Upload
balcescu144
View
29
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
law
Citation preview
Conflictul in rela iile sociale apar inînd domeniuluiț ț civil,defini ii,forme, tipurii,categorii i concepteț ș
asociate,caracteristici,participan i,roluri.ț
Conflictul poate fi definit ca o situație de competiție în care părțile sunt conștiente de potențialele incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o poziție care este incompatibilă cu dorințele celorlalți(Boulding). Prin urmare, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor, cu dorințe incompatibile care să intre în anumite schimburi (fizice, virtuale, sentimentale, etc).
Zeno-Daniel Șuștac și Claudiu Ignat în lucrarea "Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR)" au definit conflictul ca fiind "un fenomen social contextual determinat de ciocnirea dintre interesele, conceptele si nevoile unor persoane sau grupuri atunci cand acestea intra in contact si au obiective diferite sau aparent diferite"
Etapele conflictului[modificare | modificare sursă]
Dezacordul[modificare | modificare sursă] Dezacordul este neînțelegerea care apare ca urmare a diferențelor asupra unor valori
sintetizate în cultură precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra partenerilor de interacțiune, dar și din interese economice, politice, sociale diferite ale celor care intră în contact.
Confruntarea[modificare | modificare sursă] Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motivează actorii din confruntare în a
susține o anumită idee contrară cu a celorlalți.
Caracteristica principală acestei etape este tensiunea crescută a interacțiunilor. Efectul degenerării opiniilor contrare permite apariția violenței ca mijloc de rezolvare a diferendelor. Sociologii insistă pe această etapă deoarece în acest moment apare nevoia unei soluții raționale. Modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă.
Escaladarea[modificare | modificare sursă]
În acest moment tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitatea apariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul și acțiunea rațională înlocuindu-le cu acțiuni iraționale chiar violente.
De-escaladarea i rezolvareș [modificare | modificare sursă]
De-escaladarea conflictului și rezolvarea conflictului sunt două etape convergente, ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și cooperare intermediate de soluțiile raționale imaginate.
1.Conflictul pozitiv-consta in faptul ca daoua sau mai multe instante deopotriva sesizate cu solutionarea unei cauze se declara competete sa
o solutioneze.Acesta situatie poate fi evitata atunci cand una dintre instante e necompetenta prin invocarea exceptiei de
necompetenta.Cand ambele instante sesizate sunt competente se poate invoca exceptia de litispendenta.Aceasta cand nu au fost invocate
astfel de exceptii sau cand ele au fost amanate,conflictul de competenta devenind actual.
2.Conflictul negativ-exista atunci cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva necompetente sa solutioneze aceeasi cauza prin hotarari irevocabile.Conditii:sa existe doua sau mai multe instante
sesizate cu aceeasi cauza,cel putin una dintre instante sa fie competenta sa solutioneze cauza,instanta sa-si fi declinat reciproc
competenta prin hotarari irevocabile.Solutionarea conflictului se realizeaza prin procedura regulatorului de competenta.Solutionarea se
face de instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict
C. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului
Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de tensiuni intre membrii acestora, cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt: conflictele de rol si ambiguitatile rolului. Conflictul de rol apare intre o persoana anume, membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu ceilalti membrii ai grupului, avand un anumit status social si nu reuseste din anumite motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda.
De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea statusului detinut de persoana locala.
Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale, care detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa se comporte.
Aceasta ambiguitate, in majoritatea cazurilor, se datoreaza neinstruirii persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale
Conflictul este inevitabil în relații, în special în rîndul cuplurilor.
Anumite nivele de conflict pot fi benefice
Permint cuplurilor să comunive în moduri în care promovează întelegerea
Rezolvă diferențele
Întrețin intimitatea
Există potențialul ca unele conflicte să escaladeze dincolo de nivel productiv
Conflict major =Cînd timpul,durata și intensitatea conflictului determină efecte negative asupra relației, partenerilor în mod individual sau altor membriai familiei,mai ales copii
Cuplurile aflate în conflicte majore
Cuplurile în relații stabile care se obișnuiesc cu conflictele
Cupluri separate sau divorțate
In forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza in cadrul relatiilor
interpersonale. In sens larg, relatiile interpersonale reprezinta orice legatura intre
indivizi sub forma perceperii, intelegerii, evaluarii si preferarii sau respingerii unei
persoane de catre o alta. In sens restrans, relatiile interpersonale designeaza uniunea
psihica bazata pe o legatura inversa sau feed – back dezvoltat si implicand
minimum doua persoane.
Relatiile interpersonale se caracterizeaza prin reciprocitate si constiinta relatiei. Intr-o
relatie interpersonala, fiecare participant inglobeaza in campul constiintei lui atat pe el
insusi, cat si pe partenerul sau, precum si elementele mediului comun.
Comportamentul fiecarui participant devine stimul pentru comportamentul celuilalt,
astfel incat ei se regleaza reciproc. In procesul interactional, participantii se adapteaza
in permanenta unul la celalalt (ceilalti). Totalitatea acestor fenomene poarta numele
de camp mutual impartasit. ( Gherghinescu,R., 2006,pag.)
I.2. Sociabilitatea – baza a relatiilor interpersonale
Suportul relatiilor psihosociale il constituie o trebuinta umana fundamentala – aceea a
sociabilitatii, a faptului ca pentru a-si desfasura viata normal individul are nevoie de
relatii cu semenii sai.
Schutz gaseste trei aspecte ale trebuintei de relationare :
a. trebuinta de incluziune – este primordiala, aparand deja la copilul mic sub forma
apetitului de comunicare, a dorintei de a fi ingrijit, de a atrage atentia, a fricii de a fi
neglijat.
b. nevoia de control – in functie de particularitatile individuale, omul simte nevoia
fie de a domina, fie de a fie de a fi controlat de catre altii.
c. nevoia de afectiune – reclamata mai ales in cuplul diadic.
Pentru fiecare dintre aceste trebuințe Schutz distinge diferite niveluri de conduita
interpersonala exprimate in hiper ( exces) sau hipo ( deficit): a. excesele – ( subiecții
care suporta greu singuratatea – suprasocialii – subiecții care vor sa domine și
subiecții care manifesta o sete exagerata de afecțiune și intimitate – suprapersonalii);
b. deficiențele ( subiecții cu dificultați de integrare – subsocialii – cei care au mereu
nevoie de directive și cei nereceptivi la tandrețe). ( Golu,P., 1974,pag.146)
Cateva dintre tipurile de relatii interpersonale care pot exista si coexista sunt
urmatoarele:
- relatii functionale ( socio – profesionale )
- relatii de intercomunicare
- relatii intercognitive
- relatii simpatetice sau preferentiale.
Desigur, analiza este facuta doar in scop didactic, pentru ca real, oamenii functioneaza
simultan pe toate „palierele” personalitatii lor.
Dintre aceste tipuri de relatii ne vom opri asupra relatiilor simpatetice sau
preferentiale, bazate pe criteriul optiunii afective. Relatiile simpatetice sunt
structurate pe trei dimensiuni: atractie, respingere, indiferenta. J.L.Moreno,
inventatorul sociometriei (aplicarea masurii = metrum, la fiinta sociala = socius)
vorbeste despre existenta a doi vectori: unul centrifug (ceea ce pleaca de la persoana)
si altul centripet (ceea ce vine spre persoana). Astfel, vectorul centrifug defineste
totalitatea sentimentelor de atractie, respingere sau indiferenta pe care un subiect le
incearca fata de membri din anturajul sau, iar vectorul centripet reprezinta totalitatea
sentimentelor pe care persoana le suscita in ceilalti.
Ce sunt conflictele?
Conflictele sunt vechi de cand lumea, ele sunt un fenomen universal care poate fi intalnit la toate nivelele convietuirii umane. Nu prezenta conflictelor este problematica, nu ea este cea care constituie o amenintare la adresa pacii, ci formele ei violente, care propaga sisteme nedrepte, care
avantajeaza doar una dintre partile implicate, inclinate spre preluarea puterii si spre impunerea propriilor interese si care cred ca doar ele detin „adevarul absolut“. Asemenea atitudini pot degenera cu usurinta in modele de gandire si de comportament orientate dupa cucerirea totala: pierderile suferite de una dintre parti sunt castiguri pentru cealalta. Castigatorul, prin asociere, este cel mai puternic, dreptatea stand de partea lui.
In uzul zilnic, conflictele sunt deseori asociate in mod automat cu certurile, cu conflictele de interese, cu puterea sau cu uzul de violenta. Cercetatoarea Ulrike C. Wasmuth a atras atentia asupra faptului ca este important sa consideram conflictele ca pe niste simple fapte sociale, si sa nu le confundam cum formele sale mai avansate; conflictele nu trebuie sa fie limitate prin prisma unor evaluari concrete si nu trebuie confundate cu cauzele lor. Conflictul, in viziunea lui Wasmuth este prin urmare un „fapt social la care participa cel putin doua parti (indivizi, grupe, state), care (a) urmaresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar acelasi scop, dar care nu poate fi atins decat de o singura parte, si/sau (b) doresc sa faca uz de mijloace disputate pentru a atinge un scop anume.
Instrumentul care ne ajuta sa intelegem conflictele este analiza conflictului. O astfel de analiza nu incearca sa descopere doar cauzele si contextul izbucnirii conflictului, ea contine si prime masuri de solutionare, cercetand atat punctele comune cat si felul in care a fost tratat conflictul pana la momentul inceperii analizei
Conflictele sunt construite in faze specifice. In faza premergatoare sunt sesizate conflictele latente sau deja manifeste, fara a fi insa evaluate (inca) ca fiind negative. In faza de escaladare se pune in miscare o dinamica specifica care acutizeaza conflictul. In “faza de lamurire“ interesul se concentreaza pe redefinirea si reorganizarea convietuirii. Toate aceste faze mai sunt cunoscute si sub numele de 'arc al conflictului'. Iar pentru a intelege toate aceste faze sunt necesare competente specifice in ceea ce priveste preocuparea cu conflictul, de-escaladarea acestuia, respectiv activitatile de reconciliere.
Dinamica conflictului modifica de regula si comportamentul partilor implicate in acesta. Procesul de comunicare este limitat, fiind resimtit mai degraba ca o bariera decat ca o punte de legatura. Neincrederea sporeste iar aplanarea divergentelor nu este mai niciodata vazuta ca fiind o sarcina comuna. Morton Deutsch descrie aceste modificari dupa cum urmeaza:
Ce este tipic pentru conflicte?
ComunicareComunicarea nu este deschisa si sincera.Informatiile sunt insuficiente sau inselatoare.Secretele sunt din ce in ce mai multe, iar atitudinea nesincera este tot mai prezenta.Amenintarile si presiunile iau locul discutiilor libere.
Perceptie Divergentele de interese, opinii si convingeri valorice ies la iveala.Lucrurile care le despart partile sunt vazute mai clar decat cele care le leaga.Gesturile de conciliere sunt interpretate ca fiind tentative de disimulare, intentiile acestuia sunt
judecate ca fiind dusmanoase si rau-intentionate, iar propriul comportament nu este vazut decat printr-o singura perspectiva, deformata.
Atitudine Increderea scade, neincrederea creste.Se dezvolta dusmanii ascunse dar si deschise.Scade disponibilitatea de a acorda ajutor.Creste disponibilitatea de a se folosi si de a-l injosi pe celalalt.
Raportarea la sarcini Sarcinile nu mai sunt recunoscute de parti ca fiind o responsabilitate comuna, care, pentru a fi eficiente, necesita o impartire a muncii, in care fiecare, dupa puteri, contribuie in vederea indeplinirii scopului comun.Fiecare incearca sa faca totul de unul singur: nici una dintre parti nu mai trebuie astfel sa se bizuie pe cealalta, nu depinde cu nimic de cealalta, evitand astfel pericolul de a fi exploatat. Conflictele sunt deseori percepute ca o lupta care trebuie castigata. Ele dezvolta adesea o dinamica interna care ingreuneaza, daca nu chiar exclude, o reglementare pasnica, constructiva si non-violenta. Cercetarile destinate comportamentului oamenilor in situatii conflictuale au aratat ca majoritatea tinde sa-si impuna propriile interese insistand asupra propriei pozitii - asta chiar si acolo unde incep sa se arate insuccesele. Acest model comportamental este insotit si de o limitare din ce in ce mai crescuta a capacitatii de perceptie si de decizie.
„Conflictele ne influenteaza capacitatea de perceptie si gandirea“, scrie conducatorui seminarelor privind conflictele, Friedrich Glasl, „in asemenea masura incat, pe parcursul evenimentelor nu mai reusim sa vedem lucrurile din jurul nostru asa cum sunt ele de fapt. Este ca si cand privirea noastra s-ar incetosa din ce in ce mai mult; viziunea asupra propriei noastre persoane si a adversarilor nostri, asupra problemelor si evenimentelor se ingusteaza, se deformeaza si devine unilaterala. Gandurile si ideile noastre se lasa conduse de constrangeri de care nu suntem constienti pe deplin.“
Adevarata problema a conflictelor este pericolul permanent ca acestea sa escaladeze: pe parcursul acestora se pune din ce in ce mai mult pret pe strategii de dobandire a puterii si pe uzul violentei. Conflictul devine astfel din ce in ce mai greu de controlat, pana cand scapa de sub control, trece pragul violentei, cauzand distrugere si suferinta. Convietuirea este astfel ingreunata, daca nu chiar imposibila pe termen lung.
Escaladarea conflictelor
Escaladarea conflictelor
este periculoasa,
pentru ca
astfel,
Cele noua etape ale escaladarii conflictelor, dupa Friedrich Glasl
1. Inasprire: Punctele de vedere se calcifica si se izbesc unele de celelalte. Constientizarea tensiunilor viitoare duce la incrancenare. Cu toate acestea, mai exista inca convingerea ca tensiunile pot fi rezolvate la masa discutiilor. Nu s-au
format inca parti sau tabere rigide.
conflictele pot scapa de sub control;
din ce in ce mai putine variante de actiune stau la dispozitie;
violenta este folosita din ce in ce mai
mult;
in prim-plan nu mai stau
solutiile comune, ci victoria sau infrangerea
adversarului;
are loc o personificare
a conflictului;
emotiile
devin mai importante
decat ratiunea;
distrugerea
devine scopul
principal al actiunii.
Friedrich Glasl a formulat
noua etape ale escaladarii conflictelor
2. Dezbatere: Are loc o polarizare a gandurilor, sentimentelor si vointei. Apare gandirea pe criterii 'alb-negru' si atitudinea de 'superioritate-inferioritate'.
3. Actiuni: Credinta ca “nu mai ajuta nici un fel de discutii” creste in importanta, urmarindu-se o strategie a faptelor deja facute. Empatia cu “celalalt” se pierde,
creste pericolul interpretarilor gresite.
4. Images/Coalitii: “Bursa zvonurilor” este in fierbere, se construiesc stereotipuri si clisee. Partile se manevreaza reciproc in roluri negative si se combat. Are loc
campania de strangere a sustinatorilor.
5. Pierderea bunului renume: Se ajunge la atacuri publice si directe (interzise), care vizeaza pierderea bunului renume de catre adversar.
6. Strategii de amenintare: Amenintarile reciproce iau amploare. Se dau ultimatumuri, ceea ce amplifica procesul de escaladare a conflictului.
7. Distrugeri limitate: Adversarul nu mai este vazut ca entitate umana. Se face apel la unele actiuni de distrugere limitata, ca raspuns 'potrivit'. Inversarea
valorilor: stricaciunile relativ mici sunt considerate deja a fi castiguri.
8. Disipare: Distrugerea sistemului inamic constituie scopul principal.
9. Impreuna in prapastie: Se ajunge la o confruntare totala, fara cale de intoarcere. Distrugerea adversarului cu pretul autodistrugerii este si ea luata in
considerare.
(vezi caseta din dreapta), care
descriu dinamica
escaladarii.
Obiectivul central din
cadrul aplanarii constructive a
conflictelor este de a confrunta
escaladarea conflictelor cu etapele de de-escaladare, de
a gasi raspunsuri si alternative
pentru fiecare etapa, de a
reduce dimensiunile
violentelor sau de a le elimina cu totul si de a
tinti cooperarea si solutiile prin negociere. In acest sens, o
evaluare sensibila si realista a
conflictului este la fel de
importanta ca si planificarea constienta a
propriilor pasi.
[Autor: Günther Gugel,
Institut für Friedenspädagogik Tübingen;
Redactare: Ragnar Müller]
Modelul 'aisbergului' al dinamicii conflictelor
Dinamica conflictelor a fost comparata de multe ori cu un aisberg. Modelul
'aisbergului' ne da de inteles ca doar o mica parte a conflictelor este vizibila la suprafata. Sase septimi dintr-un aisberg se afla sub apa, invizibile – ele sunt cele care determina insa dimensiunea si comportamentul aisbergului. Modelul 'aisbergului' este folosit de multe
ori pentru a arata ca doar o parte din cele ce se intampla in cadrul unui conflict si din
dinamica conflictului este accesibila in mod direct. Celelalte parti ale acestei dinamici
trebuie mai mult ghicite.
Conflictele au loc mereu la doua nivele: la nivel obiectual si la nivel psihosocial. Este important sa cunoastem ambele nivele, sa recunoastem felul in care aceste nivele se
influenteaza reciproc, dar si sa le diferentiem.
Nivelul obiectual:
temele formulate,
comportamentul sesizabil, faptele
- acesta este varful
“obiectual” al aisbergului.
Nivelul
psihosocial: temeri,
nesigurante, dorinte,
sentimente, tabuuri etc. -
toate acestea nu pot fi observate in mod direct, cu
toate ca sunt prezente masiv.
De cele mai multe ori, toate acestea raman
nespuse, actionand astfel
in 'zona ascunsa'.
Deseori, nivelul psihosocial domina actiunile conflictuale. Cu cat escaladeaza un conflict mai mult, pe atat creste si importanta acestui nivel.
De aceea este foarte important, ca pentru a intelege un conflict pe de-a intregul, sa
intelegem si dinamica nivelului psihosocial. Constientizarea nivelului psihosocial, a dinamicii
'ascunse', inseamna aducerea in prim-plan a adevaratului obiect al conflictului si, implicit, deschiderea cailor de negociere in vederea
aplanarii acestuia.
Solutionarea constructiva a conflictelor
Oamenii incearca de multe ori sa solutioneze
conflictele prin diverse metode
'traditionale', ale caror
ineficienta s-a facut dovedita
de multa vreme. Printre aceste
metode se numara
strategiile de constrangere,
de intimidare si de amenintare care ar avea ca scop obligarea
partilor implicate sa renunte la conflict. Si
apelul la valorile si convingerile etice vizeaza impiedicarea
escaladarii conflictului.
Oamenii au incercat mereu
sa desparta partile
conflictuale sau sa le convinga
pe acestea sa-si rezolve
problemele comune, astfel
incat sa transpara noi perspective
asupra conflictului.
Regulile conflictului dupa Gandhi
Identifica conflictul!
Stabileste-si clar
obiectivele!Incearca sa
intelegi obiectivele
adversarului tau!
Subliniaza obiectivele comune!
Prezinta in mod
obiectiv faptele
decisive in ceea ce priveste
conflictul!
Pastreaza o atitudine pozitiva fata de conflict!
Da conflictului
o nota pozitiva!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de-ati intalni
adversarul!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de a reforma
societatea!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de a-ti
remodela propria
persoana!
In primul rand este posibil ca semnatarii sa nu fie cinstiti. In al doilea rand, chiar daca sunt cinstiti, ce se intampla cu ceilalti actori implicati, ce se intampla cu poporul? In al treilea rand, chiar daca populatia este de acord, ce se intampla cu sustinatorii si cu fortele care ar putea da nastere la o forma mai putin conflictuala (nu tot la cea veche). ()
Din pacate, asemenea naivitati au cunoscut o larga raspandire si asta, mai ales printre diplomati (). Dar nici cealalta naivitate, cea opusa, de a porni de la ipoteza ca doar “poporul“ poate solutiona un conflict () nu este corecta. Reteta ideala ar fi asadar o diplomatie 'cu dublu sens' ('sensul' elitei si cel al populatiei, intr-o permanenta interactiune). ()
In ciclurile conflictului exista fara doar si poate si unele faze care pot fi numite “solutii“, atata vreme cat corespund intr-o oarecare masura cele doua criterii numite mai sus. In principiu insa, transformarea conflictului este un proces care nu se sfarseste niciodata. Vechile contradictii vor putea aparea mereu la suprafata, iar altele noi vor fi create. () O solutie sub forma unei forme stabile si de durata poate fi un obiectiv, dar cu sanse temporare. Mult mai importanta este gasirea unei capacitati de transformare, adica a unei capacitati de manevrare a transformarilor astfel incat acestea sa fie acceptabile si de durata. Calea este scopul, a spus Gandhi. Noi am putea spune: “Procesul este scopul“, iar solutiile stabile se vor pierde intotdeauna atunci cand vom fi crezut ca le-am gasit.'
Premise pentru o solutionare constructiva a conflictelor
Modificarea perspectivei fundamentale asupra solutionarii conflictelor: Conflictele nu trebuie vazute sub aspectul castigurilor proprii si al pierderilor suferite de adversar, ci sub cel al unui castig comun. Asta inseamna ca solutionarea conflictului va avea inca de la inceput scopul ca ambele parti implicate sa aiba o parte de castig.
Renuntarea la amenintari si la uzul de forta: Modelele clasice de comunicare privind amenintarea si incriminarea trebuie inlocuite cu modelele de cooperare, de intelegere si lamurire a adversarului. O premisa indispensabila pentru evitarea escalarii conflictului si pentru o solutionare constructiva a acestuia este renuntarea la amenintari sau la uzul de concret de forta.
Propriile perceptii nu trebuie interpretate ca fiind singurele corecte: Incetosarea capacitatii de perceptie este un insemn tipic al conflictelor care escaleaza. De aceea, propria perceptie si interpretare a evenimentelor nu trebuie gandita ca fiind absoluta. Mai mult, ea trebuie supusa unei verificari si corecturi pentru a recunoaste astfel propria parte la conflict. Disponibilitatea de a accepta aceste lucruri este deja un pas important in vederea recunoasterii drepturilor celeilalte parti din conflict.
Implicarea unei terte parti: Verificarea perceptiei se face cel mai bine prin implicarea unei parti terte independente, a unui mediator (vezi capitolul 'Mediere'). Ca instanta de incredere oentru ambele parti, aceasta poate face sa se ajunga la o viziune comuna asupra lucrurilor. Dar asta nu este destul, mai este necesara si vointa de a gasi o solutie de cooperare.
Regulile conflictului dupa Gandhi
Identifica conflictul!
Stabileste-si clar
obiectivele!Incearca sa
intelegi obiectivele
adversarului tau!
Subliniaza obiectivele comune!
Prezinta in mod
obiectiv faptele
decisive in ceea ce priveste
conflictul!
Pastreaza o atitudine pozitiva fata de conflict!
Da conflictului
o nota pozitiva!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de-ati intalni
adversarul!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de a reforma
societatea!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de a-ti
remodela propria
persoana!
Discutii comune in loc de fapte deja facute: Faptele deja facute au de obicei efectul, pe parcursul unui conflict, de a-l escala, pentru ca partida adversa nu le pot accepta fara a-si pierde din renume. Pentru a putea ajunge la discutii comune sunt necesare unele discutii premergatoare, in care sa se stabileasca regulile de baza pentru viitoarelor intruniri si discutii si in care sa se netezeasca calea negocierilor. Ele au avantajul ca pot ridica presiunea unor asteptari exagerate. Discutiile comune pot avea diverse forme. Ele si-au gasit locul in cultura politica a ultimilor ani sub forma de 'mese rotunde'.
Solutiile care vizeaza interesele tuturor participantilor se orienteaza dupa cei care vor purta consecintele: Solutiile conflictelor nu trebuie sa fie dictate de interesele partii mai puternice. Ele trebuie sa fie astfel incat sa aduca, pe cat posibil, avantaje tuturor partilor implicate, nedevenind ele insele punct de plecare pentru noi conflicte. Mai mult, ele trebuie sa contribuie si la eliminarea violentei structurale si sa fie luate dupa criterii etice.
'Das Institut für Friedenspädagogik Tübingen e.V.' a formulat 10 reguli pentru solutionarea constructiva al conflictelor:
1. Renuntarea la uzul de forta
Cand un conflict
ameninta sa escaladeze sau
a escaladat deja, partile trebuie sa renunte la actele ce ameninta
integritatea corporala sau
la amenintarea adversarului.
2. Schimbarea de perspectiva
Atribuirea unilaterala a
vinei impiedica o prelucrare
constructiva a conflictelor. In momentul in
6. IncredereAplanarea unui conflict presupune incredere. De aceea, orice actiune unilaterala
trebuie sa inceteze, propriile demersuri trebuind sa fie transparente.
7. Fair-playPentru aplanarea conflictelor trebuie sa existe reguli comune. Aceste reguli vor
viza toate aspectele cooperarii. Este nevoie de incredere. Increderea creste atunci cand partenerii de conflict actioneaza in spirit de fair-play.
8. EmpatieDialogul sau medierea sunt proceduri prin intermediul carora se descopera
atitudinile, nevoile si interesele partenerului. Descoperindu-le, toate acestea vor fi luate in seama in propriile actiuni. Mai mult, va creste si disponibilitatea de
preluare a raspunderii pentru propria parte din conflict.
9. Aspecte comuneAspectele comune si nu doar cele diferite vor fi recunoscute din ce in ce mai mult de partenerii de conflict. Va avea loc o apropiere fata de convingerile si valorile
celuilalt.
10. Echilibrarea intereselor si conciliereaSe dezvolta o noua relatie intre partile implicate in conflict. In cazul ideal se va
gasi o solutie, care va satisface, macar partial, interesele ambelor parti si concilierea va fi astfel posibila.
Regulile conflictului dupa Gandhi
Identifica conflictul!
Stabileste-si clar
obiectivele!Incearca sa
intelegi obiectivele
adversarului tau!
Subliniaza obiectivele comune!
Prezinta in mod
obiectiv faptele
decisive in ceea ce priveste
conflictul!
Pastreaza o atitudine pozitiva fata de conflict!
Da conflictului
o nota pozitiva!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de-ati intalni
adversarul!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de a reforma
societatea!Priveste
conflictul ca pe o
ocazie de a-ti
remodela propria
persoana!
care conflictul este
recunoscut ca fiind o
problema comuna, se
deschid si noi perspective.
3. Disponibilitatea de a discuta
Lipsa contactelor cu cealalta parte conflictuala
duce la inchiderea cailor de
aplanare a conflictului.
Discutiile pot face posibila o prima definire
a obiectului conflictului.
Ocazie importanta:
Pericolul unor neintelegeri
scade.
4. Capacitatea de dialogarePrin dialog, adversarii
invata sa se inteleaga unul pe celalalt ca partener de conflict. De abia atunci
creste si disponibilitatea de a gasi o
solutie comuna.
5. MediereNici atunci cand nu se
poate ajunge la un dialog, situatia nu este inca
disperata. Deseori ajuta
ca intr-o asemenea situatie sa
apara o 'parte terta' care sa
medieze.Medierea si conflictele
Termenul 'mediere'
provine din latinescul
'mediare'. El a fost introdus in SUA ca termen de specialitate
in 1970 si a fost preluat ca atare
din limba engleza in cea
germana. Medierea este
necesara intr-un conflict si se face de catre
persoane terte, nepartinitoare si neutre, cu
scopul de a gasi o solutie
acceptata de
Modelul Harvard
'Exista trei cai principale de solutionare a conflictelor: echilibrarea intereselor, determinarea pozitiilor de drept si determinarea pozitiilor de putere. Negocierile menite sa rezolve problemele existente ilustreaza calea orientata dupa interesele
partenerului de conflict; apelul la curtile de justitie este exemplar pentru calea care vizeaza determinarea pozitiilor de drept; grevele si razboaiele pot fi
echivalate cu procedura prin intermediul careia pot fi determinate pozitiile de putere. Noi credem ca, in general, echilibrarea intereselor este mai putin
costisitoare si, astfel, mult mai eficienta decat un proces, care, la randul lui este mai putin costisitor si mai eficient decat confruntarile in vederea dobandirii unei
pozitii de putere.
Sase reguli pentru implementarea unui sistem eficient de solutionare a conflictelor:
1. Plasati interesele partilor implicate in conflict in centrul negocierilor.
2. Elaborati proceduri menite sa incurajeze partile implicate in conflict sa se aseze din nou la masa negocierilor.
3. Tineti la indemana proceduri necostisitoare, bazate pe principiul justitiei sau al puterii, pentru cazul in care metodele dezvoltate de dvs. nu dau roade.
4. Oferiti consultanta celor afectati pentru a preintampina izbucnirea altor
toate partile implicate.
Experienta a aratat ca, de la
un anumit punct din dinamica
escaladarii, un conflict nu mai
poate fi solutionat de catre parti. Acesta este
momentul in care trebuie sa
intervina o parte terta,
acceptata de toti cei
implicati.
Procedurile de mediere se bazeaza de regula pe principiul echilibrarii intereselor. Conform acestui
principiu, conflictele vor
putea fi solutionate intr-
un mod mai eficient si mai 'ieftin' atunci
cand dreptatea sau puterea se
afla intr-un plan secund. Aceasta
metoda a fost dezvoltata la
conflicte.
5. Ordonati diverselor proceduri in functie de costuri, de la cele mai ieftine, la cele mai costisitoare.
6. Luati nota de motivarea participantilor, de capacitatile lor si de instrumentele care va stau la dispozitie in cadrul procedurii.
Un conflict este solutionat mult mai eficient atunci cand sunt detectate interesele si nu pozitiile de drept sau de putere. Daca partile vor pune la randul lor intrebari, fie ele si mai putin importante, toti participantii vor profita de pe urma solutionarii
conflictului lor.
Echilibrarea intereselor aduce in general ambelor parti implicate o mai mare satisfactie decat determinarea pozitiilor de drept sau de putere. Gradul de
satisfactie al partilor se va reflecta intr-un mod pozitiv si de durata asupra relatiei dintre ele si va diminua pericolul izbucnirii unor noi conflicte.
In ciuda avantajelor prezentate mai sus, nu este posibila si nici de dorit solutionarea tuturor conflictelor prin metoda echilibrarii intereselor. Pentru a
vedea care sunt limitele, in cadrul carora poate fi gasita o solutie viabila, poate fi necesara si o procedura legala. Necunoasterea pozitiilor de drept poate constitui
o stavila la fel de mare in cadrul negocierilor ca si necunoasterea pozitiilor de putere. Atunci cand una dintre parti doreste sa demonstreze ca raportul de putere
s-a modificat in avantajul ei, ea va gandi ca doar o lupta pentru putere va putea duca la clarificarea situatiei.
Este, intr-adevar, mai 'ieftin' sa echilibrezi interesele decat sa determini pozitiile de drept sau de putere, totusi numai o sentinta juridica poate solutiona o
problema de interes public. Din punct de vedere social, in anumite cazuri o procedura de ordin juridic este de preferat uneia care vizeaza echilibrarea
intereselor. ()
Majoritatea conflictelor trebuie solutionate prin echilibrarea intereselor. O parte din ele, prin determinarea pozitiilor de drept. Cele mai putine, prin determinarea
pozitiilor de putere. Sistemul ideal de solutionare a conflictelor ar trebui sa fie creat astfel incat sa reduca costurile disputei si sa gaseasca solutii satisfacatoare si
de durata.'
[William L. Ury, Jeanne M. Brett, Stephen B. Goldberg: Konfliktmanagement. Wirksame Strategien für den sachgerechten Interessenausgleich. Frankfurt/New York 1991, p. 13, p. 35, p. 95]
Universitatea Harvard, fiind cunoscuta si
sub numele de “Modelul
Harvard” (vezi caseta din dreapta).
Solutionarea conflictelor prin mediere
este o procedura larg
raspandita - mai larg decat s-ar crede. Ea este
folosita in cazul disputelor de familie sau maritale ca mediere la
divorturi sau mosteniri, in
domeniul justitiei penale
ca mediere intre autori si
victime, in domeniul mediului
ambiant, in politica
comunala sub forma unor
'mese rotunde' sau in scoli, sub
forma unor programe de solutionare a conflictelor intre elevi.
Peer
Mediation in scoli
Modelul de mediere a
conflictelor dintre elevi, procedura
raspandita intre timp in multe scoli, este o
metoda eficienta de solutionare a conflictelor
sociale ce apar zilnic intre
copii si tineri. Acest model
urmeaza aceleasi
principii ca si celelalte
proceduri de mediere:
se bazeaza pe voluntariat;
sunt prezente atat cele doua parti implicate in conflict, cat si o persoana
terta nepartinitoare
;solutia trebuie negociata cu
multa raspundere si inregistrata in
scris. In acest caz
este insa
deosebit de important
faptul ca nu profesorii sunt
cei care mediaza, ci elevii; acesti
elevi-mediatori vor incerca sa se ocupe de
acest conflict imediat dupa izbucnirea lui, in pauze sau in orele de dupa
debutul acestuia. Initiatorii
procesului de mediere vor incerca 'sa
ofere partilor conflictuale
posibilitatea de a se impaca si de a incepe de
la zero'.
In ceea ce priveste calitatea
acestui model de educatie
intru asumarea raspunderii, el este un lucru deosebit de
benefic. Elevii se deprind cu
regulile conflictului si
invata ca trebuie sa-si
asume raspunderea. In
acest sens, conflictele nu
mai sunt solutionate 'de sus', printr-un
ordin, sau chiar reprimate, ci detectate si
incadrate unui proces de
solutionare.
Acest program este asadar o
procedura cu o structura
transparenta, usor de invatat,
ale carei beneficii s-au
dovedit in practica (mai
multe informatii
despre modelul de solutionare a conflictelor dintre elevi se afla pe o alta
pagina).
Preocuparea cu conflictele
trebuie insa sa depaseasca
granitele programelor de
mediere. Aceste
proceduri, mai degraba
limitate in ceea ce priveste
timpul, personalul si
locatia, de solutionare
constructiva a conflictelor
sunt pe deplin justificate, ele trebuie insa
completate de alte metode, pe termen mediu,
ce vizeaza societatea si
sfera regionala, si lung, ce
vizeaza sfera ecologica si
globala.
Aceste programe
trebuie integrate in contexte ce
implica intreaga
societate, si mai ales in
organizatii si institutii. Astfel, in scoli, trebuie sa existe de ex.,
pe langa programele de
mediere a conflictelor ce au ca obiect indivizii, si
concepte de dezvoltare la
nivelul organizarii
scolilor si de reforma
scolara, pentru a crea aici conditiile
proprii pentru schimbarile
dorite.
Comportament conflictual tipic si alternative de actiune
Mijloace de presiune
Alternative
Ii atac pe ceilalti.
Ma ocup de problema.
Vad negocierile ca pe o competitie.
Vad negocierile ca pe o cale comuna de solutionare a problemei.
Am, inca de la inceput, o singura opinie de
neclintit.
Sunt deschis la argumente ce m-ar putea convinge.
Adopt o atitudine de neclintit.
Incerc sa identific interesele celorlalti.
Imi rezum optiunile la varianta “ori/ori”.
Propun optiuni variate.
Incerc sa ii fac pe ceilalti sa renunte la cererile
lor.
Incerc sa ii conving pe ceilalti cu argumente drepte.
Ii supun presiunilor mele pe ceilalti si ii privez
de posibilitatile de a devia.Ofer posibilitati de compensare.
Comunicarea, cheia solutionarii conflictelor
O comunicare de succes este
cheia Regulile comunicarii ne dau o mana de ajutor in cazul situatiilor de
solutionarii constructive a conflictelor.
“Cine vorbeste, nu impusca“ - aceasta este
zicala la care putem reduce
functia comunicarii. In
forma sa profesionalizat
a sau chiar ritualizata,
comunicarea joaca in toate procedurile de solutionare a
conflictelor un rol deosebit de important. De
aceea, medierea
competentelor comunicative
este un element central pentru
educatia pentru pace.
Atunci cand exista un conflict,
procesul de comunicare
este bruiat sau foarte limitat.
Trebuie sa vedem asadar mai intai cum
poate fi organizata
comunicarea pentru a ajunge
la o perspectiva comuna asupra conflictului si la problemele care se afla la
baza lui.
Prima conditie in acest sens
este vointa de a adauga la propriul orizont
perceptiv o noua conceptie
diferita si incercarea de a
intelege intentiile celuilalt.
Amenintarile, invinuirile,
afirmarile nu-si au locul aici. Ele trebuie inlocuite cu
modelele cooperative ale
explicarii si intelegerii.
In acest scop pot fi utile
diverse mijloace
ajutatoare:
Discutii preliminare /
Discutii-cadru, care
contribuie la nivelarea
conflict
Sa vorbim despre noi insine, sa vorbim la persoana I singular.
Sa ramanem obiectivi, sa nu il jignim, ranim sau
provocam pe celalalt.
Sa recunoastem
nevoile celuilalt.
Sa ramanem la obiectul
discutiei, sa nu deviem.
Sa-l lasam pe celalalt sa vorbeasca,
sa-l ascultam.
Sa cautam o solutie
comuna.Sa ne tinem de regulile stabilite.
Trebuie sa stim ca cuvintele pot provoca atat sentimente pozitive, cat si negative
Ce simti cand cineva
iti porunceste
ceva (“Termina imediat!”)
cailor, la stabilirea
locurilor, a datelor, fara abordarea directa a
conflictului.Un mediu
diferit (neutru);
acesta face ca nimeni sa
nu aiba avantajul “terenului
propriu”; un cadru extern
modificat poate face posibile si
unele raporturi
modificate.Reguli
specifice, recunoscute: comunicarea nestructurata
intre partenerii
(adversarii) dintr-un conflict poate
degenera cu usurinta intr-o escaladare necontrolata.
Aplicarea unor reguli stabilite de
comun acord face posibila perpetuarea contactelor
te ameninta (“Daca nu
termini imediat, atunci )
te dadaceste (“N-ai voie sa
faci asa ceva.”)
te invinuieste (“Faci atata galagie!”).
iti spune ce faci (“Ma provoci
permanent.”)te
interogheaza (“Unde ai fost ieri seara?”)
dintre participantii la conflict.
Terte: acestea sunt catalizatorii. Ele vegheaza ca regulile sa
fie respectate si incearca sa
contribuie la aplanarea
conflictului, fara a lua o
pozitie sau a se angaja in problemele
specifice.
Ce este de ajutor, respectiv mai putin de ajutor, intr-o discutie conflictuala?
Sa actionam in mod cooperant si pentru de-escaladarea conflictului
Sa actionam necooperant si pentru escaladarea conflictului
Salut Lipsa salutului
Contact vizual Lipsa contactului vizual
Argumente si motivatii Justificari
Intelegerea celuilalt Invinuirea celuilalt
Putere de convingere Evitarea anumitor subiecte
Incercarea de a obtine aprobarea celuilalt Discutarea unor subiecte care nu il intereseaza pe celalalt
Intrebari Incercarea de a-l convinge pe celalalt
Evidentierea propriei afectari Lipsa de interes
Lasarea celuilalt sa vorbeasca Intreruperea discursului celuilalt
Evitarea cuvintelor jignitoare Folosirea cuvintelor jignitoare
Limbaj corporal deschis Limbaj corporal inchis
Umor Lipsa umorului
Acordarea de timp suficient Lipsa timpului
Luarea in serios a contra-argumentelor Recunoasterea doar a propriei versiuni
Delimitarea persoanei de cauza Atacuri la persoana
Limbajul corporal in conflict
Un rol special la
escaladarea conflictelor,
dar si la aplanarea lor constructiva
il are limbajul trupului.
Acest limbaj inseamna, pe langa mimica
si gesturi, modulatiile
vocale precum si
imbracamintea si felul in
care sunt decorate
incaperile.
Sociologul din Duisburg Siegfried Frey considera ca la oameni nu cuvintele se
afla in centrul procesului de comunicare, ci limbajul
non-verbal. Acesta este
inteles in mod
subconstient de receptor
si este utilizat
Invata limbajul trupului
In situatii conflictuale, partenerii de conflict isi exprima pozitia si prin intermediul limbajului corporal. Acest limbaj ne exprima sentimentele chiar
si atunci cand vrem sa sustinem prin cuvinte cu totul altceva. Daca nu reusim sa ne exprimam suficient sentimentele sau sa le intelegem pe ale
celuilalt, putem ajunge la neintelegeri si probleme.
Elementele limbajului corporal sunt:
mimica
gesturile
pozitia corpului
imbracamintea si bijuteriiledistanta si
spatiile
Exercitiu:
Folositi limbajul trupului pentru a simula urmatoarele sentimente:
agresiv - furios - amenintator - violent - cool - expectativ - temator - supus - plicticos - moale - tare - deschis - inchis - indecis - impunator - relaxat - tensionat - detensionat - gata de a face compromisuri - clar - cu
doua sensuri
Reguli de joc:
Fiecare cuvant va fi scris pe un biletel. Elevii vor primi cate doua biletele de acest fel si vor mima cuvintele inscrise pe ele. Ceilalti elevi vor incerca sa ghiceasca despre ce cuvinte este vorba. Evaluarea jocului se va face luand
ca element de referinta urmatoarele doua intrebari:
(cum) pot fi exprimate
sentimentele pentru ca
ceilalti sa le inteleaga si sa
mai apoi ca baza pentru actiunile sale ulterioare.
Stransul mainii ca
ritual cotidian de politete ii
impiedica pe strabunii
nostri de ex. sa isi
foloseasca mainile
pentru a-si ataca
adversarii. Semnalele-bariera (de
ex. incrucisarea
mainilor peste piept) protejeaza
persoana de o apropiere prea mare,
fiind percepute si ca semnal al distantei, in
timp ce pumnii stransi
dovedesc mai degraba forta de decizie si de actiune.
reactioneze in mod
corespunzator fata de ele?
Sentimentele celorlalti pot
fi percepute si interpretate
ca atare?
Credibilitatea, concilierea
si scuzele necesita o atitudine
'deschisa' a corpului
pentru a fi recunoscute si acceptate
ca atare.
Mai ales actiunile simbolice
joaca (atat in mediul privat
cat si in cel public) un rol important la
aplanarea conflictelor. Gesturile de umilinta sau de conciliere semnaleaza
faptul ca faza de
confruntare s-a incheiat si ca a inceput
o noua faza a relatiilor.
Limbajul corporal non-verbal are o importanta
cruciala pentru
solutionarea
constructiva a conflictelor,
pentru ca, prin acestea, oamenii dau -
in mod constient sau inconstient - semnale cu
rol de escaladare, dar si de de-escaladare.
In tot cazul trebuie avut
in vedere faptul ca aceasta
comunicare non-verbala
nu este universala, ci diferita de la o cultura la
alta. Importanta sa specifica depinde de
fiecare context
cultural in parte.
Aprofundare: Reguli pentru conflictele de zi cu zi
Invatati sa va certati - 7 reguli pentru o cearta
de succes
Certurile nu
Cele sase etape de solutionare a problemelor
1. Identificarea necesitatilor“De ce ai nevoie (sau Ce vrei)?“
creeaza mai multa distanta
intre noi, de multe ori ele fac sa ne apropiem cu adevarat pe baza increderii
reciproce. Intr-o cearta ies la iveala latura
sensibila a unei persoana si
sentimentele ei cele mai
profunde. Si: certurile ne fac
sa ne cada mastile si sa devenim asa
cum suntem de fapt. Relatiile se
pot intari datorita acestui
lucru. Intelegerea si
respectul reciproc sunt
astfel stimulate. De aceea este important sa
invatam forme constructive de
solutionare a conflictelor.
1. Discutarea imediata a problemei
Nu trebuie sa astept prea mult atunci cand sunt
Toate persoanele implicate in conflict ar trebui sa poata raspunde la aceasta intrebare fara sa dea vina sau sa ii acuze pe ceilalti.
2. Definirea problemei'Care crezi ca este problema noastra?”
Intreaga clasa poate da o mana de ajutor la gasirea unui raspuns. Clasa trebuie sa tina seama de nevoile ambelor persoane si sa nu dea vina pe nici una dintre ele.
Persoanele implicate in conflict trebuie sa fie de acord cu definitia data.
3. Brainstorming - gasirea mai multor posibilitati de solutionare a conflictului'Cine poate sa ne spuna cum s-ar putea rezolva aceasta problema?'
Toti elevii pot propune o varianta de rezolvare a problemei. Raspunsurile vor fi scrise - fara comentarii, fara formularea unui verdict sau a unei evaluari. Scopul
acestei etape este adunarea a cat mai multe variante de solutionare.
4. Evaluarea variantelor de solutionare'Ai fi de acord cu aceasta varianta?'
Fiecare dintre partile implicate in conflict va trebui sa parcurga lista de alternative si sa spuna care sunt solutiile acceptabile.
5. Gasirea celei mai bune solutii'Sunteti amandoi de acord cu aceasta solutie? Va rezolva problema?”
Trebuie sa fim siguri ca amandoua partile sunt de acord si ca isi recunosc stradaniile depuse in vederea solutionarii conflictului.
6. Verificarea solutiei'Hai sa vorbim in curand ca sa fim siguri ca problema voastra s-a rezolvat cu
adevarat.'
Trebuie redactat un plan de evaluare a variantei de solutionare. Evaluarea poate avea loc cateva minute mai tarziu, peste o ora, ziua sau saptamana urmatoare, in
functie de gravitatea conflictului si de varsta persoanei implicate.
[Sousan Fountain: Leben in Einer Welt. Anregungen zum globalen Lernen. Braunschweig 1996, p. 156]
nervos. Voi vorbi despre
problema aparuta chiar
atunci sau imediat dupa aceea, cand
apare ocazia.
2. Sa vorbim la persoana intaia
singularCu cat voi vorbi
mai mult, in cazul unui
conflict, despre propriile mele sentimente, cu atat mai bine
ma va cunoaste si ma va intelege
cealalta persoana. Daca, intr-un conflict, voi folosi mai
degraba pronumele „eu“
in loc de „tu“, voi vedea ca mai
exista si alte avantaje: voi
vedea mai bine de ce parte ma
aflu si voi intelege ce
vreau de fapt. Felul meu
deschis de a fi il va stimula, in
plus, si pe celalalt, sa mi se
deschida.
3. Sa nu intrerupem
discursul celuilalt
Il voi lasa pe interlocutorul
mei sa vorbeasca si il voi asculta cu
atentie, fara sa il intrerup. Voi
avea grija sa dau atentie
sentimentelor, nevoilor,
intereselor pe care le exprima
el/ea. Voi incerca sa aflu din cele spuse de el/ea care ii sunt interesele,
nevoile si sentimentele si sa le respect.
4. Sa vorbim celuilalt in mod
direct si sa il privim in ochiDaca vreau sa
spun cuiva ceva, atunci i-o voi spune direct.
Asta inseamna ca nu ma voi
adresa intregii grupe, atunci
cand de fapt ma
adresez unei singure
persoane.
5. Gasirea unei perspective
comune asupra problemei
Despre ce ne certam? Ce cred
eu? Care sunt cauzele care au dus la aceasta problema? Ce
crede partenerul meu de conflict?
Este posibil sa gasim o
perspectiva comuna asupra
problemei?
6. Ramanerea la subiectul in
discutieVoi ramane la problema care
doresc sa o rezolv. Nu voi
permite ca partenerul meu
de conflict sa devieze de la
aceasta problema si sa sara de la un
subiect la altul.
7. Evitarea invinuirilorInvinuirile
reciproce nu vor lamuri si nici nu
vor solutiona problema, ele
nu vor face decat sa fortifice
fronturile.
[din: Walter Kern,
Friedenserziehung heisst:
Streiten lernen; in:
Suchtpräventionsstelle der Stadt
Zürich (ed.), Leben hat viele
Gesichter, Lausanne 1993]
Metode de analiza a conflictului (1): Categorii
Cum poate fi incadrat un conflict in diversele domenii?(Sau poate conflictul nu poate fi cuprins in aceste categorii?)
Obiectul conflictului, de ex.
conflict de
intereseconflict
de necesitati
conflict de valoriconflict
de identitate
conflict ideologicconflict
Nivele conflictuale, de ex.
Individ cu
conflicte intra-
personale
Grupuri cu
conflicte in
cadrul grupuluiconflicte
intre
de credinteconflict
de evaluare
Modul in care este perceput conflictul, de ex.
conflict incins
(manifest) conflict
rece (latent)
Relatiile dintre partile implicate in conflict, de ex.
conflict simetricconflict
asimetric
grupuri
Organizatii cu
conflicte iin interiorul
organizatieiconflicte
intre organizatii
Societate cu
conflicte inter-
personaleconflicte
in interiorul societatii
Sistem imternational cu
conflicte internationale
intre stateconflicte intre
ONG-uriconflicte intre organizatiile
internationale si state sau societati de
state
Metode de analiza a conflictului (2): Intrebari sistematice - Modelul de analiza al lui Ulrike C. Wasmuth
1. Descrierea conflictului:
Care este tema
conflictului?Care este
continutul conflictului?Este vorba aici despre un micro-
conflict sau despre un
macro-conflict? Despre ce nivel de
analiza este vorba?
2. Istoria conflictului:
Care sunt cauzele
structurale ale
conflictului concret?Care este
istoria acestui
conflict?Care sunt cauzele
concrete ale
conflictului actual?
Ce etape de escaladare au existat si
exista in cursul
conflictului?
3. Contextul conflictului:
Ce legaturi exista intre
cauzele structurale
si conflictul actual?Ce rol joaca
persoanele individuale
sau grupele?
4. Partile conflictuale:
Care sunt partile
implicate in conflict cu influenta decisiva asupra cursului
conflictului?Cat de mult
sunt ele afectate si
la ce rezultat se asteapta?
5. Orientarea conflictului:
Despre ce fel de conflict
este vorba?Este vorba de un conflict de
continut?Este vorba de
un conflict irational, in
cadrul caruia motivele psihice,
subconstiente, joaca un rol principal?
6. Dinamica conflictului:
Interactiune intre
cauzele structurale
si cele actuale ale
conflictului?Analiza fiecarei
etape de escaladare in raport cu
influenta exercitata de fiecare
actor?
7. Aplanarea conflictelor - practici:
Cum este aplanat
conflictul?Ce
reglementari au fost gasite?
[din: Ulrike C. Wasmuth: Friedensforschung als Konfliktforschung. Zur Notwendigkeit einer Rückbesinnung auf den Konflikt als zentrale Kategorie. AFB-Texte, Nr. 1/1992, p. 4 si urm.]
Intrebari adresate partilor implicate in conflict
Ce doresc partile implicate in conflict sa
obtina prin comportamentul lor?
Care este miza principala?
Ce isi doreste fiecare
parte implicata in conflict?
Ce ar trebui sa se
intample pentru ca aceste dorinte sa poata fi
realizate?
Poate fi constatat un motiv pentru actiunea intreprinsa? Ce motive
banuim ca exista?
Ce efecte au comportamentul/actiunile partii implicate in conflict
asupra celeilalte parti?
Prin ce fel de actiuni incearca partile sa
influenteze situatia in beneficiul propriu?
Metode de analiza a conflictului (3): Intrebari sistematice - Modelul de analiza al 'Media Peace Center'
Interese
Definiti interesele
partilor (nevoi, temeri,
sperante, teluri)Cum
actioneaza acestea
pentru a-si impune
interesele?Se
concentreaza ele numai pe revendicari si
luari de pozitie?
Concep ele interesele ca fiind opuse, conflictuale?Se comporta ele ca si cand
ar avea un adversar?Gasesc ele
vreun interes comun?
Optiuni
Care sunt (daca
exista) optiunile
discutate? Este
posibil ca insesi
partile sa dezvolte optiuni?
Exista optiuni care sa
satisfaca interesele partilor?
Alternative
Ce vor face partile pentru
a-si atinge scopurile,
daca nu exista reglementari negociate sau mediate ale conflictului (daca nu se ajunge la un
acord)?Ce persoane
sau organizatii ar putea influenta
dezvoltarea alternativelor?
Criterii
Exista, la nivel local sau la alt
nivel, standarde
aplicabile in acest caz?Dupa ce
criterii pot fi
considerate partile ca
joaca dupa regulile
“fair-play-
ului”?Se recunosc
reciproc partile ca parteneri
legitimi de negociere?Se simt ele tratate in
mod drept?Este vorba despre un conflict de
vointa? Despre
amenintari? Cum sunt aplicate si discutate criteriile?
Comunicare
Sunt partile in stare sa comunice intre ele?Au existat cazuri de
erori semnificative
de comunicare?
Cum au comunicat
partile intre ele? Prin ce
canale?Cu se percep partile intre ele? Exista cazuri de
erori semnificative
de
percepere?Exista
diferente culturale
care ar putea fi
responsabile de
problemele de
comunicare?
Relatii
Cum se comporta pe
moment partile unele
fata de celelalte?
Nevoi? Intelegere?
Recunoastere reciproca ca persoane?
Cum influenteaza
istoria partilor felul
in care se poarta pe moment
unele fata de celelalte?Cum sunt percepute raporturile de forta?
Compromisuri
Cine sunt organele
relevante de decizie si de
opinie?Acestea, sau
altcineva, dispun de
autoritatea de a face
compromisuri pe cheltuiala
altcuiva?In ce conditii
pot face acestea
compromisuri?Cat de
puternice pot fi acestea?
Analiza intereselor
Trebuie luati in calcul urmatorii factori:
Cine are mai mult de
castigat de pe urma
rezultatului conflictului?Cine are mai
mult de castigat de pe urma cursului conflictului?
Cine este afectat mai
mult?Cine ar putea
dori sa fie considerat
parte la conflict?
In fata cui ar putea raspunte
cei afectati?A cui
autoritate ar
putea fi necesara?
A cui sustinere este decisiva?Cine ar putea
sabota procesul?
Cine ar putea impiedica
implementarea prevederilor unui acord?
Partile se gandesc la evolutia pe
termen scurt sau lung a situatiei?
Se gandesc ele la probleme
precum violenta,
siguranta, reputatia,
antecedente, simtul datoriei,
locurile de munca?Ascultati
variantele de solutionare si intrebati: ”De ce le preferati
tocmai pe acestea?”
Daca vreti sa stiti care sunt
interesele care se afla in spatele
pozitiilor de negociere, trebuie sa
aveti in vedere faptul ca pe
acestea nu le intereseaza sa ceara partilor
sa faca compromisuri.Rugati actorii
sa descrie cum ar trebui sa fie
rezultatul ideal, la fel si
cele mai negre temeri. Din
aceste scenarii incercati sa
extrageti interesele lor.
Dati-va cu parerea cu privire la
lucrurile care i-ar putea
interesa, cu privire la care isi fac griji sau de care le-ar putea fi frica. Rugati-i sa va
corecteze aceasta parere
si sa o completeze.
In ultimul deceniu, “Media Peace Centre” a organizat workshop-uri pentru jurnalisti in Africa de Sud si in strainatate, tema acestora fiind gasirea unei modalitati mai constructive de prezentare a conflictelor in mass-media. Asa-numitul ”Mediation Project for Journalists” (MPJ) traieste de pe urma experientelor educationale ale unui colectiv de experti in solutionarea conflictelor, printre care se numara si ”Conflict Management Group” (CMG) de la Universitatea Harvard. Modelul de analiza reprodus mai sus a fost dezvoltat de CMG.
Metode de analiza a conflictului (7): Tablourile vivante
Conflictele pot fi ilustrate prin intermediul
unor tablouri vivante. Aceste tablorui explica, prin adoptarea unor anumite
spatii, “punctele de vedere” si conceptiile partilor. Un asemenea
tablou vivant poate infatisa
intregul conflict sau doar unele
scene-cheie.
Exemplu: Ilustrarea
raporturilor de forte dintr-un
conflict
In mijlocul clasei va fi asezata o coala de hartie
pe care va fi formulat
conflictul. Puterea de influenta a anumitor persoane,
institutii etc. va fi mai apoi
exprimata in mod sugestiv
prin pozitia fata de conflict (de
coala de hartie).
De ex., elevii vor ocupa o pozitie
in clasa ca
Chestionarea tablourilor vivante
Cine sunt partile implicate in
conflict?Despre ce este
vorba in aceasta scena?
Cat de avansata este dinamica conflictului?Ce rol joaca
diversele grupuri?Cum se
comporta “spectatorii”?
Se vor implica si ei?
Cum ar putea fi decongestionata
situatia?Care dintre persoane ar
putea juca un rol important
aici?
In afara de participantii directi mai exista, in functie de conflict, si alte parti, implicate in mod indirect in acesta:
mediul social (de
ex. familie, rude,
cunostinte)opinia
publica (de ex. presa
scrisa, radioul,
televiziunea)consultanti,
avocati, moderatori, mediatorisustinatori (grupuri,
organizatii )cei care au
Metode de analiza a conflictului (9): Cunoasterea si formularea propriilor pozitii in conflict
Pretentii maximale(Ce as vrea sa obtin?)
Potential compromis(Ce m-ar multumi?)
Pretentii minimale(La ce puncte nu as renunta in nici
un caz?)
Argumente(Care sunt motivele care stau la
baza pretentiilor mele?)
Reactii(Cum va reactiona adversarul
meu?)
Contra-argumente(Cum as putea raspunde?)
Consecinte posibile(Pe ce imi pot sprijini pretentiile, daca argumentele mele nu sunt
suficient de convingatoare?)
Metode de analiza a conflictului (10): Eu in conflict
Imaginea mea despre mine Imaginea mea despre ceilalti
Ce marcheaza imaginea mea despre celalalt?
Ce imagine au (in opinia mea) ceilalti (cealalta parte implicata in conflict) despre mine?
Cum cred ceilalti ca trebuie sa ma comport?
Cum cred ca trebuie sa se comporte cealalta parte implicata in conflict?
De ce depind aceste asteptari?
De ce depind aceste asteptari?
Ce repertoriu comportamental imi sta la dispozitie?
Ce repertoriu comportamental sta la dispozitia celeilalte parti implicate in conflict?
Ce influenta are grupul meu (de referinta) asupra felului meu de a ma comporta?
Ce influenta are grupul (de referinta) asupra felului celorlalti de a se comporta?
Ce influenta au personalitatile-model asupra mea?
Ce influenta au personalitatile-model asupra celeilalte parti implicate in conflict?
Ce influenta are mass-media asupra mea? (si ce fel de medii?)
Ce influenta are mass-media asupra celeilalte parti implicate in conflict? (si ce fel de medii?)
De ce forme de comunicare prefer sa fac uz?
De ce forme de comunicare prefera sa fac uz cealalta parte implicata in conflict?
Dupa ce norme (etice) imi orientez comportamentul?
Dupa ce norme (etice) isi orienteaza comportamentul cealalta parte implicata in conflict?
Care sunt pentru mine actiunile corecte si care sunt cele gresite de uzat intr-un conflict? Care sunt
criteriile dupa care le evaluez?
Care sunt, pentru cealalta parte implicata in conflict, actiunile corecte si care sunt cele gresite de uzat intr-
un conflict? Care sunt criteriile de evaluare?