Proiect Impaduriri Final

Proiect - Împăduriri

Student: Solovăstru IoanaCoordonator: dr. ing. Barbu Cătălina

2012

Proiect împăduriri

Scurtă prezentare a proiectului

Proiectul la disciplina Împăduriri constă în găsirea, argumentarea şi detalierea soluţiilor de instalare artificială a vegetaţiei forestiere într-un număr de suprafeţe alese. Lucrările de împădurire (de instalare artificiala a vegetaţiei) se împart în 6 categorii de lucrări menţionate ulterior în cadrul acestui material (împăduriri, reîmpăduriri, refaceri, substituiri, completări şi ameliorări), proiectul încercând să acopere toate cele şase situaţii.

Primul pas în stabilirea lucrărilor de executat în suprafeţele alese (UCF-uri – unităţi de culură forestiere) îl constituie stabilirea categoriilor de teren şi ulterior a categoriilor de lucrări de împădurire pentru fiecare suprafaţa (UCF) în baza recomandărilor date în NT 1 (2000) - Norme tehnice privind compozitii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi de împădurire a terenurilor degradate şi a situaţiei suprafeţelor (conform descrierii parcelare).

Ulterior se face o eşalonare pe (5) 10 ani a intervenţiilor cu lucrări astfel ca volumul acestora să fie echitabil împărţit în fiecare an. Eşalonarea ţine cont de urgenţele de regenerare ce sunt menţionate la punctul 2.4.

Pasul următor constă în alegerea speciilor. Aceasta se face în funcţie de recomandările normelor tehnice NT 1. Pentru fiecare UCF se cunoaşte TP şi TS (tipul de pădure, respectiv tipul de staţiune). În funcţie de TP se stabileşte conform normelor grupa ecologica căreia îi aparţine suprafaţa. Doar în cazul în care nu este precizat TP se poate alege grupa ecologică în funcţie de TS. Grupa ecologică menţionează compoziţia de regenerare recomandată pentru o anumită situaţie dată (cu anumite limite de variaţie a procentului de participare a fiecărei specii – se oferă o recomandare, un ajutor în stabilirea compoziţiei de regenerare).

În cazul în care într-o suprafaţă există seminţiş utilizabil (în amenajament trebuie să se regăsească proporţia pe care o ocupă acesta şi compoziţia sa) trebuie calculată formula de împădurire – ce este compoziţia ce va fi aplicată pe restul suprafeţei astfel încât să se ajungă la compoziţia de regenerare recomandată de norme. În tabelul 3.2 este menţionat un exemplu de calcul al acesteia.

Ulterior pentru UCF-urile alese se vor stabili: metodele şi procedeele de instalare a vegetaţiei, schemele de împădurire (desime, mod de aranjare şi asociere), soluţiile tehnice de pregătire a terenului şi lucrare a solului, necesarul de material de împădurire şi perioada de execuţie a lucrărilor.

Se va proiecta reţeaua de puncte pentru amplasarea şi materializarea pe teren a suprafeţelor de probă (necesare recepţiei tehnico-financiare şi controlului anual al regenerărilor artificiale) şi se vor stabili lucrările de îngrijire a culturilor necesare a se efectua până la atingerea stării de masiv (natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor; lucrările de îngrijire a culturilor pe u.c.f.-uri şi volumul, natura şi frecvenţa de aplicare a acestora).

Proiectul cuprinde şi o evaluare economică a acţiunii materializată în calculul antemăsurătorii (evaluarea volumului de lucrări şi a necesarului de materiale şi forţă de muncă), devizului lucrărilor (evaluarea costurilor totale), precum şi a unor indicatori economici specifici (de evaluare a eficienţei economice).

2


Tema proiectului

În vederea folosirii raţionale a potenţialului productiv al fondului forestier, a sporirii capacităţii de producţie şi protecţie a pădurii, este necesar ca pe fiecare suprafaţă în cuprinsul acestui fond să se instaleze vegetaţia lemnoasă care să corespundă în cel mai înalt grad factorilor staţionali şi cerinţelor economice de perspectivă.

În acest sens se va întocmi un proiect de împădurire al tuturor suprafeţelor din fondul forestier lipsite de vegetaţie forestieră, a celor incomplet regenerate pe cale naturală sau artificială, precum şi a celor rezultate în urma refacerii şi substituirii arboretelor necorespunzătoare economic şi cultural din cuprinsul U.P.IV, O.S. Frasin, Direcţia Silvică Suceava.

În cadrul proiectului se vor prevedea şi suprafeţele destinate împăduririi, din afara fondului forestier, pentru ameliorarea terenurilor degradate prin erodare, alunecare, sărăturare, nisipare, cu exces de umiditate sau cu deficit de apă din cuprinsul acestei unităţi.

Obiectivul esenţial urmărit de proiect îl constituie înfiinţarea unor culturi forestiere de mare stabilitate ecologică şi cu o mare valoare economică. Principalele direcţii de acţiune pentru atingerea acestui deziderat constau în:

alegerea judicioasă a speciilor, în sensul unei concordanţe depline între cerinţele acestora şi specificul ecologic al staţiunii;

asocierea speciilor alese de aşa manieră astfel încât fiecare în parte să-şi îndeplinească rolul atribuit în compoziţia de regenerare;

folosirea unui material de împădurire selecţionat şi ameliorat; instalarea adecvată a culturilor prin adoptarea corespunzătoare a tehnologiilor; stabilirea şi aplicarea la momentul oportun a lucrărilor de întreţinere necesare până

când culturile ating starea de masiv.

Prin elaborarea proiectului se vor stabili soluţiile tehnice în raport cu condiţiile de lucru, se va determina efortul economic necesar şi va fi analizată eficienţa economică a lucrărilor.

3


CUPRINS

A. PIESE SCRISE

Capitolul 1 – Descrierea generală a U.P.1.1. Localizarea geografică şi situaţia administrativă 1.2. Studiul condiţiilor staţionale

1.2.1. Condiţii geologice şi geomorfologice1.2.2. Condiţii climatice1.2.3. Condiţii edafice1.2.4. Sinteze staţionale

1.3. Studiul vegetaţiei forestiere1.3.1. Formaţii forestiere şi tipuri natural fundamentale de pădure

Capitolul 2 – Fundamentarea soluţiilor de împădurire 2.1. Identificarea şi caracterizarea unităţilor de cultură forestieră 2.2. Situaţia actuală a terenurilor de împădurit 2.3. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei cu lucrări de împădurire 2.4. Eşalonarea intervenţiilor cu lucrări de regenerare artificială în u.c.f.-uri.2.5. Analiza lucrărilor de împăduriri executate anterior în U.P.

Capitolul 3 – Stabilirea soluţiilor tehnice de instalare a culturilor forestiere3.1. Generalităţi 3.2. Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împădurire3.3. Alegerea speciilor pentru împădurire şi justificarea lor silvo-economică 3.4. Alcătuirea compoziţiei de regenerare şi stabilirea compoziţiei de împădurire3.5. Metode şi procedee de împădurire3.6. Scheme de împădurire3.7. Pregătirea terenului şi solului 3.8. Materialul de împădurit 3.9. Epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie

Capitolul 4 – Urmărirea, controlul şi îngrijirea culturilor 4.1. Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurire4.2. Stabilirea reţelei de puncte pentru amplasarea şi materializarea în teren a suprafeţelor

de control 4.3. Natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire

Capitolul 5 – Planificarea şi evaluarea lucrărilor de împădurire 5.1. Planificarea aplicării lucrărilor de împădurire (antemăsurătoarea) 5.2. Stabilirea necesarului de forţe de muncă5.3. Devizul lucrărilor5.4. Analiza eficienţei economice a lucrărilor proiectate

B. PIESE DESENATE ANEXE - fişele u.c.f. – urilor; schemele de împădurire

Bibliografie

4


Capitolul 1 – Descrierea generală a U.P.

1.1. Localizarea geografică şi situaţia administrativă Pădurile din Ocolul Silvic Frasin totalizează 11.424,5 hectare și se află pe raza județului

Suceava, fiind în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor, Direcția Silvică Suceava.Geografic, pădurile din Ocolul Silvic Frasin ocupă o parte din cursul mijlociu al râului

Moldova, mai exact zona montană din apropierea confluenței Moldovei cu afluentul său de pe partea dreaptă, pârâul Suha.Ambii versanți ai râului Moldova între orașul Gura Humorului(la sud) și localitatea Molid(la nord) precum și ambii versanți ai cursului inferior ai râului Suha constituie Ocolul Silvic Frasin.

Zona este fragmentată de două cursuri de apă, astefel că se întâlnesc mai multe masive muntoase. Astfel U.P.I este situat pe ultimele ramificații nordice ale Munților Stânișoarei, U.P.II și U.P.III pe partea nord-estică a Munților Rarău iar U.P.IV și U.P.V cuprinde ramificațiile nord-vestice ale Obcinii Mari. Munții din U.P.I, IV și V se încadrează în categoria munților joși de tip ”Obcine”, iar cei din U.P.II și U.P.III fac parte din categoria munților mijlocii și joși de tipul Ceahlău-Ciuc.

Limitele se suprapun în mare parte cu cele administrativ-teritoriale ale unor localități. Limitele teritoriale sunt situate pe culmi clare ce sunt naturale, evident stabile si ușor de identificat pe teren și separă bazine hidrografice independente.

Pădurile Ocolului sunt situate în județul Suceava pe teritoriul cadastral al comunelor Vama, Frasin, Stulpicani, Gura Humorului și Mănăstirea Humorului.

1.2. Studiul condiţiilor staţionale

1.2.1. Condiţii geologice şi geomorfologice

Ca geologie, teritoriul ocolului aparține zonei filișului carpatic. Substratele geologice sunt de vârste paleogene și cretacică. Formațiunile predominante sunt flișul grezos, cunoscut în zonă ca gresii de Tomnatic și Prisaca și flișul marno-șistos cu interclații puternice de gresii.

Orizontul gresiei de Tomnatoc încheie seria depozitelor ce alcătuiesc pânza șisturilor negre. Eroziunea orizontului este de 400-800m și este constituit din gresii cuarțo-feldspatice în bancuri de 0,2-0,3 m cu bob mijlociu spre mare, bancurile sunt separate de intercalații de naturi argiloase cenușii, mai rar roșii verzui. In cadrul orizontului gresiei de Tomnatic se semnalează și faciesul gresiei de Tarcău care are o grosime de 30-40 cm și este constituit dintr-o alternanță de argile roșii și calcare silicioase dure, verzui albăstrui în strate de 10-15 cm. In afară de acestea se mai întâlnesc strate de Sucevița constituite din asociații de gresii calcaroase verzui-albăstrui și argile verzi și strate de Strujinoasa constituite dintr-o alternanță de argile roșii și verzi în pachete de 10-15cm.

Aceste substrate litologice au influențat diferit formarea solurilor. Astfel pe substrate mai bogate în elemente bazice, gresii calcaroase cu debazificare mai slabă care împiedică migrarea coloizilor organo-minerali s-au format soluri brune eumezobazice bine structurate, cu capacitate mare de apă utilă pe care se găsesc instalate arborete de clasă superioară de producție. In condiții de

5


climat mai umed și răcoros, alături de material parental lipsit de minerale calcice și feromagnezice(argile, fliș, marno-grezos) este favorizată acidificarea solului determinând formarea solurilor brune acide, deși troficitatea acestora este mijlocie datorită regimului termo-hidric favorabil arboretele au clase de producție superioare. Pe substrate sărace în materiale calcice, de regulă gresii care conțin sub 30% argilă, cu climat umed și răcoros, cu precipitații abundente tot timpul anului are loc acumularea de materiale amorfe active migrate din orizontul Au și acumularea într-un orizont Bs cu reacție foarte acidă. Dacă sunt suficient de profunde și au un volum edafic corespunzător sunt fertile pentru molid.

Inlăturarea vegetației forestiere de pe solurile scheletice cu înclinări mari de 30 grade determină aparița rapidă a fenomenelor de degradare a solului prin eroziune. Pentru evitarea acestor procese nedorite arboretele respective sau încadrat în grupa I(TII), categoria funcțională 2A, cu rol de protecție antierozională urmând să fie gospodărite în regim de conservare. O altă consecintă a prezenței rocilor dure o constituie faptul că acestea creează dificultăți la pătrunderea rădăcinilor arborilor în sol, în această situație arborii sunt slab ancorați, deci au grad de stabilitate redus.

Geomorfologic, teritoriul se încadrează în subținutul munților flișului și anume grupele districtelor de munți cu înălțimi mici din zona flișului carpatic intern. Ca urmare a faptului că zona studiată este fragmentată de cele două cursuri de apă, se întâlnesc mai multe masive muntoase.

Din punct de vedere morfostructural, după Goegrafia fizică a României(1983), teritoriul O.S. Frasin face parte din unitatea morfostructurală de orogen I Unitatea Carpato-Transilvană A-subunitatea Carpaților Orientali, 2 Grupa Nordică, C Obcinile Bucovinei. Pentru o localizare mai exactă se face mențiunea că pădurile din raza fondului ocupă o parte din cursul mijlociu al râului Moldova si anume zona montană din apropierea confluenței Moldovei cu afluentul său de dreapta, pârâul Suha.

Culmile cele mai importante sunt: Brustureasa, Clădita, Ghirileu în ramificațiile Obcinei, Stânișoara Tomii, Maghernița, Belțag, Tocila și Cetățuia. Tipul Ceahlău-Ciuc se caracterizează prin munți de înălțime medie și mică; culmile sunt domoale și larg vălurate; cele mai importante sunt: Măgura, Valea Seacă, Ascuțita, Ursoaia, Grasul și Slătioara.

Din punct de vedere altitudinal teritoriul ocolului silvic se întinde între 485m în U.P. IV Belțag u.a 71D și 1207 m în U.P. V Doabra u.a 355-Vf. Bobeica. Majoritatea arboretelor sunt cuprinse în intervalul de altitudine 601-1000 m. Formele de relief cele mai frecvent întâlnite sunt versanții. Expoziția generală este cea parțial însorită(E, SE, V și NV) având în vedere orientarea principalului curs de apă, râul Moldova. Inclinarea terenului înregistrează valori ce merg de la porțiuni cu pantă mică(sub 6 grade) în lunci, pe platouri și coame, până la înclinări foarte repezi și abrupte de 40-45 grade, cu predominarea înclinărilor de 16-30 grade.

Relieful influențează formarea solului prin denivelare sau gradul său de frământare exprimat prin energia de relief, prin înclinare, geneză, evoluție și vârstă. Astfel în cazul reliefului accidentat ce curpinde zone cu înclinări mari situate la obârșia pâraielor cu depozite de suprafață provenite direct din roca de bază, cu drenaj intern bun, s-au format eutricambosoluri și districambosoluri cu conținut ridicat de schelet. Pe terenuri cu înclinare mică, slab drenate, aflate sub influența unei cantități mai mari de apă, cu procese de alterare, levigare și debazificare mai intense s-au format soluri brune luvice. In parțile mai înalte ale teritoriului, pe versanți cu pantă mare în condiții de climat mai umed și răcoros cu vegetație alcatuită din păduri de molid s-au format soluri podzolice. In aceleași condiții de climă și relief dar uneori și la altitudini mai mici pe substrate ușor rărite cu pătură erbacee acidofilă apar și podzolurile.

6


Rețeaua hidrografică a teritoriului studiat aparține în întregime bazinului hidrografic al râului Moldova cu afluentul sâu pe dreapta Suha. Precipitațiile bazate orografic și fragmentarea terenului, substratul litologic au favorizat dezvoltarea unei rețele hidrografice bogate. Principalii afluenți ai râului Moldova sunt: pe dreapta: Bucșoița, Polinicu, Sașu și Sălătruc iar pe stânga: Doabra, Belțag, Tocila, Cetățuia și Cotu. La rândul său, pârâul Suha are următorii afluenți: pe dreapta: Ursoaia și Valea Seacă iar pe stânga Braniștea și Doroteia.

Văile sunt în general adânci și îguste cu porțiuni mai largi spre confluențe. Densitatea rețelei hidrografice este de 0,7-0,8km/km2. Datorită lățimii mari a albiilor majore a râurilor Moldova și mai ales Suha sunt necesrae lucrări de regularizare. Alternanța de argile, șisturi marnoase și gresii permite infliltrarea apei în straturile mai adânci ceea ce determină existența unei rețele de izvoare subterane relativ bogate, această rețea de izvoare împreună cu unele particularități ale solului generează fenomene de gleizare.

1.2.2. Condiţii climatice

Sub aspect climatic teritoriul Ocolului Silvic Frasin se încadrează după ”Geografia României”,1983, în zona climatică temperat continentală, sectorul de provincie climatică IV, cu influențe baltice, ținutul climatic al munților de înălțime mică și mijlocie, subtipul climatic al Carpaților Orientali, districtul cu păduri și pajiști montane, topoclimatul complex al Obcinelor Bucovinei.

Sub influența reliefului se diferențiază topoclimate caracteristice, în funcție de orientarea versanților. Modificările locale, față de climatul regional, se caracterizează prin plusuri sau minusuri de temperatură, de precipitații, de regim eolian, de umiditate atmosferică, modificări care adeseori se asociază între ele în mod corespunzător.

In definirea climatului local, pe lângă datele de caracterizare referitoare la climatul regional și modificările locale ale acestora, apare necesitatea unor precizări în legatură cu umiditatea atmosferică, vânturile, îngheturile timpurii și târzii, găurile de frig, fenomene cu caracter local de o deosebită importanță.

Regimul termic. Data trecerii temperaturii medii zilnice pue 0˚C care marchează momentul instalării fenomenului de îngheț, toamna și de începere a lui primăvara are loc la începutul lunilor octombrie respectiv mai. Apariția timpurie a înghețurilor de toamnă, ce pot surprinde lujerii plantațiilor tinere nelignifiați, precum și înghețurile târzii de primăvară, care produc deșosarea puieților sau înghețarea mugurilor este destul de frecventă în această zonă și constituie factorii limitativi.

Deschiderea bruscă a arboretului în special pe expoziții însorite determină compromiterea regenerării naturale datorită insolației. Desele înghețuri și dezghețuri produc așa numitele solifluxiuni, adică deplasarea lentă a unei porțiuni superficiale de sol care antrenează plantele tinere determinând dezrădăcinarea lor. Vegetația generează particularitățile climatice și topoclimatice diferite în raport cu gradul de acoperire de speciile caracteristice de vârstă și densitate optimă. Menținerea densității ridicate în arboretele ocolului determină microclimate cu caracteristici favorabile dezvoltării optime a speciilor forestiere.

In concluzie, regimul termic determină un grad ridicat de favorabilitate pentru molid si brad. Pentru fag condițiile sunt mai puțin favorabile decât pentru celelalte două specii, deoarece fagul se află aici la limita superioară a arealului său de vegetați. Această specie apare de obicei pe versanții

7


superiori , însoriți cu temperatura locală mai ridicată corespunzător condițiilor de vegetație. Izolat pe expoziții însorite și pe substrate calcaroase apar diseminat și specii cu caracter termofil: teiul pucios, cireșul, carpenul.

Regimul anual al temepraturii aerului arată un maxim la Ocolul Silvic Frasin în luna august și un minim în luna ianuarie. Amplitudinea medie termică anuală este de 23,5˚C ceea ce indică un climat moderat de limită. Maxima arbsolută înregistrată este de 36˚C, iar minima absolută de -33,9˚C, ceea ce denotă o amplitudine absolută de 79˚C, valoare care exprimă gradul de continentalism al climei. Durata sezonului de vegetație este de circa 150 de zile. Inceputul perioadei bioactive este 15 martie iar sfârșitul perioadei bioactive este 20 noiembrie. Durata medie a perioadei bioactive este de 250 zile.

Sub influența fluctuațiilor dinamice și atmosferice în cursul aceleași luni valorile termice diferă în mod substanțial. Același lucru se poate afirma și poate explica și răsturnările de situație de la un an la altul, provocând abateri de la valoarea anotimpuală a mediilor lunare.

Relieful depresionar este răspunzător de inversiunile termice care se produc. Pe văi se semnalează un minus de lumină și căldură în timpul verii, dar un plus de umiditate, datorită faptului ca formele de relief respective sunt adăpostite și ferite de curenții de aer. Ceața staționează adesea pe văi, determinând un plus de umiditate.

Data medie de apariție a primului îngheț este 1 octombrie, iar cea a ultimului îngheț 1 mai. Factorii periodici accidentali provoacă neregularitatea apariției primelor zile de îngheț ca și a ultimelor cu efecte negative asupra vegetației forestiere în special arboretele tinere.

Regimul precipitațiilor(solide și lichide) este condiționat în mod direct de originea maselor de aer, dinamica acestora, de așezarea geografică a teritoriului și de orografie. Mersul anual al precipitațiilor se încadrează în regimul continental al latitudinilor mijlocii, cu o valoare maximă vara(iunie) și una minimă în intervalul ianuarie-martie.

Prin poziția geografică teritoriul ocolului se încadrează în zona climatică temperat-continentală, cu maximul de precipitații vara și minim iarna, ceea ce face ca resursele hidirice subterane și de suprafață să fie satisfăcătoare cantitativ, sectorul de provincie climatică IV cu influențe baltice, ținutul climatic al munților de înălțime joasă și mijlocie, subținutul Carpaților Orientali, districtul de pădure și pajiști montane cu topoclimate complexe.

Datorită uniformității orografice cantitatea anuală de precipitații atmosferice variază în teritoriu în limite foarte strânse. Corelația deplină între regimul termic și cel pluviometric în sezonul de vegetație, temperaturi optime și ploi abundente determină o clasă de favorabilitate ridicată pentru brad și molid. In zonă cad adesea ploi cu caracter torențial sub formă de averse însoțite de descărcări electrice care provoacă uneori calamități, rupturi și surpări, drumuri forestiere, transport de material erodat.

Datorită uniformității orografice cantitatea anuală de precipitații atmosferice variază în limite foarte restrânse. Cantitatea medie anuală este în jur de 870 mm. Valorile maxime ale precipitațiilor se înregistrează în lunile mai, iunie și iulie, determinate de vântul ce bate din direcția V și NV, dominant pentru această perioada și cu eventualele înghețuri târzii.

Ploile torențiale dau cele mai mari cantități de precipitații în 24 de ore. Vara, ploile sunt de obicei de scurtă durată, sub formă de averse cu descărcări electrice. Toamana cad precipitații de lungă durataă, dar cu intensitate mai mică. Iarna zăpezile sunt relativ abundente.

8


În ceea ce privește teritoriul Ocolului Silvic Frasin, acesta se încadrează în tipul pluvio-nival. Din cantitatea de precipitații, circa 20-40% cad sub formă de zăpadă, în perioada rece. Persistența stratului de zăpadă este în medie de 100 de zile, iar grosimea de 20-30 cm.

Evapotranspirația potențială reprezintă cantitatea maximă de apă care poate fi cedată prin evaporare la suprafața solului și prin transpirațiea plantelor. Regimul anual al evapotranspirației este influențat de regimul temperaturii aerului și a suprafeței active a coronamentului. În lunile de iarnă evapotranspirația este nulă. Valorile cele mai mici se înregistrează în lunile martie și noiembrie. Valorea medie a evapotranspirației anuale este de 65% din valoarea media anuală a precipitațiilor. Cu toate acestea nu se pune problema de un deficit hidric în condițiile unui an normal. Acest deficit nu apare decât izolat, pe porțiuni mici de teren și anume pe expoziții însorite și pe solurile caracterizate prin drenaj puternic.

În ceea ce privește regimul eolian, trebuie precizat că în timpul iernii cele mai frecvente sunt vânturile de est. Direcția și viteza vânturilor este influențată de formele de relief și de orientarea generală a văilor principale. De fiecare dată când s-au produs doborâturi vântul a avut viteze foarte mari de peste 100km/h, iar dacă la acestea s-au mai adăugat și încărcarea arborilor cu zăpadă umedă și rafale de vânt, efectele au fost devastatoare.

Pentru a sintetiza, după Koppen, zona de studiu se încadrează în regiunea climatică D.f.k., corespunzătoare în general zonei flișului cu altitudini până la 1100-1200 m și respectiv subzonei fitoclimatice FM2, caracterizată prin ierni aspre, răcoroase, cu precipitații în tot timpul anului, cu temperatura medie a lunii celei mai reci sub -3˚C, iar a lunii celei mai calde sub 18˚C. Valoarea indicelui anual de ariditate (54) indică un climat umed, cu excedent de apă din precipitații, mărimea acestuia crescând cu altitudinea. Indicele de ariditate (42) din sezonul de vegetație arată că nu există în acest sezon deficit din precipitații față de evapotranspirația potențială.

1.2.3. Condiţii edafice

Din punct de vedere edafic, situația solurilor la nivelul zonei studiate este următoarea:1.Clasa luvisoluri: a) Luvosol-tipic (12%);

-litic (1%); -pseudogreizat (5%).

2.Clasa cambisoluri: a) Eutricambosol-tipic (10%); -litic .

b) Districambosol-tipic (54%); -litic (15%); -gleizat (1%).

3.Clasa spodisoluri:a) Prepodzol-tipic b) Podzol-tipic (1%);

-litic.Aceste soluri prezintă, din punct de vedere forestier un mare potențial, ceea ce asigură un

substrat edafic favorabil dezvoltării vegetației de pădure, complexul alcătuit din cele trei specii de bază, fag, brad, molid, cu speciile de amestec corespunzătoare, fiind de productivitate superioară.

9


Descrierea principalului tip de solDistricambosolul (DC)

Elemente de diagnoză. Districambosolul prezintă orizont de diagnoză Bv(cambic), cu grad de staturație in bază sub 53%, culorile sunt în nuanțe de 10YR, cu valori si corme mai mari de 3,5 la material în stare umedă.

Răspândire. Se întâlnesc frecvent în regiunile montane, unde ocupă suprafețe întinse, dar coboară și în regiunea dealurilor, până la 700-800m altitudine.

Condiții de solificare. S-au format în condiții de relief accidentat, pe roci foarte variate, însa având caracter acid: șisturi cristaline, granite,granodiorite, gresii și conglomerate, dar și materiale rezultate din dezagregarea acestora.

Alcătuirea profilului. La districambosol succesiunea orizonturilor pe profil este următoarea: Ao-Bv-C sau R. Deasupra orizontului A cu humus se găsește relativ frecvent și un orizont O (organic) cu mull-moder sau moder. La solurile cu mull, orizontul organic este subțire (practic lipsește). Orizontul Ao are grosimi variabile, de regulă, între 10-25 cm, structura glomerulară și este deschis la culoare (brun). Orizontul Bv are în mod frecvent grosimi de 20-50 cm, culoare brună cu nunațe gălbui, cel puțin în partea superioară, cu valori și crome mai mari de 3,5 la material în stare umedă. Solurile de acest tip nu prezintă pe profil neoformații specifice. În partea superioară se găsesc neoformații biogene obișnuite și eventual, la nivelul orizontului Bv, pete slabe de oxizi și hidroxizi de fier hidrați.

Propietăți. Textura districambosolului este de obicei ușoară spre mijlocie (luto-nisipoasă), cu tendința de scădere pe profil. Structura este grăunțoasă, slab dezvoltată în orizontul Ao și poliedircă subangulară, moderat dezvoltată în Bv. Stare relativ bună în ceea ce privește textura și structura, se reflectă în mod corespunzător și în celălalte propietăți fizice, hidrofizice și de aerație, care sunt relativ favorabile. Au conținut moderat de humus (1-5%). Uneori, la suprafață, cantitatea de materie organică poate să atingă valori de până la 20%. Prezintă grad de saturație în baze sub 53% și pH sub 5, inclusiv în orizontul Bv.

Subunități. În funcție de factorii pedogenetici, în cazul districambosolului se disting mai multe subunități. La nivel de subtip de sol, în afara subtipului tipic, se mai menționează: districambosolul umbric, andic, litic, pseudogleizat și gleizat. La nivel inferior, mai ales de varietate, se diferențiază mai multe subunități, determinate de conținutul în schelet, gradul de dezvoltare a profilului de sol, natura și tipul de acumulare a materiei organice. Referitor la acest ultim aspect pentru practica silvică este foarte important să se diferențieze solurile brune acide cu mull, de cele cu mull-moder și în mod categoric de cele cu moder.

Fertilitate. Fertilitatea districambosolului variază în limite destul de largi, în raport cu tipul de humus, conținutul de schelet și volumul lor edafic. În general, pentru speciile de rășinoase (îndeosebi molid, larice, pin) districambosolurile mijlociu profunde, dar cu conținut redus de schelet și cu humus de tip mull-moder, pot asigura un potențial de producție ridicat. Bradul și fagul ajung la clase superioare de producție pe districambosoluri, numai când acestea sunt profunde, slab până la moderat scheletice și bine asigurate cu apă disponibilă.

10


1.2.4. Sinteze staţionale

Vegetația din cadrul Ocolului Silvic Frasin face parte din etajul amestecurilor de fag cu rășinoase, respectiv FM2. Pe formații forestiere arboretele din zona luată în sudiu se grupează astfel:

Amestecuri molid, fag, brad-57% Molideto-brădete-27% Făgete pure montane-9% Molideto-făgete-2% Brădeto-făgete-1% Molidișuri pure-1% Alte formații forestiere-3%

Se observă că în cadrul Ocolului Silvic Frasin se întâlnesc sașe formații forestiere, majoritatea prezentându-se sub formă de amestecuri (57%). În cadrul acestor formații forestiere s-au identificat 29 de tipuri naturale fundamentale de pădure.

Corespunzătoare tipurilor de stațiune, tipurile de pădure existente sunt corespunzătoare și bine proporționate. Criteriile de grupare a unităților staționale în tipuri de stațiuni sunt indicate de însăși definiția tipului de stațiune. Aceste criterii sunt de natură fizico-geografică, ecologică și silvoproductivă.

Teritoriul Ocolului Silvic Frasin se încadrează într-un singur etaj fitoclimatic și anume ”Etajul montan al amestecurilor de molid, brad, fag”. Caracteristicile principale ale acestui etaj fitoclimatic sunt formațiunile sedimentare de tipul flișului grezos și marno-șistos cu intercalații puternice de gresii, temperatura medie anuală în jur de 6˚C, precipitațiile medii anuale cuprinse între 850-900 mm, durata sezonului de vegetație de aproximativ 150 zile și regim eolian caracterizat prin vânturi care frecvent produc rupturi și doborâturi de arbori.

Solurile fac parte din clasele:cambisoluri și luvisoluri. Predominante sunt cambisolurile, în unele cazuri scheletice, superficiale care favorizează destabilizarea ecosistemelor forestiere.

Stațiunile de bonitate superioară ocupă 11014,4 ha din suprafață, cele de bonitate mijlocie ocupă 382,1 ha, iar cele de bonitate inferioară au o pondere nesemnificativă ocupând doar 35,6 ha din suprafață. Diferența dintre bonitatea stațiunilor și productivitatea arboretelor se datorează arboretelor fundamentale neproductive cât si a unor arborete artificiale a căror productivitate din diverse cauze nu este corespunzătoare potențialului stațional.

1.3. Studiul vegetaţiei forestiere

1.3.2. Formaţii forestiere şi tipuri natural fundamentale de pădure

Formațiile forestiere înglobează mai multe tipuri de pădure, din care precizăm: 1.3.1.1-Amestec de rășinoase și fag cu floră de mull (57%) 1.2.1.1-Molideto-brădet cu floră de mull (25%) 4.1.1.1-Făget normal cu floră de mull (8%) 1.1.1.1-Molidiș normal cu Oxalis acetosella (1%) 1.2.1.3-Molideto-brădet cu Oxalis acetosella (1%)

11


1.2.1.4-Molideto-brădet cu floră de mull pe soluri gleizate (1%) 1.2.2.1- Molideto-brădet cu mușchi și Vaccinium myrtillus (1%) 1.2.4.1-Molideto-brădet pe soluri scheletice (1%) 1.3.2.1-Amestec de rășinoase și fag cu Rubus hirtus (1%) 1.4.1.1-Molideto-făget normal cu Oxalis acetosella (1%) 1.4.1.2-Molideto-făget nordic cu Oxaliss acetosella (1%) 2.2.1.1-Brădeto-făget normal cu floră de mull (1%) 4.1.1.4-Făget montan pe soluri schletice cu floră de mull (1%)

Tipul de pădure majoritar este cel notat cu 1.3.1.1-Amestecuri de rășinoase și fag cu floră de mull care deține peste jumătate din suprafața ocolului, fiind de asemenea deosebit de valoros și sub aspectul productivității. Dupa S. Pașcovschi și V. Leandru în cartea ”Tipuri de pădure din R.P. Română”, acest tip de pădure se manifestă prin productivități superioare la toate cele trei specii. Sunt situate la altitudini maxime de circa 1000-1200 m, pe expoziții variate, dar mai ales pe cele însorite, cu înclinații slabe sau moderate, în locuri așezate și ferite de eroziuni.

Arboretele sunt alcătuite din molid, fag, brad care se alfă în proporții aproximativ egale, totuși fagul de la o anumită vârstă ramâne în al doilea etaj de vegetație. Diseminat se mai poate găsi paltinul și ulmul de munte, iar în unele cazuri poate apărea și laricele chiar la nivel de facies stațional. Consistența naturală a arboretelor este de 0,9-1,0, ceea ce dă un plus de productivitate, ea fiind superioară, dar uneori fagul poate rămâne cu o clasă de producție în urma rășinoaselor. Se obțin sortimente valoroase de la rășinoase dar si de la fag. Regenerarea naturală se produce în bune condiții, puieții celor trei specii principale se instalează destul de repede, la fel și ulmul și paltinul. Bineînțeles, această regenerare decurge în mod corespunzător dacă masivele nu rămân închise, deci dacă se execută operațiunile culturale și tăierile de îngrijire la timp. Uneori se observă predominarea netă a fagului în arborete tinere, existând deci o tentință de succesiune către fag.

Subarboretul este reprezentat relativ slab , fiind alcătuit din exemplare de Rubus idaeus (zmeur), Daphne mezereum (tulichină), Lonicera xilosteum (caprifoi), Sambucus racemosa (soc roșu). Pătura ierbacee este puternic dezvoltată, formând uneori un covor continuu, în care predomină Oxalis acetosella, Dryopteris filis-mas (spinarea lupului), Paris quadrifolia (dalac), Rubus hirtus (mur), Mercurialis perennis (brei), Geranium robertianum (năpraznic), Veronica urticifolia (veronică), Pulmonaria rubra (mierea ursului), Lamium galeobdolon (urzică moartă galbenă ), Salvia glutinosa (jaleș cleios), Asperula odorata. Mușchii sunt slab reprezentați.

12


Capitolul 2 – Fundamentarea soluţiilor de împădurire

2.1. Identificarea şi caracterizarea unităţilor de cultură forestieră

Unitatea de cultură forestieră - reprezintă o porţiune de teren omogenă sau cu variabilitate restrânsă din punct de vedere al condiţiilor fizico-geografice, al topoclimatului, solului, substratului litologic şi al vegetaţiei naturale, porţiune pe care urmează a se executa o anumită categorie a lucrărilor de împădurire, adoptându-se tehnologii unice de instalare şi îngrijire a culturilor forestiere. Suprafaţa u.c.f.- ului nu poate fi mai mică de 0,5 ha şi nici nu poate depăşi în mod normal limitele unei parcele (unităţi) amenajistice. Ea poate cuprinde, după caz, parcela întreagă, o porţiune din parcelă (o subparcelă sau un grup de subparcele). Unitatea de cultură forestieră va purta acelaşi cod ca şi parcela .

Fiecare unitate de cultură forestieră are întocmită o fişă de descriere (ataşată în Anexe).

2.2. Situaţia actuală a terenurilor de împădurit

Necesitatea intervenţiei artificiale pentru instalarea culturilor forestiere se impune într-o mare diversitate de situaţii determinate de particularităţile staţionale şi de vegetaţie ale terenurilor de împădurit. Din necesităţi practice s-a procedat la o sistematizare a terenurilor de împădurit în raport cu natura folosinţei lor anterioare, ca şi a specificului vegetaţiei lemnoase în măsura în care este semnalată. S-au diferenţiat patru categorii de terenuri, care includ multitudinea de situaţii ce pot fi întâlnite în cuprinsul fondului forestier şi în care trebuie să se intervină cu lucrări de împăduriri.

Cartarea pe categorii de teren: Potrivit noilor norme tehnice în vigoare, terenurile de

împădurit sau reîmpădurit se încadrează în una din următoarele categorii (***,2000 Norme tehnice

privind compozitii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi de împădurire a terenurilor

degradate):

A) terenuri lipsite de vegetaţie lemnoasă şi anume:

o poieni şi goluri neregenerate din cuprinsul pădurii;

o terenuri preluate în fondul forestier, destinate împăduririi;

o terenuri fără vegetaţie lemnoasă ca urmare a unor calamităţii (incendii,

rupturi şi doborâturi de vânt, zăpadă, uscării în masă ş.a.)

o suprafeţe (parchete) rezultate în urma exploatării prin tăieri rase.

B) terenuri ocupate de arborete necorespunzătoare silvo-biologic şi/sau

economic ce urmează a fi reîmpădurite:

o suprafeţe acoperite de arborete derivate provizorii (mestecănişuri, plopişuri

de plop tremurător, arţărete, cărpinete, teişuri ş.a.)

o terenuri cu arborete slab productive ce nu se pot regenera natural;

o suprafeţe cu arborete în care sunt necesare lucrări de ameliorare în scopul

îmbunătăţirii compoziţiei şi/sau consistenţei.

13


C) terenuri pe care regenerarea naturală este incompletă:

o suprafeţe ocupate cu arborete parcurse cu lucrări de regenerare sub adăpost

având porţiuni neregenerate sau regenerate cu specii neindicate în compoziţia

de regenerare, cu seminţiş neutilizabil, vătămat etc;

o teritorii ocupate cu arborete parcurse cu tăieri de crâng simplu, cu porţiuni

neregenerate în care este indicată introducerea unor specii valoroase.

D) alte terenuri şi anume:

o terenuri în care sunt necesare completări în plantaţii, semănături şi butăşiri

directe;

o terenuri aflate în folosinţă temporară la alţi deţinători şi reprimite în fondul

forestier spre a fi împădurite (terenuri decopertate de stratul de sol, halde

industriale, menajere etc)

Încadrarea suprafeţelor ce necesită intervenţii pentru instalarea culturilor pe categorii de terenuri de împădurit, reîmpădurit este necesară, pentru că trebuiesc luate în considerare în stabilirea diferenţiată a lucrărilor de pregătire a terenului şi a solului, de alegere a speciilor, a metodelor de instalare a noului arboret, de îngrijire a culturilor până la realizarea stării de masiv. Pentru încadrarea corectă a fiecărei unităţi amenajistice în categoria corespunzătoare stării actuale a terenului de împădurit, s-au analizat datele din descrierea parcelară completate cu date obţinute observaţii proprii efectuate pe teren.

Tabelul 2.1

Încadrarea u.c.f.-urilor pe categorii de terenuri de împădurit

Nr. Crt

Categorii de teren de împăduritCategoria de teren

U.c.fSuprafața

Ha %

1Terenuri lipsite de vegetație lemnoasă-poieni si goluri

neregenerate din cuprinsul păduriiA1 45C 2.5 9.16

2Terenuri lipsite de vegetație lemnoasă-poieni si goluri

neregenerate din cuprinsul păduriiA1 45D 3.2 11.72

3Terenuri lipsite de vegetație lemnoasă-

suprafețe(parchete) rezultate în urma exploatării prin tăieri rase

A4 43C 3.5 12.82

4Terenuri lipsite de vegetație lemnoasă-

suprafețe(parchete) rezultate în urma exploatării prin tăieri rase

A4 44H 0.9 3.30

Total(categoria A) 10.1 37.00

5

Terenuri ocupate de arborete necorespunzătoare silvo-biologic și/sau economic ce urmează a fi reîmpădurite-

suprafețe acoperite cu arborete derivate provizorii(mestecănișuri)

B1 47D 3.7 13.55

6


terenuri cu arborete slab productive ce nu se pot regenera natural

B2 41A 2.9 10.62

14


7


terenuri cu arborete slab productive ce nu se pot regenera natural

B2 42A 4.6 16.85

8

Terenuri ocupate de arborete necorespunzătoare silvo-biologic și/sau economic ce urmează a fi reîmpădurite-suprafețe cu arborete în care sunt necesare lucrări de ameliorare în scopul îmbunătățirii compoziției și/sau

consistenței

B3 46F 1.4 5.13

9

Terenuri ocupate de arborete necorespunzătoare silvo-biologic și/sau economic ce urmează a fi reîmpădurite-suprafețe cu arborete în care sunt necesare lucrări de ameliorare în scopul îmbunătățirii compoziției și/sau

consistenței

B3 48E 0.8 2.93

Total(categoria B) 13.4 49.08

10Terenuri în care sunt necesare completări în plantații,

semănături și butăsiri directeD1 42E 1.7 6.23

11Terenuri în care sunt necesare completări în plantații,

semănături și butăsiri directeD1 44I 2.1 7.69

Total(categoria D) 3.8 13.92Total general 27.3 100

Din Tabelul 2.1 rezultă că aproximativ 50% dintre terenuri se află în categoria B, mai exact 49,08%. In proporție mai mică, 37,00%, sunt încadrate terenurile din categoria A și doar 13,92% se află în categoria D.

2.3. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei cu lucrări de împădurire

În cuprinsul fondului forestier sunt numeroase cazurile în care intervenţiile pe cale artificială pentru instalarea pădurii apar ca unică soluţie (ex: poienile). De asemenea, intervenţia artificială se impune în cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare naturală în scopul realizării desimii optime pe întreaga suprafaţă şi a ameliorării structurii compoziţionale a viitoarelor culturi forestiere.

Pentru determinarea eficienţei economice a investiţiilor în asemenea lucrări s-a făcut o analiză comparativă a indicatorilor producţiei, productivităţii şi calităţii arboretului existent cu cei corespunzători unui arboret cu caracteristici structurale normale, aparţinând însă tipului natural fundamental de pădure propriu staţiunii respective.

O analiză comparativă s-a făcut pentru ucf-urile în care se efectuează lucrări de refacere sau substituire, datele obţinute servind atât la evidenţierea oportunităţii intervenţiei cu lucrări de împăduriri (ce pot fi costisitoare) cât şi în finalul proiectului, după analiza economică privind costul lucrărilor de împădurire, la eficienţa lucrărilor proiectate. Analiza comparativă a celor două tipuri de arboret de referinţă şi existent este redată în tabelul 2.2, efectul economic fiind pus în evidenţă prin sporul de biomasă obţinut. Această comparaţie va fi folosită şi în cadrul eşalonării cu lucrări de regenerare, pentru diferenţierea urgenţelor de regenerare pentru suprafeţele în care se execută refaceri şi substituiri.

15


În funcţie de diferenţa dintre creşterea medie şi cea curentă se poate diferenţia: urgenţa I – diferenţe mai mari de 7 m3/ha, urgenţa a II-a – între 4 si 7 m3/ha şi urgenţa a III-a sub 4 m3/ha.

Tabelul 2.2.

Efectul economic al intervenţiei cu lucrări de împădurire, redat prin sporul de biomasă rezultat din analiza comparativă între arboretul existent şi cel de referinţă

Nr. Crt

u.c.f

Arboret existent Arboret de referințăSpor de biomasă

Com

pozi

ția

Pro

veni

ența

Con

sist

ența

Vâr

sta(

ani)

CL

P

Pro

ducț

ia to

tală

(m

3 /ha)

Cr.

cure

ntă

Cc

(m3 /h

a)C

ompo

ziți

a

Vâr

sta(

Ani

)

CL

P

Pro

ducț

ia to

tală

(m

3 /ha) Cr. Medie (Cm)

Pro

ducț

ia

(dif

eren

ța)

Cm

-Cc

Vârsta(ani) m3/ha

1 41A

7Fa

3Br

RN 0.4 90 2 634 4.27F

a3B

r90 1 705 100 9.4 71 5.2

2 42A

6Mo

3Br

1Fa

RN 0.5 110 2 736 5.1

6Mo

3Br

1Fa

110 1 837 120 13.7 101 8.6

3 47D

10M

e

NEC 0.7 60 2 462 5.6

7Mo2

Br1

Fa

60 1 972 120 16.7 510 11.1

In cadrul tabelului 2.2 s-a făcut o analiză comparativă a u.c.f-urilor în care se exectută refaceri și substituiri. Din valorile obținute rezultă că u.c.f-ul 41A face parte din urgența II iar u.c.f-urile 42A și 47D fac parte din urgența I, fiindcă diferența dintre creșterea medie și creșterea curentă este mai mare de 7m3/ha.

2.4. Eşalonarea intervenţiilor cu lucrări de regenerare artificială în u.c.f.-uri

Planificarea lucrărilor de împădurire se va întocmi pentru o perioadă de 3, 5 sau 10 ani, în funcţie de numărul de u.c.f.-uri. În cazul de față planificarea lucrărilor s-a intocmit pe o perioadă de 10 ani. La întocmirea planului privind eşalonarea lucrărilor de regenerare se va ţine seama pe de o parte de categoriile de teren împădurit în care au fost încadrate suprafeţele ce necesită intervenţia artificială şi pe de altă parte, de rezultatele obţinute din analiza comparativă a celor două categorii de referinţă.

La planificarea suprafeţelor pentru împădurire se au în vedere următoarele priorităţi:1. Suprafeţe ocupate de seminţiş (instalat natural sau artificial) cu o densitate

necorespunzătoare.2. Suprafeţe ocupate de arborete supuse tratamentului tăierilor rase, arborete calamitate.

16


3. Suprafeţe lipsite de pădure (poieni, enclave) prevăzute a fi împădurite, dacă luarea lor în considerare nu ar duce la creşterea exagerată a suprafeţei lucrărilor de împădurire din anul respectiv.

4. Terenuri ocupate cu arborete degradate, slab productive ţinându-se seama de analiza comparativă.

5. Arborete cu consistenţă subnormală, încadrate în grupa a-II-a funcţională, cu stare bună de vegetaţie, aflate la vârste relativ tinere (nuieliş-păriş). Arborete degradate sub raportul consistenţei din grupa I-a funcţională, indiferent de vârstă.

6. Suprafeţe ocupate de arborete slab productive (avansat degradate sub raportul consistenţei sau/şi derivate) tot pe baza analizei comparative. Luând în considerare priorităţile enunţate se trece efectiv la elaborarea planului de regenerare, cu precizarea anului în care se va interveni în perioada de timp stabilită. La stabilirea pe ani a suprafeţei efective din suprafaţa totală a unităţii amenajistice, pe care se vor efectua lucrările de împădurire, trebuie să se ţină seama dacă tehnologic acţiunea de împădurire se va desfăşura în 2-3-etape . Astfel de situaţii sunt frecvent întâlnite în cazul când unele specii din compoziţia de împădurire (Br, Fa) se recomandă a fi instalate sub adăpost, deci înainte de finalizarea lucrărilor de exploatare cu 2-4 ani, celelalte specii urmând a fi introduse prin plantaţii după eliberarea terenului de materialul lemnos. Stabilirea suprafeţei efective a împăduririi în prima etapă rezultă prin înmulţirea suprafeţei totale cu ponderea procentuală de participare în compoziţia de împădurire a speciei sau speciilor prevăzute a fi instalate cu anticipaţie. Suprafaţa de parcurs în a doua etapă va fi stabilită prin diferenţă din suprafaţa totală, iar anul executării lucrărilor de regenerare se va preciza în funcţie de perioada considerată optimă în care puieţii instalaţi în prima etapă ar necesita protecţia arboretului existent.

Periodicitatea intervenţiilor etapizate va fi, în principiu, de 4 - 6 ani una faţă de cealaltă, perioadă de timp considerată suficientă pentru realizarea stării de masiv în cultura instalată în prima etapă anterioară. Tot în mai multe etape se intervine atunci când se adoptă tratamentul tăierilor rase la molidişuri în cazul unor parcele cu suprafaţă mare.

Tabelul 2.3 prezintă eșalonarea intervențiilor lucrărilor de împădurire artificială în cadrul u.c.f-urilor. Pentru această eșalonare s-a ținut cont de analiza comparativă (Tabelul 2.2) și de natura situației u.c.f-ului respectiv. Suprafațele anuale de împădurit sunt aproximativ egale.

17

Tabelul 2.3 Eşalonarea intervenţiilor lucrărilor de împădurire artificială în cadrul u.c.f.-urilor

Nr. Crt u.c.f Suprafața (ha)

Categorii de

terenuri

Suprafața efectivă (ha) de parcurs cu lucrări de împădurire în anul

2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 20221 45C 2.5 A1 0.83 0.83 0.83 2 45D 3.2 A1 1.07 1.07 1.07 3 43C 3.5 A4 1.17 1.17 1.174 44H 0.9 A4 0.45 0.45 5 41A 2.9 B2 0.97 0.97 0.976 42A 4.6 B2 1.53 1.53 1.53 7 47D 3.7 B1 1.23 1.23 1.23 8 42E 0.68 D1 0.68 9 44I 1.05 D1 1.05

10 46F 0.84 B3 0.42 0.42 11 48E 0.4 B3 0.40

Total 24.27 2.76 2.76 2.76 2.13 2.32 2.32 2.35 2.58 2.14 2.14


Capitolul 3 – Stabilirea soluţiilor tehnice de instalare a culturilor forestiere

În acest capitol se stabilesc intervenţiile artificiale pe categorii de lucrări de împădurire, se

aleg speciile pentru acţiunea de împădurire, se alcătuiesc compoziţiile de regenerare şi de

împădurire, se stabilesc metodele şi procedeele de împădurire, se proiectează schemele de

împădurire, se precizează modalităţile de pregătire a terenului şi solului, necesarul de material de

împădurit şi epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie.

3.1 Generalităţi

Regenerarea arboretelor, ca proces de asigurare a continuităţii arboretelor, a perenităţii pădurilor, se poate realiza prin două metode: regenerarea naturală şi regenerarea artificială.

Este in majoritate acceptată ideea că regenerarea naturală asigură constituirea unor arborete foarte valoroase, cu o productivitate ridicată şi un inalt grad de stabilitate, ce işi exercită cu maximă eficienţă funcţiile atribuite. In baza acestei concepţii, principiile de gospodărire raţională a pădurilor recomandă, in mod justificat, aplicarea tăierilor bazate pe regenerarea naturală in toate cazurile in care acest lucru este posibil.

Totuşi, sunt anumite cazuri care reclamă folosirea regenerării artificiale ca ultimă posibilitate de perpetuare a generaţiilor de arbori. In continuare vor fi prezentate aceste cazuri care, prin diverse condiţii staţionale, fizico-geografice sau chiar prin particularităţi socio-economice, impun ca regenerarea pădurii să se realizeze printr-o metodă mai puţin agreată, mai precis prin regenerarea artificială.

In general, regenerarea artificială e cel mai des utilizată in cazul arboretelor cărora li s-a aplicat tratamentul tăierilor rase care reclamă intervenţia cu reimpăduriri cat mai urgentă. Tăierile rase pot fi preferate uneori din punct de vedere economic, datorită faptului că tăierile concentrate implică costuri de exploatare mai mici dar cateodată pot avea şi o justificare de ordin silvicultural: in molidişuri, de exemplu, se doreşte să nu se extragă treptat arboretul pentru a nu-l expune doboraturilor provocate de vant. Regenerarea artificială a acestor arborete permite pădurii să revinărapid in vechiul amplasament pentru a-şi exercita funcţiile eco-protective.

Intervenţii la fel de rapide se impun şi in cazul arboretelor calamitate natural prin incendii, doboraturi provocate de vant sau rupturi cauzate de zăpadă, atacuri de insecte etc. In ambele din cele două cazuri mai sus amintite regenerarea artificială este singura alternativă aflată la indemana silvicultorilor şi care oferă posibilitatea reintroducerii rapide a pădurii pe terenul pe care ea a mai existat dar a dispărut in urma unei intervenţii artificiale de exploatare sau naturale cu caracter de calamitate.

O altă situaţie ce reclamă intervenţia artificială ar fi problema instalării vegetaţiei forestiere acolo unde ea lipseşte, unde se pune de fapt problema creării pădurii şi nu a regenerării ei. Acesta ar fi cazul poienilor, enclavelor, terenurilor degradate din afara zonei forestiere sau a terenurilor avansat degradate din sectorul agricol ce urmează a fi integrate in circuitul productiv forestier, pentru care impădurirea reprezintă o alternativă viabilă de valorificare superioară a terenului.

Avand in vedere că nevoile de lemn ale economiei şi in general ale societăţii sunt in creştere, silvicultorii urmăresc nu doar extinderea fondului forestier ci şi creşterea productivităţii arboretelor ce fac parte din acesta.

In vederea creşterii productivităţii arboretelor se acţionează pe foarte multe căi. Una din primele astfel de modalităţi priveşte principiul potrivit căruia un arboret, prin asortimentul de specii,trebuie să valorifice complet potenţialul productiv al staţiunii. In baza acestui fapt, o mare importanţă se acordă regenerărilor artificiale ce vizează arboretele degradate, brăcuite, derivate, care nu corespund din punctul de vedere al cantităţii şi calităţii producţiei lor.

19


Regenerarea naturală a acestor arborete este foarte greu de realizat (datorită consistenţei scăzute, inţelenirii solului, vitalităţii scăzute etc.) iar uneori nici nu este dorită păstrarea aceluiaşi asortiment de specii care şi-a dovedit incapacitatea productivă. Regenerarea artificială este facilă şi permite introducerea de noi specii care să valorifice la maxim potenţialul staţiunii şi să ofere o producţie cantitativ şi calitativ superioară.

O altă modalitate ce urmăreşte creşterea productivităţii in sectorul forestier presupune infiinţarea unor culturi forestiere specializate cu rol principal de producţie. Chiar dacă aceste culturiintensive de tip industrial nu corespund criteriilor ecologice specifice unui ecosistem forestier, fiinddeparte de a fi considerate un ţel al silviculturii, ele răman un mijloc de satisfacere rapidă a unor cereri crescute de materie primă pentru unele industrii. Şi in acest caz regenerarea artificial reprezintă singura modalitate de instalare a unor astfel de culturi, in care de regulă sunt utilizaţi indivizi genetic superiori care răspund foarte bine exigenţelor impuse se specificul culturii.

De altfel regenerarea artificială, in general, este singura modalitate de introducere in ecosistemul forestier a unor populaţii sau indivizi cu caracteristici genetice noi sau chiar superioare in unele cazuri, care reduc efectele negative ale consangvinizării in populaţiile de arbori.

Intervenţia artificială poate uneori să aibă un caracter parţial, regenerarea in ansamblu avand, in acest caz, un caracter mixt. Putem vorbi despre un caracter parţial al regenerării artificiale atunci cand se intervine intrun arboret care a fost supus tăierilor specifice regenerării naturale, in scopul realizării desimii optime pe intreaga suprafaţă. De asemenea, in acelaşi context, intervenţia ce urmăreşte reglarea structurii compoziţiei viitorului arboret folosind regenerarea artificială are un caracter parţial. Un ultim aspect legat de acest caracter parţial vizează posibilitatea introducerii artificial intr-un arboret regenerat natural a unor specii deosebite, care să ridice valoarea arboretului.

In aceste cazuri prezentate anterior, regenerarea artificială, chiar dacă nu este folosită integral pe toată suprafaţa ci doar parţial in zonele in care se doreşte a se interveni, completează, ajută şi ridică valoarea regenerării naturale, totul in scopul obţinerii unui arboret care să corespundăexigenţelor staţiunii şi să valorifice cat mai bine potenţialul ei productiv.

In concluzie folosirea regenerării artificiale este motivată de cazuri in care alte soluţii sunt imposibil sau dificil de realizat din cauze de ordin silvicultural, staţional sau economic. De asemenea, atunci cand reuşita regenerării impune realizarea acesteia cat mai urgent sau cand se doreşte schimbarea asortimentului de specii a unui arboret, regenerarea artificială va putea fi luată in considerare in mod complet justificat.(Palaghianu, C. – Procedee şi tehnici de regenerare artificială, Suceava, 2003)

3.2 Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împădurire

Pentru fiecare u.c.f. în parte se stabilește categoria de lucrări de împădurire în funcție de

caracteristicile u.c.f-ului și a categoriilor de împădurire (Tabelul 3.1).

Categorii de lucrări de împădurire

În funcţie de natura intervenţiei se diferenţiază următoarele categorii de lucrări de împădurire :

a. Împăduririle propriu-zise reprezintă instalarea culturilor pe terenurile pe care pădurea nu a existat, sau de pe care aceasta a fost înlăturată de multă vreme. Aceste lucrări se execută pe terenurile din grupa A:

a1- Poieni şi goluri din cuprinsul fondului forestier a2- Terenuri scoase temporar din fondul forestier şi folosite în alte sectoare economice, care

apoi se reprimesc pentru împădurirea3- Terenuri din afara fondului forestier

20


b. Reîmpăduriri. Operaţia de reîmpădurire presupune instalarea de noi culturi forestiere pe terenuri ocupate de păduri care urmează a fi înlăturate, iar instalarea noilor culturi se poate face după înlăturarea pădurii sau chiar înainte. În raport cu perioada intervenţiei se disting următoarele categorii:

b1- Reîmpăduriri propriu-zise - lucrări prin care se urmăreşte instalarea pe cale artificială a unor arborete cu structură normală, instalate pe terenuri cu soluri forestiere nealterate, iar compoziţia noilor culturi va fi identică sau apropiată de cea a arboretelor pe care le înlocuiesc. Asemenea lucrări se execută ca şi la lucrările de împăduriri propriu-zise în terenurile din categoria A. Aici avem :

b11- Reîmpăduriri în urma tăierilor rase concentrate, executate în arborete cu structură normală, ajunse la exploatabilitate şi care sunt supuse în mod obişnuit acestui tip de tratament.

b12- Reîmpăduriri în locul calamităţilor recente.Reinstalarea vegetaţiei forestiere pe terenurile ocupate în prezent cu arborete degradate se

face prin lucrări de refacere şi substituire, presupunând înlăturarea totală a vechiului arboret.b2- Refaceri - presupun reinstalarea vegetaţiei forestiere pe cale artificială pe terenuri

ocupate de arborete cu productivitate scăzută, având o stare de vegetaţie nesatisfăcătoare ca urmare a degradării consistenţei corelată frecvent şi cu regenerări repetate din lăstari. Particularitatea acestor lucrări este menţinerea compoziţiei actuale. Lucrările de refacere se execută pe terenuri încadrate în categoria B:

b21- arborete situate în staţiuni de productivitate mijlocie sau superioară pentru speciile pe care le conţin, în cazul în care sunt arborete degradate, a căror consistenţă este între 0,1-0,3, indiferent de vârstă sau arborete brăcuite, c= 0,4-0,6, care se apropie de vârsta exploatabilităţii.

b22- arborete provenite din lăstari, alcătuite din specii valoroase în stare lâncedă de vegetaţie, incapabile să se regenereze pe cale naturală, pentru care se adoptă modalitatea de conversiune prin refacere.

b23- refacerea arboretelor degradate de plop, salcie din luncile Dunării şi a celor din luncile interioare.

b24- arborete afectate de atacuri de insecte sau de fenomene de uscare în masă.b3- Substituirile presupun reinstalarea vegetaţiei forestiere pe terenurile ocupate în prezent

cu arborete de valoare economică scăzută, dar având origine naturală, arborete alcătuite din specii cu potenţial biologic redus, cum sunt arboretele derivate, instalate în condiţii puţin favorabile dezvoltării lor. Particularitatea esenţială a substituirii constă în faptul că prin intervenţie se schimbă compoziţia arboretului existent. Aceste lucrări se execută tot în terenuri din categoria B:

b31- arborete de origine naturală, aparţinând tipurilor de pădure derivate, alcătuite din specii secundare (sp. pioniere – Me, Pl ; amestecuri de Ca, Te);

b32- arborete de origine naturală alcătuite din salcie şi plopi indigeni situate în staţiuni apte pentru plopi euramericani;

b33- tufărişuri alcătuite din specii arbustive;b34- arborete de origine artificială de stejar pedunculat cu stare lâncedă de vegetaţie instalate

în condiţii staţionale improprii (apte ptr. gârniţă sau cer); b35- arborete slab productive de salcâm instalate pe soluri cu textură grea, uscate,

superficiale, scheletice, cu efervescenţă la suprafaţă sau pe soluri expuse la înmlăştinare.c. Completările - se diferenţiază în funcţie de stadiul de dezvoltare al culturilor existente, de

consistenţa şi starea de vegetaţie. Completările sunt lucrări de împădurire aplicate parţial în

21


cuprinsul terenului de împădurit cu menţinerea vegetaţiei lemnoase existente. Ele se execută în culturile tinere (faza seminţiş – desiş) rezultate din regenerări naturale sau artificiale parţiale (în golurile rămase neregenerate). Se execută în terenuri din categoria C sau D:

c1- suprafeţe ocupate cu arborete parcurse cu tăieri de regenerare sub adăpost şi incomplet regenerate;

c2- suprafeţe regenerate natural ocupate de seminţişuri cu consistenţă nesatisfăcătoare;c3- suprafeţe regenerate natural sau artificial în care există porţiuni cu seminţişuri

neutilizabile, vătămate sau dispărute;c4- suprafeţe ocupate de arborete de crâng simplu regenerate incomplet în care urmează să se

facă completări în goluri. d. Ameliorările sunt lucrări de împădurire cu caracter parţial ce se execută pe terenuri

ocupate de regulă de arborete tinere sau de vârste mijlocii (nuieliş - codrişor), cu consistenţă subnormală, cu soluri înţelenite şi stare lâncedă de vegetaţie (în categoria de terenuri B). Pentru a redresa situaţia acestora sunt necesare lucrări de completare în goluri cu specii arborescente sau la nevoie cu specii arbustive.

d1- arborete rărite din grupa I funcţională, indiferent de vârstă la care nu este permisă refacerea sau substituirea;

d2- arborete din grupa a II- a funcţională, cu consistenţă subnormală sau brăcuite, aflate la vârste tinere, la care nu se justifică din punct de vedere economic refacerile sau substituirile

d3- completări întârziate efectuate în arborete ce au depăşit faza de desiş şi sunt afectate de diferite fenomene de degradare (calamităţi, doborâturi, incendii).

Tabelul 3.1

Natura lucrărilor de împăduriri în funcţie de categoria de teren de împădurit şi ponderea lor în suprafaţă

Nr.crt u.c.fCategoria de teren

împădurit

Natura lucrărilor de împăduriri Semințiș

utilizabil (% din

suprafață)

Suprafața(ha) Ponderea din

suprafața totală (%)

Denumire Cod Totală Efectivă

1 45C A1Impăduriri propiu-zise

A1 - 2.5 2.5 9.16

2 45D A1Impăduriri propiu-zise

A1 - 3.2 3.2 11.72

Total pe categorie 5.7 5.7 20.88

3 43C A4Reîmpăduriri propiu-zise

B11 - 3.5 3.5 12.82

4 44H A4Reîmpăduriri propiu-zise

B11 - 0.9 0.9 3.30

Total pe categorie 4.4 4.4 16.125 41A B2 Refaceri B21 - 2.9 2.9 10.626 42A B2 Refaceri B21 - 4.6 4.6 16.85

Total pe categorie 7.5 7.5 27.477 47D B1 Substituiri B31 - 3.7 3.7 13.55

Total pe categorie 3.7 3.7 13.55

22


8 42E D1 Completări C2 - 1.7 0.68 6.239 44I D1 Completări C2 - 2.1 1.05 7.69

Total pe categorie 3.8 1.73 13.9210 46F B3 Ameliorări D2 - 1.4 0.84 5.1311 48E B3 Ameliorări D1 - 0.8 0.4 2.93

Total pe categorie 2.2 1.24 8.06Total general 27.3 24.27 100

3.3 Alegerea speciilor pentru împădurire şi justificarea lor silvo-economică

Intervenţia artificială pentru regenerarea pădurii urmăreşte înfiinţarea de culturi valoroase sub raportul producţiei de biomasă şi al calităţii lemnului, caracterizate prin stabilitate, capacitate ridicată de autoreglare şi autoprotecţie împotriva factorilor dăunători, astfel încât să-şi poată îndeplini la parametri superiori funcţiile de producţie şi protecţie atribuite.

Pentru atingerea acestor deziderate problema fundamentală în proiectarea lucrărilor de împădurire o constituie alegerea speciilor. Principiul esenţial care stă la baza rezolvării acestui aspect constă în realizarea unei depline concordanţe între cerinţele ecologice ale speciei de introdus şi particularităţile staţionale ale terenului de împădurit. Întrucât ansamblul condiţiilor fizico-geografice şi de vegetaţie forestieră constituie un indicator preţios al caracteristicilor ecologice, la alegerea speciilor se va ţine seama în primul rând de încadrarea terenului de împădurit în marile unităţi de relief şi etaje naturale de vegetaţie.

Pentru nevoile practice, pe baza studiilor, în cadrul etajului de vegetaţie s-au diferenţiat ansambluri de staţiuni - vegetaţie, reprezentând grupe de tipuri de staţiuni şi de pădure, ecologic echivalente denumite convenţional grupe ecologice. La constituirea grupelor ecologice (114 grupe ecologice) s-au avut în vedere condiţiile de climă, relief, substrat, sol, ape supra şi subterane, condiţiile caracterizate printr-un înalt grad de omogenitate care să permită aplicarea aceloraşi măsuri silvotehnice de regenerare a pădurilor sau de împădurire.

Fiecare grupă ecologică cuprinde de regulă mai multe tipuri de staţiuni şi de pădure, fiind respectat principiul ca un tip de pădure să apară numai într-o grupă ecologică. Încadrarea pe grupe ecologice a fiecărui UCF se va face în funcţie de tipul de pădure şi numai în lipsă se va apela la caracteristicile staţionale ale terenului de împădurit (doar în lipsa tipului de pădure se alege grupa ecologică în funcţie de tipul de staţiune).

Principii silvico-tehnice în alegerea speciilor : promovarea cu precădere a speciilor autohtone cu valoare economică ridicată şi

repede crescătoare în staţiuni de bonitate mijlocie şi superioară folosirea speciilor principale în primul rând în cadrul arealului lor natural de

vegetaţie, extinderea în afara arealului făcându-se cu mult discernământ crearea de culturi stabile alcătuite din specii compatibile din punct de vedere

ecologic evitarea introducerii unor specii delicate în staţiuni în care există factori limitativi

pentru aceste specii

23


fortificarea arboretelor de molid împotriva doborâturilor de vânt sau rupturilor de zăpadă prin extinderea în etajul molidului a laricelui, zâmbrului, fagului, paltinului

introducerea speciilor secundare şi arbustive în măsura în care regenerarea lor naturală nu este asigurată şi există pericolul înţelenirii solului

utilizarea în proporţie mai mare a speciilor arborescente şi arbustive producătoare de fructe sau seminţe preferate de vânat, comestibile sau solicitate în alte domenii economice

Clasificarea speciilor din compoziţia de regenerare în funcţie de rolul atribuit:

În cadrul unui arboret, speciile pot fi:

principale: specii arborescente, de mărimea I, capabile să se situeze întotdeauna în plafonul superior, având funcţie principală de producţie. Aceste specii contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor urmărite.a) de bază – desemnează specia din compoziţia arboretului cu proporţia cea mai mare sau care are lemnul de cea mai bună calitate

b) de amestec - celelalte specii principale (cu ponderea de participare mai mică – 20-30%);

secundare (de stimulare, de împingere, de ajutor): specii, de regulă, de mărimea a doua (sau chiar a treia) ce formează cel mai adesea un al doilea etaj de vegetaţie şi stimulează creşterea speciilor principale, având însă şi un rol protectiv şi desigur unul economic.de protecţie şi ameliorare a solului: reprezentate în general prin arbuşti ce îndeplinesc funcţiile definite chiar de încadrarea acestora.

În cadrul lucrărilor de împădurire, speciile principale de bază folosite au fost: molidul (Picea abies) în proporție foarte mare dar si fagul (Fagus sylvatica) in cadrul unor u.c.f-uri.

MOLID (Picea abies)CARACTERE MORFOLOGICESpecie indigenă de mărimea a I-a, molidul atingând frecvent 30-40 m înălţime, excepţional 60 m, şi până la 2 m diametru.Înrădăcinarea este trasantă, astfel încât molidul poate vegeta pe soluri superficiale, stâncoase, dar îi conferă o slabă rezistenţă la vânt. Ce regulă generală, molidul are un sistem radicelar cu o mare plasticitate ecologică, în funcţie de regimul hidrologic, substrat, temperatura soluluiTulpina este dreaptă, cilindrică cu elagaj destul de greoi.Scoarţă brun-roşcată, uneori cenuşie, netedă numai la început, în tinereţe se desface în solzi subţiri pergamentoşi, iar la bătrâneţe formează un ritidom roşu-brun cu solzi oarecum rotunjiţi şi concavi (“sticle de ceas”), cu fundul crăpăturilor roşcat; scoarţa conţine 6-18% tanin.Lemnul fără duramen evident, mai alb decât la brad, este moale, uşor, rezistent, superior calitativ celui de brad; în anumite staţiuni apare aşanumitul “lemn de rezonanţă” cu calităţi tehnologice deosebite.Coroana este piramidal-conică până la vârste înaintate, fapt ce determină deosebirea de brad de la distanţă; ramurile sunt dispuse verticilat pe trunchi, iar cele din mugurii proventivi sunt aşezateneregulat între verticile.

24


Lujerii sunt glabri sau rar pubescenţi, bruni-roşiatici sau gălbui roşiatici presăraţi cu proeminenţe decurente (pe care se inseră acele) ce dau un aspect brăzdat, zgrăbunţos.Muguri nerăşinoşi, cei terminali conici, cei laterali ovoizi.Frunze aciculare, persistente, 1-2.5 cm, rigide, ascuţite, uşor încovoiate, tetramuchiate, cu secţiune rombică, verzi închis; durează 4-7 ani, iar după uscare cad imediat, pe lujer rămânând urmele perniţelor proeminenteFlori unisexuat monoice, cele mascule sunt sub formă de amenţi, au 2-3 cm, sunt gălbui roşiatici, împrăştiate uniform în toată coroana şi produc o mare cantitate de polen; conuleţele femele sunt roşii-carmin sau galben-verzui, erecte, se formează în partea superioară a coroanei din mugurii terminali ai ramurilor laterale; molidul înfloreşte în aprilie-iunie, în funcţie de mersul vremii şi etajul fitoclimatic.Conurile sunt de 10-15 cm, verzi sau roşii în tinereţe, la coacere brune, pendente, cu solzi persistenţi necăzători, subţiri, romboidali, cu vârful trunchiat, emarginat sau chiar încreţit; bracteile sunt neevidente, mici şi lipite de baza solzului.Seminţele au 4-5 mm, sunt brune închis, fără pungi de răşină, cu o aripioară de 12-16 mm de care se desprind uşor; seminţele sunt prinse în aripioară ca într-o linguriţă. La 1 kg intră circa 150 000 seminţe.Maturaţia este anuală, prin octombrie, iar după coacere solzii se depărtează şi eliberează seminţele. Conurile cad întregi mult mai târziu.Maturitatea la 30 ani izolat şi la 60 ani în masiv.Periodicitatea fructificaţiilor este, obişnuit, 3-4 ani, iar în regiunile înalte 7-8 ani. Puterea germinativă este de 70-80%, cu păstrarea acesteia până la 4 ani.Creşterile sunt încete în primii ani (5-6 cm în primul an), de la 8-10 ani devenind foarte active; în condiţii staţionale bune, la 120 ani produce 16 m3/an/ha.Longevitate până la 600 ani, fiind mai puţin longeviv decât bradul.AREAL

Arealul general al molidului este exclusiv european, mai întins decât al bradului, cu un contur foarte neregulat, apărând în următoarele massive muntoase central şi est europene: Alpi, Jura, Vosgi, Pădurea Neagră, Harz, Carpaţi, Alpii Dinarici, Rhodopi. Lipseşte din Pirinei şi Apenini. Din Alpi urcă în Scandinavia, spre nord-est merge până în regiunea Cazan unde se întâlneşte cu Picea obovata, coboară spre Carpaţi (evită zonele stepei ruseşti de la nord de Marea Neagră); se întinde de-a lungul Alpilor Dinarici, apare insular în munţii Apuseni şi Balcani; în nordul arealului devine arbore de câmpie. În nordul continentului este zona majoritară a arealului: Scandinavia şi nordul Rusiei.

În România molidul este specie montană şi subalpină, constituind subzona fitoclimatică a molidului. El ocupă 22% din suprafaţa fondului forestier (peste 1 milion de hectare) şi apare în întregul lanţ carpatic, cu excepţia Semenicului, Almăjului, Locvei. Limita superioară altitudinală în Carpaţii Orientali este de 1500-1550 m, în partea nordică, iar în Carpaţii Meridionali este de 1700-1750 m, max. 1860 m în Munţii Sebeşului (coincide cu limita superioară a pădurii). Ca arbore izolat (port în drapel) urcă la 2000 m în munţii Rodnei şi Călimani. Maximum de extindere îl înregistrează în Carpaţii Orientali, unde apare concentrat în partea nordică şi pe clina transilvăneană. Limita inferioară de apariţie a molidului este la (600) 700-800 m în Carpaţii Orientali şi 900-1000 m în Carpaţii Meridionali. În lanţul vulcanic Călimani-Harghita, atinge altitudinea minimă (500 m în nordul Moldovei, 538 m la Gurghiu). Creşterile maximale din punct de vedere zonal le înregistrează

25


pe valea Bistriţei, la Tulgheş, Broşteni, Cârlibaba, Ciuc, unde molidul îşi manifestă caracterul de specie pionieră, având pe alocuri caracter invadant.CERINŢE ECOLOGICE

Molidul este o specie continentală, montană şi subalpină, de climat rece şi umed. Este mai puţin pretenţios decât bradul, dar mai exigent decât pinul silvestru, fiind sensibil la secetă, în special în primii 2-3 ani. Se poate instala şi pe soluri cu exces de umiditate, în turbării, dar are o stare de vegetaţie lâncedă. Faţă de sol,molidul este puţin pretenţios, preferând soluri nisipo-lutoase, slab scheletice, afânate, mijlociu profunde, reavene, moderat acide; se dezvoltă şi pe podzoluri foarte acide cu condiţia să fie afânate şi cu umiditate suficientă, iar pe solurile uscate are o dezvoltare slabă. Are un temperament de semiumbră, rezistând sub masiv până la 20- 30 ani, însă îşi reactivează greu creşterea. Litiera molidului se descompune foarte greu şi parţial, dă naştere la humus brut, acidificând solul, fapt ce determină crearea unui fitoclimat intern caracteristic acestei specii. Dat fiind faptul că molidul este o specie cosmopolită (areal întins), el are o largă plasticitate ecologică, fiind adaptată la diferite condiţii de mediu prin intermediul a numeroase rase climatice locale şi ecotipuri.

FAG (Fagus sylvatica)

CARACTERE MORFOLOGICEArbore indigen de mari dimensiuni, depăşind frecvent 40 m în înălţime şi 1 m în diametru.Înrădăcinarea în primii 5-6 ani este pivotantă, apoi fasciculată cu ramificaţii laterale mult întinse la suprafaţă din care se dezvoltă rădăcini ce pătrund adânc în sol, constituindu-se într-un element de rezistenţă în calea vântului; ancorarea este asigurată şi prin concreşterea rădăcinilor între arborii vecini.Tulpina în masiv dreaptă, cilindrică, bine elagată.Scoarţa netedă, cenuşie, cu pete mari albicioase care sunt în fapt nişte licheni crustacei; nu formează ritidom decât foarte rar la bătrâneţe şi numai la bază. Pe urmele crăcilor căzute apar două dungi negricioase ce atârnă ca nişte mustăţi lăsate în jos (“bărbi chinezeşti”).Lemnul alb-roşcat, fără duramen evident, cu raze medulare (“oglinzi”); câteodată apare duramenul fals – inima roşie; din punct de vedere al puterii calorice, lemnul de fag este luat ca etalon, cu valoarea 1.00 şi are numeroase întrebuinţări.Coroana la arborii izolaţi larg ovoidă, deasă, cu ramurile principale îndreptate în sus.Lujerii sunt subţiri, geniculaţi, cu lenticele albicioase, spre vârf pubescenţi sau glabri; brachiblastele sunt drepte, subţiri, des inelate, terminate cu un mugure.Muguri alterni, lung-fusiformi, mari de 2-3 cm, depărtaţi de lujer, cu solzi bruni, numeroşi, cei floriferi sunt mai lungi şi mai umflaţi.Frunze eliptice sau ovate, 5-10 cm, acute, la bază rotunjite, cu marginea întreagă, ondulată sau distanţat denticulată, în tinereţe cu peri moi pe ambele feţe şi ciliate pe margini, mai târziu glabre pe faţă, pieloase, cu un peţiol de circa 1 cm; la exemplarele tinere frunzele sunt marcescente.Flori unisexuat monoice, din care cele mascule sunt grupate în capitule pendente lung pedunculate, cu perigonul florilor mascule în formă de pâlnie cu 5-6 lacinii spintecate până aproape de bază şi prevăzut cu peri deşi; florile femele sunt câte două, rar trei, stau erect pe pedunculi scurţi, înconjurate de un involucru ruginiu păros cu apendiculi ţepoşi; apar odată cu înfrunzirea, prin aprilie-mai.

26


Fructele (jirul) sunt achene trimuchiate, brun-roşcate, 1-1.5 cm, stau câte două închise complet într-o cupă lemnoasă prevăzută la exterior cu peri şi apendiculi subulaţi, ţepoşi; la 1 kg intră 3000-5000 bucăţi.Maturaţia este anuală, prin septembrie-octombrie, iar periodicitatea este de 4-6 ani, cu fructificaţii slabe între două fructificaţii succesive, numite “stropeli”. Puterea germinativă este de 50-70%, cu păstrarea ei până în primăvară.Maturitatea survine după 40 ani la arborii izolaţi şi după 70-80 ani la cei din masiv. Germinaţia este epigee, plantula având două cotiledoane mari, reniforme, pe dos argintiu-tomentoase.Lăstăreşte slab şi numai în tinereţe şi nu drajonează; creşterile medii la 80-120 ani sunt de 12-13 m3/an/ha.Longevitate – 200-300 ani, excepţional poate depăşi 500 ani.AREAL

Fagul este specie europeană, fiind răspândită în vestul, centrul şi sudul continentului: de la Atlantic până în nordul Moldovei, din Pirinei, ţărmul Mării Mediterane şi Grecia, până în sudul Scoţiei şi al Scandinaviei. În Europa de nord-vest devine arbore de câmpie şi dealuri, iar în sud apare la peste 1500 m (Alpi - 1650 m, Pirinei - 2000 m, Etna - 2160 m).

În România fagul ocupă circa 2 milioane hectare (32%), fiind întâlnit de la 300-500 m la 1200-1400 m, frecvent în zona deluroasă şi montană; pe văi umede coboară la 150-200 m, pe valea Cernei şi a Dunării la 60-100 m. În vastul areal formează arborete pure pe mari suprafeţe sau amestecuri cu gorunul, carpenul, bradul, molidul. Insular fagul apare în nordul Dobrogei la Luncaviţa, în Câmpia Olteniei (Bucovăţ-Craiova, Stârmina-Drobeta Turnu Severin) şi în Câmpia Munteniei, la Snagov. În Carpaţii Meridionali întâlnim fagul în Retezat, Vâlcan, Parâng, iar în Munţii Apuseni, limita superioară a făgetelor depăşeşte 1400 m (1650m) în Munţii Bihor, Semenic, Cernei, Parâng, Vâlcan, Sebeş etc.CERINŢE ECOLOGICE

În Europa Centrală fagul vegetează în climate montane cu character atlantic, iar la noi în ţară el este adaptat la un climat mai continental. Manifestă exigenţe ridicate faţă de umiditate şi faţă de precipitaţii, existând corelaţii stricte între regimul termic şi cel al precipitaţiilor. Astfel, în Europa Centrală la o temperatură medie anuală de 10°C sunt necesari 900-1000 mm precipitaţii anuale, iar în Anglia la 5-6°C, fagul are nevoie de 500 mm precipitaţii.

Este sensibil la secetă, arşiţă şi uscăciune, precipitaţiile scăzute putând fi compensate de umiditatea atmosferică mai ridicată, astfel că, la dealuri, fagul apare pe văi şi în treimea inferioară a versanţilor. De asemenea, este sensibil la îngheţurile târzii şi timpurii, precum şi gerurile excesive, acestea din urmă provocându-i “gelivuri”. Are un temperament de umbră (al treilea, după tisă şi brad); făgetele încheiate, prin coronament, realizează o umbrire puternică, motiv pentru care arbuştii lipsesc, iar covorul erbaceu este sărac. Manifestă un potenţial ridicat, o mare productivitate înregistrând pe solurile brune eumezobazice cu conţinut ridicat de humus, bogate, aerisite, reavene, permeabile, indiferent de substrat. Formează arborete pure şi pe soluri mai sărace, mai acide, dar afânate, permeabile, suficient de umede, aerisite şi texturate, cum sunt cele de pe şisturile cristaline, granite, gresii şi conglomerate. Nu îi priesc solurile prea umede, argiloase, pseudogleizate, cu apă stagnantă, precum şi cele uscate, cele aluvionare şi turbăriile. Fiind o specie cosmopolită, apare compensarea factorilor de mediu, în speţă a substratului cu condiţiile climatice (temperatura).

27


3.4. Alcătuirea compoziţiei de regenerare şi stabilirea compoziţiei de împădurire

Compoziţia de regenerare - reprezintă structura pe specii a noii asociaţii forestiere, considerată optimă în raport cu aptitudinile staţiunii şi cu funcţiile atribuite culturii.

Compoziţia de regenerare se stabileşte la nivelul fiecărei ucf, înainte de înlăturarea arboretelor existente, urmărindu-se pe cât posibil obţinerea ei pe cale naturală, prin adoptarea şi aplicarea unor tratamente adecvate particularităţilor ecologice ale speciilor care intră în compoziţia arboretelor respective. Pentru a cuantifica aportul intervenţiei artificiale, s-a introdus termenul de compoziţie sau formulă de împădurire.

Compoziţia de împădurire nominalizează speciile şi precizează ponderea lor de participare (în procente) în intervenţia artificială de instalare a culturilor forestiere. În cazul în care intervenţia artificială presupune parcurgerea integrală a terenului cu lucrări de împăduriri, formula de împădurire va fi identică cu compoziţia de regenerare. Compoziţia de regenerare reprezintă în fapt compoziţia pe care o vom obţine după acţiunea de regenerare (naturală, artificială sau mixtă), pe când compoziţia de împădurire reprezintă compoziţia cu care se intervine artificial pentru a ajunge în final la compoziţia de regenerare. În cazul în care intervenţia artificială este parţială (cazul completărilor sau ameliorărilor, sau în general când există seminţiş utilizabil), compoziţia de împădurire va fi calculată în funcţie de suprafaţa efectivă de împădurire pentru a realiza în urma intervenţiei compoziţia de regenerare.

Compoziţia de regenerare o stabilim în urma consultării normelor tehnice nr. 1 – în funcţie de grupa ecologică în care se încadrează ucf-ul. Pentru fiecare grupă ecologică sunt precizate 2-3 compoziţii de regenerare, după cum urmează :

b1-compoziţia de regenerare pentru arborete care se regenerează natural în condiţii normale;b2-compoziţia pentru arborete care nu se regenerează natural sau doar în proporţie redusă;b3- compoziţia pentru arborete care nu se regenerează natural şi este necesară pregătirea integrală a solului în vederea împăduririi.

Adoptatea compozițiilor de regenerare și de împădurire în raport cu natura lucrărilor pentru fiecare u.c.f. este prezentată în Tabelul 3.2

La alcătuirea compoziţiilor de regenerare se recomandă adoptarea unor amestecuri cât mai bogate în specii, mai cu seamă în cazul împăduririi unor terenuri cu mare extensiune în suprafaţă. În situaţiile în care normativele propun în compoziţia de regenerare specii secundare şi arbustive, nu se justifică introducerea lor artificială, în măsura în care asemenea specii sunt semnalate în arboretele actuale şi există condiţii pentru regenerarea lor naturală în proporţia dorită.

28

Tabelul 3.2

Compoziţii de regenerare şi de împădurire stabilite în raport cu natura lucrărilor adoptate pe u.c.f.-uri şi rolul atribuit speciilor propuse

Nr. Crt.

u.c.f

Sup. totală

TS(cod)Grupa

ecologică

Compoziția țelCompoziția de împădurire (%)

Specii principaleSp.

Secundare

Ponderea% în suprafață a sp. principale din compoziția de

regenerare

Sup. Efectivă

TP(cod) Compoziția de regenerare

de bază de amestec

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 45C2.5 3333

GE 166Mo 2Br 2Fa

60Mo 20Br 20Fa 60Mo20Br

-60Mo

2.5 1311 6Mo 2Br 2Fa 20Fa 40Br,Fa

2 45D3.2 3333

GE 167Mo 2Br 1Fa


-70Mo

3.2 1311 7Mo 2Br 1Fa 10Fa 30Br, Fa

3 43C3.5 3333

GE 118Mo 2La

80Mo 20La 80Mo 20La -80Mo

3.5 1111 8Mo 2La 20La

4 44H0.9 3333

GE 156Mo 2Br 1Fa 1Pam 60Mo 20Br 10Fa

10Pam60Mo

20Br-

60Mo 0.9 1211 6Mo 2Br 1Fa 1Pam 10Fa,10Pam 40Br,Fa, Pam

5 41A2.9 3333

GE 287Fa 3Br

70Fa 30Br 70Fa 30Br -70Fa

2.9 4111 7Fa 3Br 30Br

6 42A4.6 3333

GE 156Mo 3Br 1Fa

60Mo 30Br 10Fa 60Mo 30Br

-60Mo

4.6 1211 6Mo 3Br 1Fa 10Fa 40Br, Fa

7 47D3.7 3333

GE 167Mo 2Br 1Fa


-70Mo

3.7 1311 7Mo 2Br 1Fa 10Fa 30Br,Fa

8 42E1.7 3333

GE 285Mo 3Fa 2La

75Fa 20La 5Mo 75Fa20La

-50Mo

0.68 4111 5Mo 3Fa 2La 5Mo 50Fa,La

9 44I2.1 3333

GE 166Mo 2Br 1La 1Fa 40Mo 30Br 20Fa

10La40Mo

30Br 20Fa-

60Mo 1.05 1311 6Mo 2Br 1La 1Fa 10La 40Br,La,Fa

10 46F1.4 3333

GE 166Mo 3Br 1Fa

47Mo 43Fa 10Br 47Mo43Fa

-60Mo

0.84 1311 6Mo 3Br 1Fa 10Br 40Br,Fa

11 48E0.8 3333

GE 285Mo 4Fa 1Br

80Fa 20Br 80Fa 20Br -5Mo

0.4 4111 5Mo 4Fa 1Br 40Fa,Br


3.5. Metode şi procedee de împădurire

Culturile forestiere pot fi instalate artificial prin semănături directe, plantaţii şi foarte rar, prin butăşiri directe. Alegerea uneia sau alteia din metodele precizate se face ţinând seama, în primul rând, de particularităţile biologice ale speciilor din compoziţia de împădurire, iar în al doilea rând, de condiţiile fitoclimatice şi de caracteristicile solului.

Tabelul 3.3Explicitarea şi detalierea codurilor privind tehnologiile de împădurire

Nr.

crt.

Metoda de

împădurireProcedeu Variante de lucru

Cod

tehnologie

1.Semănături

directe

1. în cuiburi 1.1

2. în vetre sau tăblii 1.2

3. în rânduri sau rigole 1.3

4. prin împrăştiere 1.4

2. Plantaţii

1. în gropi

1. normale (0,3-

0,4m adâncime)

1. puieţi cu rădăcina nudă

1.manual

2.mecanizat

2.1.1.1.1

2.1.1.1.2

2. puieţi cu rădăcina

protejată2.1.1.2

2. mijlocii (0,4-

0,9m adâncime)

1. puieţi cu rădăcina nudă

1.manual

2.mecanizat

2.1.2.1.1

2.1.2.1.2

2. puieţi cu rădăcina

protejată2.1.2.2

3. puieţi de talie mijlocie şi

mare

1.manual

2.mecanizat

2.1.2.3.1

2.1.2.3.2

3. adânci (peste

0,9 m adâncime)

1. cu puieţi de talie mare 2.1.3.1

2. cu puieţi de talie mare cu

balot2.1.3.2

2. în despicătură 2.2

3. pe banchete 2.3

4. alte procedee 2.4

3Butăşiri

directe

1. cu butaşi normali1. execuţie manuală 3.1.1

2. execuţie mecanizată 3.1.2

2. cu butaşi lungi (sade) 3.2

30


Tabelul 3.4 Soluţiile tehnice de instalare a culturilor forestiere adoptate pe U.C.F.-uri

Nr. Crt

u.c.f

Natura lucrărilor

de împădurire

Compoziția de

împădurire

Tehnologii de lucru propuse

Cod Decodificarea tehnologiei

1 45C Împădurire6Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 2Br 1.1 Semănături directe în cuiburi2Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

2 45D Împădurire7Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 2Br 1.1 Semănături directe în cuiburi1Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

3 43C Reîmpădurire

8Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 2La 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual

4 44H Reîmpădurire

6Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 2Br 1.1 Semănături directe în cuiburi1Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

1Pam 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual

5 41A Refaceri7Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi3Br 1.1 Semănături directe în cuiburi

6 42A Refaceri6Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 3Br 1.1 Semănături directe în cuiburi1Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

7 47D Substituiri7Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 2Br 1.1 Semănături directe în cuiburi1Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

8 42E Completări7.5 Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

2La 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 0.5Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual

9 41I Completări4Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 3Br 1.1 Semănături directe în cuiburi1La 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 2Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi

10 46F Ameliorări4.7Mo 2.1.1.1.1 Plantații în gropi normale cu puieți cu rădăcină nudă manual 4.3Fa 1.1 Semănături directe în rânduri1Br 1.1 Semănături directe în cuiburi

11 48E Ameliorări8Fa 1.1 Semănături directe în cuiburi2Br 1.1 Semănături directe în cuiburi

3.6. Scheme de împădurire

31


Schema de împădurire trebuie să indice prin simboluri, într-o reprezentare grafică, modul de

asociere şi amplasare a speciilor pe suprafaţa de împădurit, dispozitivul de instalare şi desimea

iniţială a culturilor. Privitor la modul de asociere al speciilor, speciile principale se asociază grupat,

iar cele secundare şi cele de protecţia şi ameliorarea solului se asociază intim cu cele principale.

Între speciile principale amestecul se realizează cel mai frecvent grupat, pentru a se evita efectul

negativ al concurenţei între speciile componente, eliminarea unei specii de către alta, determinată

adesea de ritmurile de creştere în înălţime diferite în anumite perioade de la o specie la alta, precum

şi de particularităţile bio-ecologice ale speciilor.

Schemă de împădurire (Damian, 1969)

Asocierea grupată a speciilor principale se poate realiza în biogrupe sau benzi, iar biogrupele se împart în buchete ( sup. < 100 m 2) şi grupe ( sup.100-1000 m2).

Dispozitivul de cultură indică modul cum se instalează exemplarele pe terenul de cultură.

Se poate opta pentru un dispozitiv ordonat (geometric, regulat) cu distanţe egale între rândurile de

puieţi şi puieţi pe rând (dispozitiv în pătrat), ori cu aceste distanţe diferite (dispozitiv în dreptunghi)

sau în cazul terenurilor accidentate se poate folosi un dispozitiv neregulat.

Dispozitiv de cultură în pătrat (a),în dreptunghi (b) şi în romb (chincons) (c)

Tabelul 3.5Norme de semănat (bucăţi seminţe) pe specii pentru împăduriri prin semănături directe

32


SpeciaProcedee şi variante de semănat

În cuiburi (buc/cuib) În rânduri (buc/m) Prin împrăştiere (buc/m2)

1.1. şi 1.2 1.3 1.3

Brad 80 30-35 180-200

Molid 50 15-20 80-100

Fag 50 15-20 80-100

Cvercinee - 12 -

Tabelul 3.6Tabel de descriere a schemelor de împădurire

Comp. de împădurire

Mod de asociere

Distanța de

instalare (m)

Desimea cultură pură

(puieți/ha)

Pondere pe specii specii/ha

Mărime biogrupă

Nr.

biog

rupă

/ha

Sup

rafa

ța e

fect

ivă

Dis

tanț

a în

tre

biog

rupe

Nr. Puieți

Supraf. Specie (ari/ha)

N pui

S (m2)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Schema de împădurire pentru u.c.f. 45C

60Mo - 2x1 5000 3000 60 - - - 0.6 -

20Br buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 500.4

20Fa buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 50

Schema de împădurire pentru u.c.f. 45D

70Mo - 2x1 5000 3500 70 - - - 0.7 -

20Br buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 500.3

10Fa buchete 2x1 5000 500 10 20 40 25

Schema de împădurire pentru u.c.f. 43C

80Mo - 2x1 5000 4000 80 - - - 0.8 -

20La benzi 2x2 2500 500 20 10 40 50 0.2

Schema de împădurire pentru u.c.f. 44H

60Mo - 2x1 5000 3000 60 - - - 0.6 -

20Br buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 50

0.4

10Fa buchete 2x1 5000 500 10 20 40 25

10Pam buchete 2x1 5000 500 10 20 40 25

Schema de împădurire pentru u.c.f. 41A

70Fa - 2x1 5000 3500 70 - - - 0.7 -

30Br buchete 2x1 5000 1500 30 20 40 75 0.3

Schema de împădurire pentru u.c.f. 42A

60Mo - 2x1 5000 3000 60 - - - 0.6 -

30Br buchete 2x1 5000 1500 30 20 40 750.4

10Fa buchete 2x1 5000 500 10 20 40 25

Schema de împădurire pentru u.c.f. 47D

70Mo - 2x1 5000 3500 70 - - - 0.7 -

33


20Br buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 50

0.3

10Fa buchete 2x1 5000500

10 20 40 25

Schema de împădurire pentru u.c.f. 42E

75Fa - 2x1 5000 3750 75 - - - 0.75 -

20La benzi 2x2 2500 500 20 10 40 500.25

5Mo buchete 2x1 5000 250 5 20 40 12.5

Schema de împădurire pentru u.c.f. 44I

40Mo - 2x1 5000 2000 40 - - - 0.4 -

30Br buchete 2x1 5000 1500 30 20 40 75

0.6

10La benzi 2x2 2500 250 10 10 40 25

20Fa buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 50

Schema de împădurire pentru u.c.f. 46F

47Mo - 2x1 5000 2350 47 - - - 0.47 -

43Fa buchete 2x1 5000 2150 43 20 40 500.53

10Br buchete 2x1 5000 500 10 20 40 50

Schma de împădurire pentru u.c.f. 48E

80Fa - 2x1 5000 4000 80 - - - 0.8 -

20Br buchete 2x1 5000 1000 20 20 40 50 0.2

Tabelul 3.7Dispozitive şi desimi la hectar adoptate pe U.C.F-uri în funcţie de tehnologiile de împădurire şi

modalitatea de asociere a speciilor

u.c.fComp.

de împăd.

Tehnol. de împădurire

Mod de asociere

Dispoz. de

instalare (m)

Desime (nr.pui/ha)

Desimi pe specii

M1000

(g)

Total sem. (kg)

Plantații Semănături directe

Nr. puieți

m2,m, cuiburi

Nr.sem. m2,m,cuiburi

Total sem.(buc)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

45C

60Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 3000 - - - - -

20Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 80/cuib 80.000 65 5.2

20Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 50/cuib 50.000 235 11.75

45D

70Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 3500 - - - - -

20Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 80/cuib 80.000 65 5.2

10Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 500 50/cuib 50.000 235 11.8

43C80Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 4000 - - - - -

20La 2.1.1.1.1 buchete 2x2 2500 500 - - - - -

44H

60Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 3000 - - - - -

20Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 80/cuib 80.000 65 5.2

10Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 500 50/cuib 50.000 235 11.8

10Pam 2.1.1.1.1 buchete 2x1 5000 500 - - - - -

41A70Fa 1.1 - 2x1 5000 - 3500 50/cuib 175.000 235 41.1

30Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1500 80/cuib 120.000 65 7.8

42A

60Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 3000 - - - - -

30Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1500 80/cuib 120.000 65 7.8

10Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 500 50/cuib 50.000 235 11.8

47D70Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 3500 - - - - -

20Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 80/cuib 80.000 65 5.2

34


10Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 500 50/cuib 50.000 235 11.8

42E

75Fa 1.1 - 2x1 5000 - 3750 50/cuib 187.500 235 44.1

20La 2.1.1.1.1 buchete 2x2 2500 500 - - - - -

5Mo 2.1.1.1.1 buchete 2x1 5000 250 - - - - -

44I

40Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 2000 - - - - -

30Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1500 80/cuib 120.000 65 7.8

10La 2.1.1.1.1 buchete 2x2 2500 250 - - - - -

20Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 50/cuib 50.000 235 11.75

46F

47Mo 2.1.1.1.1 - 2x1 5000 2350 - - - - -

43Fa 1.1 buchete 2x1 5000 - 2150 50/cuib 107.500 235 25.3

10Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 500 80/cuib 40.000 65 2.6

48E80Fa 1.1 - 2x1 5000 - 4000 50/cuib 200.000 235 47.0

20Br 1.1 buchete 2x1 5000 - 1000 80/cuib 80.000 65 5.2

M1000 (masa a 1000 de seminţe) se preia din STAS-ul 1808/2004 pentru calitatea I a semintelor (Br – 65 g, Fa – 235 g, Mo – 20,8 g)

3.7. Pregătirea terenului şi lucrarea solului

Scopul lucrărilor: asigurarea condiţiilor optime de instalare a vegetaţiei lemnoaseLucrările de pregătire a terenului presupun executarea unor lucrări specifice folosirii sale

anterioare: curăţirea resturilor de exploatare; curăţirea terenului de tufărişuri, arbuşti, seminţiş neutilizabil; strângerea pietrelor, bolovanilor; înlăturarea vegetaţiei erbacee parţial sau de pe întreaga suprafaţă.

Lucrarea solului constă în mobilizarea acestuia pe întreaga suprafaţă sau parţial şi se poate face:

pe toată suprafaţa (cojirea şi mărunţirea ţelinii, desfundarea, grăparea şi cultivaţia) parţial

în fâşii sau benzi (la câmpie) în fâşii sau tăblii (în regiunea colinară) în vetre (în zona de munte, pe terenuri accidentate)

Anexele normelor tehnice NT 1 oferă informaţii privitoare la alegerea tehnologiilor de pregătire a terenului şi solului iar pentru fiecare grupă ecologică sunt oferite recomandări privitoare la soluţiile tehnice ce trebuie alease în cazul u.c.f.—urilor.

Pentru fiecare u.c.f. s-au precizat tehnologiile de pregătire a terenului şi solului şi s-a calculat suprafaţa efectivă pe care se va interveni (dacă se optează pentru o pregătire parţială a terenului şi solului). (Tabelul 3.10)

35


Tabelul 3.8Tehnologii de pregătire a terenului

Denumirea lucrărilor Variante de lucru cod

0 - nu este necesară 0

1 - îndepărtarea preexistenţilor,

seminţişului neutilizabil , arbuşti

1-în locurile de plantare

2-în benzi coridoare sau ochiuri

3-pe toată suprafaţa

1.1

1.2

1.3

2 - curăţirea terenurilor de resturi de

exploatare(crengi , vârfuri, coajă etc.)2

3 - îndepărtarea ierburilor înalte , rugi ,

zmeuriş3

4 - scoaterea transportul şi depozitarea

cioatelor , nivelarea terenurilor

1-parţială (în ochiuri , benzi ,coridoare)

(1 manual / 2 mecanizat)

2-pe toată suprafaţa

(1 manual / 2 mecanizat)

4.1.1 / 4.1.2

4.2.1 / 4.2.2

5 - eliminarea apei în exces1-de pe suprafeţe mici

2-de pe suprafeţe mari (şanţuri, puţuri)5.1

5.2

6 - curăţirea terenurilor de pietre şi

grohotiş în locurile de plantare6

Tabelul 3.9Tehnologii de pregătire a solului

Denumirea lucrărilor Variante de lucru cod

0 - fără pregătirea anticipată a solului ,

plantarea în gropi

1 - mici (30X30X30cm)

2 - mari (40X40X40..60X60X60cm)0.1

0.2

1 - pregătire parţială a solului

1 - în vetre

1-de 40X60 cm 1.1.1

2-de 60X80 cm 1.1.2

3-de 80X100 cm 1.1.3

2 - în tăblii

1-de 2X2m 1.2.1

2-de 2X3m 1.2.2

3-de1..2 X 3..5 m 1.2.3

3 - în fâşii1-de 2..3m (terenuri plane) 1.3.1

2-de 0,7-1,0m (panta >12°) 1.3.2

4 - în terase1-înguste (<1,2 m) 1.4.1

2-late (>1,2 m) 1.4.2

5 - biloane1-înguste (<0,8 m) 1.5.1

2-late (>0,8 m) 1.5.2

2 - cu pregătirea mecanizată a solului pe toată suprafaţa 2

36

Tabelul 3.10Soluţiile tehnice de pregătire a terenului şi a solului stabilite pe u.c.f

u.c.f.Natura lucrărilor/

Suprafața de parcurs

I. Pregătirea terenului II. Pregătirea solului

Denumirea lucrărilor (cod)

Suprafața (ari/ha)

Denumirea lucrărilor (cod)

Suprafața (ari/ha)

45CÎmpădurire

2.53 12.0 1.1.1 12.0

45DÎmpădurire

3.23 12.0 1.1.1 12.0

43CReîmpădurire

3.52+3 10.8 1.1.1 10.8

44HReîmpădurire

0.92 12.0 1.1.1 12.0

41ARefaceri

2.91.3 12.0 1.1.1 12.0

42ARefaceri

4.91.3 12.0 1.1.1 12.0

47DSubstituiri

3.71.1 12.0 1.1.1 12.0

42ECompletări

0.681.1 10.8 1.1.1 10.8

44ICompletări

1.051.1 11.40 1.1.1 11.4

46FAmeliorări

0.841.1 12.0 1.1.1 12.0

48EAmeliorări

0.41.1 12.0 1.1.1 12.0

3.8. Materialul de împădurire

În funcţie de tehnologiile de împădurire adoptate pentru u.c.f.-uri, s-a precizeazat natura materialului de împădurit (seminţe, puieţi) şi s-a stabilit necesarul de puieţi sau seminţe pe u.c.f. -uri. (Tabelul 3.11)


Tabelul 3.11Materialul de împădurire necesar pentru împădurirea suprafeţelor incluse în planul de regenerare

u.c.f.Suprafața efectivă

(ha)

Compoziția de

împădurire

Metoda de împădurire

Desime la ha (mii

buc)

Unitatea de măsură

Cantitatea la u.c.f

mii buc. Puieți

kg semințe

45C 2.560Mo Plantații 3.00 Mii bucăți 7.50 -20Br Semănături 80.00 Mii semințe - 13.0020Fa Semănături 50.00 Mii semințe - 29.38

45D 3.270Mo Plantații 3.50 Mii bucăți 11.20 -20Br Semănături 80.00 Mii semințe - 16.6410Fa Semănături 50.00 Mii semințe - 37.60

43C 3.580Mo Plantații 4.00 Mii bucăți 14.00 -20La Plantații 0.50 Mii bucăți 1.75 -

44H 0.9

60Mo Plantații 3.00 Mii bucăți 2.70 -20Br Semănături 80.00 Mii semințe - 4.6810Fa Semănături 50.00 Mii semințe - 10.58

10Pam Plantații 0.50 Mii bucăți 1.45 -

41A 2.970Fa Semănături 175.00 Mii semințe - 119.2630Br Semănături 120.00 Mii semințe - 22.62

42A 4.960Mo Plantații 3.00 Mii bucăți 14.70 -30Br Semănături 120.00 Mii semințe - 38.2210Fa Semănături 50.00 Mii semințe - 11.76

47D 3.770Mo Plantații 3.50 Mii bucăți 12.95 -20Br Semănături 80.00 Mii semințe - 19.2410Fa Semănături 50.00 Mii semințe - 8.88

42E 0.6875Fa Semănături 187.50 Mii semințe - 29.9620La Plantații 0.50 Mii bucăți 0.34 -5Mo Plantații 0.25 Mii bucăți 0.26 -

44I 1.05

40Mo Plantații 2.00 Mii bucăți 2.10 -30Br Semănături 120.00 Mii semințe - 8.1910La Plantații 0.25 Mii bucăți 0.26 -20Fa Semănături 20.00 Mii semințe - 12.34

46F 0.8447Mo Plantații 2.35 Mii bucăți 1.97 -43Fa Semănături 107.50 Mii semințe - 21.2210Br Semănături 40.00 Mii semințe - 2.18

48E 0.480Fa Semănături 200.00 Mii semințe - 18.8020Br Semănături 80.00 Mii semințe - 2.08

38


3.10. Epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie

Instalarea artificială a culturilor forestiere se poate realiza prin trei metode: metoda plantaţiilor, metoda semănăturilor directe şi metoda butăşirilor directe. Ultima dintre metodele enumerate are insă o folosire mai restransă, apelandu-se la ea doar in condiţii speciale. Pentru a alege metoda de instalare trebuie făcută a atentă analiză a condiţiilor locale fitoclimatice şi pedologice; de asemenea trebuie analizate particularităţile bioecologice ale speciilor a căror introducere se urmăreşte şi nu in ultimul rand să se ţină cont de aspectele economice implicate de costurile de instalare ale viitoarelor culturi. Datorită numeroaselor avantaje pe care le are, metoda plantaţiilor este cea mai folosită in vederea instalării speciilor forestiere. In cazul de fața s-a folosit medota plantațiilor și cea a semănăturilor.

Pentru molid, larice și paltin de munte s-a folosit plantarea în gropi. Acest procedeu este cel mai des folosit deoarece prezintă numeroase avantaje:* Dimensiunea variabilă a gropilor permite folosirea mai multor tipuri de categorii de puieţi.*Procedeul este aplicabil in condiţii foarte variate- in soluri nepregătite anterior, compacte, inierbate, degradate, cu exces de apă sau uscate, cu schelet etc.*Dimensiunile gropilor permit o aşezare cat mai corectă a sistemului radicelar iar ”inversarea” orizonturilor solului la acoperirea rădăcinilor oferă puietului condiţii superioare de nutriţie.

Gropile vor avea dimensiuni ce variază in funcţie de condiţiile pedologice şi talia puieţilor. În cazul de fața s-au ales gropi normale, cu o adancime de 30 cm in cazul solurilor uşoare, respectiv de 40 cm in cazul solurilor grele şi mijlocii; puieţii plantaţi vor fi de talie mică.

Instalarea vegetaţiei forestiere prin metoda plantaţiilor este posibilă doar in timpul repausului vegetativ - toamna după căderea frunzelor sau primăvara inainte de desfacerea mugurilor, evitand insă perioada in care solul este ingheţat sau acoperit de zăpadă. Plantarea de toamnă prezintă anumite avantaje (rădăcinile la foioase cresc chiar peste iarnă, puieţii beneficiază de precipitaţiile abundente ale acestui sezon) dar şi o serie de dezavantaje: riscul secetei fiziologice, probleme cauzate de posibile perioade cu un exces de apă in sol, frecventa deşosare in primul an de la plantare etc. Mai agreată este drept urmare plantarea de primăvară, cu condiţia ca această să se execute la timp. Cu cat instalarea se face mai devreme, cu atat se reduce riscul dezechilibrului dintre absorbţie şi transpiraţie. In plus, topirea lentă a zăpezii asigură valori relativ constante ale umidităţii din sol, favorabile consolidării relaţiei dintre sistemul radicelar şi substratul fizic ce susţine creşterea şi dezvoltarea puietului. (Palaghianu, C. – Procedee şi tehnici de regenerare artificială, Suceava, 2003)

Instalarea vegetației lemnoase prin metoda semănăturilor directe constă în încorporarea semințelor în solul terenului pe care se dorește instalarea vegetației și prezintă atât avantaje cât și dezavantaje. Pe terenurile de împădurit, semănarea se poate face în cuiburi, rânduri sau prin împrăștiere. In cazul de față pentru brad am folosit tehnologia de semănat în cuiburi, iar pentru fag tehnologia de semănat în rânduri.

Semănarea în cuiburi este procedeul mai des aplicat, prezentand avantajul important că se foloseşte o cantitate mai mică de seminţe comparativ cu celelalte procedee şi că schemele de impădurire sunt uşor de materializat pe teren. Cuibul este o cavitate, de regulă cu formă circulară de mici dimensiuni (diametre de la 10-12 cm pană la 40 cm, in funcţie de mărimea seminţelor) şi cu adancimi echivalente adancimii de semănare a seminţelor speciei respective. Se recomandă ca seminţele să se distribuie manual „in cruce” (pe două direcţii perpendiculare). Cuiburile se execută

39


cu sapa forestieră in mijlocul unei vetre. Uneori, pe tăblii de dimensiuni de 1,0 x1,0 m se amplasează cinci cuiburi: patru spre colţurile tăbliei şi unul in centrul acesteia.Norma de seminţe, exprimată in bucăţi sau grame seminţe/cuib, este de la dublu pană la de patru-cinci ori mai mare decat numărul de plantule (puieţi) ce trebuie obţinut la cuib.

Semănatul în rânduri presupune distribuirea seminţelor de-a lungul randului, respectandu-se rectitudinea, paralelismul, forma şi adancimea rigolei. Lucrarea se execută manual sau cu semănătoarea. Procedeul se aplică pe terenurile in care solul a fost pregătit in prealabil total ori parţial in benzi (faşii). Randurile sunt continui sau intrerupte (de-a lungul lor se lasă 1-2 m pe care nu se imprăştie seminţe, tehnică folosită cand urmează instalarea prin plantaţii a unor specii din compoziţia de impădurire). Randurile pot fi echidistante ( cu distanţe intre ele de 1,0 - 2,0 m) sau grupate cate două cu distanţa de 0,7-1,0 m intre ele, in funcţie de schema adoptată. Randurile se dispun in lungul curbelor de nivel, pe terenurile inclinate; la campie, se orientează pe direcţia nord-sud, cand se urmăreşte protejarea puieţilor de insolaţie sau pe direcţia vantului dominant dacă acesta reprezintă un pericol. Pentru speciile cu seminţe mari, cu conţinut ridicat in apă, a căror păstrare este dificilă peste iarnă (fag, cvercinee, castan porcesc, brad ş.a.) ca şi pentru seminţele a căror fructe au fost recoltate „in pargă” (acerinee, frasin) sunt indicate semănăturile executate toamna, cu condiţia ca in zona respectivă să nu existe riscul consumării lor de către mistreţi, iepuri, cartiţe. Dat fiind pericolul răsăririi plantulelor in toamnele lungi, care ar suferi de gerurile din timpul iernii sau a răsăririi primăvara timpuriu, fiind periclitate de ingheţurile tarzii (acerineele de exemplu), semănăturile se execută primăvara „in mustul zăpezii”, cu avantajele şi dezavantajele menţionate laculturile in pepinieră.

40


Capitolul 4. Urmărirea, controlul şi întreţinerea lucrărilor

4.1. Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurire

Procesul de împădurire se poate considera încheiat numai în momentul în care puieţii rezultaţi din semănături directe sau plantaţii au crescut atât de mult încât pot să se influenţeze reciproc şi împreună să modifice esenţial mediul din cuprinsul culturii. Încheierea procesului coincide cu constituirea stării de masiv (crearea mediului specific pădurii prin realizarea unei desimi la care apar relaţiile de condiţionare reciprocă). Starea de masiv se atinge la un moment diferit, in funcţie de specie, condiţiile staţionale şi modalitatea de instalare (se realizează mai târziu în cazul semănaturilor directe).

Conform normelor tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor (***, 2000, Norme tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor - 7) (NT 7) starea de masiv1 a regenerărilor se consideră realizată atunci când:

Pentru regenerări naturale:a) la foioase: ramurile puieţilor se ating în proporţie de minimum 80%;b) la răşinoase: înălţimea puieţilor este de 1,00-1,20 m în staţiuni normale şi de 0,60-0,70 m

în staţiuni extreme.Pentru regenerări artificiale: a) la foioase: ramurile puieţilor pe rând sau în grupe se ating în proporţie de cel puţin 80%;

pentru plopii euramericani şi nuc diametrul tulpinii la înălţimea de 1,30 m este de minimum 8 cm;b) la răşinoase: înălţimea puieţilor este de 1,20-1,40 m în staţiuni normale şi de 0,60-0,80 m

în staţiuni extreme.De reţinut că starea de masiv se declară în anul când aceasta se realizează pe întreaga

suprafaţă a regenerării analizate. La declararea stării de masiv, numărul minim de puieţi/ha nu trebuie să fie mai mic decât cel corespunzător reuşitei bune pentru speciile principale de bază şi de amestec, calculate prin diminuarea numărului de puieţi plantaţi cu pierderile normale (tehnologice) de puieţi de la instalarea culturii până la realizarea stării de masiv.

Imediat după ce s-a încheiat instalarea unei culturi forestire pe o anumită suprafaţă se face recepţia tehnico-financiară a lucrărilor de împădurire ce constă în verificarea cantitativă şi calitativă a instalării culturilor (se urmăreşte concordanţa dintre prevederile proiectului şi realitatea de pe teren). Operaţia se finalizează printr-un proces verbal de recepţie, în vederea decontării cheltuielilor de manoperă. Metodologia este dată în „Îndrumări tehnice pentru efectuarea controlului anual al împăduririlor ”.

După această recepţie, anual se vor face controale, care se vor executa la începutul toamnei (1 sept. – 15 oct.), se vor verifica plantaţiile de un an şi cele vechi care nu au atins starea de masiv. Aceste controale se vor executa până în anul când s-a declarat starea de masiv. Prima verificare a culturilor se face la 2-3 luni după intrarea acestora în primul an de vegetaţie, iar în urma acesteia se urmăreşte să se stabilească procentul de prindere a puieţilor, în cazul plantaţiilor , respectiv procentul de răsărire a plantulelor, în cazul semănăturilor directe. Controlul anual al

1 NT 7 din anul 2000 înlocuiesc termenul de reuşită definitivă (utilizat în normele tehnice din anul 1987) cu realizarea stării de masiv.

41


regenerărilor (etapa a II-a) stabileşte reuşita culturilor, modul lor de dezvoltare şi lucrările de întreţinere necesare a se efectua pentru ca acestea să atingă starea de masiv în termenul preconizat iniţial.

Ultimul control se va face în anul atingerii stării de masiv, când se va întocmi un proces verbal de reuşită definitivă şi cultura va trece în fondul forestier de producţie. Acest ultim control este cunoscut sub numele de recepţia definitivă de punere în funcţiune a împăduririlor.

Urmărirea culturilor se va face în suprafeţe de probă permanente. Într-o suprafaţă regenerată, toate suprafeţele de control vor fi identice ca formă şi mărime. Suprafeţele vor fi identificabile cu ajutorul unor borne confecţionate din lemn, cu capătul superior vopsit în roşu, pe care va fi înscris numărul de ordine al bornei. Amplasarea pe teren se face conform unei reţele rectangulare, după modelul din figura de mai jos.

Forma suprafeţelor de control poate fi circulară sau de dreptunghi, iar aria lor variază în funcţie de mărimea suprafeţei analizate (100m2 ptr. sup. mai mici de 3 ha, 100 si 200 m2 ptr. sup. mai mari de 3 ha). Acestea vor fi materializate într-o reţea rectangulară imaginară. Aria cumulată a acestor suprafeţe de probă va fi de minim 8% din suprafaţa totală (pentru suprafeţe mai mici de 5 ha), 4% din suprafaţa totală (pentru sup. de 5-10 ha), 2% din suprafaţa totală (pentru sup.> 10 ha).

Amplasarea suprafeţelor de control (***, 2000, NT 7)

Reuşita este condiţionată de volumul pierderilor ce se înregistrează la inventarierea puieţilor cu prilejul controlului anual al regenerărilor.

Se consideră pierderi: puieţii dispăruţi, pentru care există semne evidente că au fost plantaţi; puieţii uscaţi; puieţii vătămaţi, (zdreliţi, răniţi, roşi parţial sau total de vânat, atacaţi de ciuperci sau alţi dăunători ş.a.). Pierderile pot fi: tehnologice (ca urmare a interacâiunii puieţilor cu factorii de mediu – şocul transplantării, concurenţa) şi accidentale (înregistrate peste cele tehnologice, produse de factori obiectivi - viituri, inundaţii, grindină, secetă, îngheţuri, atacuri ale dăunătorilor ce nu puteau fi prevenite; sau subiectivi: neglijenţă, deficienţe tehnico-organizatorice, atacuri ale dăunătorilor care putea fi prevenite). Pentru pierderile accidentale se întocmesc acte justificative cu precizarea cauzelor care le-au determinat, pentru ca ulterior să se stabilească dacă pierderile sunt imputabile.

Pierderile pot fi răspândite uniform sau grupat, (lipsa a cel puţin 4 puieţi alăturaţi.

42


În cazul în care reuşita culturilor este sub 20% se consideră că pierderea este totală şi se prevede refacerea integrală a lucrării respective.

4.2. Stabilirea reţelei de puncte pentru amplasarea şi materializarea pe teren a suprafeţelor de probă

Suprafeţele de control trebuie să fie uniform repartizate pe teren şi să reprezinte media dezvoltării culturilor şi a factorilor staţionali. Pentru a realiza cele menţionate se va proceda astfel: se va realiza o reţea de linii paralele şi perpendiculare, la intersecţia lor se amplasează centrele cercurilor de probă sau colţurile pătratelor sau dreptunghiurilor, distanţele dintre suprafeţe depind de mărimea suprafeţelor numărul de suprafeţe de probă ce se amplasează în fiecare u.c.f. depinde de mărimea suprafeţei acesteia, astfel încât suma cumulată a ariilor tuturor suprafeţelor de probă va fi minim 2, 4 sau 8 % din suprafaţa totală a u.c.f.-ului.

Tabelul 4.1Date de sinteză privind amplasarea suprafeţelor de probă pe u.c.f.-uri

Nr.crt. u.c.f.Suprafața împădurită

Aria suprafeței de

probă

Numărul Supraf/distanța

(m)

Înclinare (˚)

Ri (m)

Aria cumulată a suprafeței de

control

ha %

1 45C 2.5 100 20 buc/ 30x40 28 6.00 0.20 8.0

2 45D 3.2 100 26 buc/30x40 25 5.93 0.26 8.1

3 43C 3.5 100 28 buc/30x40 21 5.84 0.28 8.0

4 44H 0.9 100 8 buc/ 30x40 26 5.95 0.08 8.9

5 41A 2.9 100 24 buc/30x40 32 6.13 0.24 8.3

6 42A 4.6 100 37 buc/ 30x40 20 5.82 0.37 8.0

7 47D 3.7 100 30 buc/ 30x40 11 5.69 0.30 8.1

8 42E 0.68 100 6 buc/ 30x40 26 5.95 0.06 8.8

9 44I 1.05 100 9 buc/ 30x40 36 6.27 0.09 8.6

10 46F 0.8 100 7 buc/ 30x40 20 5.82 0.07 8.8

11 48E 0.4 100 4 buc/ 20x50 7 5.66 0.04 10.0

4.3. Natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire a culturilor

Odată instalate culturile forestiere, acestea au nevoie de întreţinere permanentă deoarece după instalare ele trec prin cea mai grea perioadă - faza de adaptare. Lucrările de îngrijire vor fi executate în culturile înfiinţate până la atingerea stării de masiv.

Tabelul 4.2

43


Natura lucrărilor de îngrijire şi modalitatea de execuţie

Nr crt

Denumire lucrărilorModalitatea de execuţie

Cod lucrareProcedee Variante

1.Revizuirea manuală a culturilor

Despotmolirea, îndreptarea, eventual replantarea celor descălţaţi 1

2. Descopleşirea puieţilor

1. manuală 2.12. mecanizatăsau hipo

2.2

3. chimică

1. preemergentă2. în timpul vegetaţiei

1. în jurul puietului2. între rândurile de puieţi

2.3.1

2.3.2.12.3.2.2

3Mobilizarea solului şi distrugerea buruienilor

1. în jurul puieţilor1. manual2. mecanizat (hipo)

3.1.13.1.2

2. între rândurile de puieţi1. manual2. mecanizat (hipo)

3.2.13.2.2

3. pe rândurile de puieţi 1. manual 3.3.1

4. pe toată suprafaţa1. manual2. mecanizat (hipo)

3.4.13.4.2

5. prin culturi agricole intercalate sau succesive

3.5

4Receparea puieţilor din regenerări naturale prejudiciaţi

4

5Retezara tulpinii puieţilor plantaţi

Pentru prevenireea dezechilibrului fiziologic 5

6. Descopleşiri, degajăriSuprimarea vegetaţiei ierboase şi lemnoase care împiedică buna dezvoltare a puieţilor

6

7.Întreţinerea semănăturilor directe

1. plivirea, rărirea 7.1

2. mulcirea puieţilor 7.2

3. alte lucrări specifice 7.3

8. Lucrări speciale

1. aplicarea de repelenţi 8.1

2. tăieri în coroană 8.2

3. fertilizări – amendamentări 8.3

4. răriri, degajări, curăţiri, ate lucrări 8.4

Lucrări de îngrijire a culturilor

receparea puieţilor: retezarea tulpinii puietului după plantare, la 1-2 cm deasupra nivelului

solului, perpendicular pe tulpină; se execută primăvara devreme, doar la puieţii de talie mică de

foioase, în zonele cu climat arid pentru a atenua dezechilibrul fiziologic provocat de

transplantare;

44


revizuirea culturilor: depistarea şi remedierea unor defecte care pot surveni după sezonul rece

(înlăturarea materialului vegetal uscat şi a pietrelor, încălţarea puieţilor deşosaţi, refacerea

vetrelor)

mobilizarea solului: se execută prin praşilă şi se urmăreşte distrugerea buruienilor şi aerisirea,

afânarea solului pe toată suprafaţa sau parţial (în benzi, tăblii, vetre)

descopleşirea culturilor : îndepărtarea vegetaţiei ierboase (a buruienilor) din jurul puieţilor,

descopleşiri – degajări : îndepărtarea vegetaţiei ierboase şi a celei lemnoase nefolositoare;

depresajul: modalitate de reglare a desimii constând în rărirea puieţilor proveniţi din

semănături directe

completări: operaţii prin care se înlocuiesc golurile (pierderile) din cultură (dacă procentul

pierderilor este mai mic decât cel normal admis); se execută în anul al doilea de vârstă al

puieţilor prin plantaţii, indiferent de modul în care s-a făcut împădurirea.

Tabelul 4.3 Stabilirea lucrărilor de îngrijire a culturilor pe u.c.f.-uri şi volumul acestora la unitatea de suprafaţă (ha)

UCFSuprafața

(ha)

Compoziția de

împădurire

Tehnologia de lucru

I-împăduriri II-Preg.teren III-Preg.sol

Denumirea lucrărilor de îngrijireVârsta

culturilorCod

lucrareVolumul lucrărilor

45C 2.5

60%Mo I-2.1.1.1.1 Revizuiri 2 1 12ari

20%Br II-3 Decopleșiri manuale 8 2.1 12ari

20%Fa III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 12ari

Completări (15%) 2 7.3 750Buc

45D 3.2


20%Br II-3 Decopleșiri manuale 8 2.1 12ari


3 3.1.1 12ari


43C 3.5

I-2.1.1.1.1 Revizuiri 2 1 10.8ari

80%Mo II-2+3 Decopleșiri manuale 8 2.1 10.8ari

20%La III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 10.8ari


44H 0.9

60%Mo I-2.1.1.1.1 Retezarea tulpinii 1 5 500Buc

20%Br II-2 Revizuiri 2 1 12ari

10%Fa III-1.1.1 Decopleșiri manuale 8 2.1 12ari

10PamMobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 12ari


45


41A 2.9

I-1.3 Revizuiri 2 1 12ari

70%Fa II-1.3 Decopleșiri manuale 8 2.1 12ari

30% Br III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 12ari


42A 4.9


30%Br II-1.3 Decopleșiri manuale 8 2.1 12ari


3 3.1.1 12ari


47D 3.7


20%Br II-1.1 Decopleșiri manuale 8 2.1 12ari


3 3.1.1 12ari


42E 0.68

75%Fa I-1.3 Revizuiri 2 1 10.8ari

20%La II-1.1 Decopleșiri manuale 8 2.1 10.8ari

5%Mo III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 10.8ari


41I 1.05

40%Mo I-2.1.1.1.1 Revizuiri 2 1 11.4ari

30%Br II-1.1 Decopleșiri manuale 8 2.1 11.4ari

10%La III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 11.4ari

20%Fa Completări (15%) 2 7.3 750Buc

46F 0.84

47%Mo I-2.1.1.1.1 Revizuiri 2 1 10.8ari

43%Fa II-1.1 Decopleșiri manuale 8 2.1 10.8ari

10%Br III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 10.8ari


48E 0.4

I-1.3 Revizuiri 2 1 11.4ari

80%Fa II-1.1 Decopleșiri manuale 8 2.1 11.4ari

20%Br III-1.1.1Mobilizare manuală în jurul puieților

3 3.1.1 11.4ari


46

Proiect împăduriri4.4. Planificarea lucrărilor de îngrijire pe u.c.f.-uri în perioada de la instalarea culturilor până la atingerea stării de masiv

În funcţie de natura lucrărilor de îngrijire, modalitatea lor de execuţie şi de prevederile tehnice referitoare la epoca de execuţie şi de periodicitatea lor, se stabileşte o eşalonare a lucrărilor de întreţinere pentru fiecare u.c.f. până la atingerea stării de masiv. Proiectantul va trebui să stabilească vârsta probabilă de realizare a stării de masiv, care va fi mai mare sau mai mică în funcţie de condiţiile de lucru; apoi se codifică natura şi frecvenţa anuală de aplicare a diferitelor lucrări de îngrijire considerate necesare şi precizate pe u.c.f.-uri. În anexa 4A a Normelor tehnice privind compozitii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi de împădurire a terenurilor degradate - 1 (2000) se oferă informaţii privitoare la perioada necesară atingerii stării de masiv, pe specii şi sunt prezentate recomandările privitoare la natura lucrărilor de îngrijire şi frecvenţa de aplicare a acestora.

Tabelul 4.4 Natura şi frecvenţa de aplicare a lucrărilor de îngrijire pe u.c.f.-uri în raport cu vârsta culturilor

Nr. Crt U.c.fCompoziția

de împădurire

Natura lucrărilor de îngrijire și modalitatea de execuție

Mod de execuție

(cod)

Frecvența lucrărilor în raport cu vârsta culturilor (ani) Anul realizării stării de masivI II III IV V VI VII VIII

1 45C

60%Mo Revizuiri 1 1 1

VII-XII20%Br Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1 1 1

20%Fa Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1

Completări (15%) 7.3 1

2 45D


VII-XII20%Br Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1 1 1



3 43C

Revizuiri 1 1 1

VIII-XII80%Mo Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1

20%La Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1


4 44H

60%Mo Retezarea tulpinii 5 1

VIII-XII

20%Br Revizuiri 1 1 1

10%Fa Decopleșiri manuale 2.1 1 1 2 2 2 1 1 1

10Pam Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1


47


5 41A

Revizuiri 1 1 1 1

VII-VIII70%Fa Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1 1

30% Br Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1


6 42A


VIII-XII30%Br Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1 1 1



7 47D


VIII-XII20%Br Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1 1 1



8 42E

75Fa Revizuiri 1 1 1 1

VII-VIII20La Decopleșiri manuale 2.1 2 2 2 2 1 1 1

5Mo Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1


9 41I

40%Mo Revizuiri 1 1 1 1

IX-X30%Br Decopleșiri manuale 2.1 1 2 2 2 1 1 1 1

10%La Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1

20%Fa Completări (15%) 7.3 1

10 46F

47%Mo Revizuiri 1 1 1 1


10%Br Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1


11 48E

Revizuiri 1 1 1 1


20%Br Mobilizare manuală în jurul puieților 3.1.1 1 1


48


Capitolul 5. Planificarea şi evaluarea lucrărilor de împădurire

5.1. Planificarea aplicării lucrărilor de împădurire (antemăsurătoarea)

Antemăsurătoarea lucrărilor prezintă o eşalonare a volumului de muncă pe ani, categorii de lucrări şi u.c.f.-uri. Pentru întocmirea acesteia se va folosi lucrarea „Norme de timp si productie unificate pentru silvicultură” (capitolul C al acestei lucrări oferă informaţii privitoare la normele echivalente operaţiilor specifice acţiunii de împădurire). Fiecare normă oferă informaţii privitoare la tipul lucrării (se prezintă detalii de realizare a respectivei operaţii), condiţiile de aplicare, norma de timp necesară efectuării unităţii de măsură şi norma de producţie (cantitatea/volumul de muncă ce trebuie realizat la unitatea de timp – considerată de 8 ore).

Antemăsurătoarea trebuie să cuprindă succesiunea completă de operaţii efectuate la nivelul fiecărui u.c.f.: pregătirea terenului, lucrarea solului, metoda şi procedeul de instalare a vegetaţiei şi lucrările de îngrijire până la atingerea stării de masiv (atenţie: sunt unele norme care cumulează mai multe tipuri de lucrări în acelaşi indicativ). În tabel se va nota pentru fiecare indicativ de normă ucf-ul în care se intervine (la numărător) şi volumul lucrării (la numitor), pentru fiecare an, conform datelor din eşalonarea cu lucrări de instalare, respectiv eşalonarea cu lucrări de îngrijire. La finalul antemăsurătorii se face şi o recapitulaţie pe lucrări, unde volumele din acelaşi an, corespunzătoare aceluiaşi indicativ de normă, vor fi cumulate, fără a se mai menţiona în acest caz şi ucf-urile în care sunt realizate aceste lucrări (contează doar volumul lucrării de acelaşi tip). Recapitulaţia pe categorii de lucrări va servi la întocmirea devizului lucrărilor.

Tabelul 5.1. Antemăsurătoarea lucrărilor

Tehnologii de lucru

Indicativ norme

Denumire lucrare U.M

Localizarea lucrărilor (ucf-ul)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XiV XV XVI XVII

2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027 2028 2029

1.1,1.3

C.1.II.b

Curațarea terenului în

vederea împăduririlor (sp.lemnoase)

arul

47D/123 47D/123 47D/123

42E/68 46F/42 46F/42 41A/97 41A/97 41A/97

42A/153 42A/153 42A/153

41I/105

48E/40

3

C.1.I.b


vederea împăduririlor

arul

45C/83 45C/83 45C/83 43C/117 43C/117 43C/117

45D/107 45D/107

45D/107

44H/45

49


(sp. ierboase) 44H/45

C.10.I.b

Pregătirea solului cu

unelte manuale

arul

47D/14.76 47D/14.76

47D/14.76

42E/8.2 46F/5.04 46F/5.04

45C/9.96

41A/11.64

41A/11.64 41A/11.64

1.1.1 41I/12.6 45C/9.96 45C/9.96

45D/12.8

43C/14.04

43C/14.04 43C/14.04

48E/4.8 45D/12.8 45D/12.8

44H/5.4 44H/5.4

C.28.II.A.b.I

Plantarea puieților

forestieri în teren pregătit

1000 buc.

47D/4.31 47D/4.31 47D/4.31

42E/0.6 46F/0.98 46F/0.98

45C/2.5

2.1.1.1 41I/2.36 45C/2.5 45C/2.5 45D/3.73

43C/2.5 43C/2.5 43C/2.5

45D/3.73 45D/3.73

44H/2.25

44H/2.25

1.1.1 C.26.ASemănături directe în

teren pregătit

1000 cuiburi

42A/3.36 42A/3.36 42A/3.36

42E/2.25 45C/1.66 45C/1.66

45C/1.66

44H/0.675

41A/4.83 41A/4.83

47D/1.85 47D/1.85 47D/1.85

41I/2.625 45D/1.6 45D/1.6 45D/1.6 41A/4.83

48E/246F/1.113

46F/1.113

44H/0.675

5 C46bRevizuirea plantațiilor arul

42A/18.36 42A/18.36

42A/18.36

42A/18.36 45C/9.96 45C/9.96

45C/9.96

45C/9.96 43C/12.64 43C/12.64 43C/12.64

47D/14.7642A/18.36

42A/18.36 47D/14.76

45D/12.84

45C/9.96

45C/9.96

45D/12.84 43C/12.64 43C/16.64 41A/11.64

47D/14.76

47D/14.76

42E/7.34 42E/7.34 45D/12.84

45D/12.84

45D/12.84

44H/5.4 41A/11.64

47D/14.76

47D/14.76

44I/11.97 44I/11.97

45D/12.84

45D/12.84

43C/12.64

41A/11.64 41A/11.64

48E/4.56 48E/4.56 46F/4.54

44H/5.4 44H/5.4 41A/11.64

46F/4.54 44H/5.4

41A/11.64

3.1.1. C.51.a.2Mobilizarea manuală în

jurul pieților

1000 buc.

42A/7.65 42A/

7.6542A/7.65 42A/7.65 45C/

4.1545C/4.15

45C/4.15 45C/9.96 43C/5.85 43C/5.85 43C/5.85

47D/6.15 42A/

7.6542A/7.65 47D/6.15 45D/

5.3545C/4.15

45C/4.15 45D/5.35 43C/5.85 43C/5.85 41A/4.85

47D/

6.1547D/6.15 42E/3.4 42E/

7.3445D/5.35

45D/5.35 45D/5.35 44H/5.4 41A/4.85

47D/

6.1547D/6.15 44I/5.25 44I/

11.9745D/5.35

45D/5.35 43C/5.85 41A/4.85 41A/4.85

48E/2 48E/

4.5646F/2.1 44H/5.4 44H/5.4 41A/4.85

46F/2.1 44H/5.4

41A/4.85

2.1 C57IIb4

Descopleșirea speciilor

forestiere de specii

ierboase

arul

42A/2x18.36

42A/2x18.36

42A/2x18.36

42A/2x18.36 45C/2x9.96

45C/2x9.96

45C/2x9.96

45C/2x9.96

45C/9.96 45C/9.96 45C/9.96 45C/9.96 45C/9.96 45C/9.96 43C/12.64 43C/12.64

43C/16.64

47D/2x14.76

42A/2x18.36

42A/2x18.36 42A/2x18.36

45D/2x12.84

45C/2x9.96

45C/2x9.96

45C/2x9.96 45C/2x9.96 45C/9.96 45C/9.96 45C/9.96 45C/9.96 45D/12.84 43C/12.64

43C/12.64

41A/11.64

47D/

2x14.7642A/

2x18.36 42A/2x18.3642A/18.36

45D/2x12.84

45C/2x9.96

45C/2x9.96 45C/2x9.96 45C/2x9.96 45C/9.96 45C/9.96 45D/12.84 43C/12.64 43C/12.64 41A/

11.64

50


47D/

2x14.7647D/

2x14.76 47D/2x14.7642A/

2x18.3645D/

2x12.8445D/

2x12.8445D/

2x12.84 45D/12.84 45D/12.84 45D/12.84 45D/12.84 45D/12.84 43C/12.64 44H/5.4 41A/11.64

47D/2x14.76

47D/2x14.76 42A/2x18.36

42A/18.36

45D/2x12.84

45D/2x12.84

45D/2x12.84 45D/12.84 45D/12.84 45D/12.84 43C/12.64 43C/12.64 41A/11.64

47D/

2x14.76 47D/2x14.7647D/14.76

42A/18.36

45D/2x12.84

45D/2x12.84 45D/2x12.84 45D/2x12.84 45D/12.84 45D/12.84 43C/12.64 44H/5.4 41A/

11.64

42E/2x7.3447D/

2x14.7642A/

2x18.3644H/2x5.4

43C/2x12.64 43C/2x12.64 43C/2x12.64 43C/2x12.64 43C/12.64 43C/2x12.64 44H/5.4 41A/

11.64

44I/2x11.9747D/

2x14.7647D/14.76

42A/18.36

44H/2x5.4 43C/2x12.64 43C/2x12.64 43C/2x12.64 43C/2x12.64 44H/5.4 41A/11.64

48E/2x4.56 42E/2x7.34

47D/14.76

42A/18.36

44H/2x5.4

44H/2X5.4 43C/2x12.64 43C/2x12.64 43C/2x12.64 44H/5.4 41A/11.64

44I/2x11.97

47D/2x14.76

42A/18.36

41A/2x11.64

44H/2x5.4 44H/2x5.4 44H/5.4 44H/5.4 41A/11.64 41A/11.64

48E/2x4.56

42E/2x7.34

47D/14.76

42A/18.36

41A/2x11.64 44H/2x5.4 44H/2x5.4 44H/5.54 41A/11.64

46F/2x4.54

44I/2x11.97

47D/14.76

42A/18.36

41A/2x11.64 41A/2x11.64 41A/2x11.64 41A/11.64 41A/2x11.64

48E/2x4.56

47D/14.76

42A/18.36

42A/18.36 41A/2x11.64 41A/2x11.64 41A/2x11.64 46F/4.54

46F/2x4.54

42E/2x7.34

47D/14.76

42A/18.36 41A/2x11.64 41A/2x11.64 41A/2x11.64

46F/2x4.54

44I/2x11.97

47D/14.76

47D/14.76 42A/18.36 42E/7.34 46F/4.54

48E/2x4.56

47D/14.76

47D/14.76 47D/14.76 44I/11.97 46F/4.54

46F/2x4.54

42E/7.34 42E/7.34 42E/7.34 48E/4.56

46F/2x4.54

44I/11.97 44I/11.97 44I/11.97 46F/4.54

48E/4.56 48E/4.56 48E/4.56 46F/4.54

46F/2x4.54

46F/4.54 46F/4.54

46F/2x4.54

46F/2x4.54 46F/4.54

Recapitulația pe categorii de lucrări

Indicativ normă

Denumire lucrare

U.M 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027 2028 2029

51


C.1.II.b



arul 276 276 276 213 42 42 97 97 97

C.1.I.b


vederea împăduririlor (sp. ierboase

arul 190 190 235 162 117 117

C.10.I.b

Pregătirea solului cu

unelte manuale

arul 14.46 14.46 14.46 25.6 27.8 27.8 28.16 31.08 25.68 25.68

C.28.II.A.b.I

Plantarea puieților

forestieri în teren pregătit

1000 buc.

4.31 4.31 4.31 2.96 7.21 7.21 8.48 4.75 2.5 2.5

C.26.ASemănături directe în

teren pregătit

1000 cuiburi

5.21 5.21 5.21 6.875 4.373 4.373 3.935 5.505 4.83 4.83

C46bRevizuirea plantațiilor

arul 33.12 66.24 66.24 56.99 51.21 50.14 51 70.92 53.96 52.56 24.28

C.51.a.2Mobilizarea manuală în

jurul puieților

1000 buc.

13.8 27.6 27.6 24.45 35.47 21.1 24.4 42.16 26.8 21.4 10.7

C57IIb4


forestiere de speciile

ierboase

arul 66.24 132.48 198.72 246.46 268.06 289.58 312.86 348.35 336.45 324.55 263.23 209.96 158.06 106.44 78.24 48.56 28.28

52

5.2. Stabilirea necesarului de forţa de muncă

Tabelul 5.2 Perioade de execuţie a lucrărilor de instalare şi îngrijire a culturilor

Lucrări de instalare Lucrări de îngrijire

Toamna PrimăvaraVârsta cult. (ani)

RevizuiriMobilizări și/sau descopleșiri a - …a

I II III IV V

15 IX – 15 XII 15 II – 15 V 12345

15 II – 15 V15 II – 15 V

1 – 10 V1 – 10 V10 – 20 V20 – 30 V1 – 31 VI

1 – 10 VI10 – 20 VI1 – 10VII20 – 30VII

1 – 10 VII20 – 30 VII10 – 20 VIII

1 – 10 VIII1 – 15IX

1 – 10IX

Tabelul 5.3 Efectivul de muncitori necesar pentru executarea lucrărilor de împădurire

Indicativ norme Denumire lucrări UM Cantități NP

(UM/8ore)

Nr.zile om

necesare

Interval de

execuție

Nr. Zile adoptate

Efectiv de muncitori necesari

C.1.II.b



arul 42.00 8.53 5 15III-15V 5 1

C.1.I.b


vederea împăduririlor (sp.

ierboase

arul 190.00 15.01 13 15III-15V 6 2

C.10.I.b Pregătirea solului cu unelte manuale arul 27.80 1.54 18 15III-15V 6 3

C.28.II.A.b.IPlantarea puieților forestieri în teren

pregătit

1000 buc. 7.21 0.113 64 15III-15V 15 4

C.26.ASemănături

directe în teren pregătit

1000 cuiburi

4.37 0.57 8 15III-15V 2 4

C46b Revizuirea plantațiilor arul 50.14 28.39 2 15III-15V 2 1

C.51.a.2Mobilizarea

manuală în jurul puieților

1000 buc.

35.47 0.422 84 10-20VI 15 6

C57IIb4


forestiere de speciile ierboase

arul 289.58 24.44 12 20-30VII 4 3

5.3. Devizul lucrărilor

Devizul lucrărilor urmăreşte evaluarea costurilor acţiunii de împădurire. La întocmirea acestuia se va folosi recapitulaţiei lucrărilor concepută la finalul antemăsurătorii. Pentru fiecare categorie de lucrări din recapitulaţie se va calcula un preţ unitar de cost per unitatea de măsură. Acest preţ se obţine prin efectuarea produsului dintre norma de timp corespunzătoare indicativului normei şi salarul orar corespunzător grilei de încadrare pentru norma considerată.

Pentru a afla valorile pentru norma de timp şi grila de încadrare, se va consulta lucrarea „Norme de timp si productie unificate pentru silvicultură”. Valoarea în lei corespunzătoare grilei de încadrare pentru stabilirea salarului orar se extrage din contractul colectiv de muncă al RNP (în anexe sunt prezentate aceste valori, conform contractului valabil în anul 2013).

Tabelul 5.4 Devizul lucrărilor proiectate

Indicativ norme

Preț unitar lei/UM

Localizarea lucrărilor (ucf-ului) și volumul lucrării de executat în anul...

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV XVI XVII

2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025 2026 2027 2028 2029

C.1.II.b 4.04 1115.59 1115.59 1115.59 860.95 169.76 169.76 0.00 392.07 392.07 392.07 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.1.I.b 2.28 0.00 0.00 0.00 0.00 433.01 433.01 535.57 369.20 266.64 266.64 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.10.I.b 22.84 330.32 330.32 330.32 584.80 635.06 635.06 643.28 709.99 586.63 586.63 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.28.II.A.b.I 318.60 1373.17 1373.17 1373.17 943.06 2297.11 2297.11 2701.73 1513.35 796.50 796.50 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.26.A 61.43 320.06 320.06 320.06 422.34 268.64 268.64 241.73 338.18 296.71 296.71 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.46.b 1.23 40.90 81.79 81.79 70.37 63.23 61.91 62.97 87.57 66.63 64.90 29.98 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.51.a.2 83.61 0.00 1153.87 2307.74 2307.74 2044.35 2965.77 1764.25 2040.17 3525.15 2240.84 1789.33 894.67 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

C.57.II.b.4 1.49 98.37 196.73 295.10 365.99 398.07 430.03 464.60 517.30 499.63 481.96 390.90 311.79 234.72 158.06 116.19 72.11 42.00

Tabelul 5.5 Valoarea materialului de împădurire

Specia

Cantitate Valoarea unitarăValoarea

totalăPuieți (mii buc.)

Semințe (kg)

Puieți (lei/1000

buc.)

Semințe (lei/kg)

Mo 67.39 - 400 - 26954.6La 2.01 - 700 - 1408.75

Pam 1.45 - 350 - 507.5Fa - 269.81 - 240 64754.52Br - 104.23 - 320 33354.88

5.4. Analiza eficienţei economice a lucrărilor proiectate

În acest subcapitol se efectuează unele calcule menite să evidenţieze efectul economic al lucrărilor proiectate. Rezultatele obţinute sunt doar reprezentări simpliste ale eventualelor beneficii din punct de vedere strict economic. Astfel nu se poate argumenta necesitatea lucrărilor de împădurire prin valorile indicatorilor economici obţinuţi, ci eventual, cel mult oportunitatea acestora.

Tabelul 5.6 Date comparative privind producţia de biomasă la hectar, exprimată în unităţi fizice (m3) şi valorice (lei)

u.c.f Tipul de arboret Vârsta Compoziția Consis-

tențaClasa de

producție Vol. Biomasă Preț unitar

Valoare producție

Spor de venit

45CExistent - - - - - - -

280455.2Proiectat 120 6Mo 2Br 2Fa 0.9 1 1845.1 152 280455.2

45DExistent - - - - - - -


43CExistent 120 10Mo 0.8 1 1551.2 150 232680

40578.36Proiectat 120 8Mo 2La 0.9 1 1686.78 162 273258.36

44HExistent 110 10Mo 0.8 2 1283.2 150 192480

52121.28Proiectat 120 6Mo 2Br 1Fa

1Pam0.9 1 1588.32 154 244601.28

41AExistent 90 7Fa3Br 0.4 2 634 157 99538

11147Proiectat 120 7Fa 3Br 0.8 1 705 157 110685

42AExistent 110 6Mo3Br1Fa 0.5 2 736 151 111136

14949Proiectat 120 6Mo 3Br 1Fa 0.8 1 835 151 126085

47DExistent 60 10Me 0.7 2 462 110 50820

95952Proiectat 120 7Mo 2Br 1Fa 0.9 1 972 151 146772

42EExistent 5 8Mo2La 0.5 2 - - -

254372.25Proiectat 120 5Mo 3Fa 2La 0.9 1 1541.65 165 254372.25

44IExistent 5 8Mo1La1Br 0.3 3 - - -

2164329.8Proiectat 120 6Mo 2Br 1La

1Fa0.9 2 13785.54 157 2164329.8

46FExistent 10 8Mo1Br1Fa 0.5 2 - - -


48E Existent 15 10Mo 0.5 3 - - - 198401.28


Proiectat 120 5Mo 4Fa 1Br 0.9 2 1288.32 154 198401.28

Total 3622603.1

Indicatori economici sintetici:

a) cheltuieli specifice Cs;

Cs = Ct/S (lei/ha)

b) Profitul P;

P = Sv – Cs (lei)

c) Durata de recuperare a cheltuielilor Dr;

Dr = Cs x Vmediu/Sv (ani)

d) Coeficient de eficienţă Ce;

Ce = Sv/Cs (lei/leu investit) unde:

Ct – cheltuieli totale (lei);S – suprafaţa unităţii considerate (ha),;Sv – sporul de venit (lei/ha);V – ciclul de producţie (ani).

Rezultatele pe ucf-uri vor fi prezentate sintetic în tabelul 5.7.

Tabelul 5.7 Rezultate de sinteză privind eficienţa economică a lucrărilor de împădurire proiectate

UCF S (ha) Ct (lei) Cs (lei/ha) Sv (lei/ha) P (lei/ha) Ciclul V(ani)

Dr (ani) Ce (lei/leu)

Total 24.27 60777.38 2504.22 3622603.10 3620098.88 120 2.03 1446.60

57

Documents

Proiect Impaduriri Final