Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse pentru a le asigura protecție temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menținerii calității și integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii, până la consumare sau până la expirarea termenului de garanție.

În același timp, ambalajului i se cere să devină un permanent subiect al unei sfidări tehnice, industriale, el trebuind să fie tot mai ușor, mai simplu, recuperabil, reciclabil, înzestrat cu virtuți ecologice.

Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerințe: - să aibă masă și volum propriu reduse; - să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern; - să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat; - să nu prezinte miros și gust propriu; - să posede rezistență mecanică cât mai ridicată; - să fie etanș față de gaze, praf, grăsimi; - să prezinte sau nu permeabilitate față de radiațiile luminoase; - să aibă formă, culoare, grafică atractive.

Ciclul de viață al ambalajului trebuie evaluat atât din punct de vedere al mediului înconjurător, cât și din cel al multiplelor sale funcții, dintre care cea mai impotantă este protejarea conținutului său de mediul înconjurător și a mediului de conținutul său. Scopul ambalării este deci de a conserva calitățile funcționale ale ambalajului, reducând la minimum impactul său asupra mediului. Astfel, ambalajul trebuie să răspundă unor sfidări cum sunt: 1. piața : natura consumatorilor, posibilități financiare; 2. produsul : caracteristici mecanice, componente; 3. utilizarea produsului : manipulare, sistemul de închidere și deschidere a ambalajului, condiții climatice de depozitare; 4. transportul : modul de transport utilizat; 5. rețeaua de distribuție : organizarea interioară a magazinelor, necesitatea de a marca produsul, numărul de unități dintr-un produs pe o unitate de vânzare, condiții de depozitare; 6. reglementări juridice : norme,uzanțe etc. (Ambalajul AC)

În prezent, majoritatea produselor alimentare se comercializează sub formă ambalată, astfel că aspectul estetic al ambalajului se integrează în noțiunea complexă de calitate a alimentului. Senzațiile vizuale provocate de ambalaj determină o aprobare sau o respingere totală a produsului. Prin urmare, principalele obiective la care trebuie să răspundă ambalarea alimentelor, respectiv ambalajele sunt următoarele : - conținerea produsului alimentar în interiorul ambalajului;- asigurarea protecției produselor împotriva deteriorării, pierderilor cantitative și calitative, acțiunii nocive a mediului înconjurător, păstrării proprietăților și valorii produsului ca marfa; - crearea unor condiții optime de transport și manipularea prin promovarea unor unități modulate de transport și desfacere a produselor ambalate;- favorizarea prezentării clare și sugestive a conținutului, informarea cumpărătorului asupra avantajelor produsului, prețului, cantității, duratei de valabilitate, modului de utilizare sau preparare etc. ;

- educarea consumatorului prin indicarea valorii nutritive, energetice a produsului.În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al

materialelor din care acestea sunt făcute, cât şi din punct de vedere funcţional.Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent

în practicã:- după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:

ambalaje din hârtie şi carton; ambalaje din sticlă; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe.

- după sistemul de confecţionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile.

- după tip: plicuri; pungi; plase; lăzi; cutii; flacoane; borcane etc.

- după domeniul de utilizare: ambalaje de transport; ambalaje de desfacere şi prezentare.

- după specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje pentru produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale; ambalaje colective.

- după gradul de rigiditate: ambalaje rigide; ambalaje semirigide; ambalaje suple.

- după modul de circulaţie al ambalajului: ambalaje refolosibile; ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.

- după sistemul de circulaţie: sistem de restituire a ambalajelor;

sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.

- după sistemul de confecţionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliante.

- după căile de transport: ambalaje pentru transport terestru; ambalaje pentru transport fluvial-maritim; ambalaje pentru transport aerian.

- după destinaţie: ambalaje pentru piaţa externă; ambalaje pentru piaţa internă.

Există o preocupare chiar şi la nivel de foruri internaţionale, cum ar fi: Organizaţia Internaţională de Standardizare, Federaţia Europeană pentru Ambalare, pentru clasificarea şi standardizarea ambalajelor.

După scop, ambalajele se clasfică în ambalaje de transport și ambalaje de desfacere. Funcțiile de bază ale ambelor tipuri de ambalaje sunt similare, cu deosebirea că la ambalajul de desfacere se pune un accent deosebit pe funcția de informare, prezentare și reclamă.

Funcțiile ambalajului sunt cerute de produsul care se ambalează și de mijloacele și metodele prin care va fi transportat de la producător la consumator.

1.Funcția de a conține produsul

Funcția de a conține produsul este evidentă deoarece orice produs, pentru a-i putea fi schimbat locul trebuie să fie conținut într-un ambalaj.

2.Funcția de protecție și conservare

Funcția de protecție și conservare este privită adesea ca funcția cea mai importantă a ambalajului și anume, aceea de a proteja conținutul de efectele mediului înconjurător,fie acestea apă, vapori de apă, gaze, mirosuri, microorganisme, praf, șocuri, dăunători, vibrații, etc. și de a proteja mediul față de produs.

În cazul majorității produselor alimentare protecția asigurată de ambalaj este o parte esențială a procesului de conservare. În general, odată ce integritatea ambalajului dispare, produsul nu mai este conservat.

Funcția de protecție și conservare cuprinde mai multe aspecte:Protecția mecanică a produsului împotriva solicitărilor mecanice din timpul

transportului, depozitării și desfacerii: tracțiune, compresiune, forfecare,șocuri, vibrații etc. Alegerea materialului din care se confecționează ambalajul trebuie să țină seama nu numai de natura produsului ci și de intensitatea solicitărilor la care este supus acesta din această cauză

ambalajele care asigură cea mai buna protecție mecanică sunt cele confecționate din lemn, materiale metalice, carton, material plastice și materiale complexe.

Protecția chimică a produsului față de procesele chimice și electrochimice care au loc la suprafața de contact dintre produse și mediul înconjurător. Mediul înconjurător poate acționa chimic asupra produselor prin conținutul în oxigen, ozon, vapori de apă, substanțe solide abrazive (urme de praf sau nisip), substanțe poluante care depășesc limitele maxime admise etc.De asemenea, între produse și materialele din care sunt confecționate ambalajele pot avea loc interacțiuni care se evită prin alegerea corespunzătoare a materialelor de ambalaj inerte chimic față de produsele supuse ambalării. Astfel de materiale sunt sticla, materialele plastice, tabla cositorită, materialele complexe etc.

Protecția produsului împotriva microorganismelor se asigură printr- o etanșitate perfecă a ambalajelor și printr-o curățire cât mai ușoară și mai corectă.

Protecția biologică a produsului împotriva insectelor și rozătoarelor este realizată prin folosirea ambalajelor din sticlă, materiale plastice, carton și a ambalajelor de transport din lemn, ambalaje din materiale textile sau din hârtie fiind mai puțin protectoare.

Protecția produsului față de lumină și radiații ultraviolete este necesară datorită modificării caracteristicilor senzoriale și reducerii valorii nutritive în cazul multor produse alimentare sub actiunea acestor factori. Cea mai bună protecție o asigură ambalajele confecționate din materiale impermeabile la radiații luminoase sau utraviolete cum sunt materialele metalice, cartonul, lemnul, materialele plastice opace etc. O bună protecție este oferită și de ambalajele din materiale colorate, de exemplu sticla verde sau brună.

Protecția și conservarea energiei consumate în timpul procesului tehnologic de obținere a produsului. Prevenirea risipei de alimente este un obiectiv vital pentru oricine, putând fi aplicat în toate etapele dintre cultivare și utilizarea finală de către consumatori.

Protecția mediului înconjurător este posibilă prin folosirea de ambalaje care funcționează corect (etanșe, nu permit pierderi de produs în mediu etc.) .

3. Funcția de confort

Se referă la utilizarea unor ambalaje de transport și de desfacere a produselor ambalate care să ușureze operațiile de manipulare, transport, depozitare și distribuire, la diversificarea producției de ambalaje din punct de vedere al capacității, formei, materialului de ambalaj folosit, destinației etc.

În proiectarea ambalajelor sunt importante alte două aspecte ale funcției de confort a ambalajelor și ambalării : porționarea produselor destinate ambalării și, asociată cu aceasta, forma ambalajelor primare (dimensiuni, capacități) .

Porționarea, denumită cu ani în urmă și raționalizare- cuvânt legat de limitarea consumului de alimente pe cap de locuitor în perioada dinainte de 1998- se referă la funcția ambalajelor de a diviza producția industrială în unități de consum. Spre exemplu, conținutul unui butoi cu vin este porționat prin umplerea buteliilor de sticlă, șarja de unt obținută în bătătorul de unt este porționată prin ambalare în pachete de 200g sau în doze individuale de 26g etc. Altfel spus, producția la scară mare care caracterizează o societate modernă nu ar fi viabilă fără funcția de porționare a ambalării și cu cât producția realizată e mai mare cu atât mai mari sunt cerințele de găsire a unor metode tot mai eficiente de porționare, de reducere a

acesteia la dimensiuni, cantități corespunzătoare consumului. Porționarea ajută consumatorii să cumpere doar cantitatea de care au nevoie, nu mai mult.

Forma ambalajelor primare,asociată evident cu funcția de porționare este în strânsă legătură atât cu confortul utilizării ambalajelor de către consumator, exprimat în ușurința procurării, deschiderii și golirii ambalajului cât și cu eficința folosirii ambalajelor secundare respectiv terțiare pentru ușurarea operațiilor de manipulare, transport, depozitare și vânzare.

4. Funcția de comunicare

Funcția de comunicare a ambalajului și etichetei se referă la informarea consumatorului asupra produsului conținut de ambalaj și la promovarea vânzării, prin reclamă, la care se adaugă aspectele de educare a consumatorului prin informațiile nutriționale oferite. Vorba veche: „ Um ambalaj protejează ceea ce vinde și vinde ceea ce conține și protejează” este la fel de adevărată și în zilele noastre, astfel că se poate spune că ambalajul funcționează ca un vânzător tăcut, silențios.

Informarea consumatorului urmărește asigurarea reprezentării clare și sugestive a conținutului, indicarea numelui producătorului și denumirea produsului, adesea și denumirea comercială, indicarea prețului, a cantității de produs, a compoziției produsului, a datei de fabricate și a termenului de valabilitate, prezentarea modului de întrebuințare sau preparare a produsului etc.

Promovarea produsului și a vânzării se referă la forma, culoarea și grafica ambalajului și etichetei. Astfel se recomandă ca un ambalaj să aibă forme cât mai bine individualizate pentru fiecare tip de produs, dimensiunile alese pentru ambalaj să corespundă volumului sau cantității optime pentru achiziționare. În ceea ce privește forma etichetei, aceasta este influențată de particularitățile constructive și tehnologice ale ambalajului și de posibilitatea de utilizare a materialului din care sunt confecționate atât ambalajul cât și ea însăși.

Culoarea este un mijloc de atragere a atenției. Ea imprimă ambalajului o impresie de soliditate, pune în valoare calitățile produsului și subliniază caracterul său specific. Efectul culorilor variază în funcție de lungimea de undă și de frecvența lor de oscilație. Rapotul între lungimea de undă și frecvența de oscilație produce așa numitul efect de cald (roșu, portocaliu, galben) și de rece (verde, albastru, violet) al culorilor. Culorile reci produc o stare de liniște în timp ce cilorile calde sunt iritante, atrag atenția. Puse alături, culorile calde și reci iși măresc reciproc efectele.

Pentru realizarea unei armonii este necesară folosirea a trei culori, deoarece întotdeauna două culori o solicită pe a treia, chiar dacă aceasta este numai culoarea de fond pe care cele două culori se diferențează. Se folosesc două tehnici de armonizare a culorilor: ton pe ton folosind culori apropiate și armonia policromă, care utilizează o culoare de bază și combinații de culori destul de independente.

Culoarea are și un important rol psihologic, anumite aranjamente determinâand reacții pozitive la cumpărători.

Grafica are rolul cel mai important din punct de vedere estetic fiind elementul cu cel mai mare grad de inventivitate și fantezie a artistului. Ea trebuie să stimuleze, să dezvolte

imaginația, să prezinte produsul într-o formă cât mai atrăgătoare cu efect imediat, să fie ușor descifrabilă.

Ilustrația unui ambalaj înfățișează produsul și îi sugerează utilizarea și proveniența. Ea poate fi un desen sau o fotografie, dar fotografia exprimă mai fidel realitatea.

Tipurile de grafică folosite sunt: - comercială, care reprezintă produsul și modalitățile de folosire în forme atractive; - intelectuală, cu o largă tendință de dezvoltare, care este schematică, neîncărcată cromatic cu simboluri vizuale, foarte simplu de înteles; - umoristică, atractivă și puțin ironică, recomandată în special produselor destinate alimentației copiilor.

Literele pot reprezenta un element de decor important dar pot fi și purtătoare de mesaj optic prin formă, dispoziție și culoare. Textul cuprins pe ambalaj trebuie diferențiat grafic pentru evitarea monotoniei. În concluzie, un ambalaj estetic, cu o grafică corespunzătoare induce cumpărătorului un sentiment de încredere, de siguranță asupra produsului ambalat, ea constituind și un mijloc de reclamă eficient.

Educarea consumatorului , adesea individualizată ca funcție educativă constă în indicarea valorii nutritive și energetice a produsului. Astfel ambalajul sau/și eticheta redau conținutul de proteine, glucide, lipide, vitamine,săruri minerale etc. ale produsului.

Proiectarea și realizarea unui ambalaj corespunzător face posibil să i se ofere consumatorului o mare varietate de alimente dintre care să aleagă cu o încredere totală în inocuitatea acestora, indiferent dacă sunt sezoniere sau nu.

Coduri de identificareExplozia informationala din anii '60 a contracarat riscul scaderii producti-vitatii

comertului cu amanuntul generat de diversitatea §i abundenta acestora pe piata prin introducerea unor sisteme de codificare a produselor §i, in acela§i timp de identificare automata a codurilor. Astfel, in 1970 s-a creat in SUA Consiliul Universal pentru Codificarea Produselor {UPC) care a recomandat adoptarea unui simbol de identificare a produselor, denumit simbol UPC §i format din 12 semne. In prezent, peste 95% din produsele de pe piata SUA sunt marcate cu acest simbol, putand fi scanate automat la casa.

In aceeasj perioada au inceput cercetari similare §i in Europa, separat in Franta (sistemul GENCOD, de identificare a produselor §i a producatorilor) §i Germania (sistemul BAN-L de clasificare a produselor printr-un sistem de

numerotare). Cercetarile au continuat in directia gasirii unui sistem unitar de codificare pentru intregul continent, compatibil cu UPC, dar care sa includa si sistemele folosite in Franta §i Germania, numit EAN (European Article Numbering). Prin urmare, la 3 februarie 1977, la Bruxelles a luat fiinta o societate internationala pentru codificarea marfurilor. Numele Asociatiei EAN a fost schimbat in 1991 in International Article Numbering Association, dar abrevierea EAN a fost pastrata.

Codul cu bare este eel mai simplu si eel mai ieftin sistem de identificare automata a unui produs. El se bazeaza pe reprezentarea printr-o asociere de bare (inchise la culoare) si spatii libere, codificarea folosind un numar de simboluri (cifre), caractere simbolizate impartite in trei seturi A, B si C si / grupuri de separatoare (caractere auxiliare) constituite din cate doua linii subtiri, paralele si ceva mai lungi, avand si un rol de centrare in momentullecturii codului.

Caracterele simbolizate in seturile A si B incep intotdeauna la stanga cu un modul de culoare deschisa (un spatiu liber) si se termina la dreapta cu un modul de culoare inchisa, in timp ce caracterele simbolizate in setul C incep la stanga cu un modul de culoare inchisa si se termina la dreapta cu un spatiu liber. In tabelul 2.1 sunt prezentate seturile de caractere A, B si C.

Tabelul 2.1 Seturi de caractere A, B si C

Valoare numerica

Reprezentare Set A

Reprezentare Set B

Reprezentare Set CS B S B S B S B S B S B

0 3 2 1 1 1 1 2 3 3 2 1 11 2 2 2 1 1 2 2 2 2 2 2 12 2 1 2 2 2 2 1 2 2 1 2 23 1 4 1 1 1 1 4 4 1 14 1 1 3 2 2 3 1 1 3 25 1 2 3 1 1 3 2 2 3 16 1 1 1 4 4 1 1 2 1 47 1 3 1 2 2 1 3 3 1 28 1 2 1 3 3 1 2 2 1 39 3 1 1 2 2 1 1 3 3 4 1 2

Nota: - S indica un spatiu liber;- B indica o bara de culoare inchisa;- cifrele indica latimea fiecarui element in module.

Caracterele auxiliare trebuie sa fie codificate dupa cum este prezentat in tabelul 2.2.Tabelul 2.2Codificarea caracterelor auxiliare

Caracter Numar de module

Set de moduleS B S B S B

Sepa 3 1 1 1Sepa 5 1 1 I 1 1Sepa 6 1 1 1 1 1 1Nota: - S indica un spatiu liber;- B indica o bara de culoare inchisa;- cifrele indica latimea fiecarui element in module.

In fig 2.1 a este prezentata codificarea EAN-13 iar Tn fig. 2.1 b codificarea EAN-8

.

Fig. 2.1. Semnificatia codului EAN cu bare: a) EAN-13; b) EAN-8: 1 - codul tarii; 2 - codul producatorului; 3 - codul produsului; 4 ■ control.

Codul EAN-13 confine 13 simboluri (cifre), caractere simbolizate impartite in trei seturi A, B si C §i trei gmpuri de separatoare (caractere auxiliare). Cifrele trebuie sa fie clare pentru a permite §i identificarea vizuala intrucat ele furnizeaza urmatoarele informatii: - codul tarii format din primele doua cifre, prin care se identified organizatia locala de codificare; - codul producatorului format din urmatoarele cinci cifre, atribuit de organizatia locala de codificare; - codul produsului alcatuit din urmatoarele cinci cifre, atribuit de producator; - cifra de control.

Citind de la stanga la dreapta, codul EAN-13 (fig. 2.1 a) trebuie compusastfel: - un separator lateral; - 6 caractere simbolizate in seturile A §i B, conform tabelului 2.1; - un separator central; - 6 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1; - un separator lateral.

Codul EAN-8 (fig. 2.1 b) contine 8 simboluri (cifre) §i caractere simbolizate impartite in seturile A §i C. Citind de la stanga la dreapta, EAN-8 trebuie compus astfel: - un separator lateral; - 4 caractere simbolizate in setul A, conform tabelului 2.1; - un separator central; - 4 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1; - un separator lateral.

In fig. 2.2 este prezentat codul cu bare UPC raspandit in SUA.

Fig. 2.2. Reprezentarea codului cu bare UPC: a) UPC-A; b) UPC-EX -caractere ale sistemului de numerotare; 0 - zero de capat; Y - caracter decontrol codificat cu paritate variabila.

Citind de la stanga la dreapta, codul cu bare UPC-A trebuie compus astfel:

un separator lateral; - 6 caractere simbolizate in setul A, conform tabelului 2.1; - un separator central; - 6 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1; - un separator lateral, iar UPC-E dupa cum urmeaza: - un separator lateral; - 6 caractere simbolizate in seturile A §i B, conform tabelului 2.1;

Codul UPC-E, numit si codul cu suprimare de zerouri, nu poate fi utilizat decat pentru codificarea de date in format UPC cu 12 cifre, date care incep cu un zero si contin o serie de patru sau cinci zerouri in pozitii definite, conform SR EN 797 +AC: 1998.

Codul cu bare nu confine nici o informatie referitoare la pretul produsului, intrucat acesta variaza de la un vanzator la altul. Mecanismul este urmatorul: la fiecare citire de cod, casa interogheaza calculatorul la care este legata privind numele produsului si pretul (asociate codului citit), pe care le tipareste apoi pe bon si le foloseste in calculul sumei de incasat.

Principalele aplicatii ale codurilor cu bare sunt: - clasificarea si identificarea automata a produselor ambalate; - gestionarea si urmarirea automata a productiei; identificarea producatorilor, distribuitorilor etc.; - urmarirea stocurilor - odata cu citirea codului si facturarea produsului scade automat cu o unitate stocul de produs; - inregistrarea automata in casele de marcare ale magazinelor; - inregistrarea si urmarirea automata a marfurilor in depozite etc.

Avantajele aplicarii codurilor cu bare sunt multiple. Astfel, pentru producatori principalul castig il reprezinta rapiditatea si corectitudinea evaluarii succesului la vanzarea unui produs prin accesul la datele colectate de la casele automate din magazine, desi sistemul de codificare poate fi folosit si la inventare interne si organizarea depozitelor. In comert sistemul permite o inregistrare mai rapida si mai precisa a produselor, cresterea productivitatii la punctele de vanzare, eliminarea erorilor de inregistrare, scaderea timpului pentru operatiunile contabile, controlul strict al livrarilor prin comandarea doar a produselor care se vand. Pentru consumator, codurile cu bare due la scaderea timpului pierdut la case si la disparitia erorilor de pret, bonul fiind o adevarata factura.

Folosirea codului cu bare presupune insa si folosirea unor dispozitive adecvate de prelucrare: scannere fixe sau mobile bazate pe fotocelule pentru citire si case de marcaj speciale cu microprocesor incorporat care preiau semnalul scanner-ului, il decodifica si il trimit la un calculator care va returna numele produsului si pretul, calculator care preia datele de la toate casele de marcaj permitand centralizarea datelor legate de stocuri. De asemenea, codul trebuie marcat corect (bare paralele, respectarea grosimii acestora) iar suprafata ambalajului pe care este inscris sa fie perfect neteda.

In fig 2.3 este reprezentat codul cu bare EAN-13 pentru bere Ursus Premium Pils produsa de S.C. URSUS S.A. Romania, iar in fig. 2.4 codul cu bare EAN-13 pentru musli cu fructe Vitalis produs de Dr. August Oetker

Fig.2.3.codul cu bare EAN-13 Fig. 2.4. Codul cu bare EAN-13pentru bere Ursus Premium Pils: pentru Friichte musli Vitalisprodus de Dr. August Oetker- codul tarii, 59-Romania; 2 - codul producatorulm,42016-S.C.UususS.A.; Genrmania:3 - codul produsului, 00113-bere 1codul tarii,. 40-Germania;Ursus Premium Pils; 2 - codul producatorului, 00521-4 - cifra de control 6 Dr' August Oetker ;3 - codul produsului,64200- Friichte musli Vitalis;4 - cifra de control 6Introducerea sistemelor de codificare a fost necesara §i pentru Tmpiedicarea

producerii neautorizate de produse alimentare. De remarcat ca, pe piata inca mai apar produse total diferite care au acela§i cod cu bare, fapt ce demonstreaza necesitatea perfectionarii sistemelor de codificare

Exista si alte sisteme de codificare, de exemplu fn Japonia a fost pus la punct codul geometric Calra format dintr-o succesiune de casete (fig. 2.5) divizate in patru patrate, fiecare caseta putand prezenta 24 = 16 variante, adica mai multe informatii decat codurile cu bare europene sau americane.

De asemenea, pentru cutiile de conserve confectionate din tabla cositorita lacuita se utilizeaza un sistem de codificare aplicat pe capacul cutiei prin §tantare care permite identificarea produsului continut. Acest cod este important deoarece cutiile de conserve, dupa aplicarea tratamentului termic (pasteurizare, sterilizare etc.) sunt depozitate, etichetarea efectuandu-se inaintea livrarii pentru a se preveni deteriorarea etichetei in timpul depozitarii.

Fig. 2.5. Variante de casete ale sistemului de codificare Caira utilizat in JaponiaUnele produse, considerate de lux au, suplimentar §i certificate de calitate. Spre

exemplu, cutiile de bomboane de ciocolata asortate de 250 g produse de Kraft Jacobs Suchard Romania - Bra§ov, in afara indicatiilor asupra continutului de pe spatele cutiei au un certificat de calitate care poate fi returnat de cumparator impreuna cu produsul in cazul in care acesta nu este corespunzator din diverse motive (fig. 2.6).

Certificat de Calitate Quality GuaranteeFig. 2.6. Mostra din certificatul de calitate al bomboanelor de ciocolata asortate

produse de Kraft Jacobs Suchard Romania

Oțetul se ambalează în ambalaje de desfacere și de transport.Ambalajele de transport trebuie să asigure integritatea produsului, să fie curate, uscate, în stare bună, neinfectate și fără miros străin. Sunt concepute pentru a ușura manipulararea și transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării sau transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene.

Se folosesc ambalaje de transport paralelipipedice cu dimensiunile de la bază stabilite prin normative, înălțimea variind în funcție de natura produselor, a paletelor cu dimensiuni standardizate internațional pentru stivuirea, depozitarea produselor ambalate.

Ambalajul de desfacere este destinat comercializării produsului ajungând la consumator odată cu produsul. Turnarea in ambalaj de desfacere a oțetului la volumul nominal, la temperatura de 20°C trebuie sa fie minim 90%.

Oțetul alimentar se ambalează în:- butoaie de lemn (stejar sau fag), - damigene de sticlă, - butelii de sticlă de 0,5 litri și 1 litru, - recipiente de plastic, cu acordul beneficiarului și avizul Ministerului Sănătății .

Recipientele destinate umplerii cu oțet alimentar vor fi în prealabil bine curățate și spălate.

Butoaiele se vor închide cu dopuri de lemn bătute până la nivelul doagei. Dopurile vor fi marcate cu emblema întreprinderii producătoare. Peste dop se va aplica o placă metalică pentru a asigura inviolabilitatea conținutului.

Damigenele se vor închide cu dopuri de plută, legate în cruciș cu sârmă de gâtul damigenei și plombate cu emblema întreprinderii producătoare.

Buteliile de sticlă se vor închide cu dopuri de plută sau cu capsule metalice lăcuite, prevăzute cu rondele de plută. Dopurile de plută se acoperă cu un capișon de hârtie, cu bandă de control lipită pe gâtul buteliei sau cu o capsulă de material plastic.( Stas)

Ambalajele din plastic în contact cu lichidele sunt susceptibile de a migra într-un mod mult mai important decât dependența de natură chimcă a mediului cu care ele intră în contact. Produsele lichide au tendința de a penetra în materialele plastice, antrenând o dilatare a acestora. Aditivii vor avea tendința de a se repartiza între cele două faze: mediul lichid penetrând peretele și mediul care se află la contactul cu peretele. ( Anca purcărea Ambalajul)

În cazul oțetului alimentar se folosesc PET-urile de diferite dimensiuni și forme.din categoria materialelor plastice. PET reprezintă prescurtarea de la polietilenă tereftalată și prezintă multe avantaje în cazul utilizării lor ca material de ambalare,cum ar fi: - sunt mai estetice; - sunt mai rezistente; - sunt mai transparente; - nu au miros; - sunt mai igienice decât alte tipuri de ambalaje tradiționale cum ar fi PE sau PVC; - se etanșează perfect, important în cazul băuturilor.

Este un derivat din petrol sau din gaz. Numai o infimă fracțiune din această materie primă este folosită ca material de ambalaj.

Face parte din singurele materiale plastice cu valoare demonstrată ca materiale

reciclabile.

PET este un material semitermoplastic relativ ușor de prelucrat, din care se pot obține

ambalaje cu masă mult mai mică decât a celor din sticlă și casabilă.

Alte proprietăți ale PET favorabile utilizării sale pentru confecționarea buteliilor

destinate ambalării oțetului sunt: claritatea, rezistența la întindere, rezistența chimică foarte

bună ceea ce îl face perfect compatibil cu produsul. Deasemenea este impermeabil la

lichideși, deși nu este o barieră la gaze întrucât este ușor impermeabil la gaze, în special la O 2

și CO2, poate fi utilizat fără rezerve la ambalarea oțetului, singurul impediment care poate

surveni fiind scăderea în timp îndelungat a presiunii interioare din ambalaj, ceea ce determină

desolubilizarea CO2 din produs.

Buteliile sunt obținute, ca orice altă butelie din PET, în două etape:

- obținerea preformei prin injecție din granule PET ;

- transformarea preformei în butelie prin suflarea – matrițare.

Dacă buteliile sunt obținute din preforme în linia de ambalare, adică chiar înainte de

umplerea cu produs, ele pot fi considerate sterile întrucât temperatura în acre sunt preîn

călzite preformele înainte de modelare este suficient de mare (circa 105°C) pentru a

asigura decontaminarea, iar aerul utilizat pentru suflare este steril și deionizat. Trebuie,

însă, ca traseul între mașina de suflare – matrița și cea de îmbuteliere să fie scurt, iar

condițiile de igienă din spațiul de fabricație menținute strict.

În cazul în care nu se pot asigura condițiile minime necesare asepsiei, buteliile trebuie

supuse unei pregătiri înainte de umplere: fie cu apă potabilă, fie spălare cu o soluție slab

alcalină, urmată de clătire abundentă cu apă potabilă.

Închiderea buteliei se realizează cu un capac prefiletat confecționat prin turnarea dintr-

un material plastic precum HDPE, PP, PS etc. Închiderea trebuie să fie etanșă, motiv

pentru care capacul este prevăzut cu o garnitură care este presată la închidere pe suprafața

de etanșare a gurii buteliei.

Pentru etichetare a fost folosită o etichetă de corp sau de jur – împrejur. Eticheta este

aplicată prin suprapunerea marginilor sale și fixarea lor atât între ele, cât și de butelie cu

adeziv dispus sub formă de bandă.

După etichetare buteliile sunt ambalate colectiv sau secundar pentru ușurarea operațiilor

ulterioare de manipulare, depozitare, transport, livrare, comercializare etc. Ambalarea

colectivă se realizează cu folie termocontractibilă, cel mai adesea folie transparentă

flexibilă de LDPE, obținându-se baxuri de câte 6 butelii.

Folia termocontractibilă este derulată de pe o bobină și dirijatăîn mașina de ambalare

secundară astfel încât să învelească grupul de butelii format pe transportor, iar marginile

sale să fie prinse și termosudate împreună. Pentru strângere și imobilizarea celor 6 butelii

componente ale baxului, ansamblul trece printr-un tunel de termocontracție în care aerul

cald suflat deasupra buteliilor învelite în folie determină încălzirea acesteia și straângerea

pe butelii. Lateral rămân două decupări care pot fi utilizate pentru apucarea și

manipularea baxului pe distanțe scurte.

Paletizarea - este operaţia de manipulare şi transport a mărfurilor aşezate pe paleţi,

deplasaţi cu ajutorul electro-stivuitoarelor. Paletul este o suprafaţă plană de dimensiuni

standardizate, folosită la transportul mărfurilor ambalate în ambalaje paralelipipedice, ce

prezintă o stabilitate suficientă. Paletizarea este importantă pentru că permite transportul

mai multor mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul avut la dispoziţie. Există

paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.

Paletizarea se realizează prin așezarea baxurilor pe palete în rânduri suprapuse, cu

respectarea sarcinii la în cărcare a paletei. Deși pereții buteliilor sunt subțiri, iar rezistența

mecanică a ambalajelor goale este relativ mică, buteliile pline sunt deosebit de rezistente

îndeosebi la stivuire datorită presiunii interne create atât prin carbonatare, cât și prin

îmbuteliere izobarometrică.

Funcția de comunicare este asigurată în special de etichetă. De exemplu, în cazul

oțetului de Bistrița, consumatorul beneficiază de urmatoarele informații prezente pe

etichetă:

- denumirea produsului ( Oțet de Bistrița) ;

- denumirea producătorului ( S.C. ACETICA COMPANY COMPANY) și datele de

identificare ale acestuia ( membră a grupului de firme S.C. ROMFULDA PROD,

România – Bistrița, str. Libertății, nr.50, tel 026/221855, fax: 0263/234874, gsm:

0744/796492) ;

- data limită de consum : termen de valabilitate nelimitat ;

- condiții de păstrare : Produsul se va păstra bine închis, la adăpost de lumină și la

temperatura de 0° C - 25° C;

- standardul de fabricație : SR EN 13188/2001 ;

- capacitatea ambalajului : 90g/1000 ml ;

- precizări pentru reclamă : * oțetul ideal pentru murături, conserve, salate și sosuri, ciorbe.

Produs natural obținut din vin, prin fermentație clasică, în căzi de lemn, într-o societate cu

tradiție de peste 35 ani.

* Țineți la sănătate ? Puneți accent pe calitate!

- simbolul protecției mediului prin aruncarea ambalajului la coș ;

- codul de bare EAN13 : 594 –codul țării ( România), 1495- codul producătorului ( SC

ACETICA PROD), 00002 – codul produsului (oțet de fermetație) și 9 – cifra de control.

În prezent majoritatea produselor alimentare se desfac în stare ambalată și ca urmare aspectul estetic al ambalajului se integrează în noțiunea de calitate a alimentului. Ambalajul, în afara funcțiilor de protecție și conservare, facilitarea transportului, depozitării și desfacerii, ia și funcția de promovare a vânzării, fiind elementul de legătură între consumator și produs. Prin estetica ambalajului se încearcă ajutarea consumatorului oferindu-i posibilitatea să facă o diferențiere după gustul lui. Ambalajele estetice, provoacă la cumpărător, simțul de încredere și igienă pentru marfa prezentată. Totodată el constituie un mijloc de reclamă, putând să popularizeze creația populară, aspectele locale folclorice etc. Un rol important îl are calitatea de prezentare în promovarea exportului de produse,estetica ambalajelor fiind o preocupare a marketingului de export. Elementele estetice ce determină calitatea unui ambalaj dunt forma, culoarea și grafica. Forma ambalajului este influențată de particularitățile constructive și tehnologice și de posibilitatea de utilizare a materialului. Realizarea unei forme estetice a ambalajului se face doar pe baza studierii destinației practice a ambalajului acordând atenție materiilor prime și regulilor tehnice pe baza cărora se execută.

Rolul estetic al culorii este realizat atunci când aceasta imprimă ambalajului o impresie de soliditate, pune în valoare calitățile produsuluiși sublinează caracterul specific.

Un rol foarte important îl joacă și materialul pe care se aplică culoarea. Nu este obligatoriu ca materialele de ambalaj să aibă suprafețe netede, din contra, un relief poate face o culoare mai vie, iar neregularitățile pot realiza jocuri de umbră și lumină.

Necesitățile comerciale impun o grafică simplă, estetică și expresivă. S-a demonstrat că precizia unei comunicări prin imagini este cel puțin to atât de mare ca și comunicarea verbală, fapt pentru care se apreciază că pe un ambalaj textul trebuie să fie subordonat imaginii, aceasta atrăgând atenția, textul având un rol suplimentar.

De asemenea este necesară și obținerea unei armonii între formă și realizarea grafică, în sensul că dispunerea în spațiu a desenelor și a textului trebuie să țină seama de posibilitatea de cuprindere a imaginilor realizate dintr-o dată de cumpărător.

Schemă tehnologică de ambalare a oțetului de fermentație

Palete Ambalaje colective

EticheteAccesorii de

închidere CAPACE

Zahăr, apă și drojdie de vin

Materiale de ambalaj

PREFORME PET

Prepararea substratului hidroalcoolichi sssubstratului

Substrat hidroalcoolic

Fermentare acetică

Maturare

Stabilizare

Filtare

Oțet de fermentație

Ambalare – umplere, îmbuteliere

Confecţionare PET-uri

PET-ul

Pregătire PET-uri (spălare,

sterilizare)

Închidere

Etichetare

Ambalare colectivă

Paletizare-depozitare

Transport şi distribuţie

Comercializare

FOLIE TERMOCONTRACTIBILĂ

Consumator

Utilizare produs

Ambalaje folosite PET-uri

goale

PET-uri reutilizabile

PET-uri reciclabile

Deşeuri de PET-uri

CHESTIONAR OȚET

Vă rog să îmi acordaţi câteva momente pentru completarea următorului chestionar care are

drept scop determinarea gradului de consum al oțetului alimentar. Datele dumneavoastră vor fi

prelucrate strict în scop statistic, informaţiile din chestionar rămânând anonime.

1. În familia dumneavoastră se consumă oțet : □ Da □ Nu ;

2. Ce tip de oțet preferați: □ din vin □ din miere și vin □ din mere □ balsamic □ aromatizat ;

3. Ce părere aveți cu privire la disponibilitatea sortimentului de oțet preferat : □ Se găsește ușor □ se găsește greu □ nu se găsește ;

4. Cât de des consumați oțet : □ zilnic □ la 2-3 zile □ ocazional □ săptămânal □ lunar ;

5. Aproximați o medie anuală a consumului de oțet în familia dumneavoastră : □ Familia mea nu consumă oțet □ până la 1 L/an □ 1-2 L/an □ peste 2L ;

6. De unde vă procurați oțetul : □ Magazin alimentar □ supermarket □ preparat acasă ;

7. În ce scop folosiți oțetul : □ dressing □ conservare □ efectele sale benefice asupra organismului □ altceva, specificaţi ______________________________________________________

8. Cât de importante sunt pentru dumneavoastră aspectele de mai jos, în alegerea unui anumit sortiment de oțet : Criteriu de selecție

Foarte important

Important Puțin important

Fără importanță

Renumele mărciiAmbalajulRaport

calitate/prețInformațiile de pe ambalajDesignProdus cu tradiție pe piața românească

9 . Ce ambalaj preferati la oțetul pe care îl cumpărați : □ Ambalaj din plastic □ ambalaj din sticlă ;

10. Când achiziționați o sticlă de oțet citiți informațiile de pe etichetă : □ În totalitate □ sumar □ deloc ;

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și bunăvoință !

Cerinţe de calitate impuse ambalajelor

Ambalajele sunt elemente indispensabile în cadrul circuitului producţie – transport –

desfacere – comercializare jucând un rol important în păstrarea caracteristicilor de calitate ale

mărfurilor.

În afara funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească consumatorii mai cer de la

ambalaj şi alte cerinţe ca de exemplu:

să fie comod în utilizare, adică să aibă o formă care să-i permită o mânuire uşoară;

să poată fii închis şi deschis cu uşurinţă;

să conţină o cantitate de produs potrivită;

să aibă o masă proprie cât mai mică ;

să nu fie toxic ;

fără miros, gust propriu;

rezistenţă mecanică ridicată ;

impermeabilitate faţă de gaze, praf, grăsimi;

compatibilitate faţă de produsul ambalat ;

să permită sau nu ( după caz ) pătrunderea radiaţiilor luminoase ;

forma , grafică atractive .

Din cele prezentate se poate trage concluzia că nu este uşor să se aleagă ambalajul

potrivit care să îndeplinească cât mai bine funcţiile şi celelalte cerinţe precizate anterior.

Alegerea ambalajelor este determinată de următorii factori principali:

caracteristicile produsului care se ambalează ;

condiţiile de transport, manipulare şi toate solicitările la care poate fii supus

ambalajul;

caracteristicile de calitate ale materialului de ambalare;

metoda de ambalare folosită;

cheltuielile ocazionale de producerea ambalajului şi de transportul lui.

Ca şi în cazul mărfurilor, s-a încercat şi s-a reuşit în mare măsură standardizarea

ambalajelor. Astfel, s-a putut raţionaliza producţia de ambalaje, s-a redus numărul tipurilor

constructive, s-au putut corela dimensiunile ambalajelor cu cele ale paleţilor .De asemenea,

există tendinţa pe plan mondial de a standardiza şi unifica ambalajele utilizate în comerţul

internaţional cu multiple avantaje atât pentru ţările exportatoare, cât şi pentru cele

importatoare.

Dezvoltarea economiei, diversificarea mărfurilor, existenţa unei varietăţi sortimentale

şi calitative din ce în ce mai mari, au impus apariţia unei industrii speciale pentru conceperea

realizarea şi dezvoltarea ambalajelor.

În multe ţări dezvoltate, standardul de viaţă al locuitorilor se apreciază şi cu ajutorul

indicelui care arată producţia şi consumul de ambalaje.

Principalii factori care au impulsionat şi continuă să impulsioneze dezvoltarea

ambalajelor şi modernizarea operaţiilor de ambalare sunt:

realizarea unei reclame eficiente pentru noile produse apărute pe piaţă;

comercializarea uşoară şi rapidă a mărfurilor;

transportul şi depozitarea economică a mărfurilor;

diversificarea sortimentală a mărfurilor;

conservarea produselor perisabile;

asigurarea unei igiene corespunzătoare pentru produsele alimentare, farmaceutice,

chimice etc.

În ceea ce priveşte dimensiunile ambalajelor, se recomandă ca acestea să fie

standardizate pentru a eficientiza procesul de producere a lor şi pentru uşurarea activităţilor

de transport – manipulare - depozitare.

În normele de igienă privind alimentele şi protecţia sanitară a acestora aprobate prin

Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 611/ 3.04 .1995 se menţionează următoarele cerinţe

privitoare la ambalajele pentru alimente:

- să fie avizate sanitar (ca de altfel utilajele, recipientele şi ustensilele utilizate în

sectorul alimentar) ;

- materialele din care se confecţionează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-

chimică, care sa nu permită cedarea în timpul utilizării substanţelor străine peste limitele

admise ;

- să nu influenţeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă

a produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării, transportului

sau păstrării acestuia ;

- să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact ;

- să asigure produsului alimentar o protecţie eficientă faţă de impurităţile accidentale

pe toată perioada prelucrării, păstrării şi transportul produsului respectiv;

- cernelurile şi coloranţii folosiţi la imprimarea şi colorarea materialelor de ambalaj

care vin în contact cu produsul alimentar să fie avizat de Ministerul Sănătăţii;

- este inadmisibil contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a

ambalajului ;

- nu este admisă folosirea la ambalarea alimentelor a hârtiei provenite din deşeuri.

Datorită marii diversităția materialelor de ambalal și a ambalajelor utilizate pentru alimente,

și metodele de verificare și control al calității sunt variate.

Înainte ca un ambalaj să fie supus diferitelor metode de control, acesta trebuie pregătit prin:

- identificarea părților ambalajului :fețe, muchii, colțuri etc;

- condiționare pentru aducere într-o stare de echilibru.

Identificarea și notarea părților ambalajului se face în conformitate cu standardul SR EN

22206:2003. Se ține seama de forma de bază a ambalajului: paralelipipedică, cilindrică sau

altă formă etc (pungi, saci, baloți etc.)

Condiționarea ambalajelor înainte de aplicarea oricărei metode de verificarea a calității se

efectuează în conformitate cu standardul SR EN 2233:2005.

Metoda urmărește expunerea ambalajelor pe o perioadă de timp, în condiții atmosferice

prestabilite (temperatură și umiditate relativă) pentru a ajunge la o stare de echilibru în care

să fie satbile din punct de vedere dimensional și al proprietăților (fizice, chimice, termice

etc.), astfel încât rezultatele obținute prin încercări să fie comparabile.

METODE DE VERIFICARE A CALITĂȚII AMBALAJELOR

Metodele de verificare a calității ambalajelor de transport se referă la determinarea

principalelor proprietăți mecanice și fizice :

- rezistența la șoc vertical prin cădere liberă ;

- rezistența la compresiune ;

- rezistența la vibrații cu frecvența fixă ;

- rezistența la manipularea brutală în toba rotativă ;

- rezistanța la șoc orizontal ;

- rezistența la încovoiere statică a fundului ambalajelor ;

- rezistența la stivuire ;

- rezistența la presiune joasă ;

- etanșeitatea la praf .

Aceste metode se aplică ambalajelor în stare plină și închise ca pentru livrare.

METODA DE

VERIFICARE

OBIECTIVE STANDARDE

Determinarea rezistenței la

șoc vertical prin cădere liberă

-se efectuează căderi pe fețe, muchii,

colțuri, capete, părți în funcție de

forma ambalajului

SR EN 22248:2003 ISO

2248-85

Determinarea rezistenței la

compresiune

-se măsoară forța de compresiunje

asupra unui ambalaj așezat între

platanele aparatului de încercare

SR EN ISO 12048:2002

Determinarea rezistenței la

vibrații cu frecvență fixă

-se determină efectele vibrațiilor

asupra ambalajelor cu ajutorul unei

mese vibratoare

SR EN ISO 2247:2003

Determinarea rezistenței la

manipularea brutală în toba

rotativă

-se măsoară rezistența la șocuri

repetate și neregulate, pe fețe,

muchii sau colțuri

STAS 5118/5-80

Determinarea rezistenței la

șoc orizontal

-se măsoară rezistența la lovirea unei

suprafețe prin deplasare orizontalăcu

o viteză prestabilită

SR EN ISO 2244:2003

Determinarea rezistenței la

încovoiere statică a fundului

ambalajelor

-se măsoară săgeata pe care o face

fundul ambalajului solicitat de o

anumită sarcină uniform distribuită

STAS 5118/8-90

Determinarea rezistenței la

stivuire

-se măsoară forța de compresiune la

care rezistă ambalajul prin aplicarea

unor greutăți sau testarea cu un

aparat de compresiune

SR EN ISO 12048:2002

SR EN ISO 2234:2003

Determinarea rezistenței la

presiune joasă

-se măsoară rezistența ambalajului la

presiuni corespunzătoare altitudinii

de transport cu avioane

nepresurizate sau presurizate

SR EN ISO 2873:2003

Determinarea etanșeității la

praf

-se determină pătrunderea prafului

din exterior în ambalaj sau ieșirea

produsului pulverulent din ambalaj

în exterior

STAS 5118/15-96

Tabelul nr.1 Metode de verificare a proprietăților mecanice ale ambalajelor

VERIFICAREA CALITĂȚII AMBALAJELOR DE STICLĂ

Cele mai utilizate ambalaje din sticlă pentru alimente sunt borcanele și buteliile de sticlă. Calitatea acestor ambalaje se urmărește prin verificări de lot și verificări periodice.

METODA DE VERIFICARE

OBIECTIVE STANDARDE

Verificarea tipului -se verifică tipul ambalajului de sticlă

STAS 5670-90 STAS 10182-82STAS 10192-90 STAS 10193-90STAS 10315-82 STAS 10640-91SR ISO 7348:2002 Stas 12498-86 etc.

Verificarea formei - se verifică forma ambalajului

Verificarea dimensiunilor - se verifică dimensiunile (diametre, inălțimi, grosimi etc.)

Verificarea profilului gurii - se verifică profilul gurii ambalajului cu ajutorul unor șabloane standard

STAS 4887-86 STAS 6337-74 STAS 10182-82 SR EN ISO 9100-1 :2005 2etc.

Verificarea uniformității și a grosimii pereților

-se verifică uniformitatea și grosimea pereților și se calculează coeficientul de uniformitate

STAS 1079-83

Examinarea culorii sticlei -se stabilește vizual culoarea STAS 1079-83Verificarea transparenței -se stabilește vizual

transparența pereților ambalajului

STAS 1079-83

Examinarea defectelor de aspect

-se stabilesc vizual și prin palparedefectele de aspect (bășici, musculițe, incluziuni, rizuri, fisuri, ciobituri etc.)

STAS 1079-83

Verificarea capacității -se determină capacitatea recipientelor de sticlă complet pline

STAS 1079-83 SR EN 76:1997

Verificarea planității suprafeței de sprijin

-se verifică planitatea fundului ambalajelor prin așezarea lor pe o suprafață orizontală plană și presare ușoară cu mâna

STAS 1079-83 SR EN 29885:1997

Verificarea planității gurii ambalajelor cu gâtul larg

-se măsoară înălțimea maximă și minimă a ambalajelor și se calculează abaterea dintre cele două

STAS 1079-83 SR EN 29009:1997

mărimi (neparalelismul)Verificarea ovalității gurii ambalajelor cu gura largă

-se măsoară două diametre ale gurii, perpendiculare între ele și se face diferența (ovalitatea)

STAS 1079-83

Verificarea abaterii pereților de la verticalitate

-se verifică verticalitatea (abaterea în plan orizontal a axei centrale a recipientului față de verticala ce trece prin centrul fundului său)

STAS 1334-79 SR EN 29008:1997

Determinarea rezistenței la șoc termic

-se determină rezistența la șoc termic (diferențe mari de temperatură)

STAS 1079-83

Determinarea stabilității chimice

-se determină stabilitatea chimică față de apă

STAS 591/1-71

CONCLUZII

În cumpărarea unui produs un rol foarte important îl are calitatea produsului şi ambalajul acestuia. Destul de important este gradul de noutate, firma producătoare şi modul de expunere. Se pare că valoarea energetică nu prezintă o mare importanţă, poate şi din cauza faptului că persoanele intervievate sunt tineri. Doar 5 % din cei ce au completat chestionarul nu consumă oțet de fermetație apreciază produsul ca fiind unul bun, majoritatea aflând despre acest produs prin intermediul televiziunii. În ceea ce priveşte preţul, concluziile sunt greu de trasat, singura explicaţie pentru diversitatea răspunsurilor o reprezintă probabil faptul ca situaţia financiară a acestora este diferită. Raportul calitate/preț este foarte important pentru aproximativ jumătate din cei chestionați (51%) reflectând faptul că omul cumpără în funcție de satisfacerea plăcerii sale prin consum oferită de o calitate destul de ridicată și de un preț pe măsură. Informațiile de pe ambalaj au o importanță semnificativă pentru cumpărători ( 49%)dorind să cunoască tot ceea ce mănâncă. 28% dintre consumatori consideră ambalajul de o importanță primordială și doar 12% fără importanță. Ambalajul din plastic este preferat ( 74%) în detrimentul celui de sticlă. Media anuală de consum de oțet de fermentație se încadrează la peste 2l/an de peste 47% de consumatori. În mare parte, oțetul este folosit pentru conservare (48%) apoi pentru dressing (32%) și doar 12% pentru efectele sale benefice.

Problems encountered for food safety with polymer packages:  chemical exchange, recycling

J. M. Vergnaud*

Laboratory of Materials and Chemical Engineering, Faculty of Sciences, University of St-Etienne, 23 Dr Paul Michelon, 42023 Saint-Etienne, France

Available online 7 October 1998. 

AbstractWhen a polymer is in contact with a liquid, generally some matter transfers take place: the liquid enters the polymer, while some additives leave the polymer. This fact is responsible for a reduction in the properties of the polymer and pollution of the liquid food is obtained. However, it is sure that, on account of their outstanding properties, food  packages  are becoming more and more based on polymers. The process of mass transfers is controlled by transient diffusion, and these theoretical problems are so complex that only numerical models are able to resolve them. New difficult problems appear with the desire of recycling old food  packages  made of polymers by reusing them as new food  packages.  Of course, because of the potential contamination brought with this recycled polymer, the  package  is made of bi-layer or tri-layer films where the reused polymer is located between two virgin polymer layers. As it takes some time for the contaminant to diffuse through the virgin layer, this latter plays the role of a functional barrier to pollution. The various difficulties in the whole problem are considered in succession: the coextrusion of the films where a contaminant transfer already occurs; and the  effect  of the liquid food which may enhance the diffusion of the contaminant. Various master curves are drawn by using dimensionless numbers, so as to make the results quite general and of use from a practical point of view.

Author Keywords: Food  packages ; Polymer; Food protection; Recycling; Modelling

Index Terms: Packaging materials; Polymers; Food products; Recycling; Accident prevention; Food  packages

Article Outline

1. Introduction1.1. General problem1.2.   Package   history 1.3. Drawback of polymer   package 1.4. Recycling polymer   package 1.5. Legislation1.6. European legislation1.7. Process of mass transfer1.8. Mathematical treatment2. Theoretical2.1. Transfer in the three-layer sheet

2.1.1. Assumptions2.1.2. Mathematical treatment2.2. Case of bi-layer   package   in contact with food 2.2.1. Assumptions2.2.2. Mathematical treatment2.2.3. Numerical treatment3. Experimental3.1. Determination of the amount of contaminant located in a polymer3.2. Determination of the kinetics of contaminant transfer in the liquid food3.3. Determination of the profiles of contaminant-concentration developed through the   package 3.4. Determination of the profiles of contaminant-concentration at high temperature4. Results4.1. Transfer of the contaminant through the   package   alone 4.1.1. Profiles of contaminant-concentration through the   package 4.1.2. Concentration–time histories of the contaminant on each external surface4.2. Transfer of contaminant into the food4.2.1. Profiles of concentration of contaminant through the   package 4.2.2. Kinetics of contaminant transferred into the food4.3. Consideration about the assumptions generally made4.3.1. Transfer of contaminant during the processing of the   package 4.3.1.1. Heat transfer through the film4.3.1.2. Contaminant transfer4.3.2. Double transfer of food into and contaminant out of the   package 4.3.2.1. Different cases can be considered5. Conclusions6. NomenclatureReferences

Volume 78, Issue 3, 13 November 1998, Pages 267-297

Approach for a testing system to evaluate food safety with polymer packages

Iosif Daniel Roscaa and Jean-Maurice Vergnaudb, 

Department of Polymer Chemistry and Technology, Polytechnic University, 149, calea Victoriei, 010072 Bucharest, RomaniabFaculty of Sciences, University of Saint-Etienne, FranceReceived 9 January 2006;  accepted 19 February 2006.  Available online 18 May 2006. 

AbstractBecause of their outstanding properties, polymers have been able to replace glass or even metal in food  packages.  However, a drawback appears with the various additives which are incorporated in the plastics either for facilitating the processing or for maintaining their stability. The migration of these chemicals, which are potential pollutants, may be a source of pollution of the food. This mass transfer is controlled both by diffusion through the polymer and by convection into the liquid as well as at the polymer–liquid interface. This problem of contamination, responsible for a drastic reduction of the shelf-life of the foodstuffs, is so serious that various studies have been managed under the guidance of the EEC and the FDA. The experiments are highly time-consuming, but also tedious, necessitating very sensitive apparatus. Moreover, the results for the diffusivity, which measures the driving force, found in the literature for the same materials are scattered over a wide range, e.g., between one and two decades, this fact leading to a food protection varying from 1 up to 100 times. This problem has been deeply examined in two ways: the one, concerned with the validity of the equations used to evaluate the value of the diffusion parameters, the other with the necessary standardization of the experiment tests. The two parameters of concern are the diffusivity and the coefficient of convection at the polymer–liquid interface, the ratio of the volumes of liquid and  package  playing a role when lower than 10. An apparatus is proposed (in the same way as was done in pharmacy for the dosage forms with controlled release) allowing a controlled rate of stirring. A protocol for the selection of the time of sampling for analysis is described, the purpose being to obtain kinetics of transfer able to represent the phenomenon correctly and to get both these parameters of diffusion.

Keywords: Food safety; Food  package ; Polymer; Standardised test; Modelling.

Article Outline

1. Introduction2. Theoretical2.1. Finite volume of liquid and infinite coefficient of convection at the   package – liquid interface2.2. Infinite volume of liquid and finite coefficient of convection at the liquid–package   interface 3. Results and discussion3.1. Consideration of the analogy between the heat and mass transfers

3.2. Effect   of the various parameters on the kinetics of release of the additive 3.2.1. Effect   of the ratio   α   of the volumes of liquid and   package   on the kinetics 3.2.2. Effect   of the coefficient of convection   h   at the   package -liquid interface 3.2.3. Simultaneous   effect   of the parameters   R   and   α 3.3. General scheme and characteristics for an apparatus3.3.1. Scheme of a   package –liquid system 3.3.2. Profiles of concentration developed through the thickness of the   package 3.3.3. Diffusion through solid–solid systems3.3.4. Conclusion for a standardised test3.4. Test procedure3.4.1. Equations to be used for calculation3.4.2. Selection of the times of sampling3.4.3. Possibility of taking the values in the literature for granted4. ConclusionsReferences

Volume 25, Issue 4, June 2006, Pages 532-543

” Abordarea unui sistem de testare pentru a evalua siguranța alimentației cu ambalajele polimerice ”

Din cauza proprietăților remarcabile, polimerii sunt capabili să înlocuiască sticla sau chiar metalul pentru ambalarea alimentelor. Oricum, o rambursare apare cu diferiți aditivi care sunt încorporați în plastic fie pentru facilitarea procesului sau pentru menținerea stabilității. Migrația acestor chimicale care sunt potențial poluante, poate fi o sursă de poluare a alimentelor. Acest transfer de masă este controlat din difuzia prin polimer și prin convecția în lichid la fel ca interfața polimerului lichid. Această problemă de contaminare, responsabilă pentru reducerea drastică a duratei de viață a produselor alimentare, este atât de serios încât multe studii au fost gestionate cu îndrumarea EEC- ului și FDA. Experimentele sunt foarte costisitoare, și deasemenea, plictisitoare necesitând aparate foarte sensibile. În plus, rezultatele difuziei, care măsoară forța de conducere, găsită în literatură pentru aceleași materiale, este risipită pe o largă gamă, exemplu, între una sau două decade, acest fapt conducea la o protecție a alimentelor variind de la 1 la 100 ori. Această problemă a fost adânc examinată în 2 feluri : prima concentrată pe validarea ecuațiilor folosite pentru a evalua valoarea parametrilor de difuzie, cealaltă, cu standardizarea necesară pentru testele experimentale. Cei 2 parametri de îngrijorare sunt difuzia și coeficientul de convecție a interfaței polimerului lichid, rația volumului de lichid și ambalajului care joacă un rol inferior decât 10. Un aparat este propus (în același mod în acre a fost făcut în farmacii pentru formele de dozare cu eliberare controlată) permițând o rată controlată a agitării. Un protocol pentru selectarea timpului de prelevare a probelor pentru analiză este descris, scopul este de a obține transferul cinetic pentru a reprezenta fenomenul corect și a deține ambii parametri ai difuziei.

” Probleme întâlnite pentru siguranța alimentară din cauza ambalajelor polimerice: schimb chimic, reciclarea ”

Când un polimer este în contact cu un lichid, în general unele transferuri de materii au loc : lichidul pătrunde polimerul în timp ce unii aditivi părăsesc polimerul. Acest fapt este responsabil pentru o reducere a proprietăților și poluarea alimentelor lichide este obținută. Oricum, este sigur că, după proprietățile lor remarcabile, ambalajele alimentelor devin din ce în ce mai bazate pe polimeri. Procesul de transfer al masei este controlat de difuzia tranzitorie și aceste probleme teoretice sunt atât de complexe încât doar metodele numerice pot să le rezolve. Noi dificultăți apar odată cu dorința de a recicla ambalajele vechi din polimeri prin reutilizarea lor ca noi ambalaje. Bineînțeles, din cauza contaminării potențiale aduse din bi-strat și tri-strat unde polimerul reușit este localizat între două straturi polimere virgine. Din cauza faptului că ia ceva timp pentru ca contaminantul să difuzeze prin tot stratul virgin, acesta din urmă joacă rolul unei bariere funcționale pentru poluare. Variatele dificultăți din întreaga problemă sunt considerate succesive: coextrudarea filmelor unde transferul contaminantului deja a avut loc și efectul alimentului lichid care poate spori difuzia contaminantului. Diferite curbe sunt desenate folosind numere pentru dimensionare, pentru a face rezultate oarecum generale și pentru folosirea unui punct practic de vedere.

Universitatea ” Ștefan cel Mare ” Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Oțetul de fermentație

- proiect ambalaje și design -

Studentă : Sibechi Alexandra – MihaelaSpecializarea Controlul și expertiza produselor alimentare , Grupa 2D