Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre

Programul Operaţional Comun de Cooperare

în bazinul Mării Negre

2007-2013

Versiune finală

Noiembrie 2007

TRADUCERE NEOFICIALĂ

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 2 / 91

C U P R I N S

1. CONTEXTUL ŞI SUMARUL PROGRAMULUI ..............................................5

Noua Politică de Vecinătate a UE .............................................................................................. 5 Aria eligibilă................................................................................................................................ 5 Procesul de programare.............................................................................................................. 6 Principalele aspecte de dezvoltare şi provocări comune............................................................ 7 Strategia ...................................................................................................................................... 8 Obiective şi priorităţi .................................................................................................................. 8 Alocarea financiară şi planul financiar al programului............................................................. 9 Strategia de implementare........................................................................................................... 9

2. DESCRIEREA ŞI ANALIZA ARIEI GEOGRAFICE A PROGRAMULUI 11

2.1 DESCRIEREA ARIEI ELIGIBILE...........................................................................11 Privire de ansamblu .................................................................................................................. 12 Teritoriu şi demografie.............................................................................................................. 13 Structura şi performanţa economică ......................................................................................... 15 Comerţ internaţional şi investiţii............................................................................................... 17 Atractivitatea pentru investiţiile străine directe........................................................................ 18 Piaţa muncii .............................................................................................................................. 19 Infrastructură ............................................................................................................................ 20 Educaţie, cercetare şi cultură ................................................................................................... 25 Protecţia mediului şi a naturii .................................................................................................. 26 Conflicte îngheţate, Justiţie şi Afaceri Interne.......................................................................... 29

2.2 ANALIZA SWOT ...............................................................................................29

3. COERENŢA CU CELELALTE PROGRAME ŞI STRATEGII EXISTENTE32

3.1 COERENŢA CU ALTE INIŢIATIVE INTERNAŢIONALE ŞI PROGRAME TRANSFRONTALIERE ...............................................................................................32

Programul Uniunii Europene “Sinergia Mării Negre - o nouă iniţiativă de cooperare regională” ................................................................................................................................. 32 Coerenţa cu alte proiecte şi iniţiative internaţionale................................................................ 33 Coerenţa cu alte iniţiative de cooperare regională din bazinul Mării Negre........................... 34 Coerenţa cu programe şi strategii naţionale şi transfrontaliere .............................................. 36

3.2 CONCLUZII ASUPRA STRATEGIEI PROGRAMULUI OPERAŢIONAL COMUN DE COOPERARE ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE..............................................37

Valoarea adăugată a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre .. ...................................................................................................................................... 37 Realizarea sinergiilor cu alte programe şi iniţiative ................................................................ 37 Evitarea dublei finanţări şi a suprapunerii proiectelor ............................................................ 38 Promovarea efectului catalizator şi a efectului de multiplicare .............................................. 38 Schimbul de experienţă şi construirea pe baza rezultatelor obţinute ....................................... 38

4. STRATEGIA PROGRAMULUI: OBIECTIVE, PRIORITĂŢI ŞI MĂSURI42

4.1 PRINCIPIILE ŞI METODOLOGIA PENTRU DEFINIREA STRATEGIEI PROGRAMULUI.........................................................................................................42 4.2 OBIECTIVELE PROGRAMULUI ..........................................................................43 4.3 PRIORITĂŢI ŞI MĂSURI, ACTIVITĂŢI INDICATIVE ............................................46


4.4 ROLUL PRIORITĂŢILOR ŞI MĂSURILOR PROGRAMULUI ÎN ABORDAREA OPORTUNITĂŢILOR ŞI AMENINŢĂRILOR .................................................................46

Obiectivul 1: Promovarea dezvoltării economice şi sociale în zonele de graniţă .................... 48 Prioritatea 1 - Sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere în vederea dezvoltării economice şi sociale bazate pe utilizarea în comun a resurselor ............................................. 48 Măsura 1.1: Îmbunătăţirea accesibilităţii şi conectivităţii pentru noi legături intra-regionale în domeniile informaţii, comunicaţii, transporturi şi comerţ.................................... 48 Măsura 1.2: Crearea unor reţele de turism în vederea promovării iniţiativelor comune de dezvoltare a turismului şi a produselor tradiţionale ............................................................ 49 Măsura 1.3: Crearea capacităţii administrative pentru elaborarea şi implementarea politicilor de dezvoltare locală.................................................................................................. 49 Obiectivul 2: Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune..................................... 50 Prioritatea 2: Utilizarea în comun de resurse şi competenţe pentru protecţia şi conservarea mediului ................................................................................................................ 50 Măsura 2.1: Consolidarea bazei comune de cunoştinţe şi informaţii necesare în vederea abordării provocărilor comune în domeniul protecţiei mediului sistemelor fluviale şi marine ....................................................................................................................... 51 Măsura 2.2: Promovarea cercetării, inovaţiei şi conştientizării în domeniul conservării şi protecţiei mediului ariilor naturale protejate........................................................................ 51 Măsura 2.3: Promovarea iniţiativelor de cooperare care au ca scop inovaţia în tehnologie şi managementul sistemelor de deşeuri solide şi ape uzate .................................... 52 Obiectivul 3 Promovarea acţiunilor locale de tip interpersonal .............................................. 52 Prioritatea 3: Sprijinirea iniţiativelor culturale şi educaţionale în vederea creării unui mediu cultural comun în bazinul Mării Negre .......................................................................... 52 Măsura 3.1 Promovarea reţelelor culturale şi a schimburilor educaţionale între comunităţile din bazinul Mării Negre ....................................................................................... 53 Asistenţa Tehnică ...................................................................................................................... 53 Măsura 1: Managementul şi implementarea programului ...................................................... 55 Măsura 2: Informare, promovare şi activităţi pentru generarea de proiecte......................... 55

4.5 NATURA PROIECTELOR ELIGIBILE...................................................................55 4.6 INDICATORI ......................................................................................................56

5. PLANUL FINANCIAR INDICATIV................................................................61

6. STRUCTURI COMUNE ŞI DESEMNAREA AUTORITĂŢILOR COMPETENTE........................................................................................................64

6.1 COMITETUL COMUN DE MONITORIZARE........................................................64 Atribuţiile Comitetului Comun de Monitorizare ....................................................................... 64 Componenţa şi procedurile Comitetului Comun de Monitorizare............................................ 65

6.2 AUTORITATEA COMUNĂ DE MANAGEMENT ....................................................65 Atribuţiile Autorităţii Comune de Management........................................................................ 66 Desemnarea Autorităţii Comune de Management .................................................................... 67

6.3 SECRETARIATUL TEHNIC COMUN ...................................................................69 Atribuţiile Secretariatului Tehnic Comun ................................................................................. 69 Desemnarea Secretariatului Tehnic Comun ............................................................................. 70 Puncte Naţionale de Informare ................................................................................................. 70

6.4 AUTORITATEA DE AUDIT .................................................................................70 6.5 AUTORITĂŢILE DIN TURCIA.............................................................................71 6.6 PARTENERI ELIGIBILI ÎN CADRUL UNUI PROIECT ...........................................71

Responsabilităţile Beneficiarilor (Lideri de Proiect) şi ale celorlalţi parteneri....................... 72 Aranjamente speciale pentru Turcia ......................................................................................... 72


6.7 CHELTUIELI ELIGIBILE ....................................................................................73

7. IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI ...........................................................74

7.1 DEPUNEREA APLICAŢIILOR ŞI SELECŢIA PROIECTELOR .................................74 7.2 MANAGEMENT FINANCIAR...............................................................................76 7.3 AUDITUL PROGRAMULUI..................................................................................81 7.4 PROCEDURI DE MONITORIZARE.......................................................................81 7.5 EVALUAREA......................................................................................................85 7.6 MĂSURI TRANZITORII ......................................................................................85 7.7 UTILIZAREA BUGETULUI DE AT ......................................................................85 7.8 APELUL PENTRU PROPUNERI DE PROIECTE .....................................................86 7.9 LIMBA OFICIALĂ ..............................................................................................86

8 ANEXA 1: DESCRIEREA STATELOR ............ ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

Armenia ........................................................................................Error! Bookmark not defined. Azerbaijan ....................................................................................Error! Bookmark not defined. Bulgaria........................................................................................Error! Bookmark not defined. Georgia.........................................................................................Error! Bookmark not defined. Grecia. .........................................................................................Error! Bookmark not defined. Moldova........................................................................................Error! Bookmark not defined. România........................................................................................Error! Bookmark not defined. Rusia... .........................................................................................Error! Bookmark not defined. Turcia . .........................................................................................Error! Bookmark not defined. Ucraina.........................................................................................Error! Bookmark not defined.

9. ANEXA 2 : SINTEZA PLANULUI DE COMUNICARE................................89


1. Contextul şi sumarul programului

Noua Politică de Vecinătate a UE Bazinul Mării Negre reprezintă principala arie de interacţiune între Uniunea Europeană (UE) şi vecinii săi din Est, acesta înregistrând o evoluţie structurală rapidă şi intensă. În urma ultimei extinderi din 2007, când au aderat cele două state situate în zona litoralului, România şi Bulgaria, şi având în vedere că Turcia desfăşoară negocieri pentru aderare, UE are acum ieşire la Marea Neagră. Ca urmare, interesul UE pentru dezvoltarea stabilităţii şi securităţii în această regiune a crescut şi mai mult. Pentru a aborda provocările ce reies în această zonă şi temeiul celorlalte relaţii cu vecinii din Sud şi din Est, UE a decis în cursul anului 2003 să promoveze o nouă metodă de abordare în ceea ce priveşte cooperarea cu statele vecine, care a avut ca rezultat elaborarea unei noi strategii comprehensive în mai 2004, Politica Europeană de Vecinătate (PEV)1. Pentru implementarea acestei Strategii, a fost pus la dispoziţie un nou instrument financiar, Instrumentul European pentru Vecinătate şi Parteneriat (ENPI)2. Cadrul legal actual relevant pentru relaţiile UE cu aceste state este stabilit prin Acordurile de Parteneriat şi Cooperare sau prin Acordurile de Asociere. Priorităţile comune sunt abordate prin intermediul Planurilor de Acţiune PEV şi al Foii de parcurs pentru Rusia. Cooperarea transfrontalieră (CBC) este o componentă integrală a Politicii Europene de Vecinătate a Uniunii Europene şi a Parteneriatului Strategic UE - Rusia, permiţând atât statelor membre UE, cât şi statelor partenere să coopereze pe baze regionale. Programele de cooperare transfrontalieră cuprind statele din Estul Europei, Sudul Caucazului, Estul şi Sudul Mediteranean. Obiectivele programelor, alături de ariile eligibile şi alocările financiare indicative sunt descrise în Documentul Strategic ENPI CBC3. Obiectivele politice principale ale cooperării transfrontaliere la graniţele externe ale Uniunii sunt sprijinirea dezvoltării durabile de-a lungul ambelor părţi ale frontierei externe, reducerea diferenţelor în ceea ce priveşte standardele de viaţă de-a lungul acestor frontiere şi abordarea provocărilor şi oportunităţilor apărute în urma extinderii UE sau decurgând din vecinătatea regiunilor terestre europene cu frontierele maritime. Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre este unul dintre cele trei programe de cooperare într-un bazin maritim elaborate în cadrul Documentului Strategic ENPI CBC şi unul dintre cele mai complexe, deşi are o alocare financiară limitată.

Aria eligibilă Aria eligibilă din bazinul Mării Negre ocupă un teritoriu de 834,719 km2 şi include o populaţie de 74,2 milioane de locuitori. Sunt implicate 10 state, unele dintre ele cu întreg teritoriul naţional (Armenia, Azerbaijan, Moldova şi Georgia), altele numai cu regiunile din vecinătatea bazinului (Bulgaria, Grecia, România, Rusia, Turcia4 şi Ucraina). Printre cele 10 state se găsesc patru 1 DOCUMENT STRATEGIC privind Politica Europeană de Vecinătate, COMUNICAREA COMISIEI COM (2004) 373 final Bruxelles, 12.05.2004. 2 Regulamentul (CE) nr.1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 ce conţine prevederi generale privind crearea Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat (Regulament ENPI). 3 Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat, Cooperare Transfrontalieră: Document Strategic ENPI CBC 2007-2013, Program indicativ 2007-2010. 4 Turcia, ca stat candidat care desfăşoară negocierile de aderare, nu este cuprinsă în Regulamentul (CE) nr.1638/2006, dar este permis să participe la Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre în conformitate cu art.86(4) din Regulamentul (CE) nr.718/2007 şi art.9(5) din Regulamentul ENPI.


(Grecia, Armenia, Azerbaijan şi Moldova) care nu au ieşire la Marea Neagră, dar care sunt în mod cert integrate sau conectate cu bazinul Mării Negre, din punct de vedere istoric, economic, cultural, social şi al mediului. Celelalte şase state (Bulgaria, România, Rusia, Turcia, Georgia şi Ucraina) au ieşire directă la Marea Neagră.

Procesul de programare În conformitate cu Documentul Strategic ENPI CBC, responsabilitatea comună a procesului, bazată pe conştientizarea valorilor şi intereselor comune, este esenţială. UE nu încearcă să impună priorităţi sau condiţii partenerilor săi. Din această cauză a fost promovat parteneriatul pentru programare, în care au fost implicate toate statele, iar Comisia Europeană a acordat sprijin prin intermediul proiectelor de Asistenţă Tehnică (AT), atât pentru statele membre UE, cât şi pentru statele partenere în program5. A fost promovată o participare comună şi egală a fiecărui stat partener atât la procesul de programare, cât şi în ceea ce priveşte arhitectura instituţională a implementării programului. Autoritatea Comună de Management a fost stabilită în România, la Ministerul Integrării Europene, în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Statele participante au înfiinţat un Grup Comun de Coordonare în vara anului 2006. Au avut loc întâlniri periodice în anul următor, în scopul agreării strategiei programului şi stabilirii principiilor şi procedurilor pentru implementarea acestuia. Cele 10 state participante la Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre au organizat consultări în regiunile eligibile, implicând autorităţile locale şi centrale, actorii interesaţi şi potenţialii beneficiari. În perioada cuprinsă între octombrie 2006 şi februarie 2007 aceste consultări au condus la identificarea principalelor puncte tari şi puncte slabe, şi de asemenea a celor mai relevante oportunităţi şi ameninţări din aria eligibilă. În acelaşi timp, obiectivele Documentului Strategic ENPI CBC au fost avute în vedere, în comparaţie cu alte obiective şi priorităţi identificate de actorii regionali, conducând la formularea obiectivelor şi priorităţilor Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre. În anumite regiuni, ca de exemplu în România, au fost organizate suplimentar acţiuni cu un caracter mai degrabă de promovare, începând din aprilie 2007, pentru prezentarea oportunităţilor oferite de program şi pentru descrierea parteneriatelor ce pot fi sprijinite prin intermediul acestuia. Evaluarea Strategică de Mediu (ESM) În urma agreării priorităţilor şi strategiei programului, ACM a demarat procesul pentru Evaluarea Strategica de Mediu (ESM) la începutul anului 2007, în colaborare cu partenerii programului şi cu Comisia Europeană. Caracteristicile direcţiilor de sprijin specificate în program şi nivelul de detaliere folosit în descrierea acestora a făcut posibilă realizarea unei evaluări a impactului probabil doar asupra unei părţi limitate a programului. În cele din urmă, o evaluare calitativă a fost posibilă, pentru a arăta dacă efectele asupra problemelor de mediu identificate pot fi pozitive, negative sau neutre. Concluzia generală a Evaluării Strategice de Mediu este că nu există efecte semnificative de mediu care ar putea să influenţeze negativ obiectivele de mediu identificate. În concordanţă cu art.10 al Directivei Evaluării Strategice de Mediu, pe durata implementării programelor şi proiectelor vor fi monitorizate efectele semnificative asupra mediului cu scopul 5 Statele partenere au fost sprijinite pentru a lua parte la procesul de programare prin intermediul Iniţiativei de Dezvoltare a Capacităţii Regionale (RCBI), un proiect de Asistenţă Tehnică finanţat de TACIS, iar România şi Bulgaria au fost sprijinite prin intermediul proiectelor finanţate din PHARE.


identificării unor efecte adverse neprevăzute într-un stadiu incipient pentru a lua măsurile corective potrivite. Cu toate acestea, deoarece nu sunt întrevăzute efecte semnificative negative asupra mediului care sa survină implementării Programului Operaţional Comun de Cooperare, nu este necesară stabilirea unui sistem specific de monitorizare. Însă, este important ca la pregătirea evaluărilor intermediare şi ex-post ale programului să se includă ca cerinţă explicită evaluarea efectelor asupra mediului a activităţilor şi proiectelor derulate. De asemenea, o cerinţă explicită ar trebui inclusă şi pentru evaluarea intermediară pentru a propune măsuri corective dacă evaluarea dezvăluie efecte averse neprevăzute asupra mediului.

Principalele aspecte de dezvoltare şi provocări comune Toate regiunile eligibile sunt rămase în urmă faţă de nivelul mediu de dezvoltare al UE, atât cele din noile state membre, cât şi cele din statele partenere. Produsul Intern Brut (PIB) anual pe cap de locuitor este sub pragul mediu de 3.600 Euro, cu singura excepţie substanţială în cazul regiunilor din Grecia. Deşi toate regiunile înregistrează o creştere economică foarte dinamică care reduce uşor diferenţa şi creează premisele pentru evoluţii viitoare, dezechilibrele economice sunt totuşi destul de accentuate. În consecinţă, toate statele din bazinul Mării Negre se confruntă cu un „impuls” puternic pentru migraţie, care, alături de „reţinerea” datorată apropierii de economiile europene puternice, a generat un dezechilibru migraţional negativ sau extrem de negativ. În unele cazuri, această migraţie, în special în rândurile populaţiei apte de muncă şi a forţei de muncă calificate, este atât de puternică, încât devine un impediment pentru dezvoltarea locală. Calitatea şi cantitatea infrastructurii regionale reflectă nivelul general de dezvoltare economică. Disponibilitatea infrastructurii de transport este limitată, chiar şi atunci când este luată în considerare o intensitate relativ scăzută uneori a folosirii unei părţi a acestei infrastructuri, ceea ce reflectă un nivel mai scăzut al dezvoltării economice. Infrastructura de utilităţi este de asemenea subdezvoltată, infrastructura de apă în mod special nu este disponibilă pentru mulţi dintre locuitorii acestor regiuni, mai ales în zonele rurale. Suplimentar, multe alte provocări comune pot fi menţionate. Printre acestea se numără şi recentele tensiuni interne şi internaţionale transformate în războaie reci, trafic ilegal de fiinţe umane, migraţie ilegală, constrângeri structurale geografice şi o infrastructură socială şi economică insuficientă. De asemenea, provocarea identificată de parteneri ca fiind cea mai relevantă pentru strategia programului o reprezintă degradarea mediului înconjurător, care provine din structura geologică a bazinului, dar a fost accelerată de factorul uman, în special în urma schimbărilor economice şi geopolitice de la începutul anilor '90. Toate statele sunt foarte active din punct de vedere energetic, ceea ce are un impact major asupra mediului. Infrastructura de mediu insuficientă conduce la un grad ridicat de poluare, în special a râurilor din bazin şi a Mării Negre.


Strategia Partenerii au definit strategia programului aplicând o serie de principii:

Obiective şi priorităţi Având în vedere principiile de programare strategică adoptate, partenerii au convenit că obiectivul general al programului îl reprezintă realizarea unui parteneriat regional mai puternic şi a unei cooperări regionale mai puternice. Pentru aceasta, scopul programului este de a contribui la atingerea obiectivului său cheie mai larg: „o dezvoltare economică şi socială durabilă şi mai puternică a regiunilor din bazinul Mării Negre.” Cele trei obiective specifice ale programului, bazate pe cele ale Documentului Strategic ENPI CBC, sunt:

1. Promovarea dezvoltării economice şi sociale în zonele de graniţă 2. Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune 3. Promovarea acţiunilor locale de tip interpersonal

Aceste trei obiective specifice vor fi atinse prin intermediul a trei priorităţi, care împreună reprezintă modul de abordare al programului în scopul atingerii obiectivelor:

1. Sprijin transfrontalier pentru parteneriate în vederea dezvoltării economice bazate pe utilizarea în comun a resurselor

2. Folosirea în comun a resurselor şi competenţelor pentru protecţia şi conservarea mediului 3. Iniţiative culturale şi educaţionale pentru crearea unui mediu cultural comun în bazinul Mării

Negre Cele 3 priorităţi vor fi implementate prin intermediul a 7 măsuri la nivel operaţional. Aceste măsuri sunt prezentate în detaliu în Capitolul 4 al documentului de programare.

Identificarea unui cadru strategic consistent între Strategia ENPI CBC şiobiectivele specifice reieşite din analiza zonei

Alegerea unor obiective generale reale în cadrul Strategiei ENPI CBC, ţinândcont de bugetul programului

Alegerea obiectivelor specifice care pot fi abordate practic de către partenerii înprogram, ţinând cont de cadrul administrativ şi legislativ din regiunile partenereşi de experienţa limitată a potenţialilor parteneri în ceea ce priveşte cooperareatransfrontalieră

Adoptarea unei strategii capabile să maximizeze impactul la nivel cultural,întărirea capacităţii de conştientizare a potenţialului parteneriatelor şi cooperăriipentru gestionarea provocărilor comune cu care se confruntă comunităţile dinbazinul Mării Negre


Dintre cele patru obiective principale prevăzute în Ghidul de programare, Obiectivul „Asigurarea unor graniţe eficiente şi sigure” din strategia ENPI CBC nu va fi abordat de Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre în perioada de programare 2007-2013.

Alocarea financiară şi planul financiar al programului Programul este finanţat prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat (ENPI). Instrumentul pentru Asistenţă de Pre-aderare (IPA) finanţează participarea Turciei la acest program, ca stat candidat care desfăşoară negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Statele participante asigură cofinanţarea în procent de 10%. 10% din alocarea comunitară vor fi alocate pentru Asistenţa Tehnică, în scopul asigurării finanţării activităţilor de management a programului nefinanţate de parteneri, ca de exemplu costurile operaţionale ale Autorităţii Comune de Management care vor fi finanţate de România. Totalul bugetului ENPI pentru perioada de programare (2007–2013) este de 17.305.944 Euro. Alocarea indicativă a fondurilor IPA pentru finanţarea participării Turciei la program este de 1.000.000 Euro pe an pentru perioada 2007 – 2009 (va fi confirmată anual prin decizia financiară anuală).

Strategia de implementare În conformitate cu unul dintre principiile Documentului Strategic ENPI CBC, toţi partenerii din program au statut egal şi împart responsabilitatea programului. Această responsabilitate comună a început prin crearea Grupului Comun de Coordonare pentru procesul de programare şi continuă să fie aplicată în faza de implementare, prin crearea următoarelor structuri comune de implementare: • Comitetul Comun de Monitorizare (CCM): supervizează şi monitorizează implementarea

programului; • Autoritatea Comună de Management (ACM): este responsabilă pentru managementul şi

implementarea programului; • Secretariatul Tehnic Comun (STC): sprijină ACM şi CCM; • Comitetul de Selecţie (CS): evaluează propunerile de proiecte; • Autoritatea de Audit (AA): realizează auditul financiar anual asupra cheltuielilor şi

contabilităţii ACM; • Autorităţile Naţionale (AN): reprezintă instituţiile omolog ale ACM în perioada de elaborare a

programului, responsabile pentru coordonarea procesului de programare la nivelul ţărilor respective, participarea la reuniunile CCM, propunerea spre aprobare CCM a candidaţilor ca membri în CS, acordarea de sprijin pentru implementarea programului, responsabile pentru managementul financiar al fondurilor, în cazul statelor membre UE, inclusiv pentru recuperarea cheltuielilor neeligibile efectuate pe teritoriul lor.

În statele partenere6, AN semnează Acordul de Finanţare cu Comisia Europeană, care statuează împărţirea responsabilităţilor între statele participante. Prevederi specifice privind participarea Turciei în Program. Unitatea Centrală Financiară şi Contracte (CFCU) din Turcia are rolul de Autoritate Contractantă pentru partenerii turci care participă la un proiect comun, în ceea ce priveşte contribuţia din fondurile IPA. AN în Turcia este Structura Operativă.

6 Statele partenere sunt definite în conformitate cu art.2 din Regulamentul (CE) nr.951/2007.


Proiectele sunt implementate în parteneriat şi implică în toate cazurile parteneri din statele membre UE şi din statele partenere. Participarea partenerilor turci este posibilă în proiecte trilaterale care implică cel puţin un partener dintr-un stat membru şi un partener dintr-un stat partener. Toate parteneriatele sunt conduse de un Beneficiar/Lider de Proiect7, responsabil pentru managementul financiar al proiectului în cauză şi care semnează contractul cu ACM în numele partenerilor. Pentru Turcia vor fi instituite proceduri specifice, în conformitate cu regulile de implementare IPA. Autorităţi Naţionale Armenia Ministerul Finanţelor şi Economiei Azerbaijan Ministerul Dezvoltării Economice Bulgaria Ministerul Dezvoltării Regionale şi Lucrărilor Publice Georgia Cabinetul Ministrului de Stat Grecia Ministerul Economiei şi Finanţelor R. Moldova Ministerul Economiei şi Comerţului Federaţia Rusă

Ministerul Dezvoltării Regionale

Turcia Agenţia Internaţională de Cooperare şi Dezvoltare din Turcia (TIKA) Ucraina Ministerul Economiei

7 Beneficiarul este definit în conformitate cu art.2.2 din Regulamentul (CE) nr.951/2007.


2. Descrierea şi analiza ariei geografice a programului

2.1 Descrierea ariei eligibile

Statele participante în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre fac parte din trei grupuri diferite:

• State incluse în Anexa Regulamentului (CE) nr.1638/2006: Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova, Rusia şi Ucraina;

• State membre: Bulgaria, Grecia şi România;

• Stat candidat care desfăşoară negocierile de aderare: Turcia.

Următoarele regiuni formează aria eligibilă a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, definite în cadrul Documentului Strategic ENPI CBC8: • Bulgaria: Regiunile NUTS II Severoiztochen şi Yugoiztochen • Grecia: Regiunile NUTS II Macedonia Centrală (Kentriki Makedonia), Macedonia de Est şi

Tracia (Anatoliki Makedonia -Thraki)

• România: Regiunea NUTS II Sud-Est • Rusia: Regiunea (Oblast) Rostov, Teritoriul (Krai) Krasnodar şi Republica Adygea • Turcia: Regiunile echivalente NUTS II Istanbul, Tekirdağ, Kocaeli, Zonguldak, Kastamonu,

Samsun şi Trabzon9

• Ucraina: Regiunile (Oblast) Odessa, Mykolaiv, Kherson, Zapori şi Doneţ, Republica Crimeea şi Sevastopol

• Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova: toate regiunile

8 Documentul Strategic ENPI CBC; Anexa 2 eligibilitatea geografică. 9 Mai exact: regiunile echivalente NUTS II TR10 (İstanbul), TR21 (Tekirdağ, Edirne, Kırklareli), TR42 (Kocaeli, Sakarya, Düzce, Bolu, Yalova), TR81 (Zonguldak, Karabük, Bartın), TR82 (Kastamonu, Çankırı, Sinop), TR83 (Samsun, Tokat, Çorum, Amasya) şi TR90 (Trabzon, Ordu, Giresun, Rize, Artvin, Gümüşhane).


Privire de ansamblu10 Aria bazinului Mării Negre reprezintă o răscruce a civilizaţiilor, o confluenţă a culturilor politice şi societale islamice, ortodoxe, persane, turce şi vestice. Teritoriile din jurul Mării Negre au reprezentat scena unora dintre cele mai vechi evenimente multiculturale din istoria omenirii, aşa cum menţiona unul dintre experţii în istoria regiunii11: „În diferite momente ale istoriei, teritoriile din jurul Mării Negre au reprezentat graniţe în două sensuri principale: poziţia unor comunităţi distincte definite de statutul lor între imperii şi state şi o mixtură în pofida căreia s-au clădit identităţile politice şi culturale ale celor veniţi din exterior.” Conform aceluiaşi specialist, nici una dintre aceste frontiere nu au rezistat prea mult timp şi perioadele de izolare au fost înlocuite cu perioadele de integrare masivă cu civilizaţiile mediteraneene şi europene. De asemenea, în prezent, nevoia comună a populaţiei din zonă este de a se îndrepta către o astfel de perioadă de integrare pacifistă şi fructuoasă. În prezent, bazinul Mării Negre se dezvoltă ca o răscruce geostrategică decisivă pentru viitorul unei Europe mai extinse. Această regiune a generat unele dintre cele mai importante provocări pentru securitatea Europei de azi şi de mâine: de la migraţia legală şi ilegală către Europa până la degradarea mediului, de la securitatea furnizării energiei până la trafic ilegal de droguri şi arme şi războaie reci. Nivelul dezvoltării economice este extrem de inegal în regiunile din jurul Mării Negre şi chiar mai accentuat între regiunile eligibile în cadrul acestui program, începând din Grecia în Vest până la 10 Deşi numai patru din statele participante sunt eligibile cu întreg teritoriul, informaţiile statistice (cu excepţia teritoriului şi populaţiei demografice) au fost furnizate la nivel naţional, deoarece acestea nu sunt disponibile la nivel regional. 11 Din: C. King, “Marea Neagră”, 2004.


Azerbaijan în Est. Mai mult, în majoritatea statelor partenere, regiunile eligibile aparţin categoriei celor mai puţin dezvoltate în sistemul lor naţional. Regiunile aparţinând statelor membre UE din bazinul Mării Negre sunt încă mai puţin dezvoltate decât alte regiuni din UE. Decalajul major de dezvoltare dintre media UE şi media din regiunile eligibile în cadrul programului reprezintă cea mai proeminentă provocare structurală pentru statele membre UE şi pentru statele partenere. O reducere a acestui decalaj faţă de regiunile mai dezvoltate ale UE reprezintă obiectivul primordial pentru regiunile relevante de pe toate laturile bazinului Mării Negre în următorii ani. Performanţa macroeconomică recentă este relativ omogenă şi aduce veşti bune. În fapt, indicatorii de dezvoltare au fost în mod cert mai mari decât aceia din UE. În fapt, rata medie de creştere a Produsului Intern Brut în bazinul Mării Negre a fost de până la două sau trei ori mai mare decât cea din UE, ajutând în mod cert la reducerea decalajului de dezvoltare. Structura economică a regiunilor din bazinul Mării Negre este foarte eterogenă între regiuni. În Grecia, sectorul serviciilor este relativ dominant, în special în ceea ce priveşte domeniul turismului şi al activităţilor maritime. În Turcia, turismul, comerţul şi serviciile publice predomină de asemenea (65.2%), urmate de sectorul industrial (25.6 %). Multe alte state din zonă, precum Rusia, Moldova, România, Ucraina, Bulgaria şi Azerbaijan deţin o economie industrială. Acest lucru este valabil şi pentru regiunile eligibile în cadrul programului din aceste state, deşi ponderea relativă a sectorului serviciilor în regiunile eligibile din Ucraina şi Rusia, în special turismul şi serviciile maritime, este într-un fel mai mare decât media naţională, datorită poziţiei învecinate cu marea. În alte state, inclusiv Armenia şi Georgia, şi într-o măsură mai mică Moldova, agricultura deţine o pondere mai mare. Sistemele administrative dominante în cele zece state (cu excepţia Greciei) sunt bazate pe două nivele: administraţiile centrale şi locale, cu o influenţă puternică a instituţiilor centrale şi foarte puţin spaţiu pentru instituţiile regionale între nivelul central şi cel local. Aceasta reprezintă o altă provocare pentru program. În fapt, prioritatea privind crearea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor locale de dezvoltare se află printre primele în cadrul programului, alături de celelalte priorităţi ce au ca scop atingerea obiectivului major al dezvoltării durabile.

Teritoriu şi demografie Aria eligibilă a bazinului Mării Negre ocupă un teritoriu de 834.719 kmp şi include o populaţie de 74,2 milioane locuitori. Densitatea populaţiei este de 89 locuitori/kmp în medie, începând de la 2.237 locuitori/kmp în puternic urbanizatul Istanbul până la 30 locuitori/kmp în Kastamonu (Turcia). Dacă Istanbul este exceptat, densitatea medie în aria programului este de 78 locuitori/kmp, ceea ce reprezintă o treime sub media UE (115,6 locuitori/kmp). Aria programului este caracterizată atât de includerea câtorva regiuni rurale întinse, în special din Rusia, Ucraina, Turcia şi Bulgaria, cât şi de includerea a 8 oraşe (inclusiv 3 capitale) cu o populaţie de peste 1 milion de locuitori: Istanbul, Salonic, Baku, Tbilisi, Yerevan, Doneţ, Rostov şi Odessa. Ponderea medie a populaţiei urbane în totalul populaţiei din aria programului este de 59%. Acest procent este mai mic decât în majoritatea ţărilor UE, dar totuşi destul de ridicat, semnalând prezenţa multor probleme economice, sociale şi de mediu generate de urbanizare.


Tabel 2.1 – Teritoriul şi populaţia în regiunile eligibile

Aria terestră (kmp)

Numărul de locuitori (mii)

Din care: Urban (%)

Din care: Rural (%)

Densitatea populaţiei

(locuitori/kmp)

Azerbaijan 86.600 8.436 52 48 97 Georgia 69.700 4.315 52 48 62 Armenia 29.743 3.216 64 36 108 Moldova 33.843 3.383 41 59 100 Rusia 184.600 9.980 58 42 54 Bulgaria 33.679 2.132 55 45 63 Grecia 33.303 2.523 67 33 76 Ucraina 174.819 13.595 74 26 78 România 35.762 2.850 54 46 80 Turcia 152.671 23.811 73 27 156 Total Aria Programului 834.719 74.241 59 41 89 Sursa: Instituţiile de statistică naţionale ale statelor partenere Situaţia demografică a statelor implicate în program este în general stabilă, deşi disparată, cu o creştere naturală în Azerbaijan şi Turcia, în timp ce Bulgaria, Georgia, Moldova şi Ucraina au înregistrat un declin în ultimii ani. În zonă, populaţia cu vârsta peste 65 ani reprezintă aproximativ 15%12, în comparaţie cu 17% în UE-27. Diferenţa este explicabilă mai mult de decalajul negativ în privinţa duratei de viaţă, decât de rata naşterilor. În fapt, durata de viaţă medie în zonă este de 71 ani, cu o inegalitate foarte mare între Rusia (65 ani) şi Grecia13 (79 ani), dar în orice caz sub media UE (76 ani - bărbaţi, 81 ani - femei în 200514). Tabel 2.2 – Rata netă a migraţiei 2000-2005 %

Armenia -6,6Azerbaijan -2,4Bulgaria -1,1Georgia -10,8Moldova -12,5Federaţia Rusă 1,03Turcia -0,1Ucraina -0,7România -2,5Grecia 2,08Europa 2,2Sursa: ONU – Perspective asupra populaţiei mondiale 2007 Aşa cum este prezentat în Tabelul 2.2, această zonă are rol principal atât ca poartă spre Europa pentru mulţi imigranţi legali sau ilegali, cât şi ca sursă a migraţiei. Dintre partenerii în program, numai Grecia şi Rusia ca întreg au prezentat o rată netă pozitivă a migraţiei în perioada 2000-2005. Toate celelalte, inclusiv noile state membre România şi Bulgaria, prezintă o rată negativă, în unele cazuri chiar extremă, ca de exemplu Moldova, care s-a confruntat cu o rată netă a migraţiei de –12% în perioada menţionată. Balanţa migraţiei este chiar mai puternic negativă în ceea ce priveşte populaţia activă. La nivel regional, informaţiile disponibile sunt puţin detaliate, dar balanţa migraţiei poate fi estimată ca negativă în majoritatea regiunilor eligibile în program, inclusiv regiunile din 12 A se vedea anexa statistică (cu excepţia Turciei). 13 Banca Mondială – Indicatori de dezvoltare mondiali (WDI), 2004. 14 Anuarul statistic al UE 2006-2007.


Rusia, ca de exemplu Teritoriul Krasnodarskiy, care contrastează cu media naţională. Faptul că noile state membre din regiune contribuie la majorarea ratei migraţiei către UE constituie o diferenţă clară în comparaţie cu dinamica prezentă la alte graniţe ale UE. De exemplu, în cazul bazinului Mării Mediterane, unde fluxul migraţional se îndreaptă către bazin, şi Nordul Mediteranei, unde Spania, Italia şi Grecia se confruntă cu un impact economic şi social în urma migraţiei. În consecinţă, unul dintre obiectivele principale ale cooperării în bazinul Mării Negre îl reprezintă o mai puternică dezvoltare economică locală pe toate laturile bazinului, în scopul prevenirii factorilor care împing fluxul migraţional către restul UE.

Structura şi performanţa economică Indicatorul PIB/cap de locuitor reflectă diferenţele semnificative dintre economiile statelor, începând de la aproximativ 650 Euro pentru Moldova până la aproximativ 14.400 Euro pentru Grecia, cu o medie de 3.270 Euro în 2005. Această medie este mai mică de 6 ori decât media PIB/cap de locuitor în UE şi corespunde unui nivel mediu superior al venitului, conform clasificaţiei Băncii Mondiale. Tabel 2.3 – Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, preţuri curente (1.000 Euro) Statul 2000 2001 2002 2 003 2004 2005 2006 Armenia 0,36 0,48 0,53 0,62 0,71 0,82 0,89 Azerbaijan 0,47 0,50 0,55 0,63 0,75 1,07 1,72 Bulgaria 1,14 1,23 1,43 1,84 2,25 2,49 2,66 Georgia 0,50 0,53 0,56 0,66 0,87 1,07 1,27 Grecia 7,47 7,71 8,76 11,33 13,49 14,46 14,79 Moldova 0,25 0,30 0,33 0,40 0,52 0,60 0,66 România 1,21 1,31 1,50 1,96 2,49 3,27 3,78 Rusia 1,28 1,52 1,71 2,15 2,97 3,87 4,56 Turcia 2,22 1,58 1,93 2,49 3,09 3,64 4,10 Ucraina 0,45 0,56 0,63 0,75 0,99 1,25 1,45 Sursa: Fondul Monetar Internaţional, Perspectivele dezvoltării economiei mondiale, Aprilie 2006

Tabel 2.4 – Produsul Intern Brut paritatea-puterii-de-cumpărare (PPP) PIB pe cap de locuitor (1.000 Euro) Statul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Armenia 1,43 1,89 2,18 2,53 2,84 3,07 3,25 Azerbaijan 1,84 1,99 2,17 2,45 2,74 3,31 4,25 Bulgaria 4,52 4,85 5,21 5,59 6,09 6,64 7,20 Georgia 1,61 1,74 1,87 2,14 2,35 2,61 2,79 Grecia 11,97 12,74 13,41 14,28 15,24 16,12 16,93 Moldova 1,09 1,19 1,30 1,43 1,57 1,71 1,83 România 4,18 4,54 4,87 5,25 5,85 6,32 6,80 Rusia 5,19 5,62 6,00 6,61 7,31 7,95 8,57 Turcia 4,73 4,41 4,62 4,90 5,39 5,72 6,03 Ucraina 2,96 3,35 3,61 4,08 4,73 5,16 5,59 Fondul Monetar Internaţional, Perspectivele dezvoltării economiei mondiale, Aprilie 2006 Comparând în unităţi ale Parităţii Puterii de Cumpărare (PPP), imaginea apare ca fiind uşor diferită, unele state având o poziţie inferioară faţă de cea stabilită în preţuri curente. Aceasta este valabil în special în cazul Turciei. Alte state, ca Bulgaria, prezintă o mai mare putere de cumpărare decât cea măsurată în valuta curentă.


Tabel 2.5 – Clasificarea statelor după PIB pe cap de locuitor– PPP şi preţuri curente În PPP (1.000 Euro) În preţuri curente (1.000 Euro) Grecia 16,93 Grecia 14,79 Rusia 8,57 Rusia 4,56 Bulgaria 7,20 Bulgaria 4,10 România 6,80 România 3,78 Turcia 6,03 Turcia 2,66 Ucraina 5,59 Ucraina 1,72 Azerbaijan 1,45 Azerbaijan 1,45

Armenia 3,25 Armenia 1,27 Georgia 2,79 Georgia 0,89 Moldova 1,83 Moldova 0,66

Sursa: FMI, Perspectivele dezvoltării economiei mondiale, Aprilie 2006 Bazinul Mării Negre se confruntă cu un scenariu economic foarte dinamic, datorită faptului că majoritatea statelor din aria eligibilă au înregistrat o creştere economică intensă în ultimii ani, mult mai mare decât media UE. În 2004, creşterea PIB pentru 8 din cele 10 state a fost de peste 7%, în timp ce întreaga arie a înregistrat o creştere medie de 7.8%15. Creşterea PIB a condus la o uşoară creştere a decalajului dintre venitul cel mai ridicat şi cel mai scăzut din zonă, deşi toate celelalte state s-au apropiat de Grecia. Figura 2.6 –Creşterea PIB pe cap de locuitor PPP, index al anului 2000 = 1,00

Regiunile eligibile, acolo unde nu tot teritoriul unui stat este eligibil în cadrul programului, prezintă frecvent un PIB pe cap de locuitor mai scăzut decât media naţională, precum în Ucraina, Bulgaria şi România16. Structura productivă în aria eligibilă a programului prezintă o pondere mai mare a sectoarelor agricol şi industrial decât media UE. Agricultura deţine aproximativ 14% din PIB, sectorul industrial 30% şi serviciile 56%. Regiunile eligibile prezintă o largă diversitate din acest punct de vedere, de la

15 Statistica Naţiunilor Unite (ONU). 16 A se vedea Anexa. Sondaj statistic al regiunilor eligibile.

1,00

1,20

1,40

1,60

1,80

2,00

2,20

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006Sursa: FMI, Perspectivele dezvoltării economiei mondiale, 2006

ArmeniaAzerbaijanBulgariaGeorgiaGreciaMoldovaRomâniaRusiaTurciaUcraina


zone predominant rurale până la regiuni puternic industrializate, strâns legate de industria petrolului în anumite cazuri, şi până la economii bazate pe servicii în zonele turistice. Resursele energetice şi minerale vaste au un impact economic substanţial în multe din regiunile eligibile. Multe state din bazinul Mării Negre au interese în sectoarele petrol şi gaze, fie pentru că sunt producători (Rusia, Azerbaijan), fie pentru că asigură tranzitul prin conducte sau prin transport maritim al acestor resurse către Europa (Rusia, Georgia, România, Turcia, Ucraina şi Azerbaijan). Regiunile din jurul Mării Negre sunt direct influenţate de dezvoltarea reţelelor energetice şi de viitoarele coridoare de tranzit pentru energie către UE, fiind locaţia unora dintre principalele infrastructuri existente sau planificate.

Comerţ internaţional şi investiţii Majoritatea statelor din bazinul Mării Negre au o balanţă comercială negativă, spre deosebire de balanţa pozitivă a fluxului investiţiilor. Atât schimburile comerciale, cât şi fluxul investiţiilor sunt orientate în majoritate către partenerii comerciali şi financiari din exterior (din afara bazinului Mării Negre), cu câteva excepţii, precum iniţiativele economice ale Greciei în câteva dintre statele vecine (din bazinul Mării Negre). Toate statele, în afară de Rusia şi Ucraina, au o balanţă comercială internaţională negativă. Deficitul ajunge până la 38% din PIB. În majoritatea statelor această balanţă negativă este în creştere, cu excepţia Rusiei, unde excedentul este substanţial şi în uşoară creştere în ultimii ani. Proporţia comerţului care se desfăşoară în interiorul bazinului Mării Negre este limitată, şi aparţine sectorului energetic. Tabel 2.7 – Balanţa comercială (export – import) ca % din PIB

2002 2003 2004 2005 Armenia -18 -18 -15 -13 Azerbaijan -7 -24 -24 3 Bulgaria -7 -9 -10 -16 Georgia -13 -14 -12 -12 Moldova -25 -34 -31 -38 Federaţia Rusă 11 11 13 13 Turcia -2 -4 -6 -7 Ucraina 4 3 7 1 România -6 -7 -9 -10 Grecia -9 -9 -9 -7 Zona Euro 3 2 2 1

Sursa: Indicatorii de Dezvoltare ai Băncii Mondiale Capacitatea statelor partenere de a exporta produse de înaltă tehnologie este mult sub media UE, excepţie făcând Rusia şi Grecia. De asemenea, Georgia are un indice foarte ridicat, dar este posibil ca aceasta să se datoreze structurii statistice diferite a acestui indicator în Georgia şi volumului limitat al exportului din această ţară.


Tabel 2.8 – Exporturi de înaltă tehnologie ca procent din total exporturi 2002 2003 2004 2005 Armenia 1 1 1 1 Azerbaijan 8 5 2 1 Bulgaria 4 4 4 5 Georgia 44 18 38 23 Moldova 5 3 4 3 Federaţia Rusă 13 19 9 8 Turcia 2 2 2 2 Ucraina 5 7 6 4 România 3 4 3 3 Grecia 12 12 11 10 Zona Euro 16 16 16 16 Sursa: Indicatorii de Dezvoltare ai Băncii Mondiale

Atractivitatea pentru investiţiile străine directe Echilibrul macro-economic extern este sprijinit în acest moment de anumiţi factori cheie, care înclină deficitul comercial de anvergură. Printre primii cinci factori pozitivi se numără investiţiile străine directe (ISD), urmat îndeaproape de transferurile efectuate de emigranţi către statele lor natale. Investiţiile străine directe au un impact substanţial asupra dezvoltării economice, creşterii activităţilor avansate tehnologic şi asupra balanţei factorilor care impulsionează emigraţia majorităţii muncitorilor calificaţi şi instruiţi. Toate statele din regiune s-au dovedit atractive pentru investiţiile străine directe, indicatorul ISD ca procent din PIB fiind mult mai mare decât media UE. Mai mult, acest indicator a înregistrat o creştere în ultimii cinci ani în toate aceste state. În Grecia, indicatorul statistic arată că investiţiile străine directe se situează la nivelul mediu al UE. Principala destinaţie a investiţiilor străine directe o reprezintă exploatarea resurselor naturale, construcţia de infrastructură pentru reţelele energetice şi cel mai important, crearea de fabrici pentru industria manufacturieră. Aceasta din urmă este atractivă datorită faptului că piaţa forţei de muncă este competitivă, datorită existenţei muncitorilor calificaţi şi a unui nivel foarte scăzut al salariilor, aşa cum este descris în secţiunea de mai jos referitoare la piaţa muncii. Tabel 2.9 – Investiţiile străine directe ca procent din PIB 2002 2003 2004 2005Armenia 4,66% 4,31% 6,12% 5,27%Azerbaijan 22,33% 45,15% 40,97% 13,37%Bulgaria 5,81% 10,52% 10,92% 9,81%Georgia 4,93% 8,52% 9,74% 7,03%Moldova 5,06% 3,72% 3,30% 6,81%Federaţia Rusă 1,00% 1,84% 2,62% 1,98%Turcia 0,62% 0,73% 0,95% 2,70%Ucraina 1,63% 2,84% 2,65% 9,42%România 2,50% 3,10% 8,53% 6,73%Grecia 0,04% 0,76% 1,01% 0,28%Uniunea Monetară Europeană 0,04% 0,76% 1,01% 0,28%Sursa: Indicatorii de Dezvoltare ai Băncii Mondiale Principalii doi factori care pot împiedica acest scenariu în următorii ani sunt concurenţa din partea altor regiuni, în special din Asia, în ceea ce priveşte costul forţei de muncă şi resursele naturale, şi riscurile legate de revenirea instabilităţii politice şi economice. Aderarea României şi Bulgariei la UE poate avea impact atât pozitiv, cât şi negativ asupra fluxului investiţiilor străine directe. Pe de o


parte, se înregistrează progrese în privinţa stabilităţii generale şi a cadrului legislativ în aceste state, dar pe de altă parte este posibil să existe o creştere a costului forţei de muncă datorită integrării pieţelor forţei de muncă ale acestor state în Uniunea Europeană. De asemenea, aceşti factori pot genera transferul fluxurilor către alte regiuni din bazinul Mării Negre.

Piaţa muncii În medie, aproape jumătate din populaţia din bazinul Mării Negre este activă pe piaţa muncii. Rata ocupării este de aproximativ 45%, aproape cu 20% mai mică decât media UE, care era de 65% în 200517. Această medie pentru bazinul Mării Negre ascunde diferenţe majore între cele 10 state, cu nivelul cel mai scăzut în Armenia şi Moldova şi cel mai ridicat, apropiat de media UE, în state precum Georgia şi Ucraina. Rata şomajului în rândul populaţiei active este în medie de 9.1%, un procent apropiat de media UE (în 2005 acesta a fost de 7.9% pentru UE 15 şi 8.8% pentru UE 25), dar se remarcă o variaţie puternică la nivel regional (de la 1,4% la 18,2%). Aceste diferenţe între ţările din bazin se explică prin eterogenităţile structurale (ponderea sectoarelor industriale tradiţionale şi a agriculturii) şi discrepanţele între dezvoltarea economică şi restructurarea sectoarelor productive din zonă (declin în sectoarele industriale de stat, o creştere a sectorului serviciilor şi industriei petroliere etc.) Inegalităţi sunt întâlnite şi în ceea ce priveşte vârsta sau sexul. Tinerii sunt în general mai afectaţi de şomaj. Rata şomajului în rândul femeilor reprezintă în medie jumătate din totalul ratei şomajului în aria eligibilă, dar cu diferenţe semnificative la nivel regional, ce reflectă gradul variabil al integrării femeilor pe piaţa muncii. Rata şomajului în rândul femeilor este de 2-3 ori mai mare decât în rândul bărbaţilor în regiunile eligibile din Rusia, Armenia, Ucraina şi Grecia, în timp ce în România şi Moldova este considerabil mai scăzută, iar în Turcia reprezintă doar 28% din totalul ratei şomajului. În acest sens, puternica eterogenitate a structurii economice trebuie să sugereze prudenţă în a face comparaţii directe între cazurile naţionale. De asemenea, nivelul veniturilor reflectă structura economiilor naţionale, unde doar Grecia se apropie de media UE. În toate celelalte state, nivelul mediu reprezintă 10% până la 25 % din nivelul Greciei. Tabel 2.10 –Venitul mediu lunar estimat

Anul Venitul mediu în Euro

Azerbaijan 2005 113,3Georgia 2005 91,3Armenia 2005 116,9Moldova 2005 83,8Rusia 2005 238,3Bulgaria 2005 161,0Grecia 2004 1315,0Ucraina 2005 150,8România 2004 207,7Turcia 2005 291,9 Acest nivel al veniturilor reprezintă în acelaşi timp un avantaj pentru creştere şi competitivitate şi o ameninţare pentru dezvoltarea durabilă. Impactul pozitiv cel mai important al nivelului relativ scăzut al veniturilor în această zonă îl reprezintă creşterea atractivităţii pentru investiţiile străine directe. Aşa cum este prezentat mai sus, investiţiile străine directe deţin o pondere semnificativă în totalul investiţiilor din zonă. În măsura în care nu sunt inhibate de alţi factori, precum instabilitatea politică, corupţia şi cadrul legislativ imperfect, investiţiile străine directe în sectorul industriei manufacturiere 17 Anuarul Eurostat 2006-2007; Sondaj statistic asupra regiunilor eligibile.


sunt puternic atrase, deoarece costul forţei de muncă reprezintă un factor competitiv substanţial pe pieţele internaţionale. În acelaşi timp, nivelul foarte scăzut al veniturilor şi apropierea de piaţa forţei de muncă din UE reprezintă un impuls puternic pentru migraţie, atât legală cât şi ilegală. Migraţia implică de cele mai multe ori majoritatea muncitorilor calificaţi şi partea cea mai dinamică din rândul populaţiei active.

Infrastructură În ceea ce priveşte avantajele infrastructurii publice, acestea reflectă impactul a trei factori principali: • Diferenţa dintre nivelele de dezvoltare economică a statelor partenere şi nivelele UE; • Procesul de creştere economică rapidă şi restructurarea economiilor naţionale generate de

reforma începută în anii 1990; • Integrarea crescândă a economiilor europene şi asiatice. Aceşti factori duc la o creştere considerabilă a fluxului transportului transnaţional în ultimii ani în bazinul Mării Negre, cât şi la noi cerinţe privind eficienţa transportului internaţional. Au existat tendinţe pozitive în dezvoltarea infrastructurii de transport, însă transportul în această zonă încă suferă o întârziere în ceea ce priveşte dezvoltarea transportului multimodal şi a tehnologiilor logistice moderne, cât şi un nivel scăzut de tehnologii informaţionale a sistemului de transport. Rata de utilizare a drumurilor, măsurată în tone-km/km este încă foarte scăzută faţă de alte ţări din UE, singura excepţie fiind Turcia. Pe de altă parte, numărul pasagerilor pe kilometru este deja mult mai aproape de media de pasageri pe kilometru din unele ţări din UE. Figura 2.11 – Utilizarea drumurilor

Arm

enia

Azer

baija

n

Belar

us

Geor

gia

Russ

ian F

eder

ation

Ukra

ine

Bulga

ria

Gree

ce

Mold

ova

Rom

ania

Turk

ey

Fran

ce

Germ

any

Road freight (t-km/km)

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

800000

900000

1000000

Road utilisation

Road freight (t-km/km)Passenger transport (pax-km/km)

Sursa: A. Pearce. Dezvoltarea infrastructurii de autostrăzi în jurul Mării Negre – Cea de-a treia Conferinţă Internaţională pe tema “Formarea Reţelei de Transport în Zona Mării Negre” Odessa/ Ucraina, 9-11 iunie 2004 Reabilitarea sistemelor de transport şi a conexiunilor în zona bazinului Mării Negre îmbină programele naţionale de transport cu planurile de dezvoltare ale coridoarelor de transport pan-europene. În bazinul Mării Negre sunt în derulare trei iniţiative şi procese majore în ceea ce priveşte reţelele de transport: • Coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia (TRACECA), lansat în 1993, în prezent acoperă 14

ţări din zona Mării Negre şi din Asia Centrală; • “Axa Centrală de Transport” incluzând nordul Mării Negre (leagă centrul Europei de Ucraina);


• “Axa Sud-Estică de Transport” incluzând sudul Mării Negre (leagă Balcanii, Turcia, Caucaz şi Marea Caspică).

Alte iniţiative în zonă includ: • Procesul Baku, lansat în 2004 şi care aduce la un loc UE, statele cu ieşire la Marea Neagră şi

Marea Caspică. • Proiectul căii ferate Baku-Tbilisi-Kars, o iniţiativă comună a Azerbaijanului, Georgiei şi Turciei • Automagistrala Inelară a Mării Negre Cadrul operaţional-instituţional transnaţional, care implică coridoare de transport, Zonele de Transport Pan-Europene (PETRA) şi iniţiative cum ar fi Autostrăzile Maritime, permit promovarea transportului internaţional de pasageri şi bunuri într-o reţea de transport multi-modală regională integrată. Potenţialul infrastructurii din regiune nu este pe deplin utilizat şi unele căi funcţionale de transport deja existente, precum linia de cale ferată Kars-Gyumri, nu funcţionează. În sectorul energie, zona Mării Negre serveşte drept coridor est-vest pentru transportul de hidrocarburi, care leagă Asia Centrală şi Marea Caspică de Europa Continentală. Aceasta include, printre altele, conducta de gaz şi de petrol care leagă Azerbaijan de Turcia: Baku-Tbilisi-Erzurum şi Baku-Tibilisi-Ceyhan, conducta de gaz Turcia-Grecia cu interconectarea planificată cu Italia: aşa numitul TGI Interconector, un coridor nord-sud (care include conducta de gaz ce leagă Rusia de Turcia - Bluestream I), precum şi conducta de petrol Samsun-Ceyhan. Infrastructura de tranzit pentru energie şi comerţul cu energie aferent au implicaţii strategice şi politice foarte importante în zona bazinului Mării Negre, având în vedere volumul importurilor de energie ale UE care sunt preconizate să traverseze zona Mării Negre în următorii ani. Figurile 2.12 până la 2.15 arată acest aspect. Luând în considerare viitoarele scenarii de dezvoltare de infrastructuri energetice adiţionale, incluzând printre altele conducta de gaz Nabucco, Conducta Pan-Europeană de Petrol (PEOP sau Constanţa-Trieste), precum şi conducta de petrol Bourgas-Alexandropolis, Marea Neagră va continua să contribuie la creşterea securităţii energetice pentru regiune şi pentru UE.


Figura 2.12 – Axele prioritare propuse pentru conductele de petrol brut Figura 2.13 – Harta conductelor de petrol18

18 Extras din Harta conductelor de petrol, proiecte din octombrie 2007, Energy Charter în baza hărţilor de la Centre for Global Energy Studies


Figura 2.14 – Axe prioritare propuse pentru conductele de gaze naturale

Figura 2.15 – Harta conductelor de gaze naturale19

19Extras din Harta conductelor de gaze naturale, proiecte din octombrie 2007, Energy Charter în baza hărţilor de la Centre for Global Energy Studies


În ceea ce priveşte telecomunicaţiile, accesul la liniile telefonice sau la telefonia mobilă este foarte diferit între regiunile eligibile, de la 203,3 de abonaţi la 1.000 de locuitori în Armenia la 1.465 în Grecia în anul 2004. Însă se remarcă o investiţie crescândă accentuată, de exemplu în anul 2005 în Armenia numărul de linii telefonice era deja de 678,820 la 1.000 de locuitori. Accesul la Internet este încă limitat, de la un procent de utilizatori de 4% în Georgia până la 28% în Bulgaria, în comparaţie cu o medie de 49% din populaţie ca utilizatori de Internet în UE. Însă accesul la Internet se extinde rapid în toate regiunile: între 2002 şi 2004 numărul utilizatorilor de Internet s-a multiplicat de 2 până la 4 ori în majoritatea regiunilor eligibile. Tabel 2.15- Numărul de linii telefonice fixe şi mobile/1.000 locuitori 2001 2002 2003 2004 2005 Armenia 182 201 223 260 .. Azerbaijan 197 210 243 299 397 Bulgaria 561 695 808 958 1128 Georgia 187 248 302 337 .. Grecia 1239 1421 1382 1415 1472 R. Moldova 203 249 299 391 480 România 360 428 523 673 820 Federaţia Rusă 281 366 500 780 1119 Turcia 561 606 662 757 868 Ucraina 265 301 368 545 .. Euro zone 1272 1317 1367 1426 1511 Sursa: Indicatorii de dezvoltare ai Băncii Mondiale. Referitor la infrastructura de apă, se poate observa o diferenţă substanţială în ceea ce priveşte accesul populaţiei la surse de apă şi facilităţi sanitare îmbunătăţite, în comparaţie cu media din UE. În medie numai 86% din populaţia din bazinul Mării Negre are acces la surse îmbunătăţite de apă şi 91% din populaţia urbană are acces la facilităţi sanitare îmbunătăţite. Conform statisticilor Băncii Mondiale, cea mai slabă infrastructură se regăseşte în România şi Azerbaijan, urmate de Armenia şi Georgia.

20 Serviciul statistic naţional din Republica Armenia.


Figura 2.16 – Surse îmbunătăţite de apă (% din populaţia cu acces) 2004

Sursa: Indicatorii de dezvoltare ai Băncii Mondiale. Banca Mondială 2006

Educaţie, cercetare şi cultură Aria eligibilă din bazinul Mării Negre este caracterizată de un nivel înalt de calificare , cu mai mult de 20% din populaţia activă având studii universitare finalizate. Înscrierea în ciclul al doilea de învăţământ este larg răspândită, media de 89% fiind destul de reprezentativă pentru situaţia din întreaga zonă. Situaţia este şi mai disproporţionată în ceea ce priveşte învăţământul superior, deoarece media de înscriere de 44%21 este legată de disparităţile educaţionale majore, 15% din persoanele din grupa de vârstă cuprinsă între 18-22 ani sunt studenţi în Azerbaijan, comparativ cu 79% în Grecia. Table 2.17 – Tabel 2.17 – Înscrierea la nivelul al treilea de educaţie (brut% - totalul înscrieri din categoria relevantă de vârstă) 2001 2002 2003 2004 2005 Armenia 25 26 25 26 28 Azerbaijan 16 16 15 15 15 Bulgaria 42 40 41 41 .. Georgia 39 41 42 41 46 Grecia 59 66 72 79 .. România 28 32 36 40 .. Federaţia Rusă .. .. 65 68 .. Turcia 23 24 28 29 .. Ucraina 53 58 62 66 69 Moldova 32 33 34 37 34 Euro zone 56 57 60 62 .. Sursa: Banca Mondială. Indicatori de dezvoltare mondială Majoritatea ţărilor din zona eligibilă au o bogată moştenire în ştiinţă şi tehnologie şi un viitor promiţător în acest domeniu, în ciuda dificultăţilor întâmpinate, în special în menţinerea accelerării progresului tehnologic în infrastructura pentru învăţământ şi cercetare. Câţiva dintre actorii regionali sunt implicaţi în prezent în activităţile de cercetare ale UE prin asocierea lor la Programul Cadru European (Bulgaria, Grecia, România şi Turcia). 21 Comparat cu numărul de persoane în grupa de vârstă corespunzătoare, statisticile Organizaţiei Naţiunilor Unite.


Nu în ultimul rând, structura curentă a exporturilor demonstrează faptul că majoritatea ţărilor din zonă suferă din cauza nivelelor scăzute de cercetare şi inovaţie şi de o dependenţă decisivă de exportul de resurse naturale. De asemenea, orientarea acestui indicator tinde spre negativ, ceea ce demonstrează că ţările se confruntă cu o creştere a acestui decalaj. La nivel cultural, toate ţările din zona eligibilă îşi declară angajamentul faţă de valorile comune prin participarea şi cooperarea în Consiliul Europei. De asemenea, interacţiunea inter-culturală se produce la nivelul societăţii în multe regiuni. Cele mai multe dintre statele eligibile păstrează intens tradiţiile populare, în special în zonele în care muzica se cântă cu instrumente tradiţionale. De asemenea, există încă o varietate de tradiţii meşteşugăreşti. În câteva regiuni pot fi întâlnite vestigii arheologice importante şi un bogat patrimoniu arhitectural. Acest patrimoniu este cultivat şi protejat de organizaţii internaţionale, care promovează studii arheologice şi istorice şi cercetarea ştiinţifică. În ceea ce priveşte cultura, regiunea extinsă a Macedoniei şi Traciei are 9.000 de ani de istorie (scrisă şi nescrisă), datând din Epoca de Piatră timpurie până în prezent. Începând din perioada Neolitică, civilizaţia din întreaga zonă s-a dezvoltat inclusiv cu influenţa culturală a epocilor Clasică, Elenă, Bizantină şi Otomană. Numeroasele situri arheologice, temple, biserici, mănăstiri, moschee, bazare, hanuri, aşezări, muzee şi biblioteci, ca şi dezvoltarea artelor moderne, demonstrează viaţa culturală bogată a regiunii, care a devenit cămin pentru populaţii de diverse origini etnice şi religioase şi care au contribuit la transformarea zonei într-un punct important de atracţie turistică.

Protecţia mediului şi a naturii Protecţia mediului – şi în mod special protejarea sistemului ecologic marin – poate fi identificat uşor ca fiind principala provocare comună a regiunilor eligibile. Un prim indicator pentru presiunea asupra echilibrului mediului poate fi considerat consumul de energie pe unitate a PIB. Majoritatea statelor partenere sunt încă foarte active din punct de vedere energetic - aşa cum este prezentat în harta de mai jos - şi acest indicator este de 3 până la 4 ori mai mare decât media UE. Figura 2.18 – Intensitatea energiei

Sursa: Indicatorii de dezvoltare ai Băncii Mondiale


Toate activităţile industriale, urbane şi din domeniul agriculturii generează o ameninţare pentru echilibrul ecologic. În trecut, în Marea Neagră exista o viaţă marină bogată şi diversă, cu multe specii de peşti şi habitate foarte valoroase, precum Delta Dunării, contribuind la biodiversitate. Frumuseţea ei a atras milioane de vizitatori. Dar începând cu anii ’90, mediul marin s-a deteriorat în ceea ce priveşte biodiversitatea, habitatele, valoarea sa recreativă şi calitatea apei. Agenţii poluanţi, inclusiv agrochimicale, metale toxice şi radionuclide au pătruns în mare fie prin atmosferă, fie prin deversarea în râuri. Aproape o treime din întreaga suprafaţă terestră a Europei este drenată în Marea Neagră prin cel de-al doilea, al treilea şi al patrulea fluviu ca mărime din Europa şi anume: Dunărea, Dnieper şi Don. Nutrienţii în creştere au determinat o supraproducţie de fitoplancton, care a blocat pătrunderea luminii către algele şi iarba marină. Problema eutrofierii a fost amplificată de caracterul de mare închisă aproape în totalitate a Mării Negre. Exploatarea în exces a resurselor marine vii, ca şi activităţile industriale, mineritul, transporturile navale, extracţiile şi transporturile de petrol au contribuit şi mai mult la deteriorarea mediului marin. Unele ţări au deversat deşeuri solide în mare sau în zonele de interfaţă între ecosistemul terestru şi sistemul acvatic. Apele uzate netratate deversate din zonele urbane şi planificarea defectuoasă au distrus foarte mult din estetica zonelor de coastă. Numărul mare de oraşe din jurul mării, 155 la număr, cu peste 50.000 de locuitori, oferă o imagine asupra acestei provocări de mediu, generate de aşezările omeneşti. Figura 2.19 – Accesul la surse de apă îmbunătăţite

Sursa: Indicatorii de mediu ai Băncii Mondiale Principalele probleme de mediu au legătură şi cu accesul la apa potabilă de calitate pentru toate aşezările umane, existenţa reţelelor de canalizare, cu calitatea aerului şi a apei în anumite zone, şi cu controlul impactului pe care îl au activităţile industriale asupra resurselor naturale, cum ar fi pădurile, râurile, lacurile şi marea. În multe state, procesul intens şi necontrolat de schimbare economică a dus la un impact neprevăzut asupra resurselor naturale şi poluării. În acest sens, aderarea tuturor ţărilor din regiune la convenţiile internaţionale relevante devine obligatorie.


Tabel 2.20 – Probleme specifice în zonele urbane (indicatorul PM10) – Nivelul mediu/ţară 2000 2001 2002 2003 2004 Armenia 91 88 92 87 69 Bulgaria 70 74 69 65 55 Georgia 66 51 49 51 45 Moldova 42 40 39 39 39 România 21 22 21 19 16 Federaţia Rusă 28 26 24 23 20 Azerbaijan 98 70 66 61 59 Turcia 56 60 56 51 48 Ucraina 29 28 30 30 27 Grecia 49 51 48 43 41 Euro zone 28 28 27 26 24 Sursa: Indicatorii de mediu ai Băncii Mondiale În majoritatea ţărilor din zonă, PM1022, concentraţia de micro particule de poluanţi pe metru cub de aer, un indicator esenţial al calităţii aerului, este de două sau trei ori mai mare decât nivelul de concentraţie din statele Uniunii Europene23. Situaţia mediului înconjurător a râurilor Kur şi Araz, care traversează patru ţări ale regiunii, provoacă deja o îngrijorare majoră deoarece apele lor sunt contaminate cu produse chimice, poluanţi organici şi metale grele periculoase. Creşterea cantităţii deversate de deşeuri industriale şi deşeuri provenite din agricultură ce conţin poluanţi toxici duce la un dezastru ecologic nu numai în bazinele râurilor, dar reprezintă o ameninţare pentru viaţa marină unică a Mării Caspice. În fiecare ţară din zonă există câteva probleme specifice de mediu care pot fi menţionate în completare. De exemplu, în Armenia, conform estimărilor experţilor în domeniu, defrişarea masivă, a dus la diminuarea zonelor împădurite de la 12% din teritoriul ţării, până la 8-9% în prezent. Apele lacului Sevan au fost folosite pentru producerea de energie, ceea ce a dus la scăderea nivelului apei, intensificarea degradării solului şi la deşertificare. În Azerbaijan, combinaţia de poluare industrială, folosirea substanţelor chimice în agricultură şi mai ales extracţia de petrol au dus la crearea unei crize de mediu în jurul Mării Caspice. În Bulgaria, există încă judeţe ca Târgovişte şi Yambol unde nu există staţii de tratare a apelor uzate. În Grecia, principalele motive de îngrijorare sunt deşeurile solide, managementul apelor uzate şi managementul resurselor de apă, precum şi problemele create de dezvoltarea urbană (de ex. construirea ilegală). În Turcia, poluarea datorată agriculturii, nu atât în zona de coastă, cât în bazinele râurilor ce se varsă în Marea Neagră, deficienţele legate de staţiile de tratare a apelor uzate sunt principalele probleme în zona de coastă a regiunii Mării Negre. Poluarea la nivelul solului datorată apelor uzate domestice şi industriale netratate deversate în râuri sau direct în mare are de asemenea efecte adverse asupra mediului marin, a florei şi faunei din regiune şi asupra sănătăţii umane. Cu toate că există diverse provocări dramatice legate de echilibrul mediului înconjurător în bazinul Mării Negre, totuşi, încă mai pot fi găsite multe bogăţii printre resursele naturale şi biologice în aceeaşi zonă. Coasta Mării Negre deţine unele dintre cele mai valoroase situri naturale din Europa şi Caucaz. Acestea includ Riviera Mării Negre în toate cele şase ţări cu acces direct la mare, Delta Dunării, peninsula Crimeea, şi regiunile de pe coasta Turciei. De exemplu, în Rusia, în regiunea Rostov, zonele de stepă, de pădure, malurile Don-ului şi zona de coastă a Mării Azov găzduiesc mai

22 Probleme specifice (PM), aerosoli sau particule fine, sunt particule minuscule lichide sau solide suspendate într-un gaz. Se găsesc în mărimi începând de la mai puţin de 10 nanometri şi până la 100 micrometri ca diametru. Notarea ca PM10 este utilizată pentru folosirea particulelor de 10 micrometrii, conform definiţiei WIKIPEDIA. 23 Din baza de date a Băncii Mondiale, orice zonă agregată comparabilă pentru indicatorii de mediu provine din zona Euro, formată din cele 12 ţări care au adoptat Euro.


mult de o sută de specii de animale şi peşti valoroşi. Munţii înalţi (de peste 3.000 m) cu păduri relicve din Adygea şi litoralul din teritoriul Krasnodar reprezintă regiuni naturale unice. Dimensiunea transfrontalieră evidentă a poluării mediului înconjurător din jurul Mării Negre a încurajat o tradiţie a cooperării în acest domeniu de-a lungul ultimilor 15 ani, cel puţin la nivelul statelor cu litoral, care sunt cele mai afectate. Această cooperare internaţională şi angajamentele politice de a reduce nutrienţii şi de a stopa emisia de substanţe toxice persistente au început să dea rezultate încurajatoare (care încă trebuie confirmate) pentru ca Marea Neagră să depăşească această criză profundă privind mediul înconjurător. Poluarea provenită din agricultură este redusă progresiv, iar terenurile inundabile sunt refăcute în bazinele din amonte pentru a servi drept colectoare pentru nutrienţi. Câteva intervenţii demarate în ultimii ani au început deja să contracareze degradarea mediului. Printre realizările din ultimii ani privind mediul înconjurător poate fi menţionată ridicarea constantă a nivelului apelor din Lacul Sevan în Armenia datorită folosirii raţionale a apei şi prin devierea apelor Râului Vorotan către lac, prin tunelul Arpa-Sevan. În ultimii ani, în regiunile din Bulgaria de-a lungul coastei Mării Negre au fost construite un număr mare de staţii de tratare a apelor uzate – 11 în districtul Varna şi 7 în districtul Bourgas. În Georgia, 2,8% din suprafaţa totală a ţării are statut de zonă protejată. De asemenea, au fost depuse eforturi pentru protejarea zonelor inundabile de pe coastă. În Grecia, Macedonia Centrală este locul cu cel mai mare număr de zone protejate incluse în reţeaua europeană NATURA 2000 (40), reprezentând 13% din total, în timp ce Macedonia de Est şi Tracia sunt pe următorul loc cu 36 de situri. Dimensiunea siturilor reprezintă aproximativ 20% din suprafaţa totală a regiunii.

Conflicte îngheţate, Justiţie şi Afaceri Interne Partenerii în program au identificat şi câteva aspecte de o importanţă deosebită pentru ţările din bazinul Mării Negre, printre care conflictele îngheţate, corupţia şi crima organizată. Majoritatea ţărilor au simţit impactul acestor probleme, ce pot constrânge în mod substanţial dezvoltarea economică şi socială. Cele două noi state membre ale Uniunii Europene au implementat strategii pentru îmbunătăţirea luptei împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Celelalte state partenere de asemenea promovează iniţiative în acest sens, în unele cazuri în cadrul iniţiativelor de cooperare internaţională, cum ar fi iniţiativa “Procesul Söderköping”, care include câţiva parteneri din Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre (Moldova, Ucraina şi România).

2.2 Analiza SWOT Informaţiile rezultate în urma analizei zonei a fost discutată cu partenerii, folosind metodologia analizei SWOT, pentru a stabili o legătură logică clară între analiză şi obiectivele şi priorităţile selectate. Au fost luate în considerare trăsăturile comune a structurilor demografice şi economice, tendinţele în dezvoltarea economică şi socială şi problemele ce apar în dinamica mediului. În timpul elaborării analizei SWOT, au fost aplicate 5 reguli principale. Acestea sunt: 1. Concentrarea pe elementele cel mai frecvent remarcate în regiunile eligibile de către ţările

participante, ţinând cont de faptul că unele aspecte pot fi relevante doar într-o parte a ariei eligibile şi din acest motiv sunt considerate a fi o prioritate secundară în comparaţie cu acele probleme relevante pentru întreaga zonă a bazinului Mării Negre. În plus, ceea ce pentru o ţară reprezintă un punct slab, uneori pentru alte ţări poate fi un punct tare.


2. Concentrarea pe problemele regionale ce pot fi observate în regiunile eligibile, în cooperarea transfrontalieră şi dezvoltarea regională şi mai ales pe cele de origine locală ce pot fi ulterior soluţionate folosind sau implicând resursele locale.

3. Luarea în considerare în mod special a acelor elemente legate de constrângerile comune şi de interacţiunile inter-regionale din bazin.

4. Ierarhizarea temelor identificate în fiecare categorie a analizei SWOT, pentru a facilita concentrarea pe cele mai relevante dintre acestea, cu scopul definirii ulterioare a celor mai potrivite obiective şi priorităţi.

5. Limitarea analizei la cele mai relevante şi frecvent remarcate elemente pentru a obţine un set restrâns de elemente cruciale în cadrul fiecărei părţi a analizei SWOT.

Pe baza acestor criterii a fost realizată următoarea analiză SWOT. Această analiză a stat la baza dezvoltării obiectivelor şi priorităţilor ce vor fi prezentate în Capitolul 4.


Puncte tari Puncte slabe

1. Poziţie şi rol geopolitic strategic: una din zonele principale de frontieră externă a UE pentru comerţ şi pentru migraţia forţei de muncă;

2. Poarta UE pentru comerţul cu resurse de energie; 3. Influxuri puternice de investiţii străine directe; 4. Diversitatea mediului cu potenţial ridicat, resurse

agricole, turistice şi piscicole; 5. Forţa de muncă ieftină/competenţă şi calificări

bune, în comparaţie cu forţa de muncă a concurenţilor cei mai apropriaţi de UE;

6. Patrimoniu cultural bogat, capacităţi umane şi valori sociale.

1. Calitate slabă a infrastructurii industriale şi de transport; 2. Disproporţionalităţi intra- şi inter-regionale în dezvoltarea economică; 3. „Mare închisă”- impact negativ asupra mediului datorat unor agenţi externi localizaţi în bazinul fizic al Mării Negre; 4. Declin demografic datorită migraţiei; 5. Nivel scăzut al capacităţii administrative de a implementa politici de dezvoltare locală; 6. Lipsa infrastructurii pentru educaţie, nivel tehnologic scăzut în centrele de inovaţie; 7. Constrângeri în dezvoltarea economică din cauza condiţiilor fizico-climatice, mai ales în sud şi degradarea mediului înconjurător; 8. Constrângeri geopolitice în ceea ce priveşte comerţul şi mobilitatea persoanelor; 9. Probleme de securitate / conflicte îngheţate, corupţie, crimă organizată.

Oportunităţi Ameninţări 1. Creştere substanţială a GDP după 2000, efecte

multiplicative în regiunile învecinate. 2. Mare parte din zona de coastă din statele

membre va avea acces la fondurile Politicii de Coeziune;

3. Îmbunătăţirea stabilităţii politice şi economice care facilitează atragerea investiţiilor străine directe;

4. Creşterea cererii pentru servicii turistice, cu potenţial de extindere în toate regiunile de coastă;

5. Investiţii majore planificate pentru axele de transport pan-european şi conductele de petrol/gaz;

6. Introducerea de noi metodologii în educaţie, pregătire profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii în vederea depăşirii constrângerilor fizice şi structurale (ex. Procesul Bologna, ICT, reforma VET);

7. Relaţii intensificate între regiunile de coastă ale Mării Negre promovate de iniţiative internaţionale de parteneriat.

1. Revenirea la instabilitate macro-economică datorată factorilor economici şi politici (ex. din cauza preţului petrolului);

2. Migraţia majorităţii muncitorilor calificaţi în ţările industrializate ale UE;

3. Concurenţă în dezvoltarea industrială şi în atragerea investiţiilor străine directe din partea noilor ţări industrializate;

4. Creşterea degradării mediului datorită factorilor externi.

5. Creşterea distanţei între membrii UE şi vecini cu referire la obiceiuri, pieţe comune şi mobilitatea forţei de muncă;

6. Ameninţări ridicate datorate conflictelor locale, crimei organizate, corupţiei şi terorismului;

7. Întârzieri în rezolvarea/combaterea: conflictelor îngheţate, crimei organizate, corupţiei şi terorismului.


3. Coerenţa cu celelalte programe şi strategii existente Importanţa deosebită a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre provine din caracterul complementar al acestuia cu alte programe şi iniţiative. Acest program dă naştere unei noi arii de cooperare, concentrate pe priorităţile comune ale regiunilor de pe coasta Mării Negre şi ale celor adiacente. Cooperarea existentă şi programele de dezvoltare active în aceste regiuni reflectă, prin diversitatea lor şi diferitele grade de implementare, aria extinsă a diferenţelor de natură socio-economică, culturală şi politică din cadrul bazinului Mării Negre. Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre se va dezvolta prin şi va fi complementar cu iniţiativele întreprinse la nivel naţional, transfrontalier şi internaţional. De asemenea, acesta se va integra şi va contribui la – „Sinergia Mării Negre – o nouă iniţiativă de cooperare regională” a Uniunii Europene.

3.1 Coerenţa cu alte iniţiative internaţionale şi programe transfrontaliere

Programul Uniunii Europene “Sinergia Mării Negre - o nouă iniţiativă de cooperare regională” Există trei politici ale UE care sprijină programele de cooperare în regiunea Mării Negre: procesul de pre-aderare al Turciei, Politica Europeană de Vecinătate pentru Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova şi Ucraina şi Parteneriatul Strategic UE - Rusia. În cadrul Politicii Europene de Vecinătate (ENP), Comisia Europeană a lansat o Comunicare în data de 11 aprilie 2007, numită “Sinergia Mării Negre - o nouă iniţiativă de cooperare regională” cu scopul de a intensifica implementarea Politicii Europene de Vecinătate în regiunea extinsă a Mării Negre. Comunicarea Comisiei, sprijinită de Concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 14 mai 2007 şi de Concluziile Consiliului European din 22 iunie 2007, are drept scop dezvoltarea cooperării în cadrul regiunii Mării Negre şi a regiunii cu Uniunea Europeană, stimulând procesele de cooperare cu caracter continuu, creând sinergii între instituţiile regionale şi intensificând cooperarea regională în sectoarele de importanţă transfrontalieră, cum ar fi: 1. Democraţia, respectarea drepturilor omului şi buna guvernare 2. Circulaţia persoanelor şi îmbunătăţirea securităţii 3. Conflictele îngheţate 4. Energia 5. Transporturile 6. Mediul 7. Politicile maritime 8. Pescuitul 9. Comerţul 10. Cercetarea şi Educaţia 11. Ştiinţa şi Tehnologia 12. Ocuparea forţei de muncă şi aspecte sociale 13. Dezvoltarea regională Aceste sectoare de cooperare sunt sprijinite de diferite programe ale UE, inclusiv de fonduri alocate prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională pentru statele membre UE, programele naţionale, regionale şi de cooperare transfrontalieră finanţate prin ENPI şi alte iniţiative sectoriale. Strategia Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre este coerentă cu „Sinergia Mării Negre - o nouă iniţiativă de cooperare regională”, deşi este în mod evident mai puţin ambiţioasă în ceea ce priveşte scopul şi priorităţile cooperării. Acesta va contribui la


sectoarele de cooperare 1 şi 6 -13 ale „Sinergiei Mării Negre”, cu accent deosebit pe societatea civilă şi cooperarea transfrontalieră la nivel local. Sinergii la nivel de proiect cu Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre sunt aşteptate în mod deosebit cu Obiectivul programului „promovarea acţiunilor locale de tip interpersonal”, cu Programul UE Tempus, cu platforma de cooperare externă a programului Erasmus Mundus şi cu Programul Cadru pentru Cercetare 7 (FP7), care se adresează grupurilor de cercetare şi educaţie. Autoritatea Comună de Management/Secretariatul Tehnic Comun va păstra legătura permanent cu DABLAS - un Comitet de Coordonare (Task Force) înfiinţat în 2001 cu scopul de a crea un cadru pentru cooperarea în vederea protejării apelor şi a ecosistemelor acvatice în regiunea Dunării şi a Mării Negre. Acest lucru este necesar pentru a asigura coordonarea sprijinului oferit prin Prioritatea programului „Utilizarea în comun de resurse şi competenţe pentru conservarea şi protecţia mediului”.

Coerenţa cu alte proiecte şi iniţiative internaţionale Există o cooperare activă între ţările din bazinul Mării Negre în cadrul diverselor proiecte şi iniţiative internaţionale, care sunt luate în considerare de Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre pentru a evita suprapunerea proiectelor şi pentru a asigura complementaritatea. În cadrul Consiliului Europei vor fi implementate trei iniţiative principale pe durata Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre: • Iniţiativa pentru înfiinţarea Euroregiunii Marea Neagră a fost lansată la Conferinţa

Internaţională pentru Cooperare interregională din martie 2006 de la Constanţa, România. Obiectivul iniţiativei Euroregiunii este acela de a consolida cooperarea regională pentru a proteja resursele naturale, pentru întărirea coeziunii sociale prin proiecte comune şi pentru a oferi o platformă pentru cooperare şi schimburi culturale. Iniţiativa implică toate ţările care participă la Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre; de aceea necesitatea şi potenţialul pentru complementaritatea acţiunilor sunt ridicate. Potenţialul pentru sinergie cu activităţile programului este reflectat de domeniile de cooperare alese pentru Euroregiunea Marii Negre, care au priorităţi asemănătoare.

• Iniţiativa de la Kiev este un program regional de cooperare culturală între Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova şi Ucraina care a început în decembrie 2006. Scopul său este de a promova dialogul, dezvoltarea democratică şi respectul pentru diversitatea culturală prin acţiuni în domeniul patrimoniului cultural şi natural.

• Proiectul Crearea Capitalului Cultural (CCC) susţine diversitatea şi creativitatea culturală prin dezvoltarea instrumentelor politice şi de management în zonele de turism cultural şi a antreprenoriatului. Statele participante includ Bulgaria, Rusia, Ucraina şi recent Grecia şi Azerbaijan, în timp ce şi Turcia a arătat un interes deosebit. Sinergia cu aceasta iniţiativă poate fi susţinută la nivel de proiect în cadrul Priorităţii 3 a programului, ca şi Priorităţii 1 pentru impactul culturii asupra turismului şi dezvoltării economice locale.

Mai mult, Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP) cofinanţează, împreună cu Grecia şi Turcia, un program de trei ani începând din ianuarie 2007, program denumit Programul de Promovare a Investiţiilor şi Comerţului în zona Mării Negre, care are drept scop extinderea comerţului intra-regional şi a investiţiilor. Acest program ar putea genera sinergii relevante mai ales cu Prioritatea 1 axată pe dezvoltarea locală, unde promovarea unui mediu de afaceri favorabil pentru investiţii în iniţiativele publice şi private este unul dintre domeniile cheie.


Centrul de dezvoltare OECD va elabora – cu sprijinul financiar al donatorilor (în mod special Grecia, România şi Turcia) – Studiul economic asupra zonei Mării Negre şi a Asiei Centrale (BSECAO), pentru a promova monitorizarea şi evaluarea sistematică a performanţelor economice şi a politicilor fundamentale în regiunile din bazinul Mării Negre şi din Asia Centrală, pentru a uşura diseminarea de informaţii şi dialogul politic bazat pe realităţi la nivel naţional şi internaţional şi pentru a contribui la întărirea capacităţii administrative prin stabilirea de parteneriate strategice cu instituţii regionale selectate şi reţele ale institutelor de cercetare. Fondul Mării Negre pentru Cooperare Regională a fost creat în iunie 2006 prin German Marshall Fund al Statelor Unite (GMF). Acesta va acorda granturi pentru promovarea consolidării democraţiei şi dezvoltării societăţii civile în regiunea Mării Negre. Granturile vor fi alocate prin două programe: Participare Civică şi Cooperare Transfrontalieră. Cel din urmă va sprijini colaborarea sub-naţională şi transfrontalieră între guverne, ONG-uri, iniţiative civice şi alte instituţii care lucrează pentru a îmbunătăţi înţelegerea, stabilitatea şi cooperarea în regiune. Această schemă de grant transfrontalieră ar putea oferi oportunităţi pentru sinergii cu proiectele finanţate în cadrul Priorităţii 3 a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, dar prezintă, de asemenea, un risc de suprapunere a proiectelor. Acest risc va fi luat în considerare de către Autoritatea Comună de Management. Alte organizaţii internaţionale, precum USAID şi agenţiile ONU oferă sprijin permanent pentru proiectele ce se concentrează în mod special asupra reformelor structurale şi reducerea sărăciei.

Coerenţa cu alte iniţiative de cooperare regională din bazinul Mării Negre Majoritatea ţărilor din bazinul Mării Negre au deja experienţa cooperării la nivel multilateral, prin diferite iniţiative regionale. Această cooperare demonstrează recunoaşterea nevoii pentru o abordare regională a problemelor locale. Principala iniţiativă de cooperare în bazinul Mării Negre o reprezintă Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), creată în 1992. Aceasta are un scop regional mai larg decât Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, deoarece alătură în prezent douăsprezece state: Republica Albania, Republica Armenia, Republica Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Republica Elenă, Republica Moldova, Republica Serbia, Republica România, Federaţia Rusă, Republica Turcia şi Ucraina. Domeniile principale de cooperare includ: dezvoltarea comercială şi economică, transportul, energia, combaterea criminalităţii, turismul, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile), comunicaţiile, protecţia mediului, ştiinţa şi tehnologia şi educaţia. Exemplele acestei cooperări includ sprijinul pentru proiecte precum ”Autostrăzile Maritime” pentru Marea Neagră, precum şi crearea unei „Automagistrale Inelare a Mării Negre”. Activitatea de prevenire a poluării legate de petrol şi de facilitare a utilizării eficiente a resurselor de hidrocarburi este de asemenea prevăzută. A fost semnat un acord pentru cooperare în cazul dezastrelor naturale sau cauzate de om, aflat în curs de implementare. OCEMN are un Secretariat permanent în Istanbul, o Adunare Parlamentară (PABSEC), care a fost activă în adoptarea recomandărilor în diferite domenii, de la promovarea integrării economice la combaterea crimei organizate şi un Consiliu de Afaceri. Un Fond de Dezvoltare de proiecte înfiinţat la OCEMN finanţează studii de fezabilitate pentru eventuale proiecte în bazinul Mării Negre, prezentând astfel un potenţial pentru sinergii cu Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre. Banca de Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BSTDB), cu sediul la Salonic, este o instituţie financiară internaţională înfiinţată de Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia şi Ucraina. Este considerată drept principalul pilon financiar al OCEMN. Banca sprijină dezvoltarea economică şi cooperarea regională prin furnizarea de finanţare pentru comerţ şi proiecte,


garanţii şi subvenţii pentru dezvoltarea unor proiecte ce sprijină atât întreprinderile publice, cât şi cele private în statele sale membre. Centrul Internaţional pentru Studii al Mării Negre (ICBSS), cu sediul la Atena, este un think-tank regional de experţi asociat cu OCEMN, guvernat de un Consiliu de Administraţie Internaţional, în care sunt reprezentate cele douăsprezece state membre ale OCEMN. Acesta a creat o Reţea de Cercetare a Mării Negre, care urmăreşte să schimbe opinii şi practici între institutele de cercetare din bazinul Mării Negre. Asociaţia Guvernatorilor şi Primarilor Capitalelor de la Marea Neagră (BSCA), o iniţiativă sub auspiciile PABSEC, implică o cooperare regională la nivel sub-naţional. Asociaţia ar putea constitui un forum util pentru diseminarea rezultatelor proiectelor ENPI CBC. OCEMN a acordat Comisiei Europene statutul de observator, încurajează participarea statelor membre OCEMN la iniţiativele UE, în special la Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 şi a invitat UE să organizeze o întâlnire ministerială cu scopul de a lansa Procesul Sinergiei Mării Negre. Obiectivele OCEMN sunt în concordanţă cu cele ale Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre. Pot fi realizate adevărate sinergii între cele două forme de cooperare în regiunea Mării Negre şi ele pot modela progresiv un spaţiu pentru cooperarea regională consolidată. Comunicarea Comisiei privind Sinergia Mării Negre identifică OCEMN drept unul dintre partenerii regionali importanţi de dialog ai UE şi pregăteşte calea pentru o interacţiune largă care va încuraja în opinia noastră, viitoare sinergii în zona Mării Negre. Dintre domeniile principale de cooperare ale OCEMN, cele mai mari arii de sinergie cu Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre vor fi dezvoltarea comercială şi economică şi turismul (Prioritatea 1), protecţia mediului (Prioritatea 2) şi educaţia (Prioritatea 3). In iunie 2006, Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat a fost lansat la summit-ul de la Bucureşti. Declaraţia adoptată de delegaţiile şefilor de stat şi de guvern din Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Ucraina şi Turcia indică drept zone principale pentru consolidarea cooperării viitoare: favorizarea unei sinergii şi a unei agende comună, promovarea bunei guvernări, consolidarea toleranţei, dezvoltarea durabilă, protecţia mediului şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă. Forumul nu are menirea de a înfiinţa o nouă structură, ci de a întări cooperarea orientată spre soluţionarea problemelor şi obţinerea de rezultate în regiune. Valoarea sa adăugată provine din axarea pe implicarea, alături de actorii guvernamentali şi inter-guvernamentali, a unei game mai largi de actori interesaţi precum societatea civilă, mediul de afaceri, mediul academic şi mass-media în promovarea parteneriatelor şi reţelelor regionale. De asemenea, a existat o cooperare activă şi în domeniul mediului în ultimii 15 ani între cele şase state cu litoral la Marea Neagră (Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina), care reflectă nevoia de a reacţiona într-un mod coordonat la degradarea mediului Mării Negre. O Comisie pentru Protecţia Mării Negre împotriva poluării, cu un Secretariat permanent la Istanbul, acţionează ca un mecanism de coordonare pentru implementarea Convenţiei pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (adoptată în 1992) şi a Planului Strategic de Acţiune la Marea Neagră (adoptat în 1996, revizuit în 2002). Sursele de poluare de origine terestră, introducerea de specii străine şi gestionarea inadecvată a resurselor sunt unele din principalele aspecte evidenţiate. Au fost introduse conceptele de dezvoltare durabilă, principiul măsurilor de precauţie şi acţiunilor anticipative cum ar fi planuri de urgenţă, evaluări ale impactului asupra mediului şi evaluări strategice de mediu. Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre se va dezvolta pe experienţa deja acumulată şi va căuta să promoveze sinergii cu activităţile în curs, în special în legătură cu măsurile din cadrul Priorităţii 2 “Utilizarea în comun de resurse şi competenţe pentru protecţia şi conservarea mediului”.


În ultimii ani au fost dezvoltate alte iniţiative, dovedind un mediu fertil pentru cooperarea transfrontalieră. Paza de coastă sau instituţii cu funcţii similare din Bulgaria, Georgia România, Turcia şi Ucraina au înfiinţat Graniţa Statelor cu Litoral la Marea Neagră / Forumul de Cooperare al Gărzilor de Coastă (BSCF). BSCF are drept scop promovarea de întâlniri, negocieri, împărtăşirea experienţei, ideilor şi a principalelor principii de dezvoltare a cooperării. În sectorul agricol şi turistic, programul Drumul vinului este elaborat în contextul Iniţiativei de la Kiev. Obiectivul programului este acela de a dezvolta turismul legat de industria vinului şi strugurilor în regiune. Aceste iniţiative oferă un teren propice pentru sinergie cu Prioritatea 1, Măsura 1.2 – Crearea unor reţele de turism în vederea promovării iniţiativelor comune de dezvoltare a turismului şi a produselor tradiţionale (a se vedea Capitolul 4).

Coerenţa cu programe şi strategii naţionale şi transfrontaliere Bulgaria, Grecia şi România, ca state membre ale Uniunii Europene, beneficiază de un sistem comun de planificare a programelor de dezvoltare (în majoritatea lor finanţate prin Fondurile Structurale ale UE) care vor fi de asemenea implementate în regiunile eligibile pentru ENPI CBC. Fiecare dintre ţările menţionate mai sus a elaborat un Cadru Naţional Strategic de Referinţă (CNSR). În plus, au fost elaborate Programe Operaţionale Regionale şi Programe Operaţionale Sectoriale. Prin urmare, o parte considerabilă a bugetului este prevăzută în aceste ţări pentru anii 2007-2013 pentru promovarea dezvoltării economice şi a coeziunii sociale. Acest lucru ar trebui să aibă un impact asupra regiunilor de coastă eligibile, îmbunătăţind în mod particular competitivitatea acestora şi situaţia mediului. Experienţa acumulată prin intermediul acestor programe ar putea fi diseminată în bazinul Mării Negre prin intermediul proiectelor de cooperare transfrontalieră. Bulgaria, Grecia, România, Moldova şi Ucraina sunt toate state partenere în programul de cooperare transnaţională Sud-Estul Europei, program finanţat din fonduri FEDR şi IPA. Bulgaria, Grecia, România şi Turcia pe de altă parte participă la programele de cooperare transfrontalieră finanţate din FEDR şi IPA, în timp ce Republica Moldova şi Ucraina cooperează la nivel transfrontalier cu România sub egida ENPI (a se vedea tabelul de la sfârşitul acestui capitol). Pentru a evita riscul suprapunerii programelor transnaţional, trilateral şi bilaterale cu Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, acesta din urmă se va concentra în principal pe acele priorităţi identificate de toate statele participante în program pentru întreg bazinul Mării Negre. În etapa de selectare a proiectelor şi înainte de semnarea contractelor de grant, Autoritatea Comună de Management va face schimb de informaţii cu instituţiile omoloage din celelalte programe, cu scopul de a verifica dacă activităţile propuse nu sunt deja finanţate sau propuse a fi finanţate în cadrul altui program de cooperare transfrontalieră. Armenia, Azerbaijan, Georgia, R. Moldova, Rusia şi Ucraina, în calitate de vecini şi parteneri ai UE, au o cooperare activă la nivel naţional cu UE, cu diverse proiecte în curs de derulare la nivel regional, concentrându-se în mod special pe dezvoltarea economică regională. În cadrul unei conferinţe ce s-a desfăşurat în perioada 25-27 octombrie 2006 în capitala Portugaliei, Lisabona, Ministerul Ingineriei Municipale din Armenia, Oficiul Naţional de Securitate a Graniţelor din Georgia şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Ingineriei Municipale din Germania au semnat un Memorandum de Înţelegere pentru un program numit „Modelul CEMAT al regiunilor. Armenia - Georgia. Dezvoltarea spaţială durabilă a regiunilor de graniţă” în cadrul căruia este prevăzută desfăşurarea unor măsuri corespunzătoare cu participarea părţilor interesate în toamna anului 2007.


Majoritatea acestor ţări implementează şi programe naţionale de dezvoltare regională, ţinând cont de nevoile specifice ale regiunilor. Membrii Comitetului Comun de Monitorizare al Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre vor fi informaţi cu privire la politicile de dezvoltare regională ale ţării lor, şi proiectele de cooperare regională finanţate, pentru a se asigura că proiectelor finanţate în cadrul acestui program sunt coerente cu iniţiativele existente.

3.2 Concluzii asupra strategiei Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre

Pe baza analizei relaţiilor de cooperare şi a programelor existente în bazinul Mării Negre, pot fi trase câteva concluzii referitoare la valoarea adăugată a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre comparativ cu alte iniţiative existente, având în vedere necesitatea de a realiza sinergii, de a evita eventuale suprapuneri, de a promova un efect catalizator şi a construi pe baza rezultatelor obţinute.

Valoarea adăugată a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre are un scop şi o ţintă specifică, care adaugă valoare cadrelor de cooperare şi iniţiativelor existente: • Eligibilitatea partenerilor în proiect este prevăzută de Regulamentul ENPI, dar prioritate va

fi acordată autorităţilor locale şi regionale, societăţii civile şi ONG-urilor, camerelor de comerţ şi comunităţilor academice şi educaţionale24 ;

• Iniţiativa definirii proiectului o deţin actorii locali şi regionali, conform priorităţilor programului;

• Proiectele sunt pregătite şi implementate în spiritul parteneriatului între organizaţii similare care împărtăşesc experienţe cu partenerii lor de dincolo de graniţă, lucrează în comun pentru a veni în întâmpinarea unor provocări comune sau pentru a dezvolta un potenţial comun;

• Proiectele vor avea impact transfrontalier; • Priorităţile programului se concentrează pe nevoile comune din zonele eligibile,

identificate în comun de către statele participante; • Aria de cooperare definită în cadrul programului este largă, coerentă din punct de vedere

regional şi unică. Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre este aşadar o formă nouă şi originală de cooperare în regiune, care va completa cooperarea deja existentă, realizată îndeosebi la nivel naţional sau la o scară regională mai restrânsă.

Realizarea sinergiilor cu alte programe şi iniţiative Complementaritatea finanţărilor este esenţială pentru a asigura cea mai eficientă utilizare a resurselor şi obţinerea celor mai bune rezultate pentru regiunile eligibile şi actorii interesaţi. Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre îşi propune realizarea sinergiei cu iniţiativele şi programele de cooperare existente, care sprijină proiecte cu priorităţi similare în parte sau în întreaga arie eligibilă. Tabelul 3.1 oferă o imagine a similitudinilor în privinţa priorităţilor a principalelor iniţiative de cooperare şi sprijin al dezvoltării regionale în bazinul Mării Negre.

24 Documentul Strategic ENPI CBC 2007-2013 - paragraful 6.7.


Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre va asigura coerenţa sprijinului său cu alte iniţiative şi proiecte regionale: • Prin schimburi regulate de informaţii între ACM/STC-ul a/al programului şi organizaţiile

regionale şi internaţionale active din aria eligibilă; • Membrii CCM vor deţine permanent informaţii privind politicile regionale şi naţionale,

privind proiectele finanţate în statele pe care le reprezintă de către alte iniţiative sau în cadrul altor forme de cooperare, în vederea asigurării că proiectele finanţate în cadrul Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre sunt coerente şi realizează o sinergie cu acestea.

• În cadrul propunerilor de proiecte, aplicanţii vor descrie modul în care proiectul lor de cooperare se bazează sau completează alte proiecte sau iniţiative, implementate de ei sau de alţi parteneri.

Evitarea dublei finanţări şi a suprapunerii proiectelor Aplicanţilor li se va solicita să specifice clar în propunerea lor dacă au aplicat sau dacă vor aplica pentru alte surse de finanţare a unora sau tuturor activităţilor propuse. Acest fapt nu va avea efect discriminatoriu asupra propunerii lor în etapa de evaluare, dar va fi luat în considerare la selecţia finală a proiectelor. CCM şi ACM vor fi mai bine informaţi prin consultările realizate cu alţi donori şi programe înaintea semnării contractului de grant, în vederea evitării dublei finanţări a activităţilor, în cazul în care proiectul va fi selectat pentru finanţare. Principalul risc de suprapunere identificat în cadrul analizei coerenţei cu celelalte programe CBC finanţate de către UE îl reprezintă, îndeosebi programul ENPI CBC România-Ucraina-Moldova, programul transnaţional Sud-Estul Europei, precum şi, la o scară mai mică – programele FEDR CBC România-Bulgaria şi Bulgaria-Grecia, precum şi programul IPA CBC Bulgaria-Turcia (a se vedea Tabelul 3.1). ACM pentru Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre se va consulta sistematic cu ACM ale celorlalte programe, atât în etapa de selecţie, cât şi înaintea semnării unui contract de grant, pentru a se asigura că nu există suprapunere între activităţile finanţate. Reprezentantul ACM pentru programul ENPI CBC România-Ucraina-Moldova ar putea fi invitat să participe la reuniunile CCM al Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre ca observator, pentru asigurarea coordonării asistenţei.

Promovarea efectului catalizator şi a efectului de multiplicare Având în vedere bugetul limitat al Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, este important ca, în vederea asigurării unui impact în regiunile eligibile, programul să promoveze efecte catalizatoare de multiplicare. În aplicaţiile lor, partenerii din proiect vor fi invitaţi să descrie modul în care propunerea lor poate avea un astfel de efect, de exemplu prin diseminarea sau aplicarea rezultatelor în alte regiuni sau prin capacitatea proiectului de a fi considerat “pilot” şi a fi reprodus la o scară mai mare în cadrul altor iniţiative. De asemenea, aplicanţii vor fi încurajaţi să obţină resurse suplimentare, fie prin cofinanţare proprie (peste pragul impus în apelul pentru propuneri de proiecte) sau din alte fonduri (publice sau private).

Schimbul de experienţă şi construirea pe baza rezultatelor obţinute Pe parcursul întregii perioade de implementare, ACM/STC şi partenerii din program vor promova iniţiative pentru coordonarea şi schimbul de informaţii asupra strategiei Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre cu organizaţiile active din regiune. Acest fapt ar permite programului să beneficieze de experienţa şi rezultatele altor programe cu priorităţi similare derulate în regiunile eligibile şi să construiască pe baza lor. Prin intermediul unei politici active de informare şi diseminare, ACM/STC va asigura diseminarea rezultatelor şi experienţelor acumulate către alte programe şi iniţiative.


Tabel 3.1 – Coerenţa programului cu alte programe şi strategii

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre

Programe şi strategii naţionale şi transfrontaliere 2007-2013

Obiectiv 1 Dezvoltare

Economică şi Socială

Obiectiv 2 Provocări comune

Obiectiv 3 Acţiuni de tip inter-personal

PROGRAME FINANŢATE DIN FONDURI REGIONALE ŞI STRUCTURALE PENTRU STATELE MEMBRE UE i. Îmbunătăţirea mediului de afaceri ii. Creşterea competitivităţii economiei iii. Promovarea resurselor umane şi ocuparea forţei de

muncă

Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (Bulgaria, Grecia, România) iv. Îmbunătăţirea capacităţii administrative

i. Promovarea inovaţiei ii. Sprijinirea antreprenoriatului iii. Educaţie şi cultură iv. Încurajarea dezvoltării regionale echilibrate şi

sprijinirea regiunilor rămase în urmă

Programe Operaţionale ‘Dezvoltare Regională’ (Bulgaria, Grecia, România) v. Managementul mediului şi restructurarea

administrativă

i. Asigurarea accesului general la utilităţile publice ii. Contribuţia la managementul durabil al

inundaţiilor în zonele vulnerabile

iii. Asigurarea protecţiei şi reabilitării ţărmului Mării Negre

Programe Operaţionale Sectoriale de Mediu (Bulgaria, România, Grecia) iv. Reducerea diferenţelor existente faţă de

standardele de mediu UE

PROGRAMELE TRANSNAŢIONAL, TRILATERAL ŞI BILATERALE ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE i. Dezvoltare economică şi socială ii. Gestionarea provocărilor comune iii. Asigurarea unor graniţe eficiente şi sigure

Program ENPI CBC România-Moldova-Ucraina

iv. Promovarea cooperării de tip interpersonal i. Îmbunătăţirea accesibilităţii regiunilor ii. Intensificarea creşterii economice şi a

competitivităţii în zonele de graniţă

iii. Încurajarea inovaţiei şi a antreprenoriatului iv. Sprijinirea creşterii economiei bazate pe

cunoaştere

v. Valorizarea resurselor umane vi. Încurajarea creării locurilor de muncă vii. Managementul şi protecţia mediului

Programe FEDR-CBC România - Bulgaria, Bulgaria - Grecia şi program IPA-CBC Bulgaria -Turcia

viii. Consolidarea cooperării prin intermediul acţiunilor de tip interpersonal

i. Sprijinirea inovării şi antreprenoriatului ii. Protecţia şi îmbunătăţirea mediului înconjurător

iii. Îmbunătăţirea accesibilităţii

Programul transnaţional FEDR - Sud-Estul Europei

iv. Dezvoltarea sinergiilor transnaţionale pentru zone cu potenţial de dezvoltare durabilă

COOPERAREA ŢĂRILOR PARTENERE CU UE i. Consolidarea supremaţiei legii ii. Îmbunătăţirea climatului investiţional şi de afaceri iii. Încurajarea dezvoltării economice şi intensificarea

eforturilor de reducere a sărăciei

iv. Intensificarea cooperării în domeniile justiţiei, libertăţii şi securităţii

v. Întărirea capacităţii administrative vi. Întărirea cooperării regionale

Planurile de Acţiune ENP cu Armenia, Azerbaijan, Georgia, Moldova, Ucraina

vii. Promovarea soluţionării paşnice a conflictelor


viii. Transport şi energie i. Spaţiu economic comun ii. Spaţiu comun al libertăţii, securităţii şi justiţiei iii. Spaţiu comun privind securitatea externă

Parteneriat Strategic UE - Rusia

iv. Spaţiu comun privind cercetarea, educaţia, cultura


Cadre de Cooperare Regională în bazinul Mării Negre

Obiectiv 1 Dezvoltare



Obiectiv 3 Acţiuni de tip inter-personal

ORGANIZAŢIA COOPERĂRII ECONOMICE LA MAREA NEAGRĂ (OCEMN)

i. Dezvoltarea economiei şi comerţului ii. Transport şi energie iii. Combaterea crimei iv. Dezvoltarea turismului v. Sprijinirea IMM-urilor vi. Dezvoltarea comunicaţiilor vii. Protecţia mediului viii. Ştiinţă şi tehnologie

OCEMN şi Adunarea Parlamentară a OCEMN

ix. Educaţie i. Promovarea comerţului Banca de Comerţ

şi Dezvoltare a Mării Negre ii. Sprijinirea întreprinderilor publice şi private

i. Studii regionale Centrul Internaţional pentru Studii al Marea Neagră

ii. Cooperare între institute de cercetare

i. Întreţinerea cooperării la nivel local Asociaţia Guvernatorilor şi Primarilor Capitatelor de la Marea Neagră

ii. Promovarea proiectelor economice, sociale şi administrative

FORUMUL MĂRII NEGRE PENTRU DIALOG ŞI PARTNERIAT

i. Promovarea bunei guvernări iii. Grad ridicat de toleranţă iv. Dezvoltare durabilă v. Protecţia mediului vi. Planificarea pentru situaţii de urgenţă civile

COMISIA PENTRU PROTECŢIA MĂRII NEGRE ÎMPOTRIVA POLUĂRII

i. Limitarea surselor de poluare de origine terestră ii. Dezvoltarea durabilă

Planul Strategic de Acţiune la Marea Neagră iii. Planificarea de contingenţă



Alte proiecte internaţionale şi iniţiative cu scop regional Obiectiv 1 Dezvoltare



Obiectiv 3 Acţiuni de

tip interperso

nal COMISIA EUROPEANĂ

i. Democraţie, respect pentru drepturile omului şi buna guvernare

ii. Gestionarea circulaţiei şi îmbunătăţirea securităţii iii. Conflictele “îngheţate” iv. Energie v. Transport vi. Mediu vii. Politică maritimă viii. Pescuit ix. Comerţ x. Reţele privind cercetarea şi educaţia xi. Ştiinţă şi Tehnologie xii. Ocupare a forţei de muncă şi aspecte sociale

“Sinergia Mării Negre”

xiii. Dezvoltare regională CONSILIUL EUROPEI

i. Protejarea resurselor naturale ii. Întărirea coeziunii sociale Euroregiunea

Marea Neagră iii. Cooperare culturală i. Promovarea dezvoltării democratice

Iniţiativa Kiev ii. Promovarea respectului pentru diversitatea culturală

i. Turism cultural Crearea Capitalului Cultural ii. Antreprenoriat cultural

UNDP (COFINANŢAT DE GRECIA ŞI TURCIA) i. Extinderea comerţului intra-regional Programul de

Promovare a Investiţiilor şi Comerţului în zona Mării Negre

ii. Promovarea reţelelor de investiţii intra-regionale

OECD (COFINANŢATĂ DE GRECIA, TURCIA, ROMÂNIA) i. Monitorizarea performanţelor economice ii. Facilitarea dialogului politic bazat pe dovezi

Studiul economic asupra zonei Mării Negre şi a Asiei Centrale

iii. Parteneriate cu instituţii regionale şi reţele de cercetare

FORUMUL DE COOPERARE AL GĂRZILOR DE COASTĂ/ GRANIŢĂ ALE STATELOR CU LITORAL LA MAREA NEAGRĂ

i. Schimbul de experienţe şi idei între gărzile de coastă/graniţă


4. Strategia programului: obiective, priorităţi şi măsuri

4.1 Principiile şi metodologia pentru definirea strategiei programului Partenerii au definit strategia programului aplicând următoarele principii de bază: Vizarea nevoilor esenţiale Pe baza analizei ariei bazinului Mării Negre, a structurii sale economice şi a dinamicii macroeconomice, au fost identificate principalele necesităţi de dezvoltare, iar oportunităţile şi ameninţările au fost analizate. Principalele probleme comune care au fost identificate se referă la inegalităţile şi decalajele de dezvoltare din zonă, atât între regiunile din bazin, cât şi între ţările din care fac parte aceste regiuni. Obiectivul mai larg care reiese din această analiză este acela al accelerării dezvoltării economice şi sociale bazate pe resurse locale. O altă problemă crucială în bazinul Mării Negre o reprezintă protecţia mediului, pentru a contracara procesul de degradare, proces ce ar putea duce la constrângeri semnificative în ceea ce priveşte dezvoltarea economică durabilă. Cea de-a treia problemă se referă la nevoia unei interacţiuni culturale mai puternice între comunităţile din bazinul Mării Negre. Necesitatea unei integrări sociale şi culturale mai puternice a comunităţilor din jurul mării a crescut odată cu aderarea a două dintre ţări la UE. Maximizarea consistenţei şi coerenţei Sarcina partenerilor implicaţi în procesul de programare a fost aceea de a identifica o strategie consistentă cu Documentul Strategic ENPI CBC al UE şi cu obiectivele specifice care au reieşit din analiza zonei bazinului Mării Negre şi de a alege o strategie realistă, cu obiective specifice fezabile, având în vedere bugetul disponibil al programului, precum şi constrângerile structurale şi politice ale partenerilor. În practică, informaţiile de mai sus se traduc prin formularea unor obiective specifice realiste care pot fi îndeplinite practic de către partenerii din program, având în vedere cadrul administrativ şi legislativ din fiecare regiune parteneră, precum şi experienţa limitată a potenţialilor parteneri în această formă de cooperare transfrontalieră. Obiectivul privind asigurarea unor graniţe sigure şi eficiente, stabilit în strategia UE, pare a fi dincolo de posibilitatea de control la nivel de proiect pentru majoritatea actorilor regionali în cadrul acestui program. Acest fapt se datorează structurii administrative şi legislaţiei din majoritatea ţărilor, adesea structurate pe două niveluri, reprezentate de instituţiile centrale şi administraţiile locale. În acest sistem, doar instituţiile centrale deţin puterea şi mijloacele de acţiune în domeniul securităţii graniţelor. Mai mult decât atât, a existat necesitatea de a stabili priorităţi capabile să maximizeze impactul la nivel cultural, să crească gradul de conştientizare asupra potenţialului privind parteneriatul şi cooperarea în întâmpinarea provocărilor comune cu care se confruntă comunităţile din bazinul Mării Negre. Asta presupune, de asemenea, asigurarea unei sinergii şi complementarităţi puternice cu alte iniţiative din bazinul Mării Negre, precum şi cu alte programe UE pentru cooperare teritorială şi dezvoltare regională.


Dimensiune regională puternică Una dintre sarcinile cheie ale partenerilor din program a fost aceea de a defini o strategie astfel încât dimensiunea regională şi actorii regionali să reprezinte centrul de interes al programului. Abordarea specifică a Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre a fost un proces de tip “de jos în sus” care a generat strategia de dezvoltare, bazată pe contribuţia actorilor locali. O trăsătură specifică a acestui program este limitarea geografică a ariei eligibile a programului la regiunile integrate direct în sistemul Mării Negre, accentuând astfel contribuţia actorilor locali mai mult decât cea a celor naţionali. Principiul a fost pus în practică prin intermediul consultărilor regionale derulate în timpul procesului de programare, descrise mai jos. De-a lungul mai multor întâlniri şi consultări publice privind procesul de programare, au fost discutate relaţiile între diverse elemente individuale ale analizei SWOT (prezentate în Secţiunea 2.2) şi lista obiectivelor posibile descrise în Ghidul de programare ENPI CBC25. Deşi au existat anumite diferenţe la nivel de detalii în cadrul unora dintre evenimente, au fost trase următoarele concluzii general valabile: Din cele patru obiective principale ale Ghidului de programare, doar cel referitor la „Asigurarea unor graniţe sigure şi eficiente” nu a primit suficient sprijin ca urmare a analizei SWOT. Conform participanţilor la evenimentele menţionate mai sus, Obiectivul 1 privind „Dezvoltarea economică şi socială” a fost cel mai susţinut din prisma analizei SWOT. Următoarele aspecte menţionate în Ghidul de programare ENPI CBC au fost evidenţiate în mod special de analiza SWOT: • Îmbinarea dezvoltării locale cu întărirea capacităţii administrative • Dezvoltarea turismului (şi dezvoltarea rurală) • Îmbinarea dezvoltării mediului de afaceri pentru IMM-uri cu promovarea comerţului • Îmbinarea transportului (şi energiei) cu provocările în domeniului mediului • Managementul resurselor naturale • Schimburi educaţionale şi culturale Aceste concluzii au jucat un rol cheie în identificarea priorităţilor şi măsurilor acestui program.

4.2 Obiectivele programului Obiectivul global al programului este acela de a realiza parteneriate regionale mai puternice şi o cooperare mai puternică. Astfel, programul este orientat pe contribuţia la obiectivul său cheie mai larg: “o dezvoltare economică şi socială durabilă mai puternică a regiunilor din bazinul Mării Negre”. Aceste obiective vor fi atinse ţinând cont de principiile împărtăşirii valorilor comune, promovării egalităţii de şanse, îndeosebi reducerea discriminării între sexe şi promovarea contribuţiei femeilor la dezvoltarea economică şi socială, îmbunătăţirea durabilităţii mediului în activităţile umane, îndeosebi a celor cu impact regional, precum şi promovarea integrării culturale şi a înţelegerii reciproce între comunităţile din bazinul Mării Negre.

25 Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat - ENPI CBC – Cum se pregătesc programele: Ghid pentru elaborarea programelor CBC finanţate din ENPI, CE Mai, 2006.


Strategia ENPI CBC identifică patru obiective principale pentru programele ENPI CBC: dezvoltare economică şi socială, abordarea provocărilor comune, asigurarea unor graniţe sigure şi eficiente şi promovarea acţiunilor de tip interpersonal. Pe baza analizei structurale şi a rezultatelor analizei SWOT, ţările participante în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre au decis să se concentreze pe următoarele 3 obiective: Obiectivul 1: Promovarea dezvoltării economice şi sociale în zonele din bazinul Mării Negre Obiectivul 2: Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune Obiectivul 3: Promovarea acţiunilor locale de tip interpersonal Obiectivul 1 : Promovarea dezvoltării economice şi sociale în zonele de graniţă Acest obiectiv este puternic susţinut de rezultatele analizei SWOT, îndeosebi de oportunităţile identificate de către parteneri în cadrul acestei analize. Aceste rezultate includ “Creşterea substanţială a PIB-ului după anul 2000”, care poate fi sprijinită pe termen lung prin diverse iniţiative locale, al căror scop este crearea unui cadru favorabil promovării IMM-urilor şi iniţiativelor publice. Atingerea acestui obiectiv va însemna, de asemenea, perfecţionarea capacităţii regiunilor de coastă de a utiliza oportunitatea “Îmbunătăţirea stabilităţii politice şi economice care facilitează atragerea investiţiilor străine directe”. Este confirmat direct şi de către analiza structurală faptul că acest obiectiv este legat de oportunitatea “Creşterea cererii pentru servicii turistice, cu potenţial de extindere către toate zonele de coastă”. Acest obiectiv se mai adresează şi unor ameninţări relevante, precum “Migraţia majorităţii muncitorilor calificaţi în ţările industrializate ale UE”. Obiectivul 2: Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune Dintre provocările multiple cu care se confruntă comunităţile din bazinul Mării Negre, partenerii au decis să se concentreze pe problemele legate de mediu. Obiectivul are legătură pe de-o parte cu oportunitatea “Intensificarea relaţiilor între regiunile de coastă din Nordul şi cele din Sudul Mării Negre” şi cu “Investiţii majore planificate pentru axele de transport pan-european şi pentru conductele de petrol/gaz”. Pe de altă parte, acest obiectiv contracarează multe dintre ameninţările şi punctele slabe identificate, îndeosebi în sectorul de mediu: “Mare închisă: impact negativ asupra mediului datorat unor agenţi externi localizaţi în bazinul fizic al Mării Negre” şi “Creşterea degradării mediului datorită factorilor externi”. Obiectivul 3: Promovarea acţiunilor locale de tip interpersonal Acest obiectiv este legat de multe elemente ale analizei SWOT, începând cu punctul tare identificat “Patrimoniu cultural bogat, capacităţi umane şi valori sociale”. La fel de relevant pentru acest obiectiv este capacitatea sa de a contracara puncte slabe identificate, precum “Constrângeri istorice şi geopolitice în ceea ce priveşte comerţul şi mobilitatea persoanelor”, “Nivel scăzut al capacităţii administrative de a implementa politici de dezvoltare locală” şi “Lipsa infrastructurii pentru educaţie, nivel tehnologic scăzut în centrele de inovare”. Iniţiativele din cadrul acestui obiectiv vor permite şi exploatarea unor oportunităţi identificate de către parteneri precum: “Introducerea de noi metodologii în educaţie, pregătire profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii în vederea depăşirii constrângerilor fizice şi structurale” şi “Intensificarea relaţiilor între regiunile de coastă ale Mării Negre promovate de iniţiative internaţionale de parteneriat”. În general, prin intermediul acţiunilor de tip interpersonal, programul doreşte să intensifice nivelul de cooperare între autorităţile locale şi regionale din zona eligibilă şi să construiască un mediu prietenos pentru dezvoltarea relaţiilor economice de durată (turism, dezvoltarea afacerilor). Proiectele din cadrul acestui obiectiv vor contribui la realizarea cooperării culturale între instituţiile locale, adresându-se punctului slab “Nivel scăzut al capacităţii administrative de a implementa politici de dezvoltare locală” şi provocărilor în ceea ce priveşte migraţia şi riscul unor conflicte. Luând în considerare resursele financiare limitate şi experienţa redusă a majorităţii partenerilor privind programele de cooperare transfrontalieră ale UE, programul nu poate viza un impact direct şi


imediat asupra tuturor problemelor rezultate din analiză şi sintetizate în SWOT. Nu în ultimul rând, experienţa de succes în zonele selectate de activităţi va furniza expertiză pentru iniţiative viitoare şi paralele. În ceea ce priveşte necesitatea unei infrastructuri mai dezvoltate, îndeosebi în sectorul transporturi, sectorul IT şi al centrelor de inovaţie, acest program va contribui prin promovarea:

• Proiectelor care vor stabili parteneriate pentru analiza nevoilor şi schiţarea ideilor de proiecte - de exemplu prin studii de fezabilitate;

• Iniţiativelor pentru promovarea IT în zonele cele mai rămase în urmă; • Creării unor reţele de cercetare şi centre de inovare care vor facilita identificarea proiectelor

de infrastructură care pot fi sprijinite ulterior de alte programe sau iniţiative ale UE sau alte instituţii naţionale şi internaţionale.

Obiectivul “Asigurarea unor graniţe sigure şi eficiente” al strategiei ENPI CBC nu va fi abordat de către Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre pentru perioada de programare 2007-2013. Decizia de concentrare pe doar 3 din cele 4 obiective ale strategiei ENPI CBC a fost luată datorită următoarelor 5 motive principale: • Resursele limitate ale programului au sugerat concentrarea - îndeosebi în această primă

experienţă de programare – pe mai puţine domenii de acţiune, deja bine identificate; • Faptul că această prioritate este deja finanţată prin alte cadre de cooperare (de exemplu:

PABSEC) şi alte cooperări bilaterale între multe dintre ţările partenere; • Competenţele limitate ale organismelor şi instituţiilor eligibile pentru a interveni şi influenţa

condiţiile curente de la graniţe; • Scopul economic şi tehnic foarte larg al intervenţiilor necesare în acest domeniu în comparaţie

cu resursele disponibile pentru acest program; • Viziunea partenerilor locali care au clasificat aspectele legate de acest obiectiv ca fiind cel mai

puţin importante în cadrul consultărilor regionale.


4.3 Priorităţi şi măsuri, activităţi indicative Tabelul 4.3 prezintă priorităţile şi măsurile formulate în vederea implementării strategiei care va contribui la realizarea celor trei obiective urmărite de program. Tabel 4.3 – Priorităţi şi măsuri pe obiectiv ale Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre

OBIECTIVUL 1: PROMOVAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE ŞI SOCIALE ÎN ZONELE DE GRANIŢĂ

Măsura 1.1: Îmbunătăţirea accesibilităţii şi conectivităţii pentru noi legături intra-regionale în domeniile informaţii, comunicaţii, transporturi şi comerţ. Măsura 1.2: Crearea unor reţele de turism în vederea promovării iniţiativelor comune de dezvoltare a turismului şi a produselor tradiţionale

Prioritatea 1: Sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere în vederea dezvoltării economice şi sociale bazate pe utilizarea în comun a resurselor

Măsura 1.3: Crearea capacităţii administrative pentru elaborarea şi implementarea politicilor de dezvoltare locală

OBIECTIVUL 2: COOPERARE ÎN VEDEREA ABORDĂRII PROVOCĂRILOR COMUNE

Măsura 2.1: Consolidarea bazei comune de cunoştinţe şi informaţii necesare în vederea abordării provocărilor comune în domeniul protecţiei mediului sistemelor fluviale şi marine

Măsura 2.2: Promovarea cercetării, inovaţiei şi conştientizării în domeniul conservării şi protecţiei mediului ariilor naturale protejate.

Prioritatea 2: Utilizarea în comun de resurse şi competenţe pentru protecţia şi conservarea mediului

Măsura 2.3: Promovarea iniţiativelor de cooperare care au ca scop inovaţia în tehnologie şi managementul sistemelor de deşeuri solide şi ape uzate

OBIECTIVUL 3: PROMOVAREA ACŢIUNILOR LOCALE DE TIP INTERPERSONAL

Prioritatea 3: Sprijinirea iniţiativelor culturale şi educaţionale în vederea creării unui mediu cultural comun în bazinul Mării Negre

Măsura 3.1: Promovarea reţelelor culturale şi a schimburilor educaţionale între comunităţile din bazinul Mării Negre.

4.4 Rolul priorităţilor şi măsurilor programului în abordarea oportunităţilor şi ameninţărilor Priorităţile programului, definite în scopul atingerii obiectivelor programului, se adresează tuturor ameninţărilor şi oportunităţilor identificate în cadrul analizei SWOT, aşa cum este prezentat în tabelul următor. Tabelul 4.4 prezintă conexiunile dintre oportunităţi şi ameninţări pe de-o parte şi priorităţile şi măsurile pe de altă parte. Pe scurt, acesta reprezintă justificarea necesară în alegerea priorităţilor şi măsurilor: toate măsurile sunt suficient sprijinite de elemente ale analizei SWOT şi toate elementele analizei SWOT sunt suficient abordate în cadrul priorităţilor şi măsurilor.


Tabel 4.4 – Justificarea priorităţilor şi măsurilor prin oportunităţi şi ameninţări

Prioritatea 1: Sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere în

vederea dezvoltării economice şi sociale bazate pe utilizarea în comun a

resurselor

Prioritatea 2: Utilizarea în comun de resurse şi

competenţe pentru protecţia şi conservarea mediului

Prioritatea 3: Sprijinirea iniţiativelor culturale şi educaţionale în vederea

creării unui mediu cultural comun în bazinul

Mării Negre

Măs

ura

1.1:

Îmbu

nătăţir

ea

acce

sibi

lităţ

ii şi

con

ectiv

ităţii

pe

ntru

noi

legă

turi

intra

-reg

iona

le

în d

omen

iile

info

rmaţ

ii,

com

unic

aţii,

tran

spor

turi şi

com

erţ

Măs

ura1

.2: C

rear

ea u

nor r

eţel

e de

tu

rism

în v

eder

ea p

rom

ovăr

ii in

iţiat

ivel

or c

omun

e d

e d

ezvo

ltare

a

turis

mul

ui şi

a p

rodu

selo

r tra

diţio

nale

Măs

ura

1.3:

Cre

area

cap

acităţii

ad

min

istra

tive

pent

ru e

labo

rare

a şi

im

plem

enta

rea

polit

icilo

r de

dezv

olta

re lo

cală

Măs

ura

2.1:

Con

solid

area

baz

ei

com

une

de c

unoş

tinţe

şi in

form

aţii

nece

sare

în v

eder

ea a

bordăr

ii pr

ovocăr

ilor c

omun

e în

dom

eniu

l pr

otecţie

i med

iulu

i sis

tem

elor

flu

vial

e şi

mar

ine

Măs

ura

2.2:

Pro

mov

area

ce

rcetăr

ii, in

ovaţ

iei ş

i co

nştie

ntizăr

ii în

dom

eniu

l co

nser

vării

şi p

rote

cţie

i med

iulu

i ar

iilor

nat

ural

e p

rote

jate

.

Măs

ura

2.3:

Pro

mov

area

in

iţiat

ivel

or d

e co

oper

are

care

au

ca sc

op in

ovaţ

ia în

tehn

olog

ie şi

m

anag

emen

tul s

iste

mel

or d

e deşe

uri s

olid

e şi

ape

uza

te

Măs

ura

3.1:

Pro

mov

area

reţe

lelo

r cu

ltura

le şi

a sc

him

buril

or

educ

aţio

nale

între

com

unităţil

e di

n ba

zinu

l Măr

ii N

egre

.

OPORTUNITĂŢI 1. Creştere substanţială a PIB după anul 2000 x x x x x x 2. Accesul statelor membre UE din bazinul Mării Negre la fondurile Politicii de Coeziune x x x x

3. Îmbunătăţirea politică şi economică atrage investiţiile străine directe x x x x x 4. Creşterea cererii turistice se extinde pe toată coasta x x x x 5. Investiţii în transport pan-european, axe de energie x x x 6. Metode noi de educaţie, pregătire profesională, învăţare pe tot parcursul vieţii x x

7. Relaţii intensificate între regiunile de coastă x x x AMENINŢĂRI 1. Revenire la instabilitate macro-economică 2. Migraţia majorităţii muncitorilor calificaţi x x x x x 3. Concurenţă din partea noilor ţări industrializate pentru investiţii străine directe şi exporturi x x x x

4. Creşterea degradării mediului x x x 5. Creşterea distanţei imateriale între UE şi vecini x x x 6. Mai multe conflicte, crime, corupţie, terorism la nivel local x x 7. Întârzieri în combaterea conflictelor îngheţate, corupţiei şi terorismului x x


Obiectivul 1: Promovarea dezvoltării economice şi sociale în zonele de graniţă Luând în considerare informaţiile din Tabelul 4.4 şi celelalte elemente ale analizei SWOT (puncte tari şi puncte slabe), partenerii în program au identificat domeniul major de intervenţie pentru promovarea dezvoltării economice ca fiind dezvoltarea iniţiativelor bazate pe resurse locale, începând cu dezvoltarea rurală, turismul, meşteşugurile tradiţionale, cu un accent puternic pe promovarea IMM-urilor şi promovarea capacităţii administrative la nivel local.

Prioritatea 1 - Sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere în vederea dezvoltării economice şi sociale bazate pe utilizarea în comun a resurselor Obiectivul 1 va fi îndeplinit prin Prioritatea 1, care se concentrează pe acţiuni în acele domenii în care analiza SWOT a identificat cel mai bogat potenţial: promovarea dezvoltării IMM-urilor prin sprijinirea iniţiativelor care au ca scop crearea unui mediu de afaceri stimulant, dezvoltare rurală şi turism. Activităţile sprijinite în cadrul acestei priorităţi se vor concentra pe promovarea accesibilităţii, inovaţiei, capacităţii antreprenoriale şi capacităţii administrative. Parteneriatele transnaţionale vor promova transferul de bune practici şi răspândirea inovaţiilor între iniţiative antreprenoriale similare. 1. Arii geografice vizate Toate zonele eligibile. 2. Definirea grupurilor ţintă şi a beneficiarilor de granturi Toate categoriile eligibile conform definiţiei din cadrul Secţiunii 6.6-luând în considerare scopul priorităţii, acestea sunt de exemplu: administraţiile locale şi regionale, ONG-urile active în domeniul dezvoltării locale, asociaţii ale producătorilor agricoli şi pescari, agenţii publice active în domeniul promovării afacerilor. 3. Costuri eligibile Toate categoriile de costuri eligibile conform regulamentelor relevante ale UE – ca regulă generală, investiţiile în infrastructură de mică amploare şi/sau echipamente sunt recomandate doar în scopul implementării proiectului şi doar în câteva cazuri excepţionale bine justificate. 4. Descrierea cofinanţării26 Cofinanţarea naţională va acoperi până la 10% din contribuţia UE (excluzând AT). 5. Beneficiari/Lideri de Proiect Toate categoriile eligibile de beneficiari.

Măsura 1.1: Îmbunătăţirea accesibilităţii şi conectivităţii pentru noi legături intra-regionale în domeniile informaţii, comunicaţii, transporturi şi comerţ Măsura are ca scop sprijinirea dezvoltării locale prin îmbunătăţirea legăturilor şi conexiunilor în diverse dimensiuni între regiunile din aria eligibilă a programului. Aici sunt incluse legături comerciale care înlesnesc accesibilitatea produselor tradiţionale locale pe alte pieţe. Principalele activităţi indicative vor fi: • Promovarea relaţiilor comerciale internaţionale în zonă, inclusiv privind comerţul cu energie; • Sprijinirea promovării produselor agricole tradiţionale din regiunea Mării Negre pe piaţa

internaţională;

26 Sursele naţionale, în general beneficiarii proiectelor, trebuie să contribuie la program cu o cofinanţare de până la 10% din contribuţia UE la program (excluzând AT), aşa cum este prevăzut în art.19 din Regulamentul (CE) nr.951/2007. Cofinanţarea per prioritate poate fi stabilită in procente diferite, luând în considerare condiţiile specifice ale priorităţii, astfel încât totalul se va supune regulii generale stabilite la nivelul programului.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 49 / 91 • Dezvoltarea reţelelor de cooperare al căror scop este promovarea utilizării tehnologiei

informaţiei şi comunicaţiilor în iniţiativele economice locale/regionale; • Studii de prefezabilitate pentru infrastructură de transport de mică amploare în vederea unei mai

bune integrări a zonelor mai puţin dezvoltate şi a destinaţiilor turistice în bazinul Mării Negre; • Iniţiative comune pentru promovarea infrastructurilor de transport de tranzit în regiune, în

vederea creşterii eficienţei transportului de marfă şi pasageri. • Studii de prefezabilitate şi studii preliminare pentru dezvoltarea unor rute maritime sigure şi care

nu afectează mediul

Măsura 1.2: Crearea unor reţele de turism în vederea promovării iniţiativelor comune de dezvoltare a turismului şi a produselor tradiţionale Această măsură are ca scop promovarea dezvoltării activităţilor comune în sectorul turismului, activităţi bazate pe o conservare şi exploatare integrată a resurselor Mării Negre în toate regiunile partenere. Ţinta o reprezintă stabilirea de parteneriate pentru schimb de bune practici şi experienţă în vederea îmbunătăţirii standardelor serviciilor în zonă şi pentru dezvoltarea produselor turistice comune specifice zonei. Principalele activităţi indicative sunt: • Crearea unor reţele de agenţii active în sectorul turistic în vederea creşterii impactului economic

al turismului în zonă, de exemplu crearea unei rute culturale între Marea Neagră şi Marea Caspică (mitul celor 2 mări);

• Parteneriate între autorităţile ariilor naturale protejate în vederea promovării turismului durabil în ariile naturale din bazinul Mării Negre;

• Reţele de agenţii de turism pentru promovarea de iniţiative comune pe piaţa internaţională; • Crearea de produse turistice transfrontaliere şi de standarde comune pentru servicii (rute

tematice, sisteme de calitate etc.); • Parteneriate de cooperare încheiate cu scopul prevenirii sau contracarării migraţiei majorităţii

muncitorilor calificaţi către ţările industrializate ale UE / prevenirea exodul capitalului uman.

Măsura 1.3: Crearea capacităţii administrative pentru elaborarea şi implementarea politicilor de dezvoltare locală Această măsură are ca scop creşterea capacităţii instituţionale în vederea promovării dezvoltării economice şi sociale prin stabilirea de parteneriate internaţionale pentru schimbul de bune practici şi know-how în zonă. Aşa cum a reieşit din analiza SWOT, crearea unui mediu favorabil afacerilor la nivel local este un factor decisiv pentru dezvoltare. Integrarea şi crearea de reţele între administraţii sau agenţii locale din zonă vor promova întărirea capacităţii administrative şi schimbul de metodologii şi abordări privind problemele comune. Principalele activităţi indicative sunt: • Stabilirea unei reţele în bazinul Mării Negre în vederea întăririi capacităţii administrative pentru

administraţiile locale şi regionale prin schimbul de bune practici şi inovaţii pentru dezvoltarea locală;

• Reţele pentru promovarea planificării urbane şi rurale inovative şi metodologiilor de management pentru dezvoltare şi reabilitare urbană;

• Parteneriate ale agenţiilor de dezvoltare în vederea schimbului de expertiză, competenţe şi inovaţie în politicile de dezvoltare, pregătirii profesionale a agenţilor de dezvoltare şi aplicării unor metodologii comune pentru dezvoltare IMM-urilor;

• Pregătirea profesională a personalului instituţiilor şi organismelor locale care sprijină IMM-urile, îndeosebi în scopul îmbunătăţirii capacităţii de a opera în iniţiative interregionale (de exemplu: planuri de marketing, dezvoltarea produselor şi managementul micilor afaceri);

• Promovarea schimburilor de bune practici care sprijină integrarea socială şi economică a migranţilor (incluziunea pe piaţa muncii, educaţie, limbi străine, servicii specializate privind locuinţele, serviciile sociale şi asistenţa juridică etc.);

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 50 / 91 • Proiecte transfrontaliere care urmăresc îmbunătăţirea standardelor de perfecţionare profesională

(calificare şi perfecţionare vocaţională care să răspundă cererii sectoarelor productive), promovarea antreprenoriatului şi a certificării aptitudinilor, precum şi încurajarea incluziunii tinerilor pe piaţa muncii;

• Promovarea iniţiativelor de înfrăţire între administraţiile locale din zonă în vederea stabilirii unui cadru pozitiv de cooperare transfrontalieră;

• Schimbul de know-how şi pregătirea în parteneriat a iniţiativelor locale comune de dezvoltare.

Obiectivul 2: Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune După o analiză atentă a oportunităţilor, ameninţărilor şi constrângerilor programului, provocările legate de protecţia şi promovarea mediului s-au evidenţiat a fi cele mai relevante pentru regiunile partenere din bazinul Mării Negre. Reţelele şi parteneriatele internaţionale care promovează integrarea instrumentelor, metodologiilor şi activităţilor în acest domeniu vor aborda îndeosebi natura transfrontalieră reală a acestor provocări privind mediul.

Prioritatea 2: Utilizarea în comun de resurse şi competenţe pentru protecţia şi conservarea mediului Obiectivul 2 va fi atins prin Prioritatea 2. Această prioritate va fi îndreptată către protecţia şi conservarea mediului. Provocările legate de mediu trebuie abordate acordând atenţie sporită instrumentelor tehnice şi politice disponibile partenerilor în program şi partenerilor de proiect. În acelaşi timp, acestea sunt aspecte care se conformează cadrului tehnic şi financiar al unui program de tipul Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre. Principalele domenii de intervenţie sunt protecţia mediului marin, a ariilor naturale de pe coastă şi din interior , precum şi tehnologia şi managementul deşeurilor. Această prioritate va promova inovaţia şi schimbul de bune practici în aria competenţelor şi capacităţilor ştiinţifice, tehnice şi administrative pentru protecţia şi conservarea mediului. Pentru a garanta coerenţa cu DABLAS, proiectele ce au ca scop sprijinirea cooperării pentru protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice din Delta Dunării şi regiunea Mării Negre trebuie să specifice cum se va realiza sinergia cu iniţiativele DABLAS. Acelaşi lucru este valabil şi pentru coerenţa cu OCEMN (pentru proiectele din domeniul protecţiei mediului), ca şi pentru coerenţa cu Convenţia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării (pentru proiectele din domeniul poluării). În cadrul tuturor celor trei măsuri ale acestei priorităţi, activităţile care favorizează crearea de reţele joacă un rol important pentru schimbul şi implementarea soluţiilor adecvate pentru provocările comune legate de mediu. Procesul de selecţie a proiectelor va avea în vedere faptul că sprijinul acordat prin intermediul programului pentru crearea de reţele trebuie folosit pentru proiecte de asistenţă pe termen lung şi vizibile. Crearea de reţele trebuie să se realizeze cu siguranţă în contextul iniţiativelor de mediu existente sau în cadrul Convenţiei Mării Negre. În orice caz, scopul nu este de a crea noi instituţii, ci de a consolida şi extinde cooperarea între instituţiile existente. 1. Arii geografice vizate Toate zonele eligibile conform regulii de eligibilitate teritoriale a programului - luând în considerare scopul priorităţii, va fi acordată o atenţie specială zonelor afectate de sursele principale de poluare şi zonelor în care sunt concentrate resursele de mediu (de exemplu zone urbane şi industriale, zone de coastă, fluvii). 2. Definirea grupurilor ţintă şi a beneficiarilor de granturi Toate categoriile eligibile conform definiţiei din cadrul Secţiunii 6.6; de exemplu: administraţiile locale şi regionale, ONG-urile active în domeniul protecţiei şi conservării mediului, instituţii de cercetare şi instituţii de învăţământ superior, agenţii de protecţie a mediului.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 51 / 91 3. Costuri eligibile Toate categoriile de costuri eligibile conform regulamentelor relevante ale UE - ca regulă generală, investiţiile în infrastructură de mică amploare şi/sau echipamente sunt recomandate doar în scopul implementării proiectului şi doar în câteva cazuri excepţionale bine justificate. 4. Descrierea cofinanţării Cofinanţarea naţională va acoperi până la 10% din contribuţia UE (excluzând AT). 5. Beneficiari/Lideri de Proiect Toate categoriile eligibile de beneficiari.

Măsura 2.1: Consolidarea bazei comune de cunoştinţe şi informaţii necesare în vederea abordării provocărilor comune în domeniul protecţiei mediului sistemelor fluviale şi marine Această măsură are ca scop promovarea unei integrări mai puternice şi dezvoltării cercetării, inovaţiei, cunoaşterii şi parteneriatelor ştiinţifice în domeniile monitorizării, controlului şi protejării sistemelor marine şi râurilor în bazinul Mării Negre. În ceea ce priveşte protecţia sistemelor marine prin intermediul acestei măsuri, programul intenţionează să ajute regiunile să-şi dezvolte know-how-ul, politica şi expertiza tehnologică privind resursele alternative de energie, eficienţa energetică şi economisirea energiei. Principalele activităţi indicative sunt: • Sprijin pentru crearea de planuri de acţiune comune şi/sau elaborarea de studii de fezabilitate de

către instituţii de cercetare şi/sau organizaţii regionale în domeniile legate de sistemele marine naturale;

• Schimbul de experienţe şi bune practici prin stabilirea de parteneriate de cooperare între ONG-uri de mediu şi instituţii educaţionale;

• Crearea sau consolidarea de reţele pentru dezvoltarea în parteneriat de metodologii şi abilităţi ale autorităţilor responsabile pentru operaţiuni de salvare, în vederea acţionării împotriva deversărilor de petrol în zona de coastă şi atenuării poluării marine;

• Promovarea monitorizării factorilor de mediu prin parteneriate între instituţii responsabile pentru controlul poluării în bazinul Mării Negre;

• Sprijin pentru dezvoltarea în parteneriat a planurilor de urgenţă în vederea asigurării abilităţii autorităţilor de coastă ale Mării Negre de a acţiona împotriva poluării;

• Parteneriate transfrontaliere pentru implementarea studiilor ştiinţifice, îndeosebi cele relevante pentru monitorizarea şi/sau gestionarea riscurilor de mediu în bazinul Mării Negre;

• Stabilirea sau consolidarea parteneriatelor de cooperare pentru identificarea poluanţilor de origine terestră, ce provin în mod special din activităţile agricole şi pentru explorarea metodelor de eliminare a acestora;

• Pregătirea/promovarea sau implementarea studiilor ştiinţifice în domeniul monitorizării, controlului şi protecţiei sistemelor marine şi fluviale din zonă.

• Dezvoltarea conceptelor pentru coordonare şi cooperare în caz de dezastre naturale sau provocate de om.

Măsura 2.2: Promovarea cercetării, inovaţiei şi conştientizării în domeniul conservării şi protecţiei mediului ariilor naturale protejate Această măsură se axează pe dezvoltarea durabilă a ariilor naturale protejate în regiunile partenere. Scopul acestei măsuri va fi atins prin intermediul unor activităţi diverse în domeniile managementului, cercetării şi al iniţiativelor economice. Principalele activităţi indicative sunt: • Crearea sau consolidarea unor reţele între autorităţile care gestionează arii naturale protejate, în

vederea schimbului de experienţă, bune practici şi inovaţie în ceea ce priveşte metodologiile

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 52 / 91 tehnice şi ştiinţifice, precum şi în vederea sprijinirii monitorizării, protecţiei şi conservării resurselor naturale;

• Demararea unor iniţiative comune pentru promovarea internaţională a turismului natural şi cultural în ariile naturale protejate din bazinul Mării Negre, prin intermediul unor instrumente de informare şi promovare comune;

• Stabilirea sau consolidarea unor reţele pentru dezvoltarea comună a metodologiilor de planificare şi management şi crearea de baze de date pentru ariile naturale protejate din bazinul Mării Negre;

• Pregătire profesională şi creşterea gradului de conştientizare în rândul cetăţenilor care locuiesc în arii naturale protejate.

Măsura 2.3: Promovarea iniţiativelor de cooperare care au ca scop inovaţia în tehnologie şi managementul sistemelor de deşeuri solide şi ape uzate Această măsură răspunde uneia dintre provocările principale ale tuturor regiunilor partenere din bazinul Mării Negre: managementul deşeurilor, atât al apelor uzate, cât şi al deşeurilor solide. Managementul actual al deşeurilor are un impact puternic asupra sănătăţii publice, a calităţii apei potabile şi a mediului Mării Negre. Sunt prevăzute următoarele activităţi indicative principale: • Parteneriate între instituţii pentru schimbul de know-how şi adoptarea unor tehnologii şi

proceduri inovative pentru managementul şi depozitarea deşeurilor; • Sprijin pentru activităţi educaţionale şi de informare, inclusiv campanii de creştere a

conştientizării în domeniul managementului apelor uzate şi al deşeurilor solide, economisirii apei şi reciclării deşeurilor;

• Parteneriate pentru inovaţie privind managementul deşeurilor în regiunile cu afluenţă turistică sezonieră semnificativă, care este concentrată în anumite zone;

• Parteneriate între autorităţi pentru schimbul de bune practici şi instrumente de guvernare în domeniile managementului apelor uzate şi managementului deşeurilor solide – pe baza abordărilor UE.

Obiectivul 3 Promovarea acţiunilor locale de tip interpersonal Promovarea iniţiativelor de tip interpersonal în bazinul Mării Negre reprezintă o provocare în special datorită numărului mare de ţări, ariei geografice foarte vaste şi trecutului istoric şi geopolitic al regiunii. Totuşi, partenerii au adoptat promovarea unor astfel de iniţiative ca obiectiv principal. Activităţile care decurg din acest obiectiv pot genera, de asemenea, sinergii puternice cu activităţile promovate de priorităţile Obiectivelor 1 şi 2, fiind toate legate de dezvoltarea resurselor umane, capacitatea de guvernare şi o integrare mai puternică a comunităţilor din bazinul Mării Negre.

Prioritatea 3: Sprijinirea iniţiativelor culturale şi educaţionale în vederea creării unui mediu cultural comun în bazinul Mării Negre Obiectivul 3 va fi realizat prin intermediul Priorităţii 3. Principalul scop al acestei priorităţi va fi promovarea integrării şi a creării de reţele în domeniul patrimoniului cultural bogat şi vieţii culturale contemporane în ţările partenere. Principalele zone de acţiune care pot contribui la realizarea obiectivului se remarcă a fi cele care implică generaţiile tinere şi instituţiile educaţionale şi culturale. Ambele se disting ca fiind cele mai promiţătoare pe termen lung şi nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte impactul asupra dezvoltării locale bazate pe mobilizarea resurselor locale. Instituţiile educaţionale şi asociaţiile culturale vor reprezenta principalul instrument pentru această strategie. Reţelele de instituţii culturale publice vor fi promovate în special prin schimbul de experienţe şi cunoaşterea reciprocă a patrimoniului cultural şi al tradiţiilor. Aceasta va duce la crearea unui mediu cultural comun al comunităţii bazinului Mării Negre, care în schimb va contribui la reducerea impactului negativ al graniţelor asupra înţelegerii reciproce şi prieteniei.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 53 / 91 1. Ariile geografice vizate Toate zonele eligibile. 2. Definirea grupurilor ţintă şi a beneficiarilor de granturi Toate categoriile eligibile conform definiţiei din cadrul Secţiunii 6.6 - de exemplu: administraţii locale şi regionale, ONG-uri active în domeniile sociale şi culturale şi instituţiile educaţionale. 3. Costuri eligibile Toate categoriile de costuri eligibile conform regulamentelor relevante ale UE – ca regulă generală, investiţiile în infrastructură de mică amploare şi/sau echipamente sunt recomandate doar în scopul implementării proiectului şi doar în anumite cazuri excepţionale bine justificate. 4. Descrierea cofinanţării Cofinanţarea naţională va acoperi până la 10% din contribuţia UE (excluzând AT). 5. Beneficiari/Lideri de Proiect Toate categoriile eligibile de beneficiari.

Măsura 3.1 Promovarea reţelelor culturale şi a schimburilor educaţionale între comunităţile din bazinul Mării Negre Această măsură are drept scop crearea unor relaţii sociale şi culturale mai puternice între comunităţile din jurul bazinului Mării Negre, în vederea promovării unor relaţii pozitive între comunităţi şi a unor instituţii educaţionale mai puternice şi mai bine integrate în bazinul Mării Negre, pentru sprijinirea dezvoltării economice şi sociale. Aceasta se concentrează pe promovarea înţelegerii reciproce între vecini şi pe respectul pentru diversitatea culturală. Activităţile prevăzute sunt variate şi implică instituţii culturale şi ONG-uri active în domeniul promovării culturale şi sociale sau al relaţiilor inter-etnice. Îmbunătăţirea conexiunilor între instituţiile educaţionale din bazinul Mării Negre va contribui la reducerea decalajelor dintre regiuni în ceea ce priveşte educaţia. Principalele activităţi indicative sunt: • Stabilirea de parteneriate pentru promovarea valorilor patrimoniului cultural; • Stabilirea unor reţele de instituţii culturale publice în bazinul Mării Negre pentru întărirea

identităţii regionale; • Crearea unor reţele de centre culturale care să facă cunoscute valori culturale din cadrul tuturor

regiunilor; • Stabilirea de parteneriate pentru schimbul de experienţă privind cultura tradiţională populară

prin promovarea unor evenimente culturale comune în bazinul Mării Negre; • Parteneriate pentru schimbul de studenţi şi profesori, în vederea stabilirii de canale de integrare

culturală în bazinul Mării Negre; • Parteneriate între universităţi, licee şi centre de cercetare cu scopul de a realiza şi dezvolta

programe educaţionale speciale bazate pe tematici de interes comun în bazinul Mării Negre; • Reţele de schimb de experienţă pentru adaptarea sistemelor de educaţie şi pregătire profesională

vocaţională la nevoile unei economii de piaţă, bazate pe abordări comune • Parteneriate care să contribuie la abordarea provocărilor migraţiei şi riscurilor de conflicte.

Asistenţa Tehnică Prioritatea Asistenţă Tehnică (AT) a programului are ca scop sprijinirea implementării eficiente a programului prin finanţarea a două măsuri principale: • Managementul programului: selecţia proiectelor, managementul zilnic, monitorizare, audit şi

control. • Fluxurile de informare şi comunicare din interiorul şi exteriorul programului: seminarii,

traduceri, diseminarea informaţiilor, evaluare şi măsuri de publicitate.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 54 / 91 Numărul mare de parteneri, întinderea vastă a teritoriului eligibil, participarea a trei tipuri de parteneri, ce includ state membre UE, o ţară candidată care desfăşoară negocierile de aderare şi state partenere, toate acestea fac ca implementarea programului să fie complicată în special în ceea ce priveşte resursele umane, resursele tehnice şi resursele logistice şi extrem de costisitoare faţă de alocarea financiară totală a programului. Astfel, în timpul implementării programului poate rezulta un deficit bugetar pentru activităţile de AT şi nu trebuie exclusă o posibilă revizuire a alocării financiare pentru AT. Conform unei estimări a bugetului de AT, alocarea curentă de maxim 10% nu va fi suficientă pentru asigurarea funcţionării corespunzătoare a STC şi a altor elemente necesare implementării programului. Astfel, trebuie avută în vedere posibilitatea revizuirii alocării bugetului de AT în sensul creşterii acestuia, în cazul în care evaluarea intermediară a programului va susţine o astfel de decizie şi Comisia Europeană o va aproba. România va contribui financiar la acest program prin acoperirea costurilor de personal, administrative şi operaţionale ale ACM şi ale Autorităţii de Audit. Grecia va contribui la program prin acoperirea costurilor legate de Consilierul Principal pentru Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, consilier care va lucra în cadrul ACM şi va avea un rol şi atribuţii clar specificate, contribuind la managementul programului. Turcia va contribui la implementarea programului cu AT din fondurile IPA. Turcia va suporta costurile de participare ale delegaţiei sale la întâlnirile CCM, va contribui la costurile selecţiei de proiecte şi va asigura pregătirea, informarea şi publicitatea pentru potenţialii beneficiari în regiunile eligibile din Turcia. Celelalte state participante pot contribui cu resurse proprii, finanţând costurile de personal ale Punctelor Naţionale de Informare (PNI) care îşi vor desfăşura activitatea în coordonarea STC. Capitolul 6 conţine mai multe informaţii despre atribuţiile acestor PNI-uri. Statele partenere vor putea beneficia şi de Iniţiativa Comisiei Europene de Dezvoltare a Capacităţii Regionale II (RCBI II), un proiect cu durata de 3 ani (2007 – 2009) ce are ca scop acordarea de sprijin pentru implementarea tuturor programelor ENPI CBC (AT pentru structurile de management, sesiuni de formare pentru potenţialii beneficiari, activităţi de informare şi publicitate). ACM este responsabilă pentru organizarea licitaţiilor şi contractarea fondurilor AT, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.951/2007. Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE (CFCU) din Turcia va fi Autoritatea Contractantă pentru AT finanţată din fondurile IPA pentru participarea Turciei (a se vedea Capitolul 6). 1. Arii geografice vizate Toate zonele eligibile. 2. Definirea grupurilor ţintă şi a beneficiarilor de granturi. Beneficiari direcţi ai AT vor fi ACM şi STC. Totuşi, toţi ceilalţi (potenţiali) parteneri vor fi vizaţi de iniţiativele AT pentru generarea de proiecte, promovare şi asistenţă pentru implementare. 3. Costuri eligibile Toate categoriile de costuri eligibile conform regulamentelor relevante ale UE. 4. Descrierea cofinanţării Bugetul de AT eligibil pentru finanţare comunitară reprezintă maxim 10% din totalul contribuţiei UE la bugetul programului27. CCM decide asupra alocării fondurilor AT28. Nu este prevăzută cofinanţare naţională pentru această prioritate, cu excepţia unor cheltuieli pentru perioada de început a programului, după aprobarea de către CE şi înainte de semnarea Acordului de Finanţare de către statele partenere.

27 Art.18 din Regulamentul (CE) nr.951/2007. 28 Un buget estimativ pentru alocarea AT este prevăzut în anexă.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 55 / 91 5. Beneficiari Asistenţa Tehnică va fi implementată de către ACM şi va fi contractată conform procedurilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr.951/2007, art.23.

Măsura 1: Managementul şi implementarea programului Această măsură va sprijini funcţionarea următoarelor structuri ale programului: CCM, ACM, STC şi Comitetul de Selecţie a proiectelor (CS). Rolul acestor structuri este explicat detaliat în Capitolul 6. Măsura se va axa în principal pe înfiinţarea şi funcţionarea STC, care va sprijini ACM conform atribuţiilor descrise în Capitolul 6 al acestui document de programare. Principalele activităţi care vor fi sprijinite sunt: • Înfiinţarea şi funcţionarea Secretariatului Tehnic Comun; • Funcţionarea altor structuri de coordonare ale programului; • Implementarea procedurilor de selecţie a proiectelor; • Auditul programului, aşa cum este descris în Capitolul 6 şi conform planurilor de audit pentru

proiecte, întocmite de ACM; • Sprijin pentru ACM în ceea ce priveşte studiile şi consultanţa din partea experţilor pe teme

relevante pentru implementarea programului şi strategia ENPI CBC. Evaluarea programului va fi organizată de către CE, conform prevederilor art.6 din Regulamentul (CE) nr.951/2007.

Măsura 2: Informare, promovare şi activităţi pentru generarea de proiecte. Această măsură va finanţa toate activităţile legate de informare şi promovarea programului, precum şi acele activităţi care au ca scop acordarea de sprijin în vederea generării de proiecte şi creării de parteneriate între partenerii eligibili din aria programului. Vor fi organizate activităţi de informare pentru a creşte gradul de conştientizare asupra oportunităţilor de finanţare ale programului şi lansarea apelurilor pentru propuneri de proiecte: prin organizarea de către STC a unor seminarii în regiunile eligibile, prin intermediul unui website al programului, precum şi prin tipărirea şi distribuţia de materiale promoţionale prin intermediul Punctelor Naţionale de Informare. De asemenea, STC va acorda sprijin potenţialilor aplicanţi pentru căutarea de parteneri internaţionali, va furniza informaţii despre obiective, priorităţi şi reguli de implementare şi va furniza sfaturi imparţiale aplicanţilor. Principalele activităţi sprijinite vor fi:

• Întâlniri naţionale şi internaţionale; • Seminarii, conferinţe şi zile de informare; • Publicare de materiale; • Dezvoltarea şi administrarea paginii de Internet a programului.

4.5 Natura proiectelor eligibile29 Trei tipuri de proiecte vor fi eligibile în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre30:

1. Proiecte integrate, cu activităţi diferite în mai multe state activităţi care vor contribui împreună la atingerea unui anume obiectiv şi care vor avea un impact transfrontalier;

2. Proiecte simetrice, cu activităţi similare în toate statele participante la respectivul proiect;

29 Regulamentul (CE) nr.951/2007 descrie caracteristicile de bază ale proiectelor eligibile în cadrul programelor ENPI CBC privind componenţa parteneriatelor şi caracteristicile de bază ale activităţilor proiectului. În cazul Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, ACM consideră utilă şi oportună, în interesul tuturor partenerilor, acceptarea tuturor celor trei categorii de proiecte eligibile. În orice caz, conform deciziei partenerilor, se va acorda prioritate în mod special proiectelor integrate. 30 Art.41 din Regulamentul (CE) nr.951/2007.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 56 / 91 3. Proiecte implementate în totalitate sau în mare parte într-un singur stat participant, dar care

vor avea un impact transfrontalier. Partenerii dintr-una sau mai multe state membre şi dintr-una sau mai multe state partenere vor depune proiecte comune31. Participarea partenerilor din Turcia va fi posibilă doar în proiecte comune în care sunt implicaţi cel puţin un partener dintr-un stat membru şi un partener dintr-unul dintre statele menţionate în Anexa Regulamentului (CE) nr.1638/2006. Proiectele trebuie să aibă întotdeauna un impact transfrontalier. Luând în considerare caracteristicile specifice şi obiectivele Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, proiectele integrate vor avea prioritate. Pentru proiectele implementate în totalitate sau în mare parte într-un singur stat participant, dar care vor avea un impact transfrontalier, doar o parte limitată a bugetului programului va fi disponibilă. Valoarea financiară recomandată şi numărul de parteneri ce vor fi implicaţi în fiecare proiect vor fi definite în cadrul apelurilor pentru propuneri de proiecte. Programul adoptă următoarele caracteristici:

Proiecte comune

Limite ale bugetului total al unui proiect Minim: 50.000 Euro

În momentul lansării apelurilor pentru propuneri de proiecte, Comitetul Comun de Monitorizare poate modifica aceste limite ale bugetului în conformitate cu diferitele tipuri de proiecte (integrate, simetrice sau implementate în totalitate sau în mare parte într-un singur stat participant) şi cu priorităţile care vor fi abordate, însă încadrându-se în intervalul stabilit (aceasta fără a scădea limita minimă). Vor avea prioritate proiectele având minim trei parteneri, iar pentru proiectele bilaterale va fi stabilită o altă limită.

4.6 Indicatori Implementarea programului şi atingerea obiectivelor vor fi monitorizate şi evaluate prin intermediul unui set comprehensiv de indicatori. Au fost definite trei categorii de indicatori, conform metodologiei UE32, prevederilor Documentului Strategic ENPI CBC şi Ghidului de programare ENPI CBC33. Principiile şi strategia adoptate pentru identificarea indicatorilor fac legătura între metodologia pentru monitorizarea şi evaluarea programelor UE şi contextul specific al Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre. Indicatori de impact Primii factori care trebuie luaţi în considerare pentru definirea indicatorilor de impact sunt bugetul foarte limitat al programului, în comparaţie cu complexitatea specială a parteneriatelor programului şi puternicii factori de schimbare economică care sunt în prezent activi în zonă. În completare, identificarea indicatorilor relevanţi pentru toate statele nu este simplă, luând în considerare diversitatea structurilor economice, nivelul de dezvoltare economică, cât şi instituţiile şi legislaţia economică. Colectarea şi analiza datelor statistice pentru aria eligibilă este de asemenea dificilă din cauza diferenţelor statistice naţionale şi lipsa analizelor statistice comparative la nivel regional pentru toate ţările.

31 Art.40 din Regulamentul (CE) nr.951/2007. 32 Ghid orientativ privind metodele de evaluare: indicatori de monitorizare şi evaluare, Document de lucru nr.2, DG Regio 2007. 33 Document Strategic ENPI CBC, septembrie 2006: Ghid pentru elaborarea programelor CBC finanţate din ENPI, Document de lucru al CE 2006, pag. 21.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 57 / 91 Această problemă este des întâlnită în special în statele partenere, unde disponibilitatea datelor statistice regionale este mult mai puţin dezvoltată în comparaţie cu cea din statele membre. Luând în considerare toate aceste aspecte, au fost aplicate câteva principii de bază pentru a simplifica definirea indicatorilor programului. Primul principiu a fost stabilirea unui instrument eficient pentru monitorizarea şi evaluarea progresului programului şi atingerii obiectivelor. Al doilea principiu a fost definirea unor indicatori clari şi uşor de măsurat, în scopul desfăşurării unui volum rezonabil de resurse financiare şi umane (limitate) pentru monitorizare şi evaluare, având în vedere bugetul limitat al programului. Al treilea principiu a fost stabilirea unui set de indicatori comparabili, care se pot observa şi sunt semnificativi în mod coerent în toate ţările partenere. Pe baza acestor principii a fost selectat un set limitat de indicatori de impact dintre numeroasele variabilele potenţiale ce puteau fi luate în considerare34. Pentru analiza nivelurilor de bază ale indicatorilor de impact şi al procesului de monitorizare al programului în atingerea obiectivelor, un plan rezonabil ar fi o analiză a indicatorilor de impact la nivel de ţară şi apoi luarea în considerare a agregării la nivel de program, având în vedere caracteristicile specifice naţionale ale metodologiilor statistice şi structurilor economice. Indicatori de rezultat Pentru definirea indicatorilor de rezultat a fost luat în considerare faptul că aceştia vor avea un rol decisiv în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, monitorizând atingerea obiectivelor generale şi specifice şi legătura cu obiectivul mai larg. În fapt, aşa cum recomandă metodologia UE, indicatorii de rezultat măsurabili de bună calitate sunt mai eficace şi mai uşor de utilizat în evaluarea programului decât indicatorii de impact care sunt întotdeauna puternic influenţaţi de numeroşi factori externi ce nu pot fi controlaţi. A doua problemă luată în considerare în timpul definirii indicatorilor de rezultat este aceea a costului monitorizării, care este relevant dacă aceşti indicatori nu sunt definiţi pe baza informaţiilor care pot fi uşor colectate prin intermediul sistemului de monitorizare a programului sau de la beneficiari prin proceduri automate şi simple. În acest scop, la nivelul priorităţilor a fost identificat un set limitat de indicatori de rezultat clar definiţi şi aflaţi în conexiune logică cu indicatorii de impact. Indicatorii de rezultat propuşi oferă o descriere detaliată şi clară a rezultatelor programului şi pot fi monitorizaţi folosind în mare măsură doar informaţiile furnizate de partenerii de proiect sau informaţii care pot fi colectate cu un efort moderat de către structurile comune ale programului, prin sondaje ad-hoc. Indicatori de rezultat imediat Indicatorii de rezultat imediat ai programului au fost definiţi pe baza conţinutului fiecărei măsuri, aşa cum a fost recomandat de metodologia UE şi au fost ajustaţi pentru fiecare prioritate, pentru a putea fi, pe cât posibil, unitari între măsurile aceleiaşi priorităţi. Această abordare a fost adoptată luând în considerare un număr de aspecte relevante specifice Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre:

• Principiul eficacităţii recomandă existenţa unui număr de indicatori de rezultat imediat proporţional cu dimensiunea financiară a programului şi a proiectelor. În fapt, în cazul Mării Negre, alocarea pentru fiecare prioritate va fi extrem de limitată.

• Principiul coerenţei cu strategia de implementare necesită o simplificare, luând în considerare faptul că programul are o alocare financiară pentru fiecare prioritate şi că implementarea programului se va face prin apeluri pentru propuneri de proiecte care vor fi lansate la nivel de prioritate, fără a avea un buget fix pentru fiecare măsură. Acest lucru ar

34 Prevederile Strategiei ENPI au fost luate în considerare în mod special. A se vedea Documentul Strategic ENPI CBC, septembrie 2006, pag 28-29.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 58 / 91 putea face dificilă definirea valorilor ţintă pentru indicatorii de rezultat imediat la nivel de măsură şi stabilirea procedurii de monitorizare pentru fiecare măsură, ţinând cont de asemenea de faptul că măsurile individuale pot varia în mod considerabil în ceea ce priveşte absorbţia financiară şi perioada de implementare.

În Tabelele 4.5 – 4.7 de mai jos sunt descrişi indicatorii de impact, de rezultat şi de rezultat imediat, specificând de asemenea sursa pentru monitorizare, unitatea de măsură, valorile de bază unde este cazul şi valorile ţintă. Tabel 4.5 – Indicatori de impact (la nivel de program)

Descriere Sursă

Unitate

de măsură

Valoare de bază Valoare

ţintă

IMP 1 Numărul de IMM-uri active în regiunile eligibile (indicator de dezvoltare a sistemului economic local bazat pe resurse locale)

Servicii naţionale de statistică Unităţi 271.55435

Creştere netă

pozitivă36

IMP 2: Numărul sosirilor de turişti (indicator al orientării economiilor locale către servicii exportabile şi integrare internaţională)

Servicii naţionale de statistică Unităţi 13.349.68037

Creştere pozitivă

IMP 3: Rata de înscriere în instituţii de învăţământ superior (indicator al creşterii accesului la învăţământul superior, promovat de cooperarea transfrontalieră)

Indicatori de dezvoltare agreaţi de Banca Mondială – Servicii naţionale de statistică

% 44% Creştere pozitivă

IMP 4: Populaţie care are acces la infrastructură de apă îmbunătăţită (indicator de dezvoltare durabilă promovată prin cooperarea transfrontalieră )

Indicatori de dezvoltare agreaţi de Banca Mondială – Servicii naţionale de statistică

% 86%

Creştere pozitivă

IMP 5: Iniţiative permanente de cooperare culturală şi ştiinţifică în aria bazinului (indicator al integrării culturale şi ştiinţifice în bazin)

Servicii naţionale de statistică şi Institute Culturale, sondaje ad-hoc

Unităţi

A se vedea statisticile şi informaţiile calitative din

Capitolele 1 şi 2

Creştere pozitivă

35 Excluzând Armenia, Bulgaria şi Turcia. 36 Partenerii pot lua în considerare definirea unei valori ţintă exacte, ţinând cont de bugetul foarte limitat al programului şi complexitatea procesului economic în ţările partenere. 37 Excluzând Armenia, Bulgaria şi Turcia.

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 59 / 91 Tabel 4.6 – Indicatori de rezultate( la nivel de prioritate)

PRIORITATEA 1

Descriere

Sursă Unitate de

măsură

Valoare de bază

Valoare ţintă

REZ 1: Număr de parteneriate care stabilesc relaţii economice permanente între actorii economici din diferite state după încheierea activităţilor proiectului

Rapoarte de monitorizare ale participanţilor - sondaje

Unităţi Nu este relevant

5

REZ 2: Număr de antreprenori care au adoptat noi metode inovatoare şi au iniţiat producţii noi după implicarea în proiecte

Rapoarte de monitorizare ale participanţilor - sondaje


10

REZ 3: Număr de antreprenori / agenţi economici care au finalizat activităţile şi au dobândit cunoştinţe şi abilităţi noi

Sistem de monitorizare – Rapoarte de monitorizare ale participanţilor


100

REZ 4: Număr de noi produse sau parteneriate comune permanente în domeniul turismului


5

REZ 5: Număr de administraţii locale şi instituţii care au introdus noi tipuri de servicii sau noi modalităţi de a furniza serviciile existente

Sistem de monitorizare Unităţi Nu este relevant

10

PRIORITATEA 2 Descriere Sursă Unităţi

de măsură

Valoarea de bază

Valoarea Ţintă

REZ 6: Număr de contracte/acorduri de parteneriat care stabilesc relaţii permanente între instituţii/agenţii active în sectorul de mediu

Sistem de monitorizare Rapoarte de monitorizare ale participanţilor


5

REZ 7: Număr de antreprenori / tehnicieni / cercetători care au finalizat activităţile şi au dobândit cunoştinţe şi abilităţi noi

Sistem de monitorizare Rapoarte de monitorizare ale participanţilor


100

REZ 8: Număr de instituţii active în protecţia mediului înconjurător, care au adoptat metode inovatoare dezvoltate de proiecte

Rapoarte finale de activitate, Rapoarte de monitorizare ale participanţilor


10

PRIORITATEA 3 Descriere Sursă Unitate

de măsură

Valoarea de bază

Valoarea Ţintă

REZ 9: Număr de reţele culturale şi educaţionale permanente stabilite după implementarea proiectelor

Rapoarte finale ale proiectului Rapoarte de monitorizare


10

REZ 10: Număr de cetăţeni care au finalizat proiecte culturale şi au atins obiectivele educaţionale/culturale



100

REZ 11: Număr de studenţi care au finalizat un stagiu sau un curs de perfecţionare profesională în statele partenere



50

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 page 60 / 91 Tabel 4.7 – Indicatori de rezultat imediat (la nivel de prioritate)

PRIORITATEA 1

Descriere Sursă Unităţi

de măsură

Valoare de bază

Valoare

ţintă REZ I 1: Număr de parteneriate transfrontaliere create pentru proiecte de dezvoltare locală

Sistem de monitorizare Unităţi Nu este

relevant 10

REZ I 2: Număr de antreprenori/agenţi economici implicaţi în activităţi de proiect


relevant 100

REZ I 3 Număr de cursuri de perfecţionare profesională/iniţiative de promovare a inovării iniţiate pentru antreprenori


relevant 10

REZ I 4: Număr de administraţii locale implicate în iniţiative de întărire a capacităţii administrative


relevant 100

REZ I 5: Număr de reţele de informaţii, de comunicaţii, de transport şi comerciale cercetate şi/sau stabilite


relevant 10

PRIORITATEA 2

Descriere Sursă Unitate

de măsură

Valoare de bază

Valoare ţintă

REZ I 6: Număr de cursuri de perfecţionare profesională în domeniul mediului şi/sau iniţiative de cercetare realizate


relevant 20

REZ I 7: Număr de agenţii / asociaţii implicate în proiecte


relevant 100

REZ I 8: Număr de instituţii de cercetare/educaţie sprijinite / implicate în iniţiative de proiect


relevant 50

REZ I 9: Număr de iniţiative de cursuri de perfecţionare profesională întreprinse în domeniul protecţiei mediului


relevant 10

REZ I 10: Număr de locuitori ai ariilor naturale care au participat la evenimente de creştere a gradului de conştientizare


relevant 100

PRIORITATEA 3

Descriere Sursă

Unitate de

măsură

Valoare de bază

Valoare ţintă

REZ I 11: Număr de parteneriate create pentru iniţiative culturale şi educaţionale


relevant 5

REZ I 12: Număr de produse media realizate şi distribuite de proiecte


relevant 10

REZ I 13: Număr de agenţii/asociaţii culturale care au participat în activităţi de proiect


relevant 50

REZ I 14: Număr de instituţii educaţionale sprijinite în iniţiative de proiect


relevant 20

REZ I 15: Număr de cetăţeni / studenţi care au participat la evenimente şi activităţi implementate de proiecte


relevant 1.000


5. Planul financiar indicativ Programul va fi finanţat de instrumentul financiar ENPI, în care se regăsesc fonduri din componenta internă şi externă. Participarea Turciei va fi finanţată din fonduri IPA. Statele participante vor cofinanţa proiectele cu un minim de 10% din valoarea contribuţiei UE. De asemenea, 10% din alocarea UE va fi repartizată pentru AT, care va asigura implementarea eficientă a programului. Totalul bugetului ENPI pentru perioada de programare (2007-2013) este de 17.305.944 Euro. Alocarea indicativă a fondurilor IPA care asigură participarea Turciei în cadrul programului este de 1.000.000 Euro pentru fiecare an în perioada 2007-2009 şi va fi confirmată anual pe baza deciziilor financiare anuale. Alocarea totală a fost împărţită pe priorităţi, luând în considerare următorii factori: • Relevanţa celor trei priorităţi, din perspectiva partenerilor, pentru atingerea obiectivului global; • Cererea aşteptată pentru granturi pentru fiecare măsură stabilită; • Costurile aşteptate ale activităţilor indicative; • Capacitatea financiară a potenţialilor beneficiari în diferitele măsuri propuse. Pe baza acestor criterii, cea mai mare valoare (40%) a fost alocată Priorităţii 2, care abordează provocările comune pentru protecţia şi promovarea mediului. Priorităţile 1 şi 3 reprezintă 35% şi respectiv 25% din alocarea totală. Tabelul 5.1. prezintă alocarea financiară pe sursă şi destinaţie. Fondurile IPA pentru participarea Turciei în program urmează aceleaşi principii de alocare între priorităţi. Tabel 5.1 –Tabel financiar indicativ al Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, prezentând alocarea financiară indicativă pe priorităţi pentru întreaga perioada de programare

Priorităţi per sursă de finanţare (in Euro):

ENPI (a) * IPA (b)

Co finanţare ENPI (c)

Co finanţare IPA (d)

Co finanţare ENPI (in %) (e ) **

Co finanţare

IPA (in%) (f)

Total ENPI (g) = (a)+(c)

Total IPA (h) =

(b)+(d)

Total CE (i) = (g)+(h)

Prioritatea 1

5,500,000 2,224,700 550,000 392,594 10% 15% 6,050,000 2,617,294 8,667,294

Prioritatea 2

6,250,000 2,528,000 625,000 446,118 10% 15% 6,875,000 2,974,118 9,849,118

Prioritatea 3

3,825,350 1,547,300 382,535 273,053 10% 15% 4,207,885 1,820,353 6,028,238

AT 1,730,594 700,000 N.A. 123,529 Daca este

aplicabil 15% 1,730,594 823,529 2,554,123

Total 17,305,944 7,000,000 1,557,535 1,235,294 9% 15% 18,863,479 8,235,294 27,098,773

Cofinanţarea din partea statelor participante reprezintă 10% din totalul contribuţiei Uniunii Europene la program, cu excepţia Asistenţei Tehnice. Cofinanţarea se referă la întregul program, dar pentru a simplifica implementarea sa, este necesară o rată unică de cofinanţare (10%) pentru fiecare proiect aprobat. Fiecare stat participant va decide asuprea propriului sistem de cofinanţare (de la nivel naţional sau regional/local, sau direct de la beneficiari).


A B C D E F G H

ANGAJAMENTE INDICATIVE ALE

CE - ENPI

ANGAJAMENTE INDICATIVE ALE

CE - IPA

CO-FINANTARE

ENPI

CO-FINANTARE

IPA

ANGAJAMENTE INDICATIVE ALE PROGRAMULUI -FINANŢARE CE

ENPI

PLĂŢI INDICATIVE DIN PROGRAM -FINANŢARE CE

ENPI

ANGAJAMENTE INDICATIVE ALE PROGRAMULUI -FINANŢARE CE

IPA

PLĂŢI INDICATIVE DIN

PROGRAM -FINANŢARE CE

IPA

2008

Proiecte 0 0 325,313 0 131,584 0

AT

N.A. 17,647 210,168 210,168 100,000 100,000

TOTAL 2008 2,378,974 1,166,667 0 17,647 535,481 210,168 231,584 100,000

2009

Proiecte 145,467 103,834 2,986,057 1,454,673 1,207,817 588,394

AT

N.A. 17,647 318,028 318,028 100,000 100,000

TOTAL 2009 2,600,655 1,166,667 145,467 121,481 3,304,085 1,772,701 1,307,817 688,394

2010

Proiecte 327,978 234,109 3,557,697 3,279,776 1,439,036 1,326,620

AT

N.A. 17,647 442,137 442,137 100,000 100,000

TOTAL 2010 2,652,668 1,166,667 327,978 251,756 3,999,834 3,721,913 1,539,036 1,426,620 2011

Proiecte 367,050 262,000 3,839,708 3,670,501 1,553,105 1,484,664

AT

N.A. 17,647 442,137 442,137 100,000 100,000

TOTAL 2011 3,402,250 1,166,667 367,050 279,647 4,281,845 4,112,638 1,653,105 1,584,664

2012

Proiecte 425,046 303,397 4,866,575 4,250,455 1,968,458 1,719,247

AT

N.A. 17,647 318,124 318,124 100,000 100,000

TOTAL 2012 3,456,365 1,166,667 425,046 321,044 5,184,699 4,568,579 2,068,458 1,819,247


2013

Proiecte 291,995 208,425 0 2,919,945 0 1,181,075

AT

N.A. 17,647 100,000 100,000

TOTAL 2013 2,815,032 1,166,665 291,995 226,072 0 2,919,945 100,000 1,281,075

2014

Proiecte 0 0 N.A. 0 N.A. 0

AT

N.A. 7,059 0 0 40,000 40,000

TOTAL 2014 N.A. N.A. 0 7,059 0 0 40,000 40,000 2015

Proiecte 0 0 N.A. 0 N.A. 0

AT

N.A. 5,294 30,000 30,000

TOTAL 2015 N.A. N.A. 0 5,294 0 0 30,000 30,000

2016

Proiecte N.A. 0 N.A. 0 N.A. 0

AT

N.A. 5,294 30,000 30,000

TOTAL 2016 N.A. N.A. 5,294 0 0 30,000 30,000

X X TOTAL 2007-2016 17,305,944 7,000,000 1,557,535 1,235,294 17,305,944 17,305,944 7,000,000 7,000,000

Rata de cofinanţare totală 9% 15%

Angajamentele indicative ale CE pentru anii 2011, 2012, 2013 fac subiectul evaluării intermediare a programului


6. Structuri Comune şi desemnarea Autorităţilor Competente Pentru a se asigura implementarea optimă a programului, Grupul Comun de Coordonare, responsabil pentru procesul de programare, a desemnat următoarele structuri: • Comitetul Comun de Monitorizare (CCM): supervizează şi monitorizează

implementarea programului, este responsabil pentru aprobarea propunerilor de proiecte, evaluate de Comitetul de Selecţie (CS).

• Autoritatea Comună de Management (ACM): este responsabilă pentru managementul şi implementarea programului.

• Secretariatul Tehnic Comun (STC): sprijină Autoritatea Comună de Management şi Comitetul Comun de Monitorizare, în îndeplinirea atribuţiilor.

• Puncte Naţionale de Informare (PNI): furnizează informaţii potenţialilor beneficiari din ţările respective privind activităţile stabilite în cadrul programului.

• Autoritatea de Audit (AA): realizează auditul financiar anual asupra cheltuielilor şi contabilităţii ACM. Pentru fondurile IPA, Autoritatea de Audit desemnată în acest sens, realizează auditul Structurii Operaţionale din Turcia.

• Autorităţile Naţionale (AN): reprezintă instituţiile omolog ale Autorităţii Comune de Management în perioada de elaborare a programului, context în care sunt responsabile pentru coordonarea procesului de programare la nivelul ţărilor respective, participarea la reuniunile CCM şi propunerea spre aprobare CCM a candidaţilor ca membri în CS. ACM şi AN din Bulgaria şi Grecia vor încheia un memorandum de înţelegere pentru recuperarea fondurilor cheltuite necorespunzător de beneficiarii din aceste state. În statele partenere, AN va semna Acordul de Finanţare (AF) cu Comisia Europeană. În Turcia rolul de AN îl va avea Structura Operativă.

• Unitatea Centrală Financiară şi Contracte (CFCU) din Turcia: activează ca autoritate de contractare pentru partenerii turci implicaţi în proiecte comune, cu finanţare din fondurile IPA.

6.1 Comitetul Comun de Monitorizare

Statele participante în program vor înfiinţa un Comitet Comun de Monitorizare (CCM). Comitetul Comun de Monitorizare va fi structura comună decizională a programului.

Atribuţiile Comitetului Comun de Monitorizare Atribuţiile principale ale CCM sunt: • Aprobă programul de lucru al Autorităţii Comune de Management; • Numeşte Comitetul de Selecţie pentru evaluarea propunerilor de proiecte; • Aprobă pachetul de aplicaţie înainte ca apelurile pentru propuneri de proiecte să fie lansate

de către Autoritatea Comună de Management; • Decide asupra criteriilor de selecţie a proiectelor şi aprobă orice revizuire a acestora în

conformitate cu necesităţile programului; • Decide asupra selecţiei finale a proiectelor şi bugetul pentru fiecare proiect ce urmează a fi

finanţat; • Decide asupra sumelor şi alocărilor de fonduri şi resurse pentru Asistenţa Tehnică, inclusiv

resurse umane;


• Analizează, la fiecare întâlnire, deciziile administrative adoptate de Autoritatea Comună de Management;

• Examinează, cel puţin o dată pe an, raportul operaţional şi financiar transmis de Autoritatea Comună de Management;

• Analizează periodic progresul realizat în atingerea obiectivelor generale şi specifice ale programului, pe baza documentelor transmise de Autoritatea Comună de Management;

• Propune, dacă este cazul, Comisiei Europene orice revizuire a programului care ar putea îmbunătăţii eficacitatea sau managementul acestuia;

• Examinează orice caz posibil de iregularitate şi/sau necesitatea recuperării fondurilor, caz supus atenţiei sale de către Autoritatea Comună de Management.

Componenţa şi procedurile Comitetului Comun de Monitorizare Fiecare stat participant îşi va nominaliza reprezentanţii în Comitetul Comun de Monitorizare într-un interval de o lună de la aprobarea programului de către Comisie. Nominalizarea acestora trebuie să se realizeze ţinând cont de funcţie şi nu de persoană. De asemenea, statele participante pot decide de comun acord să invite şi alţi participanţi în calitate de observatori, în special reprezentanţi din regiunile implicate. Fiecare delegaţie naţională va avea un vot. În cazul Turciei, reprezentanţii Delegaţiei CE în Turcia vor participa la întâlnirile CCM în calitate de consilieri, fără drept de vot38. Reprezentanţii Comisiei Europene vor participa la întâlnirile CCM ca observatori. Reprezentanţii ACM şi STC vor participa la reuniunile CCM fără drept de vot. Un reprezentant al Autorităţii Comune de Management va prezida reuniunile Comitetului Comun de Monitorizare, fără drept de vot. ACM, asistată de STC, va asigura secretariatul CCM şi va organiza reuniunile acestuia (invitaţii, informări etc.). Minutele, semnate atât de preşedinte, cât şi de secretar, vor fi elaborate după fiecare reuniune şi vor fi transmise tuturor membrilor Comitetului şi reprezentanţilor Comisiei Europene. Deciziile Comitetului Comun de Monitorizare vor fi adoptate prin consens. În cazuri speciale, când nu se va putea ajunge la consens, îndeosebi în cazul selecţiei finale a proiectelor şi a finanţării alocate acestora, CCM va putea lua decizii prin vot, cu o majoritate de 8 din 10. Deciziile pot fi luate şi prin procedură scrisă. Reuniunile Comitetului Comun de Monitorizare vor avea loc cel puţin o dată pe an sau la cererea temeinic justificată a cel puţin unuia dintre membri, a Autorităţii Comune de Management sau a Comisiei Europene. În cadrul primei reuniuni a CCM, după aprobarea programului de către Comisie, acesta va adopta propriile reguli de procedură.

6.2 Autoritatea Comună de Management Autoritatea Comună de Management (ACM) este responsabilă pentru managementul şi implementarea programului. ACM va fi Autoritatea Contractantă a programului, cu toate că anumite atribuţii ale Autorităţii Contractante vor reveni Comitetului Comun de Monitorizare. Aceste atribuţii, specificate de Regulamentul (CE) nr.951/2007, sunt:

38 Participarea reprezentanţilor Delegaţiei CE în Turcia ar trebui să ajute, între altele, la înlăturarea din etapa incipientă a oricărui obstacol posibil privind participarea partenerilor turci în proiecte comune (cu fonduri din IPA).


• numirea membrilor Comitetului de Selecţie; • decizie privind criteriile de selecţie; • luarea deciziei finale asupra selecţiei proiectelor şi contribuţiei financiare maxime din

program. În conformitate cu prevederile Regulamentului ENPI, ACM va crea departamente separate şi independente care să îndeplinească funcţiile de certificare şi de audit. Departamentul Financiar al ACM va asigura evidenţa contabilă independentă şi separată a programului, astfel încât să poată furniza date financiare pentru monitorizare pe obiective şi priorităţi. Departamentul de Audit Intern al ACM (Direcţia de Audit a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor) va realiza misiuni de audit anuale, în conformitate cu procedura descrisă mai jos. ACM nu va fi responsabilă pentru managementul financiar al fondurilor IPA, care asigură participarea Turciei la acest program. Responsabilitatea va reveni Unitatea Centrală Financiară şi Contracte (CFCU) din Turcia, în calitate de Autoritate Contractantă pentru fondurile IPA, precum şi Structurii Operaţionale. ACM şi Structura Operativă din Turcia vor semna un protocol de colaborare, care va cuprinde procedurile de lucru necesare pentru a asigura coordonarea necesară pe parcursul implementării programului.

Atribuţiile Autorităţii Comune de Management În concordanţă cu atribuţiile formulate în Regulament, ACM: Departamentul Operaţional: • Prezidează Comitetul Comun de Monitorizare, organizează lucrările şi convoacă întâlnirile

CCM conform regulilor de procedură care vor fi agreate în prealabil de CCM; • Este responsabilă pentru lansarea apelului pentru propuneri de proiecte şi pentru

procedurile de selecţie a proiectelor; • Semnează contractele pentru diverse proiecte cu beneficiarii şi contractanţii, în urma

selecţiei proiectelor de către CCM; • Administrează cheltuielile de Asistenţa Tehnică, cu sprijinul STC şi în cooperare cu

Departamentul Financiar; • Elaborează rapoartele anuale şi le transmite Comisiei Europene până la data de 30 iunie a

fiecărui an39, după aprobarea prealabilă a acestora de către CCM; • Realizează monitorizarea programului, raportându-se la indicatorii financiari şi la alţi

indicatori; • Stabileşte un sistem de stocare a datelor fiecărui proiect pentru management financiar,

monitorizare, verificări, misiuni de audit şi evaluare; acesta va fi asigurat în cooperare cu Departamentul Financiar;

• Aprobă rapoartele operaţionale de verificare care justifică cererile de rambursare prezentate de beneficiari;

• Asigură implementarea unui plan adecvat de comunicare şi publicitate pentru program; • Încheie un acord de implementare cu STC pentru delegarea atribuţiilor şi

responsabilităţilor; • Încheie un memorandum de înţelegere cu statele membre participante în acest program

privind procedurile pentru recuperarea fondurilor în caz de iregularităţi; • Notifică Comitetul Comun de Monitorizare privind toate cazurile de iregularităţi şi

recuperări identificate.

39 În conformitate cu art.28, Regulamentul (CE) nr.951/2007.


Departamentul Financiar: • Deschide conturi independente şi separate pentru Program şi le menţine astfel încât să

permită monitorizarea analitică a programului pe fiecare obiectiv, prioritate, măsură; • Asigură managementul fluxurilor financiare ale programului, aprobă cererile de plată şi

efectuează plăţile către beneficiari; • Emite cererile de plată către Comisia Europeană; În mod special, Departamentul Financiar

al ACM va emite toate cererile de finanţare către Comisie şi va pregăti dosarul care însoţeşte cererile de finanţare (rapoarte de audit, rapoarte financiare);

• Primeşte plăţile efectuate de Comisie (pre-finanţare, plăţi intermediare şi plată finală) şi transferă fondurile către beneficiari;

• Aprobă rapoartele financiare de verificare care justifică cererile de rambursare prezentate de beneficiari. La sfârşitul proiectului şi după ce auditurile necesare au fost efectuate, va face plăţile finale sau va emite ordine de recuperare;

• Se asigură că orice sumă plătită în urma unei iregularităţi este recuperată; • Furnizează Departamentului Operaţional al ACM datele financiare necesare pentru

întocmirea rapoartelor anuale Departamentul de Audit: • Realizează programul anual de audit al fluxului financiar intern şi al procedurilor ACM.

Departamentul de Audit Intern va fi responsabil pentru acest audit. Rapoartele anuale de audit vor fi prezentate CCM şi Comisiei Europene40;

• Asigură realizarea unui audit financiar anual ex-post cu privire la cheltuielile şi contabilitatea ACM41 (a se vedea Secţiunea 6.4). Autoritatea de Audit, înfiinţată în România, va fi responsabilă pentru acest audit;

• Stabileşte, pentru fiecare an succesiv, un plan de audit al proiectelor finanţate42;

Desemnarea Autorităţii Comune de Management De comun acord cu toate statele participante, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor din România a fost desemnat să îndeplinească rolul de Autoritate Comună de Management. Pentru a asigura o separare clară între managementul operaţional al programului, managementul financiar şi funcţia de audit în cadrul ACM (conform prevederilor art.14.5 al Regulamentului (CE) nr.951/2007): • Direcţia Generală Cooperare Teritorială Europeană, prin Direcţia de Cooperare

Teritorială Internaţională este responsabilă de supervizarea generală a implementării programului, de managementul operaţional al programului, participarea în comitete şi prezentarea rapoartelor către CCM;

• Direcţia Generală Autorizare şi Plăţi Programe este responsabilă pentru efectuarea plăţilor pentru proiecte şi emiterea ordinelor de recuperare, dar şi de elaborarea raportului financiar anual al programului, primirea fondurilor de la CE şi transferul sumelor către beneficiari;

• Direcţia Audit Intern este responsabilă de auditul intern al programului (a se vedea Secţiunea 7.3).

Un Consilier Principal pentru Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, propus şi finanţat de către partenerii greci, va fi plasat în cadrul ACM, în cadrul 40 În conformitate cu art.29, Regulamentul (CE) nr.951/2007. 41 În conformitate cu art.31, Regulamentul (CE) nr.951/2007. 42 Realizarea acestui audit poate fi încredinţată de ACM unor auditori externi (Art.37, Regulamentul (CE) nr.951/2007).


Direcţiei de Cooperare Teritorială Internaţională. Consilierul va avea un rol şi atribuţii bine definite, contribuind la managementul programului. România şi Grecia vor stabili împreună criteriile de selecţie ale Consilierului Principal. ACM ar putea fi sprijinită în managementul de zi cu zi al programului de către STC. Atribuţiile precise delegate de către ACM către STC vor face obiectul unui acord semnat între cele două organisme. Personalul ACM este format din funcţionari publici români, salariile lor fiind suportate din bugetul statului român. Pentru a asigura continuitatea personalului bine pregătit şi cu experienţă, precum şi standardele profesionale înalte necesare managementului programului, personalul ACM beneficiază de salarii şi stimulente mai mari decât media salariilor funcţionarilor publici, în conformitate cu legislaţia română în vigoare. ACM va angaja personal calificat dedicat programului, într-un număr suficient pentru a asigura managementul corespunzător al programului, proporţional cu volumul, conţinutul şi complexitatea operaţiunilor planificate în cadrul acestuia. 0000

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor Autoritate Comună de Management

Număr estimativ de personal

DEPARTAMENTUL OPERAŢIONAL Direcţia de Cooperare

Teritorială Internaţională Conducător ACM

DEPARTAMENTUL DE AUDIT INTERN Direcţia de Audit Director + Auditor

ACM Marea Neagră - Birou Şef Birou

DEPARTAMENTUL FINANCIAR Direcţia Generală

Autorizare şi Plăţi Programe Director General

Prioritatea 1 Ofiţer de implementare Prioritatea 2 Ofiţer de implementare Prioritatea 3 Ofiţer de implementare Ofiţer financiar şi pentru iregularităţi Ofiţer informare şi publicitate

Ofiţer contractare

Birou Activităţi orizontale

SMIS Ofiţer IT

Evaluarea programului

Şef Serviciu Autorizare

Ofiţer de Autorizare

Şef Serviciu Plăţi

Ofiţer de Plăţi

Şef Serviciu Contabilitate

Contabil

Ofiţer pentru iregularităţi

Control financiar preventiv

Direcţia Juridică

122

7


6.3 Secretariatul Tehnic Comun ACM poate înfiinţa un Secretariat Tehnic Comun (STC), pentru nevoile operaţionale ale programului. CCM va aproba structura sa, compoziţia, personalul şi regulile de funcţionare. STC va fi finanţat din bugetul de AT43. Bugetul anual şi planul de activitate al STC vor fi avizate de către ACM şi aprobate de către CCM. Atribuţiile STC vor fi duse la îndeplinire sub responsabilitatea ACM. STC va avea la dispoziţie toate resursele necesare. STC va avea personal internaţional, care va cunoaşte bine aria eligibilă a programului şi care va avea capacitatea tehnică de a evalua şi gestiona proiecte internaţionale de cooperare. Personalul STC trebuie să aibă capacitatea de a sprijini implementarea programului în toate statele participante. Detaliile contractuale, finanţarea, managementul personalului şi alte detalii relevante vor fi menţionate în acordul dintre ACM şi STC.

Atribuţiile Secretariatului Tehnic Comun STC va asista ACM în managementul de zi cu zi al activităţilor din cadrul programului, iar atribuţiile îi vor fi delegate de către ACM. Acestea vor fi următoarele: • Asistă CS şi CCM în îndeplinirea atribuţiilor proprii; • Desfăşoară activităţi de informare şi publicitate pentru a sprijini generarea de proiecte

(crearea şi administrarea paginii de Internet a programului, organizarea de ateliere de lucru şi seminarii etc.);

• Îndeplineşte rolul de secretariat al CS şi al CCM, de ex.: organizează reuniunile, redactează minutele, pregăteşte, implementează şi pune în aplicare deciziile, în funcţie de aprobarea ACM;

• Lansează apeluri pentru propuneri de proiecte, conform deciziilor CCM şi în coordonarea ACM: pregăteşte documentele necesare aplicaţiei (formularul de aplicaţie şi Ghidul Aplicantului), informează şi consiliază aplicanţii, primeşte şi înregistrează aplicaţiile pentru proiecte (nu poate fi oferită în prealabil o opinie privind eligibilitatea aplicantului, a unui partener, a unui proiect sau a unor activităţi specifice);

• Pregăteşte documentele necesare reuniunilor CS şi CCM, verifică eligibilitatea tehnică şi administrativă a propunerilor de proiecte depuse, pregăteşte cererile de clarificări şi redactează rapoartele Sesiunilor de Deschidere;

• Monitorizează progresul, inclusiv progresul financiar al proiectelor finanţate, prin verificarea rapoartelor financiare şi a celor de activitate sau prin vizite la faţa locului, dacă este necesar;

• Gestionează şi introduce date în Sistemul de Management al Informaţiilor-CTE (MIS-CTE), pentru a genera informaţii cantitative şi calitative în vederea monitorizării proiectelor;

• Asistă ACM în gestionarea financiară a proiectelor. Va verifica îndeosebi, rapoartele tehnice, financiare şi cele de verificare primite pe perioada implementării proiectelor;

• Asigură diseminarea rezultatelor proiectelor şi a celor mai bune exemple de cooperare (buletine de ştiri ale programului, reuniuni ale beneficiarilor etc.);

• Stabileşte legături strânse şi fluxuri informaţionale regulate cu Autorităţile Naţionale şi Punctele Naţionale de Informare;

• Cooperează cu organizaţiile, instituţiile şi reţelele relevante în vederea realizării obiectivelor programului;

43 Având în vedere resursele financiare limitate ale bugetului de AT, STC ar putea finanţat de asemenea din surse suplimentare dacă sunt identificate


• Colectează şi asigură datelor privind indicatorii programului prin introducerea de date în MIS-ETC.

Desemnarea Secretariatului Tehnic Comun STC al programului va fi înfiinţat în România de către ACM, după aprobarea prealabilă a CCM, conform art.16 a Regulamentului (CE) nr.951/2007. Dacă se va decide înfiinţarea STC, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor va înfiinţa o structură nouă, în coordonarea sa, în baza legislaţiei române. Modalitatea de selecţie a personalului va depinde de disponibilitatea resurselor financiare pentru salarii, aceasta însemnând că poate fi realizată fie prin selecţie internaţională, fie prin detaşare din statele participante. Numărul estimat de personal este de 4-5 persoane. În cazul în care nu va fi înfiinţat STC, ACM îşi va asuma toate responsabilităţile, conform prevederilor Secţiunii 6.2 şi va creşte numărul de personal conform necesităţilor. O Antenă a STC ar putea fi înfiinţată la Soci, dacă vor fi identificate resurse financiare suplimentare. Puncte Naţionale de Informare44 Punctele Naţionale de Informare pot fi înfiinţate în fiecare ţară participantă. Partenerii vor identifica entităţile naţionale care vor îndeplini acest rol. PNI va informa potenţialii beneficiari din ţara sa despre activităţile programului. Prin înfiinţarea PNI, va există cel puţin o persoană disponibilă în fiecare ţară pentru a informa potenţialii beneficiari în limba naţională şi care să ia in considerare propriul context naţional. Personalul PNI va fi instruit cu finanţare din bugetul de AT şi cu sprijinul RCBI II. Datorită constrângerilor financiare ale bugetului de AT al programului, costurile curente şi de personal ale PNI nu vor fi suportate din bugetul de AT, ci vor fi acoperite din fondurile ţărilor participante. Activităţile indicative ale PNI sunt: • Asigurarea fluxului de informaţii către potenţialii beneficiari din statele lor (organizarea

unor seminarii la scară mică, traducerea unor materiale postate pe pagina de Internet a programului în limba naţională, informări privind lansarea apelurilor pentru propuneri de proiecte, explicarea printre altele a regulilor şi procedurilor);

• Relaţionarea cu PNI din alte ţări (direct sau prin intermediul STC) în vederea facilitării căutării de parteneri;

• Păstrarea unei baze de date la scară mică, la nivel de măsură, a părţilor (potenţial) interesate.

6.4 Autoritatea de Audit Conform art.31 al Regulamentului (CE) nr.951/2007 şi art.10 (5) al Regulamentului (CE) nr.1638/2006, ACM face subiectul unui audit extern anual ex-post, efectuat de un organism complet independent de ACM. Luând în considerare practicile şi structurile existente, precum şi acordul tuturor ţărilor participante, Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi din România va efectua auditul financiar anual ex-post al contabilităţii ACM.

44 Numărul exact şi responsabilităţile fiecăreia dintre aceste structuri vor fi decise după finalizarea acordurilor privind structurile de implementare a programului, bugetul disponibil pentru AT şi prevederile speciale pentru Turcia şi pentru măsurile tranzitorii.


Responsabilitatea AA va fi auditul cheltuielilor directe ale ACM. Acest audit va asigura corectitudinea contabilităţii ACM şi ca atare, a plăţilor efectuate către beneficiarii proiectelor. Raportul anual extern, pregătit de AA, va fi transmis ca anexă la raportul anual al ACM şi va certifica declaraţia de venituri şi cheltuieli prezentată de ACM în raportul său financiar anual. Va certifica îndeosebi cheltuielile declarate ca fiind reale, legale şi eligibile.

6.5 Autorităţile din Turcia Conform regulilor IPA, Autorităţile din Turcia vor înfiinţa o Structură Operativă care va fi responsabilă de managementul fondurilor IPA alocate pentru participarea Turciei în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre. Structura Operativă va include o Agenţie de Implementare responsabilă cu licitaţiile, contractarea şi contabilitatea plăţilor şi raportarea aspectelor financiare privind achiziţiile şi granturile acordate din fondurile IPA. CFCU din Turcia va îndeplini acest rol.

Structura Operativă va îndeplini o serie de funcţii care includ, printre altele: • Participarea în CCM; • Monitorizarea implementării operaţiunilor finanţate din IPA şi duse la îndeplinire de către

partenerii turci implicaţi în proiecte comune; • Stabilirea, menţinerea şi actualizarea unui sistem informatic de raportări separat, compatibil

cu MIS-ETC utilizat de ACM; • Efectuarea unor verificări în vederea asigurării faptului că fondurile IPA au fost cheltuite în

conformitate cu regulile aplicabile, că produsele sau serviciile au fost livrate în conformitate cu decizia de aprobare şi că cererile de plată ale beneficiarilor finali sunt corecte. Aceste verificări vor acoperi aspectele administrative, financiare, tehnice şi fizice ale operaţiunilor, acolo unde este cazul;

• Va coopera îndeaproape cu ACM, STC şi CCM pentru monitorizare şi raportare, îndeosebi pentru activităţile finanţate din IPA în Turcia.

În plus, Autoritatea de Audit desemnată în acest scop, va realiza auditul fondurilor IPA în conformitate cu art.29 din Regulamentul Comisiei (CE) nr.2499/2007 pentru implementarea Regulamentului Consiliului (CE) nr.1085/2006 din data de 12 iunie 2007.

6.6 Parteneri eligibili în cadrul unui proiect Parteneri eligibili pentru sprijin în cadrul acestui program vor fi organismele publice, organismele publice echivalente45, autorităţile locale şi regionale, ONG-urile şi organizaţiile non-profit care implementează proiecte în interes public, actori non-statali definiţi la pct.(h), art.14 din Regulamentul ENPI. Ca regulă generală, doar organismele situate în aria eligibilă a programului pot aplica pentru finanţare în cadrul acestui program. Participarea altor organisme de acelaşi tip, din afara ariei programului, în proiecte implementate în aria programului va fi supusă aprobării CCM, în contextul prevederilor Ghidului Aplicantului. Această excepţie poate fi aplicată pe baza unor justificări care demonstrează că proiectul nu ar putea fi implementat sau că ar exista dificultăţi

45 Organismele publice echivalente sunt cele guvernate de dreptul public, definite în art.1(9) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 şi în conformitate cu legislaţia naţională a fiecărui stat participant.


în realizarea obiectivelor proiectului fără participarea partenerului respectiv, conform prevederilor art.40(2) din Regulamentul (CE) nr.951/2007. Entităţile legale care nu se încadrează în nici una dintre aceste categorii pot participa în proiecte ca Parteneri Asociaţi. Partenerii Asociaţi îşi vor finanţa activităţile din resurse proprii şi nu pot primi finanţare ENPI sau IPA prin intermediul programului.

Responsabilităţile Beneficiarilor (Lideri de Proiect) şi ale celorlalţi parteneri Pentru fiecare proiect, partenerii vor alege de comun acord un Beneficiar (Lider de Proiect) dintre ei. În cazul fondurilor ENPI, Beneficiarul va semna un contract de grant cu ACM, definind toate aranjamentele pentru implementarea proiectului şi relaţiile sale cu ACM, inclusiv aranjamentele pentru recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat (acord de cooperare). Beneficiarul îşi asumă următoarele responsabilităţi: • Semnează contractul de grant cu ACM; • Stabileşte aranjamentele privind relaţia sa cu partenerii proiectului într-un “acord de

parteneriat”, cuprinzând printre altele, prevederi care garantează managementul financiar corect al fondurilor alocate activităţilor, inclusiv aranjamentele privind recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat;

• Asigură recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat; • Asigură implementarea întregului proiect; • Transferă contribuţia ENPI către partenerii proiectului; • Se asigură că sumele cheltuite şi prezentate de partenerii proiectului au fost plătite în

scopul implementării operaţiunii şi corespund activităţilor agreate de parteneri; • Asigură managementul financiar corect al întregului proiect. Contractează auditorii pentru

verificarea cheltuielilor în concordanţă cu procedurile programului46; • Solicită rambursarea cheltuielilor de la ACM şi transferă aceste sume către parteneri; • Înregistrează şi păstrează documentele proiectului (originale şi copii) în concordanţă cu

procedura specificată în contractul de grant; • Furnizează către ACM şi STC toate datele relevante pentru indicatorii de monitorizare

menţionaţi în contractul de grant.

Fiecare partener îşi asumă următoarele responsabilităţi: • Asigură implementarea activităţilor proiectului din punct de vedere al responsabilităţilor

sale, în concordanţă cu planul proiectului şi contractul semnat cu beneficiarul; • Cooperează cu partenerii proiectului pentru implementarea, raportarea şi monitorizarea

proiectului; • Furnizează raportul financiar şi de progres, inclusiv toată documentaţia necesară, către

organismul/structura responsabilă pentru verificarea cheltuielilor pentru fiecare perioadă de raportare a proiectului şi asigură întreaga cooperare şi asistenţă pentru acurateţea şi periodicitatea verificărilor;

• Îşi asumă responsabilitatea în caz de iregularităţi în cheltuielile declarate şi returnează beneficiarului sumele plătite în mod nejustificat.

Aranjamente speciale pentru Turcia Pentru proiectele comune în care sunt implicaţi unul sau mai mulţi parteneri turci, aceştia vor desemna dintre ei un Beneficiar Financiar Lider de Proiect IPA (Beneficiar Lider de Proiect 46 Procedurile programului vor fi cele din PRAG, cu derogările şi completările convenite de parteneri şi aprobate de CE.


conform terminologiei IPA47). Unitatea Centrală Financiară şi Contracte (CFCU) din Turcia va semna un contract de grant pentru fondurile IPA cu Beneficiarul Financiar Lider de Proiect IPA, în care vor fi specificate toate aranjamentele necesare pentru implementarea proiectului, după primirea notificării din partea ACM privind semnarea contractului pentru proiectul comun (fonduri ENPI). Beneficiarul Financiar Lider de Proiect IPA va coopera strâns cu beneficiarul ENPI pentru implementarea corespunzătoare a proiectului comun şi cu scopul de a asigura o raportare operaţională unică privind progresul proiectului, chiar dacă defalcată în ceea ce priveşte cheltuielile ENPI şi cheltuielile IPA. Beneficiarul Financiar Lider de Proiect IPA va raporta aspectele financiare către Unitatea Centrală Financiară şi Contracte (CFCU) din Turcia, în conformitate cu prevederile relevante din contractul de grant.

6.7 Cheltuieli eligibile După adoptarea programului operaţional comun prin decizia Comisiei Europene, derularea programului va începe imediat în statele membre, cu alocările ENPI pentru cooperare transfrontalieră de la titlul 1B al Perspectivei Financiare (Acordul inter-instituţional 2006/C 139/01). Decizia Comisiei mai sus menţionată este aplicabilă în fiecare ţară parteneră de la semnarea Acordului de Finanţare de către ţara respectivă. Un Acord de Finanţare separat şi specific pentru IPA va guverna participarea Turciei în program cu fonduri IPA. Costurile eligibile şi neeligibile la nivel de proiect vor fi descrise în ghidul aplicantului în concordanţă cu prevederile PRAG.

47 Regulamentul Comisiei (CE) nr.718/2007 din 12 iunie 2007 pentru implementarea Regulamentului Consiliului (CE) nr.1085/2006 privind Instrumentul pentru Asistenţă de Pre-aderare (IPA), art.96.


7. Implementarea programului Implementarea programului se va realiza în conformitate cu cerinţele următoarelor Regulamente: • Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24

octombrie 2006 de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui Instrument European de Vecinătate şi Parteneriat,

• Regulamentul (CE) nr. 951/2007 al Comisiei din 9 august 2007 de stabilire a normelor de aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanţate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui Instrument European de Vecinătate şi Parteneriat,

• Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

• Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

precum şi conform Ghidului practic al procedurilor de contractare în contextul acţiunilor externe ale CE (PRAG) şi anexele sale.

7.1 Depunerea aplicaţiilor şi selecţia proiectelor Această secţiune descrie principiile generale privind depunerea aplicaţiilor şi selecţia proiectelor. Decizia finală cu privire la aceste aspecte aparţine CCM, ţinând cont de trăsăturile caracteristice ale programului, constrângerile financiare şi aranjamentele tranzitorii. Comitetul Comun de Monitorizare (CCM) aprobă procedurile şi lansarea apelului pentru propuneri de proiecte. De asemenea, CCM aprobă criteriile propuse de către ACM pentru verificarea eligibilităţii şi evaluarea propunerilor de proiecte. ACM pregăteşte, cu sprijinul STC, pachetul de aplicaţie, lansează apelul pentru propuneri de proiecte şi asigură publicitatea acestuia. Lansarea este făcută publică prin postarea pe pagina de Internet a programului, prin intermediul Punctelor Naţionale de Informare şi prin activităţi finanţate din Asistenţa Tehnică, descrise la Capitolul 4. Pentru a asigura participarea partenerilor turci cu fonduri IPA, ACM transmite către Delegaţia Comisiei Europene din Turcia, dacă este cazul, o notificare privind apelul pentru propuneri de proiecte şi pachetul de aplicaţie, înainte de lansarea acestora48. Delegaţia CE va transmite punctul său de vedere în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii notificării şi a pachetului de aplicaţie. Beneficiarii (Liderii de Proiect) transmit propunerile de proiecte către STC, înainte de termenul limită stabilit în apelul pentru propuneri de proiecte. Primirea propunerilor este acceptată prin

48 Controalele ex ante se vor aplica până când Comisia va permite aplicarea managementului descentralizat fără controale ex ante al fondurilor IPA în Turcia (Art.18 Regulamentul de implementare IPA (CE) nr.2499/2007 din 12 iunie 2007).


email sau scrisoare. Propunerile sunt evaluate de Comitetul de Selecţie (Evaluare) desemnat de CCM şi este compus din: • 1 preşedinte, propus de ACM, fără drept de vot; • 1 secretar din cadrul STC, fără drept de vot; • 5 membri cu drept de vot, propuşi de ţările participante, prin rotaţie; • observatori.

CCM va stabili sistemul de rotaţie pentru membrii votanţi ai Comitetului de Selecţie pentru diferitele apeluri pentru propuneri de proiecte, pe baza listei de persoane furnizate de statele participante la program, cu respectarea unei participări echitabile a tuturor statelor la aceste comitete. Membrii Comitetului de Selecţie trebuie să aibă capacitatea tehnică necesară pentru a evalua propunerile de proiecte.

Statele participante care nu sunt reprezentate de membri cu drept de vot în Comitetul de Selecţie în cadrul unui anumit apel pentru propuneri de proiecte pot desemna observatori, plătiţi din resurse proprii, pentru a participa la activitatea Comitetului de Selecţie. Comentariile observatorilor sunt înregistrate în minutele reuniunilor Comitetelor de Selecţie şi în raportul de evaluare, care va fi analizat de CCM. Evaluatorii externi, contractaţi de ACM în concordanţă cu regulile impuse de Ghidul Practic al UE (PRAG), asistă, dacă este cazul, membrii Comitetului de Selecţie în procesul de evaluare a propunerilor primite, pe baza criteriilor aprobate de CCM. Numărul acestor evaluatori externi va depinde de numărul de propuneri de proiecte primite, dar nu va fi mai mic de trei, astfel încât expertiza lor tehnică să reflecte toate priorităţile din apelul pentru propuneri de proiecte respectiv. Personalul STC realizează verificarea administrativă a propunerilor, sub supravegherea Preşedintelui şi a Secretarului Comitetului de Selecţie. Luând în considerare costul ridicat şi complexitatea aspectelor logistice necesare desfăşurării reuniunilor membrilor Comitetului de Selecţie pe o perioadă de timp îndelungată, personalul STC va realiza de asemenea verificarea eligibilităţii propunerilor în paralel şi sub supravegherea Secretarului Comitetului de Selecţie. După ce ambele verificări au fost finalizate, Comitetul de Selecţie se întruneşte pentru aprobarea rapoartelor întocmite în urma verificării din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii şi continuă cu evaluarea tehnică a aplicaţiilor, în concordanţă cu prevederile detaliate în PRAG. Dacă este cazul şi în funcţie de numărul aplicaţiilor, evaluatorii externi pot începe verificarea propunerilor eligibile, sub supravegherea Preşedintelui Comitetului de Selecţie, înainte de întrunirea formală a acestuia. Preşedintele Comitetului de Selecţie este responsabil pentru asigurarea imparţialităţii şi transparenţei procesului de evaluare. Întreaga procedură de evaluare, împreună cu recomandările Comitetului de Selecţie, este înregistrată într-un raport de evaluare, care este transmis către CCM spre aprobare. Raportul de evaluare cuprinde propunerile de proiecte recomandate pentru a primi finanţare, precum şi o listă de rezervă. Atunci când recomandă un proiect, Comitetul de Selecţie poate indica o listă cu modificări minore ce trebuie aduse propunerii. Pentru promovarea unor efecte importante ale activităţilor transfrontaliere din posibile sinergii şi coerenţă cu proiecte şi programe finanţate în cadrul altor politici UE, precum şi pentru a evita duplicarea, la nevoie pot fi schimbate informaţii privind finanţarea activităţii recente între Directoratele Generale, înaintea lansării apelurilor pentru propuneri de proiecte. În acest


scop, AIDCO va solicita fiecărui DG să nominalizeze unul sau mai multe puncte de contact care să fie consultate cu privire la propunerile transmise în cadrul apelurilor pentru propuneri de proiecte. CCM va aproba clasamentul propunerilor de proiecte şi recomandările Comitetului de Selecţie prin consens, iar dacă nu se poate ajunge la consens, prin vot majoritar, cu o majoritate de 8 din 10. Nici o propunere de proiect descalificată din punct de vedere tehnic nu poate fi aprobată. În eventualitatea în care, la momentul luării deciziei, CCM decide să nu urmeze în parte sau toate recomandările Comitetului de Selecţie, este obligat să motiveze această decizie în scris. Astfel, decizia CCM va fi transmisă, prin intermediul ACM, către Comisia Europeană spre aprobare49. Comisia Europeană comunică punctul său de vedere către ACM în termen de 15 zile lucrătoare. ACM transmite raportul de evaluare, împreună cu lista proiectelor aprobate de CCM către Delegaţia Comisiei Europene din Turcia pentru aprobare50. Delegaţia CE va transmite punctul său de vedere în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea raportului de evaluare, împreună cu lista proiectelor. Aprobarea Delegaţiei CE va privi numai participarea partenerilor turci în proiectele respective. În paralel, ACM va informa Structura Operativă din Turcia (inclusiv Agenţia de Implementare) în legătură cu aprobarea proiectelor la care participă un partener turc, pentru semnarea contractului de grant, după avizul Delegaţiei CE. Lista contractelor semnate de ACM va fi publicată de către ACM pe pagina de Internet a programului în concordanţă cu prevederile Regulamentului Financiar al CE şi PRAG.

7.2 Management financiar51 Circuitul de avizare pentru semnarea contractelor/actelor adiţionale

1. Departamentul Operaţional al ACM pregăteşte contractele/actele adiţionale, împreună cu toate documentele justificative necesare şi le transmite către Direcţia Juridică;

2. Direcţia Juridică verifică dacă contractul este în concordanţă cu legislaţia comunitară şi naţională, avizează contractul din punct de vedere juridic şi îl transmite către Departamentul Control Financiar Preventiv;

3. Departamentul Control Financiar Preventiv verifică conformitatea contractului cu Ghidul Aplicantului, sumele cuprinse şi avizează contractul;

4. Ultimele două semnături aparţin părţilor contractante, respectiv conducătorul ACM şi Beneficiarul (Liderul de Proiect).

49 Art.13, Regulamentul (CE) nr.951/2007. 50 Controlul ex ante se va aplica până când Comisia va permite aplicarea managementului descentralizat fără control ex ante al fondurilor IPA în Turcia (Art.18 Regulamentul de implementare IPA (CE) nr.2499/2007 din 12 iunie 2007). 51 Această secţiune nu se referă la fondurile IPA (participarea Turciei).


Transferurile de la Comisia Europeană către Departamentul Financiar al ACM În concordanţă cu art.24-26 din Regulamentul (CE) nr.951/2007, Comisia Europeană va stabili angajamente anuale, iar după notificarea acestora, Departamentul Financiar din cadrul ACM va putea solicita maximum 80% din contribuţia anuală ca pre-finanţare a activităţilor. Pe baza acestei cereri de pre-finanţare şi după verificarea rapoartelor şi evaluarea nevoilor efective de finanţare ale programului, Comisia Europeană va realiza plata în întregime sau în parte a pre-finanţării solicitate. În cea de-a doua jumătate a anului şi în baza rapoartelor anuale, Comisia Europeană lichidează pre-finanţările anterioare, având în vedere cheltuielile eligibile efectuate şi certificate prin raportul anual de audit extern. În baza rezultatelor acestor lichidări, Comisia Europeană completează sau reduce pre-finanţarea sumelor solicitate. Transferurile de la Departamentul Financiar al ACM către proiecte ACM va fi responsabilă pentru transferul plăţilor către Beneficiarii proiectelor, cu condiţia primirii la timp a pre-finanţării necesare de la Comisie. După încheierea contractului de grant cu Beneficiarul şi primirea cererii de pre-finanţare, Departamentul Financiar din cadrul ACM va transfera către Beneficiar contribuţia de la CE, pentru a acoperi bugetul primului an. Ghidul Aplicantului elaborat de ACM va cuprinde prevederi speciale privind aceste aspecte. Se vor aplica condiţiile de plată prevăzute în PRAG şi în documentele standard ale contractului de grant anexate PRAG52. Verificarea cheltuielilor, conform „raportului de verificare a cheltuielilor”, va fi solicitată pentru toate proiectele, indiferent de dimensiunea acestora.

52 Dacă este necesar, ACM poate propune CE derogări de la PRAG, în vederea aprobării.

Direcţia Juridică

(din cadrul MDLPL)

Departamentul Control Financiar Preventiv

(din cadrul MDLPL)

Conducătorul ACM

Beneficiarul (Liderul de Proiect)

Departamentul Operaţional (din cadrul MDLPL)


Un raport de verificare (audit) a cheltuielilor proiectului va fi transmis împreună cu toate cererile de plată (excepţie făcând pre-finanţările) şi rapoartele tehnice şi financiare. ACM transferă sumele respective după primirea cererilor de plată. În cazul în care STC solicită clarificări, corecţii sau informaţii suplimentare de la beneficiar, procedura de plată se suspendă până ce se primeşte răspunsul de la beneficiar. Verificarea cheltuielilor la nivel de proiect Statele Membre UE pot stabili un sistem care să permită verificarea corectitudinii cheltuielilor declarate pentru operaţiunile implementate pe teritoriul lor şi conformitatea acestor cheltuieli cu legislaţia comunitară şi cu legislaţia lor naţională53 sau pot încredinţa această verificare unei companii private de audit. În cazul statelor partenere, verificarea cheltuielilor va fi încredinţată întotdeauna unei companii private de audit.

53 Art.39, Regulamentul (CE) nr.951/2007.

Autoritatea de Audit

Autoritatea Comună de Management – MDLPL, România

Beneficiar ( Lider de Proiect)

Partener Partener Partener

Rambursarea cheltuielilor din ENPI

Declaraţie de cheltuieli validată de o companie de audit sau de sistemul naţional de control

Cerere de plată Declaraţie de cheltuieli verificată a Liderului de Proiect şi a celorlalţi

parteneri

Cerere de plată certificată de ACM


Auditul financiar anual extern al cletuielilor şi contabilităţii AC

M

Documente referitoare la activităţile de contro

Circuitul plăţilor Cereri de plată Audit

Comisia Europeană

Secretariatul Tehnic

Cerere de plată verificată şi aprobată



Circuitul plăţilor în interiorul ACM 1 2 3 4 5 1. Ofiţerul de Contract verifică prin sondaj cererile de pre-finanţare / rambursare (prin

evaluarea riscului) şi emite Lista de verificare şi Nota de Autorizare a Plăţii pentru cererile respective.

2. Şeful Serviciului Autorizare aprobă Nota de Autorizare a Plăţii emisă de Ofiţerii de Contract şi o transmite către Serviciul Contabilitate Programe.

3. Serviciul Contabilitate Programe emite ordonanţarea de plată către Serviciul Plăţi Programe, pe baza Notei de Autorizare a Plăţii. Ordonanţarea de plată este semnată de Şeful ACM.

4. Serviciul Plăţi Programe, prin intermediul ofiţerilor de plăţi, emite ordinul de plată şi efectuează plata către beneficiar.

5. După ce plata este efectuată, Serviciul Contabilitate Programe, prin intermediul Contabililor, înregistrează în sistemul de contabilitate plăţile realizate, pe baza declaraţiilor contabile şi a ordinelor de plată aprobate de bancă.

În concordanţă de asemenea şi cu legislaţia naţională privind etapele execuţiei bugetare, organizarea internă a Departamentului Financiar al ACM, aşa cum este prezentată mai sus, asigură separarea totală a funcţiilor legate de angajare, certificare, autorizare şi plăţi. În acest sens, angajamentele sunt realizate de către Departamentul Operaţional al ACM, validarea de către Serviciul Autorizare, autorizarea de către Serviciul Contabilitate Programe, iar plata de către Serviciul Plăţi Programe. Astfel, ordinul de plată în baza căruia se va înregistra tranzacţia în contul bancar al programului va necesita două semnături, una a ofiţerului de plăţi şi una a conducătorului

Ofiţer de Contract Ofiţer de Contract Ofiţer de Contract

Şef Serviciu Autorizare

Şef Serviciu Plăţi Programe

Şef Serviciu Contabilitate Programe

Ofiţer de Plăţi

Ofiţer de Plăţi

Contabil

Contabil

Şef Serviciu Contabilitate Programe Contabil


Departamentului Financiar. Emiterea ordinului de plată se face în baza ordonanţării aprobate de Ordonatorul de Credite-Şeful ACM. Conform Art. 59-62 ale Regulamentului Consiliului nr. 1605/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în înţelesul Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre, funcţia de Contabil este îndeplinită de Şeful Serviciului Plăţi Programe, iar funcţia de Ordonator de Credite este asigurată de Şeful Autorităţii Comune de Management. Sistemul de contabilitate al programului Instrumentul de contabilitate folosit de Departamentul Financiar al ACM a fost agreat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor din România şi oferă o evidenţă unitară a fondurilor externe nerambursabile la nivelul Autorităţilor de Management. Direcţia Generală Autorizare şi Plăţi Programe a început să îl folosească de la 01 iulie 2007. Evidenţa este păstrată separat în EURO şi RON, pentru fiecare program operaţional (bilanţurile sunt generate separat pentru fiecare program şi pentru fiecare sursă de finanţare). Pentru fiecare program operaţional, evidenţa conturilor analitice bancare este păstrată la nivel de proiect (plăţi în avans către beneficiari, plăţi intermediare şi finale, cheltuieli cu comisioanele bancare, venituri din dobânzi, sume recuperate de la debitori, beneficiari care au primit notificări sau cărora li s-au anulat contractele). Contul bancar al programului în Euro va fi deschis de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor la Trezoreria Naţională din România. Recuperarea plăţilor După ce raportul final este primit şi verificat de către STC, ACM va efectua plata soldului sau va proceda la recuperarea fondurilor, în cazul în care cheltuielile neeligibile identificate sunt mai mari decât valoarea soldului. ACM este responsabilă de recuperarea oricărei cheltuieli nejustificate de la contractorii stabiliţi în statele membre şi pentru restituirea către CE a oricărei sume care nu poate fi recuperată. Totuşi, în cazul în care ACM nu poate recupera sumele datorate într-un an, statele membre în care sunt stabiliţi contractorii vor trebui să restituie sumele către ACM. În acest scop, ACM va încheia un memorandum de înţelegere cu Autoritatea Naţională responsabilă cu recuperarea fondurilor cheltuite nejustificat în Statele Membre UE participante în program. În cazul în care recuperarea priveşte un stat partener, iar ACM nu reuşeşte recuperarea fondurilor de la Beneficiar într-un an, ACM transferă cazul CE, care preia această responsabilitate. Contractele încheiate de Autoritatea Comună de Management în cadrul programului vor conţine o clauză care va permite Comisiei sau statului membru în cauză să recupereze de la beneficiar, contractor sau partener atunci când cererea este încă deschisă la un an după emiterea ordinului de recuperare de către ACM. Prevederi pentru Turcia Prevederile privind managementul financiar al fondurilor IPA (plăţile către partenerii turci, recuperarea fondurilor, auditul la nivel de proiect) vor fi stabilite în Acordul de Finanţare care va fi încheiat între Autorităţile din Turcia şi CE privind participarea Turciei în acest Program. Aceste prevederi vor fi armonizate cât mai mult posibil cu regulile ENPI (de exemplu procentul de pre-finanţare etc.).


7.3 Auditul programului Departamentul de Audit Intern din cadrul ACM (Direcţia de Audit, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor) va efectua controale anuale ale fluxurilor financiare interne şi a aplicării corecte a procedurilor în cadrul ACM. Raportul rezultat este transmis către Comitetul Comun de Monitorizare şi către Comisie (art.29 Regulamentul (CE) nr.951/2007), împreună cu raportul anual (operaţional şi financiar) al programului. Autoritatea de Audit din România va efectua un audit financiar extern anual al contabilităţii şi cheltuielilor ACM. Începând cu sfârşitul primului an de implementare a programului, ACM este responsabilă de stabilirea, pentru fiecare an succesiv, a unui plan de audit pentru proiectele care primesc finanţare. Auditurile vor fi realizate prin examinarea documentelor sau prin verificări la faţa locului în baza unui eşantion de proiecte stabilit de către ACM printr-o metodologie de eşantionare statistică aleatorie. Eşantionul de proiecte va fi suficient de reprezentativ pentru a garanta un nivel satisfăcător de încredere în ceea ce priveşte controlul direct efectuat de ACM asupra existenţei, acurateţei şi eligibilităţii cheltuielilor pretinse de proiecte (art.37 Regulamentul (CE) nr.951/2007). Acest audit va fi realizat în principiu de personalul competent al ACM, dar ACM poate decide contractarea acestuia către auditori externi.

7.4 Proceduri de monitorizare Principalele atribuţii ale Comitetului Comun de Monitorizare legate de monitorizarea la nivel de program sunt următoarele: • Examinarea periodică a progresului atingerii obiectivelor programului: • Analizarea şi aprobarea rapoartelor anuale şi finale de implementare prezentate de către

ACM; • Propunerea către ACM a oricărei revizuiri sau evaluări a programului în scopul

îmbunătăţirii managementului acestuia. La nivelul programului există următoarele instrumente de monitorizare: • Rapoartele anuale şi finale de implementare a programului: rapoartele anuale sau

bianuale vor fi elaborate de ACM cu sprijinul STC şi vor fi supuse aprobării Comitetului Comun de Monitorizare, anterior transmiterii lor către Comisie.

• Sistemul de indicatori: un sistem de indicatori bine definit trebuie dezvoltat cu scopul de a sprijini evaluarea şi monitorizarea la nivel de program (a se vedea Capitolul 4 pentru baza unui asemenea sistem). Indicatorii relevanţi pentru acest program se împart pe trei niveluri diferite: la nivel de program, de prioritate şi de proiect. Indicatorii la nivel de proiect trebuie să permită monitorizarea contribuţiilor proiectului la indicatorii la nivel de prioritate şi de program.

• Sistemul computerizat: Autoritatea Comună de Management este responsabilă de crearea unui sistem pentru colectarea informaţiilor statistice şi financiare reale privind implementarea programului, în vederea măsurării indicatorilor de monitorizare şi evaluare şi pentru transmiterea acestor date în concordanţă cu acordurile dintre statele participante şi Comisie. ACM va utiliza Sistemul de Management al Informaţiilor-CTE (MIS-ETC), care permite colectarea datelor şi monitorizarea implementării la nivel de program şi de proiect. ACM va asigura schimbul de informaţii cu CE prin intermediul unui sistem bazat pe suport de hârtie.


Paşi indicativi privind monitorizarea la nivel de program şi de proiect: 1. Partenerii transmit Beneficiarului (Liderul de Proiect) rapoarte privind activităţile

realizate, pe suport de hârtie şi în format electronic; 2. Beneficiarul (Liderul de Proiect) pregăteşte rapoartele de implementare a proiectului, pe

suport de hârtie şi în format electronic; 3. Beneficiarul (Liderul de Proiect) transmite rapoartele pe suport de hârtie şi în format

electronic către STC spre aprobare; 4. STC verifică şi aprobă rapoartele şi introduce datele electronice ale proiectului în MIS-

ETC; 5. STC pregăteşte rapoartele de implementare anuale şi finale ale programului; 6. STC transmite rapoartele de implementare anuale şi finale ale programului către ACM; 7. ACM informează Autorităţile Naţionale şi STC, care informează Punctele Naţionale de

Informare, asupra progresului realizat în implementarea programului; 8. ACM verifică şi validează datele electronice introduse în MIS-ETC de STC; 9. ACM verifică şi transmite rapoartele anuale şi finale către CCM spre aprobare; 10. CCM aprobă rapoartele de implementare anuale şi finale ale programului; 11. ACM transmite rapoartele anuale şi finale către CE spre aprobare; 12. CE examinează rapoartele anuale şi face recomandări sau solicită evaluarea programului.


Sistemul de Management al Informaţiilor -Cooperare Teritorială Europeană (MIS-ETC) Conceptul de Sistem de Management al Informaţiilor Sistemul de Management al Informaţiilor- Cooperare Teritorială Europeană (MIS-CTE) este un sistem informaţional dezvoltat de instituţiile responsabile sub coordonarea şi cu finanţarea Ministerului Economiei şi Finanţelor din România, pentru a asigura colectarea informaţiilor privind implementarea programului necesară managementului financiar, monitorizării, verificării, auditului şi evaluării programelor din cadrul Obiectivului Cooperare Teritorială Europeană. Sistemul se adresează necesităţilor de la toate nivelurile de management (Autorităţi Comune de Management, STC, AA etc.) şi pe parcursul tuturor etapelor ciclului unui program (programare, licitaţii, contractare, monitorizare, evaluare, plăţi, audit şi control). Principala caracteristică a MIS-CTE este aceea că oferă utilizatorilor un mecanism unic de sprijin în îndeplinirea atribuţiilor lor.

Comisia Europeană

Autoritatea Comună de Management

(ACM)

CCM

Secretariatul Tehnic Comun

(STC)

Punctele Naţionale de Informare (PNI)

Beneficiar (Lider de Proiect)

Partener Partener

Monitorizarea la nivel de program

Monitorizarea la nivel de proiect


Ca instrument de monitorizare, MIS-CTE este principalul furnizor de informaţii privind progresul implementării, atât la nivel de program, cât şi la nivel de proiect, ce permite generarea automată a rapoartelor de monitorizare. MIS-CTE a fost dezvoltat sub coordonarea Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) şi în strânsă colaborare cu reprezentanţii tuturor structurilor implicate în gestionarea Instrumentelor Structurale. Pe parcursul perioadei de implementare, MIS-CTE va fi gestionat şi dezvoltat în continuare de ACIS. Caracteristicile MIS-CTE se bazează pe trei principii esenţiale: disponibilitatea datelor (datele sunt disponibile în mod direct ca urmare a solicitării unui utilizator autorizat); confidenţialitatea datelor (datele sunt furnizate numai acelor utilizatori autorizaţi să acceseze respectivele informaţii); integritatea datelor (procesarea datelor se poate face numai de utilizatori autorizaţi şi prin mijloace autorizate). Pentru a implementa cele trei principii menţionate, sistemul suportă utilizatori multipli, grupaţi după categorii/roluri. În acest mod, accesul utilizatorilor este uşor de organizat şi de gestionat, iar accesul la informaţii poate fi auditat corect şi înregistrat într-un mod flexibil. Pentru a oferi un instrument de management eficace, modelul funcţional al MIS-CTE se bazează pe o serie de module, care împreună reflectă gama largă de funcţii pe care sistemul a fost proiectat să le îndeplinească, după cum urmează: • Programarea: permite înregistrarea şi modificarea informaţiilor principale din programele

operaţionale, defalcate la nivelele inferioare, pe prioritare, măsura şi activitate; • Managementul proiectului (înregistrarea şi modificarea informaţiilor principale referitoare

la proiecte, inclusiv la contracte); • Monitorizarea: permite supravegherea progresului în implementarea fondurilor structurale

şi de coeziune la toate nivelurile, iar unde este cazul, comparativ cu obiectivele propuse. De asemenea, permite agregarea automată de jos în sus a valorii reale a datelor principale, care sunt înregistrate la nivelurile inferioare ale sistemului.

• Auditul şi controlul: înregistrează rezultatele acestora; • Managementul fluxului fondurilor: gestionează estimări de cereri de plată, intrări, venituri

din proiecte, suspendări, plăţi şi recuperări de fonduri. Datele vor fi introduse în MIS-CTE la nivelele corespunzătoare, pe baza unor profiluri de utilizatori bine definite, stabilite în concordanţă cu sarcinile şi responsabilităţile utilizatorului. Dreptul de acces la sistem va fi acordat pe baza unui nume de utilizator/parolă, obţinute de la ACIS în urma unei proceduri specifice care implică conducătorii instituţiilor care gestionează Instrumentele Structurale. Reţeaua Coordonatorilor MIS-CTE La nivelul Autorităţilor de Management, Autorităţii de Certificare şi Plată, Autorităţii de Audit şi Secretariatelor Tehnice Comune au fost/vor fi desemnaţi Coordonatori MIS-CTE, responsabili pentru colectarea şi crearea unui portofoliu al necesităţilor instituţiilor pe care le reprezintă privind îmbunătăţirea sistemului, precum şi pentru păstrarea la un nivel ridicat a integrităţii şi uniformităţii procedurilor de implementare a Instrumentelor Structurale. Printre atribuţiile şi responsabilităţile Coordonatorilor MIS-CTE pot fi menţionate: • Acţionează ca o interfaţă între Autoritatea Comună de Management şi ACIS, pe de-o parte

şi între Autoritatea Comună de Management şi Secretariatul Tehnic Comun, pe de altă parte, în ceea ce priveşte aspectele legate de MIS-CTE;

• Colectează şi diseminează informaţii de la instituţiile pe care le reprezintă şi în cadrul acestora;


• Îndeplineşte rolul de formator pentru utilizatorii interni, inclusiv pentru personalul nou-angajat.

Monitorizarea fondurilor IPA la nivel de proiect Structura Operativă din Turcia (inclusiv Agenţia de Implementare) va monitoriza fondurile IPA la nivel de proiect, conform indicatorilor stabiliţi în cuprinsul proiectului/ contractului de grant. Beneficiarul Financiar Lider de Proiect IPA va raporta Structurii Operative (inclusiv Agenţia de Implementare) utilizarea fondurilor IPA. Cu toate acestea, trebuie depuse toate eforturile în vederea raportării progreselor la nivelul întregului program. Datorită faptului că proiectele vor trebui să genereze, în măsura în care este posibil, rapoarte de progres singulare privind utilizarea fondurilor ENPI şi IPA, ACM trebuie să primească toate informaţiile necesare (de la Beneficiarul proiectului şi/sau de la Structura Operativă din Turcia (inclusiv Agenţia de Implementare), în vederea raportării anuale integrale către CCM şi către CE. Planul anual de activitate şi rapoartele Autorităţii de Audit desemnate de Turcia pot fi de asemenea transmise CCM.

7.5 Evaluarea Evaluările ex-ante, intermediare şi ex-post ale programului vor fi realizate de Comisia Europeană, în scopul îmbunătăţirii calităţii, eficacităţii şi eficienţei programului. În conformitate cu Documentul Strategic ENPI CBC, CE va realiza o evaluare intermediară, iar rezultatele acesteia vor fi comunicate către ACM şi CCM. Pe lângă evaluarea intermediară, Comisia Europeană poate efectua în orice moment o evaluare în întregime sau parţială a programului. Ca parte a procedurilor de închidere a programului, CE va realiza o evaluare ex-post în anul ce urmează încheierii fazei de implementare a tuturor proiectelor finanţate de acest program.

7.6 Măsuri tranzitorii

În perioada dintre adoptarea programului de către CE şi semnarea Acordurilor de Finanţare de către statele partenere se vor aplica măsuri tranzitorii, pentru a nu întârzia începerea derulării programului şi pentru a asigura implicarea tuturor partenerilor. Aceste măsuri includ îndeosebi reuniunile CCM, care se va reuni în primele două luni de la adoptarea programului de către CE. Reprezentanţii ţărilor partenere care nu au semnat încă Acordul de Finanţare vor fi invitaţi să participe ca membrii cu drepturi şi responsabilităţi depline.

7.7 Utilizarea bugetului de AT De îndată ce programul este adoptat de către CE, bugetul de AT poate fi utilizat pentru lansarea programului. Bugetul de AT va fi adoptat de către CCM la prima sa reuniune, ulterior urmând să fie adoptat anual, în cadrul următoarelor reuniuni ale CCM. În plus, ACM va putea înfiinţa un STC cât mai curând posibil, pe baza bugetului şi a planului de activitate agreate de către CCM la prima sa întâlnire. Până la 10% din fondurile IPA alocate Turciei pentru participarea în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre pot fi utilizate pentru AT, îndeosebi pentru costurile operaţionale şi administrative de implementare ale programului. Acordul de Finanţare încheiat între CE şi Autorităţile din Turcia va da posibilitatea Structurii Operative din Turcia (inclusiv Agenţia de Implementare) să încheie un acord de grant direct individual în vederea transferării unei părţi a fondurilor IPA pentru AT către ACM, ca şi contribuţie în vederea acoperirii unor costuri administrative şi operaţionale (vor fi specificate în acordul de grant


direct) legate de participarea Turciei în program (de exemplu: STC, reuniuni ale CCM, Comitete de Selecţie, informare şi publicitate etc.). Fondurile rămase din IPA pentru AT vor fi gestionate de către Structura Operativă din Turcia (inclusiv Agenţia de Implementare) pentru a acoperi costurile Turciei pentru implementarea programului pe teritoriul turc (de exemplu campanii de informare, costuri de deplasare).

7.8 Apelul pentru propuneri de proiecte Aşa cum este prevăzut în Secţiunea 7.1, ACM va lansa apeluri pentru propuneri de proiecte după aprobarea prealabilă a CCM. Cu toate acestea, în acord cu Comisia Europeană, statele participante pot identifica în comun proiecte de investiţii transfrontaliere de amploare, proiecte care nu vor fi selectate în urma unui apel pentru propuneri de proiecte, ci prin procedurile de achiziţie descrise în PRAG. Aceste proiecte vor fi selectate într-o etapă ulterioară de către CCM, cu condiţia ca acestea să fie în concordanţă cu priorităţile şi măsurile programului şi să existe mijloace financiare suficiente în acest scop54. Procedurile contractuale aplicabile proiectelor de investiţii transfrontaliere de amploare vor fi în concordanţă cu prevederile PRAG. Proiectele de investiţii transfrontaliere de amploare trebuie să fie complet documentate şi vor fi supuse în totalitate evaluării administrative, de eligibilitate şi de calitate.

7.9 Limba oficială Având în vedere faptul că acest program este prin definiţie multinaţional, pentru facilitarea managementului programului şi pentru simplificarea procedurilor, limba oficială de lucru a programului este limba engleză, în concordanţă cu art.8 din Regulamentul (CE) nr.951/2007.

54 Art.4 din Regulamentul (CE) nr.951/2007.


CALENDAR ESTIMATIV PROVIZORIU (Art.4(i) din Regulamentul CE nr.951/2007)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV Ref. laRegulamentul de implementare

Activităţile programului

Art.12 Reuniunile CCM

Lansarea apelurilor pentru propuneri de proiecte

Evaluarea şi selecţia proiectelor

Monitorizarea tehnică şi financiară a proiectelor (b)

(a) În conformitate cu art.43 din Regulamentul nr.951/2007, nici o licitaţie sau nici un apel pentru propuneri de proiecte nu pot fi lansate după data de 31/12/2013 (b) În conformitate cu art.43 din Regulamentul nr.951/2007, toate activităţile proiectelor finanţate de program trebuie să se încheie până la data de 31/12/2014, cel târziu


Calendar estimativ pentru activităţile finanţate din componenta Asistenţă Tehnică pentru anul 2008 Luna Activitate

Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iunie Iulie August Sept. Oct. Nov. Dec.

Reuniunile CCM Conferinţa de lansare a programului

Înfiinţarea STC Lansarea apelurilor pentru propuneri de proiecte şi evaluarea şi selecţia proiectelor

Seminarii pentru potenţialii beneficiari

Seminarii pentru beneficiari (Lideri de Proiect)

Evenimente pentru întărirea capacităţii ACM, STC şi PNI-urilor

Informare (Website, publicaţii, materiale promoţionale etc.)

Reţele de informare (promovare, publicitate)


8. Anexa 2 : Sinteza planului de comunicare

O bună comunicare este esenţială pentru asistenţa tehnică şi implementarea programului. Este vital să informăm beneficiarii, potenţialii beneficiari şi publicul general pentru a putea creşte nivelul de conştientizare cu privire la program şi la rezultatele sale potenţiale în termeni de rezultate ale proiectelor. Planul de Comunicare pentru Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 stabileşte liniile directoare strategice pentru măsurile de informare şi publicitate care pot asigura o bună cunoaştere a Programului Mării Negre şi a contribuţiei Uniunii Europene la dezvoltarea regiunilor de graniţă şi a grupurilor ţintă vizate. O abordare strategică a comunicării în Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre 2007-2013 reprezintă o necesitate datorită legăturii puternice şi evidente între succesul politicilor de cooperare transfrontalieră şi un sistem de măsuri de informare şi publicitate coerent şi eficient. Aceste măsuri trebuie să reflecte conţinutul activităţilor realizate prin intermediul programului şi trebuie să garanteze un nivel ridicat de transparenţă în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor. Planul de comunicare a fost realizat de către Autoritatea Comună de Management, în conformitate cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 951/2007 din 9 August 2007 de stabilire a normelor de aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanţate în cadrul Regulamentului nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui Instrument European pentru Vecinătate şi Parteneriat. Obiectivul general al planului de comunicare este acela de a furniza cetăţenilor din zonele vizate, aplicanţilor şi potenţialilor beneficiari şi parteneri, informaţii legate de program şi activităţile acestuia. O implementare eficientă a planului va:

• creşte nivelul de notorietate al programului • furniza beneficiarilor şi partenerilor informaţii corecte şi demne de încredere cu privire

la program şi operaţiuni • atrage un număr mare de potenţiali beneficiari şi va creşte numărul de noi aplicaţii • creşte calitatea propunerilor prezentate • evidenţia rolul Comunităţii şi va asigura transparenţa asistenţei primite din Fondurile

IEVP şi din cofinanţarea naţională. Planul de Comunicare defineşte diferite acţiuni ce vor fi realizate în timpul perioadei de programare 2007-2013. În conformitate cu planul de comunicare, Autoritatea Comună de Management va implementa măsuri de informare pentru potenţialii beneficiari, măsuri informative pentru beneficiari şi măsuri de informare şi comunicare pentru publicul general al zonelor vizate în conformitate cu prevederile articolului 42 al Regulamentului Comisiei (CE) nr 951/2007 de stabilire a normelor de aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanţate în cadrul Regulamentului Nr.1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui Instrument European pentru Vecinătate şi Parteneriat.


Informaţiile cu privire la program vor fi difuzate prin intermediul unei varietăţi de canale cu scopul de a ajunge la grupuri ţintă diferite. Un număr de surse tradiţionale de informare cât şi evenimente ce vizează schimburile de bune practici folosesc ca şi bază pentru o diseminare amplă a informaţiilor referitoare la program. Planul de Comunicare pentru Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre stabileşte liniile sale strategice de acţiune în baza unor cercetări calitative şi cantitative ce au avut loc în România, întrucât ele ne furnizează o imagine clară privind nevoia de informare a publicului general, dar şi a unor grupuri ţintă specifice. OBIECTIVE Activităţile de informare şi publicitate privind asistenţa financiară oferită de către Uniunea Europeană au ca şi scop principal: creşterea nivelului de notorietate şi asigurarea transparenţei în vederea creării unei imagini coerente asupra asistenţei financiare oferite de către Uniunea Europeană României. Obiective Generale Obiectivele generale ale Planului de Comunicare, aflate în concordanţă cu obiectivul global de mai sus şi cu expunerea rezumată, sunt următoarele :

• Să furnizeze informaţii corecte şi actualizate despre program beneficiarilor şi

publicului larg; • Să asigure transparenţa şi consistenţa pentru o informare corectă a tuturor grupurilor

ţintă cu privire la oportunităţile de finanţare oferite prin Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre;

• Să ofere informaţii cu privire la disponibilitatea asistenţei financiare UE în vederea susţinerii absorbţiei fondurilor alocate prin Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre;

• Să obţină sprijinul opiniei publice (cu un accent deosebit pe liderii de opinie), cu privire la necesitatea unui asemenea program şi de asemenea cu privire la obiectivele şi beneficiile fiecărei măsuri incluse în acesta.

Obiective specifice

• Să obţină o implementare de succes a programului prin asigurarea unui sistem şi a unor canale de comunicare eficiente la toate nivelurile şi prin furnizarea unor informaţii specifice şi calificate tuturor grupurilor ţintă identificate.

• Să încurajeze un parteneriat eficient între potenţialii beneficiari şi administraţia publică

din ţările partener.

• Să contribuie la stabilirea unui sistem eficient de comunicare internă între părţile interesate, implicate în implementare Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre.

• Să asigure disponibilitatea tuturor informaţiilor relevante referitoare la cerinţele,

condiţiile de eligibilitate, procedurile şi bunele practici pe care un potenţial beneficiar trebuie să le cunoască;


• Să asigure vizibilitatea deciziilor şi acţiunilor întreprinse de instituţiile implicate în administrarea Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre;

• Să asigure vizibilitatea şi multiplicarea rezultatelor obţinute prin implementarea

Programului Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre;

• Să asigure diseminarea informaţiilor legate de diferite proiecte care au primit asistenţă din partea programului;

• Să dezvolte o reţea de informare şi cooperare care să includă entităţi din sectorul public

şi privat în vederea creării unei conştientizări pozitive cu privire la utilizarea Fondurilor Europene.

• Să informeze publicul general referitor la valoarea adăugată a asistenţei Uniunii

Europene şi a rolului ei în regiunile din ţările participante la Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre

Planul de Comunicare pentru Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre urmăreşte, pe de o parte să răspândească informaţii despre program şi să crească astfel participarea în program a potenţialilor beneficiari, rezultând în absorbţie şi transparenţă ridicată, iar pe de altă parte să crească nivelul de informare cu privire la această iniţiativă în rândul publicului larg şi al cetăţenilor din zonele implicate. Mai jos sunt prezentate măsurile şi acţiunile ce trebuie luate în vederea aplicării Planului de Comunicare.

Măsuri indicative:

Nr Măsura Acţiunea Organism

Responsabil Audienţa

Vizată 1 Informare 1.1 Pagină Internet ACM, STC Principală,

Secundară 1.2 Publicaţii

ACM Principală,

Secundară 1.3 Consultanţă pentru

elaborarea propunerilor de proiecte (Help Desk)

STC Principală

1.4 Stabilirea unei reţele de informare.

STC Principală, Secundară

2 Promovare 2.1 Campanie publicitară

ACM

Principală, Secundară

2.2 Eveniment de lansare/Conferinţă de presă

ACM/STC

3 Instruire 3.1 Seminarii/ grupuri de lucru

ACM, STC Principală

Documents

Programul Operaţional Comun de Cooperare în bazinul Mării Negre