PREGATIREA TEHNICA IN JOCUL DE FOTBAL LA DEBUTANTI

CAPITOLUL I

1.1. INTRODUCERE

Fotbalul, disciplina sportivă care se bucură de cea mai largă răspândire în

lume, a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi o lungă perioadă de dezvoltare şi

progres. Acest adevărat fenomen social, numit "jocul de fotbal", a determinat

realizarea de numeroase studii şi cercetări abordând cele mai variate aspecte

ale sale, de la cele de ordin metodic, până la cele de ordin fiziologic şi

psihologic.

Că fotbalul feminin şi-a câştigat un loc sigur între sporturile de

performanţă o dovedeşte atât faptul că rata practicării fotbalului în rândul

fetelor a crescut considerabil în ultimii ani, cât şi numeroasele competiţii

internaţionale (campionate europene, campionate mondiale, jocuri olimpice)

organizate pentru diferite categorii de vârstă-jucătoare sub 17 ani, sub 19 ani,

senioare.

Inceputurile fotbalului feminin sunt semnalate între anii 960 şi 1297 în

China sub dinastia Tang şi Song. Anii 1970 pot fi consideraţi începutul practicării

fotbalului feminin în Europa şi Noua Zeelandă. Multe ţări, pentru a ridica

nivelul competiţional au recurs la introducerea fotbalului feminin în şcoli,

organizând competiţii la acest nivel şi făcând apel la antrenori calificaţi, lărgind

sfera selecţiei până la 11-12 ani.

Astăzi, SUA - campioana mondială în 1991, are peste 6 milioane de

jucătoare legitimate care activează în campionatul naţional pe trei regiuni

geografice. Suedia - are peste 33 mii jucătoare legitimate, iar fotbalul feminin

ocupă locul I ca popularitate. China - din 1980 devine o forţă internaţională în

fotbalul feminin. Divizia lor naţională cuprinde 12 echipe. Restul activităţii

fotbalistice se desfăşoară în diviziile a 2-a, a 3-a şi a 4-a. Germania - a oficiat

fotbalul feminin în 1970 şi are peste 520 de mii jucătoare legitimate ce

1

activează în peste 3000 de echipe. Campionatul naţional cuprinde două serii a

câte 11 echipe. Pentru fetiţe şi junioare sunt organizate campionate regionale

(Motroc, I. 1995)1.

In România. Federaţia Română de Fotbal Feminin s-a înfiinţat în anul

1990, şi a avut afiliate peste 40 de cluburi, (aproximativ 1000 de jucătoare

legitimate), organizate într-o serie de divizia A, cu 12 echipe, şi trei serii de

divizia B, tot cu câte 12 echipe. Ca urmare a dificultăţilor de selecţie şi instruire,

numărul echipelor participante la Campionatul Naţional s-a redus în mod

dramatic. între anii 2000 şi 2005 nu erau afiliate decât 8 echipe (deci,

aproximativ 200 de jucătoare) iar campionatul intern de fotbal feminin se

desfăşura pe zone geografice. Practic existau două grupe: sud şi nord, fiecare

cu cate 4 echipe, campioana României decizându-se în urma disputării play-off-

ului. Din anul competiţional 2005-2006, odată cu afilierea a încă 4 echipe, s-a

decis trecerea la sistemul tur-retur, existent şi în fotbalul masculin. Totuşi,

campioana României, se decide tot în urma disputării play-off-ului (Gidu, D.V.,

2006)2.

In prezent, fotbalul feminin este sport olimpic ce dispune de un sistem

competiţional internaţional foarte bine pus la punct, atât la nivelul senioarelor,

cât şi la nivelul junioarelor.

Deşi jocul de fotbal nu necesită aptitudini mult diferite comparativ cu alte

jocuri sportive, "fotbaliştii buni apar cu precădere acolo unde familia, cercul de

cunoştinţe şi colectivitatea mai largă din care face parte individul, cred în

utilitatea, în oportunitatea fotbalului, manifestând un adevărat cult pentru

această activitate" (M. Epuran, E. Horn, 1985)3.

In ţările în care fotbalul feminin a obţinut succese notabile pe plan

internaţional (Olanda, Franţa, Germania, Norvegia, SUA) selecţia primară se

realizează în jurul vârstei de 6- 7 ani. Nivelul actual al jucătoarelor din fotbalul

1 Motroc, I., (1995) - Fotbalul feminin - probleme de selecţie, antrenament si joc, Ed Rodos, Bucureşti, p 24.2 Gidu. D.V., (2006) - Determinarea profilului psihologic al practicantelor jocului de fotbal. Lucrare de licenţă nepublicată, Constanţa, p 7.3 M. Epuran, E. Horn, (1985) - Mecanisme de influenţare a comportamentului în fotbal, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, p 84.

2

internaţional se plasează între coordonatele înalte ale îndemânării, forţei şi

vitezei, cu tendinţe continue de creştere a virtuozităţii tehnice şi pe

fundamentul unei dezvoltări psio-fizice armonioase.

1.2. Actualitatea temei

De la apariţia sa şi până astăzi, jocul de fotbal a cunoscut progrese

considerabile, fără să se întrevadă limite în acest sens. Dacă ţinem cont că în

aproape toate ţările din lume se desfăşoară un campionat naţional de fotbal,

putem concluziona că acesta - jocul de fotbal - este disciplina sportivă cu cea

mai răspândită arie de dezvoltare din lume.

Dar, obţinerea unor performanţe superioare în fotbalul feminin este

condiţionată de depistarea cât mai timpurie a fetelor cu reale calităţi pentru

practicarea jocului de fotbal, de aplicarea unor criterii ştiinţifice în

selecţionarea acestora şi nu în ultimul rând, de o instruire de calitate,

particularizată (individualizată), în acelaşi timp.

Deoarece până în momentul de faţă, la noi în ţară nu există un model de

selecţie pentru fotbalul feminin, considerăm că demersul nostru ştiinţific va

pune „piatra de temelie'' necesară realizării orientării şi selecţiei în practica

acestui joc.

Fotbalul în lume a devenit un fenomen social. Nu întâmplător ei este

denumit "Sportul rege" si atrage foarte mulţi adepţi atât pentru al practica cat

si pentru spectacolul sportiv pe care ii realizează. Din fotbalul romanesc,

fotbalul feminin este practicat oficial de curând odată cu Hotărârea conducerii

Ministerului Sportului si a Federaţiei Romane de Fotbal din 05.04.1990.

Fotbalul feminin s-a practicat si înaintea acestei date, astfel in perioada 1972-

1990 fetele au disputat jocuri amicale demonstrative de fotbal ia nivel judeţean

in special in deschiderea jocurilor masculine din cadrul campionatului National

de Seniori. I

3

Un lucru cert este faptul ca in spectacolul sportiv oferit de fete,

jucătoarele ambelor echipe ştiu sa transforme forţa, inteligenta si eleganta

propriilor mişcări în adevărate opere de arta a mişcării. întrecerea dura a

fetelor de pe terenul de fotbal se încarcă de gratie, supleţe, creativitate ,

meritându-si cu prisosinţa reputaţia de „ spectacol care a substituit teatrul"

Daca fotbalul masculin , in afara de spectacol, a ajuns o afacere, ne

dorim ca fotbalul feminin sa fie o arta a mişcării si a fair-play-ului în întrecere.

1.3. Motivaţia alegerii temei

Fotbalul este în primul rând, un joc colectiv, de echipă, care presupune

contactul direct cu adversarul, şi care solicită multilateral sportivul, atât prin

complexitatea acţiunilor, cât şi datorită condiţiilor variate de lucru. în jocul de

fotbal feminin, nivelul de măiestrie corespunde unei execuţii ce se bazează în

principal pe deprinderi automatizate, cu elemente de originalitate, de risc, care

conferă execuţiei un calificativ înalt. Toate acestea sunt valabile şi pentru

tinerele care doresc să practice fotbalul de performanţă. De aceea şi în cazul

fetelor practicante ale fotbalului trebuie să se implementeze idea potrivit

căreia, fără o orientare, selecţie şi o instruire adecvată, la noi în ţară, nu poate

exista fotbal feminin de calitate, care să se ridice la nivelul competiţional

internaţional.

Din acest motiv, demersul ştiinţific întreprins de noi doreşte să aducă în

prim plan nevoia elaborării unor probe şi norme care să completeze şi să se

constituie într-un model de selecţie la nivelul debutantelor în fotbalul feminin

prin realizarea unor programe de instruire care să ţină cont de particularităţile

psio-fiziologice ale fetelor de 10-12 ani, debutante în fotbal, dar şi de modelul

jucătoarei de fotbal la care ar trebui să se ajungă după selecţia finală.

In programele şcolare, parte extrem de importanta a curriculum-ului

scris, fotbalul reprezintă jocul sportiv care a fost practicat in special de băieţi,

4

puţine fiind cadrele didactice care au introdus învăţarea acestui joc si in rândul

fetelor.

In ultimi ani procesul de revizuire a programelor şcolare care presupune

o proiectare in interacţiunea lor, a competentelor in locul obiectivelor, a

conţinuturilor , activităţilor de învăţare a principiilor si metodelor de evaluare

reuşesc ca proiectarea cadrelor didactice sa fie făcuta după opţiunea elevilor si

a realităţii materiale. Fotbalul feminin având tot mai multe opţiuni la eleve.

In condiţiile învăţământului modern al creşterii rolului educaţiei fizice in

formarea personalităţii elevului, al realizării competentei de practicare

independenta a exerciţiilor fizice, procesul instructiv-educativ trebuie sa

cuprindă metode moderne, euristice pentru o eficienta maxima a învăţării.

Tipul de învăţare care se recomanda pentru obţinerea acestor

competente este învăţarea inteligent motrica care consta in descoperirea unui

concept sau principiu al antrenorului sportiv in condiţii variate de prezentare si

deosebite ca opţiune.

1.4. Importanta practica

La nivel naţional s-a încercat in anii precedenţi o competiţie şcolara de

fotbal feminin „Cupa Liceelor” in anul internaţional al sportului (2005).

Jocul s-a desfăşurat la Târgovişte pe teren de handbal, cu ecou deosebit

in rândul fetelor, competiţie care apoi a rămas tradiţionala in judeţul

Dâmboviţa in anii următori dar si la nivelul învăţământului gimnazial si primar.

Fotbalul in şcoala poate fi practicat atât in ora de educaţie fizica, la orele de

curs opţional, de cerc sportiv sau de pregătire a echipelor reprezentative a

scolii.

In cadrul Clubului Sportiv Târgovişte exista o secţie de fotbal fete cu

rezultate foarte bune la nivel naţional atât la junioare cat si la senioare

obţinând ca performante notabile: Campioana naţionala la junioare si senioare

in anul 2008.

5

Practicarea jocului de fotbal in rândul fetelor prin formele de organizare

ale educaţiei fizice reprezintă atât un mijloc de selecţie a acestora pentru

sportul de performanta, precum si de îndeplinire a competentelor precizate în

programele şcolare.

CAPITOLUL II

2.1.Particularitati metodice privind instruirea in pregatirea tehnica a

fotbalistelor debutante

6

Tehnica jocului de fotbal se manifesta practic in fotbalul debutantelor

prin identificarea principalelor procedee tehnice necesare acestui sport de

echipa.

Din punct de vedere al conţinutului jocului de fotbal la debutante pe

baza literaturii de specialitate si a experienţei personale consideram necesar sa

formam atât acţiunile de joc individuale (pasa, driblingul, trasul la poarta etc.)

cat si acţiunile de joc colective (pase in doi cu schimbul de locuri, pase cu

învăluire, pase urmate de preluare si tras la poarta, schimb de locuri intre

jucătoare care presupun circulaţii de jucătoare precum si circulaţii de minge ,

etc.

Detalierea implicaţilor finalităţilor invatamantului gimnazial pentru aria

curriculara educaţie fizica si sport alături de competentele specifice prevăzute

de programa de educaţie fizica pentru fiecare clasa si in special pentru jocul de

fotbal, constituie un sport conceptual consistent care sa determine un demers

didactic modern si eficient.

Ca metode de cercetare pe care le am in vedere menţionez:

1. Metoda studiul bibliografic

2. Observaţia pedagogica

3. Metoda testelor si probelor de control

4. Experimentul atât sub forma constatativa cat si cea formativa

5. Metode statistico-matematice si alte metode de punere in valoare a

problematicii abordate

6. Metoda grafica si tabelara

7. Metoda analizei si sintezei

7

Experimentul se va organiza la şcolile generale din judeţul

Dâmboviţa, vârsta 11-12 ani

Obiective:

-consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice de bază şi a

mijloacelor tehnico-tactice de atac şi apărare subordonate dinamicii jocului;

-formarea şi consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului

direct, în continuă mişcare.

Sarcini:

-îmbunătăţirea şi perfecţionarea preluărilor şi transmiterea în toate

direcţiile, cu traiectorii variate şi la distanţe diferite, din alergare şi săritură;

-îmbunătăţirea şi perfecţionarea şutului la poartă, cu ambele picioare sau

cu capul, direct, în forţă şi plasat, din poziţii şi unghiuri diferite;

-îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii mingii (cu variaţii de ritm şi

schimbări de direcţie), fentelor, driblingului şi depăşirilor (în condiţii de schimbări

de motricitate specifică şi adversitate);

-îmbunătăţirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare şi a

deprinderilor de închidere a unghiului şi de blocare a şutului;

-dezvoltarea combinaţiilor în 2-3-4 jucătoare ( din aceeaşi linie şi linii

diferite ) prin: „un- doi-uri", încrucişare, interferenţă, cu şi fără finalizare (după

pasă de angajare, înainte, înapoi, din întoarcere)

Aşadar, o bună pregătire tehnică implică modelarea permanentă a

exerciţiilor folosite, începându-se cu exerciţii efectuate liber, cu intensitate

scăzută, continuându-se cu apariţia adversarului semiactiv şi activ şi încheindu-se

cu execuţii efectuate în condiţii de criză de timp, criză de spaţiu şi adversitate. în

acest scop sistematizarea tehnicii reprezintă o condiţie pentru elaborarea unor

sisteme de acţionare care să vizeze perfecţionarea pregătirii tehnice.

2.2. Conţinutul pregătirii tactice în jocul de fotbal

8

Prin tactica jocului înţelegem totalitatea acţiunilor individuale şi colective

organizate şi coordonate unitar şi raţional, atât în apărare cât şi în atac, în

limitele regulamentului de joc şi al eticii sportive, în scopul obţinerii victoriei,

valorificând calităţile şi particularităţile jucătoarelor proprii precum şi lipsurile

din pregătirea adversarelor (Motroc I., )4. în sfera noţiunii de tactică se include

deci întreaga activitate raţională a jucătoarelor, desfăşurată într-o succesiune

impusă de jocul în sine (faze de joc) prin anumite forme de manifestare, variate

de aşezări în teren (sisteme de joc), cu ajutorul mijloacelor de realizare şi anume:

acţiunile tactice individuale şi colective, specifice atacului şi apărării.

Antrenamentul tactic este mijlocul prin care jucătoarele îşi însuşesc

metode şi posibile căi de pregătire şi de organizare a acţiunilor ofensive sau

defensive, în scopul îndeplinirii unor anumite obiective. Pregătirea teoretică

legată de tactică îşi are rolul său deosebit în vederea dezvoltării gândirii

jucătoarelor. Jucătoarele şi echipele adoptă acţiuni ofensive sau defensive în

funcţie de planurile tactice stabilite anterior, iar aceste acţiuni ar trebui să facă

parte din bagajul strategic al jucătoarelor.

Tactica jocului a fost mereu într-o strânsă corelaţie cu pregătirea fizică şi

tehnică şi de aceea o acţiune tactică nouă va fi precedată de o pregătire fizică şi

tehnică adecvată.

Simţul tactic, este calitatea care permite jucătoarelor să găsească în

diversitatea fazelor de joc, a multiplelor soluţii posibile, pe aceea care are o

eficacitate sporită. Simţul tactic se referă şi la capacitatea jucătoarei de a anticipa

desfăşurarea acţiunilor, de a întrevedea reacţiile partenerilor şi adversarelor.

Tactica cuprinzând în general şi simţul tactic, declanşează actul tactic, unitatea

de bază şi concretă prin care jucătoarele interpretează jocul dându-i rezolvări

fizice şi tehnice corespunzătoare.

4 Motroc I., (1996) - Fotbal la copii şi juniori, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p 147.

9

Actul tactic reprezintă un proces de mare complexitate, cu un conţinut

psihic, fizic şi tehnic bogat. El poate cuprinde calităţi motrice, vedere largă şi

rapidă periferică, capacitate de apreciere optico-motorie, cunoştinţe şi

deprinderi tactice, viteză de reacţie, atenţie, concentrare, voinţă, motivaţie.

Actul tactic se exprimă în joc printr-o succesiune de faze: perceperea de către

jucătoare a situaţiei, analiza şi interpretarea ei, găsirea soluţiei mentale, găsirea

soluţiei motrice. Actele tactice învăţate şi cele spontane au o pondere

aproximativ egală în exprimarea tactică a jucătoarei în cadrul unui joc. Variaţiile

cantitative sunt date de nivelul tehnic al jucătoarei şi de cel al cunoştinţelor

teoretice şi tactice.

Actul tactic în sine este un act de gândire, el neavând în structura sa

internă componente fizice. Pe măsura dezvoltării unor capacităţi de rezistenţă,

viteză, forţă, îndemânare, pe măsura perfecţionării prin aceste capacităţi a căilor

neuromotorii, actul tactic capătă o exprimare fizică. Gândul tactic devine acţiune

tactică. Actul tactic adecvat cerinţelor jocului, dar fară capacităţi fizice

corespunzătoare care să-l exprime, rămâne un simplu gest mental, o soluţie

corectă dar inaplicabilă.

Legătura dintre tactică şi tehnică apare în momentul adoptării unui sistem

de joc şi al organizării sale după o anumită idee tactică. Astfel, gradul de

perfecţionare tehnică stabileşte eficacitatea sistemului şi concepţiei de joc.

Această relaţie este dată de capacitatea jucătoarelor de a-şi dirija actele tehnice

pentru soluţionarea aspectelor puse de joc şi adversare, şi deasemeni de a

realiza acte tehnice conforme cu solicitările tactice ale sistemului.

Tactica este un factor de joc cu un conţinut predominant psihic şi este

direct dependentă de gradul de funcţionare al proceselor psihice de bază

(percepţia, reprezentarea, memoria), de calitatea şi promptitudinea gândirii.

10

Totodată nivelul tactic mai depinde şi de conţinutul trăsăturilor de caracter şi de

personalitate, de atitudinea pe care o are jucătoarea faţă de scopurile echipei.

Pregătirea tactică nu trebuie abordată cu superficialitate, ea trebuie să fie

ritmică şi serioasă pentru că reprezintă o necesitate stringentă a

antrenamentului multilateral, menit să dezvolte jucătoare complete, în spiritul

fotbalului actual.

2.3.Particularitaţi metodice privind instruirea în pregătirea tactică la

fotbalistele debutante

Obiective:

-consolidarea depinderilor tactice individuale şi colective, în atac şi apărare

în spiritul concepţiei actuale de joc;

-formarea deprinderii atenţiei permanente şi concentrării asupra tuturor

acţiunilor de joc;

-stimularea inteligenţei de joc şi a iniţiativei în acordul disciplinei tactice,

care să contribuie la realizarea cerinţelor jocului modern;

-formarea unor jucătoare polivalente, capabile să realizeze în aceeaşi

măsură situaţiile de atac şi apărare a echipei.

Sarcini:

Pentru atac:

1. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare în teren, prin:

-schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare;

-desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere şi

creării traseelor sigure de transmitere;

-cunoaşterea şi respectarea zonelor de acţionare, a relaţiilor de colaborare

între coechipiere în schimbarea traseelor;

11

-acoperirea raţională a terenului în adâncime şi lăţime prin multiple

deplasări în zonele vecine şi depărtate celei de circulaţie a mingii;

-ţâşnire după-pasă în zonă libereă şi avansată pentru reprimire.

2. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare pentru crearea

zonelor libere:

-deplasare laterală faţă de coechipiera „cu mingea" pentru realizarea unor

culoare şi a „un- doi-urilor";

-demarcări avansate ale jucătoarelor din linia ofensivă sau a celor aflate

temporar în această zonă;

-demarcări false în scopul revenirii pe zona creată.

3. Formarea şi consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:

-transmiterea mingii în timp util, precis şi rapid;

-orientare paselor în adâncime, pe culoare sau lateral şi înapoi pe zonele

libere în scopul păstrării colective a mingii în echipă;

-consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone

libere şi a transmiterii'"in mod util nu la întâmplare;

-formarea deprinderii de a nu pasa coechipierei strâns marcate, mai ales

static.

4. Formarea deprinderilor de participare şi finalizare la jucătoarele din linia alia şi

allla.

5. Stabilirea şi specializarea a 3-4 jucătoare pentru asigurarea unei

eficienţe crescute la momentele fixe ale jocului, însuşirea unor combinaţii la:

loviturile de începere, aruncarea mingii de la margine, lovitura de colţ şi loviturile

libere directe şi indirecte.

12

Pentru apărare:

1) Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului

din atac în apărare (între adversar şi poarta proprie).

2) Consolidarea deprinderilor tactice individuale şi colective pentru

realizarea: marcajului (în zonă şi strict) şi presingului, a dublajului şi închiderea

culoarelor (pentru pătrundere şi transmitere) şi pentru blocarea şuturilor.

3) Formarea şi consolidarea deprinderilor necesare (plasament,

marcaj) pentru asigurarea porţii la fazele fixe

CAPITOLUL III

13

3.1. Stilul tehnic, măiestria tehnică şi tendinţele tehnicii în fobalul

modern

Tehnica are un caracter individual, datorat particularităţilor de ordin fizic şi

psihic ale jucătorului.

Jucătoarele care stăpânesc mişcările până la măiestrie impun de multe ori

o notă personală mai accentuată în executarea procedeelor tehnice. Această

notă personală, cunoscută sub denumirea de stil, se datorează particularităţilor

jucătorului, tipului de activitate superioară, calităţilor motrice, celor de ordin

morfologic etc. (Predescu T., Grădinaru C., 2002)5

Dragnea A. şi Teodorescu M.S. (2002)6 afirmă că stilul constituie modul

particular amprenta personală) de efectuare a unui procedeu tehnic,

In momentul în care particularităţile individuale (dimensiunile corporale -

antropometrice, calităţile motrice, atitudini, trăsături de personalitate) intervin şi

se impun cu pregnanţă în una, mai multe sau în toate secvenţele modelului de

execuţie, respectivul procedeu devine stil tehnic.

Uneori stilul unui jucătoare reprezintă variante noi ale unui procedeu

tehnic. Acestea datorită eficacităţii şi utilizării lor tactice, sunt preluate şi de alte

jucătoare. Ca urmare, stilul respectiv devine o necesitate în procesul de joc şi se

încadrează, treptat, în rândul procedeelor tehnice. Jucătoarea sau antrenorul

căruia i se adresează noul procedeu tehnic contribuie astfel,in mod creator, la

dezvoltarea tehnicii jocului respectiv.

Predescu T. afirmă că, deşi teoretic face parte din domeniul tacticii (fiind

vorba de o ,actiune individuală), sub denumirea de stil mai este cunoscută şi

înlănţuirea tipică (sau complexul) a mai multor procedee tehnice sau a mai

5

6

14

multor fragmente de procedee tehnice utilizate de acelaşi sportiv, în aşa fel încât

aceasta, prin automatizare, devine unitară şi caracteristică jucătorului respectiv.

In munca de instruire, antrenorii nu trebuie să confunde stilul cu mişcările

incorecte pe care unele jucătoare le folosesc în execuţia procedeelor tehnice.

Stilul presupune o structură şi o formă corectă a mişcării, cărora li se adaugă nota

personală datorită particularităţilor individuale a jucătoarelor.

Ca orice sport, fotbalul are un standard acceptat de perfecţiune tehnică, la

care trebuie să se conformeze orice jucătoare şi antrenor. Tehnica standardizată

este considerată un model, care este folosit în învăţarea sau perfecţionarea unei

deprinderi. Deşi jucătoarele au mereu modelul şi încearcă să-l imite factorii

individuali (somatici şi motrici) pot adesea să modifice uşor modul în care

modelul este transpus în practică. Caracteristicile individuale care fac ca modelul

să fie uşor modificat sunt denumite stil (T.O. Bompa, 2003)7.

Definiţiile specialiştilor pentru stilul tehnic înregistrează atât puncte

comune cât şi păreri diferite. Conform surselor studiate cele mai sugestive

definiţii ale stilului tehnic sunt:

maniera proprie de a efectua un procedeu tehnic cu eficienţă,

accesibilitate, expresivitate şi randament sporite, Alexe N. (1993)8;

modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu

tehnic; mecanismul de bază al procedeului este respectat, dar particularităţile

morfologice, funcţionale, psihice se întipăresc asupra execuţiei, Dragnea A.

(1996)9;

stilul tehnic apare atât în efectuarea actelor motrice simple cât şi în

cele decât un stil tehnic care se adevereşte că este foarte eficient şi care este

supus analogiei şi modelării în procesul de instruire de către fiecare complexe iar 7 Bompa, T.O., (2003) - Performanţa în jocurile sportive. Teoria si metodologia antrenamentului, Ex Ponto, Bucureşti, p 104.8 Alexe, N., (1993) - Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis, Bucureşti, p 134.9 Dragnea A. (1996) - Antrenamentul sportiv, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti., p 132.

15

modelul de execuţie a unui procedeu tehnic nu este altceva sportiv în parte,

Colibaba-Evuleţ D., Bota I. (1998)10.

Criteriile după care se poate aprecia măiestria tehnică sunt după

Dragnea A., Mate-Teodorescu S. (2002) următoarele:

numărul de elemente şi procedee tehnice stăpânite şi uşurinţa cu

care sunt aplicate în rezolvarea sarcinilor de joc;

priceperea de a alege, regla şi schimba structuramotrică a

procedeelor tehnice sau a fazelor de execuţie în funcţie de reacţiile adversarului;

acurateţea cu care sunt executate procedeele tehnice în condiţiile

apariţiei unor factori perturbatori: oboseala; încordarea nervoasă, opoziţia

adversarului, presiunea psihică, stresul; precizia şi eficienţa cu care sunt

executate procedeele tehnice în condiţii de concurs;

stăpânirea şi siguranţa cu care sunt executate procedeele tehnice

care necesită fineţe şi precizie şi care decid de multe ori rezultatul final.

Conform unor autori (Herbin R„ Rethacker J.P. 198511; Stănculescu V.

200312) tendinţele jocului conduc către presupunerea că tehnica jocului va

continua să se dezvolte datorită următoarelor aspecte:

creşterea utilizării mişcărilor înşelătoare;

manevrarea mingii în funcţie de anumite planuri;

manevrarea si transmiterea mingii în condiţii de criză de timp şi de

spaţiu (micşorarea amplitudinii mişcărilor);

creşterea numărului procedeelor de finalizare;

creşterea stabilităţii tehnice în momentele de decizie ale jocului;

evoluţia către tehnica totală fără minimalizarea importanţei

sarcinilor pe posturi;

10 Colibaba-Evuleţ D., Bota I. (1998) - Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Ed. Aldin, Bucureşti.11 Herbin R., Rethacker J.P., (1985) - Football. La technique, la tactique, l'antrînement, Ed. R. Laffont, Paris.12 Stănculescu V. (2003) - Ghidul antrenorului de fotbal profesionist, Edit. Axis Mundi, Bucureşti, p 112-127.

16

ridicarea continuă a măiestriei tehnice individuale şi subordonarea

ei echipei;

însuşirea şi aplicarea unui număr sporit de procedee tehnice în

funcţie de particularităţile sportivelor.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus se poate afirma că pregătirea

tehnică trebuie să fie adaptată prin raţionalizarea şi standardizarea mijloacelor în

funcţie de particularităţile jucătoarelor, de stilurile personale şi de măiestria

acestora.

Astfel tehnica jocului a fost şi rămâne o mare problemă a fotbalului de

performanţă, căci oricare ar fi argumentele unei echipe (tactice, fizice,

psihologice, organizatorice sau de altă natură), în final va reuşi să se impună

aceia care posedă cea mai bună tehnică, bineînţeles la condiţii egale de pregătire

a celorlalţi factori ai antrenamentului şi jocului (P, Comăniţă, 200413).

Pentru ca în viitor fotbalul să nu rămână la stadiul actual, fără a mai

evolua, zilnic, în practica curentă internă şi internaţională se caută „noul" care să

ridice valoarea individuală şi colectivă a echipei, care să asigure măiestria

sportivă necesară obţinerii supremaţiei în sport.

In realizarea unei pregătiri tehnice superioare, considerăm că trebuie să se

asigure toate condiţiile pentru ca sportivii să-şi însuşească această tehnică în

condiţii similare competiţiilor.

Din acest considerent, cele mai importante aspecte ale pregătirii tehnice

sunt:

însuşirea corectă a actului motric specific fiecărui element şi

procedeu tehnic;

lărgirea fondului motric prin însuşirea a cât mai multor procedee

tehnice şi executarea13 Comăniţă, P., (2004) - Contribuţii la îmbunătăţirea conţinutului procesului de instruire prin analiza conţinutului jocului competiţional la copii şi juniori, Antrenorul Nr. 6, F.R.F., Ş.F.A., Bucureşti: 32-36.

17

lor sub formă de structuri tehnico-tactice;

execuţii tehnice în condiţii variate;

perfecţionarea exerciţiilor tehnico-tactice în condiţii de adversitate;

învăţarea tehnicii se face fără pauze mari;

execuţiile se fac la început în ritm lent, urmând să ajungă mai apoi la

ritmul jocului;

totdeauna instruirea tehnică se face pe un fond de organism

odihnit, cu repetări, adaptat la particularităţile de vârstă, sex şi pregătire;

densitatea antrenamentelor poate fi adaptată la colectivul de

instruit;

verificarea se face prin aprecieri sau note, dar şi prin norme şi probe

de control;

alternanţa exerciţiilor uşoare cu cela mai dificile/complexe.

fiecare şedinţă tehnică va cuprinde exerciţii individuale, exerciţii cu

2-3 jucători, exerciţii în grupe de joc pe posturi şi compartimente, jocuri 2X2,

3X3, 4X2; jocuri şcoală la o poartă sau bilateral.

18

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Pe baza studierii literaturii de specialitate s-a constatat că sunt foarte

puţine materiale care pot îndruma activitatea antrenorilor cu privire la selecţia şi

instruirea fetelor de 11-13 ani, debutante în fotbal.

In urma anchetei tip chestionar, care s-a adresat profesorilor care se ocupă

de echipele de fotbal feminin din ţară, s-au desprins următoarele concluzii:

principala componentă a antrenamentului la acest nivel o reprezintă

pregătirea tehnică urmată de cea fizică;

metodele de pregătire preferate de antrenori la acesta vârstă sunt

jocurile de mişcare(ştafete, circuite cu diverse elemente tehnice etc.);

evaluarea nivelului fizic şi tehnic al jucătoarelor are o frecvenţă

mulţumitoare la începutul şi sfârşitul fiecărei perioade pregătitoare; ^ cele mai

importante măsuri ce ar trebui aplicate pentru ca fetele ce aleg să se îndrepte

către fotbal să nu renunţe la antrenamente după doar câteva săptămâni sunt:

selecţia pe baze ştiinţifice, pe rezultate reale obţinute în urma aplicării testelor şi

probelor şi. aplicarea în cadrul antrenamentelor a unor metode moderne şi

atractive (metoda Coerver)

4.1. Concluzii pentru confirmarea ipotezelor

In urma aplicării programei experimentale în cadrul experimentului

pedagogic şi în ma analizei statistice a rezultatelor obţinute s-au constatat

următoarele:

1. La probele de motricitate generală analiza comparativă realizată

între testarea iniţială şi cea finală a evidenţiat progrese semnificative în cadrul

grupei experiment la 5 din cele 6 probe (alergare de rezistenţă (600m), detentă

pe verticală, pentasalt, abdomene şi mobilitate coxo-femurală). Singura probă la

19

care nu au fost înregistrate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic a

fost cea de alergare de viteză pe 30 m.

2. Grupa martor, a obţinut progrese semnificative între testarea

iniţială şi testarea finală la probele: alergare de viteză pe 30 m, detentă pe

verticală şi abdomene. La celelalte probe, diferenţele înregistrate între testarea

iniţială şi cea finală nu au fost semnificative din punct de vedere statistic;

3. Aplicarea programelor de pregătire special concepute pentru

fotbalistele debutante, a condus la obţinerea de rezultate semnificativ mai bune

la grupa experiment faţă de grupa martor, la indicatorii de pregătire tehnică.

Astfel, din cele 5 probe evaluate, grupa experiment a obţinut rezultate

semnificativ mai bune la 4 dintre ele, şi anume: menţinerea balonului, precizia

pasei, şutul la distanţă şi dribling printre jaloane. Proba la care diferenţele nu au

fost semnificative între cele două testări a fost cea de conducere a balonului în

viteză, pe linie dreaptă.

4. Grupa martor obţinut rezultate semnificativ mai bune la testarea

finală, faţă de cea iniţială, doar la probele menţinerea balonului şi precizia

şutului. La celelalte trei probe, rezultatele înregistrate la testarea finală au fost

nesemnificative statistic, faţă de cele de la testarea iniţială.

5. Comparând rezultatele obţinute la probele psihologice între

testarea iniţială şi testarea finală s-au constatat progrese evidente atât la grupa

experiment, cât şi la cea martor, la probele de atenţie şi memorie. în schimb, la

nivelul probei motivaţie, rezultatele nu au fost semnificative din punct de vedere

statistic la nici una dintre grupe.

6. Având în vedere cele reliefate considerăm că investigaţiile efectuate

au confirmat ipotezele formulate la începutul cercetărilor noastre experimentale.

20

4.2. Propuneri şi recomandări practice

în procesul de selecţie al fetelor pentru jocul de fotbal, antrenorii

trebuie să ţină seama de existenţa şi de gradul de manifestare a aptitudinilor

ereditare, aptitudini care au o stare manifestă încă de la vârstă timpurie.

Adoptarea de către antrenori a unei atitudini riguroase faţă de

procesul de selecţie şi instruire al fetelor care doresc să practice jocul de fotbal.

Programul de instruire al începătoarelor trebuie să se desfăşoare pe

baza unor proiecte didactice în cadrul cărora să se ţină seama de particularităţile

de vârstă şi de posibilităţile motrice şi funcţionale ale copiilor.

în antrenamentele debutantelor în fotbal (10-12 ani), pregătirea

tehnică trebuie să aibă o pondere de cel puţin 50%.

în jocul de fotbal jucătoarele trebuie să fie foarte mobile în teren.

Această mobilitate se realizează prin deplasări înainte, înapoi, lateral, sărituri,

sprinturi, opriri, întoarceri, driblinguri, şuturi etc. Programul de antrenament

trebuie să urmărească dezvoltarea îndemânării şi puterii de a executa aceste

mişcări cu eficienţă maximă.

Procesul de pregătire la echipele de începători trebuie să aibă un

caracter cât mai variat, emulativ şi atractiv, pentru a preveni plictiseala şi

oboseala care pot apărea în timpul efectuării efortul

Pe baza analizei, propunem următoarele probe si norme pentru

selecţia fetelor in jocul de fotbal: alergare de viteza pe 30 m, alergare de

rezistenta (600 m), pentasalt, detenta pe verticala, menţinerea mingii cu piciorul

îndemânatic, conducerea balonului in viteza pe linie dreapta (20m), precizia

pasei, şut la distanta si dribling printre jaloane

21

BIBLIOGRAFIE

1. Alexe, N, (1993) - Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis,

Bucureşti.

2. Angelo, N., (2002) - Corelaţia factorilor antrenamentului - culegere

de lucrări tehnico- metodice, FRE-Şcoala Naţională de antrenori, Bucureşti.

3. Apolzan, D., (1999) - Fotbal 2010, Federaţia Română de Fotbal,

Bucureşti.

4. Apolzan, D., (2002) - Selecţia la copii şi juniori culegere de lucrări

tehnico- metodice, FRF-Şcoala Naţională de antrenori, Bucureşti.

5. Ardelean, T., (1982) - Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice

în atletism, Ed. Stadion, Bucureşti.

6. Avram, S., (1980) - Fotbal, exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică,

Edit. Sport- Turism, Bucureşti.

7. Avramoff E., (1980) - Probleme fiziologice ale antrenamentului

sportiv. I.E.F.S., Bucureşti.

8. Badiu, T., Mereuţă, C., (1998) - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi

sportului - Culegere de teste, Ed. Evrika, Brăila.

9. Badiu, T., Ciorbă, C., Badiu, G., (1999) - Educaţia fizică a copiilor şi

şcolarilor (metode şi mijloace), Ed. Garuda-Art, Chişinău.

10. Balint, G., (2007) - Consideraţii privind selecţia în jocul de fotbal,

Analele Univ. "Ovidius", Constanţa, Seria Educaţie Fizică şi Sport, Vol VII, Seria

VII, Ovidius University Press, Constanţa. P259

11. Bangsbo, J., (1993) - The physiology of soccer - with special

reference to intense intermittent exercise, Journal of Sport Sciences.

12. Beswick, B., (2001) - Focused for soccer - develop a winning mental

approach, Human Kinetics, P.O. Box 5076, Champaign, Illinois.

22

13. Bompa, T.O., (2001) - Periodizarea: Teoria şi metodica

antrenamentului, Ex Ponto, Bucureşti.

14. Bompa, T.O., (2002) - Periodizarea Teoria şi metodologia

antrenamentului sportiv, ExPonto CNFPA, Bucureşti.

15. Bompa, T.O., (2002) - Teoria şi metodologia antrenamentului, Ed. EX

Ponto, SNA Bucureşti.

16. Bompa, T.O., (2003) - Performanţa în jocurile sportive. Teoria si

metodologia antrenamentului, Ex Ponto, Bucureşti.

17. Bontaş, I., (1998) - Pedagogie, Edit. BIC ALL., Bucureşti

23

CUPRINS

Capitolul I.

1.1.Introducere

1.2. Actualitatea temei

1.3. Motivaţia alegerii temei

1.4. Importanta practica

Capitolul II.

2.1.Particularitati metodice privind instruirea in pregatirea tehnica a

fotbalistelor debutante.

2.2. Conţinutul pregătirii tactice în jocul de fotbal

2.3.Particularitaţi metodice privind instruirea în pregătirea tactică la

fotbalistele debutante

Capitolul III.

3.1.Stilul tehnic, măiestria tehnică şi tendinţele tehnicii în fobalul modern.

Capitolul IV.

4.1. Concluzii pentru confirmarea ipotezelor

4.2. Propuneri şi recomandări practice

Bibliografie

24