Embed Size (px)
DESCRIPTION
asd
Citation preview
Politici ANTICONCURENTIALE
T.E.T, An II, Grupa 8215
Dinu Andrei
Udrea Bogdan
Toma Eduard
Profesor Coordonator: Mateescu Liviu
1
Politici ANTICONCURENTIALE
Notiuni generale. Definitie. Clasificare
Reprimarea practicilor anticoncurentiale este principala directie de actiune si
principalul scop al luptei impotriva formelor de concurenta ilicita.
Prin actiunile si masurile de prevenire si reprimare a practicilor anticoncurentiale
pe care le intreprind autoritatile competente se apară, in principal, interesele
consumatorilor, de a-si procura in conditii de libertate de alegere produsele si serviciile
pe care le doresc, precum si interesele economiei de piata, in general, sau in concret, ale
unei anumite piete relevante pentru un anumit produs sau serviciu, economie care trebuie
sa functioneze in conditii de libera concurenta.
Practicile anticoncurentiale sau monopoliste îi afectează in principal pe
consumatori, intrucat acestia au, ca si in consecinta directa, cresterea preturilor si
scaderea calitatii produselor si/sau a serviciilor.
In conditiile libertatii concurentiale, monopolismul poate fi eliminat atat prin
masuri preventive cat si masuri represive.
Masurile preventive au menirea de a preintampina constituirea de structuri de tip
monopolist (controlul si autorizarea concentrarilor economice), iar cele represive, cum ar
fi amenzile, confiscarile de profituri ori de venituri, diverse interdictii vizeaza
sanctionarea comportamentului anticompetitiv.
Definitia notiunii de Practici Anticoncurentiale
Potrivit unui document O.N.U.(rezolutia din 5.12.1980), notiunea de practici monopoliste include “acte sau comportamente ale întreprinderilor care, prin abuzul pozitiei dominante, de forta, pe o piata, restrang accesul pe piata sau in orice alt mod ingradesc fara drept concurenta, provocand sau riscand sa provoace efecte prejudiciabile comertului international, indeosebi celui al tarilor in curs de dezvoltare ca si cresterii
2
economice a acestor tari sau care, in temeiul unor acorduri sau angajamente oficiale, neoficiale, scrise sau nescrise intervenite intre intreprinderi produc aceleasi consecinte”.
In conceptia unor autori, prin notiunea de practici anticoncurentiale se inteleg “acele practici de afaceri prin care o firma ori un grup de firme se poate angaja, in scopul de a restrange competitia dintre firme spre a-si mentine sau spre a-si mari pozitia sau profiturile proprii pe piata, fara ca in mod necesar, sa procure marfuri sau servicii la un cost mai scazut sau de o calitate mai inalta.”
Clasificarea practicilor anticoncurentiale
Practicile monopoliste se pot clasifica in doua categorii:• Intelegerile condamnabile intervenite intre agenti economici sau antantele;• Abuzul de pozitie dominanta pe piata relevanta.In ceea ce priveste intelegeri condamnabile sau antante, acestea sunt definite de catre unii autori ca fiind « orice intelegere intervenita intre doi sau mai multi agenti economici (intreprinderi), exprimata in scris indifferent de forma, titlul ori natura actului sau a clauzei ce o contine – sau tacita, explicita sau implicita, publica sau oculta ».
In ceea ce priveste componenta sau structura intelegerilor anticoncurentiale, un alt
autor, cu referire la practica Comisiei Europene, arata ca intra in aceasta categorie de
practici anticoncurentiale urmatoarele : ca fiind « acordurile comerciale colective
exclusive intre producatorii nationali si cumparatori; acordurile de adaptare a preturilor la
import la nivelul preturilor nationale; acordurile de impartire a pietelor si surselor de
aprovizionare; practicile de reducere colectiva a cifrei de afaceri a producatorilor dintr-un
stat; cresterile simultane de preturi; restrictiile privind importurile, interdictiile ori
restrictii privind exporturi; rabaturi de preturi; promisiuni de a nu contesta validitatea
brevetelor e.t.c. ».
Pozitia dominanta se defineşte ca fiind: ‘‘situatia in care un agent economic este
capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de clientii si
concurentii sai de pe aceasta piata’’. Pozitia dominanta nu contravine legii prin ea insasi,
fiind sanctionat numai abuzul de pozitie dominanta.
Potrivit textului Rezolutiei O.N.U. abuzul de pozitie dominanta este “ limitarea
accesului pe piete sau, in orice alt mod, in restrangerea fara justificare a concurentei,
provocand sau riscand sa provoace prejudicii comertului international si mai ales
comertului tarilor in curs de dezvoltare si dezvoltarii economice a acestor tari”.
Abuzul de pozitie dominanta mai este calificat de catre literatura de specialitate ca
fiind o activitate anticoncurentiala, unilaterala, prin comparatie cu acordurile
condamnabile, care sunt bi sau multilaterale.
3
Practici anticoncurentiale
reglementate de Legea nr.21/1996
Aceste manifestari sunt enumerate de art. 5 alin 1 din Legea nr.21 /1996 ca fiind:
o Acorduri exprese sau tacite, intre agentii economici sau asociatii de agenti
economici;
o Deciziile asociatilor de agenti economici;
o Practici concertate.
Toate aceste categorii de practici anticoncurentiale sunt, in principiu, interzise,
intrucat acestea pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei
pe intreaga piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, adica pentru ca aduc atingere
liberei concurente.
Art.5, alin.(1) din Legea nr.21/1996, enumera categoriile de practici
anticoncurentiale ce sunt interzise tocmai datorita scopului lor illicit si atingerilor ce le
pot aduce liberei concurente. Acestea pot fi:
- Acordurile (intelegerile) intre agentii economici sau asociatii de agenti
economici, fac parte din categoria acordurilor condamnabile, adica a acelor tipuri de
acorduri care ating libertatea concurentei pe o piata relevanta.
Astfel de acorduri se pot localiza in diverse acte juridice, de regula comerciale,
cum ar fi: vanzarea-cumpararea, inchirierea comerciala, contractile de societate
comerciala si alte asemenea.
- Deciziile asociatilor de intreprinderi pot fi definite ca fiind decizii colective
emise de organele statutare de conducere ale unor astfel de grupari economice si
profesionale, acestea purtand denumiri diverse: directive, reglementari interioare,
4
circulare si alte asemenea acte de vointa colectiva pe care agentii economici asociati le
aplica in activitatea lor.
- Practicile concertate presupun intrunirea unor elemente de natura obiectiva si subiectiva. Ca element obiectiv este necesar sa se inregistreze un comportament similar pe piata al agentilor economici care-si concerteaza activitatea sub aspectul, spre exemplu, al politicii de preturi, iar ca element subiectiv trebuie ca respectivele comportamente similare, sa fie realizate in mod intentionat de catre fiecare agent economic, urmarindu-se un obiectiv comun.In literatura de specialitate se apreciaza ca practicile anticoncurentiale reglementate de art.5 din Legea nr. 21/1996, pentru a cadea sub interdictia impusa de alin 1 trebuie sa indeplineasca cumulative cel putin doua conditii : • anumita coordonare a comportamentului in piata relevanta intre agentii economici concurenti• scopul in care se realizeaza antanta sa fie unul illicit, constand in restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.Asadar, potrivit alin.(1)al art.5 din Legea 21/1996 sunt considerate practici ancticurentiale sau, fie ca este vorba de acorduri tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, decizii ale asociatiilor de intreprinderi sau practici concertate, acelea prin care autorii lor urmaresc:• fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror altor conditii comerciale inechitabile.
Astfel de acorduri condamnabile, care au doua componente: fixarea concertata a preturilor precum si a altor expresii ale valorii bunurilor si/sau a serviciilor si o a doua: fixarea concertata a oricaror conditii comerciale, sunt prohibite, prin efectul legii, intrucat sunt in vadita si esentiala contradictie cu prevederile art.4 din Legea 21/1996,potrivit caruia “ preturile produselor si tarifele si serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei.
Preturile si tarifele practicate in cadrul unor activitati cu caracter de monopol
natural sau al unor activitati economice, stabilite prin lege, se stabilesc si se ajusteaza cu
avizul Ministerului Finantelor Publice, cu exceptia celor pentru care, prin legi speciale,
sunt prevazute alte competente. “
limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori
investitiilor.
Prin limitarea sau controlul productiei intelegem “reducerea sau dirijarea
voluntara a volumului fizic de marfa intr-o perioada de timp, de catre agentii economici
implicati intr-o antanta”.
Prin limitarea sau controlul distributiei intelegem “reducerea sau orientarea repartitiei volumului de marfa catre partenerii comerciali ai participantilor la realizarea practicii anticoncurentiale.”
5
Prin limitarea si controlul dezvoltarii tehnologice intelegem “dirijarea sau orientarea eforturilor umane si materiale destinate introducerii unor metode de productie mai performante.”
Prin expresia limitarea sau controlul investitiilor se intelege “reducerea sau dirijarea modului de plasare a fondurilor, in functie de interesele membrilor antantei.”• Impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii.
Acest tip de acord concurential se poate incheia si realiza numai cu intentie directa.
Prin piata de desfacere se intelege spatial geografic in care au loc distribuirea unor bunuri sau prestarea unor servicii, sau categoria de consumatori actuali sau potentiali ai acestora. Prin sursa de aprovizionare se intelege fie spatial geografic de unde sunt procurate anumite bunuri, fie agentii economici furnizori.• Aplicarea in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel ,unora dintre ei un dezavantaj in pozitia concurentiala.
Acest tip de acord nu va putea fi incheiat decat cu intentia speciala de a favoriza pe anumiti parteneri contractuali terti si de a-i defavoriza pe altii,cu consecinta crearii unui dezavantaj in pozitia concurentiala pentru respectivii agenti
economici.
Pentru a fi in prezenta unui astfel de acord trebuie intrunite cumulativ doua
conditii: - o prima conditie este aceea ca partile trebuie sa puna in aplicare conditii
inegale la prestatii echivalente in relatiile cu partenerii lor comerciali, care sunt terti fata
de aceasta intelegere;
- cea de-a doua conditie are in vedere rezultatul direct al aplicarii
conditiilor inegale la prestatii echivalente, adica un dezavantaj
concurential, pentru tertii fata de care partile acordului condamnabil
au aplicat conditii inegale.
Conditionarea incheierii anumitor contracte de acceptarea de
catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare
care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale,
nu au legatura cu obiectul acestor contracte.
O asemenea practica anticoncurentiala pentru a fi condamnabila este necesar sa se
faca dovada incalcarii libertatii de exprimare a consimtamantului la incheierea unor astfel
de contracte.
Participarea in mod concertat cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte
forme de concurs de oferte.
6
O astfel de practica anticoncurentiala implica participarea la o licitatie sau la alte
forme de concurs de oferte, a cel putin doi agenti economici, cu intentia prestabilita de a
influenta in mod fraudulos, prin formularea de oferte nereale, scopul acesteia fiind sa
favorizeze participarea si adjudecrea licitatiei sau concursului de oferte, dupa caz, de
catre un alt ofertant.
Eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea
accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti
economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde
catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.
Eliminarea de pe piata a altor are in vedere acele acte si fapte ale agentilor
economici implicati, in mod intentioanat, in practica anticoncurentiala incriminata de
art.5 alin 1 lit g, care au ca obiect, fie au ca rezultat, inlaturarea de pe piata relevanta a
agentilor economici concurenti, fara deosebire de mijloacele pe care le utilizeaza pentru
atingerea unui astfel de scop.
Limitarea sau impiedicarea accesului la are in vedere ipoteza in care, pe o anumita
piata relevanta pentru un anumit produs sau serviciu, nu orice fel de agent economic
poate sa intre sau chiar situatia in care nici un alt agent economic nu poate intra “ca
urmare a barierelor impuse de catre agentii economici participanti la aceasta practica
anticoncurentiala”.
Limitarea sau impiedicarea libertatii exrcitarii este o consecinta a acelei conduite
“a agentilor economici participanti la practica anticoncurentiala in urma careia
concurentii nu isi pot desfasura activitatea intr-un mediu concurential normal, deoarece
sunt anihilate, in tot sau in parte, caracteristicile unei concurente sanatoase.
Folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinuta de
unul sau mai multi agenti economici
Intr-o definitie doctrinara "abuzul de pozitie dominanta reprezinta manifestarea
discretionara a unui agent economic, avand o putere mare de piata, manifestare
concretizata in impunerea unor conditii dezavantajoase agentilor economici cu o putere
7
mai mica sau in incercarea de a-i scoate de pe piata pe agentii economici considerati
concurentii lui.
In mod concret agentul economic care are o pozitie dominanta pe piata va abuza
de ea prin impunerea de preturi, stabilirea de conditii inegale la prestatii echivalente,
utilizarea de preturi de ruinare.etc".
Intr-o alta definitie, de aceasta data, restransa doar la pozitia dominanta, Curtea de
Justitie a Comunitatilor Europene a decis, intr-o speta supusa atentiei sale, ca "pozitia
dominanta este situatia de forta economica detinuta de o intreprindere care ii confera
putinta de a impiedica mentinerea unei concurente efective pe piata in cauza, asigurandu-
i posibilitatea unor comportamente independente, intr-o masura apreciabila, atat fata de
concurentii sai, cat si fata de clientii sai si finalmente fata de consumatori".
Legea nr 12/1996 nu defineste, in mod sistematizat si complet, notiunea de
folosire abuziva a unei pozitii dominate, limitandu-se sa se arate in art 6 ca :
Este interzisa folosirea în mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de unul
sau mai multi agenti economici pe piata româneasca sau pe o parte substantiala a
acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care pot avea ca efect afectarea
comertului ori prejudicierea consumatorilor.
Dupa cum s-a constatat de catre practica judiciara si de catre doctrina, abuzul de
pozitie dominanta, realizat de unul sau mai multi agenti economici, este posibil atunci
cand acesta ori acestia detin o anumita putere de piata. Prin putere de piata se intelege
puterea pe care o are firma de a creste preturile pe care le practica, fara ca prin aceasta sa
sufere o reducere drastica a cantitatilor pe care le vand.
Ca exemple de abuzuri de pozitie dominanta, enumeram urmatoarele:
o constituie un abuz de pozitie dominanta situatia in care o intreprindere
aflata intr-o astfel de pozitie “impune cumparatorilor de masini pe care ea
le vinde o obligatie de a obtine materii prime spre a aproviziona acele
masini exclusiv de la ea sau de la furnizorul ce il desemneaza.”
Explicatia esentiala a unei astfel de calificari consta in privarea clientului de a-si alege
sursa de aprovizionare si impiedicarea accesului altor furnizori pe piata relevanta
respectiva, situatie care, in mod evident constituie un abuz concurential.
8
o Constituie un abuz de pozitie dominanta si inserarea intr-un contract
comercial a unei asa numite clauze engleze, clauza potrivit careia
“cumparatorii sunt obligati sa-l informeze pe vanzator despre cele mai
favorabile oferte ce le-au fost facute de catre concurenti, astfel va fi foarte
usor pentru vanzator sa-si identifice concurentul.
Lipsa unei definitii legale este explicata de doctrina prin complexitatea acestei
forme de practica anticoncurentiala si prin diversitatea modalitatilor practice prin care se
poate realiza, enumerate insa nu limitativ ci doar cu titlu exemplificativ in art. 6 din
Legea concurentei. Asemenea practici abuzive se pot constata in special, in :
Impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a
tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti
furnizori sau beneficiari;
Practica preturilor inechitabile, fie ca sunt prea ridicate, fie ca sunt exagerat de
scazute- impuse intr-o maniera abuziva, dezvaluie strategia unei intreprinderi de a urmari
exclusiv maximizarea profiturilor sale.
Curtea de justitie a Comunitatilor Europene a stabilit ca o intreprindere care
beneficiaza de o situatie de monopol administrativ exploateaza abuziv aceasta pozitie
atunci cand ea " pretinde pentru serviciile sale redevente disproportionate in raport cu
valoarea economica a prestatiei furnizate".
Cea de a doua varianta a textului art 6 lit.a, priveste ipoteza refuzului de a trata cu
anumiti furnizori sau beneficiari. In dreptul comunitar aceasta practica a fost consacrata
doar jurisprudential ca modalitate a tratamentului inechitabil aplicat in raporturile
comerciale.
Consiliul Concurentei a precizat ca abuzul sanctionat astfel consta in refuzul
nejustificat de a furniza marfa, de a cumpara, de a acorda licente sau de a permite accesul
la anumite facilitati esentiale.
Se disting asadar in primul rand refuzul unei intreprinderi aflate in pozitie
dominanta de a livra marfa, dar numai cu conditia ca acesta conduita sa afecteze
concurenta prin excluderea unor concurenti.
In termeni similari se analizeaza si refuzul de a cumpara, in ipoteza in care
beneficiarul este posesor de pozitie dominanta sau simplu dominant in raporturile sale cu
9
furnizorul. In al doilea rand refuzul de a trata se poate analiza in raport de indeplinirea de
catre beneficiari a unor criterii impuse de furnizori.
Daca aceste criterii sunt obiective fiind determinate de natura specifica a
produsului si sunt aplicate nediscriminatoriu nu suntem in prezenta savarsirii nici unei
practici de excluziune.
In fine este vorba despre blocarea intrarii unui nou concurent pe piata prin refuzul
de a-i acorda licente sau de a-i asigura utilizarea unei infrastructuri ori a unei retele, in
termenii consacrati de dreptul concurentei, de a-i permite accesul la anumite facilitati
esentiale.
Detinatorul unui astfel de mijloc esential nu numai ca este tinut sa il puna la
dispozitia potentialilor competitori dar trebuie sa o faca in conditii de pret rezonabile si
nediscriminatorii.
Limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul
utilizatorilor ori consumatorilor;
Similar textului CE legea pune in chestiune asa-numitele actiuni de secare a
pietei, de limitare artificiala a activitatii intreprinderilor.
Prin impunerea de quota, prin refuzul de a furniza produse indispensabile concurentilor, prin cumpararea si neutralizarea unei tehnologii concurente celei exploatate de intreprinderea dominanta, prin clauze de exclusivitate sau de fidelizare excesiva, ori prin acordarea de diverse avantaje comerciale.
In ceea ce priveste aplicarea dreptului intern al concurentei semnalam sanctionarea unei intreprinderi care isi organizase activitatea pe baza unei decizii in care printre altele se specifica"pentru asigurarea desfacerii integrale productiei proprii se interzice livrarea au procesarea de produse ce constituie materie prima la producatorii concurenti".
Atat Consiliul Concurentei cat si instanta de contencios administrativ au apreciat ca fapta cade sub incidenta art.6 lit. b. din legea concurentei, intrucat dispozitia in cauza limita distributia in dezavantajul utilizatorilor si consumatorilor.
Asemenea practici limiteaza exercitiul general al concurentei, creand mai cu seama cand deja exista diverse bariere la intrare obstacole importante in calea unor noi competitori. • Aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
Aceasta practica este o traducere fidela a art. 82 lit. c din Tratatul de la Roma si sanctioneaza abuzul prin discriminare.
Dreptul concurentei nu sanctioneaza discriminarea per se ci numai daca aceasta constituie forma de manifestare a abuzului de putere economica. Discriminarea
10
abuziva se poate realiza prin diferite modalitati, de la cele mai brutale pana la cele mai voalate si aparent justificate. • Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;
Aceasta practica este o traducere fidela a art. 82 lit. d, asa-numitele contracte
legate.
Intrucat vanzarile legate pot fi in anumite conditii pro-concurentiale si benefice
ele nu sunt prohibite per se, ci dar daca practicate fiind de un operator posesor al pozitiei
dominante, li se dovedeste inechivoc efectul nociv asupra concurentei.
Practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul
inlaturarii concurentilor, sau vanzarea la export sub costul de productie, cu
acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor
interni;
Textul imperativ prevazut de acest punct este alcatuit din 2 variante :
1. - practicarea preturilor excesiv de mari sau ruinator de mici
2. - a doua varianta sanctioneaza exporturile la pret de dumping realizate de un
agent economic aflat in pozitie dominanta, dar numai cu conditia ca minusurile
provenite din acest procedeu sa fie acoperite din preturile majorate pe piata
interna.
Practicarea unor preturi excesive reprezinta acea situatie in care cel care abuzeaza
de pozitia sa dominanta solicita clientilor sai (chiar fara sa impuna) preturi de vanzare ce
depasesc cu mult costurile efective, plus un profit rezonabil Aprecierea ca un pret
este excesiv se face prin comparatie intre pretul ridicat si un pret format din costul de
productie plus un profit rezonabil. Se impune precizarea faptului ca practicarea unor
preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor a inregistrat abordari diferite, in
jurisprudenta americana fata de cea comunitara.
Astfel in unele spete inregistrate in practica judiciara europeana s-a decis ca
stabilirea unor preturi la un nivel scazut pentru o perioada lunga de timp cu intentia de a
elimina de pe piata pe concurentii sai, constituie abuz de pozitie dominanta.
In schimb in practica judiciara relevanta americana, s-a conturat teoria potrivit
careia daca agentul sau agentii economici care practica preturi de ruinare nu au
11
posibilitatea de a-si recupera in perioada urmatoare pierderile inregistrate in intervalul de
timp in care a practicat preturile de ruinare.
Trebuie subliniat faptul ca nu in toate situatiile practicarea unor preturi de ruinare
pe o perioada mai lunga de timp trebuie calificata ca o manifestare a unei intentii
frauduloase a agentilor pot fi inregistrate situatii in care din motive obiective, campanii
promotionale, lichidare de stoc, se pot practica preturi scazute sub costuri, fara a se
urmari eliminarea de pe piata a concurentilor.
Cat priveste vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor
prin impunere unor preturi majorate consumatorilor interni reprezinta o forma grava de
dumping la export, dar care spre deosebire de dumpingul tipic este prohibit doar daca o
astfel de practica este insotita sau urmata de majorari de preturi la intern cu scopul special
de a recupera pierderile inregistrate la export.
• Exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.
Acest complex de fapte anticoncurentiale are mai multe componente ca trebuie examinate fiecare in parte.
Astfel, exploatarea abuzului de dependenta economica poate fi savarsit de catre unul sau mai multi agenti economici daca sunt intrunite urmatoarele conditii: - sa existe o dependenta economica; - agentul economic victima a acestei forme de abuz sa nu aiba o alternativa in conditii echivalente; - sa se manifeste o exploatare abuziva a situatiei de dependenta, fie prin impunerea unor preturi diferite si nejustificate, fie prin refuzul de a vinde, fie prin ruperea nejustificata a relatiilor comerciale; - sa se produca un efect anticoncurential sau sa fie prejudiciati consumatorii.
In ceea ce priveste cealalta componenta de realizare a abuzului de pozitie dominanta incriminat, respectiv ruperea relatiilor contractuale pentrusingurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate se
impunea urmatoarea precizare - ruptura brutala, abuziva a unor raporturi contractuale
doar pe considerentul opozitiei manifestate de co-contractant fata de un tratament
comercial incorect, poate fi decisa atat de un operator aflat de un operator aflat in pozitie
dominanta cat si de un operator care nu este lider de piata dar care prin ponderea sa
economica este superior partenerilor contractuali din relatiile sale verticale.
12
PRACTICI ANTICONCURENTIALE SI POLITICI ANTITRUST ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ
Protectia concurentei prezintă un interes deosebit la nivelul economieinationale, dar si european care s-a confruntat si se confruntă cu abuzul de pozitiedominantă, întelegerile si concentrările anticoncurentiale, practici neloiale care au dreptrezultat înrăutătirea mediului concurential. Prin prezenta lucrare îmi propun sa analizezmediul concurential si factorii săi de influentă.Concurenta este chintesenta economiei de piată. Ea semnifică posibilitatea de aalege dintre mai multe alternative de produse sau servicii oferite. Acolo unde existăconcurentă se ajunge la o mai eficientă alocare a resurselor deoarece producătorulurmăreste permanent raportul dintre acestea si cheltuieli. Totusi, producătorul nuinfluentează piata de unul singur, ci o face numai prin raporturile de concurentă cu altiproducători care determină întotdeauna o scădere a preturilor si implicit cresterea pieteiprin stimularea cumpărărilor.
Concurenta modifică sistemul de valori al consumatorilor în sensul cresteriiexigentei, a nevoii de informare, a vitezei de reorientare spre alti ofertanti.În lupta pentru cucerirea pietei, ofertantii aplică o serie de principii, precumconcepte sofisticate în materie de strategii de întreprindere si de marketing, conceptepentru câstigarea de cote de piată dominante în segmentele vizate, un angajamentsimultan către o calitate înaltă si o productivitate puternică fără a se face rabat la strategiaexigentei înalte privind performantele sau o orientare către ramurile economice carepresupun utilizarea tehnologiilor înalte si diminuarea treptată a activitătilor în domeniileaflate în declin.
Adeseori, din dorinta de a obtine o pozitie dominantă pe piată, de a atrage cât mai
13
multi clienti si de a elimina concurentii actuali si potentiali, agentii economici recurg la oserie de actiuni si fapte ilegale care au un efect negativ asupra mediului concurential. Dinpăcate, aceste efecte sunt resimtite nu numai de ceilalti competitori, dar si de consumatorisi chiar de societate în ansamblu. De aceea, toate aceste fapte ilegale sunt sanctionate decătre lege. În acest sens, în tara noastră este în vigoare Legea Concurentei nr. 21/1996care îsi propune să protejeze, să mentină si să stimuleze concurenta si mediulconcurential normal. Cercetarea stiintifică în domeniu este axată pe descoperirea de noilegităti si norme specifice si pe îmbunătătirea celor existente si este orientată spre găsireaunor strategii cât mai eficiente în vederea luării deciziilor.
Trebuie subliniat faptul că politica de concurentă nu este un scop în sine, ci unuldin mijloacele pentru atingerea unui tel care, cel mai adesea, este definit ca fiindsatisfacerea intereselor consumatorilor. Pe fondul preocupărilor firesti înscrise pe caleaspre progres, dezvoltare si modernizare a productiei si distributiei, precum si de creare aunei jurisprudente specifice privind raporturile contractuale între agentii economici,necesitatea creării mediului concurential si a respectării comportamentelor loiale ale celorcare se confruntă în lupta pentru câstigarea unor pozitii favorabile pe piată devine tot maiacută si mai reală. Una dintre conditiile esentiale pentru nasterea si consolidarea uneieconomii de piată este existenta unui mediu concurential functional.
2. Politica concurentei si practicile anticoncurentiale
Concurenta poate fi definită ca fiind ansamblul relatiilor dintre agentii economicigenerate de dorinta acestora de a obtine un loc cât mai bun pe piată si un pret cât mai
14
avantajos1. Privită din punct de vedere economic, concurenta este întotdeauna legată detranzactiile efectuate pe piată, de cerere si ofertă si de procesul de schimb. Astfel,concurenta este strâns legată de libertatea de a alege. Este cunoscut faptul că ,,fortaregulatoare cea mai importantă a economiei de piată este concurenta”.2 Astfel, ,,concurenta este însăsi forma activă a liberei initiative, liberă initiativă generată deproprietatea privată, aceasta constituind, la rândul ei, o trăsătură esentială a economiei depiată, al cărei mecanism este concurential. Ea reprezintă confruntarea deschisă, rivalitateadintre agentii economici vânzători ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela.Totodată, concurenta exprimă comportamentul specific interesat al tuturor subiectilor peproprietate, comportament care se realizează în mod diferit, în functie de cadrulconcurential si particularitătile diverselor piete.”
Definim politica concurentială ca fiind un ansamblu de reglementări, obiective siinstitutii care actionează pentru asigurarea unui climat concurential normal, în careagentii economici să poată să se manifeste în mod liber, pe baza propriilor lor decizii sicomportamente orientate sistematic pentru obtinerea avantajelor valorice, ca expresie aeficientei activitătii lor pe piata considerată.,,Exercitarea concurentei constituie un drept al tuturor agentilor economici. Caorice drept recunoscut si protejat de lege, dreptul la concurentă trebuie exercitat cu bunăcredintă si potrivit uzantelor cinstite (articolul 1- Legea nr. 11 din 1991) fără să încalcedreptul si libertătile agentilor economici precum si ale cetătenilor.’’În ultimii ani s-a pus un accent din ce în ce mai mare pe politica concurenteideparece functionarea normală a pietei depinde, în mare măsură, de concurentă, iar luptaîmpotriva infractiunilor din acest domeniu a devenit o preocupare generală i a cunoscut,,o reglementare ascendentă’’.
Problema concurentei neloiale si a practicilor anticoncurentiale s-a pus pentru
15
prima dată la Bruxelles la data de 14 decembrie 1900 o dată cu introducerea articolului10 bis în Conventie, articol care prevedea că toate tările din Uniune vor beneficia deprotectie acordată împotriva concurentei neloiale. Acest articol a suferit modificări cuprilejul revizuirii de la Washington în 2 iunie 1911, tările contractante angajându-se să leasigure cetătenilor protectie efectivă împotriva concurentei neloiale. Însă, revizuirea de laHaga din 6 noiembrie 1925 a prevăzut obligativitatea tărilor contractante de a asiguracetătenilor care fac parte din Uniune protectia asupra actelor anticoncurentiale.
Principalii actori implicati în politica în domeniul concurentei sunt următorii:
■ Institutia responsabilă la nivel comunitar de modul în care esteimplementată politica în domeniul concurentei este Comisia Europeană. Aceasta iadeciziile formale prin majoritate simplă, asemenea unui organism colectiv. Aceste deciziisunt pregătite de Directia Generală pentru Concurentă care raportează Comisaruluiresponsabil cu politica concurentei. Comisia poate fi sesizată într-o problemă privindconcurenta fie prin notificare, fie urmare a unei plângeri înaintate de o firmă sau de unstat, fie poate actiona din proprie initiativă (ex officio) pentru a investiga anumite situatiispecifice sau chiar un întreg sector economic. Comisia poate penaliza orice încălcări aleregulilor privind concurenta, penalizările putând reprezenta până la 10% din veniturilecompaniei incriminate.■ Ultimul arbitru si cel care poate decide dacă actiunea Comisiei a fost înlimitele puterilor stabilite în mod legal este Curtea Europeană de Justitie (CEJ). CEJeste îndreptătită să actioneze atât în cazul unor solicitări făcute de instantele nationale, câtsi în cazul unor actiuni initiate împotriva Comisiei în fata Tribunalului de Primă
16
Instantă. Cu totul remarcabil pentru o instantă juridică, CEJ solicită Comisiei, în anumiteîmprejurări, mai degrabă argumente de ordin economic decât de ordin formal(juridic).■ Rolul Parlamentului European e redus la a evalua actiunile Comisieprintr-un raport anual si, de asemenea, la a face observatii privind evolutiile importantedin acest domeniu. Interventiile Consiliului de Ministrii se rezumă la a autorizaexceptările în bloc, precum si la a face modificări în baza legală a politicii concurentiale.■ În afara Comisiei, în cadrul politicii în domeniul concurentei actionează siautoritătile nationale investite cu competente în acest domeniu.Obiectivele mari pe care le are în vedere politica în domeniul concurentei în UEsunt următoarele:● Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocării resurselor în functiede cele mai avantajoase conditii;● Protejarea întreprinderilor mici si mijlocii, care contribuie la mentinerea unui mediu competitiv;● Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;● Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale;● Dezvoltarea unor întreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fată concurentei în planglobal.Acquis-ul din sectorul concurentei acoperă atât politicile antitrust, cât si politicilede control al ajutorului de stat, include norme si proceduri de combatere acomportamentului anticoncurential al societătilor comerciale precum întelegerilerestrictive între agentii economici si abuzul de pozitie dominantă si de împiedicare aacordării de către guverne a ajutoarelor de stat care distorsionează concurenta pe PiataInternă. În general regulile de concurentă sunt direct aplicabile în întreaga Uniune, iarStatele Membre trebuie să coopereze îndeaproape cu Comisia în aplicarea acestora,adoptând o politică economică în concordantă cu principiile economiei de piată deschisă,bazată pe concurentă loială. Politica antitrust7este un termen american prin care se
17
desemnează totalitatea reglementărilor, măsurilor pe care le pot lua guvernul siorganismele sale, precum si a mijloacelor de care acestea se pot folosi pentru a limita sicontrola formarea trusturilor, cresterea capacitătii diferitelor firme sau grupuri de firme de a exercita practici restrictive pe piată, de a impune un comportament de monopol pecăi considerate anormale sau ilegale.
Practicile anticoncurentiale constau într-o gamă largă de practici în afaceri, prinintermediul cărora o firmă sau un grup de firme se angajează pentru a restrângeconcurenta pe piată, cu scopul de a-si mentine sau de a-si întări pozitia pe piată si a-simări profiturile, fără efortul de a reduce costul sau de a spori calitatea unui produs:◙ întelegeri sau a practici concertate abuzive, incluzând si pe cele determinate depozitia dominantă, apropiată celei de monopol;◙ concentrările economice potential generatoare de pozitii puternice sicomportamente tendentioase în dominatia pietei;◙ ajutoarele de stat acordate în avantajul privilegiat al unor operatori economici;◙ comportamentele întreprinderilor reprezentante ale monopolului statului sauale altor drepturi exclusive acordate de către autoritătile publice.Politica Comună în Domeniul Concurentei este prima politică supranatională, încare institutiile comunitare au fost cele mai active si consecvente, pe o tendintăascendentă si care ,,generează consonante de natură federală pentru tările membre’’Prevederile privind această politică sunt înscrise ca obligatii ferme si au avut cel maimare impact asupra tărilor care au aderat recent la UE, inclusiv asupra României.În baza Tratatului de la Amsterdam privind instituirea UE, politica în domeniulconcurentei este reglementată în special prin articolele 2, 3, 12, 31, 36, 73, 80, 81, 82, 85,86, 87, 88, 92, 93, care privesc atât cadrul general, cât si mecanismele concurentiale înPiata Unică( a bunurilor, serviciilor, capitalului si fortei de muncă) cu un accent specialpe piata bunurilor, respectiv: protec ia împotriva practicilor anticoncurentiale.
18
Promovată riguros si institutionalizată prin reglementări si organisme, politicaconcurentei în Uniunea Europeană a căpătat astăzi dimensiunile necesare pentru a deveniconditia hotărâtoare a functionării economiei de piată. Beneficiarul unei asemeneapolitici a creării mediului concurential normal si a protectiei concurentei esteconsumatorul.Reglementarea concurentei în România printr-o lege organică, Legea Concurenteinr.21/1996 , a devenit necesară în vederea creării disciplinei specifice pietei libere carereglează echilibrul si determină efectele favorabile dezvoltării normale a economiei siprotectiei consumatorilor. Adoptarea Legii Concurentei, în vigoare de la 1 februarie1997, a reprezentat un pas decisiv în crearea în România a unui mediu economic cucaracter concurential si în impunerea regulilor în acest sens. Prin Legea Concurentei nr.21/1996 si prin legislatia secundară emisă în aplicarea acesteia, România si-a îndeplinitobligatiile prevăzute în Acordul de Asociere încheiat cu Uniunea Europeană privindpolitica în domeniul concurentei, asigurându-se un grad înalt de compatibilitate referitorla modul de tratare si reglementare a întelegerilor, practicilor concertate, abuzului depozitie dominantă si controlului concentrărilor economice.Legislatia în domeniul concurentei a urmat linia legislatiei europene, art. 5 caresanctionează întelegerile anticoncurentiale si art. 6 care sanctionează abuzul de pozitie dominantă fiind corespondentele art. 81 si art. 82 din Tratatul CE. Astfel, conformarticolului 5, alin. (1) ,,sunt interzise orice întelegeri exprese ori tacite între agentiieconomici ori asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au caobiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurentei pe piataromânească sau pe o parte a acesteia”. Alineatul 2 al articolului prezintă exceptiile de lainterdictia stabilită la alineatul precedent.Continutul legii se adresează11:
19
a. agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici, persoane fizice sipersoane juridice, de cetătenie, respectiv de nationalitate română sau străină, care prinactele si faptele lor comerciale provoacă efecte de îngrădire a concurentei pe piataliberă;b. organelor de administratie publice centrale si locale, pentru deciziile prin careacestea intervin în operatiunile pietei, având efecte asupra concurentei, exceptiefăcând situatiile când măsurile sunt luate pentru apărarea unui interes major.Obiectivul Legii Concurentei este asigurarea conditiilor comportamentalespecifice pentru stimularea si protejarea concurentei, iar scopul final este dezvoltarea uneieconomii echilibrate, eficiente si competitive pe piata mondială. Toate acestea reprezintăo garantie pentru bunăstarea socială si protejarea consumatorilor: ,, comerciantii suntobligati să îsi exercite activitatea cu bună-credintă, potrivit uzantelor cinstite, curespectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale’’12.Pentru aplicarea legii, în sensul administrării investigatiilor si sanctiuniloracordate abaterilor, dar si al promovării politicii de încurajare si protectie a concurentei,de creare a conditiilor pentru instaurarea regulilor jocului pietei libere în România, s-auînfiintat cele două institutii: Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei.Legislatia referitoare la concurentă din România tratează pe larg următoarele treitipuri de comportamente anticoncurentiale:1.Întelegerile între întreprinderiDin punct de vedere economic, întelegerile se clasifică13 în:● acorduri orizontale, care privesc agentii economici situati la acelasi nivel al proceseloreconomice(de exemplu, acorduri între producători, acorduri între distribuitori);● acorduri verticale, care privesc agentii economici situati la niveluri diferite aleaceluiasi proces economic(de exemplu, acorduri între producătorii si distribuitoriiaceluiasi produs).
20
Acordurile dintre agentii economici intră sub incidenta interdictiilor prevăzute dearticolul 5 al Legii Concurentei atunci când există probabilitatea de a avea un impactnegativ substantial asupra formelor de manifestare a concurentei pe piată, cum ar ficoncurenta prin pret, prin calitatea si cantitatea produselor, prin inovatie, prin diversitateasi noutatea ofertei. Acordurile pot avea asemenea efecte prin reducerea considerabilă acompetitiei între părtile întelegerii sau între părtile acesteia si terti.2. Abuzul de pozitie dominantăArticolul 6 din Legea 21 precizează: ,, este interzisă folosirea în mod abuziv aunei pozitii dominante detinute de unul sau mai multi agenti economici pe piataromânească sau pe o parte substantială a acesteia, recurgând la practicianticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sauprejudicierea consumatorilor’’.3.Fuzionările si alte forme de concentrări între întreprinderiFundamentul politicii de control al achizitiilor si fuziunilor în România estereprezentat de articolele 10-15 din Legea Concurentei. Astfel, ,, sunt interziseconcentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei pozitiidominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturareasemnificativă a concurentei pe piata românească sau pe o parte a acesteia’’.Împotriva deciziilor prin care se aplică amenzi cominatorii se poate face plângere,în termen de 15 zile de la luarea la cunostintă, la presedintele Consiliului Concurenteisau, după caz, la seful Oficiului Concurentei, care se pronuntă prin decizie motivată. Însituatia în care organele administratiei publice nu se conformează deciziei ConsiliuluiConcurentei, acesta are posibilitatea de a ataca actiunea la Curtea de Apel Bucuresti.
3. Studiu comparativ România – U.E: Concurenta în sectorul energetic
21
În opinia Societătii Academice din România14, piata de energie din România estefoarte competitivă în comparatie cu alte tări europene, dar câteva măsuri recente sioprirea reformelor începute în urmă cu zece ani riscă să limiteze serios concurenta. Estecazul în special al probabilei înfiintări a două companii15 ”mamut” de energie sau alcontractelor în afara pietei cu firme care se bucură de tratament preferential.Multă vreme s-a considerat că în sectorul energetic nu poate exista o piată cuadevărat competitivă, din cauza caracteristicilor acestui sector: retelele de transmisie sidistributie sunt monopoluri naturale; energia electrică nu se poate stoca, se producecontinuu pe când consumul este variabil pe parcursul unei zile, ceea ce presupune oformă de administrare coordonată; istoric, au existat monopoluri de stat integrate înelectricitate si gaz în întreaga Europă, etc. Totusi, în ultimii ani s-a descoperit că si înenergie se poate lucra competitiv, iar tendinta în Uniunea Europeană este de liberalizarea sectorului si de asezare a sa pe baze de piată. Aceste directii de actiune – liberalizare,interconectare, deschiderea pietelor nationale – sunt în mod clar trasate în AgendaLisabona lansată în 2000, la care au subscris toate guvernele din statele membre.Pe scurt, sectorul energetic poate fi competitiv dacă:• Activitătile cu caracter de monopol natural sunt separate de cele în care poateapărea concurentă (productie, furnizare). Separarea activitătilor pe verticală înseamnăcă nici un producător nu controlează reteaua de transmisie, deci nu are posibilitatea de abloca accesul concurentilor la retea, iar activitătile de furnizare de electricitate suntseparate de cele de distributie. Separarea orizontală înseamnă că reteaua de distributie este împărtită geografic între mai multe companii care au obligatia să-si închirieze unaalteia retelele;• Piata este liberalizată, iar consumatorii (industriali si casnici) îsi pot alege liber
22
furnizorii, inclusiv din afara tării, în piata unică UE. Cu alte cuvinte, din liberalizareapietei, teoretic, un craiovean nu mai este obligat să cumpere electricitate de la ElectricaOltenia, ci poate cumpăra curent si de la Electrica Moldova, de pildă. Prin separareaverticală, Electrica Moldova si Electrica Oltenia si-au separat administrarea retelelor dedistributie de serviciile de furnizare de electricitate. Prin separarea orizontală, ElectricaOltenia este obligată să pună reteaua de distributie din Oltenia la dispozitia serviciului defurnizare Electrica Moldova, la pret reglementat de Autoritatea Natională deReglementare în domeniul Energiei (ANRE) pentru monopolul natural.De la sfârsitul anilor '90 România a trecut prin reforme care merg în directiadorită de Comisia Europeană, depăsind chiar state vechi membre (Franta, Germania) înprivinta gradului de liberalizare si separării pe verticală si orizontală a activitătilorcompetitive de cele cu monopol natural. Mai mult, avem una dintre cele mai competitiveburse de energie din Europa (Operatorul Pie ei de Energie Electrică din România-OPCOM), care a început recent să se extindă regional prin acordul cu Ungaria de anultrecut; există semnale încurajatoare si din partea Austriei.În ciuda acestor evolutii pozitive, în ultimii patru-cinci ani ritmul reformelor aîncetinit, iar unele propuneri de schimbări în sectorul energetic pot fi chiar o întoarceredin drum a reformelor de până acum. Riscurile privesc în principal libera concurentă pepiata de energie. În prezent, există două riscuri majore pentru concurenta în domeniulenergetic, care pot fi si penalizate de Comisia Europeană:1. Posibila înfiintare a două companii cu pozitie dominantă pe piată ce grupeazăentităti reprezentând cea mai mare parte a sectorului energetic (electricitate / gaz /cărbune), în special dacă măsura se suprapune peste nefinalizarea reformelor de separareverticală a distributiei de furnizare;2. Contractele bilaterale cu electricitate, încheiate de companii de stat cu parteneri
23
privati, la preturi defavorabile statului .Pe lângă aspectele de mai sus, există încă distorsiuni pe pietele de electricitate sigaz cauzate de nefinalizarea reformelor în sectorul energetic românesc. Problemeleprivesc în special faptul că liberalizarea pietelor, operatională pe hârtie, nu este la fel si înpractică. Spre exemplu, preturile la gazul din productia internă sunt mai mici decât celeale gazului din import si sunt folosite pentru subventionarea unor companii sau industrii(în mod curios, lideri de opinie sau chiar decidenti cu experientă în sistem prezintă publicaceastă practică drept un exemplu de bună practică, ce ar trebui perpetuată cât mai multposibil)
1. Restructurarea sectorului energetic: riscuri pe piata de energie
Dacă anul trecut se discuta despre crearea unei companii integrate de electricitate,măsură abandonată o dată cu schimbarea guvernului, acum guvernul are intentia sărestructureze întregul sector energetic (electricitate, gaz, cărbune) prin înfiintarea a douăcompanii de energie integrate. Desi nu s-au dat prea multe detalii în legătură cufunctionarea lor, se stie deocamdată că acestea vor avea următoarea componentă:• Prima (S1) ar include cele 3 complexuri energetice (Turceni, Rovinari, Craiova);două unităti de la Hidroelectrica (Vâlcea, Slatina); nuclear (unitătile 1 si 2 Cernavodă);compania de lignit (SNLO); si o parte din Electrica. Ea va avea o structură de productie34% nuclear, 10% hidro, iar restul termo si va detine 48% din productia de electricitate;• Cea de-a doua (S2) va include cea mai mare parte din Termoelectrica (Deva, ParoseniParoseni, ELCEN); restul din Hidroelectrica (Portile de Fier; SH Sebes, Buzău, TârguJiu, Caransebes, Hateg, Arges, Cluj, Bistrita, Sibiu); compania de huilă (CNH);Romgaz; restul din Electrica. Structura sa de productie va fi 38% hidro iar restul termo si
24
va detine 44% din totalul productiei.Cu toate că initial cele două companii grupează practic întreg
sectorul energeticcare a rămas neprivatizat (3 Electrice, productie de electricitate si gaz, sector minier),Ministerul Economiei se asteaptă ca în câtiva ani investitiile private să reducă dominantape piată a celor doi mari operatori. După intrarea în functiune a investitiilor private înproductia de electricitate, ponderea pe piată a acestor entităti s-ar reduce până în 2013 la41%, respectiv 34%. În compensare, Petrom va ajunge la 10% prin centrala de 860 MWde la Brazi; iar Enel va ajunge la rândul său la 9% din piată.
În sine restructurarea nu conduce automat la probleme de concurentă, însă nouastructură a sectorului ar putea creste riscurile ca pe piata de energie să poată apăreaabuzuri de pozitie dominantă, sau să se acorde ajutoare de stat nejustificate si contractepreferentiale în afara pietei, din cauză că:• Nu se stie exact structura celor două companii, modul în care acestea vor functiona, nicidacă vor fi privatizate în viitor. De pildă, constituirea celor două companii se poate faceprin fuziune sau prin crearea unui grup în care entitătile rămân separate. Chiar si în aldoilea caz, nu se stie dacă tranzactiile dintre entitătile din aceeasi companie vor fi întermeni competitivi; de exemplu Electricele de stat (care si în prezent sunt integratevertical, activitatea de furnizare si cea de distributie nefiind separate de facto) potcumpăra prioritar energie de la producătorii din grupul din care fac parte,dezavantajându-i pe ceilalti producători. Dacă însă companiile vor fi fuzionate fără a sesepara clar din punct de vedere financiar-contabil entitătile componente, tranzactiiledintre entităti vor fi si mai greu de urmărit. Există riscul ca în S2 pierderileTermoelectrica să fie acoperite de Hidroelectrica sau Romgaz prin subventii încrucisate,iar în S1 Nuclearelectrica să sustină financiar CNH. Sansele ca acest lucru să se întâmple
25
sunt cu atât mai mari cu cât România a negociat cu UE eliminarea totală a subventiilorpentru huilă până la 1 ianuarie 2011, lucru dificil de realizat.În ultimele luni sindicalistii CNH au solicitat stergerea penalitătilor si majorărilorla datoriile CNH la buget si prelungirea perioadei de acordare a subventiilor până în2014-2018. Sub presiune socială, într-un holding este mai usor de adoptat măsuri anticompetitive ad-hoc decât ar fi în cazul unor entităti separate tranzactionând pe piată.Toate aceste aspecte trebuie atent urmărite pentru a preîntâmpina probleme denecompetitivitate în aplicarea reformelor în sectorul energie;• Nu este clar de ce s-a preferat o variantă cu doar două companii, desi studiul initial pecare l-a făcut Ministerul Economiei cu consultanti străini a luat în calcul ca fezabile sivariante cu mai multe entităti. Riscul ca unul dintre actorii de pe piată să obtină o pozitiedominantă de care să abuzeze e cu atât mai mare cu cât sunt mai putini astfel de actori.Întrucât studiul ministerului nu e public, nu putem sti nici motivele pentru care, de pildă,nu s-ar putea sparge productia de electricitate în mai multe unităti de productie, care ar putea fi si privatizate pentru obtinerea de fonduri de investitii. Mai mult decât atât,experienta arată că pe pietele unde există un număr mai mare de producători, preturile laenergie sunt mai mici, în beneficiul consumatorilor
26
Fig. 1. Preturi pe pietele spot în anul 2008, EUR/MWh, minime si maxime
• Concurenta pe piata românească de electricitate este oricum restrânsă de interconectarealimitată a pietei românesti de energie: în electricitate, nu se poate tranzactiona pestegranită mai mult de 10% din productie. Problema este aceeasi peste tot în UE, obstacolulmajor în calea liberei concurente si pietei unice de energie reprezentându-l slabainterconectare a pietelor nationale. Cu alte cuvinte, dacă ne construim singuri companiimari avem toate sansele să le transformăm în companii dominante local mai curând decâtîn actori importanti regional;• Chiar acum, înainte de înfiintarea celor două companii, concentrarea pe piata energieielectrice, desi este la nivel putin sub media UE, este totusi peste nivelul la care UE aspiră.Există doar opt state membre cu concentrare medie, cum si-ar dori Comisia Europeană(IHH 750-1800); sase state cu nivel mare de concentrare (IHH17 1800-5000, printre caresi România) si 13 state cu concentrare foarte mare (IHH peste 5000). Gruparea oricărorentităti în societăti mari cu mix de productie creste acest grad de concentrare, în contratendintei la nivel U.E.
Fig.2. Gradul de concentrare pe piata de electricitate în statele UE în anul 2008
27
• Ministrul Economiei a declarat în presă19 că datoriile istorice la buget aleTermoelectrica (535milioane RON) si ale CNH (3 miliarde RON) vor fi sterse. Dacă nusunt însotite de măsuri de restructurare reală (altele decât gruparea pur contabilă în ceidoi operatori nationali), care să elimine riscurile ca în viitor să se acumuleze din nouastfel de datorii, sprijinul acordat acestor entităti reprezintă ajutor de stat incompatibil;Capacitatea de reglementare a sectorului energetic este încă limitată. ANRE e oagentie de reglementare înfiintată în 1999, fuzionând în 2007 cu reglementatorulsectorului de gaz, care până acum a avut practic experienta reglementării doar pe o piatăcu multi actori. O piată cu putini actori, dominanti, este mult mai greu de reglementatdecât o piată cu actori atomizati;• Până în prezent nu a fost finalizată de facto separarea verticală a distributiei de furnizare(în cadrul celor opt Electrice, de stat si private). Altfel spus, desi consumatorii au din2007 posibilitatea să-si aleagă furnizorii, în realitate gradul de liberalizare efectivă apietei a rămas pe la 50% si stagnează de câtiva ani, iar motivele sunt cel putin partiallegate de dificultatea de a schimba efectiv furnizorul;
28
• Crearea unor actori dominanti pe piată riscă să reducă volumul tranzactiilor de pe bursaOPCOM, o piată foarte competitivă. Cresterea tranzactiilor pe bursa OPCOM a însemnatîngustarea nisei pentru contracte preferentiale ( Fig. 3). OPCOM a crescut rapid de laînfiintarea sa în 2005, cu cca 3-5% din piată în 2006, iar în prezent pe platforma OPCOMse tranzactionează cca 36% din electricitatea din România (prin comparatie, bursa de energie din Franta20 nu depăseste 7-8%).
Fig.3. Concurenta pe piata de electricitate din România
Sursa: OPCOM21. PZU = piata pentru ziua următoare; PCCB = piata contractelorBilaterale.
2. Contractele bilaterale încheiate în afara pietei competitive
O parte din energia electrică produsă în România face obiectul unor contracte petermen lung. Unele dintre aceste contracte se încheie pe piata OPCOM (PiataContractelor Bilaterale, PCCB), în mod competitiv. O altă parte se încheie în afara burseisau prin prelungirea celor anterioare. Din această ultimă categorie fac parte si contractele
29
încheiate de producători de stat cu companii private. În 2002-2004, Hidroelectrica aîncheiat contracte cu 11 firme si trader-i, supuse prelungirii anuale. În 2008 ele aureprezentat 10 TWh, respectiv 70% din productia anuală a Hidroelectrica, sau aproape20% din energia electrică tranzactionată în România. Preturile contractelor negociate înafara bursei sunt cu 50% mai mici decât cele de pe OPCOM.
Teoretic, în baza unui ordin al Ministrului Economiei (445/2009) toate companiilede stat sunt acum obligate să încheie contracte noi de vânzare de electricitate doar pebursă, pentru a oferi acces competitiv. Motivul pentru care acest ordin a fost emispriveste riscurile de guvernantă implicite care apar în cazul companiilor de stat. Ordinulnu se aplică volumelor de energie electrică aferente contractelor reglementate - preturistabilite la ANRE, cantitătilor de energie electrică tranzactionate pe Piata de Echilibraresi cantitătilor de energie electrică aferente contractelor aflate în derulare. Ofertele devânzare a energiei vor fi avizate de Consiliul de Administratie, iar administratoriicompaniilor vor informa trimestrial conducerea ministerului si Adunarea Generală a Actionarilor cu privire la respectarea prevederilor Ordinului 445, pe baza rapoartelorlunare ale conducerilor executive ale societătilor de stat.
În afara necesitătii unei transparente a tranzactiilor cu energie electrică, emitereaacestui ordin a fost justificată si de faptul că pretul energiei livrate atât populatiei, cât siconsumatorilor comerciali, este "substantial mai mare decât pretul de achizitie de laproducători (uneori poate dublu), din cauza tarifelor de transport, distributie, servicii desistem, care, la rândul lor, sunt stabilite tot de autoritatea de reglementare".
Responsabilitatea punerii în aplicare a prevederilor Ordinului nou semnat -445/2009 - revine reprezentantilor Ministerului Economiei în Adunările Generale aleActionarilor la societătile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, filialelor
30
acestora, respectiv în Consiliul de Administratie al Regiei Autonome pentru ActivitătiNucleare, producători de energie electrică aflati sub autoritatea Ministerului Economiei siconducerii executive a acestor operatori economici. Desigur, pe o piată competitivă cuactori rationali, care îsi urmăresc propriul interes economic, orice participant poate intraliber în contracte bilaterale negociate cu partenerii săi, în termeni stabiliti de comunacord, prin care fiecare firmă doreste să-si maximizeze profitul (actionează în interesulactionarilor săi). Lucrurile trebuie nuantate însă când unul dintre participanti la otranzactie bilaterală este o companie de stat, unde actionari sunt contribuabilii, iarcontrolul lor asupra managementului este limitat. În cazul companiilor de stat riscurile deguvernantă sunt mai mari, deoarece managementul poate fi mai motivat de câstigulpersonal decât de profitabilitatea companiei, iar actionarii nu au posibilitatea de asanctiona prompt un asemenea comportament, cum s-ar întâmpla într-o companieprivată22 .
Prin acest ordin s-a urmărit tocmai minimizarea acestui risc de guvernantă:companiile de stat îsi scot productia de electricitate la licitatie, iar cumpărătorul va fi celcare oferă cel mai bun pret. Scandalurile din presă privind contractele bilaterale negociates-au referit tocmai la vânzarea de electricitate de la producători de stat (în principalHidroelectrica) către furnizori sau consumatori, în afara pietei transparente si la preturimici, considerate avantajoase doar pentru partenerii privati si dezavantajoase pentruHidroelectrica (adică pentru contribuabilii-actionari). În urma unor astfel de aranjamenteopace apar două probleme:1) electricitatea “ieftină” iese de pe piata la care avem acces toti ceilalti, decipretul pentru consumatorul final creste;2) dacă o companie de stat vinde ieftin energie unor firme în baza unor contracte
31
preferentiale (iesind eventual chiar în pierdere), efectul este acela al unui ajutor de statdat prin intermediul unei companii de stat unor firme private.De altminteri, există un precedent în ceea ce priveste recunoasterea de cătreComisia Europeană a subventiilor mascate de la stat către privati ca ajutor de statincompatibil. În Ungaria, există o companie de stat (MVM) care are un monopol pe piataangro de electricitate. Aceasta a încheiat contracte pe termen lung (unele până în 2024),în conditii necompetitive, cu producători privati, de la care cumpără energie pentru a ovinde mai departe. Preturile sunt foarte avantajoase pentru producătorii privati sidezavantajoase pentru compania de stat MVM, ceea ce a făcut Comisia Europeană să reactioneze pe motiv de ajutor de stat incompatibil.
În anumite cazuri, contractele bilaterale descrise mai sus pot distorsiona siconcurenta între trader-i, deoarece numai unii beneficiază de conditii preferentiale, altiineavând acces decât la electricitate mai scumpă. Riscul este cu atât mai mare cu câtcompaniile implicate tranzactionează cantităti mai mari. De aceea, dacă se vor înfiintacele două companii de electricitate, iar acest tip de contracte vor ajunge în portofoliulunor companii cu pozitie dominantă si vor acoperi o mare parte a consumului eligibililor,va fi distorsionată grav concurenta. Acesta este un risc real, cu atât mai mult cu câtcompaniile cuprinse în Ordinul nr. 445 sunt nominalizate, iar până la modificareaordinului, cu includerea numelor celor două companii, acestea ar putea fi practic scutitede obligatia de a vinde electricitatea pe bursă (perioadă în care se pot încheia rapid nistecontracte pe termen lung, care să fie ulterior prelungite).Pe lângă problemele mentionate, apar distorsiuni punctuale pe pietele de electricitate si de gaz, cauzate de nefinalizarea reformelor.1. Liberalizarea de facto este încă incompletă. Aproape jumătate dintre consumatoriide electricitate, de pildă, nu-si schimbă furnizorii (sunt “captivi”). Acestia cumpără defapt un “cos” de electricitate, asa cum era înainte de liberalizarea teoretică a pietei din
32
2007, la pret de vânzare care este practic reglementat de ANRE. Acelasi lucru seîntâmplă si pe piata de gaz, unde se face un “cos” de gaze din productia internă si import.“Cosul” perpetuează însă existenta consumatorilor “captivi”: desi în realitate acestia arputea să cumpere electricitate de pe piată de la alti producători, “cosul” este mult maiavantajos, incluzând electricitate “ieftină” de la Hidroelectrica si Nuclearelectrica, carenu ar putea fi cumpărată de un consumator “eligibil”;2. Subventionarea industriei cu “gaz ieftin”. Preturile la gaz ar fi trebuit aliniate lanivelul celor de import până la sfârsitul anului 2008 (fapt care ar fi desfiintat si “cosul” pepiata de gaz). Paritatea pretului la import a fost de-a lungul timpului o conditie a FMI,preluată si de UE în conditiile de aderare. Scopul era ca preturile aliniate la competitiaexternă să ofere stimulente pentru explorarea de noi rezerve, care ar fi devenit rentabiledacă preturile ar fi fost libere. Totusi, gazul din productie internă este în continuare tinutmai ieftin si e folosit ca instrument de subventionare a industriei consumatoare (în specialcombinatele chimice).3. Suprareglementarea autorizărilor pentru proiecte. În sectorul gazelor, desi oriceproiect este realizat de către un proiectant, care se presupune că trebuie să aibăcompetente tehnice, proiectul trebuie avizat si de un “verificator atestat” (orice titular delicentă specifică exploatării obiectivului). Prin aceasta se limitează intrarea pe piată anoilor concurenti, deoarece un titular de licentă specifică exploatării obiectivuluirespectiv nu este interesat să avizeze un proiect pentru un obiectiv pe care îl va exploataun viitor concurent al său. În plus, se reduce responsabilitatea proiectantului, iar costulproiectului creste, ducând la costuri mai mari si pentru consumatorul final.
4. Concluzii finaleSolutiile acestor probleme, pentru Ministerul Economiei si ANRE, sunt:
33
• Restructurarea sectorului energetic nu trebuie făcută înainte de a analiza atent piata deenergie, pentru a permite libera concurentă, beneficii maxime pentru consumatorul finalsi o concentrare cât mai mică a pietei. Structura finală a sectorului trebuie să fie conformăDirectivelor UE privind separarea verticală si orizontală. De asemenea trebuie respectatedirectivele comunitare privind ajutorul de stat.• Aplicarea Ordinului nr. 445/2009 pentru producătorii de electricitate detinuti de stat.Astfel, potrivit noului ordin23, 445/2009, vânzarea angro a energiei electrice este derulatăobligatoriu prin OPCOM.• Finalizarea reformelor de liberalizare si separare a activitătilor integrate vertical siorizontal, cum s-a agreat cu Comisia Europeană pe parcursul negocierilor de aderare.Aceasta înseamnă implicit si renuntarea la preturi administrate, desigur cu exceptiatarifelor reglementate pentru activitătile de monopol (retelele de transmisie si distributie).În concluzie, singurul mod de control eficient al practicilor comerciale restrictiveeste respectarea cu strictete a legislatiei cu privire la concurentă deoarece doarrespectarea legislatiei în domeniul concurentei asigură protectia, mentinerea si stimulareaconcurentei în vederea promovării concurentei loiale.
34
Bibliografie
Legea nr.11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale
Legea nr.21 din 10 aprilie 1996 a concurentei
Curs de dreptul concurentei comerciale, conf.univ. dr. Titus Prescure 2004
1. Birsan, Maria- ,,Integrarea economică europeană. Volumul II’’, Editura Fundatiei
CDIMM, Maramures, 1999; 2. Căpătână, Octavian- ,, Notiunea concurentei comerciale’’-
Revista de drept comercial, nr. 1/1992; 3. Colectivul de Economie - ,, Microeconomie – note de curs
– editia a II- a, revizuită’’ , Editura Universitătii de Vest, Timisoara 2006; 4. Dobrotă, Nită - ,, Dictionar de economie’’- Editura
Economică, Bucuresti, 1999; 5. Gavrilă Ilie, Gavrilă Tatiana, Popescu Anisia - ,, Mediul
concurential si politica
35
Uniunii Europene în domeniul concurentei’’, Colectia Prelegeri Nr. 14 , Editura
Economică, Bucuresti, 2006; 6. Mosteanu, Tatiana- ,,Concurenta. Abordări teoretice si
practice’’, Editura Economică, Bucuresti 2000;
36
