PREZENTAREA ŞI ÎNTOCMIREA LUCRĂRILOR CONTABILE PERIODICE

5/11/2018 PREZENTAREA I NTOCMIREA LUCR RILOR CONTABILE PERIODICE - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/prezentarea-si-intocmirea-lucrarilor-contabile-periodice

INTRODUCERE

Încă de la apariţia ei ca ştiinţă, contabilitatea a fost legată

de constituirea, gestionarea şi utilizarea eficientă a patrimoniului, fiind

disciplina care pune la dispoziţia conducerii firmei atât date şi

informaţii operative cât şi de sinteză privind starea şi gestionarea

patrimoniului.

Datele şi informaţiile de sinteză sunt centralizate

şi apoi preluate în „Prezentarea şi întocmirea lucrărilor contabile

periodice”, constituind instrumentul indispensabil pentru un diagnostic

necesar în evaluarea performanţelor firmei şi în depistarea punctelor

slabe, chiar critice, în activitatea desfăşurată.

La alegerea acestei teme pentru lucrarea mea de licenţă

au contribuit, în primul rând, importanţa acestor lucrări, dar şi

experienţa mea profesională. Întocmirea lucrărilor contabile periodice

face parte din domeniul meu de activitate. Experienţa acumulată îmipermite să tratez acest subiect la un nivel superior de complexitate şi

implicit de specializare în acest gen de lucrări.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primele două

capitole cuprind elemente de teorie privind tema propusă, iar în cel de-

al treilea capitol am expus un studiu de caz, realizat la societatea S.C.

Pirochim Victoria S.A..

În primul capitol am prezentat pe subcapitole delimitarea privind

prezentarea şi întocmirea lucrărilor contabile periodice. Astfel am

arătat pe scurt cum se realizează balanţa de verificare înaintea

inventarierii, apoi efectuarea inventarierii (pentru asigurarea imaginii

fidele) care ne ajută implicit la stabilirea operaţiunilor de

regularizare (diferenţe de inventar; regularizări cu amortizările;



provizioane pentru deprecieri, pentru riscuri şi cheltuieli; diferenţe de

curs valutar), apoi la stabilirea balanţei de verificare în vederea

întocmirii bilanţului contabil.

Capitolul doi prezintă structural componentele situaţiilor

financiare anuale, începând cu bilanţul contabil şi încheind cu notele

explicative la acesta.

În scopul formării unei imagini complete, clare şi precise

asupra activităţii economice desfăşurate de firmă, apare necesară

elaborarea bilanţului contabil, care prezintă mărimea şi structura

patrimoniului la un moment dat şi în evoluţie.

Contul de profit şi pierdere indică dacă o întreprindere a

reuşit sau a eşuat în încercarea de a obţine profit din activitatea sa de

exploatare.

Situaţia modificării capitalurilor proprii are ca funcţie

principală furnizarea elementelor de capital subscris, prime de capital,

rezerve, rezultat reportat, rezultat al exerciţiului financiar în dinamică

cu o evidenţiere distinctă a creşterilor sau reducerilor efectuate prin

transfer.

Fluxurile de numerar conţin informaţii folositoareutilizatorilor de situaţii financiare, punând la dispoziţie o bază de date

pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar şi a

nevoilor sale de a utiliza acele fluxuri de numerar, precum şi a

momentului şi siguranţei concretizării acestora.

Notele explicative includ descrieri narative sau analize mai

detaliate ale valorilor prezentate în situaţiile menţionate mai sus,

precum şi informaţii suplimentare cerute de Standardele Internaţionalede Contabilitate şi legislaţia în vigoare.

În studiul de caz, prezentat în capitolul trei am transpus

elementele de teorie în practică, realizând „Prezentarea şi întocmirea

lucrărilor contabile periodice” la societatea S.C. Pirochim Victoria S.A.,

societate cu capital integral de stat, care are ca obiect de activitate



fabricarea unor produse chimice speciale, sucursală a C.N. Romarm

S.A. – Bucureşti.

În ultima parte a lucrării, “Concluzii şi propuneri”, am

încercat să prezint concluzii pe baza datelor obţinute după realizarea

studiului de caz, în urma cărora se poate stabili un diagnostic privind

activitatea desfăşurată de societate, iar pe baza acestuia se pot

elabora politici şi strategii privind îmbunătăţirea eficienţei activităţii în

viitor.

Capitolul 1

** DELIMITĂRI PRIVIND PREZENTAREA ŞI

ÎNTOCMIREA LUCRĂRILOR CONTABILE PERIODICE **

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea,

evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi

capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea

persoanelor juridice şi fizice, obligate, prin Legea contabilităţii nr.

82/1991, să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, trebuie să

asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,

publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,

performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele

interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi

potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi



alţi utilizatori.

Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie

întocmite situaţiile financiare. La finele fiecărui exerciţiu financiar, o

societate comercială trebuie să prezinte situaţiile financiare care

cuprind:

bilanţul;

contul de profit şi pierdere;

situaţia modificărilor capitalului propriu;

situaţia fluxurilor de trezorerie;

politici contabile şi note explicative.

În ceea ce priveşte notele explicative, acestea cuprind

date privind activele imobilizate, provizioanele pentru riscuri şi

cheltuieli, repartizarea profitului, analiza rezultatului din exploatare,

situaţia creanţelor şi datoriilor, situaţia acţiunilor şi obligaţiunilor.

Acestea includ, de asemenea, informaţii privind salariaţii,

administratorii şi directorii, precum şi calculul şi analiza principalilor

indicatori economico-financiari.

Înainte de întocmirea propriu-zisă a bilanţului contabil,

compartimentele de specialitate ale societăţii procedează în modobligatoriu la efectuarea unor lucrări premergătoare, cum sunt:

1.1. - Stabilirea balanţei de verificare, înaintea

efectuării inventarierii;

1.2. - Inventarierea generală a patrimoniului societăţii;

1.3. - Contabilizarea operaţiunilor de regularizare;

1.4. - Stabilirea balanţei de verificare, după efectuarea

inventarierii;1.5. - Stabilirea rezultatului exerciţiului şi distribuirea

profitului sau finanţarea pierderii;

1.6. - Redactarea situaţiilor financiare anuale.

1.1. Stabilirea balanţei de verificare, înaintea



efectuării inventarierii

Balanţa de verificare asigură respectarea în contabilitate

a dublei înregistrări a elementelor patrimoniale din cadrul

întreprinderii, dând prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor

efectuate în conturi. Datele balanţei de verificare stau la baza

întocmirii bilanţului. Cu ajutorul ei se centralizează întreaga activitate

economică a întreprinderii, reflectată distinct în conturi pe parcursul

perioadei de gestiune. Centralizarea datelor cu ajutorul balanţei de

verificare oferă conducerii fiecărei întreprinderi posibilitatea de a

cunoaşte volumul modificărilor survenite în structura patrimoniului,

atât pe perioada curentă, cât şi cumulat din perioadele precedente de

gestiune, în vederea adoptării deciziilor ce se impun în scopul

conducerii activităţii întreprinderii în perioadele viitoare.

Legătura dintre cont, care furnizează informaţiile de

detaliu, asupra fiecărui element ce intră în obiectul contabilităţii, şi

bilanţ, care asigură informaţiile generatoare asupra activităţii de

ansamblu a unităţii, se realizează cu ajutorul balanţei de verificare sau

balanţa conturilor.Balanţa de verificare îndeplineşte atât o funcţie de

control, cât şi o funcţie economică, constituind puntea de legătură

dintre cont şi bilanţ.

Balanţele de verificare se clasifică după mai multe criterii

şi anume:

- a) după felul conturilor pentru care se întocmesc;

- b) după numărul egalităţilor pe care le cuprind;- c) după conţinutul şi forma grafică de prezentare etc.

Astfel, după felul conturilor pentru care se întocmesc balanţele

de verificare se împart în:

balanţe de verificare ale conturilor sintetice, sau generale, care

se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice;



balanţe de verificare ale conturilor analitice , care se întocmesc

pe baza datelor preluate din conturile analitice; se întocmesc pentru

fiecare cont sintetic care a fost desfaşurat pe conturi analitice , înainte

de a se întocmi balanţa de verificare generală, şi au drept scop,

verificarea exactităţii înregistrarilor din conturile sintetice şi cele

analitice prin concordanţele care trebuie sa existe cu privire la

soldurile iniţiale, rulaje, sume totale şi soldurile finale; pentru acest

motiv se mai numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau secundare.

După numărul egalităţilor pe care le cuprind, balanţele de verificare

sintetice sau generale, se împart la rândul lor în balanţe de verificare cu o

serie, cu două serii, cu trei serii şi cu patru serii de egalităţi.

După conţinutul şi forma grafică de prezentare, unele dintre

aceste balanţe pot fi întocmite într-o singură variantă, iar altele în două

variante astfel:

balanţe de verificare cu o serie de egalitaţi, care se întocmesc

grafic sub formă tabelară şi se prezintă din punct de vedere al conţinutului, în

două variante şi anume: fie ca balanţă de sume, cuprinzând două

coloane de sume, debitoare şi creditoare , al căror total trebuie să fie

egal; fie ca balanţă de solduri, cuprinzând două coloane de solduri ,debitoare şi creditoare , care de asemenea trebuie să fie egale între

ele;

balanţe de verificare cu două serii de egalitaţi, care mai poartă

denumirea şi de balanţă de verificare a sumelor şi soldurilor, se

întocmeste grafic sub formă tabelară şi se prezintă din punct de vedere

al conţinutului într-o singură variantă rezultată din combinarea balanţei

de sume cu balanţa de solduri.balanţe de verificare cu trei serii de egalitaţi, care se prezintă

din punct de vedere al conţinutului într-o singură variantă ca balanţă

de rulaje cu solduri iniţiale şi finale, motiv pentru care mai poartă şi

această denumire, iar din punct de vedere grafic se prezintă în două

variante, şi anume: fie sub formă tabelară cu şase coloane fie sub



forma unui tablou întocmit după principiul matriceal care conţine

aceleaşi egalităţi. Ultima variantă poartă denumirea de balanţă-şah.

balanţe de verificare cu patru serii de egalităţi, denumită şi

balanţă de rulaje lunare cu sume precedente şi solduri finale, se

prezintă sub aspectul conţinutului şi al formei grafice de întocmire,

într-o singură variantă şi anume sub forma unui tabel cu opt coloane.

În ceea ce priveşte balanţele de verificare analitice sau

auxiliare , acestea se clasifică la randul lor după felul soldului pe care îl

prezintă conturile pentru care se întocmesc la sfarşitul perioadei, în:

balanţe de verificare analitice pentru conturi monofuncţionale şi

balanţe de verificare analitice pentru conturi bifuncţionale.

Pentru centralizarea şi controlul exactităţii datelor

înregistrate în conturi se întocmeşte balanţa de verificare înainte de

inventarierea patrimoniului. Operaţia de centralizare a datelor

contabilităţii cu ajutorul balanţei de verificare, este posibilă datorită

oglindirii acestora în expresie bănească, la toate nivelurile

organizatorice. Apreciată din acest punct de vedere, balanţa

pregăteşte datele necesare comparării soldurilor din inventarul

contabil şi inventarul faptic. În felul acesta ea poate fi considerată caun inventar contabil al patrimoniului.

Stabilirea balanţei de verificare înainte de efectuarea

inventarierii are ca principal scop centralizarea şi controlul exactităţii

datelor înregistrate în conturi. Astfel, sunt verificate corelaţiile dintre

conturile sintetice şi analitice, dintre egalităţile generate de dubla

înregistrare a operaţiunilor patrimoniale în contabilitate:

concordanţa dintre totalul înregistrărilor din Registrul Jurnal şitotalul rulajelor creditoare din balanţă;

concordanţa dintre totalul soldurilor finale şi creditoare din

Cartea Mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din

balanţă.

În cadrul balanţei de verificare se obţin anumite egalităţi



structurale şi globale proprii dublei înregistrări şi corespondenţei

conturilor. Aceste egalităţi exprimă un echilibru permanent, de unde

provine şi denumirea de balanţă. Înregistrarea fiecărei operaţii

economice concomitent şi cu aceeaşi sumă, în debitul unui cont şi în

creditul altui cont face să rezulte o egalitate permanentă între totalul

sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare.

1.2. Inventarierea generală a patrimoniului societăţii

Pentru asigurarea imaginii fidele furnizate de către bilanţul contabil,

inventarierile anuale sunt de regulă inventarieri generale şi totale,

cuprinzând întregul patrimoniu al unităţii, precum şi bunurile

aparţinând altor unităţi şi care se află temporar în prelucrarea,

păstrarea sau custodia unităţii inventariate.

Importanţa inventarierii constă în următoarele aspecte:

determinarea reală a elementelor patrimoniale evidenţiate, are

drept consecinţă calcularea corectă a indicatorilor economici furnizaţi

de contabilitate şi implicit la fundamentarea documentelor de sintezăşi raportare–bilanţ şi contul de rezultate.

- prin intermediul inventarierii se înfăptuieşte şi un control

asupra integrităţii şi gestionării patrimoniului întreprinderilor. Cu ocazia

inventarierii se descoperă nereguli, permiţând stabilirea răspunderilor

şi luarea măsurilor necesare împotriva celor vinovaţi pentru

recuperarea prejudiciilor cauzate. Pentru faptul că pe calea

inventarierii se identifică stocurile de bunuri neutilizate, avariate saudegradate, învechite, greu vandabile, creanţele şi datoriile cu termene

depăşite, inventarierea contribuie la atragerea acestora în circuitul

economic, la accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante şi la

respectarea disciplinei financiare.

Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv reprezintă



ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor

elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz,

la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea s-a impus ca procedeu important datorită, în

special, neconcordanţelor de ordin obiectiv şi subiectiv care pot apare

între datele contabilităţii şi realitatea de pe teren. Astfel, pentru a

cunoaşte situaţia reală a elementelor patrimoniale este necesară

folosirea inventarierii.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale

a tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi, precum şi

a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane

juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale

care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a

performanţei unităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.

Inventarierea patrimoniului societăţii presupune

inventarierea tuturor elementelor patrimoniale şi are următoarele

scopuri:

verificarea integrităţii patrimoniului societăţii; se descoperă nereguli

cum sunt: furturi, delapidări, păstrarea necorespunzătoare abunurilor;

identificarea bunurilor depreciate, fără desfacere sau greu vandabile,

comenzilor în curs abandonate sau sistate etc.;

determinarea valorii de utilitate (de inventar) a elementelor patrimoniale.

Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia

inventarierii are în vedere următoarele:

bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor sunt evaluate lavaloarea actuală (de inventar) stabilită în funcţie de preţurile

pieţei, starea bunurilor, importanţa acestora pentru societate etc.;

creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală cu

excepţia creanţelor şi datoriilor incerte care sunt evaluate la

valoarea de utilitate şi a creanţelor şi datoriilor exprimate în



devize ce sunt evaluate, ţinându-se cont de cursul de închidere

al exerciţiului financiar;

titlurile de valoare sunt evaluate în funcţie de tranzacţionare sau nu

a acestora pe piaţa bursieră;

disponibilităţile în valută sunt evaluate la cursul de schimb stabilit

de banca centrală pentru ultima zi a exerciţiului financiar;

bunurile depreciate, fără desfacere sau greu vandabile, sunt

evaluate la valoarea actuală (de inventar), în funcţie de utilitatea

acestora şi de probabilitatea de valorificare a lor.

Inventarierea prezintă o relaţie proprie de stabilire a

situaţiei nete a patrimoniului:

Situaţia netă a patrimoniului = Activul inventariat – Datoriile

inventariate

În ultima etapă a inventarierii se stabileşte şi se

regularizează rezultatul inventarierii, adică plusul sau minusul de

inventar, prin compararea cantităţilor şi valorilor constatate faptic cu

cele din contabilitate.Regularizările rezultatelor inventarierii diferă în funcţie de

natura elementelor patrimoniale, cauzele diferenţelor şi prevederile

legislaţiei financiare; acestea sunt dezvoltate în capitolul următor.

1.3. Contabilizarea operaţiunilor de regularizare

Contabilizarea operaţiunilor de regularizare presupunepunerea în practică a principiului prudenţei şi a principiului

independenţei exerciţiilor. Astfel, pe lângă contabilizarea diferenţelor

de inventar, se va contabiliza orice pierdere probabilă şi se vor delimita

în timp cheltuielile şi veniturile; astfel vom avea operaţiuni de

regularizare cu amortizările, provizioane pentru deprecieri, provizioane



pentru riscuri şi cheltuieli, diferenţele de curs valutar.

1.3.1. Diferenţele de inventar

Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii

stocurilor şi în general a celorlalte bunuri se face în conformitate cu

reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV- a a

Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate şi cu reglementările contabile simplificate armoniyate cu

directivele europene – normele metodologice de utilizare a conturilor.

Diferenţele de inventar pot îmbrăca fie forma de plusuri

de inventar, fie forma de minusuri de inventar. În situaţia în care există

riscul de confuzie între anumite bunuri, bunuri la care s-au depistat

plusuri sau minusuri de inventar, se pot efectua compensări, acestea

realizându-se la nivelul valorii celei mai mici.

Plusurile de inventar sunt asimilate intrărilor. Bunurile de

natura stocurilor de materii prime şi materiale achiziţionate constatate

ca plus de inventar sunt înregistrate prin debitarea conturilor deevidenţă a acestora şi creditarea conturilor de cheltuieli, conturi în care

de regulă se înregistrează consumul lor.

% = 60

30 ”Cheltuieli privind stocurile”

”Stocuri de materiiprime şi materiale”

38

”Ambalaje”



Plusurile de inventar constatate la stocurile obişnuite din

producţia proprie se înregistrează debitând conturile de evidenţă a

bunurilor respective şi creditând conturile de evidenţă a producţiei

obţinute.

% = 711

33 ”Variaţia stocurilor”

”Producţia în curs de execuţie”

34

”Produse”

38

” Ambalaje”

Plusurile de inventar aferente imobilizărilor corporale au

drept cont corespondent contul „ Plusuri de inventar de natura

imobilizărilor ”.

21 = 134

” Imobilizări ”Plusuri de inventar

corporale ” de natura imobilizărilor”

Plusurile constatate la numerarul din casieria societăţii

conduc la debitarea contului de casă şi creditarea contului de venituri

corespunzător

5311 = 7588

”Casa în lei” ”Alte venituri din exploatare ”



Minusurile de inventar sunt asimilate ieşirilor şi conduc, de

regulă, la operaţiuni contrare celor menţionate în cazul plusurilor.

Bunurile de natura stocurilor de materii prime,

materialelor şi ambalajelor achiziţionate, constatate ca minus de

inventar sunt înregistrate prin debitarea conturilor de cheltuieli şi

creditarea conturilor de evidenţă a bunurilor menţionate.

60 = %

”Cheltuieli privind stocurile” 30

”Stocuri de materii

prime şi materiale”

38

”Ambalaje”

Minusurile de inventar constatate la stocurile obţinute din

producţie proprie se înregistrează debitând contul de evidenţă a

producţiei obţinute şi creditând conturile de evidenţă a stocurilor

respective.

711 = %

” Variaţia stocurilor” 33

”Producţia în curs de

execuţie”

34

”Produse”

38”Ambalaje”

Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate,

comisia de inventariere trebuie să primească explicatii scrise de la

persoanele care au răspunderea gestionării.



Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetare,

comisia de inventariere stabileşte caracterul lipsurilor, pierderilor,

pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi caracterul plusurilor,

propunând în conformitate cu dispozitiile legale , modul de

regularizare a diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele

faptice , rezultate în urma inventarierii.

1.3.2. Operaţiuni de regularizare cu amortizările şi

provizioane pentru deprecieri

Minusurile de active imobilizate presupun efectuarea

următoarei înregistrări:

% = 20 , 21 , 23

28 ”Conturi de evidenţă a

imobilizărilor”

”Amortizări privind

imobilizărilenecorporale,

corporale şi în curs”

6583

”Cheltuieli privind

activele cedate

şi alte operaţiuni de capital ”

(pentru amortizarea neînregistrată)



În situaţia în care minusurile de inventar se

datorează vinei angajaţilor societăţii, minusurile constatate sunt

imputabile:

461 = %

”Debitori diverşi” 758

”Alte venituri din exploatare”

4427

” TVA colectată ”

Potrivit regulilor de evaluare a patrimoniului, pentru

elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de

inventar şi valoarea de intrare, se înregistrează în contabilitate astfel:

dacă deprecierea este ireversibilă pe seama amortizării:

68 = 28

”Cheltuieli cu

amortizările, ” Amortizări privind

imobilizările”provizioanele

şi ajustările pentru

deprecierea sau

pierderea de valoare”

dacă deprecierea este reversibilă pe seama provizioanelor:

68 = %



”Cheltuieli cu amortizările,

provizioanele 29

şi ajustările pentru

deprecierea sau

pierderea de valoare” ”Ajustări pentru

deprecierea sau

pierderea de valoare a

imobilizărilor”

39

”Ajustări pentru

deprecierea stocurilor

şi producţiei în

curs de execuţie”

49

”Ajustări pentru

deprecierea

creanţelor”

59” Ajustări pentru

pierderea de valoare a

conturilor de trezorerie ”

Pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în plus

între valoarea de inventar şi valoarea de intrare se înregistrează în

contabilitate pe seama constituirii de provizioane.

La finele fiecărui an, dacă se constată că ajustările pentru

depreciere constituite anterior trebuie diminuate sau anulate, evidenţa

contabilă a acestor operaţiuni presupune debitarea conturilor din

grupele 29, 39, 49, 59 (după caz) şi creditarea conturilor

corespunzătoare din grupa 78 „Venituri din provizioane şi ajustări



pentru deprecierea sau pierderea de valoare”.

1.3.3. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

La finele exerciţiului financiar are loc, de asemenea,

regularizarea provizioanelor constituite anterior sau constituirea de noi

provizioane pentru finanţarea acelor cheltuieli şi pierderi, a căror

realizare sau plată este incertă sau pentru cheltuielile care devin

exigibile în exerciţiul financiar următor.

Astfel, se vor efectua următoarele înregistrări contabile:

majorarea sau constituirea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli

6812 = 15

”Cheltuieli de ” Provizioane”

exploatare

privind

provizioanele”

diminuarea sau anularea provizioanelor

15 = 7812

” Provizioane ” ” Venituri din provizioane”

Prin provizioane se înţelege acea rezervă ce se constituie în

condiţiile legii de către agenţii economici în vederea compensării unor

riscuri , cheltuieli, degradări sau a diferitelor pierderi care pot apare în

activitatea lor economică.

Provizioanele se constituie pentru riscuri cum sunt:



plata unor garanţii reclamate de clienţi;

litigiile cu partenerii;

creşterile preţurilor etc.

Aceste riscuri se mai numesc datorii potenţiale care pot apare

în cursul anului.

Potrivit reglementărilor contabile simplificate armonizate cu

directivele europene, provizionul pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă

un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă.

De asemenea, potrivit acestor reglementări provizioanele

pentru riscuri şi cheltuieli se pot constitui pentru elemente cum sunt:

a) litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele

şi alte datorii incerte;

b) cheltuieli legete de activitatea de service în perioada

de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată

clienţilor;

c) provizioane pentru dezafectarea imobilizării şi alte

acţiuni similare legate de acestea;

d) provizioane pentru restructurare;

e) provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;f) provizioane pentru impozite;

e) alte provizioane

Constituirea provizioanelor se face cu respectarea principiului

prudenţei, iar deductibilitatea lor fiscală se stabileste prin lege.

Exigibilitatea incertă a provizioanelor este legetă de data sau de

suma aferentă.Recunoaşterea provizioanelor se face atunci când:

întreprinderea are o obligaţie curentă ( legală sau implicită)

generată de un eveniment anterior;

este probabil ca ieşirea de resurse, necesară pentru stingerea

obligaţiei să afecteze beneficiile economice viitoare;



suma poate fi estimată ( trebuie să fie realizată o bună estimare a valorii

datoriei ).

Trebuie precizat că între o datorie şi un provizion există o

diferenţă determinată de incertitudinea legată de exigibilitatea

( onorarea) sau de valoarea finală a provizionului.

Provizioanele pot fi generate de obligaţii juridice sau

implicite.

Contribuabilul are dreptul la deducerea provizioanelor , numai în

conformitate cu prevederile Codului Fiscal astfel:

- provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele

financiare, constituie potrivit reglementărilor Comisiei

Naţionale a Valorilor Mobiliare;

- provizioanele constituite în limita unui procent de 100%

din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de

către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit.d), f),

g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii;

1.- sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2009;

2.- creanţa este deţinută la o persoană juridică

asupra căreia este declarată procedura de deschidere afalimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se

atestă această situaţie;

3.- nu sunt garantate de altă persoană;

4.- sunt datorate de o persoană care nu este

persoană afiliată contribuabilului;

5. - au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

- provizioanele pentru închiderea şi urmărireapostînchidere a depozitelor de deşeuri , constituite de

contribuabilii care desfăşoară activităţi de depozitare a

deşeurilor, potrivit legi, în limita sumei stabilite prin

proiectul pentru închiderea şi urmărirea post închidere a

depozitului, corespunzătoare cotei părţi din tarifele de



depozitare percepute.

- provizioanele constituite de companiile aeriene din

Romania pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a

parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor

de întreţinere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către

Autoritatea Aeronautică Civilă Română;

Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost

anterior dedus se include în veniturile impozabile indiferent dacă

reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei

provizionului, distribuirii provizionului către participanţi sub orice formă

, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv.

Prevederile de mai sus referitoare la anularea sau reducerea

provizionului nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion în

legătură cu o divizare sau o fuziune fiind aplicabile în continuare acelui

provizion sau rezervă.

Toate operaţiunile de constituire a unui provizion sunt

sinonime şi cu majorarea unui provizion.

1.3.4. Diferenţele de curs valutar

În cazul creanţelor, datoriilor şi disponibilităţilor băneşti,

exprimate în valută, evaluate la cursul de schimb din ultima zi a

exerciţiului financiar, pentru diferenţele constatate se efectuează

următoarele înregistrări contabile:

- în cazul diferenţelor favorabile de curs valutar:

% = 765

4111 ”Venituri din diferenţe de



”Clienţi” curs valutar”

461

” Debitori diverşi”

5124

”Conturi la bănci în valută”

5314

” Casa în valută”

16

” Împrumuturi şi datorii asimilate”

401

”Furnizori”

462

”Creditori diverşi” etc.

în cazul diferenţelor nefavorabile de curs valutar:

665 = %

”Cheltuieli din diferenţe 4111

de curs valutar ” ”Clienţi”461

”Debitori diverşi ”

5124

”Conturi la bănci în

valută”

5314

”Casa în valută”

401

”Furnizori” etc.

1.3.5. Delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor



Pentru a stabili corect rezultatul exerciţiului este necesară

separarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în cursul

exerciţiului sau preluate ca sold din exerciţiul precedent.

În cadrul unei societăţi comerciale cheltuielile efectuate şi

veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau

exerciţiile financiare următoare, cheltuielile de repartizat pe mai multe

exerciţii financiare se evidenţiază cu ajutorul conturilor de regularizare

471 „ Cheltuieli înregistrate în avans ”, respectiv 472 „Venituri înregistrate în avans ”.

Folosirea conturilor de regularizare este impusă de

principiul independenţei exerciţiilor care presupune delimitarea în timp

a veniturilor si cheltuielilor aferente activităţii societăţii, pe măsura

angajării lor şi a trecerii acestora la rezultatul exerciţiilor la care se

referă.

Atunci când unele operaţii economico-financiare nu pot fi

înregistrate în conturile corespunzătoare, deoarece sunt necesare

clarificări ulterioare, pentru evidenţa acestora se foloseşte contul 473 „

Decontări din operaţii în curs de clarificare ”.

Operaţiile de regularizare a cheltuielilor şi veniturilor

generează următoarele tipuri de înregistrări contabile:a) înregistrarea cheltuielilor privind reparaţiile neprevizibile ce se

repartizează pe parcursul mai multor exerciţii:

% = 401

471 ” Furnizori”

”Cheltuieli înregistrateîn avans”

4426

”TVA deductibilă”

b) înregistrarea cheltuielilor efectuate, dar care la finele unui



exerciţiu financiar se constată ca fiind aferente exerciţiului financiar

următor :

471 = %

”Cheltuieli

înregistrate în avans” 60

”Cheltuieli privind stocurile”

61

”Cheltuieli cu

lucrările

şi serviciile

executate de terţi”

62

”Cheltuieli cu alte

servicii

executate

de terţi”

c) înregistrarea valorii reparaţiilor capitale, efectuate cu forţeproprii în cursul exerciţiului curent, dar aferente exerciţiilor financiare

următoare:

471 = 7588

”Cheltuieli înregistrate ”Alte venituri din exploatare ”

în avans”

respectiv, includerea acestor valori pe cheltuieli:

6588 = 471

”Alte cheltuieli de ”Cheltuieli înregistrate în avans”

exploatare ”

d) înregistrarea acelor părţi din venituri constatate la finele unui



exerciţiu financiar ca fiind aferente exerciţiului financiar următor:

% = 472

”Venituri înregistrate în avans”

70

”Cifra de afaceri”

76

”Venituri financiare ”

e) înregistrarea pe venituri a sumelor evidenţiate în contul 472:

472 = %

”Venituri înregistrate 70

în avans” ”Cifra de afaceri ”

76

”Venituri financiare”

f) restituirea sumelor, înregistrate în cadrul decontărilor din

operaţii în curs de clarificare, sume necuvenite societăţii:

473 = %

”Decontări din 521

operaţii în ”Conturi curente la

bănci”

curs de clarificare ” 531

”Casa”

1.4. Stabilirea balanţei de verificare, după efectuarea

inventarierii



După efectuarea inventarierii şi contabilizarea

operaţiunilor de regularizare, se impune pregătirea datelor pentru

determinarea rezultatului şi întocmirea situaţiilor financiare. Aceasta

presupune întocmirea unei noi balanţe de verificare şi verificarea

egalităţilor (corelaţiilor) specifice.

1.5. Stabilirea rezultatului exerciţiului şi distribuirea

profitului sau finanţarea pierderii

Determinarea rezultatului exerciţiului presupune

următoarele etape:

determinarea rezultatului contabil;

determinarea rezultatului impozabil;

determinarea impozitului pe profit.

Rezultatul contabil se obţine din închiderea conturilor de

cheltuieli şi venituri prin contul 121 „ Profit şi pierdere ”.

închiderea conturilor de cheltuieli

121 = 6XX

Profit şi pierdere Conturi de cheltuieli

închiderea conturilor de venituri

7XX = 121

Conturi de venituri Profit şi pierdere



În situaţia în care contul 121 „Profit şi pierdere” prezintă

sold final creditor, rezultatul contabil îmbracă forma profitului. Atunci

când soldul este debitor, rezultatul îmbracă forma de pierdere.

Rezultatul contabil mai poartă denumirea de rezultat brut al

exerciţiului sau de rezultat înainte de impozitare.

Rezultatul fiscal se determină prin adăugarea la rezultatul

contabil a cheltuielilor nedeductibile fiscal şi scăderea deducerilor

fiscale. În situaţia în care rezultatul fiscal este pozitiv, atunci se

determină impozitul pe profit potrivit formulei:

Impozitul pe profit =Rezultatul impozabilXCota de impozitare

Contabilizarea impozitului pe profit datorat şi plata

acestuia presupune efectuarea următoarelor două înregistrări

contabile:

691 = 441

” Cheltuieli cu impozitul ”Impozitul pe profit”pe profit”

441 = 5121

” Impozitul pe profit ” ”Conturi la bănci în

lei”

Distribuirea profitului net se efectuează la societăţile

comerciale cu capital privat, potrivit hotărârilor luate în cadrul Adunării

Generale a Acţionarilor.

Profitul net se repartizează, de regulă, astfel:

a) constituirea rezervelor legale din profitul brut înainte de impozitare:

129 = 1061



” Repartizarea profitului ” ” Rezerve legale”

constituirea altor rezerve din profitul net:

129 = %

” Repartizarea profitului ” 1062

”Rezerve pentru acţiuni proprii”

1063

” Rezerve statutare sau contractuale”

1068

” Alte rezerve”

c) acoperirea pierderilor înregistrate în anii anteriori:

129 = 1171

”Repartizarea profitului” ”Rezultatul reportat

reprezentând profitul

nerepartizat, respectivpierderea neacoperită”

d) dividendele de plătit:

129 = 457

” Repartizarea profitului” ”Dividende de plată”

e) reportarea profitului a cărui decizie de repartizare a fost

amânată pentru pierderile viitoare:



121 = 1171

” Profit şi pierdere” ” Rezultatul

reportat reprezentând profitul

nerepartizat, respectiv

pierderea nerecuperată”

Dacă rezultatul exerciţiului este pierdere, se vor efectua

următoarele înregistrări contabile:

a) acoperirea pierderii suferite pe seama rezervelor şi capitalului

social:

% = 121

1012 ”Profit şi pierderi”

”Capital subscris vărsat”

106

” Rezerve”

b) repartizarea pierderii (atunci când se amână decizia de acoperire a

pierderii înregistrate):1171 = 121

” Profit şi pierdere”

”Rezultatul reportat

reprezentând profitul

nerepartizat, respectiv

pierderea nerecuperată”

1.6. Redactarea situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine

fidelă a poziţiei financiare, performanţei, modificările capitalului şi

fluxurilor de trezorerie. Acestea au de regulă periodicitate anuală,



acoperind exerciţiul financiar şi anume perioada 01 ianuarie–31

decembrie.

Întocmirea situaţiilor financiare anuale are la bază

respectarea următoarelor reguli:

corecţia oricăror erori referitoare la o perioadă trecută, se

realizează numai în bilanţul curent, bilanţurile deja închise rămânând

neschimbate;

datele înscrise în situaţiile financiare anuale trebuie să

corespundă cu datele înscrise în contabilitate, puse de acord cu rezultatele

inventarierii;

nu se realizează compensarea posturilor de activ cu cele de

pasiv şi nici a veniturilor cu cheltuielile.

Obiectivul situaţiilor financiare este acela de a prezenta

fidel informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările

poziţiei financiare a întreprinderii, utile pentru luarea deciziilor

economice. Acest deziderat se atinge dacă Standardele Internaţionale

de Contabilitate sunt aplicate corespunzător şi sunt prezentate

informaţiile suplimentare necesare. Există situaţii speciale în care

prezentarea fidelă este asigurată tocmai prin neaplicarea cerinţelorunor standarde, caz în care trebuie precizate în notele explicative

motivele şi circumstanţele derogărilor.

În cadrul situaţiilor financiare anuale fiecare dintre

componente trebuie să fie identificată în mod clar, fiind necesară, în

numeroase situaţii, punerea în evidenţă a următoarelor informaţii:

numele întreprinderii, sau orice altă indicaţie echivalentă care să

permită identificarea acesteia;dacă e vorba despre conturi individuale sau despre conturi

consolidate;

în privinţa bilanţului, data la care a fost înlocuit, iar în cazul Contului

de profit şi pierdere şi a Tabloului de trezorerie, perioada

„acoperită” de aceste situaţii;



moneda în care sunt prezentate conturile;

exprimarea în mii, milioane sau într-o altă unitate, dacă această

opţiune a fost adoptată.

Situaţiile financiare trebuie să fie întocmite cel puţin o

dată pe an. Atunci când în mod excepţional, data bilanţului unei

întreprinderi este modificată şi când perioada „acoperită” este mai

mică sau mai mare decât un an, întreprinderea trebuie să indice în

notele explicative motivul pentru care a fost aleasă o perioadă diferită

de un an şi faptul că fluxurile exerciţiului precedent nu sunt

comparabile.

Indiferent de prezentarea reţinută, întreprinderea

menţionează, în situaţiile sale financiare, partea sub un an şi partea

peste un an a activelor şi pasivelor, pentru toate rubricile susceptibile

să conţină elemente pe termen scurt şi elemente pe termen lung.

Activele curente ale bilanţului cuprind:

elemente destinate să fie utilizate, realizate sau consumate în

cadrul ciclului normal de producţie al întreprinderii;

activele destinate să fie negociate pe diferite pieţe deţinute într-o

perspectivă pe termen scurt şi care să fie în maximum un an;lichidităţile, dacă utilizarea lor nu este supusă restricţiilor.

Celelalte active sunt considerate elemente necurente. Ele

includ imobilizările corporale şi necorporale, cât şi activele de

exploatare sau financiare pe termen lung.

Ciclul de exploatare al unei întreprinderi este reprezentat

de timpul scurs între achiziţia materialelor ce intră într-un proces şi

realizarea lor sub formă de lichidităţi sau instrumente ce pot fi uşorconvertibile în lichidităţi.

Activele legate de ciclul normal de producţie se referă în

special la stocuri şi creanţe-clienţi, inclusiv la partea acestor rubrici

care nu trebuie să fie realizată decât după un termen de un an. Titlurile

de plasament sunt active curente, dacă este prevăzut ca operaţia de



cesiune a acestora să aibă loc în mai puţin de un an; în caz contrar, ele

sunt considerate active necurente.

O datorie constituie un element curent al pasivului, atunci

când ea trebuie să fie rambursată fie în cadrul ciclului normal de

producţie al întreprinderii, fie la o scadenţă mai mică de un an. Toate

celelalte datorii sunt datorii necurente.

Unele datorii curente precum datoriile comerciale, cele

legate de relaţiile cu salariaţii şi de alte costuri din exploatare,

formează părţi ale fondului de rulment utilizat în ciclul normal de

exploatare. Astfel de elemente curente, ca şi în cazul activelor, sunt

clasificate în categoria „curente”, chiar dacă părţi din ele sunt

scadente peste o perioadă mai mare de un an.

Dintre elementele curente de pasiv, nelegate de ciclul de

producţie se evidenţiază partea de termen scurt a împrumuturilor

purtătoare de dobânzi, creditele bancare pe termen scurt, dividendele

de plătit, impozitele asupra beneficiilor de plătit şi datoriile pe termen

scurt nelegate de exploatare. Datoriile purtătoare de dobânzi şi care

generează o finanţare pe termen lung a fondului de rulment sunt

elemente necurente ale pasivului pentru partea lor scadentă la o datăsuperioară unui an.

Datoriile pe termen scurt, nelegate de ciclul normal de

exploatare, fac parte din categoria elementelor necurente ale pasivului

dacă sunt îndeplinite simultan condiţiile următoare:

- este vorba de datorii care, în momentul contractării lor, erau

datorii pe termen lung;

- întreprinderea intenţionează să refinanţeze aceste datorii, prinintermediul unei datorii pe termen lung;

- această intenţie este confirmată de existenţa unui contract de

refinanţare sau reeşalonare a scadenţelor, încheiat înainte ca situaţiile

financiare să fi fost aprobate.

Potrivit reglementărilor în vigoare la întocmirea bilanţului



contabil se vor avea în vedere următoarele reglementări:

- bilanţul contabil cuprinde toate elementele de activ şi de

pasiv grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv natură,

provenienţă şi exigibilitate;

- atunci când un element de activ sau o datorie este în relaţie

cu mai mult de un element bilanţier, relaţia cu celelalte elemente se

reprezintă fie sub elementul la care apare, fie în notele explicative,

dacă prezentarea este esenţială pentru înţelegerea conturilor anuale;

- acţiunile proprii şi acţiunile deţinute de filiale vor fi prezentate

distinct la posturile prevăzute pentru acestea;

- angajamentele sub forma garanţiilor, girurilor şi ipotecilor de

orice fel, atunci când nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute

în bilanţ ca active sau datorii, se vor prezenta în mod clar în notele

explicative.

Valorile care privesc un element la începutul şi sfârşitul

unui exerciţiu financiar se determină având în vedere costul de

achiziţie, costul de producţie, metodele de reevaluare, în conformitate

cu reglementările legale emise în acest scop, care să ţină seama de

inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia, preţul pieţei sau metodelede evaluare destinate să ţină seama de inflaţie, după caz.

Pentru fiecare element de activ imobilizat se prezintă:

- valoarea amortizării cumulate şi a provizioanelor pentru

depreciere la începutul şi sfârşitul exerciţiului;

- valoarea amor tizării şi a provizioanelor pentru depreciere care

privesc exerciţiul financiar respectiv;

- valoarea ajustărilor efectuate cu privire la amortizări şiprovizioane pentru deprecierea în cursul exerciţiului financiar, ca

urmare a ieşirii de active imobilizate din patrimoniu;

- valoarea ajustărilor efectuate asupra amortizării şi

provizioanelor pentru depreciere care privesc exerciţiile

anterioare.



Capitolul 2

** SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE - COMPONENTE **



Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar. Se

întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu legile în vigoare, oferind o

imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau

pierderii entităţii.

Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele

a două dintre criteriile de mărime, respectiv:

total active: 3.650.000 euro;

cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro şi

un număr mediu de 50 de salariaţi în cursul exerciţiului, întocmesc

situaţii financiare anuale care cuprind:

2.1. Bilanţul contabil;

2.2. Contul de profit şi pierdere;

2.3. Situaţia modificării capitalurilor proprii;

2.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie;

2.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale şi

politicile contabile.

2.6. Auditarea sau verificarea situaţiilor financiare

anuale2.7. Aprobarea , semnarea şi publicarea situaţiilor

financiare anuale

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele

a două dintre criteriile de mărime mai sus menţionate, întocmesc

situaţii financiare anuale simplificate. Ele pot întocmi situaţia

modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezoreriedoar opţional.

Lucrările de completare a bilanţului, contului de rezultate şi a

anexelor la bilanţ reprezintă, prin conţinutul lor, în cea mai mare parte

operaţii de prelucrare şi transcriere a datelor din formaţia bilanţieră

precedentă şi din balanţa conturilor. Prin structura lor, operaţiile de



prelucrare a datelor privind exerciţiul curent constau din selectarea,

gruparea şi însumarea soldurilor din balanţa conturilor.

2.1. Bilanţul contabil

Se poate defini bilanţul contabil ca un procedeu metodic

propriu contabilităţii, care prezintă grupat, sistematizat şi generalizat,

în expresie valorică, pe baza principiului dublei reprezentări: pe de o

parte elementele de avere, iar pe de altă parte sursele de acoperire a

acestora, respectiv elementele de capital, precum şi rezultatele

obţinute de către firmă într-o perioadă dată.

Din citirea bilanţului se obţin informaţii referitoare la:

- felul şi mărimea mijloacelor economice cu care lucrează

întreprinderea, dacă acestea sunt finanţate din surse proprii sau

străine;

- ponderea diferitelor grupe de mijloace şi surse în totalul acestora;

- dacă exerciţiul pentru care s-a întocmit bilanţul s-a încheiat cu

profit sau pierdere; Obţinând aceste informaţii, unităţile

patrimoniale, conducerile acestora pot lua decizii fundamentale pentru

înlăturarea deficienţelor şi activizarea acţiunilor eficiente constatate.Bilanţul e sursă de date pe baza căruia banca constată ce

destinaţie s-a dat creditelor acordate şi în ce măsură aceste credite

sunt garantate. De asemenea, datele din bilanţ sunt hotărâtoare

pentru a stabili mărimea profitului care se cuvine statului.

Toate informaţiile din bilanţ reprezintă indicatori

economici şi financiari utilizaţi în procesul de conducere.

Diferitele poziţii care formează activul şi pasivul bilanţuluisunt denumite posturi de bilanţ respectiv posturi de activ şi posturi de

pasiv.

La rândul lor posturile sunt grupate şi sistematizate în

capitole şi grupe de activ şi respectiv de pasiv. Ordonarea posturilor se

face, de regulă, în funcţie de criteriul lichidării activului şi exigibilităţii



pasivului.

Aşezarea posturilor în activul bilanţului este cea inversă

lichidităţii activelor, începând cu cele mai puţin lichide, cum sunt

imobilizările şi terminând cu disponibilităţile băneşti care îmbracă

forma de bani lichizi.

Cât priveşte ordinea de aşezare a posturilor în pasivul

bilanţului, aceasta este de regulă inversă exigibilităţii surselor de

finanţare, începând cu capitalul propriu şi terminând cu datorii le curente

sau pe termen scurt.

Bilanţul trebuie să cuprindă următoarele valori:

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli

de dezvoltare, concesiuni, brevete, licenţe, fondul comercial, avansuri

şi imobilizări necorporale în curs de execuţie)

II. Imobilizări corporale (terenuri şi construcţii; instalaţii

tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri şi

imobilizări corporale în curs de execuţie)

III. Imobilizări financiare (acţiuni deţinute la entităţileafiliate; împrumuturi acordate entităţilor afiliate; interese de

participare; împrumuturi acordate entităţilor de care compania este

legată în virtutea intereselor de participare; investiţii deţinute ca

imobilizări; alte împrumuturi ).

B. Active circulante

I. Stocuri (materii prime şi materiale consumabile; producţia în

curs de execuţie; produse finite şi mărfuri; avansuri pentru cumpărăride stocuri)

II. Creanţe (creanţe comerciale; sume de încasat de la

entităţile afiliate; sume de încasat de la entităţile de care compania

este legată în virtutea intereselor de participare; alte creanţe)

III. Investiţii pe termen scurt (acţiuni deţinute la entităţile



afiliate; alte investiţii pe termen scurt)

IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii – sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la

un an

(împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni– separat cele din

obligaţiuni convertibile; sume datorate instituţiilor de credit; avansuri

încasate în contul comenzilor;

datorii comerciale– furnizori; efecte de comerţ de plătit; sume datorate

entităţilor afiliate; sume datorate entităţilor de care compania este

legată în virtutea intereselor de participare; alte datorii, inclusiv

datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale)

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii – sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare

de un an .

(împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni– separat cele din

obligaţiuni convertibile; sume datorate instituţiilor de credit; avansuri

încasate în contul comenzilor;datorii comerciale- furnizori; efecte de comerţ de plătit; sume datorate

entităţilor afiliate; sume datorate entităţilor de care compania este

legată în virtutea intereselor de participare; alte datorii, inclusiv

datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale)

H. Provizioane ( provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;

provizioane pentru impozite; alte provizioane)

I. Venituri în avans

J. Capital şi rezerve

I. Capital subscris (vărsat – nevărsat)

II. Prime de capital



III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve (rezerve legale; rezerve statutare sau contractuale; alte rezerve)

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Acest model de Bilanţ prezintă toate elementele minime

obligatorii de activ, datorii şi capitaluri proprii cerute pentru

reflectarea poziţiei financiare a unei întreprinderi, precum şi alte

elemente care se regăsesc de regulă în activitatea oricărei

întreprinderi.

Reglementările contabile din ţara noastră au optat pentru un

format listă al bilanţului, care se bazează pe ecuaţia fundamentală:

ACTIVE – DATORII = CAPITALURI PROPRII

Structura Bilanţului este standardizată şi detaliată; este

rezultatul faptului că s-a încercat armonizarea nu doar cu Standardele

Internaţionale de Contabilitate, ci şi cu Directivele Europene.

Schematic, bilanţul contabil se prezintă astfel:

ACTIV PASIV

I. Active imobilizate I. Capitaluri propriiII. Active circulante II. Provizioane pentru riscuri şi

cheltuieliIII. Conturi de regularizare şi

asimilate

III. Datorii

IV. Prime privind rambursarea

obligaţiunilor

IV. Conturi de regularizare şiasimilate

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

Indiferent de tipul schemei de bilanţ, datele privind

mărimea elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv sunt prezentate

la începutul şi la sfârşitul exerciţiului financiar. Mărimea fiecărui



element patrimonial se determină pe baza relaţiei de sold astfel:

Soldul la Soldul la Creştere în

Micşorare în

sfârşitul începutul timpul timpul

perioadei de = perioadei de + perioadei de - perioadei de

raportare a raportare a raportare a raportare a

elementului elementului elementului elementului

bilanţier bilanţier bilanţier

bilanţier

În practică se întâlnesc mai multe feluri de bilanţuri, fapt

pentru care se pot clasifica după mai multe criterii, fiecare dintre ele

având un conţinut adecvat scopului pentru care se întocmesc şi sursele

din care se procură informaţiile pentru elaborarea lor.

Un prim criteriu de clasificare a bilanţurilor poate fi acel al

statutului juridic al unităţilor patrimoniale pentru care se întocmeşte.

- bilanţul iniţial – se întocmeşte la înfiinţarea unei unităţi

patrimoniale, căreia membrii constituiţi într-o asociaţie îi pun ladispoziţie mijloacele materiale şi băneşti necesare în vederea realizării

scopului pentru care a fost creat;

- bilanţul curent – este bilanţul întocmit pe baza situaţiei din

conturi, a soldurilor conturilor preluate ca posturi de bilanţ, în cursul

activităţii patrimoniale, la termenele impuse de legislaţia î n vigoare;

- bilanţul final – se întocmeşte atunci când o unitate

patrimonială îşi încetează activitatea.

Dacă se are în vedere perioada legală când unităţile

patrimoniale sunt obligate să întocmească bilanţul curent, acesta

poate fi bilanţ anual sau intermediar. Acestea se deosebesc atât sub

raportul perioadei la care se referă datele şi informaţiile, cât şi sub

raportul metodologiei de întocmire.



Dacă se are în vedere mărimea unităţii patrimoniale,

bilanţurile contabile curente pot fi de două feluri: bilanţ contabil în

sistem de bază, întocmit de unităţile patrimoniale mari şi bilanţ

contabil simplificat, întocmit de unităţile mici şi mijlocii.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere, a nivelului organizatoric la

care se referă informaţiile pe care le conţin, se deosebesc bilanţuri

primare, întocmite exclusiv pe baza datelor din conturi ale unităţilor

patrimoniale şi bilanţuri centralizatoare, întocmite la nivelul organelor

centrale, pe ramuri şi pe economia naţională, prin preluarea succesivă

şi centralizarea datelor şi informaţiilor din bilanţurile primare.

Din punct de vedere al reglementărilor legale se pot întocmi:

- bilanţul comercial – în vederea relevării situaţiei

patrimoniale a întreprinderii, fiind întocmit după normele

activităţii gestionare;

- bilanţul fiscal – întocmit după dispoziţiile fiscale, acesta

servind ca bază pentru impozitarea veniturilor.

Ca unul dintre instrumentele principale şi caracteristice

metodei contabilităţii, bilanţul contabil îndeplineşte mai multe funcţii:

- funcţia de generalizare – este o manifestare a procedeuluigeneralizării în cadrul metodei contabilităţii, a procesului cunoaşterii

contabile şi o expresie a momentului final al fluxului de prelucrare a

datelor şi informaţiilor contabile dintr-o unitate patrimonială;

- funcţia de informare – este esenţială pentru locul bilanţului

în sistemul informaţional al contabilităţii, pentru demonstrarea rolului

important pe care îl ocupă în cadrul acesteia.

- funcţia de analiză – este o continuare şi o adâncire afuncţiei de informare, bazându-se pe evidenţierea factorilor de

influenţă a fenomenelor şi proceselor prezentate prin datele şi

informaţiile din bilanţ, cât şi a mărimii acestei influenţe.



2.2. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere cuprinde elementele de venituri

şi cheltuieli. Mărimea rezultatului depinde de principiile şi metodele

aplicate de societate. Acesta este întocmit prin respectarea principiului

independenţei exerciţiilor, nemenţionând intrările şi ieşirile de mijloace

băneşti datorate acestei activităţi, ceea ce face necesară întocmirea

situaţiilor fluxurilor de numerar.

Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul

perioadei contabile sub formă de creşteri de active sau diminuări de

pasive, care au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii sub alte forme

decât creşterea provenită din contribuţiile proprietarilor capitalului.

Veniturile sunt înregistrate atunci când se poate efectua o evaluare

credibilă a creşterii beneficiilor economice viitoare ca urmare a

creşterii unui activ sau a diminuării unei datorii.

Cheltuielile sunt diminuări de avantaje economice în

cursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau diminuări ale

valorilor activelor, sau o creştere a datoriilor, care au ca efect

diminuarea capitalurilor proprii sub alte forme decât distribuirile înbeneficiul proprietarilor capitalului.

Cheltuielile reprezintă costuri ale bunurilor şi serviciilor

utilizate în procesul de obţinere a veniturilor. Cheltuielile au un efect

contrar veniturilor, ele diminuează capitalurile proprii.

Cheltuielile sunt înregistrate când se poate efectua o

evaluare credibilă a diminuării beneficiilor economice viitoare ca

urmare a diminuării unui activ sau a creşterii unei datorii.

Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:

Cifra de afaceri netă

Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de

execuţie



Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi

capitalizată

Alte venituri din exploatare

a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;

b) Alte cheltuieli externe.

Cheltuieli cu personalul

a) salarii şi indemnizaţii;

b) cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a

celor referitoare la pensii.

7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale

şi imobilizările necorporale;

b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul

în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt

normale în entitatea în cauză.

8. Alte cheltuieli de exploatare

9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a

celor obţinute de la entităţile afiliate

10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din

activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de laentităţile afiliate

11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea

distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi

investiţiile deţinute ca active circulante

13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă

a celor privind entităţile afiliate14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

18. Impozitul pe profit



19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Întreprinderile trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor,

utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinaţia

lor în cadrul întreprinderii .

Prevederi referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi

furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entitatii, după deducerea

reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adaugată, precum şi a altor taxe legate

direct de cifra de afaceri.

In cazul entităţilor al căror obiect principal de activitate îl constituie activitatea

de leasing, în cifra de afaceri netă se va include şi dobânda cuvenită acestor contracte,

aferentă perioadei de raportare.

Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activitaţilor curente ale

entităţii trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare".

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente

sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entitătii şi care, prin urmare,nu se asteaptă sa se repete într-un mod frecvent sau regulat.

In înţelesul prezentelor reglementări, prin activiţăti curente se înteleg orice

activităţi desf ăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi

activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor

activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.

Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de

activităţile curente ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau atranzacţiei aferente activităţii desf ăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu

care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o

tranzacţie poate fi extraordinar ă pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, datorită

diferenţelor dintre activităţile

curente ale acelor entităţi. De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi



calificate de către o entitate ca element extraordinar.

Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere, în general, la elemente

extraordinare în cazul majorităţii entităţilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau

un alt dezastru natural.

Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile sunt nesemnificative pentru

evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea

şi natura acestora.

Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu

financiar.

Entităţile trebuie să prezinte în notele explicative propor ţia în care

impozitul pe profit afectează "Profitul sau pierderea din activitatea curentă" şi "Profitul

sau pierderea din activitatea extraordinar ă".

2.3. Situaţia modificării capitalurilor proprii

Modificările capitalului propriu se vor prezenta ca o

componentă distinctă a situaţiilor financiare.

Situaţia modificării capitalurilor proprii trebuie să cuprindăo prezentare a soldurilor de deschidere şi de închidere ale elementelor

capitalurilor proprii, precum şi modificările acestora, indicându-se:

suma la începutul exerciţiului financiar;

sumele transferate în sau din cont în timpul exerciţiului financiar;

natura, sursa sau destinaţia oricăror asemenea transferuri;

suma rămasă la sfârşitul exerciţiului financiar.

Modificările în capitalurile proprii ale întreprinderii între două

date ale bilanţului reflectă creşterea sau reducerea activului net sau a

avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor particulare de evaluare

adoptate şi prezentate în situaţiile financiare. Cu excepţia modificărilor

rezultate în tranzacţiile cu acţionarii, cum ar fi aporturile de capital şi



dividendele, modificarea globală a capitalurilor proprii reprezintă

câştigurile şi pierderile totale generate de activităţile întreprinderii pe

parcursul perioadei.

2.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Cunoscând fluxurile de numerar ale unei întreprinderi,

utilizatorii situaţiilor financiare pot lua decizii economice

fundamentate, având în vedere că respectivele informaţii îi ajută:

să aprecieze capacitatea întreprinderii de a genera

numerar/echivalente de numerar prin relevarea încasărilor

potenţiale de numerar/echivalente de numerar din cursul

perioadei cuprinse în Contul de profit şi pierdere, precum şi a

elementelor din Bilanţ, care induc decalaje de încasări;

să identifice momentul apariţiei numerarului/echivalentelor de

numerar, acesta fiind pe de o parte, mărimea elementelor care

amână încasările şi plăţile întreprinderii, evidenţiate în Bilanţ, iar

pe de altă parte, numărul şi valoarea echivalentelor de numerar

care au un grad foarte mare de lichiditate;să determine siguranţa generării numerarului/echivalentelor de

numerar; aceasta poate fi estimată tot prin analiza

echivalentelor de numerar, clasificate astfel dacă prezintă un risc

nesemnificativ de schimbare a valorii.

să cunoască necesităţile întreprinderii de a utiliza acele fluxuri;

necesităţile îmbracă forma plăţilor efectuate de întreprindere în

cursul exerciţiului, destinate reluării procesului de producţie-exploatare, efectuării de investiţii, remunerării surselor de

finanţare de care a beneficiat.

Situaţia fluxurilor de trezorerie se poate întocmi având în

vedere una din următoarele metode:

metoda directă– presupune că informaţiile furnizate se referă la



încasări şi plăţi brute;

metoda indirectă– presupune că rezultatul net este corectat pentru

a se ţine seama de influenţa operaţiilor care au caracter

monetar, de orice raport sau regularizare a încasărilor sau

plăţilor trecute sau viitoare.

În conformitate cu norma internaţională IAS 7 „Situaţiile

fluxurilor de numerar”, prin fluxuri de trezorerie se au în vedere

intrările şi ieşirile de lichidităţi sau echivalente de lichidităţi.

Lichidităţile se referă la fondurile disponibile şi la depozitele la vedere,

pe când echivalentele de lichidităţi sunt plasamente pe termen scurt,

foarte lichide, convertibile cu uşurinţă într-o mărime determinată de

lichidităţi şi a căror valoare nu riscă să se schimbe în mod

semnificativ.

Deţinerea echivalentelor de lichidităţi are ca scop acela de

a face faţă angajamentelor de trezorerie pe termen scurt.

Fluxurile de trezorerie nu cuprind mişcările între

elementele care constituie lichidităţi sau echivalente de lichidităţi,

deoarece aceste componente fac parte din gestiunea trezoreriei

întreprinderii. Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte intrările

şi ieşirile de fonduri generate de activităţile de exploatare, de investiţii

şi de finanţare:

să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidităţi;

să determine necesităţile de lichidităţi;

să prevadă scadenţele şi riscul încasărilor viitoare;

să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelorutilizării diferitelor metode contabile pentru aceleaşi operaţii şi

evenimente.

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă intrările şi ieşirile

de fonduri aferente unui exerciţiu financiar, clasificat în:

a) fluxuri generate de activităţile de exploatare;



b) fluxuri generate de activităţile de investiţii;

c) fluxuri generate de activităţile de finanţare.

a) Valoarea fluxurilor de numerar ce provin din activităţi de

exploatare este un indicator cheie al măsurii în care activităţile au

generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile,

a menţine capacitatea de funcţionare (producţie) a întreprinderii, a

plăti dividende şi de a face noi investiţii, fără a recurge la surse

externe de finanţare.

Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi

aducătoare de venituri cu excepţia acelor întreprinderi ce desfăşoară

activităţi de investiţii sau de finanţare.

Mărimea mişcărilor de trezorerie legate de exploatare

reprezintă măsura în care întreprinderea a degajat suficiente fluxuri de

trezorerie în vederea rambursării împrumuturilor contractate, a

menţinerii capacităţii de exploatare, vărsării de dividende, realizării de

noi investiţii, toate acestea fără a recurge la noi surse externe de

finanţare.

IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe deoareceaceasta permite obţinerea de informaţii care se dovedesc utile pentru

estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, fapt ce nu este posibil prin

aplicarea metodei indirecte.

Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare potrivit metodei directe

au în vedere următoarele elemente:

încasări în numerar generate de relaţiile cu clienţii;

plăţile în favoarea furnizorilor şi personalului;plăţile în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu

pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţii sau

de finanţare.

Informaţiile privind principalele categorii de intrări şi ieşiri

de fonduri brute pot să fie obţinute pe baza înregistrărilor contabile ale



întreprinderii.

Potrivit metodei indirecte, fluxurile de numerar din

activitatea de exploatare cuprind rezultatul net, modificările pe

parcursul perioadei ale capitalului circulant şi ajustările pentru

elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţi de

investiţii sau de finanţare.

Astfel fluxul de trezorerie care provine din activităţile de

exploatare se determină prin ajustarea rezultatului net, ţinându-se

cont de incidenţa:

- variaţiilor intervenite în cursul exerciţiului financiar în cadrul

stocurilor, creanţelor şi datoriilor din exploatare;

- elementelor care nu comportă nici încasări, nici plăţi, precum

amortizările, provizioanele etc.;

- elementelor pentru care incidenţa trezoreriei se realizează prin

fluxurile de investiţii şi cele financiare.

b) Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite

din activităţi de investiţie este importantă deoarece acestea

reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de resursemenite a genera viitoare venituri şi fluxuri de numerar.

Fluxurile care rezultă din activităţi de investiţii indică în ce

măsură plăţile au fost efectuate în vederea achiziţionării de active

destinate să genereze venituri de trezorerie viitoare.

Determinarea fluxurilor de numerar din activităţi de investiţii,

indiferent de metoda folosită, are în vedere:

plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şinecorporale de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale

altor întreprinderi etc.;

încasările în numerar ce rezultă din vânzarea de imobilizări

corporale şi necorporale, de instrumente de capital propriu şi de

creanţă ale altor întreprinderi;



avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor

efectuate către alte părţi.

Utilitatea prezentării separate a fluxurilor aferente

activităţii de investiţii este aceea că se poate urmări cum avansurile

iniţiale de fonduri s-au materializat în active, care la rândul lor se vor

fructifica şi se vor genera venituri, iar acestea se vor transforma în

numerar.

c) Activităţile de finanţare sunt activităţile ce antrenează

schimbări în mărimea şi structura capitalului propriu şi capitalurilor

împrumutate ale întreprinderii; prezentarea lor separată fiind

importantă deoarece e utilă în previzionarea fluxurilor de numerar

viitoare aşteptate de către finanţatorii întreprinderii.

Mişcările de numerar din activităţile de finanţare se referă

la:

veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente

ale capitalului propriu;

plăţile în numerar către acţionari pentru achiziţionarea saurăscumpărarea acţiunilor întreprinderii;

veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci, alte

împrumuturi;

rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

plăţile în numerar ale locatorului pentru reducerea obligaţiilor

legate de o operaţiune de leasing financiar.

2.5. Politici contabile şi note explicative

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile,

regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi

prezentarea situaţiilor financiare anuale.



Exemple de politici contabile sunt urmatoarele:

- amortizarea imobilizărilor (alegerea metodei şi a duratei de

amortizare);

- reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului

istoric al acestora;

- capitalizarea dobânzii sau recunoaşterea acesteia drept

cheltuială;

- alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.

Politicile contabile pentru operaţiunile derulate trebuie să fie

stabilite de conducerea fiecărei entităţi.

Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către

specialiştii în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfaşurate şi ai

strategiei adoptate de entitate.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile

generale prevăzute de prezentele reglementări.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin

situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor;

b) credibile în sensul că:- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiar ă şi profitul sau pierderea

entităţii;

- sunt neutre;

- sunt prudente;

- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau

are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile

entităţii.

Entităţile trebuie să menţioneze în notele explicative orice modificări ale

politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă

a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale

perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.



Nu se consider ă modificări ale politicilor contabile:

a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care difer ă

ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;

b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au

avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

Notele explicative conţin informaţii suplimentare, relevante

pentru necesităţile utilizatorului în ceea ce priveşte poziţia financiară şi

rezultatele obţinute. Notele explicative se prezintă sistematic. Fiecare

element semnificativ al Bilanţului, Contului de profit şi pierdere,

Situaţiei fluxurilor de trezorerie şi al Situaţiei modificărilor capitalului

propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde

informaţii legate de acel element semnificativ.

Notele explicative cuprind informaţii legate de activele

imobilizate, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, repartizarea

profitului, analiza rezultatului din exploatare, situaţia creanţelor şi

datoriilor, principii, politici şi metode contabile, acţiuni şi obligaţii,

informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii întreprinderii,

calculul şi analiza principalilor indicatori economico-financiari, precum

şi alte informaţii.În notele explicative trebuie cuprinse următoarele

informaţii, prezentate cu claritate şi repetate ori de câte ori este

necesar, pentru buna lor înţelegere: numele întreprinderii care face

raportarea; faptul că situaţiile financiare sunt proprii întreprinderii, şi

nu grupului; data la care sunt întocmite situaţiile financiare; moneda în

care sunt întocmite situaţiile financiare; exprimarea cifrelor incluse în

raportare (de exemplu, mii lei).Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile

adoptate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din

bilanţ, ale profitului sau pierderii aferente fiecărui exerciţiu, ale

fluxurilor de trezorerie şi modificărilor capitalului propriu. În acest sens

se vor menţiona următoarele:



dacă imobilizările sunt incluse în situaţiile financiare la costul istoric,

la valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată la inflaţie,

determinată potrivit IAS 29;

politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o

corectă înţelegere a situaţiilor financiare.

Notele explicative mai pot cuprinde informaţii care vin în

completarea bilanţului: informaţii privind datoriile; garanţii şi alte

obligaţii contractuale financiare; informaţii privind anumite elemente

de cheltuieli; detalii privind impozitul pe profit; detalii privind cifra de

afaceri; detalii privind salarizarea administratorilor şi directorilor;

detalii privind salariaţii etc..

Pentru fiecare element semnificativ din bilanţ şi din contul de

profit şi pierdere trebuie să existe informaţii aferente în notele

explicative.

Notele explicative sunt grupate în zece formulare care, se

referă la:

Active imobilizate

Provizioane pentru riscuri şi cheltuieliRepartizarea profitului

Analiza rezultatului din exploatare

Situaţia creanţelor şi datoriilor

Principii, politici si metode contabile

Acţiuni şi obligaţiuni

Informatii privind salariaţii, administratorii şi directorii

Calculul şi analiza principalilor indicatori economico –

financiari

10. Alte informaţii

Nota 1 Active imobilizate



Active imobilizate este prima notă explicativă întocmită, care

conţine atât valori brute cât şi deprecieri ( amortizările şi provizioanele

înregistrate ).

Nota este delimitată pe fiecare categorie de imobilizări, iar

pentru fiecare categorie se prezintă soldul valorii brute la începutul

perioadei, creşterile, reducerile şi soldul la sfârşitul perioadei.

Pentru deprecierile înscrise în această notăse prezintă soldurile

iniţiale şi finale, precum şi deprecierea înregistrată în cursul

exerciţiului, reducerile şi reluarile de provizioane şi ajustările care

privesc exercitiile anterioare.

Pentru cheltuielile de dezvoltare înregistrate se vor prezenta

motivele imobilizarii şi perioada de amortizare, cu justificarea acesteia.

Pentru valoarea brută a celorlalte elemente se va prezenta orice

modificare a acesteia, ca rezultat al aplicării diverselor tratamente

contabile.

Nota 2 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

Această notă conţine informaţii privitoare la felurile de

provizioane constituite, cu precizarea soldului iniţial şi final şi cu date

referitoare la transferurile de sume în cont - reprezentând major ări de provizioane şi din

cont – reprezentând scăderea provizioanelor constituite, explicându-se totodată şi natura

acestora.

Nota 3 Repartizarea profitului

Repartizarea profitului este nota care conţine informaţii

referitoare la destinaţiile profitului net de repartizat la sfârşitul

perioadei ( reserve legale, acoperirea pierderii contabile, dividend sau

alte repartizări ) precum şi la profitul nerepartizat.



Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare

Această notă conţine indicatori care, prin analizare, oferă

informaţii mai detaliate asura rezultatlui financiar al unitătii şi permite

o comparare a acestuia cu exerciţiul precedent.

Indicatorii conţinuţi de această notă sunt:

cifra de afaceri netă

costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate

cheltuielile activităţii de bază

cheltuielile activităţilor auxiliare

cheltuieli indirecte de producţie

rezultatul brut al cifrei de afaceri nete

cheltuieli de desfacere

cheltuieli generale de administraţie

alte venituri din exploatare

rezultatul din exploatare

Nota 5 Situaţia creanţelor şi datoriilor

Situaţia creanţelor şi datoriilor prezintă soldul creanţelor la

sfarşitul perioadei, împărţite după termenul de lichiditate – sub un an şi

peste un an, precum şi soldul de sfârşit de periadă al datoriilor

împărţite după termenul de exigibilitate – sub un an, între 1 şi 5 ani şi

peste 5 ani.

În plus se mai furnizează informaţii referitoare la:

a) clauzele legate de achitarea datoriilor şi rata dobânzii aferente

împrumuturilor;

b) datoriile pentru care s-au depus garanţii sau au fost efectuate ipotecări:

- valoarea datoriei;

- valoarea şi natura garanţiilor;



c) valoarea obligaţiilor pentru care s-au constituit provizioane;

d) valoarea obligaţiilor privind plata pensiilor.

Nota 6 Principii, politici si metode contabile

Aplicarea notelor contabile simplificate presupune stabilirea

unui set de proceduri de către conducerea fiecărei unităţi pentru toate

operaţiunile derulate, avându-se în vedere specificul activităţii pornind

de la întocmirea documentelor justificative pâna la întocmirea

situaţiilor finaniciare anuale.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate concepte

de bază ale contabilităţii şi trebuie urmărit scopul lor, acela de a

furniza, prin situaţiile financiare anuale simplificate, informaţii care

trebuie să fie relevante pentru utilizatori în luarea deciziilor şi credibile

în sensul că reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a unităţii,

sunt neutre, sunt prudente şi complete sub toate aspectele

semnificative.

Modificările politicilor contabile sunt permise doar dacă sunt

permise de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau maicredibile referitoare la operaţiunile derulate de unitate.

În cadrul notei se prezintă abaterile de la principiile contabile şi

schimbarea metodelor de evaluare, menţionându-se natura, motivele

şi efectele produse asupra patrimoniului, rezultatului şi poziţiei

financiare.

Totodată se mai precizează şi regulile de evaluare alternative, cu

enumerarea elementelor afectate şi valoarea acestora la costul istoric, baza deevaluare adoptată, ajustările făcute în vederea aplicării regulilor de

evaluare alternative, influenţa lor asupra rezultatului, conţinutul,

limitele şi modalităţile de aplicare.

Mai trebuie arătată suma dobânzilor incluse în costul de

producţie al activelor imobilizate şi circulante, cu ciclu lung de



fabricaţie.

Nota 7 Acţiuni şi obligaţiuni

Acţiuni şi obligaţiuni reprezintă o notă ce detaliază elementele

legate de :

a) numărul şi valoarea totală a fiecarui tip de acţiuni emise,

mentionându-se dacă au fost integral varsate şi, după caz, numărul

acţiunilor pentru care s-a cerut, fară rezultat, efectuarea

varsamintelor;

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii;

c) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare,

valori mobiliare, obligaţiuni convertibile.

d) acţiuni r ăscumparabile:

- data cea mai apropiată şi data limită de r ăscumparare;

- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al r ăscumpararii;

- valoarea eventualei prime de r ăscumparare;

e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar:

- tipul de acţiuni;- număr de acţiuni emise;

- valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire;

- drepturi legate de distribuţie:

• numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare;

• perioada de exercitare a drepturilor;

• preţul plătit pentru acţiunile distribuite;

f) obligaţiuni emise:- tipul obligaţiunilor emise;

- valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de obligaţiuni;

- obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau

imputernicită de aceasta:

• valoarea nominală;



• valoarea înregistrată în momentul plăţii.

Nota 8 Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii

Această notă se referă la:

a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi

de supraveghere;

b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai

organelor de administraţie, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a

angajamentelor pentru fiecare categorie.

c) valoarea avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de

administraţie, conducere şi de supraveghere în timpul exerciţiului:

- rata dobânzii;

- principalele clauze ale creditului;

- suma rambursată până la acea dată;

- obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;

d) salariaţi:

- numar mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;

- salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului;- cheltuieli cu asigur ările sociale;

- alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

Nota 9 Calculul şi analiza principalilor indicatori

economico – financiari

Această notă este una dintre cele mai importante note

explicative, deoarece prin intermediul ei se poate evalua activitatea

unităţii şi se pot aprecia rezultetele economico- financiare.

În cuprinsul său sunt prezentate patru categorii de indicatori:

Indicatori de lichiditate



Indicatori de risc

Indicatori de activitate ( de gestiune)

Indicatori de profitabilitate

A. Indicatorii de lichiditate sunt exprimaţi prin indicatorul

lichidităţii curente şi indicatorul lichidităţii imediate:

Indicatorul lichidităţii curente sau indicatorul capitalului

circulant, se determină prin raportarea activelor curente la datoriile curente.

Active curente(Indicatorul capitalului circulant) = --------------------

Datorii curente

- valoarea recomandată acceptabilă - în jurul valorii de 2;

- ofer ă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

Indicatorul lichidităţii imediate sau indicatorul test acid, se

determină prin raportarea activelor curente, mai puţin stocurile,

la datoriile curente.

Active curente - Stocuri(Indicatorul test acid) = -----------------------------

Datorii curente

B. Indicatori de risc sunt exprimaţi prin gradul de îndatorare şi

acoperirea dobânzii:

a) Indicatorul gradului de îndatorare reprezintă ponderea

procentuală a capitalului împrumutat ( credite peste un an) faţă

de capitalul propriu, sau a capitalului împrumutat faţă de

capitalul angajat ( capital împrumutat + capital propriu ).

Capital împrumutatGrad de îndatorare = ------------------------- x 100

Capital propriu



sau

Capital împrumutat

Grad de îndatorare = -------------------------x 100

Capital angajat

unde:

- capital împrumutat = credite peste un an;

- capital angajat = capital împrumutat + capital propriu.

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor - determină de cate ori

entitatea poate achita cheltuielile cu dobânda.

Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atat poziţia entităţii este

considerată mai riscantă.

Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit-------------------------------------------------------- = Număr de ori

Cheltuieli cu dobânda

C. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizează informaţii cu

privire la:

- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entităţii;

- Capacitatea entităţii de a controla capitalul circulant şi

activităţile comerciale de bază ale entităţii;

- Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximează de câte ori

stocul a fost rulat de-a lungul exerciţiului financiar.

Costul vânzărilor ----------------- = Viteza de rotaţie a stocurilor ( Număr deori )Stoc mediu



sau

Număr de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

Stoc mediu

----------------- x 365Costul vânzărilor

- Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi

• calculează eficacitatea entităţii în colectarea creanţelor sale;

• exprimă numărul de zile pâna la data la care debitorii işi achită datoriile către

entitate.

Sold mediu clienţi------------------ x 365Cifra de afaceri

O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul

creditului acordat clienţilor şi, în consecinţă, creanţe mai greu de încasat (clienţi r ău

platnici).

- Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor - aproximează numărul de zile de

creditare pe care entitatea il obţine de la furnizorii săi. In mod ideal ar trebui sa includa

doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori----------------------------------- x 365Achizitii de bunuri (far ă servicii)

unde pentru aproximarea achiziţiior se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra

de afaceri.

- Viteza de rotaţie a activelor imobilizate - evaluează eficacitatea

managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate



de o anumită cantitate de active imobilizate:

Cifra de afaceri------------------

Active imobilizate

- Viteza de rotaţie a activelor totale:

Cifra de afaceri----------------Total active

D. Indicatori de profitabilitate - exprimă eficienţa entităţii în realizarea de

profit din resursele disponibile:Acesti indicatori sunt:

a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezintă profitul pe care îl obţine

entitatea din banii investiţi în afacere , determinându-se prin raportarea

profitului înaintea plăţii dobânzii şi a impozitului pe profit al capitalul angajat

( capital propriu + datorii pe termen lung ).

Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit

----------------------------------------------------------------

Capital angajat

unde capitalul angajat se refer ă la banii investiti în entitate atât de către

acţionari, cât şi de creditorii pe termen lung, şi include capitalul propriu şi datoriile pe

termen lung sau active totale minus datorii curente.

b) Marja brută din vânzări este stabilită procentual prin raportarea

profitului brut din vânzări la cifra de afaceri.

Profitul brut din vânzări--------------------------------- x 100



Cifra de afaceri

O scădere a procentului poate scoate în evidenţă faptul că entitatea nu este

capabilă să işi controleze costurile de producţie sau să obţină preţul de vânzare optim.

Nota 10 Alte informaţii

În această notă se prezintă informaţii cu caracter general sau

informaţii suplimentare despre enumite elemente:

a) Informaţii cu privire la prezentarea entităţii raportoare

b) Informaţii privind relaţiile entităţii cu filiale, entităţile asociate sau cu alte

entităţi în care se deţin participaţii.c) Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în moneda natională a

elementelor de activ si de pasiv, a veniturilor si cheltuielilor evidentiate initial intr-o

monedă straină.

d) Informaţii referitoare la impozitul pe profit:

- propor ţia în care impozitul pe profit afectează rezultatul din activitatea

curentă şi rezultatul din activitatea extraordinar ă;

- reconcilierea dintre rezultatul exerciţiului şi rezultatul fiscal, aşa cum este

prezentat în declaraţia de impozit;

- masura in care calcularea profitului sau pierderii exercitiului financiar a fost

afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile

generale şi regulile contabile de evaluare, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent

sau într-un exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de facilitaţi fiscale;

- impozitul pe profit ramas de plată.

e) Cifra de afaceri:

- prezentarea acesteia pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice.

f) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului au o asemenea

importanţă încât neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor

financiare de a face evaluari şi de a lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte

urmatoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:



- natura evenimentului; şi

- o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de

estimare nu poate să fie facută.

g) Explicaţii despre valoarea şi natura:

- veniturilor şi cheltuielilor extraordinare;

- veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în avans, în situatia în care acestea sunt

semnificative.

h) Ratele achitate în cadrul unui contract de leasing.

i) In cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta urmatoarele informaţii:

- o descriere generală a contractelor semnificative de leasing;

- dobanda de încasat aferentă perioadelor viitoare.

In cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenţia urmatoarele:

- o descriere generală a contractelor importante de leasing, incluzând, dar far ă a

se limita la, urmatoarele:

• existenţa şi conditiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare;

• restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la

datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

- dobânda de plătit aferentă perioadelor viitoare

j) Onorariile plătite auditorilor/cenzorilor şi onorariile plătite pentru alteservicii de certificare, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii decât cele de audit.

k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă.

l) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma

primită, diferenţa se prezintă în notele explicative.

m) Datoriile probabile şi angajamentele acordate.

n) Angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu

există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în noteleexplicative, şi trebuie facută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de

legislaţia naţională. De asemenea, trebuie facută o prezentare separată a oricarei

garanţii valorice care a fost prevazută. Angajamentele de acest tip care există în relaţia

cu entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.

o) Dacă un activ sau o datorie are legatur ă cu mai mult de un element



din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele

explicative, dacă o asemenea prezentare este esentială pentru înţelegerea situaţiilor

financiare anuale.

p) Orice detaliere a elementelor din situaţiile financiare anuale, atunci când

aceste elemente sunt semnificative şi sunt relevante pentru utilizatorii situaţiilor

financiare.

Principii contabile aplicabile

Principiile contabile izvorăsc din practică şi se modifică adată cu

aceasta. Ele nu sunt nici intangibile, nici imuabile, nici universale.

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate

cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii

de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute

atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe masura ce trezoreria sau

echivalentul sau este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în

situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

Principiul continuit ăţ ii activit ăţ ii.

Trebuie să se prezume ca entitatea işi desfasoar ă activitatea pe baza principiuluicontinuităţii activităţii.

Acest principiu presupune ca entitatea işi continuă în mod normal funcţionarea,

far ă a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă

administratorii unei entităţi au luat cunostinţă de unele elemente de nesiguranţă legate

de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua

activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.

In cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului

continuităţii, aceasta informaţie trebuie prezentată, împreuna cu explicaţii privind

modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia

entitatea nu işi mai poate continua activitatea.

Principiul permanenţ ei metodelor



Constă în continuitatea aplicării regulilor şi a normelor privind

evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor

patrimoniale şi a rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp a

informaţiilor contabile

Potrivit acestui principiu întocmirea bilanţului şi a contului de

rezultate trebuie să se facă sub aceaşi formă şi după aceeaşi tehnică,

folosind aceleaşi criterii de evaluare.

Principiul prudenţ ei

Conform căruia evaluarea trebuie facută pe o baza prudentă, şi în

special:

a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;

b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar

curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data

bilanţului şi data întocmirii acestuia;

c) trebuie să se ţina cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potentiale

aparute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent,

chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

d) trebuie sa se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatulexerciţiului financiar este pierdere sau profit.

Principiul prudenţei constă în aprecierea rezonabilă a faptelor

astfel încât să se evite riscul transferului asupra viitorului, a

incertitudinii prezentului, incertitudini ce pot greva patrimoniul şi

rezultatele unei unităţi economice .

Cu alte cuvinte prudenţa constă, în esenţă, în contabilizarea unor

pierderi previzibile şi în necontabilizarea profiturilor separate, chiardacă acestea sunt foarte probabile.

Este de recomandat să se determine un profit mai mic, decât un

profit mai mare, prevenindu-se astfel distribuirea de dividende fictive,

evitându-se astfel o imagine prea optimistă asupra viitorului care ar

putea să deruteze utilizatorii informaţiilor contabile.



Principiul independenţ ei exerciţ iului

Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente

activităţii unităţii patrimoniale pe măsura angajării acesora şi trecerii

lor la rezultatul la care se referă.

În acest sens se vor lua în considerare toate veniturile şi

cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face

raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau

diferenţelor.

Principiul independenţei exerciţiului mai poartă denumirea şi de

principiul corespondenţei.

Potrivit acestui principiu, veniturile şi cheltuielile ar putea fi

contabilizate pe baza plaţilor şi încasărilor de mijloace băneşti. Tehnica

de înregistrare a veniturilor şi cheltuielilor poartă denumirea de plăţi-

încasări ( “cash” ).

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii.

Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datoriitrebuie evaluate separat.

Principiul intangibilit ăţ ii.

Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu

bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. Ordinul

nr.94/29.01.2001 al M.F.P. pentru aprobarea Reglementărilor contabile

armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale

de Contabilitate dă posibilitatea ca bilanţul de deschidere a unui

exerciţiu să nu corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului

precedent în privinţa corecţiilor prevăzute de standardul de

contabilitate IAS 8.

Prin aplicarea corectă a acestui principui se asigură o informare



corectă a utilizatorilor informaţiei contabile pentru care efectele

modificării metodelor contabile trebuie să fie deduse din situaţiile

financiare ale exerciţiului contabil expirat şi să nu fie ascunse în

situaţia patrimoniului la începutul noului exerciţiu financiar.

Principiul necompensarii.

Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de

venituri şi cheltuieli este interzisă.

Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent

economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în

contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.

Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1 “Prezentarea

situaţiilor financiare“) permit compensarea elementelor de activ cu

cele de pasiv sau a veniturilor cu cheltuielile în următoarele situaţii:

activele cu datorii doar în cazul în care compensarea este

cerută sau permisă de un alt standard internaţional de

contabilitate;

elementele de venituri şi cheltuieli pot fi compensate numai în

cazurile:un Standard Internaţional de contabilitate permite acest lucru;

câştigurile, pierderile şi cheltuielile aferente provenind din aceeaşi

tranzacţie sau emitent din tranzacţii şi evenimente sunt

seminificative.

Principiul prevalenţ ei economicului asupra juridicului.

Conform căruia informaţiile prezentate în situaţiile financiareanuale trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi

tranzacţiilor nu numai forma lor juridică.

Orice operaţiune economico-financiară trebuie reflectată în

documentele justificative şi în contabilitate în aşa fel încât să fie în

concordanţă cu fondul ei şi cu realitatea economică şi nu doar cu



forma ei juridică.

Necesitatea cuprinderii explicite a acestui principiu în normele

contabile româneşti este cu atât mai evidentă deoarece modul în care

se pun în practică principiile contabile generează un anumit raport

între realitatea economică şi aparenţa juridică.

Principiul pragului de semnificaţ ie

Presupune că orice element care are o valoare semnificativă să

fie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu

valori nesemnificative trebuie însumate nefiind necesară prezentarea

lor separată.

Termenul de prag de semnificaţie face referire la importanţa unui

element sau a unui fapt. Importanţa este apreciată în raport cu

relevanţa pentru utilizatorii rapoartelor financiare.

Pragul de semnificaţie al unui element se determină, de regulă,

prin raportarea valorii sale băneşti la valoarea anumitor elemente ale rapoartelor

financiare , precum totalul activelor sau venitul net.

Unii specialişti consideră un element ca fiind semnificativ când

valoarea acestuia reprezintă mai mult sau cel puţin egel cu procentulde 5% din venitul net.

Aplicarea practică a acestui principiu nu trebuie să ducă la

căderea în extreme, adică aceea a prezentării unor informaţii prea

agregate şi prea condensate sau, dimpotrivă, aceea a prezentării de

informaţii prea detaliate care să facă imposibilă utilizarea lor de către

cei în măsură să o facă.

Principiul imaginii fidele Conform căruia contabilitatea trebuie să înregistreze într-o

manieră cât mai exactă situaţia patrimoniului şi rezultatul exerciţiului.

Aplicarea acestui principiu înseamnă că documentele contabile de

sinteză trebuie să ofere o imagine fidelă a situaţiei patrimoniale.

Directiva a IV-a a Uniunii Europene stipulează: “ conturile anuale



trebuie să fie în regulă, sincere, şi să dea o imagine fidelă a

patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii ” .

Principiul sincerităţii

Este un principiu de integritate. Doctrina contabilă dă

următoarea definiţie:

“ Sinceritatea este aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi

procedurilor în funţie de cunoaşterea realităţii pe care responsabilii

conturilor trebuie în mod normal să o aibă şi impornanţa operaţiunilor,

evenimentelor şi situaţiilor” .

Tratamente contabile privind evaluarea patrimoniului

Tratamente contabile privitoare la evaluarea elementelor din bilanţ

precizează cele patru reguli generale de evaluare a patrimoniului şi

anume:

Evaluarea la data intrării în entitate;

Evaluarea cu ocazia inventarierii;

Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar;

Evaluarea la data ieşirii din entitate.Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se

evaluează, în general, pe baza principiului costului de achiziţie sau al

costului de producţie.

Evaluarea la data intr ării în entitate:

La data intr ării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în

contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:

a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;

c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând

aport la capitalul social;

d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.



In cazurile menţionate la lit. c) si d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea

justă, se substituie costului de achiziţie.

Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de

bunăvoie între păr ţi aflate în cunoştinta de cauză în cadrul unei tranzacţii cu preţul

determinat obiectiv.

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi

alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la

autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi

atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.

Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi

materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.

Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de productie

al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale

directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă şi alte cheltuieli

directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod

raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.

In costul de producţie poate fi inclusă o propor ţie rezonabilă din cheltuielile care

sunt indirect atribuibile bunului, în masura în care acestea sunt legate deperioada de producţie.

Următoarele reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul

stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel:

- pierderile de materiale, manoper ă sau alte costuri de producţie înregistrate peste

limitele normal admise;

- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt

necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o noua fază de fabricaţie;- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea

stocurilor în forma şi locul final;

- costurile de desfacere.

Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau

producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie poate fi inclusă în costurile de producţie,



în măsura în care aceasta este legată de perioada de producţie. In cazul includerii

dobanzii în valoarea activelor, aceasta trebuie prezentată în notele explicative.

In sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se

întelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi

gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.

2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit

prezentelor reglementări şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor

Publice.

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este

evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste

valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se

identifică, în funcţie de destinaţia lor, astfel:

Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar

sub forma valorii nete de realizare, care este dată de preţul de vânzare

previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la

valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă

costurile stadiilor de prelucrare.

Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în

exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei,

potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi aveniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a

cheltuielilor. În acest sens:

În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în

funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este mai

mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate,



în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.

În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decâ t valoarea

din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul

constatării unor deprecieri relative ( nedefinitive ) trebuie constituit

provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă, chiar şi în

cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.

Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt

deductibile fiscal.

În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile,

administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de

înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de achiziţie, în

care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele

nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport - aprovizionare.

3. Evaluarea la încheierea exerciţ iului financiar

La încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura

datoriilor se evaluează şi se reflectă în situatiile financiare anuale la valoarea de intrare,

pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare se compar ă cu valoarea stabilită pe baza

inventarierii, denumită valoare de inventar.

In acest caz, se vor avea în vedere, printre altele:

a) Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între valoarea de

inventar şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în

contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile

pentru care deprecierea este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere

sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente

menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.



Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piată

reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele

netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de

valoare.

Valorile mobiliare pe termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin

eventualele ajustări pentru pierderi de valoare.

Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea

şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.

b) Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus

între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura

datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de

datorii.

La fiecare data a bilanţului:

a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente

asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută)

trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţionala a

Romaniei şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data

înregistr ării creanţelor sau datoriilor în valuta sau cursul la care au fost raportate însituaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data incheierii exerciţiului

financiar, se înregistrează, la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

b) Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în

funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care

rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după

caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a).

c) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la costistoric (imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data

efectuării tranzacţiei.

d) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la

valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent la data determinării

valorilor respective.



Prin elemente monetare se întelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile

de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.

Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare

referitoare la perioada raportată faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile

financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta şi

informaţiile suplimentare.

4. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se

scad din gestiune la valoarea lor de intrare, utilizând una dintre metodele de evaluare :

metoda costului mediu ponderat ( C.M.P. )

metoda primului intrat – primului ieşit ( F.I.F.O. )

metoda ultimului intrat - primului ieşit ( L.I.F.O. )

Indiferent de metoda de evaluare a bunurilor la ieşirea din

patrimoniu folosită de unitate, aceasta trebuie să fie menţinută cel

puţin pe durata exerciţiului financiar, respectând principiul

permanenţei metodelor, pentru a nu denatura indicatorii de analiză de

la sfar şitul exerciţiului.

Evenimente ulterioare datei bilanţ ului

Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau

nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale

sunt autorizate pentru publicare.

Pot fi identificate două situaţii:

a) entitătile obţin informaţii suplimentare faţă de cele existente la data

bilanţului, pentru evenimente care avuseser ă deja loc la data bilanţului. Dacăinformaţiile suplimentare conduc la necesitatea înregistrarii în contabilitate a unor

venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste

înregistrari;

b) entităţile obţin informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor

financiare, dar a căror prezentare este necesar ă pentru utilizatorii de informaţii. In



această situaţie, informaţiile respective se prezintă în notele explicative, far ă efectuarea

unor înregistr ări în contabilitate.

Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului, care trebuie reflectate în

situaţiile financiare anuale pot fi urmatoarele:

a) rezolvarea unui litigiu ulterior datei bilanţului impune ajustarea unui provizion

deja recunoscut sau recunoaşterea unui nou provizion;

b) insolvenţa unui client, inregistrată ulterior datei bilanţului, confirmă că la data

bilanţului exista o pierdere aferentă unei creante comerciale şi, în consecinţă, entitatea

trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale.

Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului pentru care nu se fac ajustări

ale situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în

intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt

autorizate pentru publicare.

Atunci când evenimentele au o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar

putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua

decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte urmatoarele informaţii pentru fiecare

categorie semnificativă de astfel de evenimente:

a) natura evenimentului; şi

b) o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel deestimare nu poate să fie facută.

Corectarea erorilor contabile

Corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului

reportat.

Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaratii eronate cuprinse în

situaţiile financiare ale entitătii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultânddin greşeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informaţii credibile care:

a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade

au fost aprobate spre a fi emise;

b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi

prezentarea acelor situaţii financiare.



Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a

politicilor contabile, ignor ării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.

In cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta

trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.

In notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu

privire la erorile constatate.

2.6. Auditarea sau verificarea situaţiilor financiare

anuale

Situaţiile financiare anuale ale entităţilor se auditează de către una sau mai

multe persoane fizice sau juridice autorizate în conditiile legii.

Auditorii financiari işi exprimă o opinie referitoare la gradul de conformitate a

raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu

financiar.

Raportul auditorilor financiari cuprinde:

a) menţionarea situaţiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar,

împreună cu cadrul de raportare financiar ă care a fost aplicat la întocmirea acestora;

b) o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a standardelor de audit conformcărora a fost efectuat auditul financiar;

c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit

căreia situaţiile financiare anuale ofer ă o imagine fidelă conform cadrului relevant de

raportare financiar ă şi, după caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele

legale; opinia de audit este far ă rezerve, cu rezerve, o opinie contrar ă sau, dacă auditorii

financiari nu au fost în masura să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării

unei opinii;

d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atenţia, printr-un

paragraf distinct, far ă ca opinia de audit să fie cu rezerve;

e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu

situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.

Raportul se semnează de către auditori financiari, persoane fizice, în numele



acestora sau al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează,

2.7. Aprobarea , semnarea şi publicarea situaţiilor financiare

anuale

Situaţiile financiare au înscrise clar numele şi prenumele persoanei care le-a

întocmit, calitatea acestora (director economic, contabil şef sau altă persoană

împuternicită să îndeplinească aceasta funcţie, expert contabil, contabil autorizat),

precum şi numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.

Situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul administratorilor pentru exerciţiul

financiar în cauza, sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor,

potrivit legislatiei în vigoare.

Situaţiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, şi raportul

administratorilor, împreuna cu raportul de audit sau raportul de verificare, după caz, se

publică în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Ori de cate ori situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor se publică

în întregime, acestea trebuie să fie reproduse în forma şi conţinutul pe baza cărora

auditorii financiari sau persoanele care au efectuat verificarea, după caz, şi-au întocmitraportul lor. Acestea trebuie să fie insoţite de textul complet al raportului de audit sau al

raportului de verificare, după caz.

Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se indice

faptul că versiunea publicată este o formă prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la

oficiul Registrului Comer ţului la care au fost depuse situaţiile financiare anuale. In cazul

în care situaţiile financiare anuale nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie prezentat.

Raportul de audit nu se publică, dar se menţionează dacă a fost exprimată o opinie deaudit far ă rezerve, cu rezerve sau contrar ă, sau dacă auditorii financiari nu au fost în

masur ă să exprime o opinie de audit.

De asemenea, se menţionează dacă raportul de audit face referire la aspecte

asupra cărora auditorii financiari atrag atenţia printr-un paragraf distinct, far ă ca opinia

de audit să fie cu rezerve.



Împreuna cu situaţiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de

distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în notele

explicative.

Capitolul 3

** STUDIU DE CAZ PRIVIND PREZENTAREA ŞI ÎNTOCMIREALUCRĂRILOR CONTABILE PERIODICE

LA S.C. PIROCHIM VICTORIA S.A.

JUDEŢUL BRAŞOV **

Studiul de caz prezentat este structurat pe subcapitole,

urmând aceleaşi etape expuse în capitolele de teorie ale acestei

lucrări.

3.1. Prezentare şi factori economici generali

3.1.1. Prezentare



Denumire : S.C. Pirochim Victoria S.A.

Forma juridică : Societate pe acţiuni

Forma de proprietate : 100 % de stat

Obiect de activitate : Fabricarea produselor chimice speciale

Data constituirii : 01 aprilie 1991

Codul fiscal : RO 14469423

Sediul social : Or.Victoria, Str. Aleea Uzinei Nr. 8A,

Jud.Braşov

3.1.2. Factori economici şi sociali generali

Uzina îşi are începuturile în anii anterior celui de-al doilearăzboi mondial, când statul român şi-a propus construirea unor fabrici

de produse chimice speciale în zona Ţării Făgăraşului. În 1991,

unitatea s-a desprins din Combinatul Chimic Victoria, datorită

specificului său.

După mai multe transformări, de-a lungul anilor, în baza

H.G. 952/2001, unitatea devine filială în cadrul C.N. Romarm S.A. cu

denumirea S.C Pirochim Victoria S.A. cu personalitate juridică, la datade 01 februarie 2002. Societatea dispune de autonomie economică

financiară limitată, funcţionând potrivit prevederilor legale în vigoare şi

reglementărilor proprii, efectuând operaţiuni contabile până la nivelul

balanţei de verificare.

Restructurarea industriei chimice din România, a condus

implicit şi la restructurarea fabricilor de produse chimice din zona

Făgăraş.

În cadrul parcurgerii mai multor etape din cadrul Programului de

restructurare, în prezent, mai există o singură capacitate de producţie şi din

aceasta, o parte din utilaje sunt în conservare îndelungată, iar celelalte

sunt menţinute în stare de funcţionare, asigurând necesităţile pieţei

interne la nivelul solicitat.



3.2. Stabilirea balanţei de verificare, înaintea

efectuării inventarierii

În urma centralizărilor şi controlului datelor înregistrate în

conturi s-a stabilit balanţa de verificare încheiată la data de 31

decembrie 2009 (Anexa 1-Balanţa de verificare Nr. 1).

3.3. Inventarierea generală a patrimoniului societăţii

Inventarierea generală a patrimoniului, având în vedere

prevederile Art.8 din Legea 82/1991 şi Ordinul M.F.P. nr. 1753/2004 de

aprobare a Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii

patrimoniului, a fost dispusă de Directorul General prin emiterea

Deciziei nr. 186 din 19.11.2007. Conform graficului, acţiunea de

inventariere a început la data de 01.12.2009 şi s-a încheiat în data de

10.01.2010. Prin decizia menţionată mai sus au fost numite 14 comisii

de inventariere a gestiunilor şi obiectivelor gestionare, coordonate şi îndrumate de o comisie centrală de inventariere cu sarcini şi în

domeniul valorificării rezultatelor inventarierii. Prin procesul verbal

întocmit cu ocazia finalizării inventarierii, comisia centrală supune

aprobării Consiliului de Administraţie rezultatele acestei acţiuni.

În urma dezbaterii procesului verbal în şedinţa Consiliului

de Administraţie, acesta dispune măsuri cu privire la constatările

efectuate şi înregistrarea diferenţelor.

S-au constatat plusuri şi minusuri de inventar, evidenţiate

la capitolul următor.

3.4. Contabilizarea operaţiunilor de regularizare



Diferenţe de inventar

S-au constatat următoarele diferenţe de inventar :

- în urma unor consumuri efective mai mici decât cele normate,

se înregistrează 30 kg Nitroceluloză alcoolizată, ca plus de

inventar:

301 = 601 1.722

lei

„Materii prime„ „ Cheltuieli cu

materii prime „

în urma furturilor a 9 buc rulmenţi, furt constat de gestionar şi

atestat de Poliţia Or.Victoria, se înregistrează pe cheltuială lipsa

acestora, conform procesului verbal de inventariere, aprobat în

Consiliul de Administraţie; constatându-se că nu este vina gestionarului

sau a vreunei alte persoane , făptuitorii nefiind identificaţi:

6021 = 3021 79,29

lei

„ Cheltuieli „ Materialele auxiliare”

cu materialele

auxiliare”

se înregistrează datorii prescrise ( perioada datoriilor e mai

mare de trei ani ), pentru S.C. Tomas Junior S.R.L. Braşov:

401 = 7588 12.093,36

lei

”Furnizori ” „ Alte venituri din exploatare”



Operaţiuni de regularizare cu provizioanele

se înregistrează diminuarea provizioanelor pentru imobilizări

corporale, până la nivelul propunerilor de casare, în baza inventarierii

patrimoniului:

% = 7813 18.738,56

lei

”Venituri provizioane

deprecieri imobilizări”

2912 3.277,92

lei

”Provizioane

deprecieri construcţii”

2913 14.073,79

lei

”Provizioane ”

deprecieri construcţii”

2914 1.386,85lei

”Provizioane

deprecieri imobilizări

corporale”

se înregistrează ajustări pentru deprecierea materialelor

auxiliare:

6814 = 3921 148,59

lei

”Cheltuieli ”Ajustări deprecieri

materiale



exploatare consumabile”

deprecieri

active”

Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

se înregistrează provizioane pentru litigii, constând în penalităţi

pentru neplata datoriilor către S.C. Nitramonia S.A. Făgăraş:

6812 = 1511 20.779

lei

”Cheltuieli ”Provizioane pentru litigii”

exploatare

provizioane”

Diferenţe de curs valutar

se reevaluează disponibilul din casă, la cursul oficial din31.12.2007 , diferenţă nefavorabilă de curs:

665 = 5314 0,67

lei

”Cheltuieli cu ”Casa în valută”

diferenţa curs valutar”

Delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor

se înregistrează abonamente la diverse publicaţii:

471 = 5311 1.500

lei



” Cheltuieli ”Casa în lei ”

înregistrate

în avans”

se înregistrează sumă încasată şi necuvenită:

5121 = 473 2.766,60

lei

” Conturi ”Decontări cu

la banci operaţiuni în curs

în lei” de clarificare”

3.5. Stabilirea balanţei de verificare, după efectuarea

inventarierii

După efectuarea inventarierii şi contabilizarea

operaţiunilor de regularizare, s-a întocmit o nouă balanţă de verificare,

verificând egalităţile, corelaţiile, specifice (Anexa 2- Balanţa deverificare Nr.2).

Această balanţă stă la baza întocmirii situaţiilor financiare

anuale anexate.

3.6. Stabilirea rezultatului exerciţiului şi distribuirea

profitului sau finanţarea pierderii

S-a determinat rezultatul contabil, prin închiderea conturilor

de venituri şi cheltuieli, obţinându-se o pierdere de 1.134.874 lei. De

aici s-a trecut la determinarea rezultatului fiscal, prin influenţarea

rezultatului contabil cu cheltuieli nedeductibile fiscal în valoare de

170.437 lei şi venituri neimpozabile în valoare de 18.738,56 lei,



înregistr ându-se o pierdere fiscală aferentă exclusiv activităţii curente de

exploatare.

Pentru stabilirea pierderii fiscale, volumul cheltuielilor nedeductibile din

punct de vedere fiscal este de 170.437 lei, astfel:

Cheltuieli de protocol 5.726

lei

Cheltuieli sociale 4.324

lei

Despăgubiri, amenzi, penalităţi

107.906 lei

Cheltuieli privind penalităţi pretinse de

S.C. Nitramonia S.A. Făgăraş (provizioane)20.779 lei

Cheltuieli cu ajustări mijloace circulante

149 lei

Cheltuieli reclamă, publicitate fără contract

124 lei

Cheltuieli privind imobilizările necorporale scoase din

evidenţă9.938 lei

Diferenţă din reevaluarea mijloacelor fixe la 31.12.2007

8.029 lei

T.V.A.

13.553 lei

Situaţia veniturilor neimpozabile

La finele anului 2009, avem înregistrate în contul 7813

“Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”, venituri î n

valoare de 18.738,56 lei, pentru care nu s-a acordat deducere.



În Declaraţia privind impozitul pe profit aflată la Anexa 3, este

evidenţiată pierderea fiscală pentru anul 2009, în valoare de 983.175

lei.

3.7. Redactarea situaţiilor financiare

3.7.1. B I L A N Ţ încheiat la 31 decembrie 2009

Datele din bilanţul contabil încheiat la 31 decembrie 2009

sunt prezentate în Anexa 4.

La întocmirea bilanţului contabil au fost respectate

Normele Metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice pentru

întocmirea bilanţului, iar valoarea soldurilor conturilor contabile este în

concordanţă cu Instrucţiunile de aplicare a planului de conturi.

S-a respectat principiul intangibilităţii bilanţului de

deschidere.

Din analiza informaţiilor cuprinse în bilanţul contabil, se

constată o diminuare a capitalurilor proprii cu suma de 310.640 lei faţăde anul precedent, respectiv –1,5 %, datorită pierderii înregistrată în

anul 2009.

Pe elemente ale bilanţului s-au înregistrat în exerciţiul

financiar analizat, creşteri şi diminuări, care vor fi prezentate în continuare:

ACTIV

Creşteri s-au înregistrat la următoarele elemente:

- imobilizări financiare

1.238.066 lei

- disponibilităţi băneşti

19.482 lei

- cheltuieli în avans



4.170 lei

Diminuări s-au înregistrat la elementele:

- imobilizări corporale

10.071 lei

- stocuri

50.369 lei

- creanţe

4.454 lei

PASIV

Creşteri prezintă următoarele elemente:subvenţii pentru investiţii 976.975

lei

rezerve din reevaluare 824.235 lei

datorii totale 509.710 lei

Reduceri s-au înregistrat la:

rezultat reportat 1.146.959 lei

Creşterile sau diminuările elementelor de bilanţ vor fi

detaliate în capitolul Note explicative asupra situaţiilor financiare.

3.7.2. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE la data de 31 decembrie

2009

Contul de profit şi pierdere încheiat la sfârşitul exerciţiului

financiar 2009, este prezentat în Anexa 5.

La întocmirea situaţiei Contul de profit şi pierdere au fost

respectate principiile de bază ale contabilităţii, veniturile şi cheltuielile

exerciţiului 2009 fiind stabilite î n mod corect.



Pierderea de 1.134.874 lei înregistrată în exerciţiul

financiar încheiat este determinată în mod semnificativ de activitatea

de exploatare.

3.7.2.1. VENITURI

Valoarea veniturilor totale înregistrate în anul 2009 a fost de 2.155.994

lei, prezentând următoarea structură:

a.1.Venituri din exploatare

2.155.907 lei

a.2.Venituri financiare

87 lei

Veniturile din exploatare au următoarea structură:

Cifra de afaceri 714.875 lei

Variaţia stocurilor10.534 lei

Producţia imobilizată

-

Venituri din subvenţii de exploatare

283.299 lei

Alte venituri din exploatare 1.430.498 lei,

din care 1.228.814 lei –venituri din subvenţii.

Ponderea veniturilor din subvenţii este în proporţie de 66,35

%, provenind în majoritatea din subvenţionarea nucleului, în sumă de

1.228.814 lei.

Alte venituri din exploatare au fost obţinute din:



Venituri din vânzări active,dezmembrări

106.036 lei

Venituri din subvenţii pentru investiţii

74.573 lei

Alte venituri din exploatare 21.076 lei

Alte venituri din exploatare au o pondere de 9,8 % în totalul

veniturilor obţinute din activitatea de exploatare.

Venituri financiare

Această categorie de venituri are o pondere nesemnificativă

în volumul total al veniturilor realizate în anul 2007 şi constau din:

Venituri din dobânzi 87 lei

Volumul, structura şi evoluţia cifrei de afaceri

În anul 2009 se constată o creştere a cifrei de afaceri cu

24 %, faţă de anul precedent, datele regăsindu-se în Anexa 6. Veniturile

din vânzarea produselor finite au înregistrat o scădere cu 55,4 % faţă

de anul 2008, respectiv de la 302.000 lei la 134.535 lei.

O creştere semnificativă au înregistrat veniturile din

vânzarea produselor reziduale, valoarea fiind de 118.839 lei.

Diferenţe pozitive sau negative au înregistrat veniturile:

Din lucrări şi servicii 398,7 %

Din redevenţe 251,5 %

Din vânzarea mărfurilor 270,9 %



Din activităţi diverse 49,2 %

Tot la venituri care compun cifra de afaceri sunt

înregistrate în anul 2009 venituri din subvenţii de exploatare în

valoare de 283.299 lei.

Celelalte venituri care compun cifra de afaceri prezintă

diferenţe nesemnificative.

3.7.2.2. CHELTUIELI

Societatea a înregistrat următoarele cheltuieli pe

activităţi:

C.1. Cheltuieli de exploatare

3.290.867 lei

C.2. Cheltuieli financiare

87 lei

Faţă de anul precedent volumul cheltuielilor totale din

anul 2009 reprezintă 94,2 %, un procent superior celui realizat de către

venituri –91,8%, fapt ce a condus la pierderea realizată în anul 2009.

Cheltuieli de exploatare

Din totalul cheltuielilor de exploatare, ponderile realizate de anumite

categorii, sunt:

Cheltuieli cu personalul 49,7 %

Alte cheltuieli de exploatare 32,0

%, din care ponderea o reprezintă cheltuieli cu impozite şi taxe

Cheltuieli cu materii prime şi materiale 8,7

%

Cheltuielile de exploatare realizate în anul 2009 sunt în

procent de 94,3 % faţă de anul precedent, cheltuielile cu personalul



reprezintă 77,5 % din volumul acestora obţinut în anul 2006.

Din comparaţia făcută mai sus, se constată că societatea

a înregistrat costuri cu subactivitatea sa; costuri care au crescut în

anul 2009 într-un procent mai mare decât cel de creştere al veniturilor.

Cheltuieli financiare

Societatea a înregistrat în anul 2009 cheltuieli financiare, nesemnificative,

neinfluenţând rezultatul exerciţiului.

3.7.3. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

Situaţia modificărilor capitalului propriu este expusă în

Anexa 7.

Se constată o scădere a capitalurilor proprii cu suma de

310.640 lei faţă de anul precedent. Capitalul social nu a fost modificat,

de asemenea nici rezervele legale.

Rezervele din reevaluare au fost majorate cu suma de 4.870.577lei, reprezentând diferenţe din reevaluarea clădirilor şi diminuată cu

4.046.342 lei, reprezentând reducerea rezervelor ca urmare a scăderii

valorii clădirilor în urma reevaluării şi care aveau rezerve din

reevaluare la rezultate din reevaluările din anii precedenţi.

Rezultatul reportat privind sumele provenite din

adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29, în sumă de

111.616 lei, reprezintă pierderi din cheltuielile generale introduse în

costul produselor finite şi semifabricatelor existente în stoc la 31

decembrie 2007 şi pierderi din valoarea rămasă neamortizată aferentă

mijloacelor fixe casate.

3.7.4. SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE la 31 decembrie



2009

Situaţia fluxurilor de trezorerie este prezentată în Anexa 8,

aceasta s-a realizat folosind metoda indirectă.

Se constată o creştere a disponibilităţilor băneşti faţă de

anul precedent cu 121,85 %, respectiv cu 19.482 lei.

Fluxurile generate de activitatea de exploatare s-au diminuat cu

92.742 lei, respectiv 146,65 %, diminuându-se stocurile cu 28.439 lei,

datoriile din exploatare cu 246.167 lei, amortizările cu 727 lei,

respectiv provizioanele cu 31.177 lei. Aceste fluxuri s-au micşorat

datorită stocurilor şi creanţelor neacoperite de datoriile de exploatare.

Valoarea negativă a fluxurilor din activitatea de investiţii,

respectiv 306.942 lei, semnifică realizarea de investiţii a căror valoare

va fi parţial compensată de încasările din vânzarea de imobilizări.

Fluxul din activitatea de finanţare a crescut cu 193 %,

respectiv cu 506.730 lei faţă de anul precedent, datorită apelării la

surse de finanţare (subvenţii pentru investiţii) pentru completarea

surselor generate de activitatea de exploatare.

Fluxurile de numerar din activitatea de investiţii auinfluenţa cea mai mare asupra creşterii fluxului de numerar al anului

2009 faţă de anul 2008.

3.7.5. POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE LA

SITUAŢIILE FINANCIARE la 31 decembrie 2009

Conform Ordinului nr. 1752/2005, Secţiunea 5, S.C.

Pirochim Victoria S.A. prezintă pe lângă bilanţul contabil următoarele

note explicative: active imobilizate; provizioane; repartizarea profitului;

analiza rezultatului din exploatare; situaţia creanţelor şi datoriilor;

principii, politici şi metode contabile; acţiuni şi obligaţiuni; informaţii



privind salariaţii, administratorii şi directorii; situaţia principalilor

indicatori economico-financiari; alte informaţii.

Nota 1. ACTIVE IMOBILIZATE

Datele referitoare la activele imobilizate la data de 31

decembrie 2009 se regăsesc în Anexa 9 .

Imobilizări necorporale

În această categorie sunt înregistrate în contul 208, numai

programe informatice, evaluarea făcându-se la cost de achiziţie.

Imobilizări corporale

În categoria imobilizărilor corporale, societatea a

înregistrat în evidenţa contabilă: terenuri, mijloace fixe şi imobilizări în

curs.

Terenurile şi mijlocele fixe sunt înregistrate la preţurile depiaţă, prin reevaluarea efectuată în 2009 pentru clădiri.

Imobilizările în curs sunt evaluate la preţurile înscrise în

facturi de către furnizori şi antreprenori, la care se adaugă şi celelalte

cheltuieli efectuate pentru realizarea investiţiilor.

Imobilizări financiare

Societatea are înregistrate în evidenţă titlurile obţinute din

aportul în natură la constituirea S.C. Moonrom S.R.L. Viştea, în valoare

de 4.318.920 lei, reprezentând 21,89 % din capitalul social al acestei

societăţi.

În Anexa 10 este prezentată evoluţia imobilizărilor, respectiv



a amortizărilor acestora, pentru exerciţiul financiar încheiat la 31

decembrie 2009.

Imobilizările necorporale sunt înregistrate în contabilitate

la cost istoric, iar imobilizările corporale au fost reevaluate conform

H.G. nr.403/2000 în anul 2004. La 31.12.2009 au fost reevaluate –

Construcţiile şi terenurile – de către Institutul IRECSON S.R.L. Bucureşti,

evaluator independent.

Situaţia imobilizărilor necorporale se prezintă conform

Tabelului nr.3.1, astfel:

Tabelul nr. 3. 1

- lei –

Cont

Simbol Denumire

1. 208 Alte imobilizări

necorporale

680 10.071 9.938 8

2. 233 Imobilizări necorporale

în curs de execuţie

14.117 - 10.071 4.046

TOTAL 14.797 10.071 20.009 4.8

Imobilizările necorporale în curs constau din avansuri

acordate pentru realizarea unor studii şi proiecte.

În ceea ce priveşte imobilizările corporale, situaţia se

prezintă după cum urmează in Tabelul nr.3.2 :

Tabelul nr.

3. 2



- lei -

Cont

Simbol Denumire

2111 Terenuri 13.367.855 - 774.870 12.592.985212 Construcţii 9.573.205 5.147.318 2.750.752 11.969.7712131 Echipamente

tehnologice

578.238 - - 578.238

2132 Aparate şi instalaţii

de măsurare,

control şi reglare

274.319 - - 274.319

2133 Mijloace de transport 63.672 - - 63.672214 Mobilier, aparatură

birotică şi alteactive corporale

18.418 - - 18.418

231 Imobilizări

corporale în curs de

execuţie

3.979.102 689.377 600.483 4.067.996

232 Avansuri pentru

imobilizări corporale

5.890 - 3.940 1.950

T O T A L 27.860.699 5.836.695 4.130.045 29.567.349

Soldul imobilizărilor corporale şi în curs la 31.12.2009

prezintă o majorare în valoare de 1.706.650 lei faţă de anul precedent,

respectiv 6,1 %.

Creşterea soldului imobilizărilor s-a datorat înregistrării

reevaluării clădirilor şi a punerilor în funcţiune (600.483 lei), dar s-a

înregistrat o reducere a acestora ca urmare a transferului cu titlu

gratuit pentru constituirea Parcului Industrial „Ţara Făgăraşului”, prin

scoaterea din evidenţa contabilă a terenurilor şi construcţiilor, potrivit

celor arătate mai sus.

Imobilizările corporale în curs prezintă o creştere de

88.894 lei faţă de anul precedent, care constă din:

- lucrări executate şi diverse achiziţii de mijloace fixe



689.377 lei

-puneri în funcţiune

600.483 lei

- Diferenţă

88.894 lei

Imobilizările financiare constau din titluri de participare

deţinute la S.C. Moonrom S.R.L. (societate româno-spaniolă) şi prezintă

următoarea evoluţie:

Tabelul nr. 3.

3 - lei -

Cont

Simbol Denumire

1. 265 Alte titluri

imobilizate

- 4.318.920 - 4.318.920

TOTAL - 4.318.920 - 4.318.920

Amortizarea imobilizărilor pe grupe la 31 decembrie 2009,

conform OMFP nr. 1752/2005 se prezintă în tabelul nr. 3.4. astfel:



Tabelul nr. 3.4

- lei-

Cont

Simbol Denumire

1. 2808 Amortizarea altor

imobilizări

necorporale

680 133 - 813

2. 2812 Amortizarea

construcţiilor

5.488.452 1.709.53

8

1.291.14

5

5.906.845

3. 2813 Amortizarea

instalaţiilor,

mijloacelor de

transport

362.805 32.331 - 395.136

4. 2814 Amortizarea altor

imobilizări

corporale

79.919 36.598 - 116.517

Subtotala amortizare-imobilizări

corporale

5.931.176 1.778.46

7

1.291.14

5

6.418.498

TOTAL 5.931.856 1.778.60

0

1.291.14

5

6.419.311

Amortizarea imobilizărilor s-a calculat potrivit regimului de

amortizare liniară, cu respectarea Legii nr.15/1994, cu modificările

ulterioare.În anul 2009, valoarea amortizării incluse în cheltuielile de

exploatare a fost de 100 %, conform prevederilor legale în vigoare, în

sumă de 124.366 lei.

Ajustările pentru deprecieri la 31.12.2009, prezentate în Anexa 11,



reprezintă valoarea rămasă a imobilizărilor corporale propuse a fi

scoase din funcţiune, în baza inventarierii. Din soldul existent la

31.12.2008 s-a reluat pe venituri suma de 18.739 lei.

Nota 2. PROVIZIOANE (rd.59 – bilanţ– alte provizioane)

Tabelul nr. 3.

5

Transferuri

In cont Din contProvizioane pentru litigii - 20.779 - 20.779

Provizionul a fost constituit în baza dosarului nr.

1075/62/2007, reprezentând contravaloare penalităţi calculate pentru

neplata datoriilor către S.C. NITRAMONIA S.A. FĂGĂRAŞ.

Nota 3. REPARTIZAREA PROFITULUI

Nu este cazul, societatea înregistrând pierdere.

Nota 4. ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOATARE

Din analiza principalilor indicatori economico-financiari de

exploatare, evidenţiaţi în Anexa 12, comparativ anul 2009 faţă de anul

2008, rezultă în mod clar înrăutăţirea indicatorilor generali pe fondul

lipsei de producţie datorat în principal lipsei de comenzi. Cheltuielile

reflectate în rezultatul din exploatare reprezintă în cvasitotalitatea lor,

cheltuieli ale subactivităţii, întrucât rezultatul brut al cifrei de afaceri

indică un rezultat pozitiv, iar alte venituri din exploatare nu au putut



contacara efectul cheltuielilor convenţional constante şi de

administraţie.

Nota 5 . SITUAŢIA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR

Situaţia creanţelor şi datoriilor, încheiată la 31.12.2009,

este prezentată în Anexa 13, conform Ord. 1752/2005.

Desfacerea producţiei societăţii se face în special pentru

societăţi aparţinând sectorului din care face parte. Pentru realizarea în

condiţii legale a livrărilor, societatea nu are încheiate contracte

economice, livrările s-au efectuat pe bază de comenzi comerciale.

Ponderea în cadrul creanţelor o reprezintă soldul contului 461

„Debitori diverşi” a cărui valoare este de 420.067 lei, respectiv 58,4 %.

Soldul contului 411 „Clienţi” a scăzut faţă de anul precedent, având

totuşi valori semnificative de 413.710 lei. Pentru debitori a căror

încasare este incertă s-au constituit provizioane, în anii precedenţi, în

valoare de 380.009 lei, reprezentând 90,5% din valoarea totală a

debitorilor.

Conform situaţiei “Date informative” din Anexa 14, datoriileprezintă o majorare cu 509.710 lei, ceea ce în valori relative reprezintă

23,6 %. Cele mai importante valori sunt cele referitoare la obligaţiile

faţă de bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale şi fonduri speciale,

unde societatea înregistrează valori semnificative.

Societatea nu are contractate nici un fel de credite.

Nota 6. PRINCIPII, POLITICI ŞI METODE CONTABILE

Principiul continuităţii activităţii. Pentru închiderea

exerciţiului financiar 2009, cât şi în timpul exerciţiului s-a pornit de la

ideea ca societatea îşi continuă în mod normal activitatea într-un viitor

previzibil. Ţinând seama de pierderile înregistrate în ultimii ani,

indicatorii de rentabilitate şi solvabilitate sunt scăzuţi, din cauza lipsei



de comenzi ferme, în perioada viitoare pot apărea factori cu implicaţii

negative asupra principiului continuităţii activităţii societăţii.

Avantajele pe care le are societatea în ceea ce priveşte

asigurarea principiului continuităţii sunt unicitatea produselor fabricate

şi personalul existent împreună cu specialiştii de înaltă calificare.

Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare a

elementelor patrimoniale şi a rezultatelor realizate în anul 2009 sunt o

continuare a celor din anul 2008, asigurându-se comparabilitatea în

timp şi anume:

pentru imobilizări s-a procedat astfel:

- în conformitate cu OMFP nr. 1752/2005 şi IAS 36 a fost

efectuată reevaluarea imobilizărilor corporale, categoria terenuri,

construcţii şi construcţii speciale la data de 31.12.2009, fiind efectuată

de către S.C. IRECSON S.R.L.– evaluator independent, membru

ANEVAR. Metoda de evaluare folosită este cea a indicilor de actualizare

şi a valorii de înlocuire. Terenurile au fost evaluate în funcţie de

valoarea de piaţă şi au suferit o diminuare de 774.870 lei.

Clădirile şi construcţiile speciale au fost reevaluate prinmetoda coeficienţilor de actualizare. Valorile actualizate au fost

ajustate în funcţie de uzura efectivă, utilitate şi valoare de piaţă.

Înregistrarea diferenţelor din reevaluare nu a afectat rezultatul

financiar. Reevaluarea mijloacelor fixe a fost avizată în Consiliul de

Administraţie al S.C. Pirochim Victoria S.A. şi în Adunarea Generală a

Acţionarilor a C.N. Romarm S.A..

pentru stocuri s-a procedat astfel:evaluarea pentru materii prime, materiale consumabile, materiale

de natura obiectelor de inventar, ambalaje: la intrarea în patrimoniu

pentru cele primite cu titlu oneros s-a făcut la cost de achiziţie; la

închiderea exerciţiului au fost necesare efectuări de tratamente

contabile şi alternative pentru materii prime, ambalaje şi materiale în



sumă de 24.510 lei şi 148,59 lei pentru materiale auxiliare propuse la

casare; la ieşirea din patrimoniu s-a folosit metoda FIFO (primul intrat ,

primul ieşit).

evaluarea producţiei proprii (producţie în curs de execuţie,

semifabricate, produse finite): la intrarea în patrimoniu s-a făcut la cost

de producţie; la închiderea exerciţiului s-a făcut la valoarea de

înregistrare în evidenţa contabilă.

evaluarea mărfurilor s-a făcut la preţ cu ridicata;

evaluarea creanţelor: la intrarea în patrimoniu s-a efectuat la

valoarea nominală; la închiderea exerciţiului s-a făcut la valoarea

probabilă de încasat, fiind constituite provizioane pentru deprecierea

creanţelor-clienţi; la ieşirea din patrimoniu s-a făcut la valoarea de

înregistrare în evidenţa contabilă.

evaluarea datoriilor: la intrarea în patrimoniu s-a efectuat la

valoarea de înregistrare; la închiderea exerciţiului s-a făcut la valoarea

probabilă de plată; în acest scop pentru datoriile neachitate la termen

s-au calculat penalităţi; la ieşirea din patrimoniu s-a efectuat la

valoarea de înregistrare.

evaluarea disponibilităţilor băneşti: la intrarea în patrimoniu s-aefectuat la valoarea de înregistrare; la închiderea exerciţiului– cele

exprimate în lei– la valoarea de intrare; la ieşirea din patrimoniu s-a

efectuat la valoarea de înregistrare.

Principiul prudenţei. S-a aplicat ţinând cont de tratamentele

contabile, cu excepţiile prezentate la principiul permanenţei

metodelor.

Principiul independenţei exerciţiului. S-au înregistrat şi cuprins

în situaţiile financiare veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului

financiar, indiferent de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor,

despre care societatea a avut cunoştinţă la data întocmirii balanţei de



verificare în forma finală.

Principiu evaluării separate a elementelor de ACTIV şi PASIV.

Pentru stabilirea valorii unui post din bilanţ, s-a pornit de la

determinarea separată a valorii fiecărui element individual care

compune postul respectiv. În acest sens societatea are organizată în

mod corespunzător evidenţa analitică în vederea compunerii posturilor

din bilanţ.

Principiul intangibilităţii. S-a urmărit ca transpunerea soldurilor

din balanţa de verificare încheiată la 31.12.2008 conform Legii

nr.82/1991 să fie corectată în noul plan de conturi, aşa cum este

prezentat în OMFP nr. 1752/2005.

Principiul necompensării. Nu s-au efectuat compensări între

posturile de ACTIV şi cele de PASIV, respectiv între venituri şi cheltuieli.

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul deprofit şi pierdere s-a făcut ţinând seama de fondul economic al

tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a

acestora.

Principiul pragului de semnificaţie. Este un principiu dat odată

cu aplicarea prevederilor OMFP 94/2001, în sensul că societatea

prezintă în mod distinct valorile semnificative (prin nominalizarea

acestora), iar valorile nesemnificative de aceeaşi natură sunt

prezentate grupat.

Nota 7. ACŢIUNI ŞI OBLIGAŢIUNI



Capitalul social este de 3.963.270 lei, fiind format din

1.585.308 acţiuni a 2,50 lei valoare nominală, proprietar fiind Statul

Român, prin Ministerul Economiei şi Comerţului.

Nu s-au emis acţiuni noi în timpul exerciţiului, nu s-au

răscumpărat acţiuni, nu s-au emis obligaţiuni.

Nota 8. INFORMAŢII PRIVIND SALARIAŢII,

ADMINISTRATORII ŞI DIRECTORII

Structura de personal:

TOTAL, din care: 120

- personal de conducere 3

-personal de administraţie

41

-personal de execuţie

76

Conducerea S.C. Pirochim Victoria S.A. este asigurată de

Consiliul de Administraţie împreună cu personalul de execuţie

(director, contabil şef, inginer şef), iar urmărirea gestionării legale apatrimoniului este asigurată de Comisia de cenzori.

Nota 9. SITUAŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO- FINANCIARI

Din analiza indicatorilor economico-financiari prezentaţi în

Anexa 15, rezultă o înrăutăţire faţă de anul precedent, înregistrând şi în

anul 2009 pierderi la activitatea din exploatare.

La total venituri pierderea este de 526,38 lei la 1000 lei venituri,

ponderea cea mai mare este dată de activitatea de exploatare.

Activitatea financiară are o pondere nesemnificativă,

înregistrându-se profit.



Rentabilitatea economică înregistrează o valoare

negativă, ceea ce denotă faptul că fiecare 100 lei de capital propriu a

generat o pierdere de 5,64 lei, menţinându-se la nivelul anului

precedent.

Aceeaşi valoare negativă a înregistrat-o şi indicatorul

„Reîntoarcerea capitalului”, din care rezultă că fiecare 100 lei din

activul total a generat o pierdere de 3,97 lei mai mică decât în anul

2006, când aceasta a fost de 4,2 lei.

Indicatorii privind rata activului demonstrează faptul că

numărul de rotaţii este foarte scăzut, respectiv 0,64 conducând la o

viteză de rotaţie de asemenea scăzută, respectiv de 600 zile.

Gradul de utilizare a capitalului este scăzut, respectiv 1,4;

ceea ce demonstrează lipsa activităţii productive.

Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor

permanente faţă de activul imobilizat net, având valori negative

ridicate la 7.312,02 mii lei, în scădere cu 26,65 % faţă de anul

precedent, ceea ce demonstrează că activele imobilizate nete nu mai

au sursele care le-au finanţat.

Din analiză se constată că prin valorificarea activelorcirculante, exceptând trezoreria, s-ar crea un gol de mijloace pentru

plata datoriilor pe termen scurt de 1.663,05 mii lei, prezentând o

situaţie necorespunzătoare privind nevoia de fond de rulment.

Prin indicatorul de structura finanţării se pune în evidenţă faptul

că fondul de rulment este negativ, având valori subunitare (78 %),

arătând cât din activele imobilizate nete sunt acoperite din capitalurile

permanente, respectiv din sursele care trebuie să le genereze.Gradul de îndatorare este de 13,3 %, relativ bun, este în

creştere faţă de anul precedent cu 25,3%, datorită în special nivelului

ridicat al capitalului propriu şi majorarea datoriilor în anul 2009 faţă de

anul 2008.

În ceea ce priveşte lichiditatea redusă, aceasta are o



valoare scăzută, respectiv prin valorificarea activelor circulante mai

puţin stocurile, datoriile pe termen scurt sunt acoperite în procent de

37,6 %.

De asemenea şi indicatorul privind lichiditatea generală

are valori scăzute, respectiv prin valorificarea activelor circulante

datoriile pe termen scurt sunt acoperite în procent de 31 %, fiind în

scădere faţă de anul precedent cu 17,6 %.

În anul 2009 pe un salariat s-a înregistrat o pierdere de

9,08 mii lei, în creştere faţă de anul precedent cu 2,83 %.

Productivitatea muncii, în funcţie de cifra de afaceri, a

înregistrat o valoare de 5,72 lei, în creştere faţă de anul precedent cu

28,83 %.

Nota 10 . ALTE INFORMAŢII

Prezentarea întreprinderii:

Denumire : S.C. Pirochim Victoria S.A.

Forma juridică : Societate pe acţiuniForma de proprietate : 100 % de stat

Obiect de activitate : Fabricarea produselor chimice speciale

Data constituirii : 01 aprilie 1991

Codul fiscal : RO 14469423

Sediul social : Or.Victoria, Str. Aleea Uzinei Nr. 8A,

Jud. Braşov

Relaţii economice :

S.C. Pirochim Victoria S.A. este filială a C.N. Romarm S.A.,

are titluri de participare la S.C. Moonrom S.R.L. (21 %) şi nu deţine

altele la alte unităţi.



Moneda folosită pentru exprimarea elementelor

patrimoniale este moneda naţională.

Capitalul social nu a înregistrat modificări în ceea ce priveşte

mărimea acestuia în anul 2009.

Patrimoniul societăţii a fost inventariat în perioada

01.12.2009–10.01.2010, iar diferenţele au fost înregistrate conform

prevederilor legale.

Bilanţul contabil s-a întocmit conform prevederilor Ord.

1752/2005.

Contabilitatea analitică a stocurilor, creanţelor şi

obligaţiilor se ţine conform prevederilor legale. Pentru elementele

patrimoniale de activ s-a ţinut seama de devalorizări, creându-se

provizioane de depreciere– ajustări, iar pentru obligaţii s-a ţinut

seama de valorile probabile de achitat, pentru care s-au calculat

majorări şi penalităţi.

În anul 2009, societatea nu a contractat credite bancare.

Cifra de afaceri

În anul 2009 S.C. Pirochim Victoria S.A. a înregistrat o cifră de

afaceri de 714.875 lei, rezultată din vânzări de deşeuri metalice

provenite din casări de mijloace fixe şi produse aflate în stoc.

Conturi în afara bilanţului

Societatea are înregistrate în conturile în afara bilanţului, valori care

privesc unitatea şi diferiţi terţi, conform Anexa 16.

Valoarea de 85.517,34 lei reprezintă obiectele de inventar

date în folosinţă, evidenţiate cantitativ pe fişe nominale, scoaterea lor

din evidenţă făcându-se pe baza proceselor verbale de casare.



Valoarea de 31.699 lei reprezintă amortizarea calculată,

necuprinsă în costuri la sfârşitul anului 2007, conform legislaţiei în

vigoare.

3.7.6. AUDITAREA SAU VERIFICAREA SITUAŢIILOR

FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare anuale s-au auditat de către S.C.

Contalight S.R.L. Braşov, întocmindu-se Raportul de Audit.

Onorarii plătite auditorilor

În cursul anului 2009 societatea a prelungit contractul de

auditare cu S.C. Contalight S.R.L. Braşov, onorariul cuvenit conform

contractului fiind de 1.800 Euro, exprimat în lei la cursul B.N.R. din ziua

facturării.

3.7.7. APROBAREA, SEMNAREA ŞI PUBLICAREA SITUAŢIILOR

FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare anuale, însoţite de Raportul

Administratorilor împreună cu Raportul de Audit, sunt supuse aprobării

Consiliului de Administraţie al S.C. Pirochim Victoria S.A.. După

aceasta, se supun aprobării Consiliului de Administraţie al C.N.

Romarm S.A., apoi se obţine aprobarea Asociaţiei Generale a

Acţionarilor a unităţii.

Insoţite de Declaraţia administratorului unităţii, întocmită

conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, Art. 30, situaţiile financiare

anuale se depun la Direcţia Finanţelor Publice, Circumscripţia Fiscală

Or.Victoria.

C.N. Romarm S.A., ca societate–mamă, publică situaţiile



financiare conform legislaţiei în vigoare.



** C O N C L U Z I I Ş I P R O P U N E R I **

Încă din vremuri istorice, producătorii, comercianţii, dar şi

cămătarii au simţit nevoia unui instrument de evaluare a cheltuielilor şi

veniturilor pe care le aveau în desfăşurarea activităţilor lor specifice.

Astfel, au apărut primele registre care evidenţiau doar cheltuielile şi

încasările, dar nu aveau cum să evidenţieze produsele nevândute,

datoriile care se acumulau sau creanţele asupra datornicilor. În felul

acesta, nevoia a determinat naşterea dublei înregistrări şi a primelor

registre cu adevărat contabile; poate nu întâmplător dubla înregistrare

contabilă s-a născut în Italia, pe atunci o mare putere maritimă şi

comercială.

Dacă până la jumătatea secolului al XIX-lea, în cea mai

mare parte capitalismul se dezvolta pe seama întreprinderilor familiale,

pe măsura dezvoltării lui, din ce în ce mai multe întreprinderi au

necesitat finanţări superioare care au determinat asocieri, iar

utilizatorii informaţiei contabile s-au diversificat, generând nevoia

prezentării periodice a situaţiei financiare a întreprinderii.Astfel, pentru ca acţionarul să ştie pe ce a dat banii şi să

poată să-şi protejeze capitalul investit, situaţiile financiare periodice au

luat forma unui bilanţ contabil, care apare ca o fotografie statică la un

moment dat. În cadrul acestei dinamici o importanţă deosebită capătă

fotografia fluxurilor de trezorerie, detaliate pe cele trei direcţii

principale: exploatare, investiţii şi finanţare.

Analizate ca un instrument al comunicării informaţiilor,situaţiile financiare periodice, în totalitatea lor, constituie un limbaj

economic. În această calitate, acestea transformă informaţiile sau

ideile în sume a căror semnificaţie este inteligibilă pentru membrii unui

grup financiar-economic şi sunt adaptate unor obiective importante,

cum ar fi: dialogul cu investitorii, creditorii bancari, autorităţile fiscale



etc.. Acestea se constituie, prin natura lor, într-un instrument

indispensabil pentru un diagnostic necesar în evaluarea performanţelor

unei întreprinderi şi analiza punctelor slabe şi tari, dând o imagine

fidelă asupra activităţii acesteia.

Pentru unificarea conturilor în situaţiile financiare, este

necesară reunirea lor într-o balanţă de verificare, care reprezintă de

fapt un inventar contabil al patrimoniului activ, dar constituie în acelaşi

timp şi un inventar al datoriilor şi angajamentelor unei întreprinderi. La

baza întocmirii, pentru a oferii o imagine cât mai fidelă a întreprinderii

şi pentru respectarea întocmai a principiului prudenţei, stă

inventarierea faptică a patrimoniului. Aceasta oferă informaţii

preţioase pentru tratarea alternativă a conţinutului diferitelor elemente

patrimoniale, înregistrarea de provizioane pentru deprecieri faptice şi

reale, pentru a transpune în bilanţ valorile patrimoniale la valoarea lor

reală.

În afară de a prezenta fidel şi transparent informaţiile

economice, situaţiile financiare oferă informaţii utile şi conducerii

economice a întreprinderii în luarea deciziilor ce se impun pentru

înlăturarea eventualelor deficienţe şi impulsionarea acţiunilor eficienteconstatate.

Pentru a detalia informaţiile prezentate în situaţiile

financiare, normele contabile internaţionale armonizate impun

întocmirea unor note explicative a modalităţilor de aplicare a

contabilităţii ca instrument de măsurare a performanţelor unei

întreprinderi. Notele sunt structurate astfel încât să cuprindă acele

informaţii care nu au putut fi relevate în situaţiile financiare deprezentare, oferind un tablou complet şi o imagine fidelă şi

transparentă a modului cum este condusă unitatea, a performanţelor şi

a originii acestora.

Din analiza datelor de la unitatea unde am realizat studiul

de caz, a situaţiilor şi notelor explicative, rezultă că pe fondul



inactivităţii datorat lipsei de comenzi şi reflectat în cifra de afaceri,

situaţia economico-financiară a S.C. Pirochim Victoria S.A. în anul 2009

s-a înrăutăţit faţă de anul 2008.

S.C. Pirochim Victoria S.A. dispune de un potenţial

productiv foarte mare (mijloace fixe şi terenuri), dar care datorită

specificului de producţie şi a mijloacelor fixe specializate pentru acest

tip de producţie, nu a putut fi valorificat din cauza lipsei de comenzi.

Se observă totuşi efortul pentru diminuarea unor cheltuieli

de întreţinere. Se constată existenţa unor eforturi pentru investiţii

productive, care pot să ajute la scăderea costurilor şi competitivitatea

produselor pe piaţă, dar în acelaşi timp se remarcă absenţa resurselor

interne pentru investiţii, acestea executându-se numai din alocaţii

bugetare.

Se constată existenţa unor potenţiale surse de

disponibilităţi băneşti, care utilizate eficient pot genera poziţii pe piaţă

atractive atât pentru capital investiţional, cât şi pentru capitalul de

împrumut, întrucât gradul de îndatorare este foarte mic (13,3%), iar

creşterea acestuia abia dacă depăşeşte cu puţin 3%/an.

Din analiza indicatorilor economico-financiari se poatetrage concluzia că indicatorii de rentabilitate, fondul de rulment,

nevoia de fond de rulment prezintă valori negative, iar cei de

lichiditate redusă şi generală prezintă valori foarte scăzute, având

implicaţii negative asupra continuităţii activităţii fără susţinere din

partea Ministerului de resort. Sunt necesare măsuri organizatorice

pentru remedierea disfuncţionalităţilor şi aducerea activităţii

comerciale a societăţii la parametrii normali de funcţionare.Măsurile care trebuie luate pe viitor de către

managementul firmei sunt găsirea unor căi optime de estompare până

la eliminarea influenţelor negative ce se reflectă asupra cifrei de

afaceri şi accentuarea influenţelor pozitive cu privire la procesul de

producţie. Influenţe pozitive ar putea avea mărirea personalului



calificat, urmărind mărirea gradului de valorificare a producţiei,

achiziţionarea de active fixe cu un randament pozitiv privind producţia.

Valoarea scăzută a lichidităţii reduse demonstrează că

S.C. Pirochim Victoria S.A., ar trebui să-şi vândă participaţiile la

societatea mixtă sau alte active, pentru plata datoriilor mari.

Autorii americani, membrii ai Asociaţiei Profesionale de

Reglementare Naţională a Normelor Contabile, rezumă importanţa

prezentării informaţiilor contabile pe schema din Anexa 17, respectiv

prin utilitate, relevanţă şi fiabilitate.

Complexitatea fenomenelor şi proceselor economice, impun

analiza economico-financiară ca pe o necesitate stringentă, metodele

şi tehnicile utilizate de această disciplină ştiinţifică, conducând la

stabilirea unui diagnostic privind activitatea desfăşurată de

întreprindere iar pe baza acestuia se pot elabora programe şi strategii

privind îmbunătăţirea eficienţei activităţii în viitor.



B I B L I O G R A F I E

1. Coman Florin – Contabilitatea financiară a societăţilor

comerciale, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2006

2. Feleagă Niculae– Contabilitate, Editura Economică, Bucureşti,

2000

3. Feleagă Niculae- Sisteme contabile comparate, Ediţia a II-a, Vol.I,

Editura Economică, Bucureşti, 1999

4. Feleagă Niculae., Malciu L – Politici şi opţiuni contabile,

Editura Economică

Bucureşti, 2002 .

5. Oprea Călin, Mihai Ristea, Bazele contabilităţii, Editura

Naţional, Bucureşti 2000, pag. 41.

6. Petriş, R. – Contabilitate generală, vol.І, Universitatea „Al. I.

Cuza” Iaşi, 1988;

7. Pleşea Doru, Bazele contabilităţii, Editura “OMNIA UNI

S.A.S.T.” Vol.I , Brasov , 2005, 2006

8. Pleşea Doru , Bazele contabilităţii, Editura “OMNIA UNI

S.A.S.T.” Vol.II , Brasov , 2006

9. Ristea Mihai– Contabilitatea financiară a înt reprinderii, Editura

Universitară, Bucureşti, 2005



10. *** Contabilitatea Firmei pe baza Standardelor

Internaţionale, Editura Indaco, Bucureşti, 2006

11. *** LEGE NR.571/2003 privind CODUL FISCAL /2007

12. *** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată in

Monitorul Oficial al României nr. 48 din 14.01.2005

13. *** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005

pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele

Europene

14. *** Ordinul nr. 1753/2004 din 22.11.2004 pentru aprobarea

Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de

activ şi de pasiv

15. *** Reglementari contabile pentru agenţi economici,

Ministerul Finanţelor Publice, Editura Economică, Bucureşti, 2002

16. *** Regulament de aplicare a Legii Contabilităţii.

17. *** Standarde Internaţionale de Raportare Financiară;

Editura CECCAR, Bucureşti, 2004: IAS 1– Prezentarea situaţiilor

financiare; IAS 7– Situaţiile fluxurilor de numerar; IAS 10– Evenimente

ulterioare datei bilanţului; IAS 14 – Raportarea pe segmente; IAS 27–

Situaţiile financiare consolidate; IAS 34 – Raportarea financiară

interimară; IAS 35– Activităţi în curs de întreru pere

Documents

PREZENTAREA ŞI ÎNTOCMIREA LUCRĂRILOR CONTABILE PERIODICE