PROFILUL ABSOLVENTULUI

Competenţe generale şi specifice pentru absolventul programului de

licență: medicină

Competențe generale pentru absolvenții programelor de licență din cadrul UMF Craiova

1. Fundamentare teoretică – dobândirea cunoștințelor de bază biomedicale și farmaceutice

2. Aptitudini practice – dobândirea de abilități practice necesare exercitării profesiei

3. Relații interpersonale și de comunicare – atitudine, comportament, etică, profesionalism

4. Cercetare și gândire critică – capacitatea de a evalua critic cunoștințele, tehnologiile și informațiile din

domeniu

5. Managementul informației – managementul informației medicale, managementul pacientului,

managementul sistemelor de sănătate.

1. Fundamentare teoretică – dobândirea cunoștințelor de bază biomedicale și

farmaceutice

• Cunoaşterea structurii normale şi funcţiilor corpului uman ca un complex al sistemului

biologic de adaptare.

• Modificări structurale şi funcţionale descrise în diverse boli.

• Factori de risc ai sănătăţii; interacţiunea între om şi mediul său fizic şi social.

• Mecanismele moleculare, celulare, biochimice şi fiziologice ce menţin homeostaza

corporală

• Ciclul vieţii şi efectele creşterii, dezvoltării şi îmbătrânirii în funcţie de individ,

familie şi comunitate.

• Etiologia şi istoria naturală a bolilor acute şi cronice.

• Cunoaşterea principiilor acţiunii medicamentoase şi utilizarea eficientă a diferitelor

terapii.

2. Aptitudini practice – dobândirea de abilități practice necesare exercitării

profesiei

2.1. Abilităţi practice fundamentale pentru absolvenţii facultăţilor de medicină.

Absolventul trebuie să fie capabil să demonstreze aceste abilităţi practice asupra unui

pacient, unui manechin pentru simulare sau într-un compartiment profilat de învăţare a

abilităţilor, de ex. departamentul de urgenţă.

2.1.1. Abilităţi comune

• Efectuarea testelor biologice de rutină

• Puncţia venoasă incluzând efectuarea unei hemoculturi

• Efectuarea injecţiilor: intradermice, subcutanate, intramusculare şi

intravenoase

• Tehnici de utilizare a mănuşilor chirurgicale, schimbarea în haine sterile

• Principii de îngrijire a plăgilor (inclusiv sutura)

• Îngrijirea de bază a arsurilor

• Injectarea locală a anestezicelor

• Amplasarea unei sonde (endovezicale sau de aspitaţie nazo-gastrică)

• Efectuarea examinării cu un specul vaginal

• Asistarea unei naşteri spontane normale

• Montarea unui cateter venos central

• Aplicarea unei atele temporare sau a unui pansament ghipsat

• Imobilizarea temporară a fracturii coloanei cervicale

• Familiarizarea cu principiile de bază ale unui suport de ventilaţie asistată

• Controlul hemoragiilor externe majore şi stabilizarea unui pacient ce

sângerează

• Resuscitarea cardiopulmonară şi intubaţia oro-traheală

• Folosirea unui defibrilator extern automat

• Utilizarea de bază a cardioversiunii externe manuale

• Intervenţia în epistaxis

2.1.2. Abilităţi specifice

• Interpretarea endoscopiei digestive superioare şi inferioare

• Interpretarea biopsiei endometriale

• Interpretarea biopsiei cutanate

• Incizia şi drenajul unui abces superficial

• Descrierea unei operaţii abdominale ( de exemplu apendicectomie, laparotomie

etc.)

• Toracocenteza, paracenteza, puncţia lombară

• Efectuarea unei intubări sau traheotomii de urgenţă

2.2. Abilităţi clinice

• Efectuarea unei anamneze corecte cu includerea şi a problemelor sociale.

• Efectuarea examenului clinic complet al pacientului.

• Întocmirea foii de observaţie clinică.

• Stabilirea diagnosticului de bază şi a unor principii terapeutice.

• Recunoaşterea imediată a condiţiilor şi factorilor cu risc vital pentru pacient.

• Intervenţia în cazul urgenţelor medicale comune.

• Promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor în mod eficient, efectiv şi etic

2.3. Abilităţi de examinare fizică

• Examenul clinic al pacientului adult.

• Examenul clinci al copilului.

• Examinarea pacienţilor cu urgenţe medico-chirurgicale, neurologice sau metabolice

incluzând:

• evaluarea urgenţelor respiratorii comune

• evaluarea urgenţelor cardiace comune

• evaluarea urgenţelor abdominale acute

• evaluarea pacienţilor cu traume acute

• evaluarea urgenţelor obstetricale comune

• evaluarea urgenţelor oftalmologice comune

• evaluarea pacienţilor cu intoxicaţii

• examinarea pacienţilor comatoşi

• Stabilirea unor ipoteze de diagnostic şi a unei conduite terapeutice corecte.

• Formularea diagnosticelor diferenţiale.

2.4. Abilităţi de interpretarea unor explorări paraclinice (biochimice, imunologici şi

imagistice)

• Explorări biochimice şi hematologice comune (de ex: hemoleucograma, VSH,

• glicemie, uree, creatinină. etc.)

• Explorări imunologice

• Explorări electrofiziologice (EKG, EEG, EMG, teste de efort, etc.)

• Diagnostic de imagistică efectuat în general, incluzând interpretarea unei radiografii

toracice, a unei radiografii osoase la adult, principii de interpretare în ecografie,

endoscopie, CT, RMN.

3. Relații interpersonale și de comunicare – atitudine, comportament, etică,

profesionalism

• Cunoaşterea elementelor definitorii esenţiale ale profesiei medicale, incluzând

principiile morale şi etice şi responsabilităţile legate de profesie.

• Promovarea valorilor profesionale ce includ responsabilitatea, înţelegerea,

compasiunea, onestitatea şi integritatea morală.

• Fiecare student are obligaţia de a promova aceste elemente pentru beneficiul

pacienţilor, profesiei şi societăţii.

• Respectul pentru colegi şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, capacitatea de a

dezvolta o relaţie de colaborare pozitivă cu ei precum şi capacitatea de a se adapta la

schimbare.

• Cunoaşterea obligaţiilor morale pentru viaţa bolnavilor, a problemelor medicale şi

etice la documentarea despre pacienţi, confidenţialitatea şi proprietatea intelectuală.

• Responsabilitatea personală pentru ingrijirea fiecărui pacient

• Comunicarea efectivă cu colegii, profesorii, comunitatea, alte sectoare.

• Interacţiunea cu alţi profesionişti implicaţi în îngrijirea pacienţilor.

4. Cercetare și gândire critică – capacitatea de a evalua critic cunoștințele,

tehnologiile și informațiile din domeniu

• Cercetarea, colectarea şi interpretarea informaţiei sanitare şi biomedicale din diferite

baze de date şi surse.

• Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării pentru a stabili diagnosticul, terapia şi

măsurile preventive şi pentru supravegherea şi monitorizarea statutului sanitar.

• Identificarea, formularea şi rezolvarea problemelor pacienţilor folosind gândirea

ştiinţifică şi bazată pe informaţia obţinută şi corelată din diferite surse

• Formularea ipotezelor, evaluarea critică şi colectarea datelor, pentru diferite soluţii şi

probleme de sănătate

5. Managementul informației – managementul informației medicale,

managementul pacientului, managementul sistemelor de sănătate.

• Managementul pacientului

• Efectuarea unei consultaţii clinice complete

• Colaboarea eficientă cu personalul din clinică şi spital

• Solicitarea sfatului altor membri din echipa de îngrijire a sănătăţii

• Stabilirea unui plan adecvat de explorări paraclinice pentru pacienţii spitalizaţi

• Contribuţia la procedurile şi tratamentul medical administrat pacienţilor

internaţi sau examinaţi în ambulator

• Prescrierea adecvată a medicaţiei sub îndrumarea unui medic coordonator

• Administrarea problemelor comune în mod corect şi competent la pacientul

internat

• sau neinternat

• Cunoaşterea statutului sanitar internaţional, al tendinţelor globale în morbiditatea şi

mortalitatea bolilor cronice, impactul migraţiei şi factorilor înconjurători asupra

sănătăţii şi rolul organizaţiilor internaţionale de sănătate

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

Facultatea de Farmacie

Comisia Curriculară

Profilul de competenţe al absolventului de farmacie

Întocmit în conformitate cu

▪ Charter of European Pharmacy, Pharmaceutical Group of the European Community, 2007

▪ Competencies of the Future Pharmacy Workforce. Future roles and competence requirements for pharmacists working in the pharmaceutical industry, higher education and private healthcare, Royal Pharmaceutical Society of Great Britain, 2007

▪ Accreditation standards and guidelines for the professional program in pharmacy leading to the doctor of pharmacy degree, Accreditation Council for Pharmacy Education, Chicago, Illinois, 2006

▪ Directive 2005/36/EC of the European Parliament and of the Council of 7 September 2005 on the recognition of professional qualifications.

▪ Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1552/2004, pentru aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică

▪ Good Pharmacy Practice in Europe, Pharmaceutical Group of the European Community, 1996

▪ Council Directive 85/432/EEC of 16 September 1985 concerning the coordination of provisions laid down by law, regulation or administrative action in respect of certain activities in the field of pharmacy

2007

1

CUPRINS

1. Introducere ....................................................................................................................... 2

2. Profilul farmacistului ........................................................................................................ 4

3. Domenii (arii) de competenţă, competenţe majore şi de sprijin ....................................... 6

3. 1. Profesionalism .......................................................................................................... 7

3. 2. Comunicare şi abilităţi de comunicare interpersonale .............................................. 9

3. 3. O bază de cunoaştere, bună gestionare a informaţiilor şi gândire critică . ................ 10

3. 4. Cunoaşterea medicamentelor şi a altor produse de sănătate .................................... 11

3. 5. Organizarea activităţii în farmacie ........................................................................... 15

3. 6. Asistenţa farmaceutică (Pharmaceutical Care) ....................................................... 16

3. 7. Promovarea sănătăţii ................................................................................................ 18

Anexa 1 – Profilul absolventului de farmacie la nivel european. Fişă sintetică .................. 20

Anexa 2 – Organizaţii şi organisme farmaceutice de referinţă la nivel european şi internaţional. Resurse electronice ................................................................... 21

Bibliografie selectivă ............................................................................................................ 22

2

1. Introducere

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, reforma învăţământului farmaceutic românesc trebuie să răspundă, în primul rând, nevoilor legate de creşterea calităţii asistenţei farmaceutice, atât în ambulator, cât şi pentru bolnavii spitalizaţi, ca ultimă verigă a lanţului terapeutic, prin ridicarea nivelului de competenţă a tuturor categoriilor de personal farmaceutic.

În Comunitatea Europeană există în jur de 160 000 de farmacii de circuit deschis, în care activează aprox. 360 000 de farmacişti. În total, aprox. 500 000 de persoane sunt, mai mult sau mai puţin, implicate în activitatea farmaciilor de circuit deschis, care sunt solicitate, în fiecare zi, de 15 milioane de cetăţeni ai Comunităţii Europene.

Se impune, astfel, un nou curriculum pentru pregătirea studenţilor în farmacie ,conform cu standardele Comunităţii Europene şi recomandările O.M.S., care presupune, având la bază pregătirea teoretică şi practică pe o durată de cinci ani:

▪ asigurarea unui corp farmaceutic bine pregătit, absolut necesar pentru asigurarea stării de sănătate a populaţiei şi care să răspundă cerinţelor de competenţă ale reţelei de ambulator (farmacii comunitare), farmaciilor clinice şi industriei de medicamente (producţie, distribuţie).

▪ adaptarea la nivel naţional a unor programe unitare de pregătire a studenţilor farmacişti, în acord cu necesităţile actuale şi de perspectivă ale sistemului sanitar românesc, pornind de la standardele europene şi internaţionale.

În ansamblul lor, obiectivele pregătirii teoretice şi practice cuprind: ▪ transmiterea unor noţiuni teoretice şi practice din următoarele domenii: – fizico-chimic şi biologic: fizică farmaceutică, chimie anorganică, chimie organică,

chimie analitică, biochimie, anatomie, fiziologie, microbiologie – patologiei umane, terapeuticii şi toxicologiei: terminologie medico-farmaceutică,

patologie, farmacologie, farmacognozie, chimie farmaceutică, tehnică farmaceutică, industria medicamentului şi biotehnologii, toxicologie, controlul medicamentului

– legislaţiei şi managementului: legislaţie farmaceutică, management farmaceutic, merceologie, informatică

▪ dobândirea unor aptitudini practice prin stagii desfăşurate în: farmacii comunitare, farmacii clinice, depozite sau fabrici de medicamente

Importanţa farmacistului ca factor de sănătate publică creşte atunci când luăm în considerare, în cadrul activităţilor sale specifice, atât executarea şi eliberarea prescripţiilor magistrale, cât şi eliberarea medicamentelor industriale, cu sau fără reţetă, farmacistul devenind un adevărat consilier pentru sănătate al pacientului, prin faptul că acţionează în următoarele direcţii principale:

▪ informarea şi sfătuirea pacientului pe baza pregătirii profesionale şi informării ştiinţifice continue a farmacistului;

▪ educarea pacienţilor în ceea ce priveşte utilizarea corectă a medicamentelor; ▪ informarea generală a pacienţilor şi publicului privind anumite afecţiuni, profilaxia şi

tratamentul acestora; ▪ abordarea integrală a particularităţilor unui bolnav, contribuind astfel la creşterea

complianţei şi, consecutiv, a eficienţei tratamentului medicamentos. După absolvirea celor cinci ani de studii şi în urma susţinerii examenului de licenţă, care

cuprinde probe teoretice şi practice, Facultatea de Farmacie din Craiova eliberează diploma de licenţiat în farmacie.

Din punctul de vedere al capacităţii de integrare, absolvenţii facultăţii noastre vor putea răspunde cu succes exigenţelor actuale şi de viitor, prin faptul că există posibilitatea de a fi angajaţi în diferite sectoare de activitate specifice sau conexe domeniului farmaceutic.

3

Astfel, Facultatea de Farmacie din Craiova pregăteşte specialişti farmacişti pentru: ▪ farmaciile de circuit deschis (comunitare); ▪ farmaciile de spital (clinice); ▪ depozitele de medicamente; ▪ laboratoarele de analiză şi control din industria medicamentului şi companii farmaceutice

în continuă dinamică şi promovare; ▪ laboratoarele de analize cu profil de biochimie clinică, toxicologie şi chimie sanitară. Pregătirea teoretică şi practică, pe parcursul celor cinci ani de studii, presupune ca

absolvenţii Facultăţii de Farmacie din Craiova: ▪ să demonstreze dăruire profesională, abilităţi de comunicare şi de lucru în echipă; ▪ să-şi îndeplinească responsabilităţile şi îndatoririle specifice, cu respectarea normelor

eticii şi deontologiei profesionale, legilor şi siguranţei administrării medicamentelor, în relaţie cu mediul farmaceutic comunitar şi cu alte categorii de personal implicate în actul medical;

▪ să cunoască terminologia farmaceutică şi medicală comună, abrevierile şi simbolurile din domeniul farmaceutic utilizate în mod curent pentru eliberarea şi înregistrarea produselor medicamentoase;

▪ să cunoască proprietăţile fizico-chimice generale ale substanţelor medicamentoase şi auxiliare utilizate în receptură;

▪ să cunoască dozele produselor medicamentoase uzuale, căile de administrare şi formele farmaceutice;

▪ să asigure eliberarea şi înregistrarea în baza de date computerizată a medicamentelor; ▪ să asigure un climat propice bunei desfăşurări a activităţii în farmacie; ▪ să cunoască legislaţia sanitară şi farmaceutică în vigoare. Legislaţia europeană recunoaşte farmacistul drept „specialist în domeniul medicamentului”

şi stipulează că responsabilităţile farmacistului includ: „prepararea, controlul, depozitarea şi aprovizionarea cu medicamente şi alte produse de sănătate în farmacii deschise publicului” şi „deţinerea informaţiei şi acordarea de sfaturi cu privire la medicamente”.

Pentru a face faţă exigenţelor menţinerii şi apărării sănătăţii umane, pe plan european se are în vedere şi specializarea post-universitară a farmacistului. Astfel, se discută despre: farmacist clinician, farmacist comunitar, farmacist analist şi toxicolog, farmacist tehnolog (pentru activitatea din industria medicamentului).

Comunitatea Europeană şi legislaţia ţărilor membre stabileşte cu claritate natura specială a produselor medicamentoase, de la autorizarea acestora pe piaţă şi până la eliberarea din farmacii.

Farmaciştii sunt profesioniştii din domeniul sănătăţii responsabili de îngrijirea pacienţilor în scopul obţinerii unor rezultate optime consecutive terapiei medicamentoase.

Rolul social al farmacistului are la bază şi un suport material, care îi imprimă o identitate dualistă – implică, în acelaşi timp, o latură comercială (aspect extern, formal), dar şi o latură strict profesională, ca factor de sănătate publică (aspect esenţial).

Farmacia, „soră a Medicinii şi nu fiică a Comerţului”, după cum spunea Carol Davila, are suficiente caracteristici pentru a fi diferită de profesiile sau ocupaţiile pur comerciale, în primul rând prin rolul esenţial al farmacistului de consilier aflat în serviciul sănătăţii publice.

4

2. Profilul farmacistului

Directiva 2005/36/EC a Parlamentului şi Consiliului European, privind recunoaşterea calităţilor profesionale, precizează următoarele, cu privire la profesia de farmacist: „Cei care deţin calitatea de farmacist sunt specialişti în domeniul medicamentului şi pot avea acces, în principiu, în orice stat membru, dacă îndeplinesc unele condiţii minime”.

Activitatea de farmacist poate fi desfăşurată numai de acele persoane care îndeplinesc condiţiile minime de calificare stabilite anterior, în Directiva 85/432/CEE. Astfel, pregătirea în domeniul farmaceutic trebuie să cuprindă „cel puţin cinci ani de studiu teoretic şi practic într-o universitate sau instituţie superioară care să asigure aceasta pregătire şi care să fie recunoscută ca fiind la acelaşi nivel sau sub supravegherea unei universităţi”.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 1477/2003, emisă în scopul armonizării reglementărilor româneşti cu prevederile europene din domeniu (Council Directive 85/432/CEE, Directive 2005/36/EC, Good Pharmacy Practice in Europe, Charter of European Pharmacy), privind coordonarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative referitoare la anumite activităţi din domeniul farmaciei, pentru emiterea diplomei de licenţă în farmacie de către o instituţie de învăţământ universitar acreditată din România trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii minime:

10. Curriculum-ul minimal să fie alcătuit din următoarele discipline: ▪ Biologie vegetală şi animală; ▪ Fizică; ▪ Chimie generală şi anorganică; ▪ Chimie organică; ▪ Chimie analitică; ▪ Chimie farmaceutică; ▪ Controlul medicamentului; ▪ Biochimie generală şi aplicată (medicală); ▪ Anatomie şi fiziologie; ▪ Terminologie medicală; ▪ Microbiologie; ▪ Farmacologie şi farmacoterapie; ▪ Tehnologie farmaceutică; ▪ Toxicologie; ▪ Farmacognozie; ▪ Legislaţie şi deontologie; ▪ Metodologia cercetării ştiinţifice. Pe lângă trunchiul comun obligatoriu, fiecărui an de studiu i se pot asocia oferte de

discipline opţionale. Conform Directivei 85/432/CEE, repartiţia între pregătirea teoretică şi practică trebuie să

acorde, pentru fiecare materie, o importanţă suficientă teoriei, pentru a păstra caracterul universitar al învăţământului.

20. Durata studiilor să fie de minimum cinci ani de activitate teoretică şi practică, finalizată cu o diplomă de licenţă, care să garanteze:

▪ dobândirea, în timpul pregătirii, a cunoştinţelor adecvate referitoare la medicamente şi substanţele utilizate pentru fabricarea medicamentelor;

▪ dobândirea, în timpul pregătirii, a cunoştinţelor adecvate în domeniul tehnologiei farmaceutice şi a controlului fizic, chimic, biologic şi microbiologic al medicamentelor;

▪ dobândirea, în timpul pregătirii, a cunoaşterii adecvate a proceselor metabolice şi a efectelor medicamentelor, a acţiunii toxicelor, precum şi a utilizării medicamentelor;

5

▪ dobândirea, în timpul pregătirii, a cunoştinţelor adecvate care să permită evaluarea datelor ştiinţifice privind medicamentul;

▪ dobândirea, în timpul pregătirii, a cunoaşterii adecvate a condiţiilor legale de exerciţiu al activităţilor farmaceutice.

30. Durata practicii în bloc unic (perioadă compactă) în farmacia de circuit deschis (comunitară) sau farmacia de spital (clinică) trebuie să fie de cel puţin şase luni. Pentru creşterea şansei de inserţie profesională a absolventului, se adaugă acesteia o lună de practică industrială şi o lună de practică de laborator. Rolul stagiului de şase luni în ultimul an de studii este de a ajuta studentul să aplice tot ceea ce a învăţat în anii de facultate, să se integreze în viaţa profesională şi să activeze în comunitate pentru a dărui cunoştinţele sale pacienţilor, colegilor sau colaboratorilor.

Directiva 85/432/CEE precizează şi activităţile la care farmacistul trebuie să aibă acces pe baza diplomei:

▪ conceperea formelor farmaceutice; ▪ fabricarea şi controlul medicamentelor; ▪ controlul medicamentelor într-un laborator de specialitate; ▪ depozitarea, conservarea şi distribuţia en gros a medicamentelor; ▪ prepararea, depozitarea, conservarea, controlul şi eliberarea medicamentelor în farmaciile

comunitare; ▪ prepararea, depozitarea, conservarea, controlul şi eliberarea medicamentelor în farmaciile

clinice; ▪ asigurarea informării şi consultanţei privind medicamentele.

Identificarea profilului şi competenţelor studentului în farmacie, acceptate la nivel european, reprezintă o provocare importantă în cadrul procesului de la Bologna şi are drept scop armonizarea programelor educaţionale la nivelul ţărilor membre ale Comunităţii Europene.

6

3. Domenii (arii) de competenţă, competenţe majore şi suport

Farmaciştii, specialişti în domeniul medicamentului, trebuie să activeze şi să coopereze strâns pentru atingerea şi păstrarea unei cât mai bune stări de sănătate a pacienţilor.

Farmacistul trebuie să fi obţinut această capacitate prin acumularea realizarea unui set de competenţe – abilitaţi esenţiale pentru a începe practicarea independentă a profesiei de farmacist, cuprinsă într-un cadru legislativ adecvat. Acest lucru trebuie realizat până la momentul în care studentul în farmacie obţine diploma de licenţă.

Profilul de competenţe reprezintă nivelul de bază al aptitudinilor, comportamentului, cunoştinţelor şi abilităţilor necesare absolventului de farmacie pentru ca acesta să facă faţă tuturor circumstanţelor întâlnite în practica profesională. Prin urmare, profilul de competenţe nu cere performanţă la cel mai înalt nivel, ci presupune conştientizarea unei performanţe acceptabile în circumstanţe diferite şi a dorinţei de autoperfecţionare.

Definirea profilului de competenţe al absolventului va permite Facultăţii de Farmacie din Craiova, ca pe baza unui standard:

▪ să asigure o revizuire, redefinire şi restructurare permanentă pentru curriculum; ▪ să revadă şi să îmbunătăţească procesul de evaluare a studentului; ▪ să stabilească şi să aplice măsuri de evaluare a eficacităţii programelor analitice. În acelaşi timp, profilul de competenţe al absolventului de farmacie poate fi folosit ca

document de referinţă şi în procesul de evaluare academică.

Domenii de competenţă (Arii de competenţă) Au fost identificate şapte domenii (arii) de competenţă, cu orientare interdisciplinară, care

reprezintă categorii largi de activităţi profesionale şi aspecte ce apar, în general, în practica farmaceutică:

▪ Profesionalism; ▪ Comunicare şi abilităţi de comunicare interpersonale; ▪ O bază de cunoaştere, o bună gestionare a informaţiilor şi gândire critică; ▪ Cunoaşterea medicamentului şi a altor produse de sănătate; ▪ Organizarea activităţii în farmacie; ▪ Asistenţa farmaceutică (Pharmaceutical Care); ▪ Promovarea sănătăţii.

Competenţe majore În cadrul fiecărei fiecărei categorii (arii) este identificată cel puţin o competenţă majoră,

care se referă la activitatea specifică din respectivul domeniu. Prin competenţă majoră se defineşte abilitatea de a îndeplini sau asigura un serviciu

particular, dar complex. Complexitatea sa sugerează faptul că se cer abilităţi multiple şi specifice pentru a susţine realizarea oricărei competenţe majore.

Competenţe de sprijin (suport) Abilităţile specifice, denumite şi competenţe de sprijin (suport), sunt considerate

subdiviziuni ale competenţei majore. Realizarea unei competenţe majore presupune obţinerea şi demonstrarea tuturor competenţelor de sprijin care se referă la un anume serviciu sau la o anumită sarcină.

7

3. 1. Profesionalism

Competenţa majoră – Comportamentul profesional La absolvire, un viitor farmacist trebuie să deţină cunoştinţe la zi şi o înţelegere a

problemelor majore referitoare la practica farmaceutică, trebuie să aibă numeroase abilităţi, inclusiv cele legate de cercetare, de investigaţie, analitice, de rezolvare a problemelor, de planificare, comunicare, prezentare şi lucru în echipă. De asemenea, trebuie să înţeleagă care este relevanţa acestor activităţi în practica farmaceutică.

Pentru a îndeplini această categorie, absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să poată avea un comportament adecvat faţă de pacienţi (să arate grijă faţă de aceştia). Să se comporte adecvat faţă de ceilalţi profesionişti ai sănătăţii. Să cunoască aspectele sociale şi psihologice relevante în ceea ce priveşte grija faţă de

pacienţi. Să urmărească dezvoltarea profesională şi studiul continuu în scopul menţinerii unui nivel

înalt de competenţe teoretice şi practice privind domeniul medicamentului. Să cunoască şi să conştientizeze importanţa propriei sănătăţi şi impactul acesteia asupra

abilităţilor practice (boli ergonomice şi profesionale) Să poată comunica cu ceilalţi membri ai echipei în legătură cu sănătatea şi siguranţa

pacienţilor. Să îşi îndrepte întreaga atenţie atât spre binele bolnavului, oricare ar fi cadrul în care acesta

este tratat, cât şi al populaţiei în general. Să îşi focalizeze activitatea farmaceutică pe eliberarea medicamentelor şi a altor produse

pentru sănătate, cu o informare şi consiliere adecvate pentru pacient şi urmărire atentă a eventualelor efecte adverse.

Să militeze pentru o prescriere raţională şi economică, precum şi pentru promovarea utilizării corespunzătoare a medicamentelor, ca parte integrantă a rolului profesional al farmacistului.

Să participe la autoevaluarea activităţii profesionale. Să aibă o ţinută demnă, impecabilă, decentă care să inspire pacientului profesionalism,

siguranţă, încredere.

Competenţa majoră – Etica şi deontologia profesională Absolventul de farmacie trebuie să cunoască şi să înţeleagă responsabilităţile morale şi

etice implicate în asigurarea serviciilor şi consultanţei de specialitate pentru pacienţi. De asemenea, trebuie să cunoască cadrul legislativ specific practicii farmaceutice.

Astfel, viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască principiile etice referitoare la farmacie şi să profeseze cu integritate,

onestitate, să fie demn de încredere. Să ofere înţelegere şi compasiune tuturor pacienţilor. Să cunoască obligaţiile pacienţilor şi drepturile acestora, mai ales cele cu privire la

confidenţialitate. Să cunoască şi să conştientizeze faptul că farmacistul trebuie să se străduiască să ofere

pacienţilor servicii de cea mai înaltă calitate, în orice moment. Să aibă în vedere faptul că pacientul este centrul activităţii sale. Să îşi respecte pacienţii şi colegii, indiferent de sex, vârstă, provenienţă, limbă şi cultură. Să îşi recunoască propriile limite şi să întreprindă acţiuni pentru a le corecta.

8

Să cunoască procesele legislative, administrative şi politicile care au impact asupra practicii farmaceutice.

Să încurajeze o relaţie permanentă cu ceilalţi profesionişti din sănătate, în special cu medicii. Această relaţie trebuie să fie considerată ca un parteneriat terapeutic ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos.

Să promoveze relaţii de colegialitate şi nu de concurenţă, încercând prin orice mijloace etice să îmbunătăţească asistenţa farmaceutică.

Să îşi exercite profesia într-un spirit predominant profesional, faţă de cel comercial. Să contribuie la promovarea unei politici în favoarea utilizării raţionale a medicamentelor. Să se conformeze Regulilor de bună practică farmaceutică. Să fie la curent cu informaţia de specialitate şi, cu asentimentul pacientului, cu informaţia

terapeutică despre fiecare persoană care beneficiază de serviciile sale. Să fie conştient de faptul că are responsabilitatea de a-şi actualiza şi autoevalua

competenţa, pe toată durata activităţii sale profesionale. Să se implice în toate activităţile desfăşurate de comunitatea locală a farmaciştilor

(simpozioane, conferinţe etc.), pentru a învăţa să devină un membru activ al organizaţiei profesionale.

Să răspundă cu promptitudine solicitărilor membrilor comunităţii locale, punând în joc întreaga sa capacitate profesională şi umană, în scopul de a contribui la respectarea drepturilor omului şi la ocrotirea sănătăţii.

Competenţa majoră – Înregistrarea activităţilor profesionale Viitorul farmacist trebuie să cunoască obligativitatea păstrării evidenţelor activităţii

desfăşurate, astfel încât să se poată efectua orice verificare ulterioară. Absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască necesitatea păstrării la zi a tuturor prescripţiilor cu medicamente psihotrope,

stupefiante sau din alte categorii, în conformitate cu reglementările în vigoare. Să activeze astfel ca, în orice moment, la nivelul farmaciei să se poată identifica sursa de

provenienţă a oricărui medicament sau produs de sănătate. Să cunoască faptul că la nivelul farmaciei trebuie să existe o modalitate de înregistrare şi,

după caz, de rezolvare a reclamaţiilor primite asupra serviciilor de specialitate.

9

3. 2. Comunicare şi abilităţi de comunicare interpersonale

Competenţa majoră – Comunicativitatea Viitorul farmacist trebuie să poată comunica eficient cu pacienţii, cu aparţinătorii acestora

şi cu ceilalţi profesionişti ai sănătăţii. Astfel, absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să stabilească o relaţie farmacist–pacient care să permită acordarea unei consultanţe de

specialitate eficientă. Să deţină cunoştinţe din domeniul ştiinţelor comportamentale şi ale comunicării, inclusiv

în ceea ce priveşte factorii comportamentali (apartenenţă etnică, sex), care facilitează asistenţa farmaceutică de înalt nivel; să cunoască rolul dezvoltării psihologice în managementul pacientului.

Să poată identifica aşteptările pacientului (nevoile şi solicitările) şi scopurile asistenţei farmaceutice.

Să aibă abilitatea de a împărtăşi informaţii şi cunoştinţe profesionale şi pacienţilor şi altor colegi, verbal şi în scris, inclusiv să poată negocia, să facă şi să primească observaţii critice constructive.

Să aibă abilitatea de a lucra cu ceilalţi membri ai echipei.

10

3. 3. O bază de cunoaştere, o bună gestionare a informaţiilor şi gândire critică

Competenţa majoră – Ştiinţele fundamentale biofarmaceutice Absolventul de farmacie trebuie să deţină cunoştinţe şi o înţelegere suficient de

cuprinzătoare a ştiinţelor fundamentale biofarmaceutice, pentru a deveni un specialist în domeniul medicamentului. Mai exact, absolventul trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască şi să înţeleagă bazele ştiinţifice ale practicii farmaceutice, inclusiv pe cele ale

ştiinţelor biofarmaceutice, mecanismele însuşirii informaţiilor, metoda ştiinţifică adecvată studiului. Să fie capabil să folosească cunoştinţele dobândite pentru a interpreta descoperirile recente

din domeniul medicamentului şi a le integra în practica farmaceutică.

Competenţa majoră – Însuşirea şi utilizarea informaţiilor Absolventul de farmacie trebuie să aibă abilitatea de a-şi însuşi şi de a folosi informaţiile

într-un mod critic, ştiinţific şi eficient. Mai exact, absolventul trebuie:

Competenţe de sprijin Să folosească tehnologia modernă de informare pentru documentare, studiu continuu,

comunicare, management al informaţiei şi al aplicaţiilor referitoare la asistenţa farmaceutică. Să protejeze datele confidenţiale ale pacientului. Să îşi evalueze în mod regulat cunoştinţele şi să caute informaţii suplimentare pentru

corectarea deficienţelor. Să îşi poată recunoaşte propriile limite. Să poată evalua raportul beneficiu–risc reprezentat de medicamente şi alte produse de

sănătate. Să fie capabil să evalueze materialele publicate care prezintă cercetări ştiinţifice şi să

integreze aceste informaţii în practică pentru a contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a pacientului.

Să fie capabil să pună în aplicare, în mod adecvat, experienţa, cunoştinţele şi metodele ştiinţifice în abordarea problemelor cu privire la medicament şi la activitatea farmaceutică în ansamblu.

11

3. 4. Cunoaşterea medicamentelor şi a altor produse de sănătate

Competenţa majoră – Cunoaşterea specialităţilor farmaceutice Absolventul de farmacie trebuie să cunoască substanţele active, modul de condiţionare a

acestora în forme farmaceutice, calea de administrare, posologia, avantajele utilizării unor forme farmaceutice.

Absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască substanţele active componente ale medicamentelor şi modul de prezentare

(denumiri comerciale, forme farmaceutice, concentraţii). Să cunoască modul de administrare şi posologia, în funcţie de calea de administrare. Să cunoască avantajele utilizării unor medicamente faţă de altele aparţinând aceleiaşi clase

terapeutice. Să se informeze şi să cunoască cele mai noi aspecte referitoare la specialităţile

farmaceutice, pentru o consiliere competentă şi completă a pacienţilor în legătură cu utilizarea acestora.

Să cunoască cele mai uzuale produse vegetale medicinale din farmacie, din punctul de vedere al compoziţiei chimice, acţiunii, indicaţiilor terapeutice, modului de administrare, formelor farmaceutice.

Să cunoască medicamentele biologice esenţiale (preparate şi substituenţi de sânge, vaccinuri, seruri, imunoglobuline, produse antialergice cu acţiune antibacteriană specifică), precum şi aspectele caracteristice legate de: condiţiile de conservare, perioada de valabilitate, perioada maximă de utilizare după deschiderea flacoanelor, aspecte particulare privind administrarea lor.

Să poată identifica vaccinurile comerciale care pot fi utilizate în Programul Naţional de Imunizare (PNI) din punctul de vedere al: denumirii comerciale, condiţiilor de conservare, schemei de vaccinare.

Să cunoască alimentele cu destinaţie nutriţională specială: perturbări ale proceselor de asimilare sau de metabolism; condiţii fiziologice particulare, care beneficiază de un aport controlat în anumiţi nutrienţi; nou-născuţi sau copii sănătoşi de vârstă mică (alimentaţia artificială sau complementară).

Să cunoască preparatele homeopate, medicamentele de uz veterinar, produsele cosmetice şi produsele tehnico-medicale.

Competenţa majoră – Prepararea medicamentelor Absolventul de farmacie trebuie să cunoască modul de preparare a medicamentelor, având

în vedere impactul pe care aceasta îl are asupra caracteristicilor produselor, calităţii acestora, modului de administrare, efectului terapeutic, stabilităţii şi condiţiilor de depozitare şi conservare.

Prin urmare, absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască tipurile de forme farmaceutice, natura şi proprietăţile substanţelor

medicamentoase şi ale excipienţilor, natura şi proprietăţile ambalajului primar, precum şi ale materialului din care este confecţionat, proprietăţile ambalajului secundar şi/sau colectiv.

Să cunoască normele specifice şi modul de preparare a formulelor magistrale, a elaborărilor şi produselor industriale, conform Farmacopeii Române şi a lucrărilor de specialitate.

Să cunoască regulile de organizare a activităţii de receptură şi laborator. Să cunoască modul de întocmire a documentelor referitoare la activitatea de preparare în

farmacie (registrul de copiere a reţetelor, carnetul de elaborări).

12

Să cunoască şi să respecte Regulile de Bună Practică de Fabricaţie şi reglementările în vigoare ale Ministerului Sănătăţii, referitoare la preparatele industriale: localul, materialele, personalul, materiile prime şi condiţionarea, tehnologia de preparare, controlul de calitate, documentele asociate.

Să cunoască modul de ambalare, etichetare şi conservare a recipientelor cu substanţe şi preparate farmaceutice (denumirea substanţelor în limba latină, culoarea caracterelor în funcţie de toxicitatea substanţei, Separanda, Venena).

Să cunoască modul de întreţinere a aparaturii, veselei şi ustensilelor din receptură şi laborator (în perfectă stare de curăţenie).

Să cunoască modul de analiză a prescripţiei magistrale pentru: identificarea componentelor; verificarea atentă a cantităţilor şi a prescurtărilor de pe reţetă; identificarea, dacă este cazul, a substanţei/substanţelor cu caracter de stupefiant sau toxic; alegerea excipienţilor şi a substanţelor auxiliare (cu atenţie la contraindicaţiile pentru pacient – diabet, alergii); decelarea unor interacţiuni fizico-chimice sau a unui risc de degradare a substanţelor prescrise; stabilirea metodei de preparare.

Să cunoască necesitatea înregistrării preparatului în registrul de evidenţă a preparatelor magistrale sau în registrul de elaborări.

Să cunoască modul de utilizare a tehnologiilor informatice pentru desfăşurarea activităţii de preparare în farmacie sau industria medicamentului.

Competenţa majoră – Controlul medicamentelor Absolventul de farmacie trebuie să cunoască regulile de bună practică cu privire la

obligativitatea controlului substanţelor active, excipienţilor şi produselor medicamentoase, în farmacie sau industria farmaceutică.

Absolventul trebuie:

Competenţe de sprijin Să aibă deprinderile practice necesare executării unor reacţii de identificare simple şi

specifice pentru substanţelor farmaceutice uzuale, conform Farmacopeii Române şi altor normative în vigoare.

Să cunoască procedurile şi metodologiile legate de controlul substanţelor active, excipienţilor şi preparatelor în farmacie, la masa de analiză sau în industria farmaceutică.

Să cunoască principiile de lucru şi modul de utilizare a aparaturii performante şi a tehnologiilor informatice pentru controlul medicamentelor în industria farmaceutică.

Competenţa majoră – Eliberarea medicamentelor Viitorul farmacist trebuie să cunoască şi să aplice regulile de bună practică privind

eliberarea medicamentelor cu sau fără prescripţie medicală. Absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască procedurile standard legate de primirea prescripţiei medicale şi verificarea

autenticităţii conţinutului său. Să cunoască procedurile legate de evaluarea prescripţiei medicale: aspecte terapeutice

(farmaceutice şi farmacologice); adaptarea la pacient; contraindicaţii şi interacţiuni; aspecte sociale, de reglementare; aspecte economice.

Să cunoască procedurile legate de pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise. Să stabilească şi să păstreze legătura cu medicul care a emis prescripţia pentru orice

problemă care s-ar putea ivi. Să cunoască procedurile şi condiţiile de eliberare a medicamentelor către pacienţi în

sistemul de asigurări de sănătate. Să cunoască procedurile legate de eliberarea medicamentelor cu regim legal special, în

scopul prevenirii şi combaterii consumului de droguri (produse stupefiante, precursori, toxice – Venena, Separanda).

13

Să cunoască rolul farmacistului în prevenirea consumului ilicit de droguri, cu privire la: substanţele capabile să inducă toxicomanii şi modul lor de eliberare.

Să cunoască sancţiunile ce se aplică în cazul nerespectării regimului de deţinere şi eliberare a substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Să cunoască efectele nedorite ale consumului de droguri, atitudinea pe care trebuie să o aibă faţă de consumatorul de droguri, diferenţiat, în funcţie de faza în care se găseşte acesta (de căutare a drogului sau de abstinenţă), circuitul terapeutic al toxicomanului, adresele instituţiilor la care acesta poate solicita sprijin autorizat.

Competenţa majoră – Depozitarea şi conservarea medicamentelor Absolventul de farmacie trebuie să cunoască şi să aplice normele privind depozitarea şi

conservarea medicamentelor. Viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască modul de aranjare a medicamentelor şi a altor produse de sănătate, conform

criteriilor oficiale şi tradiţionale în farmacie. Să cunoască modul de conservare a medicamentelor şi a altor produse de sănătate, în

funcţie de proprietăţile acestora şi de influenţa factorilor de mediu, conform Farmacopeii Române şi indicaţiilor producătorilor.

Să cunoască şi să aplice măsurile necesare pentru a asigura o conservare corespunzătoare a produselor în farmacie.

Să cunoască importanţa supravegherii termenelor de valabilitate ale produselor din farmacie şi modul de organizare a acestei activităţi.

Să cunoască procedurile legale de rezolvare a problemelor legate de produsele degradate, expirate sau returnate de către pacienţi.

Să cunoască modul de utilizare a tehnologiilor informatice pentru desfăşurarea activităţii de supraveghere a conservării medicamentelor, dacă este cazul.

14

3. 5. Organizarea şi funcţionarea farmaciei

Competenţa majoră – Organizarea spaţiului, dotarea şi personalul farmaciei Absolventul trebuie să aibă cunoştinţe cât mai cuprinzătoare cu privire la organizarea

spaţiului, dotarea şi personalul farmaciei. Viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască legislaţia şi normele în vigoare privind: modul de organizare a localului

farmaciei şi dotarea acesteia, componenţa şi atribuţiile personalului de specialitate şi auxiliar, relaţiile între membrii personalului şi modul de comunicare profesional, programul farmaciei şi modul de organizare a activităţii pe ture, documentele referitoare la organizarea activităţii (fişa postului, regulamentul de ordine interioară).

Să cunoască regulile în materie de curăţenie, igienă şi de ventilaţie. Să întreţină o atmosferă de lucru calmă, să inspire încredere şi să permită o comunicare cât

mai bună cu pacientul. Să cunoască regulile de protecţie a muncii şi PSI pentru activitatea din farmacie.

Competenţa majoră – Aprovizionarea farmaciei Viitorul farmacist trebuie să cunoască criteriile şi procedurile aplicate în farmacie pentru o

aprovizionare corespunzătoare cu medicamente şi alte produse de sănătate. Absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască furnizorii de medicamente şi alte produse de sănătate. Să cunoască frecvenţa aprovizionării, procedurile urmate în aprovizionare, procedurile de

programare şi de efectuare a plăţilor către furnizori, inclusiv întocmirea documentelor de plată, natura relaţiilor cu furnizorii de medicamente şi alte produse de sănătate;

Să cunoască modul de utilizare a tehnologiilor informatice pentru desfăşurarea activităţii de aprovizionare a farmaciei.

Competenţa majoră – Recepţia produselor farmaceutice Absolventul de farmacie trebuie să cunoască modul în care se efectuează recepţia

medicamentelor şi a altor produse de sănătate. Absolventul trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască documentele legate de recepţia produselor în farmacie şi modul de întocmire a

lor: nota de recepţie, fişele de analiză a substanţelor farmaceutice, registrele pentru evidenţa produselor cu regim special (înregistrarea intrărilor de stupefiante, toxice, precursori de droguri cu evidenţă cantitativă).

Să cunoască modul de utilizare a tehnologiilor informatice pentru desfăşurarea activităţii de recepţie şi înregistrare a produselor farmaceutice în gestiune.

Competenţa majoră – Gestionarea bunurilor în farmacie Absolventul trebuie să deţină cunoştinţe privind modul de gestionare a bunurilor în

farmacie, componentă esenţială în cadrul managementului activităţii farmaceutice. Viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să înţeleagă răspunderea pe care o are fiecare membru al personalului farmaciei în legătură

15

cu activităţile profesionale şi cu gestionarea bunurilor. Să aibă relaţii de bună colaborare profesională cu membrii personalului farmaciei. Să cunoască modalităţile de control al gestionării bunurilor în farmacie: inventarierea şi

analiza rezultatelor inventarierii; întocmirea, de către farmacist, a documentelor referitoare la gestionarea bunurilor farmaciei (raportul de gestiune zilnic, registrul de casă, monetarul, listele de inventariere, registrul mijloacelor fixe, registrul obiectelor de inventar de mică valoare şi scurtă durată); modul de utilizare a tehnologiilor informatice pentru desfăşurarea activităţii de gestionare a bunurilor farmaciei.

16

3. 6. Asistenţa farmaceutică (Pharmaceutical Care)

Competenţa majoră – Informarea şi consilierea pacientului Absolventul de farmacie trebuie să deţină aptitudinile necesare şi să depună toate eforturile

pentru informarea şi consilierea pacientului sau a reprezentantului său, în scopul asigurării că acesta primeşte şi înţelege o informaţie scrisă şi orală suficientă pentru obţinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.

Astfel, viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să fie conştient de faptul că informarea şi consilierea pacienţilor are o importanţă deosebită

pentru o utilizare adecvată a medicamentelor – o informare inexactă sau o înţelegere greşită a unor aspecte poate conduce la un eşec al tratamentului şi, în consecinţă, la o creştere a costurilor pentru sănătate.

Să acţioneze în direcţia respectării liberei decizii a pacienţilor, în ceea ce priveşte informarea şi consilierea, urmărind ameliorarea stării lor de sănătate şi optimizarea rezultatelor tratamentului aplicat.

Să poată oferi toate informaţiile necesare pentru o utilizare sigură, corectă şi eficace a medicamentului, într-o formă potrivită necesităţilor fiecărui pacient.

Să cunoască faptul că, în afara comunicării orale, informaţia sau sfatul farmacistului poate fi şi sub formă scrisă sau prin intermediul altor mijloace adecvate.

Să repete şi să accentueze, dacă va fi necesar pentru pacient, înainte de eliberarea medicamentului, contraindicaţiile, interacţiunile medicamentoase, eventualele efecte secundare, menţionate în prospectul de informare.

Să se asigure că pacientul sau persoana în grija căruia se află acesta este în totalitate edificată asupra aspectelor privind: acţiunea medicamentului, modul de administrare (cum, când şi cât), durata tratamentului, eventualele efecte nedorite, interacţiunile şi precauţiile la administrare.

Să informeze corect, simplu şi uşor de înţeles fiecare pacient, pentru a-i permite să ia decizii juste asupra tratamentului, ajutându-l şi încurajându-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.

Să depună eforturi continue pentru a-i convinge pe pacienţi cât este de important să citească informaţiile din prospectul medicamentului, pentru a-i încuraja să pună toate întrebările utile în legătură cu acesta.

Să-i sfătuiască pe pacienţi să îşi întocmească şi să păstreze o listă completă a tuturor medicamentelor pe care le utilizează (prescrise sau prin automedicaţie), pe care să o pună la dispoziţia medicului curant, dar şi a farmacistului.

Competenţa majoră – Urmărirea tratamentului prescris Viitorul farmacist trebuie să cunoască necesitatea de a participa alături de ceilalţi

profesionişti ai sănătăţii la stabilirea, urmărirea şi evaluarea unui tratament aplicat unui pacient sau grup de pacienţi.

Absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să fie capabil să asigure servicii farmaceutice de înaltă calitate şi complete, însemnând

implicarea în activităţile de promovare a sănătăţii şi de prevenire a îmbolnăvirilor, centrul practicii de asistenţă farmaceutică fiind reprezentat de pacient.

Să fie conştient de responsabilitatea pe care o are, alături de ceilalţi profesionişti ai sănătăţii şi de pacient, în obţinerea rezultatului unui tratament: prevenirea sau vindecarea bolii,

17

eliminarea sau ameliorarea simptomelor, oprirea sau încetinirea procesului patologic. Să colaboreze cu pacientul şi furnizorii de servicii de sănătate pentru promovarea sănătăţii,

prevenirea bolilor, iniţierea, evaluarea, monitorizarea şi modificarea terapiei în scopul asigurării unui regim terapeutic sigur şi eficient pentru pacient.

Competenţa majoră – Activitatea de farmacovigilenţă Absolventul de farmacie trebuie să participe, în măsura în care este posibil, la nivel local

sau naţional, la studiile farmaco-epidemiologice, care cuprind activităţi de detectare, evaluare, validare şi prevenire a reacţiilor adverse la produsele medicamentoase.

Absolventul trebuie:

Competenţe de sprijin Să cunoască în ce mod medicamentele, prin mecanisme fiziologice, farmacologice sau

toxicologice, pot provoca modificarea unui parametru biochimic sau pot interfera determinarea unor constante biochimice.

Să cunoască modul de elaborare a unui dosar farmaceutic al pacientului (fişa de observaţie farmaceutică) care include istoricul medical, medicamentele eliberate, informaţiile clinice, rezultatele terapeutice şi biologice disponibile, precum şi recomandările făcute pacientului, analiza prescripţiei, în scopul verificării coerenţei acesteia şi a potenţialelor interacţiuni medicamentoase.

Să utilizeze diferite tehnologii de informare şi baze de date pertinente despre medicamente şi să aibă acces la informaţiile medicale legate de pacient, în scopul: detectării precoce a reacţiilor adverse şi a interacţiunilor medicamentoase; monitorizării frecvenţei reacţiilor adverse; identificării factorilor de risc şi a mecanismelor fundamentale ale reacţiilor adverse; analizei şi difuzării informaţiilor necesare prescrierii corecte şi reglementării circulaţiei produselor medicamentoase; utilizării raţionale şi în siguranţă a produselor medicamentoase; evaluării şi comunicării raportului risc/beneficiu pentru toate produsele medicamentoase existente pe piaţă.

18

3. 7. Promovarea sănătăţii

Competenţa majoră – Utilizarea raţională a medicamentelor Absolventul de farmacie trebuie să cunoască regulile de bună practică privind încurajarea

utilizării raţionale a medicamentelor. Pentru aceasta, viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să fie capabil să se informeze asupra prescrierii şi utilizării raţionale a medicamentelor şi

să ia parte activă la programele de formare profesională. Să participe, în măsura în care este posibil, la nivel local sau naţional, la cercetarea privind

utilizarea raţională a medicamentelor şi a studiilor farmaco-epidemiologice. Să aibă acces la surse de informaţii de referinţă asupra medicamentelor, atât din punct de

vedere terapeutic, cât şi în ceea ce priveşte calitatea farmaceutică. Să aibă acces, atât la nivel local, naţional, cât şi internaţional, la o documentare care să-i

permită utilizarea sigură şi rapidă a informaţiilor de care are nevoie în activitatea profesională.

Competenţa majoră – Automedicaţia Absolventul de farmacie trebuie să cunoască normele şi regulile specifice privind

automedicaţia. Astfel, absolventul de farmacie trebuie:

Competenţe de sprijin Să conştientizeze faptul că automedicaţia este permisă în mod obişnuit doar în cazul

medicamentelor care se pot elibera fără prescripţie medicală (OTC). Să cunoască faptul că atunci când îi este solicitat un sfat sau un medicament OTC trebuie

să fie sigur că primeşte suficiente informaţii pentru evaluarea problemei de sănătate specifice a pacientului, cum ar fi: natura şi durata simptomelor, acţiunile deja întreprinse, medicamentele care au rost eventual utilizate etc.

Să determine dacă simptomele pot fi asociate cu o problemă gravă de sănătate. În acest caz trebuie să trimită pacientul la medic pentru un aviz medical imediat. Dacă este o problemă minoră, va da sfaturile adecvate şi nu va dispune eliberarea medicamentului decât dacă este necesar.

Să elibereze un medicament OTC numai după ce a făcut tot posibilul ca pacientul sau aparţinătorii să nu aibă nici un dubiu asupra: acţiunii şi modului de administrare a medicamentului, duratei tratamentului, efectelor secundare, contraindicaţiilor şi eventualelor interacţiuni.

Să evalueze eficacitatea produsului eliberat în cooperare cu pacientul şi să îl sfătuiască să consulte un medic dacă simptomele persistă.

Competenţa majoră – Educaţia pentru sănătate Absolventul de farmacie trebuie să cunoască necesitatea implicării în promovarea unui stil

de viaţă sănătos (dieta, renunţarea la alcool, tutun, droguri) şi a participării la activităţile de educaţie sanitară de prevenire, depistare şi urmărire a incidenţei diverselor afecţiuni la nivelul populaţiei.

Viitorul farmacist trebuie:

Competenţe de sprijin Să se implice în promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin informarea pacienţilor asupra

alegerii corecte a alimentelor, a adoptării unei diete mixte şi echilibrate, în vederea atingerii unei stări nutriţionale bune.

Să participe la activităţile de educaţie sanitară de prevenire, depistare şi urmărire a tulburărilor nutriţionale în sistemul de sănătate.

19

Să fie capabil să acorde recomandări pacienţilor cu diferite afecţiuni (obezitate, dislipidemii, ateroscleroză, boli cardiovasculare, diabet zaharat, cancer, hiperuricemie şi gută, litiaze renale, osteoporoză, anemii, distrofie endemică tireopată, carii dentare, alergii alimentare şi intoleranţă la alimente), pe baza cunoştinţelor de nutriţie şi dietoterapie dobândite în timpul facultăţii.

Să participe direct şi competent la comercializarea unor produse nutriţionale şi a unor alimente dietetice.

Să cunoască afecţiunile în care fumatul poate reprezenta un factor agravant, medicamentele al căror efect poate fi modificat la fumători şi opţiunile posibile ale fumătorului care doreşte să renunţe la fumat (utilizarea de substituenţi nicotinici).

Competenţa majoră – Urgenţele în farmacie Absolventul de farmacie trebuie să conştientizeze faptul că în activitatea sa poate fi

confruntat cu situaţii care reprezintă urgenţe medicale şi care necesită o intervenţie specială. În acest sens, absolventul trebuie:

Competenţe de sprijin Să fie capabil să recunoască situaţiile care reprezintă urgenţe medicale: epistaxis, plăgi, şoc

anafilactic, sincopă, convulsii, lipotimie, accidente provocate de agenţi fizici (arsuri, şoc caloric, epuizare prin căldură, hipotermie, degerături, şoc electric), fracturi, înţepături de insecte.

Să cunoască atitudinile recomandate în aceste situaţii. Să solicite asistenţă medicală sau să poată administra un tratament de urgenţă, în funcţie de

severitatea cazului. Să cunoască măsurile de prim ajutor care pot fi acordate pacientului până la intervenţia

medicului. Să cunoască numerele de telefon ale serviciilor medicale de urgenţă, la care poate suna în

cazul apariţiei în farmacie a unor situaţii care necesită intervenţie de specialitate.

20

Anexa 1

Profilul absolventului de farmacie la nivel european - Fişă sintetică

Absolventul de farmacie trebuie:

▪ să aibă o foarte bună pregătire academică, strâns legată de practica farmaceutică;

▪ să poată activa în toate domeniile farmaceutice;

▪ să se conformeze Regulilor de bună practică farmaceutică;

▪ să fie comunicativ, pentru a putea lucra împreună cu ceilalţi profesionişti din sistemul sanitar;

▪ să fie pregătit pentru studiu continuu şi dezvoltare profesională continuă;

▪ să poată practica profesia de farmacist pornind de la o abordare centrată pe probleme, utilizând abilităţi practice şi teoretice.

▪ să militeze pentru o prescriere raţională şi economică, precum şi pentru promovarea utilizării corespunzătoare a medicamentelor;

▪ să ofere înţelegere şi compasiune tuturor pacienţilor;

▪ să aibă o ţinută demnă, impecabilă, decentă, care să inspire pacientu1ui profesionalism, siguranţă, încredere.

21

Anexa 2

Organizaţii şi organisme farmaceutice de referinţă la nivel european şi internaţional. Resurse electronice

▪ International Pharmaceutical Federation (IPF) sau La Fédération Internationale Pharmaceutique (FIP)

www.fip.org

▪ Pharmaceutical Group of the European Union (PGEU) www.pgeu.org

▪ European Medicinal Products Evaluation Agency (EMEA) www.emea.eu.int

▪ European Society of Clinical Pharmacy (ESCP) www.escpweb.org

▪ European Association of Hospital Pharmacists (EAHP) www.eahponline.org

▪ European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA) www.efpia.org

▪ American College of Apothecaries (ACA) www.acainfo.org

▪ Community Pharmacists Group (CPG) www.pjonline.com/noticeboard/society/groups/cp.html

▪ The Royal Pharmaceutical Society of Great Britain (RPSGB) www.rpsgb.org.uk

▪ PharmWeb (PW) www.pharmweb.net

▪ EuroPharm Forum (EPF) www.europharmforum.org

▪ European Association of Faculties of Pharmacy (EAFP) www.vub.ac.be/MICH/eafp/index.html

▪ International Pharmaceutical Student’s Federation (IPSF) www.ipsf.org

▪ European Pharmaceutical Student’s Association (EPSA) www.anepf.org/articles.php?lng=fr&pg=196

22

Bibliografie selectivă

1. AMBLER SUE: Pharmacy education policy – fit for the future, Royal Pharmaceutical

Society of Great Britain, www.rpsgb.org.uk, 2006. 2. CARATĂ ANA: Management, marketing şi legislaţie farmaceutică, vol. II,

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000. 3. CLARK CHRISTINE: Integrated care, Hospital Pharmacist, 2003, 10:499–501. 4. CRIŞAN OFELIA: Profesiunea de farmacist – probleme de legislaţie, Ed. Medicală

Universitară „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2001. 5. HARRIS A. J.: Principles of pharmacy education & training: consultation analysis,

Royal Pharmaceutical Society of Great Britain, www.rpsgb.org.uk, 2007. 6. MILLS ELISABETH, FARMER DENISE, BATES I., DAVIES G., WEBB D., MCROBBIE D.:

Development of an evidence-led competency framework for primary care and community pharmacists, The Pharmaceutical Journal, 2005, 275:48–52.

7. POPA ADINA (coord.): Ghid de practică în farmacie pentru studenţii anului V, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2005.

8. SILVA IVANA: Quality assurance in pharmacy education. Does pharmacy education need an independent system of accreditation?, Pharmaceutical Group of the European Community, European Association of the Faculties of Pharmacy (EAFP), Conference, 8–10 June 2006, Tallinn-Tartu, Estonia, www.med.ut.ee/orb.aw/class=file/action=preview/id=167105/Ivana.Silva.pps.

9. TOMA AURORA: Organizaţii neguvernamentale farmaceutice. Colegiul Farmaciştilor din România şi reforma sanitară, Ed. Renaissance, Bucureşti, 2005.

10. ***: Hotărârea Guvernului României nr. 1477/2003 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru instituţiile de, învăţământ superior din domeniile: medicină, medicină dentară, farmacie, asistenţi medicali, moaşe, medicină veterinară, arhitectură, precum şi pentru colegiile de asistenţi medicali generalişti, pentru formarea de bază, Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 10/2004.

11. ***: Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1552/2004, pentru aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică, Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 1166/2004.

12. ***: Accreditation standards and guidelines for the professional program in pharmacy leading to the doctor of pharmacy degree, Accreditation Council for Pharmacy Education, Chicago, Illinois, 2006.

13. ***: Charter of European Pharmacy, Pharmaceutical Group of the European Community, www.pgeu.org, 2007.

14. ***: Code of Ethics and Standards, Royal Pharmaceutical Society of Great Britain, www.rpsgb.org.uk, may 2006.

15. ***: Competencies of the Future Pharmacy Workforce. Future roles and competence requirements for pharmacists working in the pharmaceutical industry, higher education and private healthcare, Royal Pharmaceutical Society of Great Britain, www.rpsgb.org.uk, 2007.

16. ***: Council Directive 85/432/EEC of 16 September 1985 concerning the coordination of provisions laid down by law, regulation or administrative action in respect of certain activities in the field of pharmacy, Official Journal, L 253 of 24th September, 1985.

17. ***: Directive 2005/36/EC of the European Parliament and of the Council of 7 September 2005 on the recognition of professional qualifications, 2005.

18. ***: Good Pharmacy Practice in Europe, Pharmaceutical Group of the European Community, www.pgeu.org/Portals/6/documents/before/GOOD%20PHARMACY%20PRACTICE %20IN%20EUROPE.doc, october 1996.

19. ***: Student Handbook, School of Pharmacy and Pharmaceutical Sciences, Purdue University, 2006.