Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

al Republicii Moldova

Priorităţile strategice pentru activităţile Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al

Republicii Moldova în anii 2011 – 2015

1

Cuprins

Introducere.................................................................................................................................................5

1. Strategia de siguranţă alimentară pentru Republica Moldova în anii 2011 – 2015............................8

1.2. Obiectivele Strategiei de Siguranţă a Alimentelor pentru Republica Moldova...........................9

1.3. Programul acţiunilor prioritare pentru realizarea obiectivelor strategiei..................................11

2. Restructurarea şi modernizarea sectorului vitivinicol........................................................................13

2.1. Situaţia actuală în Moldova.......................................................................................................13

2.2. Dificultăţile................................................................................................................................13

2.3. Obiectivele specifice..................................................................................................................15

2.4. Abordarea ministerială a dezvoltării sectoriale.........................................................................17

2.5. Împrumutul din partea Băncii Europene de Investiţii................................................................18

3. Dezvoltarea infrastructurii moderne de piaţă şi substituirea importurilor........................................21

3.1. Obiectivele proiectului...............................................................................................................26

3.2. Descrierea proiectului................................................................................................................26

Locaţia (amplasarea) Proiectului.......................................................................................................26Descrierea stabilimentului.................................................................................................................27Beneficiarii proiectului.......................................................................................................................28Iniţiatorul proiectului.........................................................................................................................29Acţiunile implementate şi planificate................................................................................................29Partenerii Proiectului.........................................................................................................................29Finanţarea şi susţinerea din parte guvernului...................................................................................30Termenii de implementare a proiectului...........................................................................................30Concluzii şi paşii următori..................................................................................................................30

4. Agricultura Conservativă...................................................................................................................31

Introducere........................................................................................................................................31Obiectivele programului....................................................................................................................32Componenta I – măsurile legate de păstrarea fertilităţii solului şi stoparea eroziunii.......................32Componenta II - crearea condiţiilor pentru punerea în aplicare a tehnologiilor moderne de creştere şi know-how în agricultură................................................................................................................34

5. Sectorul de producere a cărnii şi laptelui..........................................................................................36

Informaţie generală...........................................................................................................................36Evaluarea actuală..............................................................................................................................37Puncte forte.......................................................................................................................................37Puncte salbe......................................................................................................................................37Consideraţii cu privire la dezvoltarea sectorului laptelui...................................................................38

2

Nutriţia animalelor............................................................................................................................39Condiţiile de întreţinere a animalelor................................................................................................39Genetica............................................................................................................................................40Profitabilitatea...................................................................................................................................40Prelucrătorii.......................................................................................................................................41Obiectivul..........................................................................................................................................41Puncte de referinţă............................................................................................................................43Producerea de carne.........................................................................................................................44Producerea în gospodării...................................................................................................................45

6. Susţinerea dezvoltării producerii de energie regenerabilă din deşeuri agricole................................45

6.1. Introducere................................................................................................................................45

6.2. Contextul actual.........................................................................................................................46

6.3. Obiectivele generale specifice...................................................................................................46

6.4. Căi şi mijloace de realizarea a obiectivelor legate de potenţialul de recuperare a biomasei.....47

6.5. Estimarea impact ului................................................................................................................47

6.6. Rezultatele aşteptate şi indicatorii progresului.........................................................................48

6.7. Etapele implementării...............................................................................................................49

7. Reorganizarea sistemului de educaţie şi cercetare în agricultură, consolidarea serviciilor de extensiune.................................................................................................................................................50

8. Reorganizarea sistemului de subvenţii în agricultură, în scopul modernizării şi concentrării producţiei..................................................................................................................................................50

9. Sistemele informaţionale de bază pentru susţinerea funcţionării lanţului alimentar........................52

Introducere........................................................................................................................................52Obiectul.............................................................................................................................................53Context..............................................................................................................................................53Beneficii.............................................................................................................................................53Subsistemul de E-Trasabilitate...........................................................................................................54Sistemul informaţional integrat pentru managementul activităţii Autorităţii Fitosanitare...............59

10. Suport în dezvoltarea Agriculturii cu Valoare Adăugată................................................................61

10.1. Sectorul de fructe..................................................................................................................61

Situaţia curentă.................................................................................................................................61Obiectivele Programului....................................................................................................................62Determinarea suprafeţelor plantate cu livezi şi pomuşoare..............................................................62Productivitatea plantaţiilor de fructe................................................................................................63Defrişarea plantaţiilor........................................................................................................................63Îmbunătăţirea soiurilor......................................................................................................................63

3

Pepinierele........................................................................................................................................63Plantaţiile de fructe...........................................................................................................................64

10.2. Sectorul de producere a legumelor.......................................................................................65

4

Introducere

Anii 2011 şi 2015 reprezintă o perioadă a schimbărilor majore în sectorul agricol din Moldova. Necesitatea acestor schimbări se datorează mai multor factori care pot fi împărţiţi în interni şi externi:

Interni – cei ce rezultă din circumstanţele şi necesităţile de dezvoltare ale ţării noastre

Externi - cei ce rezultă din integrarea tot mai profundă în Uniunea Europeană şi de evoluţia lucrurilor în comerţul mondial.

Primul grup de factori, este rezultatul unei transformări structurale profunde a economiei Republicii Moldova. Tranziţia către o economie de piaţă, în special în agricultură, a impus necesitatea de implementare a unor mecanisme caracteristice economiei de piaţă libere. De atunci, "ce şi pentru cine se produce?" - este dictat de forţele pieţei. Producerea agricolă într-o economie de piaţă nu este un lucru uşor. Este nevoie de multiple mecanisme de susţinere. Prin urmare, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în următorii ani, se va axa pe principalele domenii care necesită o astfel de susţinere. Caracteristicile geografice şi economice ale ţării noastre, va face în mod clar din agricultură un sector de bază în dezvoltarea exportului. Produsele agro-alimentare înregistrează cele mai mari volume ale exportului. Agricultura, împreună cu businessul agro-alimentar, oferă în ţara noastră numeroase locuri de muncă şi aduce o contribuţie importantă în PIB. Dacă este să ne orientăm spre viitor, acesta este, fără doar şi poate, un segment de bază al economiei noastre, asupra dezvoltării căruia statul ar trebui să-şi concentreze eforturile.

În acelaşi timp, progresul ţării noastre în domeniul integrării economice în Uniunea Europeană, necesită o serie de schimbări organizatorice în agricultură. Schimbări deosebit de importante sunt necesare în mediul instituţional şi administrativ din cadrul agriculturii, care este responsabil pentru siguranţa alimentară a ţării. Asigurarea siguranţei alimentare naţionale, prin oferirea publicului a unor produse alimentare sigure, de înaltă calitate, precum şi competitive atât pe piaţa europeană, cât şi pe pieţele tradiţionale de est (pieţele CSI), constituie o primă prioritate pe termen mediu a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare din Republica Moldova. Realizarea acestei priorităţi, va oferi producătorilor noştri posibilitatea de a-şi vinde produsele la preţuri mai mari şi de a-şi mări veniturile, asigurând o viaţă decentă în mediul rural. Ministerul Agriculturii a pregătit o strategie naţională adecvată de punere în aplicare a noilor norme şi standarde europene pentru siguranţa alimentară.

Pentru a se asigura că producţia de alimente satisface cele mai înalte standarde de siguranţă şi de calitate, este nevoie de o mulţime de investiţii în întregul lanţ alimentar, de la producţia agricolă primară, până la metodele moderne de prelucrare şi o reţea largă de vânzări în ţară şi în străinătate.

5

2011 este al doilea an de funcţionare a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA), creată pentru a susţine financiar restructurarea şi modernizarea agriculturii noastre. Guvernul realizează la momentul actual un mare efort financiar din bugetul de stat, în valoare de aproximativ (450 milioane de lei în anul 2010 ), prin subvenţionarea necesităţilor de bază ale sectorului agricol.

Subvenţiile de stat acordate prin intermediul AIPA se axează pe activităţi, cum ar fi susţinerea şi încurajarea schemelor de creditare pentru agricultori, asigurăriilor agricole, investiţiilor în infrastructura de protecţie şi post-recoltare şi în utilaje, agricultura organică, chimicale agricole, creşterea animalelor, irigare şi drenaj.

În acelaşi timp, Guvernul realizează mari eforturi pentru a obţine finanţare externă preferenţială pentru dezvoltarea agriculturii (UE, Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, JICA, IFAD). Fondurile externe sunt destinate în primul rând pentru restructurare a sectorului agricol. Un astfel de exemplu este restructurarea întreprinsă recent de sectorul vitivinicol, deoarece fondurile obţinute din creditele preferenţiale oferite de Banca Europeană de Investiţii (BEI), au fost orientate înspre modernizarea aprofundată a acestui sector important pentru Republica Moldova. În prezent, Ministerul Agriculturii pregăteşte alte programe sectoriale, care necesită o restructurare şi modernizare aprofundată a sectorului, cum ar fi cel al produselor lactate şi al resurselor genetice animale.

În următorii câţiva ani, Ministerul Agriculturii va susţine în mod consistent dezvoltarea utilizării materiilor prime agricole pentru producerea de energie. Agricultura este o sursa practic nelimitata de biomasă, care poate fi folosită în mod reuşit în scopuri energetice. Pe baza experienţei din multe ţări europene, Republica Moldova ar trebui să dezvolte această direcţie, care oferă beneficii tuturor părţilor implicate, adică, agricultorii pot utiliza produsele de origine vegetală şi animală în scopuri energetice, iar întreprinderile nou-formate de prelucrare a acestor materii prime pentru producerea de energie curată, verde. Ca urmare, societatea va primi cantităţi mari de energie din resurse naturale regenerabile.

În condiţiile actuale, nu poate exista o dezvoltare durabilă a agriculturii din Moldova, fără o infrastructură de piaţă modernă şi eficientă. Prin urmare, una dintre priorităţile Ministerului Agriculturii, este de a crea o infrastructură modernă, la nivel regional şi central. Susţinerea acordată de către Ministerul la nivel regional, este orientată înspre crearea de complexe moderne, asociate infrastructurii de depozitare, curăţare, sortare şi ambalare a produselor alimentare. La nivel central, Ministerul s-a bazat pe experienţa mai multor ţări europene (Italia, Polonia, Germania, Ţările de Jos şi Spania.) preluând iniţiativa de a crea un centru logistic modern şi funcţional - care să deservească piaţa angro din Chişinău şi satele învecinate. Construirea acestei infrastructuri în următorii câţiva ani, va îmbunătăţi funcţionarea lanţului alimentar din Republica Moldova.

Dezvoltarea agriculturii în Republica Moldova a avut întotdeauna propria bază de cercetare ştiinţifică. Tranziţia la economia de piaţă, implică necesitatea de a reorganiza resursele de

6

cercetare existente, astfel încât dezvoltarea agriculturii să servească în mod direct cerinţelor de piaţă actuale. Ministerul a adoptat un obiectiv pe termen mediu pentru a efectua reorganizarea instituţiilor, împreună cu resursele subordonate implicate în educaţie şi cercetare în domeniul agriculturii. Este în curs de desfăşurare activitatea de pregătire a unui concept de reorganizare a resurselor de cercetare şi educaţie ale guvernului.Crearea agriculturii moderne în secolul XXI, nu este posibilă fără tehnologii informaţionale corespunzătoare, destinate dezvoltării sectorului. În prezent în ţările de frunte ale UE, informatizarea susţine virtual practic fiecare proces din cadrul lanţului alimentar, adică de producţie, prelucrare, depozitare, logistică, şi de marketing modern. În plus, în scopul de monitorizare a siguranţei produselor alimentare, este necesară pentru a proteja circulaţia produselor potenţial nesigure (trasabilitatea). Instituţiile de control şi monitorizare trebuie să dispună de echipamentul necesar pentru a asigura aceste cerinţe. Ministerul Agriculturii a adoptat în acest sens o altă prioritate pe termen mediu – de a crea resursele TI necesare în anumite instituţii, care să susţină funcţionarea lanţului alimentar din Republica Moldova.

Solul şi clima ţării noastre necesită tehnici moderne de cultivare a solului. Precipitaţiile reduse şi structura solului, a impus în multe părţi ale ţării utilizarea unor tehnici de arat conservative. Ministerul promovează pe scară largă tehnicile conservative de prelucrare a solului.

Pe baza situaţiei actuale în agricultură şi după ce au fost analizate condiţiile interne şi externe din sector, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova a adoptat următoarele priorităţi, care urmează să fie realizate pe termen mediu:

1. Implementarea reformei siguranţei alimentelor.

2. Restructurarea şi modernizarea sectorului vitivinicol.

3. Susţinerea dezvoltării unei infrastructuri de piaţă moderne.

4. Implementarea agriculturii conservative

5. Reforma sectorului de producere a cărnii şi laptelui.

6. Susţinerea dezvoltării producţiei de energie regenerabilă din deşeuri agricole.

7. Reorganizarea resurselor existente de educaţie şi cercetare.

8. Reorganizarea sistemului de subvenţii în agricultură, care are ca scop modernizarea şi concentrarea producţiei.

9. Implementarea sistemelor informaţionale de bază pentru susţinerea funcţionării lanţului alimentar.

10. Suport în dezvoltarea Agriculturii cu Valoare Adăugată.

7

1. Strategia de siguranţă alimentară pentru Republica Moldova în anii 2011 – 2015

Obiectivul principal al politici de siguranţă alimentară, pregătite de către Ministerul Agriculturii şi al Industriei Alimentare, este de a obţine nivelul cel mai înalt de fezabilitate în protecţia sănătăţii umane şi a intereselor consumatorului legate de produsele alimentare. A se vedea anexa nr. 1. – “Strategia de siguranţă alimentară pentru republica Moldova în anii 2011 – 2015”.

Principiul de bază al politicii de siguranţă alimentară a UE, este aplicarea unei abordări integrate, cum ar fi cea "de la fermă până la furculiţă", care acoperă toate sectoarele lanţului agricol - inclusiv producţia furajeră, sănătatea animalelor şi plantelor, bunăstarea animalelor, producţia primară, prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea şi importul şi exportul produselor alimentare. Aceasta este o abordare comprehensivă şi integrată, în care responsabilităţile operatorilor de produse furajere şi alimentare, precum şi cele ale autorităţilor competente, sunt definite în mod clar şi sunt parte a unei politici alimentare coerente, eficiente şi dinamice, care va fi adoptată în cadrul acestei strategii de către Guvernul Republicii Moldova.

Prin urmărirea respectării tuturor principiilor de siguranţă a alimentelor pe tot parcursul lanţului alimentar "de la fermă până la furculiţă", antreprenorii din sectorul alimentar implicaţi în producerea, prelucrarea, depozitarea, transportarea, distribuirea şi marketing-ul produselor alimentare, garantează siguranţa acestor produse pentru consumatorul final şi lipsa oricărui risc pentru sănătatea consumatorului. Conceptul iguranţei alimentare al UE, după cum este definit în Regulamentul Parlamentului European nr. 178/2002 cu privire la siguranţa alimentelor include toate categoriile de produse alimentare şi furajere.

Siguranţa alimentelor şi furajelor şi protecţia intereselor consumatorului constituie două preocupări în creştere ale publicului larg, organizaţiilor non-guvernamentale, asociaţiilor profesionale, partenerilor comerciali internaţionali şi ale organizaţiilor de comerţ. Trebuie să fie întreprinse măsuri pentru a asigura o implementare deschisă şi transparentă a legislaţiei în domeniul alimentar, care trebuie să ofere încredere consumatorilor şi partenerilor de afaceri, inclusiv prin intermediul măsurilor întreprinse de către autorităţile publice, pentru a informa populaţia unde există temeiuri rezonabile de a suspecta că produsele alimentare impun un anumit risc pentru sănătate.

Globalizarea comerţului agricol generează apariţia constantă de noi provocări şi riscuri pentru sănătatea şi interesele consumatorilor. În acest context, va trebui sa fie elaborat un cadru juridic comprehensiv cu privire la siuranţa alimentelor, şi acesta va fi actualizat şi adaptat continuu la noile cerinţe.

Tranzacţiile comerciale globale majore sunt, la momentul actual, efectuate cu produse

alimentare şi furajere, iar în acest context, au fost încheiate acorduri de comerţ internaţional, care ajută la implementarea standardelor internaţionale care stau la baza legislaţiei în sectorul

8

alimentar şi care susţin principiile comerţului liber cu produse furajere şi alimentare sănătoase, de o manieră non-discriminatorie, în baza practicilor de afaceri corecte şi etice.

Astfel, va fi obţinut cel mai înalt nivel de protecţie pentru consumatorii Moldoveni, odată cu facilitarea accesului producătorilor moldoveni la pieţele de valoare înaltă şi asigurarea conformităţii cu obligaţiile comerciale internaţionale în această sferă.

Strategia este elaborată pe baza Hotărârii Guvernului nr. 1125 din 14.12.2010 pentru aprobarea Planului de Acţiuni al Republicii Moldova cu privire la implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru crearea unei Zone de Comerţ Liber, Aprofundat şi Comprehensiv între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial nr. 252-253 din 21.12.2010, art. nr. 1258.

La momentul actual, în Republica Moldova mai multe instituţii guvernamentale sunt implicate în politica de siguranţă alimentară, în reglementare şi implementare. Drept rezultat, orice instituţie guvernamentală poate institui separat prin lege o strategie de siguranţă alimentară în propriul domeniu de activitate, ceea ce contravine conceptului unei strategii de sector unificate.

Majoritatea sistemelor de control din Republica Moldova au o structură fragmentată, reprezentată de structuri administrative separate, responsabile de monitorizarea diferitor etape ale lanţului alimentar şi furajer.

Sarcinile şi responsabilităţile comune ale diferitor ministere şi agenţii aferente siguranţei alimentelor, generează în practică controale şi verificări suprapuse, ineficienţe şi inconsistenţe ale operatorilor.

Următoarele autorităţi sunt implicate în domeniul siguranţei alimentelor:

Agenţia Sanitar-veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de origine Animală;

Direcţiile de politici veterinare şi fitosanitare ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;

Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer;

Ministerul Sănătăţii şi SANEPID;

Inspectoratul pentru Protecţia Consumatorilor al Ministerului Economiei.

1.2. Obiectivele Strategiei de Siguranţă a Alimentelor pentru Republica Moldova

Obiectivele principale aprobate ale siguranţei alimentelor sunt:

9

Îmbunătăţirea cadrului juridic pentru asigurarea unei legislaţii mai consistente în domeniul siguranţei alimentare, care să acopere toate aspectele de producere umană de alimente, de pe câmp până pe masa consumatorului, precum şi de produse furajere;

Constituirea unei Autorităţi Naţionale pentru Siguranţă Alimentară, căreia îi vor fi atribuite un şir de sarcini cheie în administrarea tuturor aspectelor siguranţei alimentelor, de pe câmp până la consumatorul final, operarea sistemului de avertizare timpurie, dialogarea şi comunicarea cu consumatorul, precum şi relaţiile cu agenţiile naţionale şi instituţiile de cercetare ştiinţifică;

Controlul siguranţei alimentelor în scopul asigurării unui cadrul coerent de operare a sistemelor naţionale de control şi inspecţie, prin împărţirea eficientă a atribuţiilor şi responsabilităţilor în rândul autorităţilor de stat implicate în siguranţăa alimentară.

Realizarea acestor obiective prin armonizare a legislaţiei şi implementarea practică în teren va ajuta la:

Ridicarea nivelului protecţiei sănătăţii umane prin desfacerea pe piaţă a produselor alimentare şi prin protecţia sănătăţii animalelor şi plantelor;

Îmbunătăţirea potenţialului de export al produselor alimentare moldoveneşti pe pieţele de valoare înaltă, şi anume pe cele ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale Statelor Unite ale Americii, etc.

Protecţia teritoriului Republicii Moldova împotriva introducerii unor boli şi a unor agenţi patogeni extrem de contagioşi, specifici animalelor şi plantelor, prin consolidarea controalelor sanitare şi fitosanitare la frontieră;

Sporirea capacităţilor specialiştilor veterinari şi fitosanitari; Modernizarea şi restructurarea entităţilor care operează cu produse de origine

animală şi interzicerea activităţilor care nu întrunesc cerinţele generale de igienă stabilite de legislaţia în vigoare;

Continuarea procesului de transpunere în legislaţia naţională a prevederilor legislaţiei comunitare cu privire la siguranţa alimentară şi la elaborarea legislaţiei specifice, în baza căreia Republica Moldova va dezvolta relaţii de comerţ cu produse alimentare, animale vii, produse non-animale cu alte ţări terţe cu care a încheiat acorduri de colaborare în aceste domenii;

Îmbunătăţirea eficienţa controalelor veterinare şi fitosanitare oficiale Îmbunătăţirea sistemului de asigurare a calităţii pentru scopuri de siguranţă

alimentară (analiza riscului şi analiza economică);

Pentru realizarea obiectivelor, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:

Elaborarea unui sistem de certificare pentru exportul şi plasarea pe piaţa naţională a produselor alimentare;

Elaborarea sistemului de laborator, inclusiv a funcţiilor de referinţă; Îmbunătăţirea sistemului de supraveghere şi control, inclusiv de inspectare şi

monitorizare a produselor de origine animală şi non-animală şi a bunăstării animalelor; Elaborarea sistemelor de control şi a punctelor de inspecţie la frontieră (PIF); Implementarea integrală a cerinţelor Acordului încheiat cu Organizaţia Mondială

a Comerţului (OMC) cu privire la Aplicarea Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare (SPS) şi ale Acordului cu privire la Barierele Tehnice în calea Comerţului (TBT);

10

Evaluarea sistemelor de control toxicologic pentru compararea acestora cu cerinţele internaţionale şi cele ale UE;

Evaluarea riscului de contaminarea a produselor alimentare cu reziduuri de substanţe medicale, pesticide şi alţi contaminanţi, în scopul stabilirii măsurilor care urmează a fi întreprinse;

Elaborarea şi coordonarea unui plan naţional pentru monitorizarea reziduurilor în animalele vii, plante şi produse alimentare;

Realizarea acestor obiective va duce la eliminarea tuturor barierelor tehnice şi legislative în calea exportului, atât tradiţional cât şi către pieţele noi, ceea ce va duce la echivalare şi recunoaştere reciprocă.

Implementarea acestei strategii va avea loc treptat, odată cu sporirea responsabilităţii producătorilor şi crearea sistemelor de control, care urmează a fi implementate până la sfârşitul anului 2015. (A se vedea anexa nr. 1).

1.3. Programul acţiunilor prioritare pentru realizarea obiectivelor strategiei - Stabilirea structurii, atribuţiilor şi responsabilităţilor noilor autorităţi responsabile

pentru siguranţăa alimentară, dotate cu personal suficient, instruit în modul corespunzător, care va lansa întregul proces de armonizare legislativă, va fi finalizată până la sfârşitul anului 2012.

Structurile pentru siguranţa alimentelor (Agenţia pentru Siguranţa Alimentelor) va fi creată până la finele anului 2012.

- Constituirea unităţilor de frontieră ale consiliului, care vor efectua controalele veterinare şi fitosanitare şi renovarea şi modernizarea lor corespunzătoare, pentru a asigura un control eficient în baza principiilor UE, va fi finalizată în 2015.

Serviciile veterinare, fitosanitare şi de siguranţă a alimentelor vor efectua controale eficiente la frontieră în conformitate cu cerinţele UE până la finele anului 2015.

- Elaborarea cadrului legislativ cu privire la siguranţa alimentelor, va fi finalizată în anul 2011, reproducând integral prevederile noului "Pachet de Igienă", adică a Regulamentelor 178/2002, 852/2004, 853/2004, 854/2004 şi 882/2004, implementarea acestora urmând să fie realizată după conformarea agenţilor economic din sectorul alimentar.

Pachetul legislativ de igienă va fi adoptat până la sfârşitul anului 2011.

Corespunderea cu cerinţele pachetului de igienă va fi implementat până la finele anului 2015.

- Elaborarea şi implementarea actelor normative pentru executarea noului „Pachet de Igienă”, va fi realizată treptat începând cu 2011 şi terminând cu 2014.

Elaborarea şi implementarea actelor normative privind pachetul de igienă va fi implementat până la sfârşitul anului 2014.

11

- Elaborarea unui sistem informaţional computerizat în toate raioanele Republicii Moldova, utilizat pentru schimbul de informaţii legate de sănătatea animalelor şi plantelor şi de siguranţăa alimentară.

Sistemul informaţional privind sănătatea plantelor şi animalelor conform cerinţelor UE implementat şi operaţional până la finele anului 2014.

- Evaluarea, bazată pe legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională, a entităţilor de afaceri care operează în sectorul produselor alimentare de origine animală şi identificarea tuturor entităţilor care nu se conformează cu prevederile comunitare; constituirea acestora, pe diferite categorii, va finalizată până la sfârşitul primului trimestru al anului 2012.

Evaluarea tuturor grupelor de producători de produse alimentare până la finele anului 2012.

- Modernizarea şi restructurarea tuturor entităţilor care operează în sectorul produselor de origine animală şi vegetală, care cad sub incidenţa prevederilor Regulamentului 853/2004 cu privire la realizarea conformităţii structurale.

Toţi operatorii din domeniu vor opera în conformitate cu prevederile Regulamentului 853/2004 până la sfârşitul anului 2014.

- Elaborarea tuturor materialelor de orientare pentru fabricanţii de produse alimentare (ghiduri de bune practici, instrucţiuni, proceduri, etc.) pentru următoarele sectoare: carne de vită, carne de pui, lapte şi produse lactate, peşte şi produse din peşte, vânătoarea şi pescuitul, va fi finalizată până la sfârşitul anului 2013.

Ghiduri pentru producători vor fi elaborate până la sfârşitul anului 2013.

- Evaluarea întregului sistem de analize de laborator şi expertiză, va fi finalizată către anul 2012, iar îmbunătăţirea şi echiparea în conformitate analitică cu parametrii de calitate şi sănătate definiţi în legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională, va fi finalizată în anul 2014.

Evaluarea sistemului de laboratoare până la sfârşitul anului 2012.

Sistemul de laboratoare echipat corespunzător cerinţelor UE până la sfârşitul anului 2014.

- Elaborarea planului de control strategic pentru sănătatea animalelor şi plantelor şi pentru siguranţăa alimentară în conformitate cu Regulamentul 882/2004 pentru toate sectoarele separate, va fi iniţiată în anul 2012.

Regulamentul 882/2004 implementat până la sfârşitul anului 2015.

Ţinând cont de cele expuse mai sus, Guvernul Republicii Moldova, analizând situaţia actuală vizând siguranţăa alimentară, perspectiva consolidării cadrului juridic şi a structurilor

12

de control, prin adoptarea strategiei la 24 august 2011, a decis să instituie Autoritatea naţională pentru Siguranţa Alimentelor, cu atribuţii şi responsabilităţi de coordonare unificată a acţiunilor de supraveghere şi control în cadrul întregului lanţ alimentar "de la fermă şi până la furculiţă."

http://maia.gov.md/doc.php?l=ro&idc=48&id=14670

2. Restructurarea şi modernizarea sectorului vitivinicol.

2.1. Situaţia actuală în MoldovaSuprafaţa plantaţiilor de vii din toate categoriile în 2011 este de 144 200 ha, din care 134 700 ha (estimate) sunt pe rod, în 2010, aceste suprafeţe fiind de 144 900 ha şi respectiv 132 800 ha. Pentru producţia gospodăriilor casnice, există 102 200 ha, din care - 92 800 ha sunt roditoare (comparativ cu 101.9 şi 92,5 mii hectare în 2010). Conform previziunilor, producţia totală de struguri în anul 2011 va fi de aproximativ 550.0 mii tone, ceea ce constituie cu 14 la sută mai mult decât în 2010. În 2011 vor fi produşi circa 13.0 milioane de butaşi de viţă de vie (în comparaţie cu 8 milioane de butaşi altoiţi în 2010).În prezent există peste 100 de companii autorizate să producă vin în cele patru regiuni vitivinicole, care sunt Bălţi (Regiunea de Nord), Cahul (Regiunea de Sud), Codru (Regiunea Centrală) şi Regiunea Nistreana (Regiunea de Sud-Est). Cinci dintre aceste companii sunt de stat, în timp ce restul sunt din sectorul privat. Unii dintre titularii de licenţe nu mai produc vin în mod activ: în conformitate cu primele estimări ale MAIA, 85 vinării necesită modernizare completă sau parţială, 28 vinării au început deja programe de investiţii iar unii agricultori se gândesc la crearea primelor centre de colectare şi prelucrare a strugurilor.Vinul moldovenesc este in prezent exportat peste tot în lume. Pieţe principale includ CSI (în special Federaţia Rusă, Belarus şi Ucraina), UE (Polonia, Republica Cehă, Germania şi România), Statele Unite ale Americii şi China.

2.2. DificultăţileSituaţia financiară a viticultorilor şi vinăriilor a fost slăbită semnificativ de interdicţiile comerciale impuse în diferite forme în decursul ultimilor cinci ani de către principala piaţă de export, Rusia. Interdicţia comercială impusă de către Rusia a fost agravată de un declin al vânzărilor de pe alte pieţe importante, cum ar fi Ucraina şi Belarus (reprezentând împreună circa 25% din exporturile Republicii Moldova), care în timpul crizei financiare începute în 2008, dată fiind şi devalorizarea valutelor naţionale ale acestora, au înregistrat un declin brusc în puterea de cumpărare a populaţiei, în special în ceea ce priveşte bunurile importate, inclusiv vinurile moldoveneşti.

Prin urmare, cele mai multe fabrici de vin, deţin niveluri înalte de stocuri şi de creanţe active, comparativ cu veniturile de vânzările. Atât viticultori, cât şi producătorii de vin înregistrează

13

niveluri semnificative ale datoriei faţă de băncile comerciale, la momentul actual confruntându-se cu dificultăţi în accesul la noi linii de finanţare. Mai mult decât atât, vinăriile au datorii mari faţă de viticultori, care deţin cea mai slaba poziţie în cadrul acestui sector. Situaţia dificilă a companiilor moldoveneşti din sectorul vitivinicol este în continuare accentuată de activele în îmbătrânire şi de insuficienţa de investiţii, lipsa de diversificare a pieţei de export, de calitatea insuficientă a vinului, precum şi de insuficienţa de abilităţi financiare, de marketing şi de management.

Doar 25% din viile Moldovei produc mai mult de 8 tone/ha/an şi sunt considerate bune. Majoritatea suprafeţei bune a fost plantată în ultimii ani şi au fost operate de aproximativ 60 de vinării integrate (circa 25 000 ha în total). 35% din vii produc, în medie, 3 - 5 t/ha/an, în timp ce 40% sunt clasificate ca şi nesatisfăcătoare. Ultimele două categorii este cel mai probabil să-şi înceteze activitatea comercială de producţie, şi să dispară astfel ca şi bază de materii prime pentru vinificaţie.

Planul de ţară pentru restabilirea şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei pe anii 2011 - 2020, aprobat în 2002, prevede înlocuirea a 80.000 ha de plantaţii vechi, cu 70.000 ha de vii noi. Astfel, anual ar trebui să fie defrişate 8000 ha, urmând să fie plantate alte 7.000 ha . Portaltoii şi butaşii respectivi trebuie să fie importaţi sau produşi la nivel local. Obiectivul este ca, până la sfârşitul acestui deceniu, aproape toate viile cultivate în prezent, să fie reînnoite şi dotate cu sisteme moderne de irigare prin picurare şi antigrindină, precum şi cu management şi utilaje pentru recoltat. Aceste cifre par prea optimiste, dar, în primii ani ai programului de revitalizare, în anii 2004-2008, au fost plantate între 4500 şi 5600 ha anual, cu o scădere drastică în 2009, din cauza dificultăţilor financiare.

Relaţiile de piaţă dintre producători (şi băncile lor), precum şi unele fabrici de vin, pot fi asimetrice. Un contract de vânzare-cumpărare şi livrare standard şi legal, este văzut ca pe o pre-condiţie pentru crearea unui climat/cadru echitabil de tranzacţionare.

Revitalizare a întregului sector va necesita, de asemenea, investiţii în prelucrare, îmbuteliere şi etichetare, precum şi în transporturi, controlul calităţii şi instruirea forţei de muncă.

În prezent, sectorul vitivinicol oferă locuri de muncă pentru aproximativ 300.000 de oameni din întreaga ţară (adică, pentru circa 15% din populaţia activă). O mare parte din aceste locuri de muncă se datorează exporturilor ţării: doar circa 25% din locurile de muncă pot fi atribuită consumului local şi o mare parte din acestea sunt în sectorul neoficial. Orice scădere semnificativă ulterioară a exporturilor, ar avea, prin urmare, un efect disproporţionat nu numai asupra economiei, dar şi asupra structurii societăţii în ansamblu.

Aspectele principale din sectorul vitivinicol, care urmează a fi abordate, pot fi rezumate în felul următor:

14

Multe părţi implicate în sectorul vitivinicol au o situaţie financiară precară, cu niveluri înalte de stocuri şi de creanţe active (bani datoraţi lor) iar relaţiile de piaţă între bănci şi operatorii din sectorul vitivinicol, este uneori asimetrică.

Doar 25% din podgoriile Moldovei produc peste 8 tone/ha/an (t/ha/an) şi sunt considerate a fi de calitate înaltă iar 8,000 ha vor trebui să fie defrişaţi anual, urmând să fie plantaţi 7,000 ha.

La momentul actual, circa 25% din producţia de vin este obţinută de agenţii economici cu o capacitate mai mică decât 100 t/a, 15% provine de la operatorii cu capacitatea de producţie de circa 500 t/a, iar 60% este obţinută de vinăriile cu capacităţi anuale de peste 500 tone şi sunt departe de ceea ce se consideră a fi mărimea optimă

Relaţia de piaţă între cultivatorii de struguri tehnici (cultivatori) şi unele vinării, poate fi asimetrică

Vinul moldovenesc nu se bucură de recunoaştere adecvată sau de o reputaţie de vin de bună calitate pe pieţele exporturilor de vinuri

Cooperarea între vinificatori şi viticultori, este limitată

Interacţiunea instituţională între sectorul privat şi cel public, trebuie să fie consolidată

Capacitatea de marketing al vinurilor este redusă şi finanţată insuficient

Vinul ecologic şi turismul vinicol sunt sub-dezvoltate

Orice scădere semnificativă ulterioară în exporturile de vinuri, ar avea un efect negativ disproporţional asupra economiei şi asupra structurii societăţii în ansamblu.

Ministerul Agriculturii a adoptat obiectivul general – de a moderniza şi remedia lacunele structurale din cadrul industriei vitivinicole din Moldova şi de a contribui la îmbunătăţirea mediului favorabil pentru producerea vinului de calitate (PGI şi PDO), pentru a îmbunătăţi competitivitatea pe piaţa naţională şi de export.

2.3. Obiectivele specifice

De a îmbunătăţi capacitatea şi de a crea un sistem de colectare, stocare şi procesare a datelor în sectorul vinicol şi consecutiv a sistemului de politici în sectorul viti-vinicol.

Registrul viei şi vinului operaţional

De a îmbunătăţi accesul la fonduri în baza unor condiţii favorabile, în scopul îmbunătăţirii poziţiei financiare a agenţilor economic din sectorul vitivinicol (inclusiv a viticultorilor, vinificatorilor şi a industriilor asociate) pentru a facilita investiţiile necesare

15

pentru producerea vinului de calitate înaltă, inclusiv “Desemnarea Protejată a Originii” sau “Indicaţie Geografică Protejată”

75 milioane de Euro valorificate pentru dezvoltarea producţiei de vinuri PDO şi PGI.

De a îmbunătăţi productivitatea podgoriilor şi vinurilor de înaltă calitate

Analiza situaţiei curente şi fondului genetic de vii în Moldova în conformitate cu recomandările pentru a le conforma cu cerinţele actuale ale pieţelor şi tradiţiile moldoveneşti.

De a susţine restructurarea industriei vitivinicole (de ex. Prin raţionalizare, cooperare şi consolidare) pentru a optimiza echilibrul economic între scară şi calitate

Restructurarea sectorului

De a îmbunătăţi calitatea şi consistenţa tuturor aspectelor producerii de vin din Moldova, de la podgorii şi până la împachetarea finală şi comercializarea pe piaţă

Îmbunătăţirea calităţii vinurilor

De a susţine dezvoltarea mediului legal şi instituţional şi a infrastructurii pentru producerea de vinuri îmbuteliate cu “Desemnare Protejată a Originii” sau “Indicaţie geografică Protejată.”

Legislaţia primară şi secundară privind implementarea PDO şi PGI adoptată

Reforma instituţională necesară implementată

De a susţine echilibrul echitabil în relaţiile de piaţă ale viticultorilor cu vinăriile

Relaţiile comerciale între producătorii şi struguri şi vinificatori mai echitabile, negocieri între asociaţiile de producători de struguri şi procesatori

De a spori capacitatea şi de a facilita investiţiile în capacitatea tehnică, precum şi de instruire şi formare, a organelor de control şi verificare

Adoptarea şi implementarea conceptului de optimizare şi verificare

De a îmbunătăţi eficienţa de marketing a vinului moldovenesc de calitate şi astfel, şi reputaţia şi recunoaşterea acestuia pe principalele pieţe existente şi noi

Îmbunătăţirea reputaţiei şi recunoaşterea vinurilor moldoveneşti pe pieţele tradiţionale şi cele noi

De a stimula cererea naţională de vin de calitate

Creşterea cererii pentru vinuri pe piaţa internă16

De a dezvolta producţia de vin ecologic şi turismul vinicol

Adoptarea şi implementarea conceptului pentru turismul ecologic şi de vinuri

Creşterea volumului de producere şi a vânzărilor de vinuri ecologice

Creşterea numărului de turişti

2.4. Abordarea ministerială a dezvoltării sectoriale Ministerul nostru recunoaşte necesitatea de dezvoltare a structurii instituţionale, cadrului legislative şi a suportului financiar, practice şi tehnic necesar pentru înflorirea sectorului.

Ministerul lucrează în comun cu partenerii săi de dezvoltare, la elaborarea documentele strategice necesare pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol pe baza unei analize comprehensivă a pieţei şi pe baza de parteneriat public-privat.

Ca parte a procesului de lucru asupra strategiei sectoriale, au loc activităţi de bechmarking vizând degustarea vinului şi de analiză a pieţei vinurilor. În baza acestor analize, va fi posibilă stabilirea pieţelor şi segmentelor ţintă, care vor determina obiectivele strategice de dezvoltare.

Analiza strategiilor de branding ale ţării, este de asemenea desfăşurată pentru a putea elabora şi implementa strategii de marketing potrivite pentru vinul moldovenesc (Vin de Moldova) şi pentru anumiţi producători de vinuri.

Legislaţia nouă de bază sub forma unui Regulament Tehnic Sectorial, precum şi modificările în legislaţia existentă au fost elaborate şi sunt în prezent supuse consultărilor pentru a fi promulgate. Pe lângă regulamentul sectorial general, noua legislaţie va defini şi reglementa noua desemnare a schemelor de origine, cu scopul de a abilita producătorii de vin din Moldova de a concura producătorii din UE şi din întreaga lume în bază de condiţii egale cu Indicaţii Geografice Protejate (PGI) şi Desemnări Protejate ale Originii (PDO).

Pentru a îmbunătăţi managementul strategic al sectorului şi a îmbunătăţi eficienţa în comunicarea şi cooperarea dintre producători şi ministerul respectiv, este elaborate un concept pentru dezvoltarea unui parteneriat public-privat.

Pentru susţinerea acestor elaborări strategice prin asistenţă financiară, guvernul Republicii Moldova a negociat iar Ministerul nostru supraveghează un împrumut de 75 milioane euro din partea Băncii Europene de Investiţii (EIB) pentru finanţarea reformei industriei vitivinicole din Republica Moldova.

17

2.5. Împrumutul din partea Băncii Europene de Investiţii

General

Programul de restructurare a sectorului vitivinicol a fost elaborat de către Guvern şi Banca Europeană de Investiţii (EIB), pentru a remedia vulnerabilităţile structurale ale industriei vitivinicole din Moldova.

La 23 noiembrie 2010, guvernul a semnat cu EIB un acord de finanţare prin care EIB a oferit Moldovei un împrumut în valoare de 75 milioane (şaptezeci şi cinci milioane) euro.

Ministerul Agriculturii supraveghează şi este responsabil pentru implementarea generală a programului prin intermediul "Unităţii Consolidate pentru Implementarea şi Monitorizarea Programului de Restructurare a Industriei Vitivinicole." (UCIMP-RSVV).

Condiţii pentru utilizarea resurselor programului

Programul va asigura că investiţiile acestuia în podgorii, prelucrarea vinului şi în industriile aferente, sunt realizate în scopul promovării producerii de vinuri îmbuteliate clasificate: vinurile moldoveneşti sunt PDO (Desemnare Protejată a Originii) sau PGI (Indicaţie Geografică Protejată).

Fiecare proiect de investiţii va trebuie să fie susţinut prin planuri de afaceri multi-anuale

Programul va oferi următoarele scheme de investiţii:

va oferi împrumuturi beneficiarilor finali (vinificatoriii, viticultorii şi alte industrii aferente) prin bănci intermediare;

va stabili pentru beneficiarii finali scheme de achiziţii şi leasing de echipament de vinificaţie;

va investi în infrastructură şi echipament (adică, verificarea calităţii laboratoarelor, centrelor/programelor de cercetare şi instruire) şi pentru dezvoltarea capitalului uman printr-un şir de cursuri de instruire;

Activităţi

Pe bază de planificare eficientă a afacerilor:

De a oferi acces la împrumuturi la termen pe bază de condiţii favorabile pentru dezvoltarea, cultivarea şi dotarea cu echipament a podgoriilor, prin intermediul sectorului financiar local sau a entităţilor şi agenţiilor guvernamentale, în vederea consolidării poziţiei financiare a agenţilor economici din sectorul vitivinicol (inclusiv a viticultorilor, vinificatorilor şi industriilor asociate), cu scopul de a face investiţiile necesare pentru:

18

Îmbunătăţirea echipamentului la nivel de producător, inclusiv dar fără a se limita la irigarea prin picurare, sisteme anti-grindină şi anti-îngheţ.

Îmbunătăţirea echipamentului şi facilităţilor celor mai mulţi dintre vinificatorii mici şi mijlociii şi ale industriilor aferente, cu scopul de a îmbunătăţi calitatea şi consistenţa vinului produs şi de a asigura conformitatea cu PDO sau PGI.

Oferirea de operaţiuni de leasing pentru echipamentul principal necesar pentru îmbunătăţirea calităţii vinului până la cea prevăzută de cernitele PGI şi PDO, inclusiv pentru:

Plantarea şi dotarea cu echipament a activităţilor de viticultură, inclusiv irigarea prin picurare, sistemele anti-grindină, şi anti-îngheţ,

Investirea în plantarea şi dotarea cu echipament a vinăriilor,

Asigurarea îmbunătăţirilor în dezvoltarea unui mediu favorabil (de ex. stabilirea infrastructurilor aferente sectorului, de ex. a centrelor de colectare şi a staţiilor de prelucrare iniţială) sau direct prin alocări sub formă, de ex. de împrumuturi, garanţii pentru împrumuturi sau sub formă de capital pentru investiţiile de nivelul companiei, destinate susţinerii producerii vinului de calitate

Oferirea accesului la finanţare pentru (i) îmbunătăţirea productivităţii podgoriilor productive; (ii) restructurarea şi revitalizarea podgoriilor bătrâne şi în cea mai mare parte neproductive, inclusiv susţinerea sectorului pepinierelor, defrişarea a circa 8 000 ha/an, replantarea a până la 7 000 ha/an

Susţinerea creării şi dezvoltării plantaţiilor de portaltoi şi butaşi de viţă de vie,

Susţinerea dezvoltării fundamentului şi dotarea cu echipament a complexelor de altoire,

Modernizarea pepinierelor viticole cu echipament modern pentru îngrijirea plantaţiilor „mamă” şi plantarea de noi butaşi,

Susţinerea costurilor de muncă suportate de către viticultori pentru defrişare, restructurare, instalarea sistemelor de irigare prin picurare şi plantarea de noi butaşi,

Susţinerea activităţilor care încurajează restructurarea industriei vitivinicole (de ex. Prin raţionalizare, cooperare şi consolidare), în scopul optimizării economiilor de scară mare şi calitate înaltă.

Grupurile ţintă

În cea mai mare parte, întreprinderile de la mici până la medii din cadrul sectorului vitivinicol din Moldova (viticultorii, vinificatorii, industriile asociate) şi, pe bază de excepţie, şi cele câteva non-IMM, în vederea importanţei majore a acestora pentru restructurarea întregii industrii.

19

Organele de control şi verificare de stat, inclusiv laboratoarele, Instituţiile de instruire, educaţie Sectorul financiar Posibile mecanisme implementatoare

Leasing:

O schemă circulantă trebuie să asigure pierderi neglijabile şi recuperarea integrală a cheltuielilor, fiind gestionată de UIP şi utilizeazând puterea generală de cumpărare la nivelul UIP, în scopul obţinerii de utilaje agricole la preţuri semnificativ mai mici decât le-ar putea achiziţiona orice agricultor. Leasing-ul este, de obicei pe termen de trei ani cu transferarea automată la final a dreptului de proprietate agricultorului. UIP trebuie să monitorizeze toate plăţile şi va sechestra orice echipament atunci când se va întârzia cu plăţile, fără a avea motive întemeiate. Utilajele sechestrate vor fi renovate pe loc şi oferite în leasing altor agricultori.

Creditare:

Operaţiunile bazate pe creditare ar implica depunerea de cereri de finanţare de către beneficiari, sub formă de planuri de afaceri. Aceste cereri sunt examinate şi aprobate de către UIP. Beneficiarii finali pot merge apoi la orice bancă locală care participă în schemă. Costul de împrumut este acoperit, dar beneficiarii finali pot antrena diverşi intermediari financiari în competiţie unul cu altul, pentru a obţine cea mai bună rată. Băncile locale îşi asumă riscul de creditare în baza propriilor prevederi ale politicii de creditare.

Garanţiile pentru împrumuturi/capital/mezanin:

Finanţarea va deveni disponibilă prin intermediul UIP, pentru a prelua cote de participaţie minoritare într-un şir de companii, în numele Guvernului Republicii Moldova. Astfel de injecţii de capital ar remedia bilanţurile companiilor şi le-ar face din nou solvabile, permiţându-le să contracteze împrumuturi şi să facă investiţii semnificative. Retragerea investitorilor, şi remunerarea acestora, va fi convenită în prealabil.

Asistenţa tehnică

Instruire, formare profesională şi consultanţă tuturor agenţilor economici implicaţi în producerea vinurilor de calitate, în domeniul îmbunătăţirii calităţii vinului şi în special cu privire la cultivarea, producerea şi controlul vinurilor conforme PGI şi PDO.

Rezultatele aşteptate

Realizarea investiţiilor necesare pentru producerea de vinuri cu “Desemnarea protejată a Originii” sau “Indicaţia Geografică Protejată”.

Îmbunătăţirea productivităţii podgoriilor de înaltă calitate

20

Optimizarea unităţii de producere şi prelucrare, care reprezintă echilibrul economiilor între scară şi calitate în sectorul vitivinicol

Îmbunătăţirea calităţii şi consistenţei tuturor aspectelor producerii vinului în Moldova, de la vii ţi până la împachetarea şi comercializarea pe piaţă

Mediu normativ şi instituţional, şi infrastructură complete pentru producerea vinurilor îmbuteliate cu “Desemnare Protejată a Originii” sau “Indicaţie Geografică Protejată”

O relaţie de piaţă mai bine echilibrată între viticultori şi vinării

Capacitate tehnică şi de resurse umane adecvată pentru îndeplinirea funcţiilor organelor de instruire, control şi verificare

Reputaţie îmbunătăţită şi o mai mare recunoaştere a vinurilor moldoveneşti de calitate cu certificare PGI şi PDO, pe pieţele principale existente şi noi

Mai mult vin şi alcool de calitate înaltă şi mai puţin de calitate proastă se va consuma în ţară

Creşterea producţie de vin ecologic şi a turismului vinicol.

3. Dezvoltarea infrastructurii moderne de piaţă şi substituirea importurilor

Asistenţă agricultorilor şi producătorilor agricoli privaţi în dezvoltarea lanţurilor de mărfuri solide şi eficiente, este unul dintre obiectivele prioritare ale ministerului nostru. În acest sens, cea mai mare provocare este dezvoltarea infrastructurii moderne de marketing şi susţinerea practică pentru fermieri în promovarea vânzărilor de produse agricole.

Lipsa unei platforme potrivite de comerţ cu produse alimentare în Moldova, constituie un element de bază, care creează dificultăţi în vânzările de legume, fructe, struguri de masă şi alte produse agricole, ceea ce impune necesitatea de construire a unei pieţe moderne de vânzări angro.

O piaţă modernă de vânzări angro va juca un rol extrem de important, din moment ce va servi nevoilor crescânde ale sectorului agricol în creştere, ale producătorilor agricoli comerciali avansaţi şi ale dealerilor, comercianţilor şi brokerilor în creştere din sectorul agricol. Piaţa angro propusă va fi considerată ca şi o componentă de bază a dezvoltării infrastructurii interne şi regionale cu un impact semnificativ asupra fluxului îmbunătăţit de produse alimentare între producători şi consumatori. Piaţa de vânzări angro ar trebui să consolideze lanţul de livrare de la fermă la consumator cu mai puţine praguri şi niveluri de intermediere şi, astfel, cu un prejudiciu mai mic adus calităţii produselor alimentare.

21

Prin intermediul pieţelor angro, autorităţile publice locale, pot implementa politici de dezvoltare durabilă, în special pe cele destinate producţiei agricole de scară mică, comerţului cu amănuntul şi protecţiei consumatorului. Cu cât mai avansată este infrastructura pieţei de vânzări angro, cu atât este mai eficientă distribuirea mărfurilor agricole şi a produselor agricole, este mai bună calitatea alimentelor proaspete oferite şi cu atât este mai reuşită şi mai eficientă logistica.

Cât priveşte infrastructura, în prezent în Moldova nu există piaţă oficială de vânzări angro. Comerţul angro este bazat pe faptul că vânzătorii angro întreprind itinerare de aprovizionare directă a unei reţele de distribuţie (de ex., a comercianţilor stradali), sau că aceştia utilizează infrastructura existentă, cum ar fi iarmaroacele sau parcări. Pe de altă parte, Moldova este unul dintre cei mai mari producători de fructe şi legume proaspete din regiune, cu o producţie anuală de aproape 1 milion de tone şi cu potenţial probabil de dublare a producţiei.

Piaţa de vânzări angro sugerată, va avea o funcţie dublă în orientarea sa geografică. Aceasta va deservi în mod evident piaţa de consum a ţării, dar va forma şi o platformă solidă de export, iniţial către Est (Ucraina, Rusia şi Belarus, alte state CIS), cu obiectivul ulterior de pătrundere pe pieţele învecinate ale UE (România, Bulgaria, etc.), prin transportarea de produse unice cât şi de încărcături mixte.

22

Analiza proiectului propus de către minister – de a construi în Moldova o piaţă profesionistă de vânzări angro:

Puncte forte

Tradiţiile istorice în producerea de fructe şi de legume, comerţ şi export către pieţele din Est

Un nivel bun al producţiei şi consumului de fructe şi legume

Amplasarea strategică a Chişinăului în cadrul pieţei naţionale şi regionale

Susţinerea din partea Guvernului Republicii Moldova, autorităţilor locale şi asociaţiilor de producători

Puncte slabe

Fragmentarea sectorului Volatilitatea preţului Ineficienţe în cadrul lanţului de distribuţie Nivel redus al reorganizării producătorilor primari

şi concentrarea redusă a stocurilor Calitatea redusă a producţiei naţionale

comercializate în prezent în pieţe Restricţii de acces al producătorilor la pieţe Competitivitatea redusă, costuri înalte de

producţie Practici ineficiente de post-recoltare şi gestionare

a recolteiOportunităţi

Potenţial mare pentru producţia şi exporturile de fructe şi legume moldoveneşti

Creşterea impresionantă recentă a plantaţiilor perene şi a producţiei de legume

Numeroase posibilităţi de asistenţă financiară şi tehnică în noile modele de producţie, care pot dubla totalul producţiei

Dezvoltarea coridorului logistic IX şi a portului Giurgiuleşti situat pe Dunăre, pentru a susţine posibila creştere a serviciilor de logistică

Supermarketurile comercializează volume limitate de produse propaspete, având un mare potenţial de creştere

Ameninţări

Nivelul înalt al concurenţei Volumele mari ale importurilor de fructe şi

legume Cleinţii moderni îşi pot direcţiona cumpărăturile

înspre alte debuşee

Guvernul Republicii Moldova, cu asistenţa şi a agenţilor economici din sectorul agricol, analizează în prezent oportunitatea de modernizare şi de eficientizare a distribuţiei de producţie proaspătă şi de alte produse alimentare în Moldova, prin constituirea unei pieţe moderne de vânzări angro în vecinătate apropiată cu capitala – Chişinău, care va face parte dintr-o reţea naţională a centrelor de distribuţie, ceea ce va permite crearea de legături între producătorii

23

primari şi va facilita posibilităţile agenţilor economici şi consumatorilor din Moldova de oferire şi cumpărare de producţie proaspătă. Decizia despre unde va fi construită piaţa vânzărilor, se bazează pe o analiză amplă a locaţiei, ţinând cont de faptul că Piaţa Angro va fi poziţionată la distanţa potrivită de la centrul oraşului, de-a lungul căilor majore de tranzit (atât naţionale, cât şi internaţionale), intersectând fluxurile de mărfuri şi canalele de livrare, precum şi pe un şir de factori suplimentari.

Diagrama 1 – Sustenabilitatea oraşului Chişinău ca şi loc de amplasare a unei Pieţe Angro moderne

Criteriul Piaţa Angro din Chişinău

1. Nici un conflict cu alte pieţe îmbunătăţite

În Chişinău nu există pieţe angro îmbunătăţite şi de aceea, nu există conflict. Poate exista rezistenţă din partea comercianţilor angro, care la momentul actual, controlează unele pieţe de produse.

2. Condiţii existente de marketing neîmbunătăţite

La momentul actual, comerţul angro de produse alimentare proaspete în Chişinău are loc în pieţele mai mari amplasate în aer liber sau în garajele din parcări, ambele fiind localizate în partea aglomerată a centrului oraşului. Aceste locaţii blochează centru oraşului şi sunt greu de administrat şi inspectat în vederea verificării aspectelor legate de siguranţăa alimentară. O nouă piaţă angro modernă ar soluţiona aceste probleme.

3. Nivelul de pregătire Sectorul privat a discutat în scopul identificării suprafeţelor de teren potrivite pentru piaţa angro. Acest studiu şi seminarul care îl însoţeşte, a oferit paşii următori esenţiali în pregătire.

4. Nivelul participării şi motivării

Există un interes puternic din partea sectorului privat în Chişinău, care a realizat importanţa pieţei angro.

5. Disponibilitatea de teren şi de servicii la faţa locului

Un loc excelent pentru dezvoltarea pieţei angro, a fost deja identificat. Majoritatea utilităţilor pot fi conectate cu acest loc la preţ redus.

O oportunitate propusă de investiţie se referă la instituţiile internaţionale şi investitorii privaţi, împreună cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova şi comercianţii, producătorii şi distribuitorii de fructe şi legume din Moldova, şi companiile de logistică.

În conformitate cu schema de investiţii propusă, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova a fondat Societatea pe Acţiuni "Centrul Agroalimentar din Chişinău", care este responsabil de implementarea proiectului şi va administra în continuare facilităţile Pieţei Angro. După emiterea preconizată de acţiuni suplimentare, pachetul majoritar de acţiuni în această companie va fi deţinut de diferiţi agenţi economici din sectorul privat. Această majorare de capital va face posibilă lansarea iniţiativei. Componenţa şi majoritatea membrilor consiliului de administraţie, preşedintele şi directorul executiv vor reprezenta

24

acţionari, în conformitate cu cele convenite mai sus. Având în vedere orientarea de afaceri proeminentă a iniţiativei propuse, componenta privată ar trebui să aibă un rol semnificativ în cadrul companiei. În conformitate cu legislaţia naţională relevantă, statutul şi regulamentul Companiei de Piaţă pot direcţiona şi menţine orientarea activităţii companiei înspre domeniul public.

Investiţia în Piaţa Angro este o iniţiativă strategică a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova, acesta fiind entitatea care va conduce întregul program. Cu toate acestea, investiţia va fi finanţată de investitori privaţi interni, cu o posibilă contribuţie din partea Republicii Moldova şi a investitorilor străini din sectorul public. În acelaşi timp, fără nici o susţinere externă, fie că este vorba de credite, investiţiile private, alte finanţări oferite, lansarea proiectului şi punerea conceputului în practică, pare să fie foarte greu de realizat.

Investiţia în Piaţa Angro din Chişinău, reprezintă o oportunitate remarcabilă pentru profesioniştii în domeniul fructelor proaspete, care vor să-şi extindă capacităţile de distribuţie printr-o extindere planificată a operaţiunilor lor în regiune (Moldova, Ucraina, Belarus, Rusia şi Asia Centrală). Investiţia în capitalul social propriu, poate fi facilitată de către o agenţie publică internaţională iar capitalul privat poate fi finanţat de către agenţiile publice, la o rată a dobânzii redusă. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare facilitează crearea pieţei en-gros si sporeşte credibilitatea iniţiativei prin arendarea, la această etapă, a terenului situat de-a lungul şoselei Poltava companiei de gestionare a pieţei angro.

În concluzie, ideea cea mai importantă dincolo de construcţia fizică a clădirii, este de a crea o platformă, unde cererea poate întâlni oferta, unde un şir mare de companii situate în acelaşi loc se beneficiază de condiţii identice de arendă pentru spaţiul comercial şi, prin urmare, au parte de condiţii iniţiale de concurenţă egale. Totodată, noua piaţă angro trebuie să fie concepută ca o componentă esenţială a unui lanţ de aprovizionare complet de la agricultori la comercianţi şi consumatori. Prin urmare, este recomandată crearea câtorva puncte de asamblare în zonele mari de producere, de unde produsele proaspete vor fi livrate pe piaţa Chişinău şi exportate. La piaţa angro din Chişinău, cumpărătorii trebuie să găsească la cumpărători un stoc complet de mărfuri, servicii adecvate şi informaţii de piaţă ample. Acest obiectiv va fi realizat prin disponibilitatea instalaţiilor de depozitare la rece, serviciilor de reambalare, activităţilor de tranzit, serviciilor de sortare pentru clienţii moderni şi a unei platforme de import-export şi re-export, precum şi a unei game de servicii de logistică care pot oferi pieţei angro din Chişinău un avantaj competitiv unic. Într-adevăr, consolidarea activităţilor angro existente din Chişinău în cadrul unei platforme unice, va fi o cheie pentru succesul iniţiativei propuse. Acest lucru va creşte eficienţa distribuţiei interne de produse proaspete şi prin urmare va stimula exporturile, va spori competitivitatea producţiei naţionale şi va contribui la dezvoltarea reţelelor moderne de vânzări cu amănuntul.

Acum este momentul corect şi potrivit şi momentul exact pentru dezvoltarea unei pieţe 25

angro moderne în Chişinău, care va deservi sectorul intern al produselor proaspete şi, în perspectivă, întreaga economie a produselor alimentare din Moldova. Cu toate acestea, toate părţile interesate ar trebui să fie conştiente de faptul că investiţia propusă în piaţa angro, va avea un succes mai mare în cazul scenariilor mai ample, care să cuprindă o creştere a economiei generale şi condiţii adecvate pentru extinderea consumului intern. Dacă va fi aşa, piaţa angro modernă propusă, va juca un rol principal în cadrul unei strategii naţionale de revitalizare a economiei produselor proaspete şi a produselor alimentare din Moldova. Într-adevăr, după cum demonstrează această evaluare, o piaţă angro modernă poate fi soluţia potrivită pentru constrângerile şi blocajele existente în cadrul sectorului horticol din Moldova. După cum se menţionează aici, consolidarea activităţilor angro existente din municipiul Chişinău într-o piaţă unică, este crucială pentru succesul iniţiativei. De asemenea, după cum demonstrează în prealabil acest studiu, crearea unei pieţe angro unice în Chişinău poate oferi sociale şi de mediu. Pentru punerea implementarea reuşită a proiectului, următorul pas va fi selectarea unei companii care va elabora proiectul arhitectural al pieţei angro, care vor corespunde domeniului obiectivelor propuse.

După aceasta, proiectul ar trebui să fie în continuare promovat, cu scopul de a mobiliza capitalul necesar pentru construcţia pieţei angro.

3.1. Obiectivele proiectului.Scopul principal al proiectului este de a construi o piaţă angro modernă pentru a susţine

lanţurile valorice de valoare înaltă din agricultură prin îmbunătăţirea depozitării, sortării, ambalării, distribuţiei, marketingului şi a vânzărilor de fructe şi legume proaspete pe pieţele interne şi din străinătate.

Proiectul va crea o platformă cu spaţiu suficient pentru instalarea unui şir de sectoare de comerţ în agricultură. Clădiri moderne, bine-echipate tehnologic şi rentabile ca şi preţ, va permite agricultorilor să-şi livreze produsele către un centru de comerţ, care vor putea apoi să le livreze reţelelor de distribuţie şi export.

Efectele economice sunt evidente, apariţia valorii adăugate şi a efectelor fiscale este incontestabilă.

O latură specială a acestuia este organizarea unui comerţ modern în condiţii de mediu îmbunătăţite, în baza unor standarde sanitare adecvate şi o scădere importantă a tensiunilor sociale, care sunt atât de comune pentru comerţul neorganizat.

3.2. Descrierea proiectului.

Locaţia (amplasarea) Proiectului

Piaţa angro din Chişinău se planifică să fie amplasată în zona industrială a regiunii Petricani, 26

sectorul Rîşcani din Municipiul Chişinău, având acces la toate facilităţile de transport (auto, căi

ferate) şi infrastructură de bază (energie electrică şi termică, gaz natural, apă şi canalizare,

managementul deşeurilor, etc.) Locaţia este asigurată cu căi uşoare de acces atât pentru

comercianţi, cât şi pentru clienţii pieţei angro şi întrunesc toate condiţiile privind cerinţele

sanitare, de protecţie a mediului, etc.

Descrierea stabilimentului

Proiectul prevede dezvoltarea unei pieţe angro moderne, cu un şir de unităţi principale de deservire:

Centre staţionare de păstrare a produselor alimentare agricole, dotate cu camere frigorifice,

Spaţii de comercializare acoperite, fără răcire, Spaţii de comercializare în aer liber pentru vânzare din autocamioane, Centre mici şi medii de vânzări cu amănuntul, Facilităţi de depozitare la rece înainte de vânzare, Centre de ambalare cu capacitate de asortare, Centre de logistică, Servicii auxiliare de suport (parcare, pază, bănci, schimb valutar, cantină, etc.), Centre de management li control al calităţii.

Piaţa va avea următoarea componenţă:

Comercianţi şi brokeri

Fermieri şi producători agricoli Depozit frigorific

Importatori Exportatori Servicii de sortare, ambalare şi re-ambalare

Platforme de logistică şi servicii de transport

Oficii şi administraţie Servicii generale

Privire generală asupra infrastructurii pieţei angro propuse

27

Obiectivul general este de a obţine un rulaj de 200,000 MT de fructe şi legume pe an. Modelul propus este aşa-numitul Centrul de Consolidare a Produselor Proaspete, care, printr-o axare pe multiple produse (fructe şi legume, flori, carne, peşte, lapte, etc.), s-ar putea transforma apoi intr-un Parc Alimentar mai mare. Aceasta va spori abilitatea pieţei angro de a concura cu concurenţii mari prin crearea pentru clienţi a experienţei de cumpărare dintr-un singur loc. Infrastructura finală poate ajunge până la o suprafaţa de 22-25 ha prin trei paşi intermediari, primii fiind alocarea a 7.5 ha pentru sectorul produselor proaspete al pieţei generale.

Beneficiarii proiectului.

Producătorii vor fi cei care vor beneficia cel mai mult de pe urma creării unui astfel de stabiliment. Aceştia vor avea acces la o piaţă modernă şi bine organizată pentru a-şi comercializa produsele. Crearea unei baze de date şi disponibilitatea informaţiei aferente cererii pe pieţele locale şi din străinătate, va facilita planificarea afacerilor cultivatorilor locali, formarea pachetelor de produse şi stabilirea relaţiilor de lungă durată.

Guvernul Moldovei va beneficia de pe urma creării unui stabiliment de comerţ eficient, putând astfel acorda asistenţă cultivatorilor prin crearea unui mediu de afaceri mai competitiv şi mai transparent.

Populaţia ţării va beneficia şi ea de pe urma acestui proiect obţinând acces la produse de calitate înaltă la preţuri atractive.

Beneficiile aşteptate în general sunt:

Siguranţă alimentară şi calitate a consumului îmbunătăţită

28

Spectru lărgit de produse de înaltă calitate Reducerea pierderilor în comerţul cu produse proaspete Stabilirea unor preţuri stabile şi accesibile Volume mai mari de vânzări directe înregistrate de către agricultori Suport informaţional îmbunătăţit şi politică de marketing coordonată Prezentări şi expoziţii permanente Calitate îmbunătăţită a infrastructurii de bază, presiune redusă pe drumuri şi

ameliorarea traficului în centrul oraşului Crearea de noi locuri de muncă Platformă îmbunătăţită pentru colectarea de taxe, datorită comerţului oficializat Profit suplimentar pentru producători, exportatori şi al MT/an ţi agenţi operatori ai

pieţei angro (din vânzări directe şi dividende din statutul de co-proprietar)

Iniţiatorul proiectului.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, asociaţiile de producători şi agenţii economici din sectorul privat, joacă rolul de catalizator în implementarea proiectului şi a pornit un şir de consultări cu membrii, partenerii acestora şi investitorii potenţiali, pentru lansarea procesului de pregătire şi eventuala implementare a procesului de dezvoltare a Pieţei Angro.

Acţiunile implementate şi planificate.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a întreprins următoarele acţiuni în procesul de constituire pieţei angro în Chişinău:

O Societate pe Acţiuni a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la 26 august, 2010, cu nr. 1010600030180

Iniţial, o emisie oficială de 20,000 lei moldoveneşti (~1,600 dolari SUA) a fost plasată de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru a porni întregul proces de dezvoltare a noii pieţe angro

A fost semnat contractul de concesiune pentru 33,03 ha de teren şi a fost iniţiată procedura de formare a Parcului Industrial.

Partenerii Proiectului.

Investiţia şi experienţa necesară pentru realizarea acestui proiect sunt atât de masive, încât doar cooperarea unui şir de parteneri, inclusiv parteneri din sectorul public şi internaţionali, poate aduce efectul aşteptat în realizarea obiectivelor stabilite.

Totodată, sunt consultate unele instituţii financiare internaţionale (Banca Mondială, BEI, IFC, FIDA, BERD, USAID, etc.) cu scopul de a le atrage în proiect. Un interes deosebit a fost, de asemenea, demonstrat de către sectorul bancar din Moldova, dar numai cu condiţia obţinerii unei sinergii largi în cadrul parteneriatului privat-public.

29

Au arătat şi interes şi sectorul privat local (comercianţii, exportatorii, brokerii, vânzătorii cu amănuntul, etc.), care ar putea contribui atât prin finanţare directă, cât şi prin atragerea unor parteneri privaţi internaţionali.

Finanţarea şi susţinerea din parte guvernului

Capitalul social propriu va fi oferit de sectorul privat Instituţiile publice vor facilita promovarea rapidă a iniţiativei propuse Capitalul iniţial va fi oferit de sectorul privat din Moldova Capital suplimentar ar putea fi obţinut de la băncile locale şi de la investitori străini Guvernul Moldovei (Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare) va oferi teren ca

şi:o participaţie a sa în investiţia generală, şi/sauo concesiune

Termenii de implementare a proiectului.

Proiectul urmează să fie implementat în decurs de 3 ani. În acelaşi timp, prima etapă a implementării va dura 1 an şi prevede formarea infrastructurii şi construirea primului sector pentru comerţ în cantităţi mici şi medii.

A doua etapă a proiectului (1.5-2.5 ani) se va concentra asupra construirii sectorului de comercializare a volumelor mari prin reţele de distribuţie locale şi export, inclusiv instalarea liniilor de sortare şi ambalare. Dezvoltarea acestui sector poate fi realizată treptat, iar în prima etapă, va fi de dimensiune redusă, dar mai târziu va fi realizată la capacitatea planificată.

În decursul etapei a treia, toate lucrările începute de proiect vor fi finalizate şi vor permite funcţionarea companiei într-un regim de activitate eficient, cu costuri optime şi profitabilitatea dorită.

Concluzii şi paşii următori.

Investiţia propusă în piaţa angro, va avea un succes mai mare în cazul scenariilor mai ample, care să cuprindă o creştere a economiei generale şi condiţii adecvate pentru extinderea consumului intern. Noua Piaţă Angro se consideră ca va deveni o platformă prevalentă de distribuţie pentru exportul imediat către ţările în care economia generală şi consumul intern de produse şi alimente proaspete, poate fi mai puţin afectată de elemente de criză, în comparaţie cu cele detectate la momentul actual în Moldova. Deşi o astfel de consideraţiune merită să fie luat în seamă, ar trebui probabil de menţionat că eficienţa şi competitivitatea producătorilor şi comercianţilor primari din Moldova, în cadrul unei situaţii slabe a economiei naţionale, va fi limitată, afectând astfel capacitatea acestora de export către pieţele profitabile. Cu alte cuvinte, dificultăţile rămase în economia naţională, trebuie să fie diminuate prin politici adecvate pentru un sector alimentar competitiv şi eficient, orientat atât înspre pieţele locale cât şi înspre cele de export. Dacă va fi aşa, Piaţa Angro modernă propusă, va juca un rol de bază în cadrul unei strategii naţionale pentru revitalizarea economiei naţionale de produse şi alimente proaspete.

30

4. Agricultura Conservativă.IntroducereProducţia agricolă în Republica Moldova, înregistrând o pondere de 10-15 la sută din PIB, se bazează pe zeci de ani de agricultură extensivă şi exploatare a resurselor funciare. Solul este una din principalele resurse naturale ale Republicii Moldova. Unul dintre obiectivele principale ale MAIA este de a promova şi de a implementa programul de conservare, care ar duce la creşterea fertilităţii solului şi la păstrarea calităţii şi a capacităţii de producţie a solurilor pe termen lung. Calitatea solurilor are un impact important asupra productivităţii culturilor, dezvoltării sectorului creşterii animalelor, exportului de produse alimentare, cât şi asupra bunăstării şi situaţiei mediului în ţară. Definiţia agriculturii conservative trebuie să fie văzută ca un complex de elemente ce vor include tehnici de conservare a solului, implementarea tehnologiilor noi în producerea agricolă, tehnologii eficiente din punct de vedere energetic, tehnologii de păstrare a umidităţii în sol, tehnologii avansate de irigare, precum şi un complex de măsuri ce ar preveni degradarea solurilor. Procesul ca unul întreg este divizat în două componente: a) primul component fiind legat de un complex de măsuri pentr păstrarea fertilităţii solului şi stoparea eroziunii, orientat la crearea şi perfecţionarea bazei tehnico-materiale pentru a implementa măsurile de îmbunătăţire a calităţii solurilor, şi b) crearea condiţiilor pentru implementarea tehnologiilor moderne de creştere şi transferul de know-how în agricultură.

Starea actuală a solurilor este nesatisfăcătoare la peste 50% din terenurile agricole şi gravă la circa 10 la sută din totalul terenurilor arabile din Republica Moldova. Condiţiile naturale ale Republicii Moldova necesită irigare, în special pentru zona de Sud, unde coeficientul de imersie este de 0.5 - 0.6, şi secetele au loc cu o frecvenţă de o dată la fiecare trei ani. Irigarea combinată cu fertilizarea, permite o creştere a producţiei agricole. În prezent, irigarea se aplică numai în zone limitate, folosind ca sursă pentru apa de irigaţie râuri interioare, lacuri şi iazuri, care au, de obicei, apele de calitate proastă, cu un grad ridicat de mineralizare. Pentru a preveni procesul continuu de mineralizare şi de degradare a solurilor, este necesar să fie puse în aplicare un sistem eficient şi eficace de monitorizare a calităţii solului. Implementarea unui astfel de sistem va ajuta la evaluarea gradului de degradare a solului, prognozarea şi stabilirea măsurilor de prevenire şi combatere a proceselor negative.

Pentru a pune în aplicare acţiunile necesare pentru menţinerea pe termen lung a capacităţii productive a resurselor funciare, trebuie să fie elaborat un sistem informaţional de monitorizare a calităţii solului. Sistemul, cu o bază de date corespunzătoare, va oferi oportunitatea de a evidenţia locul de amplasare a terenurilor agricole degradate şi de a identifica zona de localizare a acestora. Informaţiile obţinute vor face posibil procesul de planificare şi evaluare a costurilor în vederea efectuării măsurilor necesare pentru conservarea sau reabilitarea solului.

31

Îmbunătăţirea şi utilizarea durabilă a resurselor funciare, este indispensabilă pentru obţinerea unui progres rezonabil iar proiectele de revendicare a terenurilor, vor fi realizate în baza unui set de instrucţiuni metodice, sfaturi practice şi reglementări tehnice. Degradarea accelerată a resurselor de sol necesită elaborarea şi implementarea urgentă aplicare a unui astfel de sistem de informaţii. Menţinerea capacităţii de producţie a terenurilor agricole este o preocupare strategică de siguranţă naţională. Punerea în aplicare a tehnologiilor ecologice în agricultură pentru creşterea fertilităţii solului, va contribui la asigurarea siguranţei alimentelor şi la creşterea producţiei agricole pentru export.

Obiectivele programuluiComponenta I – măsurile legate de păstrarea fertilităţii solului şi stoparea eroziuniiObiectivul primar al primei componente este orientat spre crearea şi îmbunătăţirea bazei tehnico-ştiinţifice pentru asigurarea implementării activităţilor de îmbunătăţire a calităţii solului până în anul 2013.

În acest context, instituţiile de cercetare vor elabora procese şi tehnologii, instrucţiuni metodice, recomandări, standarde şi reglementări tehnice pentru a fi utilizate în lucrările de îmbunătăţire a solurilor degradate. O atenţie specială va fi acordată activităţilor de instruire şi formării de specialişti în agricultură, educaţie şi informaţii publice. Acesta va furniza competenţe şi cunoştinţe de la instituţiile de cercetare, pentru proiectele de îmbunătăţiri funciare.Crearea unui sistem de informaţii referitoare la calitatea solului până la finele anului 2013 şi actualizarea bazei de date. Atingerea acestui obiectiv asigură fondarea bazei de date de stat cu privire la indicatorii (chimici, fizici şi biologici) de calitate a solului şi gradaţia solului. Un fişier cu informaţii "Solurile din Republica Moldova", cu baza de date textuale şi grafice, hărţi digitale, la scara de 1:50000, inclusiv fişierele "Eroziunea de suprafaţă", „Straturile", „Solurile saline", "Solurile hidromorfe", "Alunecările de teren."

Datele din sistemul informaţional despre calitatea solului vor fi utilizate pentru a evidenţia stării calităţii solului şi zonele vulnerabile, ajutând la proiectarea tehnologiilor potrivite pentru creşterea capacităţii de producţie a solurilor, la îmbunătăţirea relaţiilor de gestionare a terenurilor, precum şi la îmbunătăţirea sistemului de calculare a impozitului funciar calcul şi a altor plăţi.

Oprirea formelor active de degradare a solului până la sfârşitul anului 2020. Proceselor de degradare a solului afectează în prezent o suprafaţa estimata la 877,000 ha. În acest sens, lucrările de reabilitare terenurilor vor fi extinse, pentru a minimiza suprafaţa şi adâncimea de erodare, a stabiliza alunecările de teren şi ravenele. Se estimează ca, în urma implementării Planului de acţiuni privind conservarea şi sporirea fertilităţii solurilor pentru perioada 2011-2013, procesele de degradare a solului se vor reduce la o suprafaţă de 100.000 ha de teren agricol. Programul (-ele) de reabilitare va (vor) include actualizarea hărţilor de măsuri întreprinse împotriva eroziunii şi de protecţie împotriva inundaţiilor, re-parcelarea a 1700 de parcelele de teren agricol pe o suprafaţă de 2600 ha de teren, măsuri împotriva eroziunii pe

32

suprafaţă de 6.000 ha de terenuri consolidate, lucrări hidrologice pe terenuri consolidate prin crearea a 100 km de canale, scurgeri şi baraje pentru eliminarea excesului de apă de ploaie de pe pante, stabilizarea a 50 ha de alunecări de teren prin împădurirea, drenarea şi desecarea a 270 ha de terenuri cu exces de umiditate situate pe pante, reconstrucţia a 100 km de câmpuri de drenaj; îmbunătăţirea 400 ha de soluri saline, defrişări de livezi şi podgorii deteriorate pe o suprafaţă de 1.500 ha de teren, re-cultivarea solurilor antropice deteriorate pe o suprafaţă de 15 ha, curăţarea a 100 km de râuri mici, reconstrucţia a 15 bazine de apă anti-eroziune.

Aplicarea măsurilor de conservare şi îmbunătăţire a fertilităţii solului pe o suprafaţă de 1,7 milioane de hectare până în anul 2020. Acest lucru va fi asigurat prin punerea în aplicare a practicilor agricole ecologice şi a tehnologiilor agricole moderne, care vor permite creşterea productivităţii. În conformitate cu Planul de acţiuni, măsurile vizând creşterea fertilităţii solului vor fi aplicate pe o suprafaţă de 100.000 ha de teren agricol. Acest obiectiv va fi atins prin aplicarea de masuri simple de performanţă (lucrări de sistem pentru conservarea solului, rotaţia culturilor, structura raţională a suprafeţei de culturi, fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi minerale, aranjamente de implementare, etc.), care sunt măsurabile, realizabile în condiţiile social-economice şi actuale ale ţării, prietenoase-mediului, cu consum redus de resurse materiale şi energetice.

Etapele şi termenele limită pentru implementarea ProgramuluiAcest program se planifică să fie implementat în perioada 2011-2020 şi este împărţit în perioade de activitate de trei ani. Prima etapă se referă la anii 2011-2013 şi prevede următoarele:- îmbunătăţirea bazei tehnico-ştiinţifice şi normative pentru cercetare în domeniul reabilitării solului; editarea de instrucţiuni metodice, recomandări, formarea de specialişti în agricultură;- efectuarea de cercetări ale solului şi agrochimice pentru crearea sistemului de informaţii despre calitatea solurilor, cartografierea digitală a principalelor forme de degradare a solului şi a măsurilor de reabilitare a terenurilor;implementarea, pe baza informaţiilor adunate, a proiectului: organizarea şi planificarea legată de eroziunea hidrologică a terenurilor agricole, aplicarea de măsuri de prevenire a eroziunii, re-cultivarea terenurilor deteriorate prin implementarea lucrărilor de reabilitare a solului (de drenaj, irigare, combatere a salinizării solului), defrişare şi de introducerea în ciclul de producţie agricolă a terenurilor degradate cu plantaţii multianuale, etc.;- Conservarea şi sporirea fertilităţii solului prin: punerea în aplicare a rotaţiei de culturi regionale, aplicarea lucrărilor de conservare a solului, cultivarea de leguminoase, aplicarea de îngrăşăminte organice şi minerale.

Pentru a îndeplini întregul set de obiective stabilite în acest document, programul va fi dezvoltat în continuare, după finalizarea primei etape. Vor fi elaborate planurile de acţiuni pentru perioadele 2014-2016 şi 2017-2020;

33

Componenta II - crearea condiţiilor pentru punerea în aplicare a tehnologiilor moderne de creştere şi know-how în agricultură.

În primul rând obiectivul cel de-al doilea component vizează: crearea tuturor condiţiilor necesare pentru îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale pentru producătorii agricoli care să le permită să pună în aplicare noi tehnologii şi know-how în producţia agricolă. Modernizarea şi reînnoirea de maşinilor şi utilajelor agricole este una dintre principalele pre-condiţiile pentru punerea în aplicare a tehnologiilor agricole moderne şi know-how-ul în agricultură.

Unul din pilonii principali şi un instrument practic pentru punerea în aplicare a acestei componente este programul " Proiectul de Asistenţă pentru Fermierii Defavorizaţi 2KR" (Proiectul 2KR). Fiind înfiinţat în anul 2001, Proiectul 2KR a construit o bază impresionantă pentru asistenţa acordată fermierilor în ceea ce priveşte accesul la maşini agricole şi echipamente moderne. Având drept scop principal de a stimula producţia agricolă şi de a contribui la creşterea securităţii alimentare a Republicii Moldova, Proiectul 2KR a jucat unul dintre cele mai importante roluri în procesul de revitalizare a sectorului agricol din Moldova. Activitatea sa se concentrează pe furnizarea şi livrarea de maşini agricole de bază, cele mai solicitate de către fermierii locali din Moldova, şi anume a tractoarelor agricole şi combinelor pentru cereale. Această activitate şi asistenţă va fi în continuare dezvoltată atâta timp cât acest echipament este folosit pentru majoritatea operaţiilor tehnologice de bază în producţia agricolă.

Pe parcursul etapei de iniţiere din 2001 şi până în prezent, Proiectul 2KR a reuşit să dezvolte şi să pună în aplicare un mecanism foarte eficient financiar, folosind mijloace financiare atât din fondul partener cât şi din fondul circulant. Merită să menţionăm că proiectul a reuşit cu succes atragerea de fonduri externe în cadrul proiectului şi anume punerea în aplicare a componentei de irigare, finanţat de Uniunea Europeană. Utilizând resursele financiare din ambele fonduri, proiectul a dezvoltat şi diversificat activitatea în mai multe direcţii pe etape. Toate activităţile suplimentare au venit să completeze activităţile proiectului pentru a ajuta agricultorii să obţină rezultate mai bune, precum şi pentru a atinge obiectivele sale iniţiale.

Prioritatea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru perioada următoare în domeniul punerii în aplicare a tehnologiilor moderne este promovarea în continuare a Proiectului 2KR ca fiind unul dintre cel mai eficient instrument pentru asigurarea accesului la maşini agricole şi echipamente pentru întreprinderile agricole.

Toate activităţile suplimentare constituite în cadrul proiectului pot fi enumerate în ordine cronologică, după cum urmează:

Punerea în aplicare a programului de irigare la scară mică - a fost iniţiat pentru a ajuta fermierii în obţinerea accesului la echipament performant de irigare şi diversificarea activităţilor sale de producere în direcţia producerii culturilor cu valoare adăugată înaltă. Componenta de irigare a fost iniţiată pe baza unui grant oferit de Uniunea Europeană, ulterior formând un fond circulant special, destinat pentru această operaţiune, care este încă derulare.

34

MAIA intenţionează să sprijine această sub-componentă pentru perioada următoare, cu proporţii similare de intervenţie.

Centrul Naţional de Formare în domeniul de mecanizarea agriculturii - a fost dezvoltat pe baza unei contribuţii financiare separate din partea Guvernului Japoniei. Acesta vizează asigurarea accesului fermierilor privaţi din Moldova şi studenţilor din instituţiile de învăţământ superior la cursuri de instruire în domeniul întreţinerii, reparaţiei şi exploatării de maşini agricole şi echipamente moderne. Centrul posedă facilităţile necesare pentru organizarea de cursuri de instruire în domeniul tehnologiilor moderne agricole avansate pentru agricultori şi studenţi. Instruirea este organizată în prezent în mod continuu.

Punerea în aplicare a tehnologiilor de biomasa - această sub-componentă a fost promovată şi dezvoltată pentru a ajuta fermierii să se transforme reziduuri din culturi agricole în marfă, pentru a creşte eficienţa producerii agricole. Această activitate a proiectului este numit, de asemenea, să aducă o contribuţie esenţială la eficienţa energetică în mediul rural şi îmbunătăţirea mediului înconjurător.

Dezvoltarea tehnologiei biomasei este în conformitate cu Politica Naţională privind creşterea de energie verde în volumul total al consumului de energie pe ţară. MAIA va sprijini în mod continuu dezvoltarea acestui sector ca un instrument de creştere a eficienţei producţiei agricole.

Diversificarea producţiei de maşini - tractor cu specializat pentru vii. Moldova are o tradiţie lungă şi bună pentru producţia de maşini specializate, în special echipamente si tractoare pentru vii şi livezi. Având în timpul sovietic o reputaţie bună pentru astfel de echipamente, Moldova a pierdut capacitatea de producţie şi potenţialul datorită tehnologiilor învechite de producţie aplicate şi utilajelor învechite. Această componentă a venit să umple golul în acest domeniu, în scopul de a oferi un acces mai bun agricultorilor din Moldova la tractoare de buna calitate si la preţuri mai scăzute, specializate pentru vii şi livezi. Având în peste 140 de mii de hectare de teren cultivate cu viţă de vie, Republica Moldova are nevoie să dezvolte o producţie durabilă de echipamente agricole specializate în domeniu, în scopul de a oferi acces agricultorilor la acest tip de echipament şi de a le face mai competitive pe pieţele interne şi externe .

MAIA va promova producţia de maşini specializate, datorită cererii ridicate în ţară, în scopul de a faciital accesul fermierilor la astfel de echipamente şi utilaje.

Punerea în aplicare a tehnologiilor NO TILL în agricultură. În ultimul deceniu, Republica Moldova a fost puternic afectate de catastrofe naturale. Ploile abundente si secete severe au afectat teritoriul Republicii Moldova odată la fiecare doi sau trei ani, provocând pierde masive pentru agricultori din Moldova. Experienţa altor ţări vecine arată că punerea în aplicare a tehnologiilor NO-TILL este un instrument foarte eficient pentru a depăşi unele probleme cauzate de dezastre naturale, cum ar fi seceta, eroziunea apei, precum şi eroziunii eoliene. Prin urmare, Proiectul 2KR a introdus recent o nouă componentă complementară - aprovizionarea

35

şi de livrare de echipamente no-till pentru agricultorii din Moldova. Accesul pentru agricultorii din Moldova la acest tip de echipament poate aduce o contribuţie esenţială la dezvoltarea durabilă a agriculturii în Republica Moldova, precum şi la o mai bună gestionare a riscurilor de dezastre în agricultură.

MAIA va sprijini continuu de extindere a acestei sub-componente datorită importanţei sale în depăşirea calamităţi naturale care afectează de multe ori producătorii agricoli din ţară.

Criza financiară care a afectat piaţa internaţională în ultimii ani a avut un impact negativ şi asupra economiei Moldovei. Lipsa de resurse financiare în bugetul de stat vor face imposibile investiţii suplimentare din partea statului în aşa programe de dezvoltare, cum ar fi Proiectului 2KR pentru anii următori. Prin urmare, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare depune toate eforturile pentru dezvoltarea în continuare a Proiectului 2KR în Moldova ca un instrument unic şi cel mai eficient în procesul de modernizare de maşini agricole şi echipamente pentru fermierii din Moldova. Continuarea acestui proiect va fi crucial şi vital pentru dezvoltarea durabilă în continuare a sectorului agricol din Moldova.

Având în resursele financiare limitate Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare va continua să atragă resurse financiare externe în cadrul Proiectului 2KR, în scopul de a asigura fermierie cu acces la maşini agricole, echipamente şi tehnologii moderne.

5. Sectorul de producere a cărnii şi laptelui

Informaţie generală

În 1990, Moldova a produs 1.5 milioane tone de lapte de vacă; către anul 2003, producţia anuală de lapte de vacă a scăzut la 600,000 tone; iar cifra pentru 2010 este de aproximativ 480,000 tone. Pentru o ţară cu o istorie şi o bogată şi capacitate de producere a laptelui la scară largă, reducerile drastice în producţie în ultimii 30 de ani reprezintă o pierdere economică majoră pentru Moldova. De asemenea, există oportunitatea că fabricile de prelucrare din Moldova, funcţionează la doar o fracţiune din capacitate ape care o au. Acestea nu sunt capabile să înlocuiască produsele lactate importate cu produse moldoveneşti şi nu pot răspunde în totalitate oportunităţilor excelente de export care există pentru produsele lactate din Moldova.

Ministerul nostru pune o prioritate foarte înaltă pe revitalizarea şi extinderea majoră a sectorului producerii laptelui în Moldova, astfel încât acesta să-şi realizeze potenţialul şi să-şi restabilească rolul istoric de lider în producerea de lapte în Europa de Est şi peste hotarele acesteia.

36

Evaluarea actuală

Puncte forte

• Solul fertil şi condiţiile climaterice favorabile pentru producerea înalt productivă, intensivă de lapte/produse lactate, care va putea oferi industriei prelucrătoare o sursă stabilă a de materii prime de calitate înaltă;

• Relativ puţine probleme cu bolile la vite, în comparaţie cu vecinii săi sau cu multe alte ţări;

• Costuri reduse pentru forţa de muncă şi alte contribuţii;

• Pieţe naţionale şi de export foarte bine dezvoltate în fosta CIS, în special în Ucraina şi Kazakhstan, pentru produsele lactate moldoveneşti;

• Un mediu normativ şi de afaceri tot mai atractiv pentru reglementarea activităţii economice a investitorilor şi organizaţiilor internaţionale.

Puncte salbe

• Natura extrem de fragmentată a industriei producătoare de lapte din Moldova, prin faptul că multe gospodării foarte mici, ineficiente, produc cea mai mare parte din volumul de lapte, şi o fac cu vite slab productive;

• Ineficienţe legate de laptele produs prin intermediul staţiilor de colectare rurale, inclusiv calitatea inadecvată a laptelui, costuri mari de operare, şi natura extrem de sezonieră a produsului;

• O bază genetică proastă în ceea ce priveşte producerea de lapte per vacă şi aspecte aferente, cum sunt gradul redus de conformare fizică pentru producerea substanţială de lapte;

• Diverse instituţii de suport slabe la nivel de cercetare şi inovaţie;

• Incapacitatea la diferite nivele de a realiza lucrurile în timp util, de o manieră eficientă şi efectivă.

Oportunităţi

• Oportunităţi majore de creşterea substanţială a producţie de lapte şi a profitabilităţii producătorilor, pe termen scurt, prin management şi practici nutriţionale îmbunătăţite considerabil, iar pe termen mai lung, prin îmbunătăţirea bazei genetice. Industria activează la doar o fracţiune din potenţialul acesteia, dar există o oportunitate de a introduce repede, eficient, şi permanent schimbări/îmbunătăţiri substanţiale;

• Mulţi fabricanţi de produse lactate sunt dornici de a-şi extinde activitatea, deşi aproape toţi vor avea nevoie de ajutor, pentru a o putea face.

37

• Există oportunităţi majore pe piaţă pentru ca produsele lactate moldoveneşti să înlocuiască importurile şi să răspundă la oportunităţile excelente de export pentru produsele lactate propuse.

Ameninţări

• Sectorul produselor lactate din Moldova este în mare parte stagnant, unele dintre principalele instituţii de suport manifestând un grad redus de interes în îndeplinirea funcţiilor sale necesare. Dacă sistemele de susţinere a industriei nu vor putea fi făcute să funcţioneze bine, sau nu vor fi înlocuite cu sisteme de suport alternative, va fi foarte dificil de a obţine o creştere substanţială în producerea de lapte din Moldova;

• Schimbarea climei va continua să afecteze sectorul produselor lactate, cu ameninţări imprevizibile de la secetă până la inundaţii. Există, de asemenea, diverse alte necunoscute, de la eventualitatea izbucnirii unor epidemii la nivel internaţional, până la barierele în calea comerţului, care pot compromite în viitor industria produselor lactate din Moldova.

Consideraţii cu privire la dezvoltarea sectorului laptelui

Scopul Ministerului nostru va fi de a creşte producţia de lapte a Moldovei în anii următori. Cele mai mari câştiguri vor fi obţinute de gospodăriile agricole mai mari, care vor fi capabile să adapteze tehnologiile performante care va facilita obţinerea progresului. Acestea vor putea să construiască stabilimente care vor asigura un mai mare grad de confort vitelor, ceea ce va spori productivitatea vitelor. Gospodăriile agricole mici vor putea obţine câştiguri prin îmbunătăţirea nutriţiei, îngrijirii, şi a echipamentului pentru gestionarea laptelui.

Sistemul aplicat de către Moldova are unele puncte forte pentru creşterea de vite mari cornute. Sistemul naţional de marcare este un mecanism de monitorizare şi permite de a duce evidenţa animalelor. Acest sistem de monitorizare are capacităţi foarte puternice şi ar putea fi utilizat pentru captarea informaţiilor de management, dacă acestea ar fi fost disponibile. Activitatea desfăşurată de către Agenţia Veterinară pentru testarea bolilor, vaccinare, şi testare pentru mastită, este foarte benefică. Acest serviciu poate creşte uşor într-un sistem de înregistrare a laptelui şi un registru al animalelor.

Pentru cirezile care se descurcă bine şi îşi măresc rapid volumele de producţie, vor trebui să fie analizate alte bune practici de creştere a animalelor, cum sunt cele de tundere a vitelor şi de răcorire a animalelor. Decornarea animalelor este o iniţiativă care trebuie să fie realizată rapid. Odată cu creşterea producţiei, vitele vor deveni mai competitive pentru a se hrăni, iar coarnele devin o problemă tot mai mare.

La nivelul cirezii din gospodăriile casnice, vor exista diferite obiective sau necesităţi comparativ cu cirezile mai mari. Aceste cirezi de gospodărie ar putea dori să menţină un nivel de la 5 până la 10 litri pe zi. De asemenea, acestea pot prefera uneori tipuri de animale cu destinaţie dublă. Pentru producătorii din cadrul gospodăriilor casnice, accesul la echipament potrivit de refrigerare şi gestionare, vor constitui factorii cheie.

38

Trebuie să fie desfăşurată o anumită activitate pentru abordarea lucrărilor agricole şi de prelucrare. O parte din procesul de educaţie va fi redistribuirea sarcinilor care trebuie să fie finalizate, astfel încât munca să fie efectuată mult mai eficient. Pentru a obţine profitabilitate, unele dintre necesităţile de muncă trebuie să fie reduse; acest lucru va trebui să fie raţionalizat.

Există trei domenii de concentrare pentru creşterea producţiei de lapte. Acestea sunt nutriţia animalelor, condiţiile de aflare a vitelor mari cornute, şi genetica. Este importantă avansarea în toate aceste trei domenii, altfel acestea pot deveni factorul de limitare care poate compromite atingerea scopurilor.

Nutriţia animalelor

• Pământul din Moldova poate oferi culturi excelente.

• Va exista o necesitate de majorare a producţiei de fân de lucernă alfaalfa şi a fânului de iarbă.

• Odată cu creşterea producţiei de lapte, va creşte şi volumele de materiale furajere pentru hrănirea animalelor, şi acest lucru va necesita să fie depozitate mai multe furaje.

• Deosebit de importante vor fi pregătirea corectă a furajelor în câmp şi pentru depozitare.

• Atunci când producţia începe să crească, va fi nevoie ca fermele mai mari să treacă la Raţii Totale Mixte (TMR).

• Raţiile trebuie să fie echilibrate între volumul de furaje de porumb şi cele de fân de iarbă. Aceasta poate însemna o schimbare în practicile de recoltare.

• Va trebui să fie efectuată analiza cerealelor şi ajustate cerinţele cu privire la conţinutul de proteină.

• Bobii de soia trebuie să fie luaţi în consideraţie ca şi sursă de proteină.

Condiţiile de întreţinere a animalelor

• Este nevoie de trecut la sisteme de îngrijire a animalelor care sunt mai confortabile pentru animale. Îngrijirea animalelor va constitui un factor limitator pentru creşterea producţiei de lapte.

• Prioritatea va fi confortul vitelor, nu confortul operatorului. Acest lucru este adevărat în special pentru ventilarea hambarelor.

• În spaţiile actuale de întreţinere, ieslele sau locuri libere de dormit în grajduri, sunt opţiuni care pot oferi rezultate bune. Acestea trebuie să fie prevăzute cu pereţi deschişi, pentru o bună circulaţi a aerului. Această tehnologie va constitui o ajustare majoră pentru fermieri.

39

• Există o necesitate de echipament de muls. Odată cu creşterea producţiei, este tot mai probabilă îmbolnăvirea de mastită şi alte probleme de sănătate a ugerului, dacă nu există echipamente şi proceduri adecvate de muls.

• La construirea facilităţilor, trebuie să fie examinată şi depozitarea deşeurilor zootehnice. Trebuie să existe instruire/formare despre ce beneficii va aduce acest lucru prin păstrarea nutrienţilor pentru îngrăşăminte.

• Locurile de dormit aşternute cu nisip, este o opţiune care trebuie să fie luată în consideraţie. Pachetele de dormit presate pot fi şi ele bune în multe cazuri.

Genetica

• Odată cu îmbunătăţirea managementului şi a nutriţiei, genetica vitelor actuale va deveni repede un factor limitator. O mare parte din lume a avansat în genetica modernă.

• Crescătorii moldoveni înţeleg genetica creşterii producţiei de lapte sau carne. Totuşi, majoritatea nu au un concept de organ reglementator în domeniul creşterii vitelor şi cel al testelor de tip. Aceasta este practica de corectare a lacunelor în tipul fizic al animalului, legate de sistemele mamare, copite şi picioare, structura corporală. În rasa actuală, există o necesitate de îmbunătăţire a ugerului, şi este nevoie şi de o îmbunătăţire a picioarelor şi copitelor, pentru mai multă mobilitate. Sistemul tipului şi selecţia animalelor de prăsilă poate fi abordată prin instruirea eficientă a personalului. Fără doar şi poate că evoluţiile genetice mai actuale vor mişca lucrurile înainte. Uşurarea fătării poate deveni o îngrijorare reală după primele încrucişări ale animalelor actuale.

• Trebuie să fie găsită o cale de a mobiliza producătorii să joace un rol major şi să se implice de o manieră organizată în realizarea strategiei şi în promovarea sau propunerea a ceea e ce au nevoie. Aceştia trebuie să aibă capacitatea de a merge mai departe şi trebuie să fie implicaţi în fiecare etapă al procesului strategiei. Este necesară o organizare puternică a agricultorilor din sectorul produselor lactate. Aceştia ar putea oferi o abordare unificată prelucrătorilor.

Profitabilitatea

Există o oportunitate majoră de creştere a profitabilităţii producătorilor de lapte de toate mărimile din Moldova, prin îmbunătăţirea practicilor de management. Un studiu (Keyser – 2004) a evaluat profitabilitatea producţie de lapte la scară mică în Moldova, inclusiv pentru cirezile compuse din două, cinci şi zece vite, cu practici de management tipice şi îmbunătăţite, ultimele referindu-se la profitul celor care utilizează regimuri îmbunătăţite de hrănire şi îngrijirea a vitelor. Profitul net al unei ferme cu două vite, care utilizează metodele tipice de producţie, dacă prezumăm ca produsul este comercializat pe piaţă, a fost estimat a fi de 90 euro pe an. Cu management îmbunătăţit, profitul net al acesteia este estimat la 629 euro pe an. Gospodăriile cu cirezi formate din cinci vite, pot înregistra o creştere a profitului net de la 565 la

40

2518 euro pe an, prin practici îmbunătăţite de management. Aceste rezultate ale studiilor din anul 2004, corespund constatărilor actuale din primăvara anului 2011.

Prelucrătorii

• Prelucrătorii deţin capacitatea de a produce mai mult lapte. Cu toate acestea, este incert faptul dacă echipamentul cu care sunt utilate aceste fabrici, le-ar permite să funcţioneze la capacitate maximă. Utilajele, cum ar fi pasteurizatoarele, se vor defecta periodic şi, în cazul în care toate unităţile vor fi puse să funcţioneze la capacitate maximă, vor exista limitări de producţie. Există o necesitate substanţială de investiţii în infrastructura industriei de prelucrare.

• Prelucrătorii sunt mândri de produsul pe care îl furnizează, şi acesta este de o calitate bună. Totuşi, deoarece regulile de siguranţă alimentară şi de export devin mai aspre, va fi tot mai greu ca aceste fabrici să satisfacă necesităţile pieţei. Refrigerarea laptelui, de la vacă până la consumator, trebuie să fie îmbunătăţită semnificativ. Punctele de colectare din sate trebuie să fie dotate cu capacităţi de refrigerare, cum sunt cele existente la momentul actual în centrele mai mari. Sectorul transportării laptelui în mare parte perfecţionat. Acest lucru va necesita camioane frigorifice. Ţinând cont de calitatea produsului fabricat la momentul actual, nu există limite pentru volumele care pot fi produse, dacă producătorii ar dispune de lapte şi de echipament pentru producerea acestuia.

Obiectivul

Obiectivul general al Ministerului nostru, este de a spori mult producţia de lapte moldovenesc de o manieră durabilă, eficientă ca şi cost, de care vor beneficia agenţii economici implicaţi în industria produselor lactate din Moldova şi va restabili producţia de lapte şi de produse lactate ca şi pilon al agriculturii moldoveneşti şi la economiei naţionale.

Este pe departe evident că cel mai mare potenţial de creştere a producţiei de lapte, vor deriva din îmbunătăţirea majoră a performanţei cirezilor existente în Moldova, prin management mai bun, nutriţie îmbunătăţită, îngrijire mai bună, evaluarea îmbunătăţită a bazei genetice şi a materialului de reproducere, şi alte măsuri. Către anul 2017, producţia din baza de cirezi existentă în Moldova, poate fi de 1,945,508 tone de lapte – cu peste patru ori cât producţia anuală curentă.

Va fi de asemenea necesară introducerea geneticii de performanţă, îmbunătăţirea bazei genetice a industriei produselor lactate din Moldova.

1. Gospodăriile/producătorii de lapte de scară mică, vor obţine venituri şi profituri semnificativ mai mari, datorită performanţei mai bune a vacilor mulgătoare, obţinute prin extindere continuă/servicii de instruire, astfel încât să fie realizat un management mai bun, nutriţie îmbunătăţită, metode/tehnologii îmbunătăţite de îngrijire, etc.

2. Fermele care au 20-30 vaci vor fi obiectul îmbunătăţirilor la cireada existentă, plus vor beneficia de asistenţă financiară şi tehnică, cu obiectivul de a-şi a extinde mărimea cirezii până

41

la cel puţin 50 vaci mulgătoare –un nivel de activitate care poate oferi veniturile şi economiile de scară mare pentru ferme de produse lactate eficiente, durabile şi profitabile.

3. Fermele noi mari, care au 100 sau mai multe vaci mulgătoare şi extinderea fermelor mari actuale, va fi încurajată pentru a se dezvolta în întreaga ţară, cu obiectivul de a avea cel puţin 200 de ferme de scară mare, care să utilizeze management, tehnologii şi practici performante pentru industria produselor lactate.

4. Prin formarea de formatori şi alte măsuri educaţionale/tehnologice în cadrul managementului înalt-performant şi a altor abilităţi de producere a laptelui la toate nivelele de producere, capacităţile şi impactul lucrătorilor în domeniul extinderii producerii de lapte în mediul rural va fi sporit considerabil, pentru a asigura faptul, că fiecare producător de lapte din Moldova, mic şi mare, are acces la cele mai bune practici necesare pentru maximizarea producerii de lapte şi a profiturilor din aceasta.

5. Prin introducerea şi dezvoltarea stimulentelor pentru producătorii de lapte şi de produse lactate, poate avea loc o trecere la păstrarea juncilor tinere (în loc să fie vândute pentru carne), la dezvoltarea producătorilor superiori/geneticii, şi la alte genuri de consolidare a cirezilor de vaci mulgătoare din Moldova. Fermierii vor fi încurajaţi să-şi înmulţească vitele astfel încât să obţină vaci de o calitate înaltă, pentru a îmbunătăţi calitatea genetică a juncilor. Măsurile pentru prelucrătorii de lapte, ar putea include programe de stimulare pentru ca stăpânii vitelor să trimită femele mai bune pentru reproducere la întreprinderile prelucrătoare, ca şi parte a contractului de furnizare a laptelui încheiat cu acestea. Prelucrătorii ar putea, de asemenea, furniza sau oferi subsidii furnizorilor de lapte, pentru procurarea de specimene de înaltă calitate pentru reproducere.

Creşterea standardelor de viaţă a fost mereu asociată cu îmbunătăţirea nutriţiei. Laptele este singurul produs fabricat de către natură. Totuşi, laptele este un produs uşor-alterabil, iar depăşirea acestei caracteristici problematice, este făcută posibilă prin fabricarea unei varietăţi de produse alimentare. Creşterea bunăstării şi a standardelor de viaţă, duc creşterea cererii şi ofertei pe piaţă. Pentru a satisface oferta, este necesară majorarea volumului de producţie, îmbunătăţirea calităţii produselor lactate, îmbunătăţirea asortimentului de produse şi a tehnologiilor de producere şi prelucrare a laptelui.

Sectorul laptelui, în Moldova, este un sector strategic. Condiţiile climaterice ale ţării sunt favorabile pentru creşterea vitelor de lapte, iar amplasarea geografică este avantajoasă pentru comerţul cu produse agricole cu ţările Europei de Est şi de Vest şi cu ţările din Asia Mijlocie şi ţările arabe.

În baza celor menţionate mai sus, Ministerul nostru a pregătit o strategie separată pentru sectorul laptelui, având scopul de a de dezvolta sectorul pe termen mediu

Obiectivele strategiei de dezvoltare a sectorului laptelui, sunt următoarele:

42

De a oferi oamenilor lapte şi produse lactate competitive ca şi preţ, calitate şi varietate,

De a asigura oportunităţile de pe piaţa internă şi de export cu laptele şi produsele lactate existente în limitele calităţii înalte şi a preţului accesibil pentru consumatori;

Utilizarea eficientă a tuturor factorilor de producere, care să asigure un nivel înalt de eficienţă în producerea, achiziţia, prelucrarea şi desfacerea pe piaţă a laptelui şi produselor lactate.

Protecţia mediului şi promovarea stilului rural de viaţă, a domeniilor specifice mediului.

Producerea laptelui este una dintre cele mai bune activităţi pentru menţinerea activităţii agricole de familie în zonele dezavantajate şi, împreună cu vitele mari cornute şi oile, joacă un rol important pentru conservarea şi dezvoltarea teritorială şi pentru mediu.

Dacă dorim să menţinem producerea laptelui şi dezvoltarea domeniului ca sector viabil în Moldova, producătorii de lapte trebuie să obţină un venit corect, care să le permită să ducă o viaţă normală, precum şi să investească în viitorul lor ca şi producători de lapte cu un venit echitabil – un venit comparabil cu venitul mediu din non-agricol. Un venit echitabil nu este sustenabil atunci când volatilitatea preţului franco-fermă devine un eveniment repetitiv pentru producătorii de produse lactate. Stabilitatea preţului franco-fermă, care să ofere fermierilor un venit rezonabil, este benefică atât pentru fermieri, cât şi pentru consumatori.

Strategia stabileşte că, este deosebit de important de a aloca mai multe resurse şeptelului, prevenirii bolilor la animale şi cercetării şi inovaţiei la nivel de fermă, pentru a permite dezvoltarea industriilor mai eficiente. O industrie a produselor lactate mai competitivă, poate fi obţinută printr-o mai bună utilizare a ierbii şi a fânului şi a altor tipuri de nutrienţi. Avem nevoie de mai multă cercetare şi inovaţie în prelucrare, pentru a elabora noi produse care vor majora cererea pe piaţă.

Puncte de referinţă

Creşterea volumelor de producţie de lapte de vacă de la 554, 1 000 tone în 2010 până la 1.3 milioane tone în 2027.

Creşterea numărului de vaci în cadrul fermelor de lapte de la 5,300 de capete în 2010 până la 170,000 capete în 2027.

Creşterea productivităţii medii de la 3445 kg per vacă în 2010 până la 6432 kg în 2027.

43

Construcţia de noi ferme de lapte de diferite capacităţi, inclusiv a celor de familie şi modernizarea celor existente, dotarea acestora cu animale cu potenţial de înaltă productivitate (către anul 2027 nu mai puţin de 900 ferme).

Dezvoltarea integrării verticale între producerea şi prelucrarea laptelui.

Întreprinderi de prelucrare repetată şi implementarea HACCP şi a sistemelor de management al calităţii ISO 22000.

Producerea de carne

La începutul anului 2010, în toate categoriile, numărul de vite era de 216,000, sau circa 51.1% în comparaţie cu anul 2000 şi 19.4% în comparaţie cu anul 1990. În aceiaşi perioadă, numărul de vaci a scăzut, reprezentând respectiv 56 şi 38.3%.

Cauzele principale care au dus la acest declin sunt:

a) fermele dispun de pajişti de mărimi reduse, ceea ce nu permite constituirea creşterea de vite înalt-productive şi implementarea tehnologiilor de producere intensivă de vite pentru lapte şi carne;

b) proprietarii de vite la ferme şi în gospodăriile cetăţenilor, care practică producerea de lapte şi carne, duc lipsă de capital pentru crearea de ferme noi cu producere (eficientă) de produse de origine animală, pe bază de tehnologii intensive;

c) reducerea semnificativă a suprafeţelor necesare de culturi furajere necesare pentru realizarea potenţialului de producere a laptelui şi a cărnii;

d) în perioada post-privatizare, în ţară, a scăzut potenţialul genetic al vitelor destinate producerii laptelui şi cărnii;

e) reducerea sectorului creşterii vitelor mari cornute. Îmbunătăţirea continuă a eficienţei producerii de animale, poate fi obţinută în cazul în care numărul de vite mari cornute din sectorul creşterii animalelor, nu va fi mai mic decât 30% din numărul total de animale. La momentul actual, creşterea bovinelor deţine o pondere de mai puţin de 1% din animalele existente;

Şeptelul

În ianuarie 2011 în toate categoriile de gospodării din ţară, erau 216 000 capete de vite pentru lapte şi lapte-carne (cu rase Bălţata Moldovenească neagră, Roşie Estoniană iar în ultimii 2 ani - Holstein şi Simmental) inclusiv 154,400 vaci şi 26,900 junci de 18 luni şi mai mult. Vitele sunt ţinute în 94 ferme de şeptel, care produc lapte şi la 144 600 de proprietari persoane fizice (fiecare având în gospodărie câte 1-2 vaci). În 1990, în Moldova, activau circa 1,150 ferme de lapte.

În ultimii cinci ani, în ţară, au fost eliminate peste 25 ferme mari cu cireada numărând circa 6000 de capete de animale, inclusiv cele pentru înmulţire.

44

Producerea în gospodării.

În decursul privatizării în agricultură, 98% din cirezile de bovine au fost transferate în proprietatea persoanelor fizice.

6. Susţinerea dezvoltării producerii de energie regenerabilă din deşeuri agricole.

6.1. IntroducereScopul principal al politicii pregătite de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare cu

privire la exploatarea potenţialului energetic al biomasei, este substituirea parţială şi treptată combustibilului fosil prin prelucrarea biomasei în brichete şi paleţi pentru utilizarea în scopuri domestice şi sociale (încălzirea instituţiilor sociale: grădiniţe, şcoli, case de cultură, spitale, clinice, centre medicale, etc.) asigurarea durabilităţii, eficienţei şi competitivităţii.Obiectivul general al politicii cu privire la energia din biomasă, este de a consolida potenţialul ştiinţific şi tehnic, informarea, educaţia şi implementarea practicilor agricole de utilizare a biomasei în calitate de materie primă pentru producţia de combustibil biologic.Impactul social-economic al producerii de biomasă este extinderea producţiei agricole din Moldova, crearea de locuri de muncă, reducerea importurilor de resurse energetice fosile, siguranţăa energetică şi protecţia mediului în zonele rurale. Prin aplicarea tehnologiilor agricole pentru recuperarea biomasei solide în scopul obţinerii de energie şi reducerea emisiilor de gaze de seră, biomasa est eficientă, regenerabilă şi durabilă, fiind aplicată cu succes de către majoritatea ţărilor europene.

În aceste circumstanţe, este necesară popularizarea intensă a conceptului, deblocarea potenţialului biomasei, iar Guvernul trebuie să adopte o politică sustenabilă de dezvoltare rurală.

Există o necesitate de dezvoltare şi îmbunătăţire a bazei normative şi legislative pentru utilizarea biomasei, cu scopul de a crea un cadru legal transparent şi eficient, care ar include stimulente pentru atingerea obiectivului principal de înlocuire parţială a combustibilului tradiţional cu biomasă, în proporţie de 10% până în anul 2016. Creşterea gradului de conştientizare în rândul populaţiei, prin utilizarea proiectelor demonstrative de biomasă şi eliminarea barierelor tehnice în calea utilizării biomasei, va contribui la o dezvoltare mai durabilă a agriculturii. Strategia elaborată de Minister include o descriere a etapelor practice care va ajuta la crearea unei platforme ştiinţifice şi tehnologice naţionale pentru utilizarea eventuală a biomasei. Strategia este elaborată pe baza prevederilor Legii Energiei Regenerabile, nr. 160 din 12.07.2007.

45

6.2. Contextul actual Internaţional

Prin definiţie, paletele si brichetele sunt produse prin presarea rumeguşului de lemn si a altor deşeuri agricole, obţinând astfel o densitate de două ori mai mare decât cea a biomasei vegetale iniţiale. În SUA şi UE, producţia de biocombustibil solid (pelete/brichete), produse din lemn şi biomasă solidă, utilizat pentru încălzirea caselor, s-a dezvoltat rapid, în cea mai mare parte datorită următoarelor motive:- Utilizarea eficientă a resurselor vegetale pentru producerea de energie termică la un cost redus;- Sunt utilizabile în centrale termice, ca un substitut pentru combustibilii tradiţionali;- Arderea, nu duce la încălzire globala, emisiile de bioxid de carbon fiind egale cu cele consumate pentru creşterea plantelor. Producţia combustibilului menţionat mai sus, se face prin extrudare si nu necesită aditivi şi lianţi datorită răşini naturale conţinute în materiile prime;În 2004, Austria, Franţa, Germania, Portugalia şi Elveţia au produs în total aproximativ 128 milioane de tone de palete. Comunitatea Europeană a elaborat recent legislaţia în acest domeniu, iar ţările membre, inclusiv Ungaria, au adoptat deja o lege, care prevede subvenţionarea întreprinderilor care doresc să aplice tehnologii ce implică biomasa.

La nivel naţionalÎn prezent, există o lipsă de abordare integrată, comprehensivă, cu privire la utilizarea

eficientă a potenţialului biomasei. Astfel, întreprinderile din agricultură şi populaţia rurală nu sunt conştienţi de valoarea energetică a biomasei, şi există o lipsă de argumente adecvate cu privire la potenţialul de biomasă disponibil. Potenţialul de recuperare a energiei din biomasă este foarte important pentru realizarea mai multor obiective strategice, inclusiv un grad mai mare de siguranţă energetică, reducerea importurilor de combustibili solizi şi dezvoltarea durabilă a zonei rurale.

6.3. Obiectivele generale specifice Obiectivul general este de a integra şi de a îmbunătăţi potenţialul ştiinţific şi tehnic,

cadrul informaţional, educaţional şi legislativ pentru producerea de energie eoliană, producerea instituţională, tehnică şi tehnologică de combustibil solid, care împiedică utilizarea potenţială a biomasei. Politica generală este orientată înspre implementarea practicilor agricole care să stimuleze utilizarea biomasei în proporţie de cel puţin 10% din combustibilii solizi, până în anul 2015.

Obiectivele specifice Pentru atingerea scopului principal de substituire a resurselor energetice tradiţionale de

combustibili din biomasă în proporţie de 10% până în anul 2015, este necesară punerea în aplicare a următoarelor acţiuni:I. Elaborarea şi îmbunătăţirea legislaţiei cu privire la biomasă, pentru stabilirea unui cadru

46

juridic naţional transparent şi eficient, care ar include stimulentele aprobate prin practica internaţională;II. Consolidarea resurselor ştiinţifice, tehnice, economice, informaţionale, financiare şi de producţie necesare;III. Lichidarea barierelor în calea realizării potenţialului de utilizare a biomasei;IV. Elaborarea unor instrumente eficiente, inclusiv de cercetare ştiinţifică şi alte elaborări, pentru estimarea potenţialul de recuperare a biomasei, inclusiv iniţierea unor proiecte-pilot;V. Crearea de condiţii pentru dezvoltarea stabilă a utilizării biomasei şi pentru creşterea utilizării biomasei în economia naţională;VI. Instruirea de specialişti în acest domeniu şi ridicarea gradului de conştientizare în rândul populaţiei, cu privire la utilizarea biomasei pentru dezvoltarea durabilă a ţării;VII. Elaborarea şi punerea în aplicare a unui program naţional pentru exploatarea potenţialul de biomasă;

6.4. Căi şi mijloace de realizarea a obiectivelor legate de potenţialul de recuperare a biomasei

Principalele opţiuni pe termen mediu şi lung:1. Popularizarea potenţialului biomasei în mass-media;2. Transferul de tehnologii de la companiile cu experienţă în domeniul combustibililor convenţionali;3. Elaborarea şi implementarea unui cadru legislativ şi normativ adecvat;2. Studii de fezabilitate şi descrierea obligatorie a fiecărui proiect;3. Utilizarea incubatoarelor de inovare pentru lansarea producerii;4. Atragerea sectorului privat şi a autorităţilor publice pentru finanţarea tehnologiilor moderne de energie;5. Atragerea investitorilor locali şi străini în implementarea proiectelor-pilot;6. Implicarea maximă posibilă a tinerilor cercetători ca parte la procesul educaţional;7. Stimulente pentru companiile specializate în implementarea tehnologiilor de biomasă;8. Asistentă tehnică de specialitate;9. Dezvoltarea cooperării internaţionale, a transferului şi schimbului de tehnologii, şi a cooperării bilaterale pentru cercetare, elaborare şi proiecte demonstrative;10. Promovarea legislaţiei de protecţie a mediului (reducerea emisiilor, oxizi de carbon, etc.) în producerea de energie din resurse regenerabile.11. Implementarea proiectelor-pilot "Înlocuirea combustibilului petrolier şi a gazelor naturale în 130 de localităţi din mediul rural, cu combustibil solid din biomasă;

6.5. Estimarea impact ului Impactul socio-economic al producţiei de biomasă asigură crearea de locuri de muncă,

reducerea importurilor de resurse energetice fosile, extinderea exporturilor şi îmbunătăţirea balanţei de plăţi, a securităţii energetice şi a protecţiei mediului. Impactul asupra ştiinţei şi inovării, va crea un potenţial salt în domeniu, care va forma

47

condiţii pentru instruirea tinerilor de către cercetători, cu utilizarea infrastructurii şi echipamentelor tehnologice la nivel naţional: - Cunoştinţele obţinute vor fi aplicate pentru elaborarea de noi programe de studii pentru cursuri universitare, ciclul I (licenţă), II (masterat) şi III (doctorat) în domeniul conversiei energiei din resurse regenerabile. - Platforma Ştiinţifică – tehnologia naţională de recuperare a energiei regenerabile va forma baza pentru dezvoltarea durabilă a sectorului naţional Implementarea proiectelor axate pe biomasă, este susţinută din fonduri UE pentru o perioadă de 4 ani. Prin excluderea arderii combustibililor fosili, vor fi reduse cu cca. 167-210 mii de tone emisiile de CO 2 cu efect de seră. O parte importantă a acestei reduceri poate fi transformate în beneficii financiare prin proiecte CMD şi/sau mecanismul de marketing REC SCE.

6.6. Rezultatele aşteptate şi indicatorii progresului Rezultatul general va fi platforma ştiinţifică - practica naţională în potenţialul de

recuperare a biomasei ca o condiţie prealabilă pentru lansarea utilizării pe scară largă în economia naţională. Rezultatele concrete se referă la următoarele: Soluţiile tehnice şi tehnologice adoptate în cadrul fiecărui proiect, vor întruni criteriile de eficienţă economică şi de inovaţie la nivel naţional (brevet) sau vor fi brevetate la nivel regional sau internaţional. • dezvoltarea unor pieţe competitive de combustibil solid, în raport cu impactul asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viaţă; • extinderea gamei de plante cultivate pentru energie în RM, în funcţie de condiţiile climaterice locale; • dezvoltarea tehnologiilor de producere a plantelor de energie; • utilizarea la capacitatea maximă a potenţialului agricol existent în zonele rurale; • dezvoltarea ÎMM-urilor în zonele rurale; • extinderea pe piaţă a produselor agricole (alimentare şi nealimentare); • creşterea ocupării forţei de muncă în zonele rurale; Agricultura poate aduce o contribuţie majoră la furnizarea de materie primă pentru bioenergie, reţinerea carbon şi reducerea efectului de seră. Totuşi, energia regenerabilă este o oportunitate pentru agricultură în ambele direcţii: atât ca şi noi oportunităţi şi cât şi în sensul reducerii emisiilor de carbon în agricultură. Obiectivul de 10% biocombustibili solizi, este o abordare rezonabilă, ambiţioasă, dar suficient de precaută. Având în vedere provocările de viitor şi soluţiile incluse în abordarea adoptată de în politica de dezvoltare rurală, energia regenerabilă nu doar răspunde, ci se extinde şi asupra consecinţelor problemelor de adaptare la schimbările climaterice, care sunt provocările-cheie, în special pentru sectorul agroalimentar. Ministerul este conştient de provocările şi soluţiile propuse, cuprinse în politica de dezvoltare rurală şi în legislaţia actualizată. Rezultatele vor fi diseminate pe scară largă cu ajutorul comunicărilor ştiinţifice, publicaţiilor naţionale şi internaţionale prin intermediul seminarelor naţionale, pentru a ridica

48

nivelul de conştientizare în rândul populaţiei cu privire la producţia de palete si brichete, în scopul creării unei pieţe interne pentru aceste produse. Resursele agricole şi centralele de energie din biomasă solidă, pot contribui la satisfacerea parţială a necesităţilor curente de energie termică în zonele rurale, cu impact minim asupra mediului.

6.7. Etapele implementării Strategia de utilizare a biomasei va fi împărţită în următoarele etape: Faza I: Corelarea instituţională şi legislativă; Faza II: Estimarea potenţialului de biomasă; Faza III: Analiza SWOT; Faza IV: Implementarea activităţilor legate de utilizare biomasei.

Faza I: Corelarea instrumentelor legislative şi instituţionale pentru eliminarea potenţialelor bariere în calea utilizării biomasei şi a atragerii de investitorii locali şi străini în implementarea proiectelor pilot. Faza II, estimarea potenţialului de biomasă, reprezintă o importantă analiză pentru a vedea dacă acesta corespunde obiectivului general şi obiectivelor specifice, în scopul atingerii scopului principal de creştere a nivelului de energie din biomasă. Faza a III-a, Analiza SWOT, este o metodă de planificare strategică utilizată pentru evaluarea performanţei generale în identificarea următoarelor 4 categorii de probleme majore: (S) ± punctele forte (W) ± puncte slabe, (O) ± oportunităţi, (T) ± ameninţări. Primele două se referă la limitările şi capacităţile interne, iar ultimele două arată influenţa benefică sau distructivă a factorilor externi asupra unei întreprinderi sau a unui produs. Scopul nostru este de a combina punctele forte cu oportunităţile, astfel încât să poată fi urmărit scopul companiilor şi ca acestea să ştie ce şanse au. Totodată, punctele slabe ar trebui să fie controlate sau eliminate prin tehnici de management eficient şi îmbunătăţire continuă. De asemenea, nu trebuie să ie ignorate ameninţările, ci să încercăm să le depăşim prin avantaje competitive şi strategii. Punctele forte

Argumentele ecologice sunt legate de faptul că tehnologia de linie utilizează biomasa deşeurilor agricole, transformându-le în combustibil solid, care arde cu o emisie de carbon neutră şi are o componenţă 100% naturală. Cenuşa şi fumul rezultate din ardere, nu sunt dăunătoare pentru mediu şi aproape cu nu sunt deloc. Nu există nici un risc de contaminare în timpul transportului: Faza IV implementarea activităţilor legate de potenţialului energetic al biomasei.

49

7. Reorganizarea sistemului de educaţie şi cercetare în agricultură, consolidarea serviciilor de extensiune.

Ministerul Agriculturii, pe baza modelului altor ţări europene, a adoptat premisa de bază - de a utiliza pe deplin resursele naţionale de cercetare ştiinţifică în sectorul agricol. Această provocare este posibil de surmontat, pentru că Republica Moldova dispune de resurse pentru a răspunde necesităţilor practic ale fiecărui segment al acestui sector. Cu toate acestea, tranziţia înspre o economie de piaţă, implică necesitatea de a reorganiza resursele de cercetare existente, astfel încât acestea să servească în mod direct dezvoltării agriculturii şi cerinţelor actuale ale pieţei.Ministerul a adoptat un obiectiv pe termen mediu pentru a realiza reorganizarea instituţiilor şi a resurselor subordonate implicate în procesul de instruire şi de cercetare în domeniul agriculturii. Este în desfăşurare activitatea de pregătire a unui concept de reorganizare a resurselor guvernamentale de cercetare ştiinţifică în sectorul agricol din Moldova. În activitatea ministerului asupra conceptului, a fost adoptată premisa de bază şi anume: integrarea politicii ştiinţifice a politicii economice şi sociale, în general, determină dezvoltarea durabilă a agriculturii şi dezvoltarea rurală. Principalele caracteristici ale noului sistem de cercetare vor fi: satisfacerea necesităţilor de piaţă actuale, eficienţă, profesionalism şi flexibilitate. Acestea vor permite o mai mare mobilizare a resurselor publice şi concentrarea iniţiativelor de cercetare şi dezvoltare. Activitatea curentă de pregătire următoarele etape:

consolidarea patrimoniului de cercetare, consolidarea personalului, consolidarea domeniilor de cercetare.

Efectul reorganizării propuse va fi implementarea eficientă a noilor sarcini, flexibilitatea şi eficienţa managementului activelor, inclusiv o reducere a costurilor de operare.

Procesul de consolidare planificat va fi precedat de o restructurare internă a institutelor de cercetare în scopul creării unor unităţi mai puternice şi mai funcţionale. Unităţile noi, mai puternice, vor putea elabora şi implementa programe pe termen lung, inclusiv programe inter-disciplinare şi internaţionale.

După adoptarea conceptului general de reorganizare a bazei de cercetare în domeniul agriculturii, Ministerul va pregăti un pachet de legi necesare pentru implementarea conceptului şi propunerile financiare pentru noua structură.

8. Reorganizarea sistemului de subvenţii în agricultură, în scopul modernizării şi concentrării producţiei.

Ministerul nostru a început evaluarea eficienţei schemelor de subvenţii existente şi a lansat procesul de implementare a măsurilor pentru modificarea acestora.

50

În lunile următoare, se planifică evaluarea eficienţei anumitor măsuri de realizare a obiectivelor politicii noastre orientate înspre satisfacerea necesităţilor sectorul agro-alimentar.

Sistemul actual care operează în perioada 2010 – 2011, este următorul

Măsura 1. Stimularea împrumuturilor acordate de fermierilor de către băncile comerciale, instituţiile de microfinanţare şi asociaţiile de economii şi împrumut

Suma maximă a împrumutului rambursat, este de 150 000 lei

Măsura 2. Stimularea asigurării riscurilor aferente producţiei agricole

Susţinerea financiară

Fondurile vor fi acordate în conformitate cu Legea nr. 243-XV şi cu lista de riscuri aferente agriculturii şi mărfurilor agricole, asigurarea cărora va fi subvenţionată din bugetul de stat pentru anul 2011, aprobată prin Hotărârea Guvernului

Măsura 3. Stimularea investiţiilor pentru crearea de plantaţii pereneSusţinerea financiară– de a crea livezi cu specii de pomi de sămânţă (mere, pere şi gutui), în baza primei măsuri

Măsura 4. Stimularea investiţiilor în plantaţiile de legume protejate (sere de iarnă, solarii, tuneluri)

Susţinere financiară – asistenţă sub formă de compensare a unei părţi din costul investiţiei.

Măsura 5. Stimularea investiţiilor pentru procurarea de maşini şi utilaje agricole, sisteme de formare a echipamentului de irigare, sisteme anti-îngheţ şi anti-grindină.

Susţinerea financiară - mărimea asistenţei este calculată ca şi rata a compensaţiei

Măsura 6. Susţinerea promovării şi dezvoltării agriculturii organice Suma maximă a asistenţei acordate unui beneficiar nu va depăşi 200 000 lei.

Măsura 7. Stimularea investiţiilor în echipament şi în renovarea tehnică a fermelor de şeptel.

Mărimea asistenţei este calculată sub formă de compensare a echipamentului tehnic nou, la cărui cost de achiziţie este datat cu începutul anului

Măsura 8. Stimularea achiziţiilor de animale de rasă

Mărimea asistenţei este calculată în sume exprimate într-o sumă fixă per greutate a unităţii.

51

Măsura 9. Stimularea investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii şi prelucrarea post-recoltare

Mărimea asistenţei este calculată ca şi rate procentuale ale compensaţiilor, în baza vechimii

Măsura 10. Stimularea prin compensaţii acordate agricultorilor pentru costurile energiei folosite pentru irigare sau scurgere

Creşterea suprafeţei de teren agricol irigat şi a productivităţii acesteia, şi prevenirea inundaţiilor

Măsura 11. Subvenţionarea utilizatorilor de produse de protecţie a plantelor (pesticide) şi îngrăşăminte (îngrăşăminte minerale)

9. Sistemele informaţionale de bază pentru susţinerea funcţionării lanţului alimentar.

Introducere

Necesităţile de informaţii din sectorul nostru agroalimentar sunt numeroase şi variate şi includ colectarea, stocarea şi analiza, precum şi raportarea asupra tuturor elementelor lanţului alimentar şi furajer. Elementele integrante ale unui astfel de sistem ar trebui să fie registrul gospodăriilor agricole, registrul loturilor agricole, registrul animalelor, registrul vinului şi al viţei de vie, precum şi un mecanism pentru asigurarea trasabilităţii pe parcursul întregului lanţ alimentar şi furajer. Pentru ca aceste module să funcţioneze ca un sistem multifuncţional comprehensiv, trebuie să existe o bază de date integrată.Este deja la o etapă avansată lucrul în două domenii – registrul animalelor şi proiectarea bazelor de date.

Cu scopul de a asigura trasabilitatea produselor alimentare (SINATA) pentru gestionarea, procesarea şi analiza tuturor informaţiilor referitoare la protecţia alimentară a consumatorului,

Ministerul nostru a început implementarea "Sistemului Informaţional Naţional".Printre priorităţile de dezvoltare ale Republicii Moldova, este creşterea nivelului de protecţie a consumatorilor şi de asigurare a drepturilor consumatorilor în conformitate cu legislaţia.

Analiza cadrului legislativ şi a organizării procesului de protecţie a consumatorului în raport cu practicile europene şi internaţionale, ar putea constitui baza pentru creşterea eficienţei activităţii organizaţiei de protecţie a consumatorului din Republica Moldova, şi pentru stabilirea principiilor şi obiectivelor în acest domeniu.

Schimbările social-economice, deschiderea pieţei de bunuri şi servicii, precum şi comerţul liber, au dus la stabilirea unor relaţii noi în furnizarea de produse şi servicii către consumatori, ceea ce are efect asupra securităţii vieţii şi sănătăţii acestora. Schimbările care au avut loc în ultimii ani, au dus la noi factori care influenţează relaţiile consumatorilor cu piaţa.

52

După cum a fost descris în partea referitoare la siguranţăa alimentară - protecţia consumatorilor, fiind o componentă de baza a programelor de protecţie socială a cetăţenilor, se concentrează asupra asigurării şi îmbunătăţirii continue a intereselor acestora. Consumatorul, ca şi purtător al cererii de bunuri şi servicii, are un rol important în mecanismele de piaţă, fiind în acelaşi timp, factorul de referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse de producători şi comercianţi.

Evoluţia economică, socială şi politică, înregistrată în Republica Moldova în ultimii ani, a dus la multe schimbări, inclusiv în domeniul protecţiei consumatorilor, în special în domeniul legislativ. Cu toate acestea, este în continuare nevoie de acţiuni, atât în reglementarea legislativă, cât şi la etapa implementării.

ObiectulSoluţia IT care face obiectul acestui sistem are următoarele obiective principale:- Trasabilitatea produselor pe bază de carne în întreaga reţea de producţie şi de distribuţie, de la producător la consumator;- Elaborarea unei platforme electronice unice pentru Republica Moldova, care va să permită organizarea de acţiuni de prevenire, detectare şi de control, pentru a sigura siguranţăa şi calitatea produselor pe bază de carne;- Crearea de sisteme transfrontaliere de cooperare cu ţările vecine prin intermediul schimbului de informaţii referitor la existenţa unui risc major direct sau indirect pentru sănătatea umană, rezultat din produse pe bază de carne;- Colaborarea cu operatori profesionişti, fie voluntară sau obligatorie, în scopul prevenirii, restricţionării sau impunerii unor condiţii specifice pentru comercializarea sau utilizarea eventuală a produselor pe bază de carne care ar putea genera un risc grav pentru sănătatea publică şi care necesită acţiuni rapide.- Secţiunea de notificare şi informare a cetăţeanului în legătură cu situaţia alimentară naţională.

Context

Normele europene obligă companiile să implementeze sisteme de trasabilitate cu scopul de a determina responsabilităţile şi pentru ca autorităţile să poată combate frauda şi diminua criza de sănătate.

Asigurarea unei nivel bun de trasabilitate, va duce la gestionarea mai multor date de referinţă pentru fiecare produs, lot de producţie, transport, livrare. În legătură cu siguranţăa alimentară, Regulamentul (CE) nr. 178/2002 a obligat operatorii să stabilească sisteme şi proceduri care permit identificarea oricăror persoane care furnizează un produs şi/sau identificarea întreprinderilor la care acestea au livrat produsele lor, pentru trasabilitate pe segmentul "un pas înapoi şi un pas înainte"

Beneficii

Pornind de la necesitatea de implementare a unui astfel de sistem în Republica Moldova, unul dintre beneficiile imediate va fi contribuţia pe care o va face prin aprobarea ţării ca exportator

53

de carne în Uniunea Europeană.

Alte avantaje care decurg din implementarea sistemului de trasabilitate SINATA, va fi asigurarea fiabilităţii informaţiilor despre produs, precum şi identificarea rapidă a problemelor de calitate care rezultă în optimizarea produselor şi a calităţii proceselor, precum şi în prevenirea incidentelor.

SINATA va fi, de asemenea, un instrument foarte eficient de control pentru operaţiunile logistice. Acest lucru va optimiza gestiunea stocurilor, va reduce pierderile şi va oferi posibilitatea de urmărire a transporturilor şi a livrărilor în timp real şi un serviciu clientelă mai bun pentru întreprinderi.

Un ultim beneficiu este localizarea precisă şi directă a produselor infectate sau de calitate proastă, care va permite retragerea rapidă strict a produselor cu defect, la costuri minime.

Subsistemul de E-Trasabilitate

Deoarece trasabilitatea celei mai slabe verigi determină trasabilitatea lanţului de distribuţie, trebuie să fie implementată o aplicare unitară a sistemelor de trasabilitate, fiecare dintre partenerii lanţului asigurând continuitatea fluxului ascendent şi descendent al informaţiilor de lucru.

Producătorii vor furniza informaţii relevante pentru consumatori, care le vor permite să evalueze riscurile unui produs;

Distribuitorii trebuie să participe la monitorizarea produselor comercializate, depozitarea şi furnizarea documentaţiei necesare pentru identificarea sursei produselor;

Producătorii şi distribuitorii trebuie să coopereze cu autorităţile pentru a evita riscurile cauzate de furnizorii sau producătorii de produse.

Trasabilitatea ca şi "capacitate a de a recupera istoria, utilizarea sau de a localiza o entitate prin intermediul înregistrărilor," este un proces al lanţului de distribuţie, care poate avea două direcţii distincte: trasabilitatea în jos şi a trasabilitatea în sus.

54

Trasabilitatea sau trasarea In jos (urmărirea în jos) este abilitatea de a identifica un produs pe baza unor criterii specifice, în orice punct în cadrul lanţului de producţie. Acest lucru facilitează identificarea produselor în lanţul de distribuţie, pentru a fi remise sau retrase.

Trasabilitatea este capacitatea de a identifica cu precizie şi rapid originea şi caracteristicile unui produs bazat pe criterii bine stabilite pentru a determina identitatea şi sursă de produse primite.

Sistemul SINATA va fi compatibil cu standardele internaţionale, care s-au dovedit în stare să rezolve pe deplin aspecte legate de trasabilitatea etichetării, datorită capacităţii de a modifica în mod unic elementele, metodele, unităţile logistice, părţile şi locaţiile, fiind recomandat de către ECE şi ONU.

Pornind de la reglementările europene, SINATA propune o metodologie generală de implementare a trasabilităţii şi doua soluţii: etichetarea şi transmisia web.

55

Ferme ABATORUNITATE DE

PRELUCRARE A CĂRNII PRELUCRARE CONSUM

TRASABILITATEA ÎN JOS

TRASABILITATEA ÎN JOS

Documente de însoţire,

documentul de identificare

atribuit de sistemul SINATA

CIP ÎN URECHE

Etichetă de pe carcasă:

Masa netăDatele

operatoruluiData/ora de

la abatorNr. analizei de laboratorCODUL DE

BARE

Eticheta de pe bucăţi:

Masa netăZiua/timpul

operării; Nr. aprobării

sanitare;CODUL DE

BARE

Eticheta lotului:

Masa netăZiua/timpul

operării; Nr. apobării

de prelucrare sanitară

CODUL DE BARE

Eticheta produsului:

Masa netă /preţul

Ziua/ora de piaţă

Nr. aprobării sanitare de

piaţă CODUL DE

BARE

Sistemul de etichetare obligatorie trebuie să furnizeze o legătură între identificarea pachetelor, părţilor corului sau bucăţilor şi animalelor individuale sau, în cazul în care este suficient pentru a verifica precizia de informaţii, grupul de animale.

Sistemul SINATA va procesa şi elabora informaţiile actuale, deţinute de Departamentul Sanitar Veterinar al Ministerului Agriculturii şi le va organiza într-o arhitectură corespunzătoare cerinţelor Regulamentului UE nr. 178/2002.

Sistemul SINATA va include, de asemenea, modulul produselor de import, care va fi conectat cu unităţile sanitar-veterinare de frontiera ale Republicii Moldova şi cu laboratorul naţional de referinţă.

SINATA va elabora software-ul web, care va îndeplini cerinţele de trasabilitate pentru produsele din carne şi pe bază de carne pentru toate speciile consumată în ţară, ceea ce va deveni e-Trasabilitate. Din punct de vedere tehnic, prin completarea informaţiei de pe eticheta pachetului de carne, a lotului de prelucrare şi a informaţiei privind data, pot fi aflate numărul abatorului, fermei şi a crotaliei.

56

SINATA va oferi următoarele posibilităţi:

1. Identificarea unică a produselor, unităţilor de producţie şi locaţiilor, prin utilizarea identificării automate ca şi tehnologie de suport;

2. Obţinerea şi înregistrarea informaţiilor de trasabilitate cu ajutorul obţinerii automate de date ca şi tehnologie de suport;

3. Managementul legăturilor şi recuperarea informaţiilor de trasabilitate prin procesarea electronică a datelor;

4. Comunicarea informaţiilor de trasabilitate prin transmisii electronice.

Ţinând cont de necesitate de decizii de înalte calitate în cadrul procesului de asigurare a igienei alimentare, şi de managementul organizaţional specific pentru protecţia consumatorului, este necesară construcţia unui sistem de TI adecvat, care va oferi cele 3 funcţii de bază:

- Funcţia de documentare

- Funcţia de luare a deciziei

- Funcţia operaţională57

SINATA va întruni următoarele cerinţe tehnice:

- Va fi deschis şi flexibil;

- Va fi accesibil doar prin intermediul prin interfaţă de browser web, pe bază de nume de utilizator şi parolă;

- Interfaţa va fi simplă, prietenoasă utilizatorului, utilizând instrumentele obişnuite;

- Interfaţa grafică va avea un şir de ferestre şi pagini web, focusate pe tipurile de utilizatori şi de sarcinile acestora;

- Interfaţa grafică va fi în limbile romană, rusă şi engleză;

- Interfaţa întregului sistem web trebuie să fie bazată pe hărţi de fundal (cu câteva niveluri), care vor gestiona trasabilitatea informaţiei legate de produsele pe bază de carne;

- Aplicaţia va fi una unitară, astfel încât interfaţa web să permită:

o Vizualizarea şi redactarea datelor,

o Analiza spaţială şi non-spaţială a datelor,

o Generarea de rapoarte,

o Exportul şi importul de date în conformitate cu cerinţele de raportare, prin intermediul internetului.

- Sistemul va include un motor de căutare şi raportare pe bază de diverse criterii de filtrare;

- Sistemul va fi bazat pe datele GIS existente şi pe datele GIS generate în cadrul proiectelor viitoare;

- Sistemul va fi integrat cu software-ul de management al calităţii alimentelor existent la beneficiari.

Pentru siguranţăa alimentară şi trasabilitatea produselor de origine animală consumate la nivel intern şi extern, şi alte servicii decât cele sanitar-veterinare şi agricole trebuie să fie implementate cu ajutorul TI.

58

Sistemul informaţional integrat pentru managementul activităţii Autorităţii Fitosanitare

Sistemul va oferi sursa de informaţii şi servicii informaţionale pentru siguranţăa plantelor şi a seminţelor şi va oferi SINATA informaţii relevante privind calitatea furajelor şi a solului utilizate pentru hrana animalelor.

Planul statului şi registrul de stat al seminţelor, este o structură de date sistematizate, având ca obiect controlul plantelor şi seminţelor, precum şi de documentele necesare pentru desfăşurarea acţiunilor de control al plantelor.

Prin crearea sistemului informaţional automatizat, vor fi realizate următoarele obiective:

- Monitorizarea sanitară, chimică şi eco-toxicologică a plantelor, solurilor şi culturilor;

- Îmbunătăţirea căilor tehnice de comunicare între inspectoratele de carantină sanitară de la frontieră, Laboratorul Central de Carantină pentru Sănătatea Plantelor şi Departamentul pentru Sănătatea Plantelor din cadrul Ministerului Agriculturii;

- Obţinerea, agregarea, depozitarea, actualizarea şi analiza datelor despre substanţele periculoase pentru plante;

- Oferirea de informaţie actualizată la zi autorităţilor publice centrale din Republica Moldova, pentru toate aspectele legate de sănătatea plantelor şi a seminţelor;

- Determinarea cerinţelor de sănătate a plantelor şi cu privire la îngrăşăminte, şi coordonarea volumelor de producţie şi vânzări către fermele de şeptel;

- Optimizarea controlului de stat şi a controlului producţiei, importului, transportării, depozitării, producerii şi utilizării substanţelor de sănătate a plantelor şi a îngrăşămintelor;

- Prevenirea şi diminuarea epidemiilor cu pesticide foarte periculoase şi carantina;

- Asigurarea sănătăţii culturilor, pădurilor, păşunilor, câmpiilor naturale şi a altor forme de vegetaţie utilă şi a produselor agricole depozitate.

Informaţiile din baza de date a registrului de sănătate a plantelor şi seminţelor, sunt puse la dispoziţia organelor administraţie publice locale şi centrale din Republica Moldova, persoanelor juridice şi persoanelor fizice, şi pentru schimbul de informaţii între părţile sistemului. Fiecare beneficiar al datelor de sistem trebuie să le folosească exclusiv în conformitate cu legea

Nivelul de acces la date al beneficiarului informaţiei solicitate, este acordat în funcţie de statutul acestuia, precum şi în conformitate cu legislaţia aplicabilă în domeniul informaţiilor. Procedura, tipul de informaţii furnizate utilizatorilor, sunt determinate de regulamentul RFSS şi alte acte normative.

59

Subsistemul sănătăţii plantelor are 9 module:

1. Modulul “Anual” – gestionează agenţii economici care efectuează producerea, depozitarea, comerţul şi importul plantelor, produselor de origine vegetală şi alte acţiuni cu referire la mărfuri, care fac obiectul activităţii inspecţiei de sănătate a plantelor.

2. Modulul „Paşaport” – paşaportul de sănătate a plantelor este emis automat, permiţând circulaţia pe teritoriul RM a unor plante şi produse vegetale reglementate de legislaţia în vigoare în domeniul sănătăţii plantelor, armonizată cu prevederile Acquis-ului comunitar. Paşaportul de sănătate a plantelor însoţeşte plantele, produsele vegetale şi mărfurile reglementate de legislaţia în domeniul sănătăţii plantelor, în schimbul internaţional de mărfuri între RM şi Statele Membre ale EU, ca şi măsură de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor dăunătoare de carantină asupra plantelor sau produselor vegetale în RM.

3. Modulul „Import”/ „Export” – permite importul în sistem a tuturor produselor importante de sănătate a plantelor importate în RM. Importul de date este efectuat prin fişiere de import, care sunt compuse din următoarele părţi:

Caracteristici generale cum sunt ţara de origine, ţara de destinaţie, codul punctului de control la frontieră

o listă formată din atributele plantei, cum sunt tipul, specia, categoria, cantitatea, unitatea de măsură, cererea de analiză, rezultatul pozitiv

o listă de analize cu planta, categoria, atributele bolii

o listă de interceptări

Modulul permite generarea certificatului de calitate a plantelor pentru export în alte ţări.

4. Modulul “Statistica Naţională" – permite generarea de tabele sintetice pentru agenţii economici, pentru paşapoarte, pentru loturile agricole, pentru importuri şi exporturi.

5. Modulul “Administraţie” – managementul utilizatorilor şi drepturilor

6. Modulul Cadastral Agricol

7. Modulul de Alertă de Sănătate a Plantelor – îngrăşăminte – Registrul furajelor şi trasabilitatea

8. Modulul Fondului Plantelor (plante şi produse/echipament pentru plante şi tehnologii utilizate)

9. Modulul de Management al Laboratorului (apei şi furajelor)

60

10. Suport în dezvoltarea Agriculturii cu Valoare Adăugată.

10.1. Sectorul de fructe

Situaţia curentă

Moldova se bucură de toate condiţiile naturale pentru dezvoltarea intensivă a horticulturii. Această ramură, încă de pe vremuri, se pare că rămâne unul dintre pilonii de bază ai agriculturii naţionale, deoarece este o sursă de bunăstare, care contribuie la eficienţa întregului sector agricol al ţării.

În ultimii cincizeci de ani au fost întreprinse un şir de acţiuni, care au avut drept scop modernizarea sectorului creşterii fructelor. Ocupând doar 6-7% din pământul arabil al ţării, în ultimele două decenii, creşterea fructelor asigură încasări constante de numerar, înregistrând o pondere de 20% din vânzările de produse agricole. Între anii 1974 şi 1994, producătorii au recoltat de 7 ori circa 1 milion de tone de fructe. Producţia globală de fructe în 1986 a atins cifra de 1.202 milioane tone de fructe, media recoltei la hectar fiind de 10.6 tone.

Odată cu schimbările ulterioare legate de tranziţia înspre economia de piaţă, sectorul creşterii fructelor a înregistrat o scădere clară. În ultimii ani, producţia de fructe a scăzut clar din cauza recoltelor medii de fructe, calităţii acestora şi a rezultatelor muncii în acest sector. Prin urmare, cota horticulturii în producţia agricolă o a scăzut, ca şi contribuţia acestui sector în bugetul de stat.

La momentul actual, sectorul livezilor în toate categoriile de gospodării este de 109,200 ha, inclusiv 67,500 hectare de mere şi pere, 36,900 hectare de drupe, 4.0 mii hectare de nuci şi 0.9 mii hectare de pomuşoare. Livezile companiilor agricole acoperă o suprafaţă de circa 100 000 ha. Republica Moldova are livezi cu cea mai mare vârstă în perioada postbelică, astfel de plantaţii acoperind circa 93.5 procente din suprafaţa totală.

Insuficienţa de resurse şi mijloace financiare proprii pentru investiţii capitale, nu permite producătorilor să planteze noi livezi, ceea ce duce la eşuarea tehnologiilor de producere a fructelor, cauzând o scădere în productivitatea livezilor. Astfel, în ultimii ani, cheltuielile efective pentru producerea de fructe în ţară au fost în medie de 3-4 mii MDL per hectar.

La momentul actual, există circa 65 000 ha de livezi cu potenţial de producţie înalt, dar acest potenţial nu este pe deplin exploatat din cauza lipsei de finanţare. Date fiind plantaţiile existente, în viitorul apropiat, în rezultatul unui implementării complexe a măsurilor, acestea vor deveni surse importante de aprovizionare cu fructe. În legătură cu aceasta, pentru producere sunt necesare investiţii considerabile.

Obiectivele Programului

Pentru a îmbunătăţi situaţia în marketing, sunt necesare următoarele acţiuni:

61

- Crearea centrelor de comercializare a produselor;

- Menţinerea pieţelor actuale pentru producătorii mici, consolidarea controlului calităţii, sănătăţii şi plăţii impozitelor;

- Organizarea de pieţe angro regionale care vor ajuta producătorii să-şi vândă produsele;

- Dezvoltarea infrastructurii de piaţă la nivel central: informaţie despre depozit, transport, etc.

Determinarea suprafeţelor plantate cu livezi şi pomuşoare

În baza acestui program propus, se aşteaptă să fie optimizată suprafaţa ocupată de livezi şi pomuşoare, ceea ce va însemna renovarea în combinare cu reducerea treptată a plantaţiilor bătrâne şi cu productivitate redusă.

Către sfârşitul anului 2020, suprafeţele totale de livezi şi pomuşoare în ţară vor ajunge la circa 100 000 ha. Din acestea, merele şi perele vor ocupa circa 64.5%, drupele circa 34.5% şi 1.0% va fi ocupat de plantaţiile de pomuşoare. Ponderea merelor se aşteaptă să scadă, iar cea a perelor şi gutuilor, din contra, va creşte. Ponderea nucilor şi pomuşoarelor va creşte şi ea. Se aşteaptă ca distribuirea zonelor de creştere a fructelor, să fie repartizată geografic după cum urmează: Nord – circa 50 procente din suprafaţa totală, Centru - 22 procente, Sud-Est - 12 procente, Sud - 16 procente.

Distribuirea speciilor de fructe se va baza pe condiţiile climaterice, fapt dovedit şi de experienţa obţinută de-a lungul deceniilor şi alţi factori. Fructele sămânţoase: mere şi pere vor fi plantate la Nord - 56 procente şi 18 procente, Centru - 21.15% şi, respectiv, 1%, Sud-est (Nistru) - 44, 10% şi 1%, Sud - 25.10% şi 1%; Drupe: a) Nord: Prune - 10 ha procente, vişine - 6 procente, vişine - 4 procente; b) Centru: Prune - 30 procente, caise - 7 procente, piersici - 5 procente, cireşe – 8 procente, cireşe – 6 procente; c) Sud-est (regiunea transnistreană): Prune - 7 procente, caise - 15 procente, vişine - 5 procente, piersici – 7 procente, vişine – 5 procente; d) Sud: Prune – 7 procente; caise - 20 procente, piersici - 15 procente - 10 procente vişine, vişine - 8 procente. Nucile şi pomuşoarele se recomandă să fie plantate şi crescute în toate regiunile şi condiţiile climaterice.

Suprafaţa plantaţiilor în 2007 a fost de circa 100 000 ha. În 2010 suprafaţa acestor plantaţii va fi redusă la circa 86 000 ha, iar apoi la circa 76 000 ha în 2020.

Productivitatea plantaţiilor de fructe

Se aşteaptă ca producţia medie la hectar va creşte substanţial datorită potenţialului genetic al speciilor de fructe de calitate cultivate în ţară. Către sfârşitul anului 2010, producţia medie la hectar va creşte până la 6.2 t / ha, iar apoi va creşte până la 12.8 t / ha în 2020.

62

Recolta globală de fructe va creşte de la 430 mii tone în 2008 la 531 000 tone în 2010 şi până la 980 mii tone în 2020.

Defrişarea plantaţiilor

O porţiune mare din suprafaţa totală de livezi, sunt prea bătrâne pentru a putea oferi o productivitate eficientă. Este nevoie de îmbunătăţire în sectorul creşterii fructelor, care să combine măsuri concrete pentru îmbunătăţirea performanţei plantaţiilor existente şi defrişarea celor care se află în stare deplorabilă şi practic nu pot fi restaurate pentru a opera eficient. În legătură cu acest lucru, se aşteaptă curăţarea plantaţiilor care sunt într-o stare deplorabilă, menţinerea corelaţiei defrişării, plantare de noi livezi care va asigura suprafaţa totală de teren necesară.

Îmbunătăţirea soiurilor

Spectrul de soiuri este compus la momentul actual din 266 soiuri de fructe înregistrate şi care urmează să fie înregistrate, inclusiv: mere – 71 soiuri, pere - 21, gutui - 9, prune - 22, piersici şi nectarine - 25, caise - 4 şi cireşe - 27, pomuşoare - 3 , nuci – 30, căpşune - 8, zmeură - 2, coacăză – 7 soiuri, vişine – 11, migdale - 2, coarne - 4, castane - 5, lemn galben - 2. Soiurile sunt distinse după productivitatea înaltă, calitatea înaltă a fructelor, capacitatea înaltă de adaptare la condiţiile ecologice şi la tehnologiile moderne de cultivare. Soiurile aprobate vor crea un conveier continuu de fructe pentru consum proaspăt şi procesare începând cu sezonul anterior şi terminând cu sezonul următor.

Cercetările ulterioare vor fi direcţionate înspre obţinerea şi introducerea de soiuri indigene din alte ţări şi regiuni, care sunt imune şi rezistente la bolile majore, animale domestice, condiţiile pedo-climaterice corespunzătoare ţării. Soiurile trebuie să fie înalt productive, de fructe de calitate înaltă, copaci mici, cu sistem de rădăcini compact potrivit pentru culturile intensive şi super-intensive. Noile varietăţi de fructe introduse vor avea destinaţie universală, atât pentru consum proaspăt, cât şi pentru procesare industrială.

Pepinierele

La momentul actual, producţia de puieţi de fructe a scăzut de la 13.2 milioane buc. în 1982 până la 1.0 milioane buc. în 2006. Pentru a sigura puieţi de calitate înaltă pentru plantarea de noi livezi şi plantaţii de pomuşoare, pepinierele vor implementa tehnologii moderne cu suport ştiinţific din partea Institutului de Cercetări pentru Pomicultură, cu susţinere financiară şi control riguros al calităţii din partea statului. Se aşteaptă ca volumul producţiei pentru material de plantare, să crească la 6 milioane buc. în anul 2020. În acest context, suprafaţa pepinierelor pentru material de plantare, se vor dezvolta în felul următor: plantaţii pentru portaltoi-altoi vor ajunge să ocupe 42.8 ha fiecare către anul 2020, materialul de port-altoi vegetativi (marcotiera) se va extinde la 100 ha în 2020, plantaţiile de puieţi crescuţi din seminţe se vor extinde până la 24.5 ha către anul 2020.

63

Accelerarea tranziţiei la producţia în masă de material pentru plantat de categorii biologice superioare, necesită importul de clone de înaltă calitate pentru plantaţii de material de portaltoi-altoi şi de multiplicare.

Plantaţiile de fructe

Direcţia strategică de dezvoltare durabilă a horticulturii este înlocuirea treptată a livezilor epuizate cu un nou tip de productivitate potenţială şi calitatea fructelor de la 1.3 până la 1.5 mai mare decât cele aplicate anterior.

Crearea acestor plantaţii va fi realizată în conformitate cu proiectele orientate ştiinţific: optimizarea spectrului de specii şi soiuri, conform cerinţelor pieţelor, utilizarea mai eficientă a potenţialelor caracteristicilor de mediu, biologice, tehnologice, economice ale fiecărei locaţii şi a fiecărui lot de pământ. Pământ cu soluri fertile şi sisteme de irigare vor fi utilizate pentru creşterea soiurilor super-intensive cu potenţial de productivitate de 35-40 t / ha de fructe de înaltă calitate.

Pe pământul potrivit pentru cultivare fără irigare, soiurile de fructe vor fi selectate pentru tehnologii de producere intensivă cu productivitate potenţială de 15-20 t / ha pentru mere, pere, gutuie, prune, caise, piersici; 10 -15 t / ha pentru vişine, cireşe, de la 2.5 până la 3 t / ha pentru nuci şi 5-10 t / ha pentru pomuşoare.

15-20 procente din livezile noi vor fi destinate pentru creşterea materiei prime pentru procesare. Componenţa speciilor şi soiurilor este determinată de cererea existentă pe piaţă iar producţia este destinată pentru consum proaspăt, prelucrare şi export.

În sectorul verde al producerii în sere, obiectivele principale ale dezvoltării de mai departe sunt:

Elaborarea şi implementarea unui complex de revitalizare economică, juridică şi organizaţională a sectorului;

Asigurarea necesităţilor de producere a legumelor în spaţii protejate, pentru consum proaspăt în sezonul rece şi încurajarea substituirii importului şi exportului de legume produse în spaţii protejate;

Elaborarea şi implementarea bazei tehnice şi materiale pentru tehnologiile moderne, în scopul producerii de legume pe timp de iarnă pentru necesităţi de consum reduse;

Stimularea iniţiativelor de cooperare şi instruire a organizaţiilor de producători, în scopul sporirii competitivităţii şi calităţii, nivelului de productivitate, asigurării dezvoltării durabile;

Identificarea companiilor cu potenţial de export în domeniu, încurajarea şi susţinerea procesului de cooperare şi asociere pentru penetrarea cu distribuţie a pieţelor noi;

Formarea experţilor ştiinţifici şi în potenţialul uman, pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a sectorului;

64

Atragerea de investiţii străine în revitalizarea şi construcţia de spaţii protejate pentru producerea de legume

Este preconizat ca producerea în sere în stabilimentele cu acoperiş din plastic, să crească până la 58 hectare către anul 2020, producerea în sere cu temperatură controlată, să crească până la 88 hectare, iar tunelurile din plastic cu ventilare – până la 115 hectare către anul 2020. În următorii 9 ani, suprafaţa totală ocupată de noi sere şi tuneluri înalte, va creşte până la 260 hectare.

10.2. Sectorul de producere a legumelor

Legumicultura în Republica Moldova a fost şi continuă să fie una din ramurile principale menite să asigure, în sensul securităţii alimentare a populaţiei, un consum raţional şi un sortiment de legume adecvat, industria prelucrătoare cu materie primă şi activitatea de export a legumelor în stare proaspătă şi prelucrată. Importanţa economică a acestei ramuri rezultă din ponderea legumelor în alimentaţia populaţiei, folosirea intensivă a terenurilor şi a forţei de muncă, obţinerea unui volum de producţie sporit, precum şi a unor venituri substanţiale. Condiţiile pedoclimatice favorabile, tradiţiile şi experienţa acumulată permit cultivarea unei game largi de specii legumicole şi obţinerea unor volume considerabile de legume cu calităţi organoleptice şi tehnologice înalte.

În anii de tranziţie spre economia de piaţă legumicultura a înregistrat o decădere. Producţia globală de legume s-a redus de cca 4,0 ori, constituind 389 mii t în anul 2005 şi 341 mii tone în anul 2010, ca rezultat al diminuării suprafeţelor cultivate cu legume şi a scăderii producţiei medii. De asemenea, s-a redus substanţial şi producerea de legume pe teren protejat, serele de iarnă, devenind, practic, inutilizabile.

Modificări esenţiale s-au produs în structura valorificării producţiei legumicole. Volumele de achiziţionare şi prelucrare a legumelor de către fabricile de conserve, precum şi de livrare pe pieţele tradiţionale s-au micşorat esenţial, majorîndu-se, totodată, volumele de comercializare în stare proaspătă pe piaţa internă. Însă, chiar şi volumele de legume rămase pe piaţa internă, după cantitate, nu satisfac necesităţile consumului de legume pe ţară, generînd importul acestora de peste hotarele ţării. Toate acestea, precum şi alte probleme cu care se confruntă sectorul de producere a legumelor, impun elaborarea şi implementarea unui sistem de acţiuni de ordin organizatoric, tehnologic şi economic, menit să asigure, în acelaşi timp, stoparea declinului şi creşterea productivităţii şi a eficienţei economice a activităţii în domeniul legumiculturii.

În anul curent suprafaţa culturilor legumicole, bostănoase şi cartof în toate categoriile de gospodării constituie cca 80 mii ha, inclusiv legume de câmp – 40 mii ha, bostănoase – 10 mii ha şi cartof – 30 mii ha. Pentru însămânţarea acestor suprafeţe gradul de asigurare cu seminţe de culturi legumicole a constituit 76 %, a culturilor bostănoase – 100 % şi a cartofului pentru reproducere pe sectoarele semincere - 66,04 %. Pentru acoperirea deficitului de seminţe, s-a efectuat importul de seminţe din Germania, Franţa, Olanda, Ungaria şi alte ţări: cca. 194,1 t

65

seminţe de culturi legumicole şi cca. 2442,2 t cartof pentru reproducere. Pentru producerea seminţelor de culturi legumicole, bostănoase şi cartof pentru obţinerea producţiei marfă în anul 2012, în anul curent au fost însămânţate 2940,6 ha sectoare semincere, dintre care seminţe de culturi legumicole – 659,3 ha, bostănoase – 90,9 ha şi cartofi pentru reproducere – 2154,3 ha.

Legumele de câmp ocupă circa 4 la sută din suprafaţa totală de culturi agricole. Suprafaţa plantaţiilor legumelor în anul curent au constituit circa 40 mii ha, fiind cultivate, în special, tomate, varză, castraveţi, morcov, ceapă, ardei gras, vânătă, dovlecei, usturoi, sfeclă roşie etc. Anul curent se preconizează recolta medie de circa 340,5 mii tone de legume, inclusiv tomate – 20,0 la sută, varză – 11,7%, ceapă uscată –16%, dovlecei şi dovleac – 18,5 la sută, morcov 5,2%, ardei - 5 la sută, 1,9 la sută – vinete şi 3 la sută - alte zarzavaturi. Din volumul total al producţiei de legume, 4,7 la sută sunt exportate în stare proaspătă în circa 23 de ţări ale lumii (Rusia, Ucraina, Bielarusi, România şi altele), 8 - 10 la sută sunt utilizate în calitate de materie-primă pentru industria de procesare, iar 86 - 88 la sută sunt comercializate în stare proaspătă pe piaţa internă.

Sectorul de producere a legumelor in spaţii protejate in Moldova a avut o dezvoltare rapidă după 1960, ca urmare a unor programe statale de investiţii pentru dezvoltare regională şi specializare a întreprinderilor pentru aprovizionarea populaţiei in afara sezonului cu legume proaspete de origine locală. Conform datelor statistice, suprafaţa de producere a legumelor pe teren protejat până în anul 1990 constituia 576 ha. În acea perioadă, suprafaţa serelor acoperite cu folie de polietilenă pentru producerea legumelor şi răsadurilor de legume constituia 410 ha comparativ cu 66 ha sere acoperite cu sticlă.

Inventarierea suprafeţelor de teren protejat, efectuată de proiectul PDBA/CNFA, finanţat de USAID a demonstrat că în 2008 suprafaţă totală cultivată cu legume în spaţii protejate constituia 544,2 ha, care include: 40,4 ha de sere acoperite cu sticlă, 412,33 ha de sere şi tunele înalte acoperite cu folie de polietilenă, 9,7 ha de tunele joase şi 81,9 ha de teren acoperit cu agril. Media pe ţară a distribuţiei terenului protejat pe cap de locuitor este de 1,59 m2.Analizând datele din punct de vedere al formei de organizare a producătorilor de legume pe teren protejat, se remarcă următoarele: 77 la sută din spaţii de teren protejat este administrat de Gospodării ţărăneşti (GŢ), Întreprinderi individuale (II) şi persoane fizice (PF). Societăţile cu răspundere limitată (SRL) deţin 19% din total suprafaţa de teren protejat din Moldova, iar celelalte 4% includ Cooperativele şi alte forme de organizare juridică a întreprinderilor. Ultimii ani, la sursele financiare acordate prin intermediul subvenţionării, ce constituie 40 la sută din costul modulelor de sere, echipamentului, utilajului, materialului de acoperire şi de construcţie pentru sere, solarii, tuneluri, precum şi a materialului neţesut pentru acoperirea plantelor (tip AGRYL, SPUNBOND etc.), beneficiază tot mai mulţi producători.

Importanţa sectorului de producere a legumelor pe teren protejat Componentă a bugetului de stat;

66

Contribuţia la asigurarea securităţii alimentare, în particular, pe parcursul perioadei reci a anului;

Crează premize pentru majorarea potenţialului de export al ţării; Asigură populaţia cu noi locuri de muncă; Sursă de produse cu valoare înaltă; Asigură stabilirea unui flux de încasări prin valorificarea producţiei extra-timpurii şi

timpurii; Nivel de rentabilitate sporit şi risc minim pentru investiţii

Sarcini specifice de realizare a obiectelor strategice în domeniul legumiculturii:optimizarea şi extinderea suprafeţelor de cultivare a speciilor legumicole; revederea structurii volumelor de producţie şi a direcţiilor de valorificare a legumelor,

sub aspectul speciilor legumicole tradiţionale, solicitărilor întreprinderilor de procesare şi al potenţialilor consumatori de pe pieţele internă şi externă;

sporirea productivităţii culturilor legumicole în baza implementării de noi soiuri, cu un potenţial biologic de productivitate şi de adaptare la condiţii climaterice nefavorabile, rezistente la boli şi dăunători, a tehnologiilor moderne de cultivare cu consum redus de resurse energetice;

extinderea producerii răsadurilor în palete şi sporirea volumului de producere a acestora la un nivel de pînă la 75 la sută din necesarul de răsaduri al producătorilor agricoli;

utilizarea raţională şi eficientă a construcţiilor de sere de iarnă existente;soluţionarea problemei irigării suprafeţelor cultivate cu legume şi acordarea

producătorilor agricoli din domeniu a unei asistenţe financiare din partea statului, prin subvenţionarea parţială directă sau indirectă a consumului de energie electrică utilizată la pomparea apei;

impulsionarea activităţilor de constituire a unităţilor de colectare şi desfacere a producţiei legumicole, bostănoaselor, crearea pieţelor angro specializate;

utilizarea raţională a terenurilor amplasate în luncile rîurilor Nistru, Prut şi Răut pentru cultivarea legumelor, crearea de microzone şi centre legumicole specializate;

stimularea investiţiilor locale şi străine, îndeosebi a celor efectuate în cultivarea legumelor pe teren protejat, precum şi în sfera de cercetare-dezvoltare a ramurii;

reabilitarea sistemelor de irigare pe o suprafaţă de 126,5 mii ha. Realizarea obiectivelor strategice preconizate va asigura sporirea eficienţei economice a

legumiculturii şi se va solda cu efecte sociale. Deşi sporirea productivităţii culturilor legumicole şi modernizarea tehnologiilor de cultivare vor reduce evident cheltuielile de muncă la o unitate de suprafaţă şi producţie, creşterea de cca 1,4 ori a suprafeţelor de cultivare şi a volumului producţiei globale de legume de cca 2,8 ori va condiţiona respectiv şi crearea locurilor noi de muncă.

Obiectivele strategiei de dezvoltare a sectorului de producere a legumelor

67

1. Elaborarea şi implementarea unui complex de măsuri economice, juridice şi organizatorice privind revitalizarea sectorului;

2. Asigurarea producerii necesarului de legume din spaţii protejate pentru consum în stare proaspătă în perioada rece a anului şi substituirea importurilor şi încurajarea exportului de legume produse în spaţii protejate;

3. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi implementarea tehnologiilor moderne de producere a legumelor pe timp de iarnă cu consum redus de energie;

4. Stimularea iniţiativelor de cooperare şi formare a organizaţiilor de producători în scopul sporirii competitivităţii şi calităţii, nivelului de productivitate, asigurarea unei dezvoltări durabile;

5. Identificarea întreprinderilor din domeniu cu potenţial de export, încurajarea şi susţinerea lor în procesul de cooperare şi asociere pentru penetrarea unor noi pieţe de distribuţie;

6. Formarea unui potenţial ştiinţific şi uman de specialişti pentru asigurarea unei dezvolări armonioase a sectorului;

7. Atragerea investiţiilor străine în revitalizarea şi construcţia spaţiilor protejate de producere a legumelor.

Specificarea indicilor 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2020

Populaţia, mii persoane 3 567 3 564 3 559 3 554 3 549 3 544 3 499

Producţia globală, mii tone 6,5 9,1 13,1 18,7 25,4 32,1 51,9

inclusiv: spaţii existente 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5

spaţii construcţie nouă 0,0 2,6 6,6 12,2 18,9 25,6 45,4

Import , mii tone 21,8 25,5 26,4 22,2 18,3 13,9 5,0

Export, mii tone 3,2 3,4 3,7 3,9 4,1 4,6 11,4

Consum total planificat, mii tone 28,3 34,6 39,5 40,9 43,7 46,1 45,5

Producţia pe cap de locuitor, kg 1,8 2,6 3,7 5,3 7,1 9,1 14,8

Consum pe cap de locuitor, kg 7,9 9,7 11,1 11,5 12,3 13,0 13,0

Necesarul în investiţii capitale pentru anii 2010-2020

• Total – 1,74 mlrd lei, inclusiv:

68

• Sere de iarnă – 881,6 mln. Lei

• Sere de primăvară cu încălzire artificială – 522,1 mln. Lei

Solarii – 341,0 mln. Lei

69