Prezentare de Caz - Enterocolita

  • View
    524

  • Download
    11

Embed Size (px)

Text of Prezentare de Caz - Enterocolita

PLANUL LUCRARII : -MOTIVATIA , -CAP.I. INGRIJIREA PACIENTILOR CE SUFERA DE HEPATITA, NOTIUNI GENERALE DESPRE HEPATITA , -CAP.II. PLANURILE DE INGRIJIRE ALE PACIENTILOR CU HEPATITA , -CAP.III. EVALUAREA CELOR 3 CAZURI ,

Motivatia lucrarii : I.GONTEA In eseneta, alimentatia rationala a bolnavului nu se deosebeste de cea a unui om sanatos care se hraneste rational. BLAISE PASCAL Intre noi si cer sau iad nu este decat viata, elementul cel mai fragil din Univers. Sanatatea nu este totul, spunea cineva, insa fara sanatate totul este nimic, iar filosoful german SCHOPENHAUER afirma : Noua zecimi din fericirea noastra se bazeaza pe sanatate si fiindca toti oamenii vor sa fie fericiti, nu ne miram de ce se vorbeste atat de mult despre sanatate.

CAPITOLUL I

Ingrijirea pacientilor ce sufera de hepatita

-Notiuni generale despre hepatita

Cuprins : I.1. Notiuni despre anatomia ficatului, I.2. Functiile ficatului, II. Notiuni generale despre hepatita cronica, III. Evolutia unor semne/simptome ale pacientilor, IV. Participarea asistentei medicale ( A.M. ) la acte de investigatii, V. Participarea asistentei medicale ( A.M. ) la investigatii specifice, proprii si delegate,1

VI. Evaluare ( evolutie, prognostic, complicatii ), VII. Educatia pentru sanatate.

I.1 NOTIUNI DESPRE ANATOMIA FICATULUI MORFOLOGIA FICATULUI Ficatul este cel mai mare dintre viscere, este un organ glandular care are dubla functionare de secretie externa si de secretie interna. Considerarea lui ca glanda endocrina trebuie privita cu oarecare rezerva, pe de o parte pentru ca produsii eliberati de el direct in sange, nu sunt hormoni sau substante asimilate cu hormonii, iar pe de alta parte pentru ca ficatul in structura sa nu contine celule specializate pentru functia endocrina care sa fie cunoscute pana in prezent. Ficatul este o glanda a aparatului digestiv pentru ca prin functia sa de a produce si elimina bila in duoden, participa la procesul de digestie si absorbtie intestinala, aceasta participare se realizeaza prin mecanisme fizico-chimice exercitate de componentele bilei bila, dupa cum se stie necontinand nici un ferment cu rol in digestie. In schimb rolul ficatului in procesul de metabolism intermediar a tuturor principiilor nutritive ( glucide, lipide, protide ), absorbtie la nivelul tubului digestiv este covarsitor pentru intregul organism. Celula hepatica poseda echipamentele enzimatice necesare pentru prelucrarea, stocarea si eliberarea in circulatia generala a substantelor necesare bunei functionari a tuturor tesuturilor. Pentru indeplinirea multiplelor si diverselor sale functii, ficatul prezinta o structura si organizare cu totul particulara si diferita de a altor organe glandulare, digestive majore. Ficatul este un organ glandular si vascular in acelasi timp, a carui pozitie in organism se afla pe o cale de derivatie ( circulatia portala ) a circulatiei sangvine venoase generale ( sistemul cav ). Este situat in partea superioara a cavitatii abdominale sub diafragma care il acopera ca o cupola. Numai el singur ocupa aproape in totalitate

2

hipocondrul drept, o mare parte din epigastru si o mica zona, cea mai inalta a extremei drepte a hipocondrului stang. Ficatul este mentinut in pozitie de mai multe elemente : vena cava inferioara care adera intim de tesutul hepatic pe o intindere de 3-4 cm si de venele suprahepatice, de ligamentul rotund ( vena ombilicala si fibrozata ) precum si de un numar de ligamente formate din repliuri ale peritoneului hepatic : ligamentul suspensor, ligamentul coronar, ligamentul triunghiular drept, ligamentul triunghiular stang, epiplonul gastrohepatic ( micul epiplon ), ligamentul hepatorenal si ligamentul hepatolitic. Forma ficatului , neregulata poate fi asemanata cu un ovoid care are axa cea mai mare indreptata transversal, iar extremitatea cea mai voluminoasa indreptata spre dreapta ca si cum ovoidului i s-ar fi sectionat, dupa o linie oblica, portiunea sa inferioara si stanga. El poseda doua fete, una antero-superioara ( superioara ) alta postero-inferioara ( inferioara ), doua margini ( anterioara si posterioara ) si doua extremitati ( dreapta si stanga ). Insertia hepatica a ligamentului suspensor pe fata superioara, imparte ficatul in doua parti inegale : lobul drept mai mare si mai convex si lobul stang, mai mic si aproape plan. Fata inferioara este concava si strabatuta de doua santuri adanci care merg de la marginea anterioara la cea posterioara a ficatului. Unul dintre acestea, situat mai spre stanga, numit santul longitudinal al ficatului este santul venei ombilicale si al canalului venos. Pozitia corespunde destul de exact cu linia de insertie hepatica a ligamentului suspensor si contribuie impreuna cu acesta la delimitarea celor doi lobi hepatici, lobul drept si lobul stang. Cel de-al doilea sant, santul veziculei biliare si al venei cave, este situat la 6-7 cm spre dreapta de santul precedent si este reprezentat de depresiuni ce gazduiesc formatiunile respective. Este mai putin adanc decat santul venei ombilicale si al canalului venos si este situat in plina masa a lobului drept. Exista si un al treilea sant, santul transvers, care uneste cele doua santuri longitudinale. Acesta este hilul hepatic si apare ca o excavatie larga si profunda care masoara 6-8 cm lungime si 2-2,5 cm latime. Pe aici intra artera hepatica, vena porta, filite nervoase si ies din ficat canalele biliare, vasele

3

limfatice. In fil se mai gasesc si ganglioni limfatici care se alatura preferential ramificatiilor venei porte. Masa de tesut hepatic cuprinsa intre cele doua santuri longitudinale si santul transvers, bombeaza pronuntat, dand impresia unor lobi; este si asa numitul lob patrat, situat anterior de santul transvers si lobul caudat, situate posterior de santul transvers. Nu exista insa nici o separare structurala care sa dea individualitate acestor asazisi lobi, dupa cum nu exista nici ramuri arteriale principale, porte sau biliare care sa apartina acestor mase de tesut hepatic. De aceea unii anatomisti ca sa evite denumirea de lobi ii numesc eminenta porta anterioara si eminenta porta posterioara. Ficatul are doua invelisuri - unul este peritoneul - mai superficial care acopera, cu exceptia zonei Pars-Nuda, intreaga suprafata a ficatului. Capsula Glisson este o membrana fibroasa, foarte subtire dar foarte rezistenta, semitransparenta si inveleste ficatul pe toata intinderea sa. La nivelul hilului, aceasta tunica se indoaie si intra in interiorul ficatului dand nastere unor teci de forma cilindrica comuni diferitelor canale, cai biliare, vena porta, artera hepatica, ce patrund cu ea in viscer. Capsula Glisson reprezinta un sistem de invelisuri conjunctive ( atat membrana care acopera ficatul la exterior cat si tecile conjunctive intrahepatice ce invelesc ramificatiile vasculare din interiorul ficatului ) cu exceptia acelora care tin de venele suprahepatice. Prelungirile conjunctive intrahepatice devin din ce in ce mai subtiri, ajungand ca in spatiile interlobulare si perilobulare sa fie foarte reduse. Greutatea ficatului la omul adult oscileaza in jurul a 1500 g din care minimum 1/3 este data de cantitatea de sange indusa in ficat. Suprafata ficatului prezinta un desen parenchimatos granitat caracteristic, dat de o infinitate de corpusculi rotunjiti, avand dimensiuni apropiate intre ele.

4

STRUCTURA FICATULUI Se considera ca unitatea anatomica a structurii ficatului este lobul hepatic. Toti lobii hepatici, oricare ar fi regiunea considerata sunt morfologic echivalenti, de aceea pastrand proportiile fiecare, lobul reprezinta in sine un ficat in miniatuara. Lobul hepatic are forma ovoida si masoara in medie 1,5-2 mm lungime si 1 mm latime. Din cauza presiunilor reciproce exercitate de lobii vecini ( 5-6 la numar ), marginea externa a lobului hepatic capata fete plane. De aceea forma lobului hepatic devine poliedrica, iar poliedrul pe sectiune transversala apare ca un pentagon, ca un hexagon etc., dupa numarul lobilor vecini. Privit in spatiu, lobul cu forma sa poliedrica prezinta o baza mai lata care este extremitatea sa libera adica partea lui periferica si un varf la extremitatea sa opusa pe unde iese din interiorul lobului vena intralobulara numita si vena centrala a lobului pentru ca ea parcurge toata lungimea lobului pe axul sau central. Acest lucru este foarte bine pus in evidenta pe sectiunile longitudinale prin lobul. La iesirea din lobul, vena intralobulara ia numele de vena supralobulara care, dupa un foarte scurt traseu, se uneste cu vena hepatica cea mai apropiata. Lobulii intre ei desi au raporturi foarte stranse sunt separati de un strat subtire de tesut conjunctiv interlobular care este mai bine reprezentat la confluenta a 3-4 sau mai multi lobuli, in locurile care sunt numite si spatii porte sau spatii Kiernan. Tesutul conjunctiv din extremele unui spatiu intrelobular se prelungeste discret si incomplet intre fetele corespondente ale acestor lobuli sub forma de fante inguste numite fisurile lui Kiernan. Aceste fisuri interlobulare sunt intrerupte in zonele unde cei doi lobi pe care ii separa, vin in contact si fuzioneaza. In santul interlobular se gasesc ramificatii din vena porta, din artera hepatica, canalul biliar, vasele limfatice. Tesut conjunctiv intralobular nu exista sub forma sa adulta decat o lama extrem de fina si discontinua ce formeaza un echivalent de adventice pentru vena centralobulara. In interiorul lobului hepatic se afla fibrele de reticulina, fibre formate din precolagen ce alcatuiesc partea de sustinere pentru componentele fiecarui lob hepatic, adica pentru placile de hepatoide si pentru sinusoide.

5

I.2

FUNCTIILE FICATULUI

Datorita abundentei sale irigari cu sange functional si nutritiv, precum si datorita transformarilor chimice care au loc la acest nivel, ficatul indeplineste functii importante si variate. Ficatul ia parte la digestia