MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUICOLEGIUL TEHNIC STEFAN BANULESCU CALARASI

FILIERA TEHNOLOGICASPECIALIZAREA TEHNICIAN ECOLOG SI PROTECTIA CALITATII MEDIULUI

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENTELOR PROFESIONALE

Prof.CoordonatorBlebea Cristina

Absolvent Bucur Raluca-Ştefania

0

Calarasi 2011

MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII TINERETULUI SI SPORTULUICOLEGIUL TEHNIC STEFAN BANULESCU CALARASI

FILIERA TEHNOLOGICASPECIALIZAREA TEHNICIAN ECOLOG SI PROTECTIA CALITATII MEDIULUI

MONITORIZAREA POPULATIILOR DE PESTI DIN

BRATUL BORCEA -calarasi

Prof.CoordonatorBlebea Cristina

Absolvent Bucur Raluca-Ştefania

Calarasi 2011

1

Cuprins

Argument...................................................................................................................................3

1. Bratul Borcea-descriere..............................................................................................4

2. Ihtiofauna apelor curgătoare .....................................................................................5

3. Dinamica structurii calitative a capturilor de peşti în perioada 15-30.03.2011... ....12

4. Interpretarea datelor .................................................................................................14

Concluzii ..................................................................................................................21

Bibliografie ...............................................................................................................24

Anexe

2

Argument

Una din principalele bogatii faunistice ale Dunarii si apelor statatoare este pestele, reprezentat prin 133 specii din care 31 de specii ce traiesc atat in apele dulci cat si in cele sarate si aici mentionam cega, păstruga, nisetrul, morunul, scrumbia de Dunare, cambula; 44 de specii ce traiesc numai in ape dulci, salaul, carasul, stiuca, linul, somnul, crapul, avatul, bibanul si cel mai bine reprezentate ca numar de specii 58, ce traiesc numai in apele saline din Marea Neagra si aici mentionam calcanul, sprotul, hamsia, stavridul etc. 

Pestii constituie o sursa importanta de hrana pentru pasari si mamifere acvatice precum si o importanta resursa stiintifica, mentionand aici sturionii, ca relicve ale vechii faune ponto-caspice, specii ce in prezent sunt pereclitate datorita pescuitului industrial masiv.

Anumite specii de peşti migreaza pentru a-şi depune icrele, spre exemplu scrumbia de Dunare si scrumbia albastra, care intra primavara in carduri pe rauri si pana la izvoarele Dunarii. La fel procedeaza si alte specii de pesti care in mod normal vietuiesc in Marea Neagra si in perioada de reproducere urca pe Dunare, exemplu morunul, nisetrul, cega, pastruga, somonul de Marea Neagra. Speciile de pesti de apa dulce, migreaza si ele in perioada de reproducere, dar pe distante mai mici si numai in zonele habituale.

În perioada anilor 1920 – 1961, au fost introduse artificial de om câteva specii de peşti, cu scopul de a fi crescute in fermele piscicole, iar accidentalau ajuns şi în Dunăre, si aici mentionam: carasul argintiu, bibanul soare, novacul, sangerul, cosasul si o specie de biban de talie mica.

Să nu uitam sa amintim si importanta pestilor ca resursa economica si turistica, anual aceasta resursa a Dunarii atragand mii de turisti fiind una din principalele tinte ale turismului in zona. 

Obiectivul general al proiectului este identificarea evoluţiei stării factorilor de mediu, ca urmare a implementării lucrărilor realizate pe Dunăre, în cazul de faţă pe braţul Borcea, în cadrul programelor şi măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de navigaţie pe fluviu şi monitorizarea populaţiilor de peşti şi dinamica structurii calitative a acestora.

Astfel, în dorinţa de a utiliza acestă cale de transport, pe apă, care este cea mai ieftină şi pe care se pot transporta cantităţi enorme de materiale la o singură trecere, cu ajutorul convoaielor de barje formate, omul intervine şi, prin măsurile hidrotehnice efectuate, modifică dimensiunile naturale ale albiei fluviului şi geografia acestuia, pe de o parte, dar pe de altă parte sunt influenţate şi habitatele naturale ale unor specii şi populaţii, atât supraterane, cât şi acvatice.

3

Astfel, ţinând cont de faptul că se urmăreşte mărirea numărului de nave ce vor circula pe Dunăre, respectiv pe braţul Borcea, făcând referire aici şi la proiectul de a fi dat în folosinţă pentru traficul fluvial şi Canalul Siderurgic şi transformarea lui în port, în hidro-haltă, speciile prezente vor fi disturbate, locurile de hrănire cu care acestea s-au obişnuit fiind influenţate, iar peştii speriaţi şi goniţi.

In acest fel, şi înmulţirea lor va fi inluenţată, iar cu timpul se va ajunge la dispariţia unor specii, la modificarea dramatică a biodiversităţii. Iar la toate acestea se adaugă şi nerespectarea regimului şi legilor pescuitului, nerespectarea perioadelor de prohibiţie, pescuitul cu arme sau electric, la acestea adăugându-se şi poluarea şi contaminarea apei cu diverse substanţe, fapt ce va influenţa şi mai mult acest proces de pierdere a biodiversităţii.

1. - Braţul Borcea - descriere

Dunărea are o importanta deosebita sub multiple aspecte pentru tara noastra. In acelasi timp datorita unor caracteristici naturale exceptionale (volumul de apa al fluviului) are influenta asupra clorlalte elemente naturale, indeosebi in navigatie. Cursul sau are un pronuntat caracter unitar, avand in acest fel caracteristicile unei unitati naturale distincte in ansamblul unitatilor regionale ale Romaniei. Este mai putin o unitate de “relief” (ca celelalte unitati naturale, desi relieful jos - lunca si valea - este foarte expresiv) si mai mult o “hidrografie” (similară în unele aspecte Marii Negre).

Aceasta unitate regionala grefata pe un sistem hidrografic de mari dimensiuni este totodata si un element de legatura intre unitatile conexate: Muntii Banatului, Podisul Mehedinti, Podisul Getic, Campia Romana, Podisul Dobrogei, Delta Dunarii si chiar Marea Neagra. Totodata spre Dunare “graviteaza” si spatii mai indepartate, direct sau indirect, prin intermediul retelei hidrografice regionale si continentale (sistemul Rin-Main-Dunare). Aceasta unitate regionala deosebita -Dunarea- are si un spatiu adiacent de influenta direct care poate fi considerat functional “legat” de fluviu si tratat ca atare.

Sectoarele Dunarii Cursul Dunarii poate fi subdivizat in patru sectoare astfel: de la Bazias la Portile de Fier, de la Portile de Fier la Calarasi, de la Calarasi la Braila si in aval de Braila.

Sectorul Bazias Portile de Fier Sectorul Portile de Fier Calarasi Sectorul Calarasi Braila Sectorul Braila Mare

Borcea este braţul care se desparte de cursul principal al Dunării în amonte de Călăraşi , mai jos de punctul de trecere bac Călăraşi – Ostrov , Chiciu ( la 8 kilometri de oraşul Călăraşi)

4

sau Km 371 (373) pe Dunăre, şi se reuneşte cu fluviul în aval, în apropierea localităţii Giurgeni (km 241). Pe acest braţ se află oraşele Călăraşi şi Feteşti.

Braţul Borcea are o lungime de 110 kilometri, dintre care 66 pe teritoriul judeţului Călăraşi o lăţime medie de 165 m pe Borcea superioară, şi de 350 m pe Borcea inferioară.

Lăţimea braţului Borcea variază între 100 şi 200 metri. În trecut exista şi Borcea Veche dar s-a colmatat, astăzi albia ei a fost amenajată şi este folosită pentru evacuarea apelor din incinta îndiguită. Borcea este şi cale de transport, folosită mai ales pentru aprovizionarea balastierei din partea de sud-vest a satului Modelu (S.C. PREFAB S.A.).

În trecut , apa Borcei şi a Borcei Vechi era folosită pentru udatul grădinilor de zarzavat de pe malurile lor folosind roata acţionată de forţa animală şi distribuită prin canale deschise. În trecut, în incinta îndiguită se găseau multe lacuri: Lacul Moşu, se alimenta cu apă din Borcea Veche şi la rândul său alimenta lacurile Plămânoasele (complex de lacuri cu acelaşi nume), Lacul Veriga, aflat in mijlocul pădurii Pisica, Lacul Plosor, Strâmba, Popa Vlad, Caurul, Tinosul, Groapa Porcului, astăzi desecate în cea mai mare parte , şi privalurile cu apă temporară ca Dunărica, Rupturile, Lupul, Ştirbul, astăzi desecate. Atât lacurile cât şi privalurile erau alimentate cu apă în timpul inundaţiilor, cu excepţia lacurilor Tinosul şi Veriga care aveau apă permanentă.

Braţul Borcea devine un braţ principal, pe care se practică şi navigaţia, numai după ce primeşte braţul Răul (Bala) la Unirea, care aduce şi cea mai mare parte a volumului de apă. Coeficientul de meandrare (1,39) şi de despletire (1,05) mai redus decât al braţului Borcea indică energia mai mare pe care o are braţul Bala (Răul) faţa de braţul Borcea. În momentul de faţă, navigaţia pe Dunărea fluvială pe sectorul cuprins între km 346 - km 240, se desfăşoară pe ruta Bala (Răul) –Borcea.

2. - Ihtiofauna apelor curgătoare

Ihtiofauna apelor curgătoare este reprezentată de diferite specii de peşti, acestea având atât o importanţă economică, având în vedere că reprezintă o resursă de hrană pentru populaţiile locale, cât şi importanţa dată de faptul că se dezvoltă turismul pentru practicarea pescuitului, unele dintre aceste specii fiind descrise în cele ce urmează.

Carasul . (Carassius carassius ). Atat greutatea cat si dimensiunile sunt evident influentate si de bogatia hranei. In crescatoriile de crap si in general in Delta Dunarii il gasim destul de frecvent la peste 400 sau chiar 800g, in cazuri exceptionale 2-3 kg si pana la 45-50 cm.

Raspandirea: Se pare ca originea acestui peste este in nordul Asiei, de unde s-a raspandit in toata China ca peste ornamental (rosu-auriu) iar apoi in toata lumea, practic ramanand foarte putine zone in care acest peste nu este prezent.

5

Nu se stie clar daca rapandirea sa ca forma argintie este adaptarea la mediul European (aici a fost introdus prima data dupa China) sau a fost adus ca forma gata adaptata (argintie). In anumite conditii s-au descoperit forme rosiatice sau chiar aurii - rosiatice si in salbaticie, se pare ca PH-ul apei influenteaza foarte mult culoarea acestui peste..

Descrierea si modul de viata: Coloratia solzilor depinde foarte mult de apa in care traieste, astfel in ape maloase solzii bat in negru (mimetismul natural), in ape bogate in vegetatie culoarea sa bate in verde - masliniu sau verde - auriu, in ape foarte limpezi, bogate in hrana, culoarea carasului este maroniu - aurie. Are un cap ce seamana la prima vedere cu al crapului dar evident ii lipsesc mustatile iar forma gurii este obtuza, cu buze subtiri.

Hranirea: Nici hrana nu face exceptie de la marea adaptabilitate a carasului, larve, crustacee, vegetatie, moluste, icre toate pot fi mancate de acest peste. Desi varietatea de hrana difera de la o apa la alta (delta, balti, rauri, lacuri de munte) carasul nu are nici o problema in a se hrani.

Carasul este un peste absolut uimitor din punct de vedere stiintific, poate trai in ape foarte sarace in oxigen, intre niste limite ale PH-ului pe care putini pesti le suporta, poate trai zile intregi in ape scazute, doar in noroi, rezista uimitor de mult fara hrana si se adapteaza cu usurinta la orice fel de conditii de hranire, se poate imperechea cu alti pesti din familia ciprinidelor, urmasii fiind intotdeauna carasi. Din cauza acestei rezistente deosebite si a cresterii relativ rapide a fost introdus in foarte multe crescatorii (ferme piscicole) din fosta URSS si de la noi (in perioada comunista). Departe de a fi un peste folositor, carasul are tendinta de a destabiliza mediul in care se adapteaza, astfel, se pare, ca el este direct raspunzator de disparitia endemicei caracude, in arealul careia a intrat. Motivele sunt multiple, concurenta la hrana, carasul fiind mult mai indrazanti si mai rapid, depunerea incrucisata in urma careia nu au rezultat decat carasi etc. In Delta Dunarii s-a observat chair fenomenul de urmarire a femelelor de crap de catre masculii de caras si varsarea laptilor peste icrele crapilor sau chiar mancarea icrelor de crap.

In apele de munte este o adevarata pacoste, odata intrat intr-un lac de munte carasul distruge in cativa ani populatia de salmonide. Este bine stiut ca pastravii depun icrele toamna iar puii ies in primavara, ei bine, cat este iarna de lunga cardurile de carasi umbla neostenite in cautarea icrelor pe care le mananca.

Pescuitul carasului .Datorita largii raspandiri la noi in tara, pescuitul carasului poate fi numit un sport national, este –vanat- prin toate stilurile de pescuit: la varga, la sheffield sau cu lanseta pe fundul apei. Foarte multe crescatorii isi bazeaza productia de peste pe obisnuitul caras asa ca in foarte multe locuri este singura oferta facuta pescarilor sportivi.

Regina baltii (bibanul soare) Regina baltii face parte din  familia centrarchidae ca si pestii de apa dulce originari din America, introdusi in Europa prin 1880-1900, perfect adaptati temperaturilor ridicate din apele statatoare, Fiind foarte frumos colorati (de cele mai intense si

6

mai vii culori ‘beneficiaza’  masculii in perioada de reproducere ) sunt crescuti in acvarii, ca pesti ornamentali. Consuma icrele altor pesti.

In apele noastre se gaseste o singura specie - Lepomis gibbosus. Corpul este inalt, puternic, comprimat lateral, avand solzi mari si aspri.

Are gura este taiata oblic , dintii mici si ascutiti, asezati in serii .Nu exista membrana despartitoare intre cele doua inotatoare dorsale (se afla una in prelungirea celeilalte). Aceasta inotatoare este prevazuta cu  10-12 radii osoase terminate cu tepi foarte ascutiti. Spatele este verde-albastrui si burta este galben-argintie. Sub ochi are 3-5 dungi auriu-albastrui.

Operculele masculilor se termina posterior cu un lob mare prevazut cu o pata neagra.. Sub ochi are  pana la 5 benzi albastre-azurii. Poate atinge 12-15 cm si 600g. In mod exceptional, poate ajunge pana la 2-3kg. Traieste in ape linistite, statoare sau slab curgatoare, pe funduri maloase si/sau nisipoase, preferand zonele cu vegetatie bogata. Se hraneste cu viermi, larve ale unor diferite insecte, moluste de mici dimensiuni, dar consuma in special icrele altor pesti si puii acestora.

Se reproduce de doua ori, in lunile mai-iunie si iulie-august. Intr-o gropita sapata in nisip sau pe plante, femelele depun icrele invelite intr-un mucus gros, luand aspectul unor cordoane, dupa care masculii raman si le pazesc pana la eclozare. Pe teritoriul Romaniei este intalnit in majoritatea raurilor, in Dunare si Delta ei, in lacuri si balti.

Poate fi pescuit cu rame si viermusi, tot timpul anului. Este folosit cu rezultate remarcabile, ca momeala vie, la pescuirea pestilor rapitori de talie mare – somn, stiuca, salau, datorita coloritului si rezistentei sporite.

Guvidul (Gobius niger). In majoritata lor, guvizii sunt pesti mici, alungiti, cu pielea lipsita de solzi sau mucilaginoasa, atunci cand este prevazuta cu solzi. Inotatoarele abdominale, mult deplasate anterior si legate intre ele la radacina sau pe toata lungimea lor, formeaza o ventuza sau un disc gol pe dinauntru.

Dintre cele aproximativ 600 de specii, majoritatea guvizilor traiesc in mari sau in lacurile litorale salmastre. Cateva specii numai populeaza permanent raurile si apele dulci. Familia Gobiidae, din care fac parte guvizii, se distinge prin inotatoarele abdominale concrescute pe toata intinderea lor, capul rotungit si obrajii umflati. Specia cea mai cunoscuta este guvidul negru (Gobius niger). Pestele are o lungime cuprinsa intre 10 si 15 cm. si este raspandit in tot Atlanticul, Mediterana, Marea Neagra si Marea Baltica. Prefera aglomerarile pietroase si zonele acoperite cu iarba de mare. Se hraneste cu crustacee, moluste, creveti, pestisori etc.  Stronghilul, Guvidul mare (Gobius melanostomus), o alta specie de guvizi de dimensiuni mari, ajunge pana la 22-25 cm., traieste atat in mare cat si in lagunele salmastre, pe fundurile pietroase si nisipoase. Are un colorit deosebit: pielea lui este cenusiu-galbuie, slab rosiatica, marmorata, cu pete cafenii negricioase. Reproducerea acestui peste se face in etape: din aprilie pana in septembrie, femelele depun icrele intr-o gropita sapata sub pietre de masculi, care le si pazesc si mentin permanent un curent de apa proaspata pana la ecloziune.

7

Oblet (Alburnus alburnus )

Denumire populara: oblet de Dunare, albisor, albulet, oclei, ticlan, belnita. Caracteristici principale:lungime:12-18 cm rar ajunge la 22 cm Greutate: 35-45 g rar ajunge la 50 g  Aspect: Corpul alungit avand solzi subtiri. Capul este mic si comprimat lateral. Dorsala este scurta si verde, iar laturile sunt argintii. Inotatoarele incolore, ce pot capata pete rosii in timpul reproducerii. Botul mic si gura este oblica. Burta este argintie.

Mod de viata: Se intalneste in apele dulci, curgatoare si poate fi observat la suprafata lor. Se hraneste cu fito- si zooplancton, insecte si alge. Se pescuieste toamna cu navodul cu ochiuri mici sau cu mreje. Valoarea gastronomica: Carnea sa este gustoasa. Dimensiunea minima legala: 10 cm.

 

Rosioara ( Scardinius erythrophtalmus) .Rosioara este raspândita în apele Europei, din Suedia pana în Mediterana si Asia Mica. În România se gaseste în aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si în râurile din aceeasi zona.

Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pâna la 1- 2 kg.

Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati în piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, îndreptata în sus (adaptare la pescuitul în straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Înotatoarea dorsala este situata mult înapoi dupa înotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru închis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Înotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata.

Este un peste sedentar, simtindu-se în largul lui în baltile cu vegetatie abundenta. În râuri îl gasim mai ales în sectoarele cu un curs mai lent. Traieste în cârduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umbla singure.

Vara si toamna, pâna la caderea vegetatiei, o gasim în mijlocul vegetatiei, în culoarele dintre nuferi. De aici pândeste caderea insectelor în apa, tântari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea manânca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice.

Înmultirea. Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate.

Gastronomie. Carnea acestui peste este de o calitate inferioara, având multe oase. Daca vreti ca acest peste sa fie delicios nu va ramâne ca optiune decât saramura, unde o parte din aceste oase se ard. Adaugati si câteva rosii, ceapa, ardei în zeama saramurii... precum si un pahar de vin rosu, si totul va iesi ca la carte.

8

Momeli. Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, râmele mici, larvele de "libelule", bucatelele de pâine, aluaturi diverse. În timpul verii o momeala "prinzatoare" o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vâneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.

Nadirea. Se foloseste îndeosebi nadirea de apel, câteva firimituri la 8-10 lansari. Se nadeste cu aceeasi momeala ca cea pe care o avem în cârlig.

Varga. Va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cât mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9-12 metri, atunci când conformatia lacului o impune (mal putin adânc, plin de vegetatie, cu distanta mare pâna la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei.

Firul. Cel mai folosit este monofilamentul de 0,30-0,50 în general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile în vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12.

Pluta.Va avea o portanta de 0,10-1 gram, în functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau "picatura", cât mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm, mai ales când pescuit în imediata apropiere a suprafetei apei.

Plumbul.Se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cât sa lesteze pluta. Atunci când pescuim în apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze.

Carligul.Cârligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.

Metode de pescuit. În timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gâze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu cârligul la o adâncime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de pâine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenta pescarului trebuie sa fie cât mai discreta, evitând ca umbra sa cada pe apa.

Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Vom folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate în apropierea cârligului, pentru a cobori linia rapid la adâncimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi.

Şalăul (Stizostedion lucioperca sau Sander lucioperca) este un peşte răpitor de apă dulce din familia Percidae. El trăieşte în apele curgătoare, bălţi care pot avea şi apă sărată cu o concentraţie de până la 1 %. De la Ural, Anatolia regiunea de la Marea Caspică, Marea Neagră până la Marea Baltică în Europa Occidentală.

9

Şalăul are un corp alungit fusiform, pe spate are înotătoare caracteristică subdivizată, cu partea anterioară prevăzută cu ţepi. Capul are o formă ascuţită, cu o gură largă prevăzută cu dinţi ascuţiţi, marginea branhiilor este zimţată. Corpul este acoperit cu solzi, având spatele de culoare cenuşie verzuie, abdomenul fiind alb argintiu, iar înotătoarele sunt punctate cu puncte de culoare închisă.

Şalăul este un peşte răpitor care trăieşte în apele cu un curs domol, lacuri sau în apele din porturile Europei. El poate fi întâlnt în Elba, Odra, Rin, Dunăre sau afluenţii acestora.

Preferă apele adânci, tulburi, peştele poate atinge 40 cm - 1,30 m lungime, o greutatea până la 19 kg, şi o vârstă de 10 - 20 ani.

Depune icrele pe fundul apei, primăvara din mai până în iunie când temperatura apei atinge 12°C - 15°C. Icrele se lipesc de plantele sau pietrele din apă. Masculul va păzi icrele de alţi peşti, puietul devine apt de reproducţie la vârsta de 2 - 5 ani când atinge o lungime de 30 - 40 cm.

Şalăul este după ştiucă cel mai important peşte răpitor din Europa, el vede şi în ape tulburi având un auz mai bun decât crapul.

El este un peşte apreciat pentru carnea sa gustoasă.

Crapul ( Cyprinus carpio) . Crapul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani şi se înmulţeşte în lunile mai-iunie. O femelă depune pe vegetaţia subacvatică până la 2,1 milioane de icre, iar incubaţia are loc după 2-7 zile. Puietul se hrăneşte la început cu zooplancton, iar mai apoi, când atinge 1,8 cm lungime, cu nevertebrate de fund (hrana principală a unui crap adult).

Crapul are respiraţie branhială. Branhiile sunt bine vascularizate, aflate pe lamele osoase, în spatele unor „căpăcele” denumite opercule.

Crapul sălbatic este răspândit mai mult în apele şi bazinele Mării Mediterane, Mării Negre, Mării Caspice, Mării Aral. De la el au fost obţinute mai multe varietăţi domestice (crapul solzos, crapul-oglindă, crapul golaş etc.) care se cultivă, de regulă în iazurile piscicole ale întreprinderilor de carpicultură. În dependenţă de rasă şi de condiţiile mediului ambiant, crapii de un an cântăresc în medie 15-150 g, cei de doi ani 150-1000 g, cei de trei ani 350-2000 g ş.a.m.d.. Carnea de crap este gustoasă şi are o valoare nutritivă înaltă

Platica ( Abramis brama ) . Este un peste de apa dulce, raspandit in aproape toata Europa, de la Cercul Polar pana in Alpi si Pirinei si din Irlanda pana in Urali. Traieste si in ape salmastre din Baltica, Azov, Caspica si Aral. In Romania este un peste comun in apele dulci, fara prea mare importanta pentru pescarii nostri. Traieste in rauri, din zona mrenei pana in Delta, in apele salmastre ale Razelmului si a fost intalnita chiar si pe litoralul Marii Negre. Descriere si mod de viata: Platica este un peste deoosebit, forma corpului este inalta si puternic aplatizata, ochii mari, gura mică, fără mustăţi, semiinferioară, protractilă. Corpul este acoperit cu solzi moi, muchia burtii este lipsita de solzi. Culoarea platicii este foarte variata,

10

exemplarele tinete au o culoare argintie deschisa cu spatele verde inchis - negru, crescand, se coloreaza in functie de mediul in care traiesc, pot ramne tot argintii, pot fi aurii -aramii sau chiar brum-maro inchis. Platica poate fi caracterizata ca un peste pasnic, sperios, timid, se hraneste cu viermi, larve acvative, icre, crustacee si moluste mici si plante. Exemplarele mari devin agresive si se hranesc si cu pestisori. In perioada de reproducere, masculului ii apar pe cap si pe spate niste tuberculi albi, numiti butoni de imprerechere. Primavara, cand apa ajunge la o temperatura de 18 grade, cardurile de platici cauta ape mici, bogate in vegetatie si incep "bataia" de depunere

Ştiuca (Esox lucius) este o specie de peşte teleostean din familia esocidelor, lung de 30-120 cm şi având greutatea de 0,500-25 kg, cu corpul alungit şi turtit lateral, gura mare cu dinţi puternici.

Ştiuca este un peşte răpitor care trăieşte în apă dulce

Avatul (Aspius aspius), "dusmanul" declarat al albiturii (obleti sau babusti) este pestele care are citeva particularitati care il fac o "categorie" separata in peisajul rapitorilor care populeaza apele noastre:- desi face parte din familia Ciprinidae, ca si cleanul, vaduvita si rosioara, este singurul rapitor 100%, ceilalti prezentind un regim de hrana omnivor. Avatul nu maninca decit pestisori, chiar si la cele mai fragede virste consumind alevinii celorlalte specii;- este singurul rapitor care se prinde numai in ape curgatoare (exista capturi accidentale in lacuri dar numarul lor este atit de scazut incit nu poate fi luat in considerare);- este singurul rapitor care se prinde sensibil mai bine cu momeli artificiale decit cu momeli naturale.

Poate fi gasit in toate riurile mari, in confluente, la marginea anafoarelor sau pe intinsuri, urmarind sau ambuscind cirdurile de obleti. Este iubitor de ape limpezi si curate, bine oxigenate.

3. - Ihtiofauna bratului Borcea - Calarasi

Studiile si cercetările întreprinse, cu privire la starea resurselor piscicole din Bazinul Dunarii Inferioare au relevat modificari drastice, structurale şi cantitative ale ihtiofaunei, urmare a bararii cailor de migratie si deteriorarii habitatelor, prin executia si functionarea complexelor hidroenergetice si de navigatie.

În ultimii ani are loc o crestere neoficiala si camuflată a numărului pescarilor, nerespectarea legislatiei privind pescuitul si o suprapescuire, care pune in pericol in primul rand speciile cu valoare economica mare , dar si biodiversitatea pestilor din Dunarea inferioara si implicit din Bratul Borcea.

11

Ihtiofauna din fluviul Dunarea cuprinde aproximativ un numar de 70 de specii de pesti, care constituie in prezent sau pot constitui obiect al activitatii de pescuit.

Din punct de vedere al exploatarii prin pescuit si a valorii economice se evidentiaza ca fiind reprezentativa urmatoarea structura a ihtiofaunei: sturioni, scrumbie de Dunăre, ciprinide autohtone, ciprinide din complexul est –asiatic, specii răpitoare, alte specii .

Pentru a se urmări structura ihtiofaunei de pe Braţul Borcea au fost stabilite trei puncte de control:

1. Braţul Borcea – Pod 42. Braţul Borcea – Port Călăraşi3. Braţul Borcea – Gura Borcei

3. Dinamica structurii calitative a capturilor de peşti în perioada 16.03-30.03.2011

Lista speciilor identificate in perioada 16.03-30.03.2011

Nr.crt

Specii identificate Zona de studiu Denumirea populara Denumirea stiintifica Pod 4 Port

CălăraşiGura Borcei

Rizeafca Alosa caspia nordmanniGingirica Clupeonella cultrivensisStiuca Exos lucius X XTiganus Umbra krameriScobar Chondrostoma nasusMorunas Vimba vimba XAvat Aspius aspius XOblet , Sui Alburnus alburnus X X XSomn Silurus glanis X X XPalamida de balta Pungitius platygasterMihalt Lota lotaBiban soare, Regina Lepomis gibossus X XCostris Perca fluviatilisSalau Sande lucioperca XRosioara Scardinius

erythrophtalmusX X X

Babusca , Ocheana Rutilus rutilusTipar, Varlar Misgurnus fosilisZvarluga Cobitis taeniaPlatica Abramis brama X X XMorun Huso husoNisetru Acipenser guldenstaedtiCega Acipenser rutehenus XViza Acipenser nudiventrisSip Acipenser sturio

12

Pastruga Acipenser stellatusCrap Cyprinus carpio X X XCaras Carassius carassius X X XStiuca Exos luciusScrumbia de Dunare Alosa kessleri pontica X X XGuvidul negru Gobius nigerGuvidul mare Gobius melanostomus X

Fig.1 Braţul Borcea şi Canalul Siderurgic

13

Fig. 2 Fotografie cu peşte capturat la undita

Fig. 3 Pescuit la lanseta

Un statut special are Canalul Siderurgic, care, deşi este alimentat din Bratul Borcea Calaraşi, compozitia faunistică a acestuia nu este asemănătoare Braţului Borcea. În primul rand este canal, exista locuri care pot fi asimilate conditiilor lacustre, are malurile dalate si este permanent influentat de presunea antropica.

Pescarii de pe malurile acestui canal susţin că ihtiofauna de aici este formată din: biban soare (regină), crap, caras, ştiuca, oblete, avat, roşioara, platică, şalău , guvid.

14

Fig.4 Podul ce traverseaza canalul siderurgic

4. - Interpretare datelor

Bratul Borcea – Pod 4

In Bratul Borcea la Podul 4 au fost identificate 9 specii si un numar de 80 indivizi din cele 9 specii. Speciile cu frecventa cea mai mare (41,25%) in probe au fost Carasul , Crapul (18,75%), Roşioara (15%) si Obletele (12,5%).

15

0

5

10

15

20

25

30

35

Stiuca

Oble

t , S

ui

Somn

Biban

soa

re, R

egina

Rosioa

ra

Platic

aCra

p

Caras

Scrum

bia de

Dunar

e

Frecventa in probe a speciilor identificate in Bratul Borceala Podul 4

Stiuca

Oblet , Sui

Somn

Biban soare, Regina

Rosioara

Platica

Crap

Caras

Scrumbia de Dunare

Fig. 5 - Frecventa in probe a speciilor.

Ponderea de reprezentare a speciilor identificate in Bratul Borcea la Podul 4

Stiuca1%

Oblet , Sui13%Somn

3%Biban soare, Regina4%

Rosioara15%Platica

3%Crap18%

Caras40%

Scrumbia de Dunare

3%

Stiuca

Oblet , Sui

Somn

Biban soare, Regina

Rosioara

Platica

Crap

Caras

Scrumbia de Dunare

Fig. 6 - Ponderea de reprezentare a speciilor identificate

16

Port Călăraşi

Au fost identificate 13 specii si un numar de 81 de indivizi din cele 13 specii. Specia cu frecventa cea mai mare (18,52%) in probe a fost Scrumbia de Dunăre,

urmată de Oblet (16,05%) şi Caras (11,11%).

0

2

4

6

8

10

12

14

16

Stiuca Oblet ,Sui

Salau Cega Scrumbiade

Dunare

Frecventa in probe a speciilor identificate pe Bratul Borcea Port Călăraşi

Stiuca

Morunas

Avat

Oblet , Sui

Somn

Biban soare, Regina

Salau

Rosioara

Platica

Cega

Crap

Caras

Scrumbia de Dunare

Fig. 7 - Frecventa in probe a speciilor identificate pe Bratul Borcea Port Călăraşi

17

Ponderea de reprezentare a speciilor identificate pe Bratul Borcea Port Călăraşi

Stiuca9%

Morunas2%

Avat9%

Oblet , Sui16%

Somn2%

Biban soare, Regina

7%

Cega4%

Crap7%

Caras11%

Rosioara4%

Platica5%

Salau5%

Scrumbia de Dunare

19%

Stiuca

Morunas

Avat

Oblet , Sui

Somn

Biban soare, Regina

Salau

Rosioara

Platica

Cega

Crap

Caras

Scrumbia de Dunare

Fig. 8 - Ponderea de reprezentare a speciilor identificate pe Bratul Borcea Port Călăraşi

Bratul Borcea – Gura Borcei

In Bratul Borcea la Gura Borcei au fost identificate 8 specii si un numar de 61 indivizi din cele 8 specii. Speciile cu frecventa cea mai mare (24,59%) in probe a fost Obletele, Roşioara (21,31%), Carasul (18,03 %) si Crapul (11,48%).

18

15

4

13

57

11

1

5

0

2

4

6

8

10

12

14

16

Oblet

, Sui

Somn

Rosio

ara

Platica

Crap

Caras

Scrum

bia d

e Dun

are

Guvidu

l mar

e

Frecventa in probe a speciilor identificate pe Bratul Borcea - Gura Borcei

Oblet , Sui

Somn

Rosioara

Platica

Crap

Caras

Scrumbia de Dunare

Guvidul mare

Fig. 9 - Frecventa in probe a speciilor identificate pe Bratul Borcea Port Călăraşi

Ponderea de reprezentare a speciilor identificate pe Bratul Borcea - Gura Borcei

Somn7%

Rosioara21%

Platica8%

Crap11%

Caras18%

Scrumbia de Dunare

2%

Guvidul mare8%

Oblet , Sui25%

Oblet , Sui

Somn

Rosioara

Platica

Crap

Caras

Scrumbia de Dunare

Guvidul mare

Fig. 10 - Ponderea de reprezentare a speciilor identificate pe Bratul Borcea Port Călăraşi

19

Ponderea de reprezentare a speciilor identificate pe Braţul Borcea din total peşti capturaţi

Stiuca (4%)

Avat (3%)

Somn (4%)

Salau (2%)

Platica (5%)

Cega (1%)

Crap (13%)

Scrumbia de Dunare ...

Guvidul mare (2%)

Morunas 1%

Oblet , Sui 17%

Biban soare, Regina 4%

Rosioara 13%

Caras 23%

Stiuca

Morunas

Avat

Oblet , Sui

Somn

Biban soare,ReginaSalau

Rosioara

Platica

Cega

Crap

Caras

Scrumbia deDunareGuvidul mare

Fig. 11 - Ponderea de reprezentare a speciilor identificate pe Braţul Borceadin total peşti capturaţi

20

Concluzii

In perioada 16.03-30.03.2011 pe Braţul Borcea, în cele trei puncte de control au fost identificate 14 specii de pesti dintre care 7 sunt specii comune punctelor studiate (Rosioara, Carasul, Crapul, Scrumbia de Dunăre, Plătica, Obletele şi Somnul) .

In perioada studiata am constatat urmatoarele :- In bratul Borcea, desi, in literatura de specialitate sunt mentionate 70 de specii de peste , au fost identificate 13 specii si un numar de 222 indivizi din cele 13 specii . Speciile cu frecventa cea mai mare (74,32%) in probe au fost Carasul (23,87%), Obletele (17,12%), Crapul (12,61%), Roşioara (16,21%) şi Scrumbia de Dunăre (8,11%) . Ponderea de reprezentare a speciilor au detinut-o indivizii de Caras (23,87%). .

La Podul 4 au fost identificate 9 specii de peste si un numar de 80 de indivizi din cele 9 specii. Specia cu frecventa cea mai mare (41,25%) in probe a fost Carasul.

Dintre cele 13 specii de pesti identificate 2 sunt specii exclusiv rapitoare ( Stiuca si Salaul) celelalte avand un regim de hrana fitofag si carnivor .

Dintre speciile identificate , bibanul soare , regina baltilor ( Lepomis gibossus) pe langa faptul ca este o specie invaziva, cosmopolita ea este si foarte distrugatoare. Consuma tot ce intalneste cu precadere icrele si alevinii altor specii.

Din punct de vedere al dimensiunilor speciile cele mai mari au fost : - Crap 55 cm (7,5 Kg) – Podul 4;- Somn 70 cm (6,3 kg) – Port Călăraşi;- Ştiucă 30 cm (1,8 kg) – Port Călăraşi;- Avat 20 cm (1,1 kg) – Port Călăraşi;- Şalău 35 cm (2,5 kg) – Port Călăraşi;- Morun 60 cm (5 kg) – Port Călăraşi;- Plătică 15 cm (800 g) – Gura Borcei;- rosioara 35 cm (2 kg) – Podul 4.

Omul intervine şi, prin măsurile hidrotehnice efectuate, modifică dimensiunile naturale ale albiei fluviului şi geografia acestuia, pe de o parte, dar pe de altă parte sunt influenţate şi habitatele naturale ale unor specii şi populaţii, atât supraterane, cât şi acvatice.

Astfel, ţinând cont de faptul că se urmăreşte mărirea numărului de nave ce vor circula

pe Dunăre, respectiv pe braţul Borcea, făcând referire aici şi la proiectul de a fi dat în folosinţă

21

pentru traficul fluvial şi Canalul Siderurgic şi transformarea lui în port, în hidro-haltă, speciile prezente vor fi disturbate, locurile de hrănire cu care acestea s-au obişnuit fiind influenţate, iar peştii speriaţi şi goniţi.

In acest fel, şi înmulţirea lor va fi inluenţată, iar cu timpul se va ajunge la dispariţia unor specii, la modificarea dramatică a biodiversităţii.

Adaugând la aceste intervenţii antropice şi nerespectarea regimului şi legilor pescuitului, nerespectarea perioadelor de prohibiţie, pescuitul cu arme sau electric, precum şi un alt factor mai periculos, poluarea şi contaminarea apei cu diverse substanţe, toate acestea vor influenţa şi mai mult acest proces de pierdere a biodiversităţii.

Ca o concluzie generala , comparativ cu literatura de specialitate, fauna pestilor este redusa, numarul de indivizi a scazut considerabil iar unele specii practic nu mai sunt vazute decat foarte rar (sturionii, scrumbia de Dunare). Acest lucru poate fi explicat prin pescuitul intens, necorelat cu perioadele de prohibitie ale tuturor speciilor si pescuitul nesportiv (cu instrumente interzise, aşa cum am mai spus şi trebuie subliniat).

22

Bibliografie

Constantin, T.,- Monografia Judeţului Călăraşi.

Pricope, F., - Hidrobiologie, Editura Alma Mater , Bacau , 2007

XXX - Municipiul Călăraşi –monografie, Ed Agora 2003

XXX- Consideraţii privind migraţia sturionilor în condiţiile hidrologice şi de navigaţie specifice fluviului Dunărea ( sectorul Călăraşi-Brăila)

Internet - Referate şi lucrări ştiinţifice.

http://www.depescuit.ro/8376/regina-baltii-(bibanul-soare).html

http://www.scritube.com/timp-liber/pescuit/Rosioara-descriere-raspandire- 172112719.php

http://www.crap.ro/pagina/74/305/carasul.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98al%C4%83u

http://ro.wikipedia.org/wiki/Crap

http:// www.pescuitul.ro

23