stare incandescentă sau la temperaturi ridicate;

să fie estetice, pardoselile contribuind în multe cazuri la aspectul decorativ al încăperii; să fie economice.

5.4 TRASAREA LUCRĂRILOR DE PARDOSELI

Prima operație este fixarea cotei superioare a pardoselii. În acest scop se trasează linia de nivel, de reper (vagris), pe toate zidurile interioare. Această linie se trasează la nivelul de +1,00 m, cu ajutorul dreptarului și cu nivela sau furtunul de nivel pornind de la cota +/-0,00 dată pentru obiectul (clădirea) respectiv, materializată pe o bornă sau pe un reper de pe clădire, sau de la cota podestului scării.

LINIA DE VAGRIS fiind o cotă de referință pentru fiecare etaj în parte: te ghidezi după ea la finalizarea pardoselii, la compartimentări, parapeți, elemente decorative, finisaje de tot felul, la poziționarea accesoriilor instalațiilor electrice, sanitare, termice, ajustezi golurile de ușa și ferestre la același nivel, verifici cota tavanelor false etc. Deci tot ce contează în materie de înălțime în interiorul clădirii se raporteaza la acest vagris. Vagrisul se trasează la fiecare etaj al construcției, pentru a ușura munca celor care se vor ocupa de lucrările ce urmează execuției la roșu. Este vorba despre o linie perfect orizontală marcată pe pereți la o înălțime de 90 cm sau la1m față de cotă finală a pardoselii, pardoseală care poate fi din parchet, gresie, mozaic, pvc, marmură, beton.

26

Trasarea se face cu următoarele SDV-uri.

Dreptarul se confecționează dintr-un dulap de brad uscat, dat la rândea, având lungimea de 1......4 m, iar secțiunea de 4x15 sau 5x15 cm, astfel încât sa nu se deformeze.

Nuvela (bolocul) are lungimea de 30......60 cm și fețele perfect plane. Tuburile de sticlă cu care este prevăzută sunt umplute parțial cu lichid, rămânând o bulă de aer. Pe tuburi sunt însemnate repere.

27

Când nivela este perfect orizontală sau verticală, bula de aer se așează exact între repere.

Furtunul de nivel este alcătuit dintr-un furtun de cauciuc lung de 15....20 m, care are la ambele capete tuburi de sticlă. Într-unul din tuburi se toarnă apa, care umple furtunul și ajunge în tubul de sticlă de la capătul opus. Apa se toarnă încet, pentru a se putea evacua aerul din tub și are același nivel orizontal la amândouă tuburile de sticlă.

În timpul trasării, furtunul nu trebuie să prezinte îndoituri. La fiecare capăt, furtunul este ținut de un muncitor; unul din ei ține tubul de sticlă lângă reperul dat, în timp ce celalalt muncitor se deplasează la punctul unde urmează a se transmite nivelul respectiv. În timpul deplasării, gurile tuburilor se țin astupate. La locul respectiv, tubul este ridicat sau coborât pană ce muncitorul de la reper fix semnalează că nivelul apei coincide cu acest reper. În acest moment, potrivit principiul vaselor comunicante apa va stă în ambele tuburi la același nivel indicat de reperul fixat.

Când nivelul orizontal este bine trasat, linia de nivel orizontal care se trasează de-a lungul pereților (vagrisul) se închide exact în punctul de la care s-a început trasarea.

Plecând de la acest nivel, se determină cota pardoselii și se verifică dacă între aceasta cota și stratul-suport de beton există spațiul necesar pentru executarea îmbracăminții pardoselii. Apoi, pe planșeu se execută repere la distanța de 3 sau 4 m unul de altul, pe toată suprafața, și se întind sârme sau sfori, în diferite direcții, stabilindu-se zonele sau suprafețele unde există neregularități.

Proeminențele se cioplesc cu șpițuri, iar adâncimile se umplu cu mortar de ciment, fiind însa interzisa cioplirea elementelor de rezistentă.

În cazul pardoselii cu pantă, plecând de la punctul cel mai înalt, în dreptarul pereților se așează dreptarul (special pentru trasarea pantei cu latura inferioară tăiată după pantă). Cu bolobocul așezat peste dreptar se controlează poziția orizontală a muchiei superioare a dreptarului, iar după aceea se trasează linia suprafeței finite a pardoselii. Dacă înclinarea pardoseli este îndreptată spre centrul camerei sau spre un anumit punct unde se montează un sifon pentru scurgerea apelor, panta se marchează cu repere fixate de la nivelul general al pardoselii.

În cazul îmbracăminții din plăci dacă colțurile încăperii nu formează unghiuri drepte, se asează un rând de placi cu latura dinspre zid tăiată oblic. După fixarea plăcilor de reper la colțuri, se fixează și repre intermediare, marginale, pornind de la unul din colțuri. La fixarea poziției reperelor intermediare, se ține seama de dimensiunile plăcilor și ale rosturilor dintre ele. Nivelul de fixare a fiecărui reper intermediar se verifică după linia trasată pe perete la +1,00 m înaltime față de nivelul finit al pardoselii.

Pentru fixarea reperelor intermediare în câmp, pe toata suprafața stratului-suport se întinde sfoara de trasare între plăci de reper intermediare, marginale, fixate pe două direcții rectangulare. La intersecția acestora se marchează punctul-reper intermediar în câmpul suprafeței.

Această operație se efectuează astfel ca între reperele din câmp să nu fie mai mari de 2 m, cât este lungimea dreptarului. Când pardoseala este în pantă, la așezarea reperelor din câmp se ține seama de nivelul care rezultă din linia de pantă stabilită. Reperele sunt alcătuite din placi întregi și ele se fixează provizoriu cu mortar de ipsos.

La executarea acestor operații se utilizează rigla-dreptar cu muchiile marcate cu diviziuni corespunzătoare dimensiunilor plăcilor care se montează și a rosturilor dintre ele. La trasare trebuie avut în vedere ca nivelul pardoselii din încăperile învecinate este același, în afara de cazurile când prin proiect se prevede altfel.

28

6. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE PARDOSELIDIN GRESIE CERAMICĂ ÎN BAIE, BUCĂTARIE ȘI HOL

6.1 SORTAREA MATERIALELOR.

Plăcile pentru pardoseli sunt sortate din fabrică după colorit, aspect, dimensiuni și defecte. Înainte de punerea în lucru, trebuie sa se efectueze ultima sortare, după cum urmează:

- în ceea ce privește coloritul (nuanțelor), aspectul și știrbiturile, sortarea să fie pe grupe care au defecte similare. Planeitatea se verifică doar la plăcile care par a nu fi plane, în acest caz se suprapun două placi față pe față și apoi se strâng cu două degete, succesiv de cele patru colțuri, plăcile pană se mișcă; - plăcile care nu au unghiuri la colțuri și nu au dimensiuni corespunzătoare, se pot separa ușor apucând cu ambele mâini un rând din pachet și așezându-le pe muchie pe o masă plană.

Rândul de placi se bate ușor cu o riglă pe fața de sus și pe ceea laterală din afară. Se observă apoi fața de sus și ceea dinspre muncitor. Plăcile care sunt intrate sau ieșite din planul general sunt scoase ca fiind necorespunzătoare și sunt supuse unei noi tăieri, pe dimensiuni;o plăcile cu mici defecte de aspect sau de tonalitate se rețin, pentru a fi folosite în locuri mai puțin bătute de lumina sau în cele mai puțin vizibile (în spatele obiectelor sanitare, la nișele de calorifer, după uși etc ), plăcile cu unghiuri sau dimensiuni necorespunzătoare, cu știrbituri, bășici,etc., făcându-se economie de plăci bune.

Apoi se stabilește dacă materialul aprovizionat este suficient pentru executarea lucrării fără întreruperi, în raport cu forțele de muncă specializate disponibile.

Mortare folosite la executarea placajelor. Mortarele folosite pentru executarea placajelor trebuie sa aibă consistență cuprinsă între 4 si 7cm, măsurat pe conul-etalon. Mortarele vârtoase, de consistență 4, se aplică pe spatele plăcilor, iar cele plastice, de consistență 7, se toarnă în spațiul dintre plăci și perete.

În ultimii ani materialul ideal la aplicarea plăcilor din gresie ceramica este CM9 și CM11.

6.2 OPERAȚIILE DE MONTARE A PLĂCILOR DIN GRESIE CERAMICĂ

- Pregătirea stratului suport Pentru aplicarea plăcilor ceramice trebuie să prezinte capacitate portantă, să nu aibă fisuri, să fie curat şi plan. Denivelările trebuie corectate prin aplicarea unui strat de șapă.

Adezivul pentru montare gresie și faianță Ceresit CM 11 aderă la toate suprafețele rezistente, curate, uscate sau umede, lipsite de substanțe antiaderente (grăsimi, bitum, praf).

29

Se vor îndepărta straturile cu rezistenta mecanică slabă. Neregularitățile până la 5 mm adâncime pot fi reparate cu adezivul pentru montare gresie Ceresit CM 11 în ziua anterioară placării.

Este important ca stratul suport sa fie perfect plan, se recomandă sa se acorde foarte multă importanță acestui aspect. O suprafață cât mai plană garantează o calitate mai mare, un consum mai redus de adeziv și o durabilitate mai mare în timp. Dacă a trecut mult timp de la turnarea șapei aceasta se amorsează pentru a se evita situația în care aceasta absoarbe, toată apa din compoziția adezivului și astfel împiedicând adezivul să își atingă proprietățile de durabilitate necesare. Timpul de uscare a amorsei este de 4 pană la 12 ore.

- Se măsoară unghiurile la colțuri și se începe de la peretele cu unghiul apropiat de 90 de grade.

- La montarea în unghi drept, poziţionam primul rând în funcţie de o sfoară întinsă în mijlocul încăperii şi paralel cu pereţii laterali. Ulterior, continuaţi lucrările în secţiunea frontală.

.

- La montarea în diagonală, determinam pentru început axul longitudinal şi cel transversal al încăperii şi marcă între acestea unghiul de 45°. În funcţie de acesta, rândurile de plăci sunt montate drept şi în diagonală pe axele longitudinale şi transversale.

- Prepararea adezivului: CM 11 și CM9 se va introduce în vasul curat cantitatea măsurată de apă curată, rece, și se va amesteca cu ajutorul unui rotator cu paleți, pană la obținerea unei mase uniforme, fără aglomerări. După 5 minute se va amesteca din nou, iar consistența materialului se mai poate ajusta prin adaăgare de apă.

30

- Aplicarea adezivul pentru plăci ceramice cu un drișcă dințată pe suprafeţe uşor de acoperit.

- Aplicarea plăcilor se realizează printr-o uşoară apăsare şi baterea acestora cu ciocanul de cauciuc peste dreptar, plăcile se presează bine pe adezivul uniform intins, dar se și ciocanesc pentru a vedea daca nu apare un sunet de gol.

- Aşezarea distanţierelor: După montarea plăcilor ceramice, se aşeză distanţierele între

punctele de îmbinare ale plăcilor. Continuăm montarea,celelalte plăci parcurgând paşii prezentaţi anterior. - Măsurarea ștraifurilor: Este posibil ca dimensiunile pardoselii să nu permită montarea întotdeauna a unui număr exact de plăci. Măsurăm acele porţiuni unde trebuie să tăiem plăcile, astfel încât acestea să se potrivească exact.

- Marcarea cu creionul: pe placă cu un creion măsurătorile efectuate

- Tăierea plăcii: placa se așează cu faţa în sus în maşina de tăiat se aliniază marcajul trasat cu creionulcu ghidajul maşinii şi se va trage de mâner spre muncitor. - Aşezarea plăcii: Se aşeză ștraiful de placa tăiată pe suprafaţa unde a fost deja întins adezivul .

După 24 de ore de la montarea plăcilor și uscarea adezivului se aplică chitul de rosturi.

Prepararea chitului de rosturi

Ceresit CE 37 se prepară turnând conținutul unui sac de 5 kg în 0,8 - 1 litru de apă curată, rece. Se amestecă mecanic în doua reprize întrerupte de o pauza de 3 minute pentru maturare. Acest chit se poate folosi atât la interior cât și la exterior, are o foarte bună aderență și nu se contractă după întărire. Este disponibil în doua culori, alb și gri.

31

Mai întâi se curață rosturile cu o spatulă de lemn. Apoi se umezesc ușor cu un burete - Umplerea rosturilor: După întărirea completă a adezivului pentru plăci ceramice putem începe

umplerea rosturilor dintre plăcile de gresie. - Masa este distribuită uniform Se aplică cu o gletieră de cauciuc și, prin tragere, intră foarte ușor în rosturi, întâi se încarcă intersecțiile rosturilor cu un surplus, apoi, cu o trecere perpendiculară, chitul este întins mai departe. Excesul se îndepărtează folosind un burete cu apă, care se va clăti bine și des.

Consum specific: 0,1-0,15 kg/1mm de rost grosime Domenii de utilizare: rostuirea (matarea) rosturilor între plăcile de faianta, gresie,

marmura aflate în interior sau exterior, expuse la temperaturi intre -20°C si +80°C. Pregătirea suprafeței suport: adezivul cu care s-au montat plăcile trebuie sa fie

complect întarit cu o vechime de cel putin 48 de ore. Rosturile trebuie sa fie curate, fără adeziv sau mortar, iar chitul se umple cel putin 60-70% din adâncimea rostului.

Rosturile sa nu fie ude, prafuite, cu grasimi sau înghetate. Dacă este nevoie repetă operațiunea. Suprafața se curată după circa 15-20 de minute cu

ajutorul unui burete în sens transversal. Pasta în galeata rămâne lucrabilă timp de 3 ore. După 72 de ore suprafațăa devine lucrabilă, circulabilă. Temperatura de punere în operă este de +5°C pâna la +30°C.

- Etanșarea rosturilor dintre plintă şi plăcile de gresie, precum şi rosturile perpendiculare din colţurile încăperilor trebuie umplute cu masă de etanşare de silicon cu elasticitate remanentă

6.3 MATERIALE FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE PARDOSELI DIN GRESIE CERAMICĂ

- Grund;- Distanţieri;- Adeziv pentru plăci ceramice;- Chit de rost; - Placi ceramice .

-

32

6.4 SDV-URI FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE PARDOSELI DIN GRESIE CERAMICĂ

- găleată- burete/cârpe- sfoară de colţ/cleşte pentru plăci ceramice- bormaşină- mănuşi de cauciuc- colţare/distanţiere de rosturi- maşină de tăiat faianţa- racletă de cauciuc- găleată de plastic- amestecător- ciocan de cauciuc- distantiere de plastic- bormasina puternica de turatie mica cu amestecator (melc sau cruce)- găleți de plastic- gletiera zimțata (pieptane)- mistrie cu vârf ascuţit,- nivela (boloboc)- metru- creion sau carioca neagră- masina de taiat faianta- opțional polizor unghiular (flex) cu disc diamantat-genunchiere

33

6.5 VERIFICĂRI ÎN VEDEREA RECEPŢIEI LUCRĂRILOR

Se vor execută verificări de calitate, comune tuturor tipurilor de pardoseli, cum sunt:– aspectul şi starea generală;– elemente geometrice (grosime, planeitate, pante);– fixarea îmbrăcăminţii pe stratul suport;– rosturile;– racordările cu alte elemente de construcţii sau instalaţii;– corespondenţa cu proiectul.

Orice lucrare de pardoseli va fi începută numai după verificarea şi recepţionarea suportului.Rezultatele verificărilor şi recepţiile pe faze de lucrări se consemnează în procese verbale.

6.6 CONDIȚII DE CALITATE LA LUCRĂRI DE PARDOSELI

Calitatea executării pardoselilor se constată printr-o verificare a întregii suprafețe a îmbrăcaminții și la nevoie printr-o verificare prin sondaj a celorlalte elemente ale pardoselii. La pardoselile cu îmbracaminți turnate abaterile admise de la planeitate sunt de cel mult două unde cu sageata de maximum 2 mm sub dreptarul de 2 m așezat în orice direcție pe pardoseală. La pardoselile cu îmbrăcaminți din plăci sau dale, abaterile de la planeitate admise pentru suprafață pardoselii din placi de gresie ceramică sunt de cel mult două unde cu sageata maxima de 2 mm sub dreptarul de 2 m lungime

La restul pardoselilor din elemente prefabricate din piatră artificială, abaterile admise pentru pardoselile de la cladirile de locuit și social-culturale sunt de 2 mm iar pentru cele de la cladiri industriale de 4 mm,sub dreptarul de 2 m.

34

Denivelarea admisă între 2 elemente prefabricate alaturate este de 8 mm pentru dalele de beton

preturnate pe șantier și de 0,5 mm pentru celelalte dale sau placi. Aderența se determină prin minimum trei măsurători de fiecare suprafață indiferent de marime dar nu mai puțin de 3 măsurători la 100 m pătrați de pardoseala; se încearcă prin ciocăniri pe fiecare suprafață în parte.

6.7 DEFECTE LA EXECUTAREA PARDOSELILOR ȘI REMEDIEREA LOR

Defecte la pardoseli turnate si remedierea lorÎn timpul exploatării pardoselilor pot să apară o serie de defecte, dintre care cel mai

curent crăparea sau fisurarea, datorita tensiunilor care nasc în masa materialului și, rareori, datorită elasticității suportului. Un alt defect este uzura excesivă produsă de circulații intense sau concentrate în anumite puncte obligatorii (uși, treceri) sau de folosirea unor dozaje insuficiente a granulelor de roci slabe sau degradate.

Mai pot să apară porțiuni dezlipite de suport (burdușite) al caror aspect exterior face impresia de perfecta integritate, dar la ciocăniri sau chiar la mers dau un sunet de dogit. Defectul provine de la executarea neglijentă datorită căreia aderența dintre stratul-suport și cel de uzură nu s-a realizat în bune condiții.

Pardoselile se mai pot sparge sau crăpa datorită unor accidente, caderi de corpuri tari, grele.

Cazurile obișnuite când se impun reparații sunt: apariția și largirea crăpăturilor, care au dezavantajul ca brazdeaza neregulat suprafață pardoselii, uzura excesiva a pardoselilor în dreptul pragurilor, burdușirea anumitor porțiuni și desfacerea pardoselilor în cazul reparațiilor sau al schimbării traseelor conductelor de instalație care o strabat.

La pardoselile din plăci se procedeaza, făcând o tăietură în lungul rosturilor care conturează porțiunea de plăci ce trebuie scoasă apoi se sacrifică o placă mai deteriorată din interior, care se sparge, cu lovituri puternice de ciocan. Lucrarea se continuă cu șpițul sau cu dalta, spargând mortarul stratului de poză (de sub placă). Lucrând cu îngrijire, se poate recupera o bună parte din plăci, care după curățire de mortar se pot refolosi. Între porțiunea refacută și cea veche, rosturile trebuie sa rămână în continuare si să aibă strict aceeași lățime. După montarea plăcilor, rosturile se umplu cu mortar la culoare, preparat fluid. Când mortarul s-a întărit suficient se aplică slefuire locală umedă până se restabilește planeitatea, și apoi una generală pentru uniformizarea aspectului, în ansamblu. La desfacerea pardoselilor, muncitorul trebuie să poarte ochelari de protecție.

Dacă la pardoseli apar între timp pete albe (fluorescente), acestea vor fi imediat spălate și limpezite pană dispar. Tehnologia de remediere este aceeași cu cea de realizare a îmbrăcaminților noi, în funcție de tipul acestora.

Dacă plăcile nu au fost perfect plane sau daca așezarea nu a fost destul de îngrijit efectuată, se constată la rosturi mici denivelari între unele placi adiacente sau câte un colț mai ridicat.

Nivelarea se execută manual, cu piatra sau cu mașina de frecat, pe toata suprafață camerei. Pe șantier, neputându-se obține aceeași calitate a suprafeței ca în fabrică, trebuie slefuita toata suprafață , insistându-se asupra locurilor cu defecte, până ce acestea dispar.

6.8. CONTROLUL CALITĂȚII

35

Verificarea înainte de începerea lucrărilor- Existența procedurii tehnice de execuție pentru lucrări de pardoseli în documentația

de calitate a constructorului;- Existența certificatelor de calitate pentru materiale; - Încheierea lucrării executate anterior (existența procesului verbal de recepție

calitativă pentru stratul suport);- Încheierea lucrărilor de instalații a căror executare ulterioară ar putea degrada

pardoselile;- Agremente tehnice ale Consultantului pentru produse și procedee noi;- Existența proiectului tehnic și a detaliilor de execuție pentru pardoseli; - Existența personalului de execuție specializat pentru lucrări de pardoseli.

Atunci când stratul suport este un planșeu de beton este necesar sa fie asigurată curațarea și spalarea lor cu apă înainte de execuția pardoselilor.

Pentru platformele de la intrări etc., atunci când stratul suport este din pământ trebuie verificat ca straturile successive de umplutura sa nu fie mai groase de 15 – 20 cm, sa fie bine compactate și udate; stratul de sub pardoseala va fi realizat din pietriș ciuruit sau agregate marunte și nisip necesare pentru ruperea capilarității.

- Izolarea conductelor de instalații care străpung pardoseala;- Acoperirea cu mortar de ciment a conductelor de instalații electrice care se

montează sub pardoseli pentru a se asigura protejarea lor; - Depozitarea corespunzătoare a materialelor pe santier:

Verificări în timpul execuței lucrărilorA) Pentru executarea stratului suport din șapă de ciment trebuie verificat dacă:

- șapa de egalizare se realizează din mortar de ciment de clasa M 10 T având consistența de 5 cm măsurata pe conul etalon;

- se respectă procedura tehnică de execuție; - se respectă detaliile în ceea ce priveste grosimea, planeitatea și pantele șapei

executate;- dacă s-au prelevat probe de mortar de ciment pentru încercarea lor într-un

laborator autorizat;- dacă fixarea pe stratul suport este corespunzătoare;- turnarea șapei se face în panouri de max 2,5 mp separate prin rosturi longitudinale

și transversale; - se realizează compactarea șapei prin baterea mortarului de ciment cu dreptarul și

mistria pană la apariția laptelui de ciment la suprafață;- se realizează protejarea suprafețelor pentru evitarea apariției fisurilor, acoperirea cu

rogojini care se vor menține umede timp de 7 zile;- ca grosimea maximă a șapei sa nu fie mai mare de 3 cm.

B) Pentru execuția stratului de uzură trebuie urmarită: - respectarea fișei tehnice a produsului folosit, care reprezintă instrucțiunile

producătorului pentru montaj.Verificarea la sfârșitul execuției lucrărilor de pardoseli:

- Existența și conținutul certificatelor de calitate pentru materiale;- Existența și conținutul proceselor verbale de lucrări ascunse;- Aspectul vizual al pardoselilor la terminarea lucrărilor;- Gradul de aderență al stratului de uzură la stratul suport;- Existența rezultatelor la încercarile efectuate și consemnarea lor.

36

6.9 RECEPȚIA LUCRĂRILOR

Executantul trebuie sa comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi transmisă de executant și reprezentantului investitorului pe șantier. Investitorul va organiza începerea recepției în maximum 15 zile de la notificarea terminării lucrărilor și va comunica data stabilită:a) membrilor comisiei de recepție;b) executantului;c) proiectantului. Reprezentanții executantului, ai proiectantului și ai Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. nu pot face parte din comisia de recepție, aceștia având calitatea de invitat. Proiectantul, în calitate de autor al proiectului construcției, va întocmi și va prezenta în fața comisiei de receptie punctul sau de vedere privind execuția construcției. În vederea desfășurării în bune condiții a recepției, investitorul are obligația de a pune la dispoziția comisiei de recepție documentația de execuție, precum ți documentele ți explicațiile care îi sunt necesare.

Comisia de recepție examinează obligatoriu: a) respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum și avizele și condițiile de execuție impuse de autoritățile competente; b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentației de execuție și ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigențelor esențiale, conform legii; c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca aceasta activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare; d) terminarea tuturor lucrărilor prevazute în contractul încheiat între investitor și executant și în documentația anexa la contract. În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărții tehnice a construcției, comisia poate cere expertize, alte documente, încercari suplimentare, probe ăi alte teste; e) valoarea declarată a investiției. La terminarea examinării, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarata a investiției, și îl va înainta în termen de 3 zile lucratoare investitorului impreuna cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, amânarea sau respingerea ei.

Admiterea recepției se face în cazul în care nu există obiecții, sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinației.

37

7. MĂSURI DE SECURITATE ȘI SANATATE ÎN MUNCĂ DE PREVENIRE ȘI STINGERE A INCENDIILOR, ȘI NORME DE PROTECȚIE A MEDIULUI

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate națională, care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfășurarea principalelor activități din economia naționala, în condiții de securitate a muncii.

Respectarea conținutului acestor prevederi nu absolva unitățile economice de răspunderea pentru prevederea și asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a muncii adecvate condțiilor concrete de desfășurare a activităților respective.1. Instruirea personalului - Instructajul de protecție a muncii se va face pe faze, în conformitate cu prevederile Normelor generale de protecție a muncii în vigoare. - Intervalul dintre două instructaje periodice va fi de 30 de zile, conform Normelor generale de protecție a muncii.

- Este obligatorie efectuarea unui instructaj zilnic de protecție a muncii la începerea lucrului; excepție face personalul tehnico-administrativ.

- Instructajul zilnic se va face de către conducătorul direct al locului de muncă pentru toți lucrătorii din formația sa, timp de 5-10 minute și se va consemna în registrul de predare-primire al serviciului sau în condica de serviciu, după caz. - Instructajul zilnic va cuprinde măsurile de protecție a muncii care trebuie respectate în desfășurarea activității din ziua respectivă, luandu-se în considerare condițiile concrete ale locului de muncă la momentul dat.

2. Organizarea locului de munca și a activităților- Este obligatorie împrejmuirea zonei de lucru în raza de acțiune a utilajelor de

ridicat, respectiv a lucrărilor ce prezintă pericol.- Pasarelele, scările și platformele de lucru de langa utilajele de construcții și

lucrările ce prezintă pericol trebuie de asemenea sa fie prevazute cu balustrade și ținute în stare de curățenie.

- Personalul muncitor din șantiere va putea fi utilizat numai la lucrările și în zona de lucru pentru care i s-a facut instructajul de protecție a muncii corespunzător.

- În toate locurile periculoase, atât la locurile de lucru, cât și acolo unde este circulația mare, se va atrage atenția asupra pericolului de accidente, prin indicatoare vizibile atât ziua cât și noaptea.

- Accesul către toate locurile de muncă se va asigura fără obstacole sau goluri neacoperite. Gropile și puțurile de foraj de pe teritoriul șantierului se vor împrejmui.

- Șantierul va fi împrejmuit pentru a se evita accesul persoanelor străine. Se vor îngrădi cu împrejmuiri continue, lucrările în curs de construcție, situate de-a lungul drumurilor publice.

- Toate golurile din pereți, amplasate cu marginea de jos la o înaltime sub 0,70 m deasupra planșeului și care comunică spre exteriorul construcțiilor sau dau spre locuri unde nu există un planseu continuu, se vor îngrădi.

- Se interzice executarea concomitentă de lucrări la două sau mai multe nivele diferite, aflate în puncte pe aceeași verticală, fară dispozitive de protecție a muncii corespunzătoare.

- Golurile de ferestre și uși unde nu s-a montat tamplaria vor fi închise provizoriu pentru a feri personalul muncitor de curenții de aer.

- În cazul în care în timpul lucrului este posibilă o emanație de gaze toxice sau inflamabile, personalul muncitor trebuie prevenit asupra pericolului și instruit în privința măsurilor de protecție.

38

- Șantierele respective vor fi înzestrate cu un număr suficient de detectoare de gaze și cu măști izolante.

- Pe tot timpul lucrului în zona periculoasă va trebui sa existe personal șanitar dotat cu cele necesare pentru a acorda ajutor imediat în cazul unui accident de muncă.

- În cazul apariției neașteptate – în timpul lucrului – a unei emanații de gaze vătămătoare sau inflamabile, lucrul va fi oprit și personalul muncitor evacuat, pană la luarea măsurilor corespunzătoare de protecție a muncii.

- În toate locurile de lucru, personalul muncitor va fi dotat cu echipament de protecție specific pe care e obligat să-l poarte în tot timpul lucrului și până la părăsirea teritoriului șantierului.

- Accesul în construcții și la locurile de muncă se face exclusiv pe scări definitive sau pe scări mobile.- Accesul către locurile de muncă trebuie amenajat fără obstacole sau goluri neacoperite.

- La executarea lucrărilor de pardoseli muncitorii trebuie sa fie echipaţi cu şorţuri, palmare, genunchere, manuşi de cauciuc, ochelari, încălțăminte adecvată.

Toate sculele şi dispozitivele manuale trebuie sa fie în bună stare de funcţionare, sculele defecte nu trebuie folosite.

Adezivul pentru montare gresie si faianta Ceresit CM 11 PLUS contine ciment, iar după amestecul cu apa are loc o reacție alcalină. De aceea, se recomanda evitarea contactului cu pielea și ochii. În cazul în care s-a produs contactul accidental cu ochii, aceștia se vor spala cu apă din abundență și se va consulta un medic

La folosirea cimentului și a altor materiale sub formă de pulbere trebuie ăa se ia măsuri pentru protejarea ochilor și a organelor respiratorii.

- Este interzisă utilizarea pigmenților vătămatori sănătății oamenilor – miniu de plumb, galben de crom, oxid sau acetat de cupru etc. – la prepararea mortarelor colorate, necesare lucrărilor de tencuire.

- La lucrările de buciardări, frecări cu peria etc. Ale feței văzute, construită din beton sau din piatră, muncitorii sunt obligați sa poarte echipamentul de protecție adecvat. Dacă dimensiunile sau greutatea plăcilor pentru placaje nu permit ca ele să poata fi manipulate cu ușurință de doi oameni, mișcarea lor se va face mecanizat.

2. NSSM în activităţi cu unelte manuale

- Uneltele de mână trebuie să fie confecţionate din materiale corespunzătoare operaţiilor ce se execută.

- În cazul activităţii în atmosferă cu pericol de explozie, se vor folosi unelte confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare. - Uneltele manuale acţionate electric sau pneumatic trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de fixare a sculei şi cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată. - La uneltele dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare (pietre de polizor, pânze de fierăstrău, burghie etc.), acestea vor fi protejate împotriva atingerii accidentale cu mâna sau altă parte a corpului.

- Uneltele de mână rotative cu acţionare pneumatică vor fi dotate cu limitatoare de turaţie.

- Uneltele de percuţie din oţel (ciocanele, dălţile, dornurile, căpuitoarele) trebuie să fie executate din oţeluri corespunzătoare tratate termic, încât în timpul utilizării să nu se deformeze sau fisureze.

39

- Este strict interzisă folosirea uneltelor cu suprafeţe fisurate, deformate, ştirbite sau a uneltelor improvizate.

- Cozile şi mânerele uneltelor trebuie să fie bine fixate, netede şi de dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. Pentru fixarea cozilor şi mânerelor în scule se vor folosi pene metalice.

- Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii (foarfeci, cleşti, chei etc.) Nu trebuie să aibă joc în articulaţie. Ele vor fi aşezate astfel încât să aibă orientată spre exterior partea de prindere.

- Când se efectuează lucrări la înălţime uneltele manuale se păstrează în genţi rezistente şi bine fixate de corp, pentru a fi asigurate împotriva căderii.

- În timpul transportului părţile tăioase ale uneltelor de mână trebuie protejate cu teci sau apărători adecvate.

3. NSSM în activităţi cu maşini – unelte

I. Măsuri generale.- Oprirea maşinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea şi scoaterea pieselor,

la repararea, curăţirea, ungerea şi înlătorarea aşchiilor sau la plecarea de lângă maşină.- Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecţie, ochelarilor şi a altor mijloace

individuale de protecţie.- Întreţinerea maşinii, locului de muncă şi a sculelor în perefctă stare tehnică şi de

curăţenie.- Verificarea stării tehnice a maşinii, sculelor şi dispozitivelor, atât înainte, cât şi după

încetarea lucrului şi anunţarea la predarea schimbului a tuturor defecţiunilor constatate.

II. Măsuri specifice pentru maşini de găurit- Se interzice ţinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleşti etc. Fixarea se face obligatoriu

în menghină sau în dispozitive speciale.- Burghiele vor fi bine fixate şi centrate în mandrine sau port-scule.- Sculele se scot din suporturi numai după oprirea maşinii şi după frânarea mecanică a

acestora.- Este interzis lucrul la maşinile de găurit fără acoperirea capului sau prinderea părului

sub basc.

4. NSSM la manipularea şi transportul manual al materialelor

- Operaţiile de încărcare, descărcare, transport manual şi depozitare a materialelor trebuie să se realizeze sub supravegherea şefului formaţiei de lucru, de către personal bine instruit în acest scop şi care are vârsta de peste 16 ani.- Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.) Vârsta minimă pentru manipulatori este de 18 ani.- Locurile în care se efectuează operaţiile de încărcare-descărcare şi depozitare, precum şi căile de acces, trebuie să fie nivelate şi amenajate pentru scurgerea apelor, de regulă pavate sau podite.- În cazul operaţiilor de încărcare descărcare a vehiculelor la rampă, între aceasta şi vehicul se aşează un podeţ de trecere pentru preluarea denivelărilor existente.- Distanţele de transport manual nu pot depăşi 60 m, iar diferenţele de nivel trebuie să fie de maxim 4 m (scări, schele). Înălţimea maximă la care se pot ridica pe verticală sarcinile maxim admise este de 1,5 m.

40

41