Protejarea si

conservarea resurselor

turistice din Romania

Cuprins:

Argument

Cap 1 Potentialul turistic al Romaniei si formele de turism

specifice Romaniei:

1.1. Resursele turistice din Romania:

1.1.1. Resursele turistice naturale ale Romaniei

1.1.2. Resursele turistice antropice ale Romaniei

1.2. Principalele forme de turism specifice Romaniei

Cap 2. Protectia si conservarea resurselor turistice:

2.1. Tipurile majore de impact al turismului asupra mediului :

● Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului

natural

● Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului

construit

2.2. Capacitatea de suport a mediului :

2

● Capacitatea de primire turistica

● Categorii ale capacitatii de primire turistica

Anexe

Argument

Turismul este ansamblul relatiilor si faptelor constituite din deplasarea si sejurul persoanelor

pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul, nici locul de desfasurare a activitatii profesionale.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată în alte

sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Turismul conduce la crearea unei

game sporite de servicii si bunuri de consum ce determina o stimulare a sectoarelor productive si

prestatoare de servicii, cat si extinderea unor sectoare si a unor zone noi, a unor localitati de interes

national, la dezvoltarea si mentiunea tezaurului cultural si folcloric, toate acestea ducand la atragerea unui

numar tot mai mare de vizitatori. Turismul face parte din sectorul tertial al economiei nationale.

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic –

diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în

practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat

pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de sporturi

de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna;

turismul de cură balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare

termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de

artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este

ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul

festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau internaţionale;

turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi internaţional, având ca motivaţie

diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi internaţionale , până la manifestări sportive de

amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare

3

(safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africi. Forme ale turismului pe care luptam

sa le protejam. Alaturi de agentia de turism S.C. MARA-TOUR S.R.L. cu ajutorul careia am realizat acest

proiect incercam sa gasim diferite modalitati sa protejam si sa conservam resursele turistice ale Romaniei.

Principalele regiuni, areale si centre turistice ale tarii noastre sunt: Litoralul Marii Negre

(Mamaia,Constanta,Eforie, Mangalia), nordul Moldovei, zona Brasov - Valea Prahovei, Delta Dunarii,

Muntii Apuseni, orasele cu un potential cultural- istoric semnificativ (Bucuresti, Iasi,etc), precum si

statiunile balneoclimaterice de importanta internationala(Felix, Baile Herculane,Tusnad, Moneasa, etc).

Exista, de asemenea, statiuni turistice active in sezonul de iarna (destinate sporturilor de iarna) cum ar

fi:Borsa, Vatra Dornei, Poiana Brasov, Predeal, Sinaia, Paltinis, Muntele Mic, Stana de Vale, Baisoara.

Cap 1 Potentialul turistic al Romaniei si formele de turism

specifice Romaniei

Potenţialul turistic reprezintă condiţia esenţială a dezvoltării turismului într-un anumit perimetru şi

poate fi definit ca ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei

amenajări pentru vizitare şi primirea călătorilor.Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei

dezvoltări viitoare a turismului asigurând totodată şi substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin

varietatea formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, câmpii, deltă, România se situează printre cele mai

frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei. De-a lungul existenţei sale de peste două mii de ani, poporul

român a creat un extrem de variat şi bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice.

România dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi (şi sunt) considerate unicate

mondiale. De exemplu: cetăţile dacice din Munţii Orăştiei care au rezistat mulţi ani atacurilor strălucitelor

legiuni romane, cetăţile ţărăneşti şi bisericile "fortificate" din Transilvania, bisericile de lemn din

Maramureş, mănăstirile din Bucovina, Moldova si nordul Olteniei, monumentele stilului brâncovenesc din

Muntenia şi Oltenia, ca şi creaţiile lui Eminescu, Brâncuşi, Enescu sau ale lui Grigorescu. Fiecare dintre

acestea au o valoare turistica deosebită. Vestigiile antichităţii sunt numeroase si de mare valoare pentru

istoria culturii si civilizaţiei poporului nostru.

1.1. RESURSELE TURISTICE DIN ROMÂNIA

Ca parte componentă a ofertei turistice, alături de echipamentele de producţie, masa de bunuri

destinate consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura turistică, structurile şi condiţiile de

4

comercializare, resursele turistice cuprind atracţiile naturale şi antropice dintr-o zonă, ţară sau regiune

geografică. (vezi anexa1)

Cuprinderea resurselor turistice în categoria resurselor întreprinderii de servicii semnifică

specificitatea alcătuirii produsului turistic şi din componente care atrag, reţin, sunt “gustate” dar nu se

consumă odată cu preparatele culinare şi cu uzura unor mijloace de transport, sunt nestocabile, deşi de o

longevitate apreciabilă, produc emoţii estetice şi trăiri afective de neuitat.

1.1.1. RESURSELE TURISTICE NATURALE ALE ROMÂNIEI

Resursele naturale cuprind ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural prin componentele

sale: relief, climă, floră, faună, monumente naturale, rezervaţii.Această ofertă primară potenţială,

alcătuită din componentele naturale de peisaj, reprezintă potenţiale resurse turistice şi joacă un rol

determinant în dezvoltarea turismului. (vezi anexa 2) Elementele care trebuie puse în valoare în mod

special sunt: -valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei;

-valoarea recreativă, estetică şi peisagistică, nu în puţine rânduri determinantă în alegerea

destinaţiei (munte, deal, câmpie, litoral sau deltă);

-cadrul de derulare al unor momente de destindere sau a unor hobby-uri (oglinzi de apă,

masive muntoase, peşteri, torente, resurse cinegetice);

-valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri, grădini botanice sau

zoologice, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii.

Prezentarea generală a resurselor turistice naturale

România este situată în Europa, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord (45 latitudine

nordică) şi aproximativ la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi Munţii Ural (25 longitudine

estică). Aşezat la răspântia dintre părţile estică, vestică şi meridională a Europei, teritoriul ţării noastre este

format în proporţii egale din munţi (31%), dealuri şi podişuri (36%), câmpii şi lunci (33%), respectând şi

din acest punct de vedere regulile echilibrului şi armoniei.

Clima temperat-continentală, reţeaua radiară de râuri ce izvorăsc din lanţul carpatic, apele minerale

şi termale cu priorităţi curative, pădurile de răşinoase sau foioase, lacurile şi iazurile, Dunărea şi Delta sa,

luncile şi câmpiile constituite, separat sau la punctul de întâlnire, peisaje cu puternică personalitate, pline

de căldura oamenilor ce le însoţesc.

Spaţiul românesc este numit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief, dunărean

prin reţeaua hidrografică şi pontic prin deschiderea la Marea Neagră, implicit la Oceanul Planetar.

Indiscutabil, această „personalitate geografică” trebuie să fie dublată în timp şi de vocaţia turistică.

5

● Relieful prin tipurile sale (glaciar, carpatic, vulcanic), prin treptele sale şi altitudinile

sale, prin peisaj, formele bizare, fenomenele geologice, monumentele naturii se constituie ca o atracţie

turistică de sine stătătoare, stimulând drumeţia, sau odihna şi recreerea ca modalităţi de petrecere a

vacanţei. Lanţul munţilor Carpaţi prezintă un rol deosebit pentru climă, ape, bogăţii, vegetaţie, faună,

soluri. El are poziţie centrală şi formă de cetate sau inel, din preajma acestuia succedându-se celelalte

forme de relief. Carpaţii româneşti deţin aproape 36% din suprafaţa ţării şi se impun ca o importantă

zonă turistică priviţi chiar în context european. Există unele particularităţi care individualizează zona

montană şi anume:

- se compun din munţi uşor accesibili, doar 8,5% din zona montană depăşeşte 1500 m altitudine;

- dispune de o reţea densă de pasuri şi trecători care au favorizat construirea de drumuri

modernizate sau forestiere;

- la poalele sau pe culmile unor masive montane s-au construit staţiuni sau cabane turistice de

interes naţional sau internaţional;

- domeniul schiabil este în general lipsit de avalanşe şi ferit de viscole;

- fizionomia şi expunerea reliefului ca şi condiţiile meteorologice favorizează dezvoltarea

sporturilor de iarnă.

Dar ceea ce îi conferă locul de frunte în patrimoniu turistic al ţării sunt peisajele: defilee

impresionante, dantelării de basm în formele carstice din regiunile calcaroase, văi glaciare, piscuri golaşe,

forme inedite sau ciudate ale stâncilor. La adăpostul acestora apar vechile vetre de locuire – ţările:

Maramureşului, Bârsei, Făgăraşului, Haţegului, Vrancei, Almaşului. Pe firul râurilor carpatice, în văile

acestora se înşiră de asemenea aşezări pitoreşti, din rândul cărora sunt vestite pentru climatul sau apele lor

minerale. Munţii Carpaţi pretutindeni accesibili, oferă condiţii favorabile pentru valorificare complexă

prin turism, atât prin formele sale de bază, odihnă şi tratament, cât şi prin formele specifice, sporturi de

iarnă, alpinism, vânătoare, pescuit.

Potenţialul speologic este deosebit de bogat cuprinzând peste 109000 de peşteri, ceea ce situează

România pe locul trei în Europa, unele de o excepţională valoare ştiinţifică sau estetică cu statut de

monument al naturii sau rezervaţie(Topliţa, Peştera Urşilor, Şura Mare).

Depresiunea şi Podişul Transilvaniei este porţiunea aflată în interiorul arcului carpatic, cu relief

ce variază între 700-800 de metri şi respectiv 350-500 de metri. În estul Depresiunii Transilvaniei întâlnim

o centură de dealuri înalte, care închid mici depresiuni ce seamănă cu Subcarpaţii aflaţi în exteriorul

arcului carpatic.

6

Subcarpaţii sunt dispuşi în exteriorul lanţului carpatic, dublând parcă zidul de apărare al „cetăţii”.

Formaţi din trei subdiviziuni – Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii Getici – ei sunt o

asociere de culmi înalte (100-1200 m) şi dealuri joase (400-800), ce închid depresiuni mai mult sau mai

puţin întinse, brăzdate de ape, bine populate şi cultivate cu cereale şi livezi; tot în această zonă viţa de vie

este la ea acasă şi a făcut renumite localităţi ca: Odobeşti, Panciu, Pietroasele, Ştefăneşti, Valea

Călugărească. În străfundul lor, culmile subcarpatice păstrează bogăţia „aurului negru” cărbunilor, sării şi

a izvoarelor de apă minerală. Populaţia se ocupă cu pomicultura, creşterea vitelor, prelucrarea lemnului,

extragerea minereurilor şi mai nou cu turismul rural.

Podişurile din afara lanţului carpatic. În estul României şi al dealurilor subcarpatice coboară

domol de la nord spre sud Podişul Moldovei, ce se învecinează în sud-est cu Podişul Dobrogei, iar în sud-

vest are o altă rudă mai distanţată – Podişul Getic. Pe cuprinsul acestor locuri o anume agricultură – pomi

şi viticultură – se află la mare cinste; drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari, Iaşi şi Huşi sau cele

de la Niculiţel, Murfatlar şi Ostrov, cum nu mai puţin vestite sunt cele din preajma Piteştiului,

Drăgăşaniului sau Strehaiei. Dată fiind bogăţia şi frumuseţea zonelor de podiş, acestea sunt bine populate,

iar tradiţiile, obiceiurile populare transmise din generaţie în generaţie, ca şi legendele şi poveştile

localnicilor sunt tot atâtea atracţii – alături de vinuri, rachiuri ori preparate gastronomice tradiţionale – ca

şi chemări, cărora cel care a avut şansa de a le cunoaşte, ca şi neofitul, nu le poate rezista.

Câmpiile se întind în sudul şi vestul ţării noastre. Cea mai mare – Câmpia Română – se află la

nord de Dunăre, de la Drobeta Turnu- Severin până la Galaţi. Ea asigură aproximativ 40% din producţia

agricolă a României. Partea estică se numeşte Bărăgan şi prezintă – prin lacurile sale sărate: Lacul Sărat

(în apropiere de Brăila), Lacul Amara (lângă Slobozia), Movila Miresei, Balta Albă – interes nu numai

agricol ci şi turistic (utilizarea apelor în scopuri terapeutice). Câmpia de Vest este o altă zonă agricolă

importantă; ea îşi are limitele fixate de valea Someşului şi cea a Timişului.

Oglinzile de apă naturale sau artificiale se constituie într-un veritabil potenţial turistic,

remarcabile fiind lacurile de munte glaciare (Bâlea Lac în Făgăraş), vulcanice (Lacul Sfânta Ana în

Harghita), sau de baraj natural (Lacul Roşu pe Bicaz) ultimele două unicate în ţară. Lacurile din ţara

noastră deţin 1,1% din suprafaţa României, cele mai mari fiind lagunele Razin şi Sinoie. Numeric lacurile

sunt peste 3400 – dintre care 2300 sunt naturale; marea majoritate se găsesc în zonele de câmpie şi

prezintă atât importanţă piscicolă cât şi de agrement. Zona dealurilor şi podişurilor se caracterizează prin

dominaţia lacurilor cu apă sărată utilizată balnear în staţiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna

Sibiului, Slănic Prahova). Unele acumulări de apă cum sunt iazurile, unele realizate încă din sec. XIX

7

(Drăşcani), fiind importante domenii pentru pescuit. Lacurile de câmpie, numeroase şi în mare parte

amenajate de om, au importante valenţe turistice, balneare (Balta Albă, Lacul Sărat, Căldăruşani), odihnă

şi recreere (Herăstrău, Floreasca, Tei). Cu nu mai puţin atractive sunt lacurile de litoral, unele cu apă dulce

(Neptun, Jupiter) , altele cu apă sărată sau acumulările de interes hidroenergetic cum sunt: Vidraru, Vidra,

porţile de Fier.

● Litoralul românesc al Mării Negre reprezintă un potenţial turistic deosebit prin

plaja naturală şi cu o orientare care permite expunerea la soare în tot cursul zilei, caracteristică ce o

deosebeşte de multe plaje din Europa, prin nisipul cuarţos şi calcaros de o puritate ridicată şi o granulaţie

peste medie, prin lipsa mareelor, prin salinitatea redusă a apei care favorizează practicarea sporturilor

nautice, prin gradul scăzut de poluare .

● Dunărea şi Delta Dunării sunt de asemenea componente de primă importanţă în

turismul românesc datorită aspectelor peisagistice, datorită domeniului piscicol de o bogăţie şi varietate

deosebite şi nu în ultimul rând datorită multitudinii de lacuri care le însoţesc. Porţiunile de uscat, la cote

obişnuite ale fluviului, reprezintă circa 13%, cea mai mare parte a deltei fiind acoperită de mlaştini, lacuri,

gârle şi ape permanente. O atracţie deosebită pentru turism o constituie peisajul exotic, unic în felul lui pe

întreg teritoriul european, adevărat sanctuar pe care 280 de specii de păsări şi l-au ales ca locaş, cum

aprecia şi celebrul savant francez Jacques Ives Cousteau.

● Clima – prin temperaturile înregistrate, prin regimul precipitaţiilor, prin durata de

strălucire a soarelui, prin caracteristici (tonifiantă, stimulatoare) oferă condiţiile desfăşurării turismului de

iarnă, climatic, de cură heliomarină. Unii indici climatici (de confort termic, de stres climatic cutanat şi

pulmonar) evidenţiază faptul că regiunile cu altitudini mijlocii cum sunt dealurile şi munţii sub 100 metri

prezintă un climat mai puţin solicitant decât litoralul, zona Bărăganului sau cea a munţilor înalţi care

suprasolicită organismul.

● Hidrografia ţării noastre se află sub influenţa climatului, fiind, cu excepţia câtorva

mici râuri din Dobrogea, colectată de Dunăre. Caracteristica ei este determinată de configuraţia

concentrică a reliefului ţării şi de repartiţia diferenţiată a cantităţilor de precipitaţii, de la zona înaltă spre

cea joasă. Cu excepţia râurilor din Moldova – care sunt aproape paralele cu lanţul muntos – restul râurilor

au o distribuţie radiară.

Dunărea străbate ţara noastră pe o lungime de 1075 de kilometri, fiind navigabilă pe întreg

parcursul şi colectând, direct sau indirect, prin intermediul Tisei, toate râurile româneşti. Apele colectate

sunt vărsate prin cele trei braţe în Marea Neagră, care întregeşte astfel hidrografia patriei şi permite

8

legătura cu toate ţările riverane Oceanului Planetar. Având o salinitate de 17-21% şi o temperatură medie

de 25-27 C vara, sectorul românesc al Mării Negre are un potenţial balneologic cu excepţionale calităţi.

Izvoarele minerale, aflate în număr de peste 2000, multe fiind termale, sunt cunoscute şi apreciate

de peste 200 de ani (Herculane sau Geoagiu-Băi). Cele mai multe izvoare se află de-a lungul Carpaţilor şi

Subcarpaţilor, iar valoarea terapeutică a apelor a condus la apariţia a peste 160 de staţiuni.

● Vegetaţia – prin bogăţia şi varietatea speciilor, prin prezenţa unei flore specifice a unor

monumente ale naturii, generează forme specifice de turism, cum sunt turismul ştiinţific, turismul de

vizitare a parcurilor şi rezervaţiilor sau completează celelalte categorii de resurse sporindu-le valoarea

peisagistică estetică. Sunt intrate deja în circuitul turistic: făgetele seculare din Semenic, Codrii de la

Slătioara şi din Giumalău, vegetaţie submediteraniană din defileul Dunării, din Munţii Banatului.

● Fauna – prin valoarea sa cinegetică şi piscicolă, dar şi prin valoarea estetică şi

ştiinţifică contribuie la dezvoltarea turismului făcând posibilă stimularea turismului de vânătoare pe zone,

animalele cele mai căutate în acest scop fiind ursul, mistreţul, cerbul, căprioara, cocoşul de munte şi altele.

Fauna acvatică şi cea ihtiologică (păstrăvul în lacurile de deal şi munte; cleanul, bibanul şi carasul în

lacurile de deal şi câmpie; somnul, şalăul, nisetrul, cega, păstruga în Dunăre şi Delta Dunării) întregesc

celelalte elemente de potenţial.

● Fondul de factori naturali de cură din România, de o recunoscută valoare

naţională şi internaţională este format din complexul de factori terapeutici ai litoralului, elemente clasice

de talazo-terapie, ape nezotermale, ape minerale şi termominerale, lacurile terapeutice, nămolurile

terapeutice, salinele. Prin cele peste 160 staţiuni balneare şi localităţile de cură, România poate să asigure

toate tipurile de asistenţă balneomedicală, profilactică curativă şi de recuperare medicală tradiţională şi de

mare răspândire fiind cea curativă. (vezi anexa 3)

Forme ale turismului pe care luptam sa le protejam. Alaturi de agentia de turism

S.C.MARA-TOURS.R.L. cu ajutorul careia am realizat acest proiect incercam sa gasim diferite modalitati

sa protejam si sa conservam resursele turistice ale Romaniei.(vezi anexele 10-)

1.1.2. RESURSELE TURISTICE ANTROPICE ALE ROMÂNIEI

Potenţialul antropic al unei zone, regiuni, ţări este identic cu oferta turistică potenţială a

respectivului spaţiu geografic. Încercând o subdiviziune a potenţialului antropic se constată că el se

compune în principal din fondul cultural-istoric al zonei şi din obiective economice care prezintă interes

9

turistic. Potenţialul turistic antropic al României se compune din valori cultural istorice (vestigii

arheologice, monumente istorice şi de artă, instituţii şi evenimente cultural – artistice, arta şi tradiţia

populară), obiective economice de interes turistic, baza materială turistică şi potenţialul socio-demografic

(forţa de muncă). (vezi anexa 4)

● Obiectivele cultural-istorice existente pe teritoriul ţării noastre sunt numeroase ş de mare

valoare atât pentru istoria, cultura şi civilizaţia poporului nostru dar şi pentru cel universal. Între vestigiile

arheologice existente pe teritoriul României se pot aminti:

- Cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre construite în sec. VII-VI înainte de Hristos, cum ar fi

Tomis (Constanţa), Calatis (Manglia), prin intermediul cărora populaţia geto-dacă a venit în contact cu

marile civilizaţii ale antichităţii elennistică, persană, romană;

- Cetăţile dacice şi romano-bizantine – cercetările arheologice au scos la lumină unele vestigii

dacice răspândite în toate zonele ţării cum sunt: Petrodova (Piatra-Neamţ), Sucidava lângă Caracal,

Drobeta-Turnu_Severin la Dunăre, Potissa (Turda). În Munţii Orăştiei se află cetăţile şi aşezările dacice

construite în perioada lui Burebista şi Decebal aproximativ 82 înainte de Hristos – 106; cetăţile de la

Costeşti, Blidaru şi cea mai mare considerată capitala statului dac distrusă şi apoi refăcută după 106 de

romani Sarmizegetusa, cetate situată în depresiunea Haţeg;

- Cetăţile sau castrele romane – construite ca puncte de rezistenţă în expansiunea romană în Dacia

construite în: Dobrogea unde se găsesc şi ruinele podului lui Traian construit de Apollodor din Damasc,

Tibiscum (Caransebeş), Potaissa (Turda). Alături de acestea pot fi amintite şi ruinele centrelor urbane

ridicate la rang de municipii sau colonie, cum sunt: Drobeta, Apulum (Alba Iulia), Napoca, Tomis şi

capitala Daciei romane Sarmizegetusa;

- Cetăţile medievale, între cele mai vechi incluzând: cetatea Dăbâca din judeţul Cluj, Vicoria din

judeţul Bihor, Cetatea Severinului din judeţul Mehedinţi, cetatea Curtea de Argeş. În epoca modernă se

remarcă cetăţile feudale sau oraşele întărite cu cetăţi, mai bine păstrate fiind cele de la Sighişoara, Sibiu,

Braşov, Târgu Mureş, Mediaş, Cluj-Napoca, Bran în mare parte restaurate.

De mare atracţie turistică sunt şi cetăţile de scaun din Moldova la Suceava, Neamţ, ca şi ruinele

curţilor domneşti de la Piatra Neamţ, Bacău şi Iaşi.În Ţara Românească se păstrează încă vestigiile

fortificaţiilor şi ansamblurilor voievodale din vechile capitale cum sunt: Curtea de Argeş, Câmpu Lung,

Târgovişte şi ansamblul feudal Curtea Veche din Bucureşti. Pentru perioada feudală remarcabile sunt şi

cetăţile ţărăneşti săseşti din Transilvania sau din judeţul Bistriţa-Năsăud ridicate de populaţia săsească în

faţa invaziilor tătărăşti, unele propuse a fi incluse pe lista patrimoniului universal.

10

Monumentele istorice şi de artă medievală, destul de numeroase, variate şi de o valoare culturală

recunoscută, datează din perioade istorice diferite şi reflectă evoluţia culturii şi civilizaţiei româneşti dar

şi influenţele altei culturi ale lumii. Cele mai reprezentante sunt:

- mănăstirile din Nordul Bucovinei (Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore) construite în sec. XV –

XVI în stil arhitectonic moldovenesc;

- bisericile din lemn din Maramureş (Botiza, Surdeşti, Eud, Călineşti) construite în sec. XVII în stil

arhitecturii populare maramureşene;

- castelele şi palatele Bran, Mogoşoaia, Peleş, Cotroceni, Ghica, edificii laice reprezentative;

- edificii religioase, monumente şi staţiuni reprezentative pentru cultura românească : Catedrala

Romano – Catolică din Alba Iulia, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, Biserica Neagră din Braşov,

Mănăstirea Curtea de Argeş, Arcul de Triumf, Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti, Palatul Ştiubei de la

Buftea, Palatul Regal din Bucureşti.

Alte componente al potenţialului turistic antropic:

- instituţiile şi evenimentele cultural artistice aflate sau care se desfăşoară în principalele centre

urbane ale ţării: Ateneul Român, Operele din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Palatul Culturii din Iaşi, muzee

şi case memoriale sau evenimente culturale cum sunt: festivalurile muzicale George Enescu, Cerbul de

Aur, festivaluri ale filmului, festivaluri de teatru, expoziţii;

- elemente de artă şi tradiţie populară localizate în zone de mare importanţă turistică cum sunt

Maramureşul, zona Dornelor, Oaş, Câmpulung Muscel, renumite centre de ceramicăcum sunt Marginea

(Suceava), Horezu (Vâlcea), zone tradiţionale pentru sărbători populare de iarnă.

● Obiective tehnico-economice. Nu în puţine cazuri, în derularea unui program

turistic unele dintre atracţii reprezintă materializări ale activităţii economice din zona respectivă (baraje şi

acumulări de apă, hidrocentrale, canale navigabile, poduri, instalaţii tehnice ale afacerilor mici şi mijlocii).

Este normal să fie aşa întrucât turiştii sunt dornici de a avea confirmarea orizontului cultural sau

informaţional pe care-l posedă şi în perioadele lor de vacanţă; mai mult în cadrul produselor turistice

culturale aceste atracţii fac chiar obiectul călătoriei. Ţara noastră are şi astfel de resurse turistice. Vom

aminti aici : barajul de la Porţile de Fier, podurile de peste Dunăre (Feteşti – Cernavodă, Giurgiu – Ruse,

Giurgeni- Vadu Oii, ruinele podului lui Apolodor de la Drobeta Turnu Severin); lucrările hidroenergetice

de la Bistriţa, Lotru, Argeş, Olt, Someş, Prut, Siret, Buzău; drumurile trasmontane (Transfăgărăşanu).

Baza materială turistică cuprinde ansamblul mijloacelor tehnice de producţie utilizate în sectorul

turistic, destinate obţinerii de bunuri şi servicii specifice consumului turistic.Baza materială se împarte în :

11

- baza materială specific turistică;

- baza materială generală (infrastructura).

Baza materială specific turistică se referă la resursele materiale ce formează suportul activităţii

turistice fiind destinată exclusiv turiştilor, iar baza materiala generală cuprinde dotările cu statut

independent de activitate turistică dar utilizate şi pentru satisfacerea nevoilor acesteia (echipamente

destinate în egală măsură rezidenţilor şi turiştilor).

Din grupa dotărilor specifice activităţilor turistice fac parte: reţeaua unităţilor de cazare (de

găzduire), o parte din unităţile de alimentaţie, mijloace de transport turistic (rutiere şi mijloace de transport

pe cablu în principal), instalaţii de agrement, cele specifice turismului balneo-medical, satele turistice,

satele de vacanţă, infrastructura cuprinde căile de comunicaţii, mijloace de transport în comun urban şi

interurban, reţeaua de telecomunicaţii, unităţi comerciale, sanitare, de prestări servicii, echipamente

tehnico edilitare.

Componenta principală a bazei materiale specifice turismului o constituie unităţile de cazare,

întrucât acestea corespund unei necesităţi de bază în activitatea turistică şi anume odihna, fără de care nu

se poate realiza consumul turistic, prin urmare se poate spune că de modul în care este dimensionată

capacitatea de cazare, este distribuită şi este repartizată teritorial depind toate celelalte caracteristici ale

bazei materiale turistice, inclusiv amploarea şi orientarea fluxurilor turistice.

● Obiectivele socio-demografic În turism potenţialul socio-demografic cuprinde

două elemente importante, populaţia şi aşezările umane.

Populaţia interesează activitatea turistică sub mai multe aspecte:

- ca rezervor pentru cererea turistică de servicii, creşterea numărului populaţiei, creşterea gradului

de urbanizare, modificările produse în structura socio-profesională, nivelul de cultură şi educaţie al

populaţiei, creşterea speranţei de viaţă, reprezintă factori importanţi care determină şi stimulează

activitatea turistică;

- ca forţă de munca în activitatea turistică, cu rol de modelare a „materiei prime” (oferta turistică

potenţială), în diferite produse turistice prin munca vie înglobată în prestaţiile de servicii specifice pentru

fiecare produs turistic;

- ca element dinamic, în creşterea calităţii serviciile turistice prin pregătirea profesională, etică,

prin atitudini, prin calităţi psiho-sociale.

Un alt element ce trebuie analizat în contextul potenţialului socio-demografic îl reprezintă

aşezările umane urbane şi rurale. Localităţile urbane prin numărul mare de locuitori, prin veniturile mai

12

ridicate, prin gradul mai accentuat de poluare, reprezintă principalele centre emiţătoare de turişti care

doresc să evadeze din tumultul vieţii citadine într-un mediu natural nepoluat. Totodată aşezările urbane

prin faptul că permit concentrarea celui mai mare număr de obiective turistice se constituie şi în

importante centre receptoare de turişti. Localităţile rurale sunt centre receptoare importante în special cele

situate în zone cu potenţial turistic ridicat dar centre emiţătoare mai modeste.

1.2. PRINCIPALELE FORME DE TURISM SPECIFICE ROMÂNIEI

Nivelul de dezvoltare şi civilizaţie al unei ţări este dat în mare măsura de nivelul de dezvoltare a

sferei serviciilor oferite populaţiei, dintre care remarcăm serviciile de turism ca o parte cu pondere

semnificativă în PIB-ul ţărilor dezvoltate. Pornind de la aceasta, se impune să observăm modul în care a

evoluat în România activitatea de prestări turistice si hoteliere în ultimii ani. În anul 1990 exista o bază

materială creată în turism, care, pentru a fi valorificată eficient, se impunea să fie îmbunătăţită calitativ,

mai ales prin privatizare, din punctul de vedere al conceptului de produs turistic şi al managementului din

ramura turism-servicii. Doar prin privatizare, investiţii şi creşterea calităţii serviciilor prestate turiştilor se

putea să se creeze premisele asigurării de servicii calitative, adaptate nevoilor reale ale populaţiei.

Realizarea unui sistem de turism privatizat 100%, cu susţinerea prin măsuri adecvate a tendinţei de

diversificare şi îmbunătăţire a calităţii, ar fi trebuit să constituie o preocupare permanentă a programelor şi

strategiilor naţionale de dezvoltare a turismului românesc, având în vedere faptul că acest sector deţinea

deja o bază materială semnificativă, concretizată mai ales în hoteluri, vile, cabane, deci nu impunea un

efort investiţional sau de capital deosebit. Sub acest aspect, este important de analizat modul în care aceste

servicii au fost prestate şi prin prisma raportării la nivelul veniturilor reale de care dispune populaţia la un

moment dat. Literatura de specialitate relevă numeroase încercări de tipizare a activităţilor turistice. În

cele ce urmează, sunt prezentate principalele formele de turism practicate în România.

● Turismul pe litoral. Deşi activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr-o

sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din România.

Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale: plaja, apele mării şi resurse balneare (ape termominerale,

nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Marii Negre (244 km) sunt amenajate 12 staţiuni turistice

(Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap

Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate de cazare de 126.900 locuri , reprezentând 43,3 % din spaţiile de

cazare, locuri situate în peste 260 hoteluri de diferite categorii.

13

● Turismul montan. Acest tip de turism are tradiţie în România. Primele cabane au fost

construite la sfârşitul secolului XIX în Munţii Făgăraşi (Bucegi, Cindrel). Turismul de munte s-a

dezvoltat mult, fiind amenajată o bază materială deosebită, unităţi de cazare (hoteluri, vile, campinguri,

cabane etc.), unităţi de alimentaţie, baze de agrement, pârtii de schi (aproximativ 80 km), mijloace de

transport prin cablu (aproximativ 60 km de telecabine, telescaune, teleschiuri).

Principalele obiective turistice din Carpaţii Orientali sunt: Poiana Braşov, Lacul Roşu (lac de

baraj natural), Lacul Sf. Ana (în crater vulcanic), Durău, Izvorul Mureşului; din Carpaţii Meridionali sunt

mai importante staţiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Buşteni, Pârâul Rece, Predeal), iar în Carpaţii

Occidentali: Semenic, în Munţii Banat, Scărişoara.

● Turismul balnear. Primii care au valorificat proprietăţile terapeutice ale apelor minerale

Geoagiu-Băi şi Herculane au fost dacii şi romanii. În prezent, există peste 160 staţiuni şi localităţi cu

factorii naturali care au proprietăţi curative.Potenţialul terapeutic este dat de proprietăţile apelor minerale

şi carbogazoase, ale apelor minerale termale, ale lacurilor cu ape sărate, ale nămolurilor sapropelice, ale

salinelor. Principalele staţiuni balneare sunt situate în Munţii Carpaţi.    În Carpaţii Orientali, staţiunile

importante datorită proprietarilor terapeutice şi dotărilor materiale sunt: Sângeorz - Bai, Vatra Dornei,

Borsec, Slănic Moldova şi Băile Tuşnad. În Carpaţii Meridionali întâlnim staţiunile: Moneasa,

Călimăneşti, Olăneşti, Geoagiu - Bai. Pe lângă aceste staţiuni tradiţionale, care îmbină turismul montan cu

cel curativ, trebuie adăugate şi următoarele staţiunile balneare: Băile Felix (ape geotermale), Govora (ape

minerale), Lacul Sărat, Lacul Amara (cu ape sărate şi nămoluri sapropelice).

● Turismul rural. Popularitatea turismului rural a crescut în ultimii ani. De la iniţiative cu

caracter individual s-a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltării

turismului în mediul rural este conştientizarea, de către micii agricultori, a necesităţii diversificării

activităţii atât în cadrul fermei agricole, cât şi în afara acesteia, prin angrenarea în silvicultură, turism sau

apelând la anumite activităţi pe timp determinat, în interiorul economiei locale. Conform opiniei

specialiştilor „prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan,

forestier, în finalitatea pluralităţii de venituri, în condiţiile unor combinaţii de activităţi complexe.  

● Turismul cultural. România are un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare

valoare şi atractivitate turistică. Există peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes naţional şi

internaţional, între care se remarcă: biserici şi ansambluri mănăstireşti, monumente şi ansambluri de

arhitectură şi de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice şi situri arheologice, din care o parte

s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile

14

cu fresce exterioare, cetăţile dacice, cetatea Sighişoara). Tezaurul etnografic şi folcloric românesc este de

asemenea de mare originalitate, fiind reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice

româneşti; bisericile de lemn din Maramureş şi Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării;

manifestări etnoculturale şi religioase tradiţionale; târguri şi expoziţii muzeale etnografice în aer liber sau

pavilioane expoziţionale. Această formă de turism este susţinută de o capacitate de cazare care reprezintă

12,9% din totalul locurilor existente la nivelul întregii ţări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a

acesteia, ca urmare a schimbării destinaţiilor unor unităţi de cazare. Numărul turiştilor străini în turismul

cultural religios a crescut cu 28,5%. Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt

legate de infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura învechită şi

insuficientă, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare a obiectivului cultural,

lipsa punctelor de belvedere pentru fortificaţii, cetăţi medievale, biserici, monumente istorice şi mănăstiri,

lipsa spaţiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

● Ecoturismul. România deţine în prezent 12 parcuri naţionale cu o suprafaţă totală de

306,989 ha, 14 parcuri naturale cu o suprafaţă de 772,128 ha. Suprafaţa totală a parcurilor naţionale,

parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha - suprafţă maritimă), ceea ce

reprezintă 6,43 % din suprafaţa terestră a ţării. Acestea sunt grupate astfel: 12 parcuri naţionale (306,989

ha), 14 parcuri naturale ( 772,128 ha), rezervaţia Biosfera Delta Dunării ( 576,216 ha). În afara parcurilor

naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei există circa 800 de rezervaţii ştiinţifice, monumente

ale naturii şi rezervaţii naturale a căror suprafaţă totală nu a fost încă determinată însă este estimată la

aproximativ 169.000 hectare. Prin urmare suprafaţa terestră a ariilor naturale protejate acoperă 7,14% din

suprafaţa terestră a ţării la finele anului 2004.

Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”. Din reţeaua naţională de arii naturale protejate Delta

Dunării se distinge, atât ca suprafaţă, cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut

internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională), Sit al

Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. În anul 2000, datorită stării favorabile de conservare în care se

află sistemele ecologice şi speciile din Delta Dunării, Consiliului Europei a acordat Diploma Europeană

acestei rezervaţii.

La nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din Delta Dunării reprezintă sub 1,2% din totalul

locurilor existente la nivelul întregii ţări. În ultimii 2 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o creştere

continuă în unităţile de cazare din Deltă, astfel în 2004 numărul locurilor fiind cu 40,8 % mai mare faţă de

anul 2002. În aceeaşi perioadă numărul unităţilor de cazare a cunoscut o creştere cu 64,4 %. Cu toate că

15

ponderea hotelurilor în locurile de cazare a scăzut de la 34,9 %, cât era în anul 2002 la 32,6% în 2004, se

constată o creştere a ponderii locurilor de cazare in structurile de categorie superioară (4 – 3 stele) de la

17,3% la 36,2% pentru aceeasi perioadă.

● Turismul religios. Turismul religios constă în pelerinajele credincioşilor la lăcaşurile de

cult, considerate sfinte de diferite religii. În aceeaşi măsură, marile sărbători de cult, hramurile

mânăstirilor şi bisericilor atrag, în perioada sărbătorilor religioase tradiţionale, un număr considerabil de

pelerini.Potenţialul turistic pentru această formă de turism în România este reprezentat de:

• monumentele de cult care adăpostesc rămăşiţe pământeşti ale unor sfinţi (mormântul Sfintei

Paraschiva la Iaşi) sau martiri ( osemintele primilor patru martiri creştini români de la mânăstirea Cocoş

din nordul Dobrogei);

• sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacica din Munţii Orăştiei;

• bunuri cultural – religioase, cum ar fi mânăstirile din Bucovina cu biserici ai căror pereţi sunt

pictaţi la exterior, mânăstirile din Oltenia sau Moldova, bisericile fortificate din Transilvania, catedralele

catolice ( Şumuleu, Ditrău, Cluj Napoca, Braşov);

• destinaţiile religioase unde au loc manifestări religioase, cum ar fi: sărbătorile legate de Crăciun

şi sfârşitul anului în zona Maramureş, cu dansurile populare, Bucovina.

Cap 2. Protectia si conservarea resurselor turistice

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator,

acesta reprezentand ,,material prime’’, obiectul si domeniul de activitate a sa, purtatorul resurselor sale. La

ora actuala mediul inconjurator se confrunta cu cateva fenomene majore, care afecteaza intreaga

planeta:efectul de sera,reducerea stratului de ozone,a fluviilor si a raurilor de pe continente,reducerea

biodiversitatii floristice si faunistice. Astfel ,s-au conturat in timp mai multe forme de poliuare care,prin

suprapunere dau nastrere unor puternice distrugeri ale mediului ambient.La nivel local poluarea se

mainifesta indeosebi prin acumularea de deseurui,gunoaie,circulatie haotica,mirosuri pestilentiale,

degradarii estetice ale ambientului.

Acutizarea problemelor de mediu,din ultimele decenii ale secolului nostrum pune problem ape

modul de gestionare a resurselor,cresterea costurilor legate de poluare si pastrarea unui standard de viata

cat mai bun. Mai mult ca oricare domeniu de activitate,turismul este dependent de mediul

inconjurator,acesta reprezentand de fapt principala resursa iar calirtatea acesteia poate favoriza sau

16

obstructiona delurarea activitatiilor turistice.Relieful,padurile,fluviile si raurile lacurile,marea,apele

minerale si termale,parcurile nationale si monumentele naturii,monumentele de arhitectura si arta,valorile

etnografice se constituie in cele mai valoroase elemente ale mediului natural si construit,adevarate resurse

cu valente turistice care pot favoriza in timp si spatiu dezvoltarea mai multor forme de turism.

Mediul inconjurator constituie patrimonial turistic al unei natiuni,care prezinta propria structura si

dezvolta o retea de relatii intre elementele care il alcatuiesc,determinand motivatiile turistilor si o anumita

capacitate de adaptare fata de nivelul de valorificare pe care il atinge.Aceasta capacitate de adaptare este

direct proportionala cu diversitatea si calitatea componentelor sale.

2.1. Tipurile majore de impact al turismului asupra mediului:

Evolutia actuala a turismului este caracterizata de o inoire profunda a ofertei turistice mondiale, in

special prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi, superioare atat din punct de vedere calitativ,

cat si din punct de vedere cantitativ. Revigorarea turismului romanesc va presupune remodelarea

produselor turistice in functie de evolutia motivatiilor turistice la nivel intern si international. Din acest

punct de vedere se pot aminti principalele tendinte ale turismului pe plan mondial si regional: preferinta

pentru destinatiile la mare distanta, care permit diversificarea locurilor de sejur in eztrasezon; dezvoltarea

vacantelor tematice sporturi, cultura, divertisment, aventuri) erganizate pentru o clientele exigenta si care

efectueaza mai multe calatorii turistice pe an; realizarea de noi produse pentru odihna si recreere, cu

cazare turistica dispersata, care urmareste sentimental de authentic si permite dezvoltarea schimburilor

mai active intre populatiile locale si turisti. Aceste deziderente se sprijina pe o serie de factori cu valoare

determinanta asupra turismului:

-valoarea calitativa si cantitativa a resurselor naturale si culturale;

-nivelul cresterii economice generale, care conduce la cresterea locurilor de munca si a veniturilor;

-evolutia cursului de schimb valutar, care sustine puterea de cumparare a rezidentilor si a turistilor;

-repartitia resurselor turistice si a veniturilor care influenteaza evolutia fluxurilor turistice.

Turismul se bazeaza deci, in primul rand,pe valorificarea resurselor turistice, iar nivelul si

intensitatea valorificarii produc in timp si spatiu efecte negative asupra mediului, care sunt exprimate prin

notiunea de impact. In acest context, resursele turistice nu pot fi exploarate in mod salbatic, fara riscul de a

fi degradate sau distruse. Imperativele dezvoltarii tuturor fotmelor de turism nu trebuie sa conduca la

supraexpoatarea resurselor, nu trebuie sa afecteze interesele socio-economice ale populatiei rezidente.

17

De foarte multe ori bunurile naturale si cilturale exploatate in turism fac parte din patrimonial

national sau mondial si in acest sens este foarte important sa se vegheze la protectia si conservarea lor. In

mod succinct problemele de impact ale turismului asupra mediului se pot prezenta in modul urmator:

I. Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului natural:

1-Exploatarea resurselor naturale:

-reducerea resurselor de apa prin supraexploatari si supraexploatare

-reducerea resurselor de combustibil classic utilizate pentru obtinerea de energie pentru sustinerea

activitatilor turistice

-riscuri crescuteproduse de calamitati naturale

2-Schimbari in structura biodiversitatii:

-distrugerea habitatelor speciilor

-uciderea anumalelor in scopuri cinegetice

-uciderea animalelor pentru curiozitati gastronomice, suveniruri

-influentarea, printr-o intense circulatie turstica, a mugratiei interne sau externe a animalelor

-distrugerea speciilor vegetale valoroase pentru suveniruri si valorificarea lemnului

-reducerea vegetatiei naturale pentru amenajari turistice

-extinderea rezervatiilor naturale, a sanctuarelor cu viata salbatica

3-Fenomene de eroziune:

-tasarea ci compactizarea solului, fapt ce conduce la cresterea scurgerii pluviale si a eroziunii

-cresterea expunerii solurilor la alunecari

-cresterea proceselor de declansare a avalanselor

-pagube produse fenomenelor geologice deosebite(pesteri, avene)

-pagube provocate malurilor de rauri si tarmurilor de litoral

4-Poluarea:

-poluarea apei prin deversarea directa a apelor uzate

-scurgeri accidentale de produse petroliere

-poluarea aerului prin gaze de esapament si arderea de combustibili pentru obtinerea de energie

-poluarea Sonora datorata activitatilor si transporturilor turistice

-poluarea solurilor produsa prin deseuri din toata gama de servicii turistice

5-Modificari estetici-ambientale:

-constructii si amenajari turistice improprii cu traditiile locale

18

-acumulari de gunoaie si deseuri

II. Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului

construit:

1-Modificari estetice si vizuale:

-cresterea densitatii constructiilor si a suprafetelor betonate

-acceptarea de stiluri arhitecturale noi, discordante cu cele vechi

-aglomerari de populatie si de bunuri imobiliare si mobile

2-Infrastructura:

-supraincarcarea cu elemente si echipamente de infrastructura

-realizarea de noi investitii in infrastructura

-management de mediu deficitar in exploatarea si valorificarea bunurilor cultural-istorice

3-schimbari in structura si textura urbana:

-modificari prin extensie a unor spatii urbane(zone industriale, transporturi, comerciale,

rezidentiale, agreement)

-schimbari in volum comcentrarea si calitatea dotarilor si a mobilierului urban

-pericolul aparitiei unor contraste intre zonele amenajate turistic si cele rezidentiale

4-Forme de conservare si restaurare:

-reutilizarea imobilelor vechi in scopuri turistice si comerciale

-conservarea vechilor centre istorice urbane sau rurale

-utilizarea cadirilor vechi in scopuri culturale si ca o a doua rezidenta

5-Competitia:

-inlocuirea unor atractii in decline din asezarile umane cu altele mai putin cunoscute dar mai

aractive

-orientarea atractiilor culturale in functie de schimbarea motivatiilor turistice, sau de noile tendinte

din industria turistica

Aceste categorii majore de impact produs de turism asupra mediului natural si construit impugn

evaluarea corecta a acestui impact, ca instrument de stabilire a viitoarelor amenajari turistice si de

orientare a activitatilor turistice, pentru a fi in concordanta cu cerintele de respectare a calitatii mediului

inconjurator.

Derularea activitatii turistice presupune realizarea unui studio de impact care trebuie sa include

analiza urmatoarelor aspecte: descrierea activitatii(proiectului) propus pentru prezentarea obiectivelor, a

19

fazelor de realizare, gradului de exploatare al resurselor turistice; prezentarea situatiei starii actuale a

calitatii mediului, a tendintelor de evolutie a componentelor sale, pentru a aprecia nivelui de exploatare

turistica; analiza aspectelor de impact, cu investigarea detailata a tipurilor de impact ce pot aparea si a

formelor de manifestare pe termen scurt si mediu; descrierea alternativelor posibile fatade proiectul sau

activitatea initiale, pentru evitarea producerii impactelor de mediu; realizarea de propuneri concrete de

ameliorare pentru problomele de impact ce pot aparea, mai ales a aelora cu efecte distructive asupra

mediului inconjurator; elaborarea unui plan de monitorizare a derularii activitatilor turistice si a impactelor

produse, pentru a introduce imbunatatiri menite sa atenueze efectele negative asupra mediului ambient.

Aceste evaluari de impact difera de la o tara la alta si de la o zona turistica la alta. Avansul este

detinut de tarile cu o puternica industrie a turismului, ce utilizeaza tehnologii moderne, non-poluante,

asigurand in acest fel servicii turistice de calitate.

2.2. Capacitatea de suport a mediului

Problemele capacitatii de suport ecologic sau de incarcare difera in functie de cele trei tipuri de

zone turistice:

-zone emitatoare de turisti, care nu detin un potential turistic deosebit, dar care printr-un nivel

economic ridicat si un standard de viata mai bun determina deplasari de turisti catre alte destinatii

turistice;

-zone de transit, care pot cunoaste aglomerari si suprasolicitari ale mijloacelor de transport si ale

structurilor turistice existente;

-zone receptoare care cunosc cele mai multe problemelegate de deteriorarea in timp si spatiu a

mediului inconjurator.

Capacitatea de primire turistica:

Conceptul de capacitate de primire este dezvoltat pentru a concretize idea de ,,durabilitate’’, mai

exact in acel turism responsabil din punct de vedere social, care nu este numai sensibil fata de mediu, ci

intelege ca exista niste limite ale dezvoltarii intr-o lume cu resurse limitate.Astfel capacitetea de primire

turistica exprima efectiv nivelul sau de toleranta fata de anumiti factori negative.

● Gradul de stabilire a acestei capacitate se face prin criterii masurabile, raportate la elemente

cantitative, in balanta cu notiunile de timp, spatiu, turism:

a) Timpul, determina stabilirea a trei tipuri majore de capacitate:

20

-capacitate maxima: care se refera la numarul maxim de personae care pot fi primate la un moment dat;

-capacitate saptamanal\zilnica: care exprima numarul de personae ce pot fi cazate pe zi sau saptamana;

-capacitete anuale: care se axeaza pe o eventuala planificare pe termen mediu si lung.

b) Spatiul, se refera la unitatea de suprafata si de lungime, care poate fi folosita in turism. In acest

indicator vom include trei elemente esentiale:

-unitatea de masura, care se aplica pentru capacitatile de cazare, alimentatie publica,

transporturi, servicii;

-identificarea zonelor de densitate care releve numarul de personae ce pot fi cazate pe

suprafata de 1 ha, sau folosite pentru plaje, sporturi de iarna, etc;

-nivelul de echipare, care se refera la unutatea de spatiu sau de echipament rapotata la un

numar de personae.

c) Ratele dezvoltarii turistice se refera la realizarea unui raport intre capacitatea sau exploatarea

turistica si populatia locala, capacitate de transport, densitatea kilometrica, frecventa sezoniera, beneficiile

economice.

● Citeriile nemasurabile sunt acele componente ale mediului natural si amtropic dificile de

cuantificat. Evaluarea aspectelor nemasurabile se poate maerializa prin analiza costurilor-beneficii si

studii de impact, cu elaborarea, in final, a unor norme, reglementari sau legi de protejare a acestora.

Elasticitatea capacitatii de primire exprima interventiile facute pentru a elimina impactul negative al

turismului si astfel capacitatea de primire a turistilor creste. De exemplu, poate fi

prelungita ,,durabilitatea’’ vegetatiei, educarea si informarea vizitatorilor ce duce la schimbarea

comportamentul acestora in bine, anumite modificari fizice ce pot fi practicate astfel incat zona sa poata sa

fie transformata din ,,suprautilizata’’ intr-una ,,subutilizata’’.

Categorii ale capacitatii de primire turistica:

● Capacitatea ecologica – se refera la acel nivelde dezvoltare a turismului, sau activitatii

recreationale, peste care mediul devine degradat sau compromise. L un anumit nivel al utilizarii trebuir

pusa problema modului in care acesta afecteaza intrebul ecosystem de la sol, aer, apa pana la animale, si

problema costului refacerii ecosistemului.

● Capacitatea fizica – vizeaza acel nuvel al dezvoltarii turistice sai al activitatilor recreationale la

care facilitatile oferita de teritoriu sunt ,,saturate’’, sau incep sa se manifeste deteriorarile asupra mediului,

datorita unor suprautilizari turistice, sau datorita unei retele infrastructurale inadecvate. Astfel exista

numeroase exemple privind destinatii turistice unde apa este poluata, ceea ce afecteaza zonele de plaja si

21

satisfactia turistilor. Daca vizitatorii percep faptul ca relaxarea lor pe plaja este afectata de mirosuri

neplacute, zgomote sau poluare vizuala, aceasta inseamna ca a fost depasita ,,capacitatea fizica de

primire’’ astfel incat vor fi inhibate vizitele ulterioare in zona de destinatie.

● Capacitatea social-perceptiva – reprezinta acel nivel de saturare al populatiei locale si de

respingerea vizitatorilor, considerand ca acestia distrug mediul, dauneaza culturii sau activitatilor locale.

Reprezinta acel grad al schimbarii la care localnicii percep mediul ca fiind madificat fata de peroada

anterioara.Din punctual de vedere al turistilor capacitatea social-perceptiva este depasita atunci cand

nivelul tolerantei populatiei privind prezenta si comportamentul turistilor in zona de destinatie este

diminuat.

● Capacitatea economica de primire – reprezinta capacitatea de a absorbi functiile turistice, fara

aparitia activitatilor ndorite. Aceasta abordare este strans legata de versiunea analizei cost-beneficiu, care

tinde sa asocieze o anumita limita a capacitatii de primire, in functie de costurile ecologice, sociale,

culturale si chiar politice. Problema este de a determina balata optima intre toate costurile si toate

beneficiile, ceea ce constitue un exerciriu dificil.

● Capacitatea psihologica de primire – este depasita in momentul in care turistii nu se mai simt

confortabil in zona de destinatie, din cauza atitudinii negative pe care o percep din partea localnicilor, a

aglomerarii sau deteriorarii mediului fizic. Turistii care viziteaza zona simt sau nu satisfactie personala, in

finctie de experientele accumulate in timpul calatoriei, de felul in care au fost primiti de localnici in

mediul lor.

22

Bibliografie:

1. Melinda Candea - Potentialul Turistic al Romaniei si Amenajarea Turistica a Spatiului ;

Editura Universariata Bucuresti 2003

2. Gabriela Stanciulescu -Tehnologia Turismului; Editura Niculescu ABC 2004

3. Vasile Glavan - Geografia Turismului in Romania ; Editura Oscar Print, Bucuresti 2000

4. Tehnologia Turismului – manual pt cls a-XI-a si a-XII-a; Editura Niculescu 2002

5. www.ase.ro

6. www.turism.ro

23

Anexe:

Anexa 1

Anexa 2

24

POTENTIALUL TURISTIC SAU OFERTA TURISTICA POTENTIALA

NATURAL:- componentele cadrului natural inclusiv cele modificate de om

ANTROPIC:- cultural-istoric

- tehnici-economic- socio-demografic

STRUCTURA POTENTIALULUI

TURISTIC NATURAL

NATURA OCROTITARezervatii naturale, parcuri nationale si rezervatii ale

biosferei.

HIDROGRAFIAApe freatice si minerale, rauri, lacuri

naturale(inclusive terapeutice) si antropice, Marea Neagra si delta dunarii.

CLIMATemperatura aerului si a apei, precipitatii

lichide, stratul de zapada, durata de stralucire a soarelui, bioclimat

RELIF SI GEOLOGIETrepte si forme de relief:peisaj,

geomorfologie, forme bizarre de relief, monumente ale naturii.

FAUNAFondul cinegetic(vanat cu par si pene), fond

piscicol, dpecii protejate, rezervatii

naturale.

VEGETATIATipuri de paduri; flora specifica, monumente

ale naturii si rezervatii naturale, paduri de interes social-recreativ.

Anexa 3

Anexa 4

25

STRUCTURA POTENTIALULUI

TURISTIC ANTROPIC

FACTORII NATURALI DE

CURA IN TURISMUL BALNEAR

Namoluri Terapeutice

Lacuri Terapeutice

Ape Minerale si Termominerale

Emanatii de Gaze Naturale

Saline

Plante Medicinale

Factori Climatici de Cura

Aeroionizarea

SOCIODEMOGRAFICCULTURAL-ISTORIC

Anexa 5

Anexa 6

26

TEHNICO-ECONOMIC

Anexa 7

Anexa 8

27

Anexa 9

28

Anexa 10

29

Anexa 11

Anexa 12

30

Factori endogeni (mediul intern)obiectivele majore ale firmeiresursele – materiale

- financiare- umane

stilul managerial

Structura organizatorică a

agenţiei de turism

Factori exogeni (mediul extern)

economicidemograficigeograficijuridiciculturali

Obiectul de activitate al agenţiei

Dimensiunile gamei de servicii

Număr de angajaţi (dimensiunea agenţiei)

Competenţa managerială

Director

Secretariat Contabilitate Ticketing Marketing Departament turism

Agenţi ticketing Agenţi turism

Anexa 13

31

Anexa 14

32

Exemple de trasee turistice practicate de MARA-TOUR SRL:

I. Traseu turistic triunghi albastru: punctul de plecare trecere de frontieră Câmpulung la Tisa –

str.Cărămizii – Lazul Babii – Izvorul Broaştei – Vf. Clivei – Poiana Pripor – Cornul Şarampăului –

Cabana Agriş. Obiective turistice din zona traseului :arhitectura localitşţii, borcut- fosta baie Benko (apă

alcalină,sulfuroasă, hipotonă) ,stână (Lazul Babii), Vf. Clivei, Vf. Văcarului, abruptul vulcanic (Piatra

Văratecului, Piatra Goală), silul de adezit (Piatra Ciuroi, Cornul Şarampăului), cascada Ciuroi ( a doua

cascadă ca înălţime din Maramureş, 35 m).Traseul face legătură cu traseul cruce roşie .

II. Traseu turistic cruce roşie pe fond alb: (traseu partial a existent dar nu a fost reabilitat de

aproximativ 25 ani): punctul de plecare viitorul punct de frontieră Sighetu Marmaţiei (podul de lemn) –

str.Nicolaie Titulescu – str. Iuliu Maniu – str.Mihai Eminescu - Parcul Grădina Morii – Dealul Solovan –

Vf. Agriş – Cabana Agriş – Strunga Tiganului – Vf Durgălaş. Obiective turistice din zona traseului :

muzee (Muzeu Etnografic al Maramureşului, Muzeul Satului Maramureşan, Muzeul de Stiinţele Naturii,

Muzeul de Arheologie şi Istorie, Muzeul Culturii Evreieşti din Maramureş-Casa memorială Elie Wiesel,

Casa Muzeu Dr Ioan Mihalyi de Apşa şi Galeriile de Artă) , arhitectura localităţii , biserici,  Parcul Grădina

Morii, Rezervaţia Solovan, Peştera din Solovan, Vf. Agriş, silul de adezit ( Cornul Şarampăului), Tăul La

Ier, Cascada Strungi, Saua Strunga Tiganului, Vf. Tiganu (1222m), Stânca (Petriceaua, Biserica Vulpii,

Durgălaş), Vf, Negru, Tăul Negru, Vf Durgălaş, stâne .

III. Traseu turistic cruce albastră pe fond alb: punctul de plecare trecere de frontieră Valea Vişeului

– Valea Luhei – Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Hera – Valea Muntelui – Bârsana. Traseu ce va

face legatura cu marcajele turistice în curs de realizare în muntii Lapuşului din Microregiunea turistică

33

a munţilor Gutâi (cu statut juridic), traseul transmaramureş. Obiective turistice din zona traseului : Valea

Luhei, borcutul de pe Valea Luhei, Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, Valea Muntelui, Mănăstirea Bârsana

monument UNESCO.

IV. Traseu turistic triunghi roşu: punctul de plecare trecere de frontieră Valea Vişeului – Defileul

Vişeului – Loc. Bistra – Valea Bistra – Poiana Bistra – Poiana lui Ionaş – Cabana forestieră Paltinu –

Valea Tomnatic – Culmea Prislop – Culmea Sehleanu. Traseu ce se va face legatura cu traseul triunghi

roşu ce plecă din loc. Repedea pe valea Repedea şi pe valea Tomnatecu. Obiective turistice din zona

traseului: Defileul Vişeului, Valea Bistra, Poiana lui Ionaş, Valea Tomnatic, Apa minerală de pe Valea

Tomnatic, Defileul Văii Tomnatic, Rezetvaţia de narcise.

34