UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI TIMISOARA FACULTATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE SPECIALIZAREA SISTEME INTEGRATE DE PROCESARE SI ADITIVARE ALIMENTARA

MATERIALE AVANSATE UTILIZATE N COMPONENA UTILAJELOR DIN INDUSTRIA AGROALIMENTAR

TEFLONUL

ef catedr: Prof. Dr. TEODOR - IOAN TRAC ALEXE PETRA-ANAMARIA Master anul II

An universitar 2009/2010CUPRINS PAG. 3 3 5 6 9 13 13 16 16 17 18 19 19 23 25 26 28

I. MATERIALE PLASTICE. I. 1. POLIMERII I PROPRIETILE LOR.......... I. 2. SINTEZA POLIMERILOR I. 3. STRUCTURA I CLASIFICAREA POLIMERILOR. I. 4. COMPUI MACROMOLECULARI DE POLIMERIZARE.. II. TEFLONUL.. II. 1. PROPRIETILE TEFLONULUI... II. 2. UTILIZAREA TEFLONULUI N INDUSTRIA ALIMENTAR.. 2.1. FOLII DIN TEFLON... 2.2. TESATURA DIN FIBRE DE STICLA TEFLONATA 2.3. PLACI DIN TEFLON.. 2.4. BARE SI BUCSI DIN TEFLON. 2.5. PRODUSE FINITE DIN TEFLON 2.6. TEFLONAREA ORICAROR SUPRAFETE TERMICE 2.7. TRANSPORTOARE CU BENZI DIN TEFLON.. III. SIGURANA ALIMENTAR IV. BIBLIOGRAFIE..

2

I. MATERIALE PLASTICE I. 1. POLIMERII I PROPRIETILE LOR Se poate afirma c astzi nu exist nici o ramur a tehnicii care s nu beneficieze de descoperirile i cercetrile care au dus la obinerea polimerilor i pe aceast baz a materialelor plastice. Unele ramuri industriale se ocup cu producerea (sinteza) polimerilor iar altele cu obinerea i prelucrarea materialelor pe baz de polimeri. Unul dintre cei mai cunoscui polimeri, nylonul, este produsul de condensare al acidului adipic i a hexametilendiaminei. Prin eliminarea unei molecule de ap ntre dou astfel de molecule se formeaz celula de baz din structura nylonului. Prin repetarea alternativ a radicalilor provenii de la acidul adipic i hexametilendiaminei, rezult o molecul lung. Nylonul este un material fibros care const din aceste molecule lungi ntr-o orientare aproximativ paralel. Prin reacii similare de condensare se prepar i alte fibre artificiale i mase plastice. Procesul de condensare a mai multe astfel de molecule se numete polimerizare. Iniial materialele plastice au ptruns n tehnic nlocuind materialele clasice (lemn, ceramic, metale). Treptat ns, polimerii sintetici s-au impus i au ieit din stadiul de materiale de nlocuire. Polimerii s-au afirmat datorit proprietilor lor deosebite (rezisten mecanic i termic, rezisten la coroziune, densitate mic, prelucrabilitate uoar, conductivitate electric i termic reduse) ca materiale noi, utilizabile n condiii n care materialele clasice nu fceau fa. Materialele plastice au permis rezolvarea unor probleme de cea mai mare importan pentru domenii de vrf ale tehnicii: n construciile aerospaiale, electrotehnic i electronic (izolatori ai conductorilor electrici). Materialele plastice au egalat rezistena mecanic a metalelor, dar sunt mult mai uoare i mai rezistente la agenii atmosferici, acvatici i chimici (firele transatlantice); sunt tot aa de transparente ca i sticla, dar incasabile; rezist la umezeal i bacterii; permit transportul razelor (fibrele optice). Progresele realizate n direcia obinerii de polimeri cu stabilitate termic ridicat au mrit prestigiul materialelor plastice. Astfel, posibilitatea utilizrii politetrafluoretilenei (teflonului) pn la aproape 300C a jucat un rol important n realizarea primelor aparate de zbor cu motoare cu reacie, a motoarelor electrice (buce, lagre) i a transformatoarelor cu funcionare la temperaturi ridicate (izolatori la srma de cupru). Utilizarea polimerilor silico-organici stabili la temperaturi de peste 400-500C permite reducerea gabaritului motoarelor electrice. Izolarea cu astfel de polimeri permite realizarea unor seciuni reduse ale conductorilor cu care se bobineaz rotorul. Se obin economii importante n greutate.

3

La avioanele supersonice n timpul zborului suprafaa metalic poate atinge temperaturi de pn la 300C. Materialele plastice din care sunt realizate parbrizul, geamurile, garniturile de etanare de la ui, ferestre, trape trebuie s reziste acestor temperaturi. n anvelopele avioanelor de mare vitez se dezvolt la aterizare, pentru foarte scurt timp, temperaturi de peste 320C; polimerii utilizai n acest scop trebuie s-i menin comportarea elastic i s reziste suprasolicitrilor. Densitatea de 5 pan la 9 ori mai mic dect a metalelor recomand utilizarea materialelor plastice n aeronautic. Probleme foarte complicate legate de stabilitatea termic la temperaturi foarte ridicate au fost rezolvate prin utilizarea materialelor plastice. De exemplu: vrful de atac al rachetelor necesit o finisare perfect, rezisten termic i n plus o perfect stabilitate dimensional la ocurile de temperatur obinuite vitezelor i altitudinilor mari. Lipsa dilatrilor i contractrilor, necesare unei bune dirijri a navei nu poate fi obinut prin utilizarea unei piese metalice, sensibil la variaiile de temperatur. Un stratificat de polimer fenolic a rezolvat aceast problem datorit coeficientului su de dilatare termic mic i a bunei sale stabiliti termice; ajutajul prin care ies gazele de combustie la motoarele rachet nu poate fi realizat numai din metal, dar nici numai din material plastic datorit temperaturilor foarte mari: 3000-3500C. Prin combinarea acestor dou materiale se rezolv problema. Suprafaa metalului se acoper cu un polimer corespunztor (de exemplu cu un polimer fenolic). Adus la temperatur nalt, datorit fenomenului de ablaiune, polimerul se carbonizeaz (nu arde), iar stratul format avnd structur poroas devine izolant termic, ceea ce totodat ncetinete procesul de descompunere. n final, se obine un strat cu caliti de izolant termic excepionale. De exemplu, dac n anumite condiii o suprafa de oel neprotejat ajunge la 1000C, prin aplicarea unui strat de protecie din teflon de 5mm temperatura de la suprafaa metalului ajunge s fie de numai 150C. Exist polimeri care i pstreaz proprietile mecanice n limite largi de temperatur (-50...+500C). Ali polimeri, n limite restrnse, au stabilitate chimic mai bun dect aurul i platina. Bariera termic a fost nvins de polimeri. Temperaturile nalte nu mai reprezint o ngrdire pentru extinderea utilizrii materialelor plastice. Prin acceptarea de ctre aeronautica modern (cea mai capricioas i pretenioas ramur a tehnicii) a utilizrii pe scar larg a materialelor plastice se poate considera c acestea au trecut botezul focului. Evoluia produciei mondiale de materiale plastice este, n acest sens, semnificativ (milioane tone): anul 1975 35 mil. tone; 1976 42; 1980 105; 2000 1700. Cteva domenii n care materialele plastice sunt din ce n ce mai mult utilizate: construcia de maini (automobile, pompe, suflante, ventilatoare, filtre, conducte, recipiente, roi dinate, uruburi); materiale de construcie (evi, elemente prefabricate, materiale spongioase, plci, acoperiuri, mobilier); aerospaiale (componente ale avioanelor i elicopterelor ce a permis reducerea greutii cu 20%);

4

agricultur (evi diverse, folii la realizarea serelor); electrotehnic (izolarea cablurilor i srmelor, prize, techere, materiale izolante); medicin (inimi artificiale, valvule, articulaii i membre artificiale, instrumente chirurgicale, catgut, sonde i catetere, siringi pentru utilizare unic, proteze diverse); ambalaje (cutii, borcane, sticle, ce permit reducerea cheltuielilor de transport); confecii i obiecte de uz casnic. Actualmente se realizeaz hrtie sintetic (bancnote) i se utilizeaz materialele plastice n tehnica reproducerilor (LED-urile de la Xerox). Materialele convenionale nu sunt corespunztoare unor cerine importante ale tehnicii zborurilor spaiale. Fr materialele plastice zborurile interplanetare ar fi rmas o idee genial. Calitile protectoare ale materialelor plastice (cu coninut mare de hidrogen) au permis de asemenea un progres rapid n cercetarea i utilizarea energiei nucleare. Un ordin de mrime al dezvoltrii industriei bazate pe materialele plastice este dat de raportul de consum relativ la fier: dac n anul 2000 consumul de materiale plastice a fost de aproximativ 1400 milioane tone, la fier de numai aproximativ 300 milioane m3.

I. 2. SINTEZA POLIMERILOR Larga utilizare a maselor plastice a fcut ca sinteza polimerilor s devin una dintre cele mai importante activiti ale industriilor chimice. Odat cu aceasta s-a dezvoltat, n paralel, industria de prelucrare a materialelor plastice i de transformare a acestora n produse utile. Sub denumirea de materiale plastice se neleg azi materialele obinute pe baz de polimeri, n general sintetici, a cror prelucrare sub form de produse finite se face la temperaturi la care aceste materiale devin plastice. Materialele plastice la presiune i temperatur normal sunt relativ dure i puin elastice. Masele ceramice n cursul operaiunii de formare a produsului sunt plastice. Dup ardere produsul finit devine dur i casant. n secolul XIX au fost fcute primele descoperiri care au permis modificarea caracteristicilor substanelor naturale: primul polimer sintetic (polilactida) a fost obinut n 1833 de Gay Lussac i J. Pelouze prin nclzirea acidului lactic; vulcanizarea cauciucului natural (n 1839) prin nclzirea acestuia cu o cantitate mic de sulf, a permis eliminarea dezavantajelor cauciucului natural (starea lipicioas, curgerea) i obinerea unui material elastic i rezistent (cauciucul vulcanizat); plastifierea nitrocelulozei cu camfor (n 1872) a dus la obinerea celuloidului (prima mas plastic pe baz de derivai ai celulozei); modificarea chimic a caseinei i obinerea primei mase plastice pe baz de substane proteice: galalitul (n 1897). n deceniile urmtoare au fost obinute o serie de substane macromoleculare sintetice. Transpunerea pe scar industrial a acestora ncepe ns abia n 1909

5

Tabelul.1. Primii polimeri sintetizai i produi industrial : Polimerul Polistiren Poliformaldehida Policlorura de vinil Fenoplaste Poliizopren Creoplaste Poliacrilonitril (orlon, melana) Poli--capro-amid (poliamid 6) Polibutadien Polihexametilendipamid (poliamid 6.6) Poli co-undecamina (rilsan) Anul sintezei 1839 1859 1872 1872 1879 1884 1893 1899 1911 1935 1935 Anul nceperii produciei 1930 1958 1935 1909 1956 1925 1943 1939 1931 1938 1950

I. 3. STRUCTURA I CLASIFICAREA POLIMERILOR Moleculele polimerilor (numite i macromolecule) sunt formate n mod uzual din 1000-10000 i chiar 100000 de uniti structural identice, care se repet, denumite meri. Natura merilor difereniaz tipurile de polimeri. Cteva tipuri de (mono)meri sunt redate n tabel. O molecul se consider polimer dac are o mas molecular suficient de mare, de peste 103-104 g/mol. Moleculele care prezint interes tehnologic au mas molecular care depete 104. Materialul de construcie al macromoleculei este monomerul. Dac se utilizeaz o singur specie de monomer, atunci produsul este un homopolimer. Dac se utilizeaz dou specii de monomer atunci produsul se numete copolimer, iar dac se utilizeaz trei specii, el se numete terpolimer. Macromoleculele obinute nu au toate aceeai lungime, respectiv acelai numr de monomeri. ntr-un gram de polimer exist de regul mai multe milioane de lanuri macromoleculare de lungimi diferite. Din acest motiv, informaiile cu privire la masa molecular a polimerului se exprim statistic prin utilizarea noiunii de distribuie a maselor moleculare ale polimerului. Macromoleculele cu mase moleculare diferite, alctuite din numr diferit de monomeri ale unui polimer formeaz polimeri omologi. meros (greac) = parte

6

Exist o imens variate de polimeri cu compoziie chimic diferit. Acetia pot fi mprii n urmtoarele clase: a) polimeri organici (alctuii din carbon i alte elemente organofile: hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogeni); b) polimeri anorganici (nu conin atomi de carbon n molecul); c) polimeri elemento-organici (pe lng carbon i elemente organofile mai conin i alte elemente: siliciu, seleniu, bor, aluminiu, staniu, plumb, titan); Domeniul polimerilor organici a fost cel mai mult dezvoltat. Polimerii anorganici i elemento-organici (de exemplu silico-organici) au rezultat ca urmare a cercetrilor n vederea obinerii polimerilor cu caliti speciale (cu rezisten termic, chimic i mecanic ridicate, caliti semiconductoare, electroizolante i termoizolante). n funcie de natura lanului macromolecular polimerii se mpart n: carbocatenari (cu lan alctuit numai din atomi de carbon: policlorur de vinil, polietilen, polibutadien); heterocatenari (lan alctuit i din ali atomi: oxigen, azot, sulf, siliciu pe lng cei de carbon: poliamide, poliuretani, poliesteri, polizaharide). Dup tipul reaciilor prin care se obin polimerii sintetici, ei se clasific n: polimeri obinui prin reacii de policondensare; polimeri obinui prin reacii de poliadiie. Polimerizarea a dou specii diferite A i B se numete copolimerizare i se poate efectua dup una din schemele: alternativ: ABABABABABAB ntmpltor: ABBAABBBABAAB bloc: AAAAAABBBB ramificat. Polimerul obinut prin copolimerizare prezint numai n cazuri rare o alternare regulat a celor doi monomeri i, mai mult, raportul de monomeri n caten nu corespunde de obicei cu raportul de monomeri din amestecul de reacie. Din acest caz copolimerii sunt n general substane amorfe. Din punctul de vedere al structurii polimerii pot fi: 1) liniari (filiformi) lanuri macromoleculare ce au crescut pe o singur direcie; lungimea este mult mai mare dect dimensiunile transversale; 2) ramificai lanurile macromoleculare au crescut pe dou direcii, asemntor ramurilor unei crengi; 3) tridimensionali macromoleculele au crescut pe toate cele 3 direcii ale spaiului i se formeaz o reea spaial. O categorie intermediar o reprezint polimerii crescui cu structur liniar care n urma unui proces chimic ulterior stabilesc legturi i catene ncruciate, care le confer structur tridimensional. Cazul cel mai cunoscut este la cauciuc, cnd sulful stabilete puni ntre catenele liniare n procesul de vulcanizare. n acest caz toate moleculele sunt unite ntre ele i formeaz o molecul unic (gigant). Lanurile moleculare nu mai pot fi separate prin solvire sau nclzire fr

7

a distruge legturile. Polimerii care trec prin nclzire ireversibil n stare infuzibil i insolubil se numesc termorigizi. O nalt simetrie n structura intern a polimerilor se poate realiza nc de la sintez. Ei se numesc stereoregulai. Din punctul de vedere al comportrii termomecanice se disting urmtoarele grupe de polimeri: a) termoplaste pot fi supuse la topiri repetate fr a suferi vreo transformare chimic; sunt n general polimeri amorfi sau parial cristalini; b) elastomeri de tipul cauciucurilor; polimeri n general amorfi la care modulul de elasticitate transversal nu se modific sensibil i are valori de 1..10 daN/cm2; c) duroplaste duromeri, materiale rigide; polimeri amorfi la care modulul de elasticitate nu se modific sensibil i are valori de peste 102 daN/cm2. Materialele auxiliare utilizate la obinerea materialelor plastice sunt: plastifianii: substane lichide sau solide care adugate produilor macromoleculari modific ireversibil proprietile fizice ale polimerilor fr a schimba natura chimic; au rolul de a micora forele de atracie intramoleculare din polimer; stabilizatori: pentru polimerii sintetici; au rolul de a atenua sau elimina reaciile care cauzeaz degradarea; materialele de umplutur substane sau amestecuri de substane care se amestec cu polimerul pentru a-i modifica anumite proprieti fizico-chimice; pot fi: pulberi, fire, fibre, foi, esturi; materiale de armare materiale de umplutur care mresc rezistena; colorani pigmeni organici i anorganici; lubrifiani (ageni de emulare) se aplic pe suprafeele metalice pentru a uura desprinderea materialelor plastice; substane antistatice au rolul de a mpiedica acumularea sarcinilor electrostatice; exemple: soluii de acetobutirat, celuloz + alcool, metacrilat de glicidil; ageni de ignifugare anticombustibili; au rolul de a mri rezistena la foc a materialelor plastice; ageni fungistatici mresc rezistena la aciunea microorganismelor asupra materialelor auxiliare (ele nu atac macromoleculele de polimer); ageni de expandare pentru obinerea materialelor plastice poroase; ageni de odorizare pentru acoperirea mirosului necorespunztor datorat constituiei chimice, auxiliarilor sau proceselor de oxidare.

I. 4. COMPUI MACROMOLECULARI DE POLIMERIZARE

8

Clasificarea compuilor macromoleculari se poate face dup diverse criterii. a) n funcie de proveniena lor se disting: - polimeri naturali (proteine, acizi nucleici, polizaharide, polihidrocarburi); polimeri artificiali, obinui prin modificarea celor naturali (viscoz, celofan); - polimeri sintetici obinui prin reacii chimice pornind de la monomeri. b) Polimerii pot avea toate lanurile macromoleculare de aceeai lungime (cu acelai grad de polimerizare) i se numesc polimeri monodisperi sau pot fi alctuii din lanuri de diferite lungimi i sunt polimeri polidisperi. Polimerii obinui prin sintez industrial sunt polidisperi. c) n funcie de structura catenei macromoleculare, polimerii se mpart n dou clase mari: compui macromoleculari de polimerizare; compui macromoleculari de policondensare. d) n funcie de forma geometric, lanurile macromoleculare se pot mpri n: lanuri liniare; lanuri ramificate, cu ramificaii scurte sau lungi; macromolecule cu structur bidimensional, stratificat; macromolecule cu structur tridimensional numit reticulat . e) n funcie de comportamentul la nclzire, deosebit de important avnd n vedere posibilitile de prelucrare, polimerii se mpart n: polimeri termoplastici care se nmoaie sau se lichefiaz reversibil la cald. n aceast categorie intr polimerii liniari i ramificai, stabili pn la temperaturi ridicate. polimeri termoreactivi care se nmoaie la cald i se solidific ireversibil cu formare de structuri reticulate. Astfel de polimeri sunt unii produi de policondensare ca rinile de policondensare ale formaldehidei cu ureea, cu fenolul, cu melamina. f) Polimerii se pot clasifica n funcie de energia de coeziune, care leag lanurile macromoleculare ntre ele. Energia de coeziune specific se definete ca energia de coeziune pentru o lungime a catenei de 5. Ea permite mprirea polimerilor n elastomeri sau cauciucuri (1-2 kcalmol-1); materiale plastice (2 - 5 kcalmol-1); fibre cu structuri orientate paralel (energie de coeziune specific peste 5 kcalmol-1). Compui macromoleculari de polimerizare se obin pornind de la monomeri care conin cel puin o legtur dubl. Dac reactantul conine o singur legtur dubl ntre doi atomi de C se numete monomer vinilic. Polimerizarea const n unirea unitilor structurale prin legturile care se formeaz dup desfacerea uneia din cele dou legturi ale legturii duble:

9

Dac monomerul vinilic este un derivat al acidului acrilic, poart numele de monomer acrilic.

O polimerizare vinilic este i obinerea politetrafluoretenei numit industrial teflon. F2C = CF2 (F2C-CF2)n Teflonul este un material cu rezisten termic remarcabil (Tnmuiere= 3270C, Tdescompunere = 4500C) de aceea este utilizat ca nlocuitor de metale n dispozitive antifriciune (buce, garnituri, lagre) putnd fi prelucrat mecanic prin strunjire. Teflonul prezint inerie chimic foarte bun de aceea se utilizeaz pentru obinerea de acoperiri protectoare (filme, plci) n fabricarea utilajelor chimice, a recipienilor din industria produselor alimentare, casnice, etc. Majoritatea polimerilor vinilici i acrilici sunt buni izolatori electrici, fiind utilizai ca materiale de protejare a conductorilor, n fabricarea de carcase pentru aparatura electric, de suporturi, de prize, etc. Ali monomeri cu utilizri majore conin dou legturi duble C=C separate de o legtur simpl, numite legturi duble conjugate. Acetia sunt monomeri dienici iar prin polimerizare rezult produi care conin cte o legtur dubl n unitatea structural numii polimeri dienici: nH2C = C CH = CH2 -(CH2 C = CH CH2)-n X X Polimerii dienici prezint proprieti elastice (sunt elastomeri): dac asupra lor se aplic o for de traciune, dup ncetarea acesteia polimerul i reia forma iniial. Dac valoarea forei de traciune depete o valoare limit, deformarea este ireversibil iar polimerul intr n regim de curgere. Cauciucul natural este un polimer dienic cu structura cis-poli(izoprenului). El se extrage sub forma unei dispersii coloidale numit latex din sucul unor varieti de plante tropicale cum este i arborele de cauciuc, Hevea Brasiliensis. Cauciucul se obine prin spargerea latexului cu acid acetic sau cu acid formic. Coagulatul este prelucrat mecanic prin calandrare pentru omogenizare, apoi este tras n foi galben-brune translucide i elastice.

10

Izomerul trans al poliizoprenului se numete gutaperc i are proprieti elastice foarte reduse. Cauciucul natural se utilizeaz pentru fabricarea de obiecte goale n interior, jucrii, i pentru impermeabilizarea esturilor. Lanurile macromoleculare care alctuiesc structura cauciucului se rigidizeaz la temperaturi sub 100C, cnd se obine o structur ngheat cu elasticitate redus. Pentru a preveni alunecarea lanurilor macromoleculare i pentru mbuntirea proprietilor elastice, cauciucul natural se vulcanizeaz. Reacia cauciucului (natural sau sintetic) cu sulf se numete vulcanizare. Ea const n crearea unor puni de sulf ntre catenele polimerice (C-S-S-C) la temperaturi de cca. 1100C. Cauciucul vulcanizat, obinut cu cantiti mici de sulf (24 %) are plasticitatea practic suprimat iar limitele de temperatur ale elasticitii sunt lrgite fa de cauciucul nevulcanizat. Cauciucul vulcanizat nu se nmoaie la cald i i pstreaz elasticitatea la temperaturi coborte. Rezistena lui la rupere este mult mrit (srupere = 300 kg. cm-2). Dac vulcanizarea se face cu cantiti mari de sulf (25-40 %) se obine un produs dur, cu mare rezisten mecanic, fr proprieti elastice, casant i bun izolator electric numit ebonit. Cauciucul se dizolv n hidrocarburi (benzen, benzin, terebentin) i n compui halogenai (cloroform) dar nu se dizolv n solveni polari (ap, alcool, aceton). Dizolvarea este precedat de mbibare, cu modificarea aspectului i a dimensiunilor. De aceea obiectele de cauciuc nu trebuie s fie aduse n contact cu solveni lichizi hidrocarbonai i clorurai. Vulcanizarea scade capacitatea de mbibare a produsului. Cantitile mari de cauciuc cerute de practic, precum i anumite proprieti specifice impuse de diferii utilizatori au determinat direcionarea cercetrilor ctre sinteza de materiale cu proprieti de elastomeri numite cauciucuri sintetice. Principalele tipuri de cauciucuri sintetice sunt: a) Cauciuc butadien-stirenic utilizat pentru fabricarea de anvelope, n amestec cu cauciucul natural i ingredientele necesare la vulcanizare. Lanul macromolecular conine catene dienice alternnd cu uniti de tip stiren i este uor ramificat. b) Cauciucul nitrilic este un copolimer butadien-acrilonitril rezistent la mbibare, la cldur i la solicitri mecanice. c) Cauciucul butil este un copolimer al butadienei cu o diolefin (izopren), obinut prin polimerizare la temperaturi foarte joase de -1000 C. El este practic impermeabil la aer, utilizat pentru fabricarea camerelor de automobil. d) Cauciuc cis-poliizoprenic se obine prin polimerizarea stereospecific, n prezen de litiu, a izoprenului obinndu-se un produs cu structur similar cu a cauciucului natural.

11

Alte tipuri de cauciuc se fabric n cantiti mai mici avnd utilizri speciale cum este i cazul cauciucului polisulfidic, cu foarte bun aderen la metale. Nu orice copolimer al butadienei este elastomer, copolimerul acrilonitril-butadienstirenic (ABS) este utilizat ca mas plastic n fabricarea de obiecte electrocasnice i ca nlocuitor al metalelor.

12

II. TEFLONUL II. 1. PROPRIETILE TEFLONULUI Teflonul este denumirea comerciala pentru un polimer sintetic, numit politetrafluoroetilena. Cunoscut sub denumirea comerciala de teflon, fluon, hostaflon etc. si sub abrevierea PTFE, politetrafluoretilena este un material plastic care contine atomi de carbon si fluor intr-o molecula foarte mare si cu legaturi atomice foarte puternice , ceea ce-i confera proprietati remarcabile

Acest polimer a fost inventat in mod accidental in 1938 de Roy Plunkett de la Kinetic Chemicals, atunci cand incerca sa fabrice un agent de refrigerare pe baza de fluor. A fost patentat in 1941 si inregistrat sub denumirea Teflon in 1944. In 1950, DuPont a achizitionat Kinetic Chemicals si a inceput sa fabrice teflonul pe scara industriala. In 1954 un inginer francez a creat prima tigaie acoperita cu Teflon si a patentat-o sub numele Tefal. In America, prima tigaie de prajit cu Teflon a fost fabricata in 1961. Pana atunci, materialul fusese folosit la acoperirea valvelor si etansarilor din tevile prin care treceau substante foarte reactive. Proprietati - ca si material, acest polimer este solid la temperatura camerei si are culoarea alba; - are o densitate mare: 2,2 g/cm3 (apa are 1g/cm3, plasticele au intre 0,8 si 1,4 g/cm3, cuprul are 8,9 g/cm3); - coeficientul de frictiune este foarte mic, al doilea dupa diamant, adica este foarte alunecos; datorita acestui fapt, se foloseste la rulmenti si alte angrenaje cu frecare, la rotitele mouse-lui de calculator dar si in materiale ce previn insectele sa se suie pe ele (insectele aluneca pe acest material); - duritate (Rockwell) : D50 - D75; - se topeste la 3270C, dar proprietatile sale incep sa se degradeze la 2600C - este foarte bun izolator, mai ales fata de undele radio, ceea ce il face utilizabil la fabricarea cablurilor si conectoarelor, dar si ca material pentru circuite electronice, rezistente la microunde; - este ne-reactiv (datorita legaturilor foarte puternice intre Carbon si Fluor) si respinge complet apa, solutiile apoase si uleiurile sau grasimea. Datorita nereactivitatii, este folosit adesea pentru containere si tevi in contact cu substante chimice foarte corozive;

13

- de asemenea, datorita rezistentei la apa si grasime, se foloseste ca material de acoperire la hainele impermeabile, la covoare si tesaturi rezistente la murdarie si la ambalajele alimentelor grase (pungile de pop-corn pentru microunde, cutiile pentru fast food, cartofi prajiti sau pizza etc); - totusi, este un material deformabil sub presiune; - stabilitate termica si posibilitatea utilizarii intre -2000C si +2500C; - rezistenta chimica fata de majoritatea agentilor corozivi cu exceptia metalelor alcaline topite si a unor produsi fluorurati la temperaturi inalte; - proprietati dielectrice foarte bune 40-60KV/mm; - datorita inertiei chimice si stabilitatii termice se foloseste cu succes atat in medicina cat si in contact cu alimente; - se poate aditiva cu diferiti ingredienti cum ar fi : sticla, ceramica, carbon/grafit, bronz, saruri si oxizi metalici care in procente optime pot sa imbunatateasca proprietati ca rezistenta la uzura, duritatea, coeficientul de dilatare, rezistenta la compresiune , conductibilitatea electrica si termica, dupa cum se poate observa in tabelele 2, 3, 4 si 5. Tabelul 2. Proprietatile teflonului in stare pura Proprietatea culoare densitate rez. la rupere al. la rupere duritate coeficient de frecare rez. la temp. (min/max.) coef. de dilatare termica lineara x10 -5 +23 ... +1000C rigiditate dielectrica Metoda ASTM D1457 D1708 D1708 D2240 E831 D149 UM gr/cm3 N/mm2 % sh.D 0 C0

C-1

PTFE 100% (pur) alb 2.17 30-33 300 57 0.04 -200 +250 12 55

kv/mm

14

Tabelul 3. Proprietatile teflonului aditivat cu sticla Proprietatea culoare densitate rez. la rupere al. la rupere duritate coeficient de frecare rez. la temp. (min/max.) coef. de dilatare termica lineara x10-5

Metoda ASTM D1457 D1708 D1708 D2240 E831

UM gr/cm3 N/mm2 % sh.D 0

PTFE 15% sticla** ~alb 2.20 20-44 260 62 0.1 -170 +200 12

PTFE 25% sticla** ~alb 2.22 16-18 220 65 0.12 -160 +200 8

C C-1

0

+23 ... +1000C rigiditate dielectrica ** - % in greutate

D149

kv/mm

17

12

Tabelul 4. Proprietatile teflonului aditivat cu carbon Proprietatea culoare densitate rez. la rupere al. la rupere duritate coeficient de frecare rez. la temp. (min/max.) coef. de dilatare termica lineara x10 -5 +23 ... +1000C rigiditate dielectrica Metoda ASTM D1457 D1708 D1708 D2240 E831 UM gr/cm3 N/mm2 % sh.D 0

PTFE 15%** carbg* negru 2.12 13-15 140 63 0.20 -170 +250 9

PTFE 25%** carbg* negru 2.05 10-12 90 65 0.20 -170 +260 8

PTFE 33%** carbg* negru 2.02 6-9 40 66 0.20 -170 +265 8

C C-1

0

D149

kv/mm

-

-

-

15

* -carbon/grafit(10/l) ** - % in greutate Tabelul 5. Proprietatile teflonului aditivat cu bronz Proprietatea culoare densitate rez. la rupere al. la rupere duritate coeficient de frecare rez. la temp. (min/max.) coef. de dilatare termica lineara x10 -5 +23 ... +1000C rigiditate dielectrica ** - % in greutate Metoda ASTM D1457 D1708 D1708 D2240 E831 D149 UM gr/cm3 N/mm2 % sh.D 0 C0

C-1

PTFE 60% bronz** maro 3.90 14-16 220 67 0.16 -200 +260 11 -

kv/mm

II. 2. UTILIZAREA TEFLONULUI N INDUSTRIA ALIMENTAR 2.1. FOLII DIN TEFLON Folii PTFE cu latimi cuprinse intre 1000-1500 mm si grosime de 0.05-3 mm, cu o planeitate perfecta, luciu foarte bun, grosime absolut uniforma, rezisente la peste 2000 de coaceri; Folii PTFE conform celor de mai sus, pregatite pe o fata pentru lipire pe metal sau alte materiale

16

2.2. TESATURA DIN FIRE (FIBRE) DE STICLA TEFLONATA (SILICONATA)

Prezentare: Combinatia fibrei de sticla cu teflonul PTFE care au o buna rezistenta mecanica si chimica a dat nastere unui nou produs cu multe aplicatii, tesatura teflonata. Tesatura din fire minuscule de sticla si impregnata cu teflon, poate avea o suprafata mai mult sau mai putin lucioasa in functie de scopul final. Aplicatii: Tesaturile teflonate cu un bun finisaj, cu luciu se folosesc in: - industria alimentara; ca suprafata antiaderenta pentru aluaturi, ciocolata, la benzi transportoare, tavi, la sudare pungi si caserole de polietilena etc. dar si in: - industria materialelor plastice; ca element antiaderent la electrozii pentru sudat pungi. - industria farmaceutica. - industria confectiilor; la benzi transportoare. - industria cauciucului; la benzi transportoare. Proprietati: Tesaturile cu un finisaj mai redus se pot folosi ca filtre sau, in industria materialelor abrazive ca element de demulare si degazare in matrite. Prin calitatile teflonului care are un coeficient de frecare foarte mic se obtine un produs cu antiaderenta foarte buna si cu o stabilitate dimensionala data de tesatura de sticla, de asemenea foarte buna. Plaja termica: Tesatura teflonata se poate folosi cu succes pana la temperaturile urmatoare: - tesatura teflonata simpla: + 260 0C; - tesatura teflonata cu adeziv: + 250 0C; - tesatura teflonata siliconata: + 230 0C. Prezentare: Se fabrica in suluri cu latimea de 1000 mm de diferite grosimi: 0,08 mm; 0,13 mm; 0,22 mm; 0, 23 mm; 0,25 mm; 0,35 mm; 0,56 mm simpla sau cu pelicula de adeziv (adezivata).

17

2.3. PLACI DIN TEFLON

Caracteristici principale: - rezistenta la rupere: 16 - 25 MPa; - deosebit de stabil din punct de vedere chimic; - capacitate buna antiadeziva; - prelucrabilitate buna; - interval larg de temperatura de utilizare: - 200 0C pana la +260 +300 0C; - duritate (Rockwell): D50 D75; - capacitate de amortizare mecanica buna, tenacitate convenabila; - coeficient de frecare deosebit de mic; - este neutru fiziologic, poate fi in contact cu alimente si cu medicamente; - capacitate buna de izolator electric inclusiv in mediu umed; - densitate: 2,2 2,4 kg/cm3. Domenii de utilizare: Repere de utilaje din industria alimentara, chimica, textila, elemente de etansare, elemente izolatoare, elemente de precizie din industria de aparate, aparate medicale si farmaceutice, jgheaburi, etc. Prezentare: Placi nearmate natur cu grosimi intre 1,00 mm si 100,00 mm de diferite dimensiuni.

18

2.4. BARE SI BUCSI DIN TEFLON

bare

bucsi

Bara nearmata, natur cu diametre intre 4 mm si 300 mm la lungimea de 1000 sau 2000 mm. Bucsi PTFE cu diametre intre 20 -200 mm si intre 10-180 mm, orice combinatie de diametre, din 5 in 5 mm, cu lungimi intre 50-150mm; sau bucsi PTFE cu diametre intre 200 -500 mm si intre 130-450 mm, iar lungimea intre 50150mm etc. 2.5. PRODUSE FINITE DIN TEFLON

garnituri simple sau profilate 5- 2000 garnituri anvelopa pentru vase emailate DN 25-DN2000 segmenti si benzi portante pentru compresoare 50- 500 compensatori de dilatatie lagare snururi de etansare

19

Exemple de snururi de etansare din teflon pur:

PT5504/S Caracteristici: Snur obtinut folosindu-se ca material teflonul virgin foarte pur. Impregnarea a fost facuta in doua etape: fiecare fibra individual, produsul finit fiind apoi impregnat intr-o dispersie. Aplicabilitate: Se foloseste la aplicatii statice sau miscari alternative, in toate mediile chimice, in industria alimentara sau farmaceutica. Utilizare P bar 500 150 V m/s 1 2 pH 0 - 14 T C -200/+280

PT5504/L Caracteristici: Snur pentru aplicatii severe folosit acolo unde numai teflonul poate asigura etansarea. Fiecare fibra este lubrefiata cu o dispersie speciala pentru a elimina posibilitatea incalzirii prin frecare. Aplicabilitate: Datorita inertiei chimice absolute a teflonului acest snur este recomandat pentru aplicatii dinamice si statice in toate mediile chimice, in industria alimentara sau farmaceutica.

20

Utilizare

P bar 20 100 50

V m/s 1 3 8

pH 0 - 14

T C -200/+280

PT5600/K Caracteristici: Snur fabricat din fibra de teflon pur cu cele patru colturi intarite cu kevlar, fapt care ii confera o mai mare rezistenta la extrudare si la presiuni inalte. Aplicabilitate: Nu murdareste. Recomandat pentru industria alimentara si industria chimica. Pentru pompe centrifuge, pompe alternative, agitatoare, robineti care lucreaza in medii acide, solventi sau substante abrazive. Utilizare P bar 500 300 150 V m/s 1 3 10 pH 0 - 14 T C -200/+280

Exemple de snururi din teflon grafiat:

GF7700 Caracteristici: Snur fabricat fibre din teflon pur expandat GORE GFO. Avantajul impletiturii este ca ea combina calitatile teflonului cu cele ale grafitului. Incorporarea grafitul in structura intima a fibrelor de teflon expandat elimina posibilitatea pierderilor de grafit, ceea ce duce la evitarea cresterii temperaturii, frecventa in cazul garniturilor din teflon.

21

Aplicabilitate: Compatibila in special cu pompele centrifuge. Functioneaza excelent in aproape toate fluidele, mai putin oxidantii puternici. Utilizare P bar 300 200 50 V m/s 1,5 2 25 pH 0 - 14 T C -200/+280

GF4770 Caracteristici: Aceasta garnitura este facuta din fibre de teflon pur GORE-TEX . Fibrele sunt obtinute prin incapsularea grafitului in teflon expandat.Spre deosebire de GORE 7700, nu contine lubrifianti, ceea ce duce la o mai buna etanseizare in camere de etansare si la o mai mare rezistenta la extruziune. Aplicabilitate: Compatibil in special cu echipamentele alternative folosite la presiuni medii si inalte si pentru robinete de inalta presiune. Se foloseste in aproape orice fluide, mai putin oxidanti puternici. Utilizare P bar 500 200 80 V m/s 1 2 10 Ph 0 14 T C -200/+280

GF7600/K Caracteristici: Snur special obtinuta printr-un proces special. Este facuta dintr-o impletitura de fibre GORE GFO cu colturile intarite cu Kevlar . Aceasta combinatie mareste

22

rezistenta la extruziune, garnitura obtinuta astfel functionand excelent la presiuni inalte. Aplicabilitate: Se foloseste la pompe centrifuge, pompe cu piston, agitatoarere, robinete, mixere in medii cum ar fi: acizi, solventi, substante abrazive,etc. Recomandat in industria alimentara si industria chimica. Utilizare P bar 350 250 70 V m/s 1 ,5 3 25 Ph 3 12 T C -100/+280

2.6. TEFLONAREA ORICAROR SUPRAFETE TERMICE

Teflonul in strat subtire 0.03 - 0.07 mm se poate aplica pe orice suport metalic sau nemetalic capabil sa reziste la 400 oC: placi, tevi, matrice etc. Stratul antiaderent de teflon (PTFE) prezinta urmatoarele caracteristici: - antiaderenta foarte buna; - rezistenta la 260 270 oC; - rezistenta la temperature mai joase de -200 oC; - stratul este hidrofob si deci este foarte usor de curatat; - stratul de teflon nu este afectat de majoritatea agentilor chimici, desi placarea in sine la aceste grosimi este permeabila si deci poate fi atacat suportul - coeficient de frecare foarte mic 0.04 0.1. 23

Aplicarea PTFE teflon in scop de antiaderenta se face in majoritatea cazurilor pe suport de Al, otel inox, otel carbon, dar este posibil si pe ceramica, sticla, tesaturi din fire de sticla sau metalica. Acoperirile pe baza de teflon se practica in urmatoarele domenii industriale: Industria alimentara: procesarea laptelui, procesarea carnii, bere, conducte si piese in contact cu alimente etc. Industria de panificatie si cofetarie: tavi, palete, jgheaburi, vase de amestec, forme pentru bomboane, ciocolata etc Industria usoara: calapoade incaltaminte, benzi transpostoare, fier de calcat, elemente de masini de cusut etc Industria maritime Industria cauciucului si a materialelor plastice Industria hartiei si a celulozei Industria tipariturilor si a utilajelor de tipografie Industria chimica (vopsele, vopsitorii si materiale vascoase) Vase industriale acoperite in scop antiaderent cu teflon. Se poate realize acoperirea cu teflon a suprafetei interioare la rezervoare, reactoare, etc. cu capacitati de 100 150 mc. Industria Materialelor Plastice: elemente metalice de forme diverse pentru sudare materiale plastice, ambalaje, profile tevi, etc Industria auto si a componentelor de autovehicule si autobobile Industria apei, tratarea apelor si laboratoare industriale. Curatarea si pregatirea suprafetei cuprinde: - Degresare termica 3 ore la 450 oC; - Sablarea suprafetei supusa acoperirii; Se vor aplica 2 sau 3 straturi cu proprietati excelente anti lipire, rezistenta la solutii chimice, usor de curatat si o foarte buna rezistenta la uzura; - Grosimea totala a stratului de acoperire va fi 30-60 microni. Acoperirea va fi fixata la 420 oC prin introducerea de doua sau de trei ori in cuptor (incalzire si racire controlata automatizat).

2.7. TRANSPORTOARE CU BENZI DIN TEFLON 24

Benzile teflonate sunt benzi care au o structura de rezistenta din armatura de fibra de sticla acoperita cu teflon. Exista diverse aplicatii, dar aceste benzi sunt folosite in special pentru transportul produselor la temperaturi mari (pana la 3000oC). Materialul teflonat prezinta rezistenta ridicata la temperaturi extreme, rezistenta chimica excelenta, stabilitate dimensionala la actiunea temperaturii si a presiunii, coeficient minim de frecare, suprafata neteda si nelipicioasa. Aplicatii: conveioare pentru industria tipografica conveioare pentru industria ambalajelor si a materialelor plastice conveioare pentru industria alimentara conveioare pentru productia vopselor, adezivilor si a rasinilor conveioare pentruindustria aeronautica conveioare pentru prelucrarea produselor din cauciuc conveioare pentru industria textila

III. SIGURANTA ALIMENTARA 25

Polimerul este stabil si netoxic, dar incepe sa se deterioreze dupa ce temperatura vasului ajunge le 260 oC si se descompune peste 350 oC. Produsii de degradare sunt letali pentru pasari si pot cauza simptome ca de gripa la oameni (febra, senzatie de frig, tuse uscata, dureri musculare, lipsa poftei de mancare, greata etc). Un studiu din 1955 a aratat ca piroliza polimerului incepe deja la 200 oC. Cand se prajeste ulei, unt, grasime, temperatura la care acestea incep sa se arda este de 200 oC. Carnea se prajeste de obicei intre 200 si 230 oC, dar o tigaie goala, uitata pe foc, depaseste aceasta temperatura. In 2005, Agentia pentru Protectia Mediului din Statele Unite a constatat ca Acidul perfluoroctanoic (PFOA), un compus chimic utilizat la fabricarea Teflonului, are potential cancerigen. DuPont, unicul fabricant de teflon din SUA, a platit 300 milioane de dolari in 2004 unor localnici de pe langa fabrica, pentru ca a poluat apa cu aceasta substanta chimica. Desi DuPont declara ca PFOA nu se mai regaseste in teflon, in produsul finit, un studiu din 2005 al FDA (Administratia SUA pentru Medicamente si Alimente) a detectat aceasta substanta in tigaile cu teflon. In 2007, un studiu al Departamentului de Sanatate din New York a detectat PFOA in gazul degajat de tigaile cu teflon si din pungile de floricele pentru microunde. PFOA si toti derivatii din polimerul teflon se acumuleaza in mediu, persista mult timp si au capacitatea de a trece prin placenta si a contamina copiii nenascuti. Exista zeci de studii care arata legaturi intre aceste substante si cancer, probleme de reproducere si afectari ale imunitatii. Cel putin 10 studii efectuate asupra a 4538 copii sub 10 ani, ce au locuit langa fabrica Du Pont in West Virginia, indica un risc ridicat de obezitate, boli cardiovasculare, tulburari endocrine si boli infectioase. Din Ianuarie 2007 pana in Aprilie 2008, la Agentia pentru Protectia Mediului din SUA s-au raportat 19 studii pe aceste substante cu fluor, care arata un risc substantial pentru sanatatea omului sau a mediului, moartea animalelor de laborator, distrugerea ficatului acestora, a tiroidei sau a prostatei. Din pacate, rezultatele nu sunt facute publice, adica nu sunt dezvaluite substantele chimice testate si nici producatorii acestora. In 2006, DuPont s-a angajat sa inlocuiasca PFOA cu alte substante, mai putin nocive. Totusi, noile variante alese sunt de asemenea facute din sau contaminate cu, sau dau prin degradare compusi cu fluor. Vor sa inlocuiasca PFOA, ce are 8 atomi de carbon, cu o substanta similara cu doar 6 atomi de carbon, pretinzand ca aceasta nu are efectele nocive ale PFOA. Dar studiile arata ca si aceasta substanta este foarte persistenta in mediu, este de 3 ori mai toxica decat PFOA pentru organismele acvatice si traverseaza placenta, contaminand copiii inainte de nastere. Un studiu major publicat de Jurnalul de Medicina Human Reproduction, a European Reproductive Medicine Journal a identificat faptul ca pentru femeile gravide si cele aflate la o varsta fertila riscul pentru infertilitate si probleme de

26

reproducere datorat expunerii la substanta toxica din Teflon - PFOA - este mult mai mare decat s-a crezut. Analizand datele a 1240 femei, echipa de cercetatori a constatat ca femeile cu un nivel ridicat de PFOA in sange au intampinat dificultati in a ramane insarcinate si au fost de doua ori mai mult diagnosticate cu infertilitate decat femeile cu un nivel scazut de PFOA in sange. La femeile care aveau in sange mai mult de 3,9 ppb PFOA, sansele de a ramane insarcinate au fost dramatic reduse. In corpul uman, PFOA este foarte persistent, acumulandu-se 100 % si putand fi detectabil si dupa multi ani. Are potentialul de a afecta numeroase organe. Cercetarile au aratat ca PFOA poate intrerupe dezvoltarea fatului, poate afecta functionarea hormonilor si a sistemului imunitar si un risc crescut pentru boli cardiace si cancer. Contaminarea alimentelor si a apei are un potential de a afecta sistemul reproducator al femeilor aflate la o varsta fertila. Agentia Americana pentru Medicamente si Alimente a aprobat in 1960 ca Teflonul sa intre in contact cu alimentele. Desi studiile aratau un nivel crescut de chimicale din Teflon in hamburgerii prajiti in tigaile incinse, la acel moment Agentia a considerat ca nivelul respectiv este nesemnificativ. DuPont recunoaste ca fumul iesit din tigai poate imbolnavi oamenii, cauzand asa numita febra de fum de polimer, care poate fi diagnosticata in mod gresit ca o banala gripa. Insa nimeni nu a studiat incidenta bolii printre miliardele de utilizatori de tigai si oale acoperite cu teflon. DuPont spune ca, utilizate in conditii recomandate, adica la flacara mica si medie, oalele si tagaile cu teflon sunt sigure. Dar cine oare nu a incins peste masura aceste oale ? Pe internet exista povestea impresionanta a unei doamne, care spune ca a uitat o tigaie de teflon in cuptorul incins. Fumul iesit i-a omorat toate pasarelele care erau in colivia din bucatarie, iar la spital doamna, insarcinata in luna a noua, a aflat ca fatul a murit. Nimeni nu a vrut sa faca legatura intre fumul de teflon si mortile respective.

IV. BIBLIOGRAFIE

27

1. Injectarea materialelor termoplastice, Autor: Ing. Ioan Seres, Editura Imprimeriei de Vest Oradea; 2. Matrite de injectat in exemple, Autor: Ing. Ioan Seres, Editura Imprimeriei de Vest Oradea; 3. Materiale termoplastice pentru injectare, tehnologie, incercari, Autor: Ion Seres, 4. Editura Imprimeriei de Vest Oradea 2002; 5. Componente de masini din materiale polimerice. Calcul. Constructie. Tehnologie., Autori: Dr. Ing. Gheorghe Iordache, Dr. Ing. Gheorghe Dan Pasat, Ing. Mihail Juganaru, Ing. Teodor Sima, Editura Tehnica Bucuresti 1996; 6. Prelucrarea materialelor plastice, Autori: Mihail R., Goldenberg N., Editura Tehnica Bucuresti 1963; 7. Degradarea si stabilizarea polimerilor, Autori: S. Horun, O. Sebe, Editura Tehnica Bucuresti 1983; 8. Procese si utilaje in industria de prelucrare a compusilor macromoleculari, Autori: Z. R. Tudose, Editura Tehnica Bucuresti 1976; 9. Procese, operatii, utilaje in industria chimica, Autori: Z. R. Tudose, I. Ibanescu, M. Vasiliu, A. Stancu, Gh. Cristian; Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1977; 10. Tehnologii de prelucrare a polimerilor. Prelucrarea materialelor plastice, Autori: D. Feldman, M. Rusu, Institutul Politehnic Iasi 1977; 11. Comportarea termica a polimerilor, Autori: C. Vasile, E. Calugaru, A. Stoleriu, V. Stabliovschi, E. Mihai, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti 1980; 12. Proprietatile fizice si termomecanice ale materialelor plastice, Autor: V. V. Jinescu, Editura Tehnica Bucuresti (Vol. I si II) 1979; 13. Chimie macromoleculara, Autori: C.Simionescu, Cl.Vasiliu Oprea, V.Bulacovschi, B.Simionescu, Cl.Negulianu :, Ed.Did. si Pedagogica,Bucuresti, 1985. 14. Fizica polimerilor. Introducere n stiinta materialelor polimerice, Autori: M.Darnga, C.Mihailescu, M.Nicu, M.Popa, N.Bejan: Ed. Ex Libris, Braila, 2000. 15. Tehnologia polimerilor, Autor: D.Feldman: Ed.Tehnica, Bucuresti, 1974. 16. Tehnologii de prelucrare a polimerilor, vol.I, Autori: M.Rusu, D.L.Rusu: Ed.Dosoftei, Iasi,1995. 17. www.ptfe.ro 18. http://www.madeintech.ro

28