150
1 LICEUL TEORETIC Școala MEA MATERIA CLS. V-VIII Portofoliul LA LIMBA ROMÂNĂ GRAMATIC Ă al elevului: … PROFESOR: …

Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

Embed Size (px)

DESCRIPTION

doc

Citation preview

Page 1: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

1

LICEUL TEORETIC Școala MEA

MATERIA CLS. V-VIII

Portofoliul

LA LIMBA ROMÂNĂ

GRAMATICĂ

al elevului: …

PROFESOR: …

Page 2: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

2

Noţiuni de sintaxă- TEORIA

Textul este ansamblul de enunţuri orale sau scrise, care au între ele o

legătură de sens şi sunt produse de emiţător cu intenţia de a comunica. Uneori, este

denumit şi cu termenul de discurs.

Fraza este un enunţ alcătuit din două sau mai multe propoziţii.

Propoziţia este un enunţ cu un singur predicat.

1. După rolul în frază, propoziţia este:

●principală – când nu depinde de altă propoziţie.

●secundară sau subordonată – când depinde de altă propoziţie.

Propoziţia regentă este propoziţia de care depinde o propoziţie subordonată.

De fapt, propoziţiile subordonate depind de un anumit cuvânt din regentă, numit

element regent.

Propoziţia regentă poate fi principală sau secundară.

2. După alcătuire, propoziţia este:

●simplă – formată din predicat şi subiect (sau numai dintr-o parte

principală de propoziţie);

●dezvoltată – formată din predicat, subiect şi măcar o parte secundară

de propoziţie- ATRIBUT sau COMPLEMENT.

3. După aspectul verbului, propoziţia este:

●afirmativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de vorbire)

la forma afirmativă;

●negativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de vorbire) la

forma negativă- cu adverbul de negație NU.

4. După scopul comunicării, propoziţia este:

●enunţiativă – când dă o informaţie- are la sfârșit ( . / ! );

●interogativă – când cere o informaţie- are la sfârșit ( ? ).

După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia enunţiativă este:

Page 3: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

3

■propriu-zisă – când exprimă un fapt real şi se construieşte cu un verb

la modul indicativ;

■optativă – când exprimă o dorinţă şi se construieşte cu un verb la

modul condiţional-optativ sau, mai rar, la modul conjunctiv;

■imperativă – când exprimă o poruncă, un îndemn sau o rugăminte şi

se construieşte cu un verb la modul imperativ.

După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia interogativă este:

■propriu-zisă – când cere o informaţie despre o acţiune reală şi se

construieşte cu un verb la modul indicativ;

■optativă – când cere o informaţie în legătură cu o dorinţă şi se

construieşte cu un verb la modul condiţional- optativ sau conjunctiv.

Atât propoziţiile enunţiative, cât şi propoziţiile interogative pot fi:

●exclamative şi neexclamative.

Relaţiile sau raporturile sintactice sunt:

Relaţia sau raportul de interdependenţă

– la nivelul propoziției - care se stabileşte între predicat şi subiect prin prezenţa

simultană şi obligatorie a celor doi constituenţi în acelaşi context; predicatul impune

părţii de vorbire prin care se exprimă subiectul cazul nominativ, iar subiectul impune

verbului prin care se exprimă predicatul acordul;

Relaţia sau raportul de coordonare

– la nivelul propoziției, care se stabileşte între părţi de propoziţie de acelaşi fel

– la nivelul frazei, care se stabileşte între propoziţii de acelaşi fel (principale sau

secundare, cu acelaşi element regent);

Relaţia sau raportul de subordonare

– la nivelul propoziției, care se stabileşte între părţi secundare de propoziţie şi un

element regent- adică între atribut și substantivul determinat/ între complement

și verbul determinat

– la nivelul frazei, care se stabileşte între o propoziţie secundară şi regenta ei.

Relaţiile sau raporturile de coordonare și de subordonare se realizează prin-

_ JONCȚIUNE= cu elemente de relație

Page 4: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

4

_ JUXTAPUNERE= cu virgulă

●TOPICA– apare în propoziţie şi în frază şi se referă la ordinea cuvintelor în

propoziţie şi a propoziţiilor în frază; limba română are o topică relativ liberă;

serveşte la recunoaşterea apoziţiei faţă de termenul regent care este antepus

(Profesorul Ionescu este sever. Ionescu, profesorul, este sever.) şi, uneori, la

diferenţierea subiectului de numele predicativ, care urmează verbului copulativ (Ion

este prietenul meu. Prietenul meu este Ion.)

Felul propozițiilor - SCHEMA

I. După structură, propozițiile pot fi:

- simple: Alexandru scrie.

- dezvoltate: Alexandru scrie un roman.

II. După aspectul predicatului, propozițiile pot fi :

- afirmative : Afară plouă cu găleata.

- negative: Nimeni nu lipsește astăzi de la școală.

III. După scopul comunicării, propozițiiile pot fi:

- enunțiative -pot fi: exclamative şi neexclamative.

- propriu-zise: Astăzi avem Latina.

- optative: Ar fi citit cartea.

- imperative: Copiați textul de la pagina 5!

- interogative - pot fi: exclamative şi neexclamative.

- propriu-zise: Cât este ceasul?

- optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate?

IV.După raporturile sintactice, propozițiile pot fi:

- regente: ( determinate de propoziții subordonate )

Am plecat/ pentru că trebuia/ .

- subordonate: ( determină o propoziție regentă )

Am plecat/ pentru că trebuia/ .

- coordonate: ( de acelaș i fel )

Page 5: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

5

După ce mi-am facut tema /și am mâncat,/ am venit la tine.

V. După înțeles, propozițiile pot fi:

- principale: ( au înțeles de sine stătător )

- secundare: (depind de înțelesul altei propoziții)

Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.

PROPOZIȚIA PRINCIPALĂ NU ARE ELEMENT DE RELAȚIE SUBORDONATOR

CARE SĂ O INTRODUCĂ ÎN FRAZĂ!

VOCABULARUL-SAU LEXICUL LIMBII ROMÂNE

Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care există în limbă, este cel mai supus

schimbării și el se mai numește și lexic.

El este alcătuit din două părți: A -Vocabularul fundamental sau fondul principal lexical

B - Masa vocabularului.

a. VOCABULARUL FUNDAMENTAL SAU FONDUL PRINCIPAL LEXICAL- cuprinde

cuvinte cunoscute și întrebuințate de către toți vorbitorii unei limbi

-cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, majoritatea sunt vechi și rămân timp îndelungat în

limbă

b. MASA VOCABULARULUI- cuprinde cuvinte mai puțin cunoscute și

întrebuințate de către toți vorbitorii unei limbi – categorii-ARHAISME,

REGIONALISME, NEOLOGISME, TERMENI TEHNICI ȘI ȘTIINTIFICI, ARGOUL,

JARGONUL

-cuvintele din masa vocabularului reprezintă 90% din cuvintele limbii române.

ARHAISME:

o fonetice : a imple, a rumpe.

o lexicale: paharnic, stolnic, divan o morfologice: aripe, inime

o sintactice: preot deșteptării noastre o semantice: mișel :-sărac (în trecut, astăzi=nemernic)

Page 6: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

6

REGIONALISME:

o fonetice: gioc(joc) o lexicale: curechi, barabulă, păpușoi, perjă, ai (usturoi), birau.

o morfologice: o fost, o zis. o sintactice: El i-a fost spus mamei sale ceva.

Neologismele -sunt cuvinte împrumutate din alte limbi:

• limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc; • din limba franceză: monument, poezie, recamier etc;

• din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc; • din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc;

• din limba engleză: star, derbi, penalti etc

Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice:

cutremur – seism; amănunt – detaliu; ceresc – celest; (a) bănui – (a) suspecta; moarte – deces; prăpastie – abis etc.

Limbajul tehnic: bielă, bară de direcţie, cheie franceză;

Limbajul ştiinţific: bisturiu, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc.

Împrumuturile reprezintă neologisme foarte recente care s-au adaptat parțial

din punct de vedere fonetic limbii române.

Ex: fr. bleu , eng. Week-end

Elementele de jargon: bonjour, madam’

Elementele de argou: biştari (bani), curcan (poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie,

mititica (închisoare), mişto (frumos), naşpa (urat)

Câmpul semantic -reprezintă o categorie de termeni grupați în jurul unei anumite teme.

Ex: câmpul semantic al culorilor, al florilor, al școlii

o Tema– aspectul general despre care este vorba. o Ideea- forma in care se prezinta tema

o Motivul-un cuvant, sintagma, imagine care se repeta in aceleasi opere sau in opere diferite ale autorilor diferiti ce devine simbol.

o Laitmotiv – cuvant care se repeta de mai multe ori.

Page 7: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

7

CATEGORII SEMANTICE- aici intră-

SINONIME,

ANTONIME,

OMONIME,

PARONIME,

PLEONASME

- DESINENȚA - cre + -ez +-i - cre = rădăcină, -ez = sufix gramatical,-i = desinenţă de persoana a II-a singular elevă - des inenţa -ă marchează s ingularul

- SINONIMELE -sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită - Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ;

- taină = secret = mister ; praf = pulbere

- ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus - Exemple : avar - darnic , a se naşte - a muri

- PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică-difera unul/doua sunete, dar deosebite ca sens

- Exemple : eminent # iminent - La şcoală am avut un profesor eminent . (excepţional) - După ploi îndelungate, inundaţiile sunt un pericol iminent. (gata să se producă) - Corect se spune:

"Nicolae Grigorescu este o personalitate marcantă..."

Greşeala se produce din cauza confundării celor două paronime:marcat şi marcant.

MARCÁT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre

greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.

MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de

seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență.

- OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă,dar cu înţelesuri diferite - Exemple : Munca la carieră este obositoare. (loc de extracţie a pietrei) - Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare. (meserie , profesiune)

- Pe cer strălucesc stele. (spaţiu atmosferic) - Eu cer o carte de la Ionel. (a cerşi , a cere)

- Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel , dar se pronunță diferit.

Page 8: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

8

- torturi/torturi

Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel , dar se scriu diferit . - sau/s-au

- CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite. - Exemplu : - Am lăsat canarul să zboare. (am dat drumul) - S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat. (s-a aşezat) - Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. (să permiţi) - Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat. (va abandona) - Şoferul a lăsat geamul maşinii. (a coborât)

- Exemplu : - Ai făcut un lucru bun .(de calitate) - Tatăl meu este un om bun. (cumsecade) - Bucătarul pregăteşte un prânz bun. (gustos) - Îşi doreşte un copil bun.(ascultător) - La ţară ducea un trai bun. (liniştit,tihnit)â

- PLEONASMUL - folosirea unor cuvinte care au acelasi sens - Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare. (infantilă = la copii) A

coborât jos cu scara rulantă. (a coborî = a merge în jos) - Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. (a reveni = a veni iarăşi)

- FAMILIA LEXICALĂ- cuprinde cuvinte care au aceeași rădăcină și sunt formate prin

derivare, compunere sau conversiune - om- omenos, omenește, omenire, a omeni, neom

! Nu se trec cuvintele la plural sau articulate – doar la singular, nearticulate! Nu se trec verbe conjugate – doar la infinitiv! Se trece doar o formă- fie masculin, fie feminin – la adjective ,

ex. frumos sau frumoasă! Se trece participiul, care devine adjectiv- ex. însemnat, dar nu trecem gerunziul

- CÂMPUL LEXICAL - Al culorilor-alb, roz, mov, negru

DE OBICEI, CUVINTELE SUNT ACEEAȘI PARTE DE VORBIRE!

FIE SUBSTANTIVE, FIE ADJECTIVE ETC.

- ¡ ÎNTR-UN TEXT DAT SE ACCEPTĂ , DACĂ NU SUNT ALTE FORME- UN VERB ȘI UN

SUBSTANTIV ÎN CÂMPUL LEXICAL

! EX. IARNĂ, NINGE

Page 9: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

9

FONETICA

SV= semivocală

V= vocală

SUNETELE limbii române sunt-

-VOCALE- A, Î, Â, Ă, E, I, O, U

În DOOM2 y și w sunt considerate și ele vocale.

-SEMIVOCALE- E, I, O, U

-CONSOANE- B, C, D ETC.

VOCALE PLINE- CARE NU DEVIN SEMIVOCALE- A, Î, Â, Ă

GRUPURI DE LITERE- CE, CI, GE. GI, CHE, CHI, GHE, GHI

GRUPURI DE SUNETE- OA, IOA,EOA, IA -DIFTONG, TRIFTONG, HIAT

Diftongul

o vocală şi o semivocală pronunţate în aceeaşi silabă

ascendent SV+V iar, ba-ie

descendent V+SV sau, leu, doi

Page 10: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

10

Sunetele limbii române

Sunetele sunt produse cu ajutorul vocii şi sunt receptate de ureche.

FONETICA este ştiinţa care studiază sunetele limbii.

Cuvintele sunt alcătuite din sunete. Semnul grafic( scris) al unui sunet

este litera.

Alfabetul limbii romane are 31 de litere.

Sunetele limbii române sunt:

Vocalele- sunt sunete la rostirea cărora aerul nu întâlneşte niciun obstacol şi care pot forma singure silabă. Vocale: a ,ă, â, î, e, i, o, u .

a ,ă, â, î - se numesc vocale pline și sunt întotdeauna vocale, ele nu devin semivocale. Ex. fată

În DOOM2 y și w sunt considerate și ele vocale. Semivocalele- sunt sunete care seamănă cu vocalele, dar nu pot

alcătui singure silabă. Acestea sunt: e, i, o, u. Ex. iepure

Consoanele -sunt sunete la rostirea cărora aerul întâlneşte obstacole la ieşirea din aparatul fonator (porţiunea dintre plămâni şi inimă) şi care nu pot forma singure silabă. Consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.

Corespondenţa sunet-literă

În general, în limba română o literă transcrie un singur sunet. Ex. copil-

5 litere şi 5 sunete

Unele sunete pot fi redate prin mai multe litere. Ex. baci- 3 sunete şi 4

litere

O literă poate transcrie mai multe sunete. Ex. exerciţiu- litera x se aude

cs. -10 sunete şi 9 litere

El-se pronunță iel- 3 sunete şi 2 litere

Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot nota:

Page 11: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

11

- un singur sunet ( consoană) când avem vocală în silabă: cea-un (č)- 4 sunete şi 5 litere; cio-ban- 5 sunete şi 6 litere, ghea-ră (g´)- 4 sunete şi 6 litere; cea-sor-nic- 8 sunete şi 9 litere.

- două sunete (consoană+ vocală) consoanele č (ce, ci), ğ (ge, gi), k´ (che, chi), g´ (ghe, ghi) şi vocalele e şi i- când nu avem altă vocală în silabă.

Ex. ce-lu-lă- 6 sunete şi 6 litere, ghe-ţar- 5 sunete şi 6 litere, gi-ra-fă-

6 sunete şi 6 litere.

-În grupurile de litere che, chi, ghe, ghi- –h-nu se ia ca sunet niciodată!

Diftongul. Triftongul. Hiatul

Grupurile de sunete - oa, ea, ou, oai, ioa etc. -Diftongul. Triftongul. Hiatul

Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală,

pronunţate în aceeaşi silabă.

Ex. : broas-că (o-semivocală, a-vocală), ca-dou (o-vocală, u-semivocală), iar-

nă (i-semivocală, a-vocală).

Tipuri de diftong:

urcător (ascendent), alcătuit din semivocală+vocală: broas-că, pia-ţă, floa-re etc.

coborâtor (descendent)- vocală+semivocală: grâu, mai, ca-dou, nou etc.

Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale

pronunţate în aceeaşi silabă.

Ex. : le-oai-că (o, i –semivocale, a-vocală), lă-cră-mioa-ră (i, o-semivocale, a-

vocală), pă-reau (e, u-semivocale, a-vocală), ur-soai-că (o, i-semivocale, a-

vocală), a-ri-pioa-ră (i, o-semivocale, a-vocală).

Hiatul este grupul de două vocale alăturate, pronunţate în silabe diferite.

Ex. : al-co-ol, zo-o-lo-gi-e, hi-at, fi-in-ţă, po-e-zi-e, a-e-ro-port etc.

Page 12: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

12

Figuri de stil și termeni literari

1.Imaginea artistica: VIZUALĂ, AUDITIVĂ, OLFACTIVĂ-de miros, TACTILĂ- de

atingere, MOTORIE SAU DINAMICĂ SAU DE MIȘCARE

Prin imagini artistice creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime

ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza.

2.Alegoria: e un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului, apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce

compun o imagine unitara ca sens.

Prin alegorie, în fabulă se substituie universul uman cu cel al animalelor.

Ex.: ,,Miorita’’: ,,Iar tu de omor/Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu o mandra craiasa/ A lumii mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea’’ - se sugereaza conceptul filosofic de moarte.

3.Comparația: e o figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se evidentia in mod surprinzator si original trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensblizeaza si emotioneaza ctitorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei do termeni:

ca, precum, părea, ca și, asemenea etc.

Ex.: ,,Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri…’’ (M. Eminescu)

,,Un trandafir în văi parea’’ (George Cosbuc)

4.Enumerația: e figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei.

„ Vin țânțarii , gândăceii, cărăbușii și lăutarii .‖

5.Epitetul: exprimă un calificativ, o însușire sau o caracteristică deosebită a unui substantiv

sau verb

epitetul simplu: ,,Cu trupu-nalt, cu părul creț’’ (G. Cosbuc) epitetul dublu, triplu: ,, Luna pe cer trece-așa sfântă și clară’’ (M. Eminescu)

epitetul metaforic: ,,pădurea de argint, părul de aur’’(M. Eminescu) epitetul personificator: albina harnică

epitetul cromatic: nuferi galbeni

6.Hiperbola: e figura de stil prin care se exgereaza mărindu-se sau micșorându-se trasaturile unei fiinte, ale unui lucru, fenomen sau eveniment peste limitele lor fizice pentru a-l impresiona pe ctitor.

Ex.: ,,Salutam smerit și cu inima cât o gămălie’’ (L. Blaga)

Page 13: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

13

7.Interogația retorică: e figura de stil constand in adresarea unei intrebari (sau unei serii de

intrebari) la care nu se asteapta raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului o opinie a scriitorului.

Ex: ,,Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?/ N-a fost lume priceputa si nici minte s-o

priceapa’’ (M. Eminescu)

8.Inversiunea: e figura de stil prin care se schimba topica obisnuită a cuvintelor, in scopul de evidentia o idee, o trasatura, o insusire, un obiect etc.

Ex.: frumoasa fată – adj.+subst.

9.Invocația (retorică): e figura de stil care exprima o adresare, o chemare pe care poetul o

face catre un personaj abstract sau imaginar (invocarea muzei, a lui D-zeu etc.) pentru o rugaminte sau un ajutor

Ex.: ,, In veci spre cei ramasi in urma/ Tu, Doamne, vazul meu indreapta’’ (,,Rugaciune’’ de

O. Goga)

10.Metafora: e figura de stil care transfera sensul propriu al unui cuvant unui sens figurat, asemanator obiectului respectiv, realizta ca o comparatie subinteleasa, dar careia ii lipsesc termenii specifici (ca, precum), de aceea se mai defineste si ca o comparatie prescurtata.

Ex.: ,,Lună, tu, stăpâna marii, pe a lunii boltă luneci’’ (M. Eminescu)

11.Oximoron: e o fgura de stil care consta in asocierea ingenioasa si surprinzatoare, in aceeasi sintagma a doua cuvinte care exprima notiuni contradictorii.

Ex.: ,,Suferinta tu, dureros de dulce’’ (M. Eminescu)

Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea

12.Personificarea- are un verb: e figura de stil prin care se atribuie necuvantatoarelor,

lucrurilor, elementelor naturii, unor concepte abstracte insusir i sau maifestari proprii omului.

Ex. ,,Seara pe deal buciumul suna cu jale/ Apele plâng…’’ (M. Eminescu)

13.Antiteza – este aproprierea a doi termeni opuși pentru a pune mai bine in valoare caracteristicilor lor .

Ex. Mihai și Pașa din „ Pașa Hasan . „

14.Repetiția – este repetarea cu intentii expresive a unor sunete , cuvinte , sintagme ,

propozitii , fraze , fragmente , …

Ex. „ Și merse și merse … „

FIGURI DE STIL SONORE- ALITERAȚIA ȘI ASONANȚA

ALITERAȚIA- se repeta aceeasi consoana intr-un sir de cuvinte

Page 14: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

14

Carmen cara cartofi cu carutul.- c

ASONANȚA- se repeta aceeasi vocala intr-un sir de cuvinte

Ana are alune albe. - a

Valori stilistice ale părţilor de vorbire

Substantivul

Personificare- procedeul artistic ce constă în atribuirea unor însuşiri omeneţti

fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor sau fenomenelor naturii.

Ex. : „ Îî! Scap de unul şi dau peste altul, îşi zise cărăbuşul; ăsta mă-nghite! ”

(Emil Gârleanu)

Comparaţia - este o figură de stil prin care se alătură doi termeni care au in

comun o trasatura, cu scopul de a-l evidenţia pe primul; aceştia pot denumi

obiecte, fiinţe, acţiuni.

Ex. : „Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.”

(Vasile Alecsandri)

Enumeraţia : este o figură de stil care constă în înşiruirea unor termeni de

acelaşi fel sau cu sensuri apropiate, pentru a accentua ideea exprimată.

Ex. : „Mai pasă de dă ochi cu mătuşa Mărioara, cu moş Vasile, cu Văru Ion şi

chiar cu Băieţii şi fetele din sat.”

(Ion Creangă)

Adjectivul

Epitet – procedeul artistic care exprimă însuşiri deosebite ale obiectelor,

prezentându-le într-o lumină nouă.

Ex. : „Un framăt lin trecea din ram în ram...” (Mihai Eminescu)

„ pădure înfiorată ” –epitet personificator

„pădure neagră ” -epitet cromatic

Page 15: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

15

Verbul

Personificare

Ex. : „Se întreabă trist izvorul:

- Unde mi-i crăiasa, oare?”

(Mihai Eminescu)

Repetiţia – este o figură de stil care constă în reluarea unui cuvânt sau a unui

grup de cuvinte, pentru evidenţierea anumitor aspecte ale obiectelor sau ale

acţiunilor prezentate.

Ex. : „Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...” (Ion Creangă)

MOTIVE LITERARE ÎN OPERA LIRICĂ

- MOTIVUL TRECERII IREVERSIBILE A TIMPULUI

- MOTIVUL COMUNIUNII OMULUI CU NATURA

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE

1. În succesiunea a două vocale propriu-zise despărţirea se face între cele două vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-tă, a-u-zi; be-hă-it, lin-gă-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-aş, pom-pi-er, fi-in-

ţă.

Observaţie. În succesiunea vocală + semivocală + semivocală + vocală despărţirea se face înaintea primei semivocale, deci înaintea triftongului postvocalic: cle-ioa-să, cre-ioa-ne etc.

2. În succesiunea vocală (sau diftong) + semivocală + consoană despărţirea se face înaintea consoanei: mai-că, boj-deu-că, pîi-ne, doi-

nă, lu-poai-că etc.

3. Dacă există o singură consoană între vocale despărţirea se face înaintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-diş, a-fiş, le-ge, le-gic, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ca-să, ra-zei etc.

Observaţii:

Page 16: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

16

1. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează cîte o singură consoană, k', g',sau consoana si vocala,cand nu exista alta vocala in silaba; de aceea, cuvintele în care apar se despart în silabe: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.

2. Litera x notează întotdeauna două consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al despărţirii în silabe este însă tratată ca o singură unitate: a-xă, e-xa-men etc.

În cazul grupurilor de două consoane situate între vocale despărţirea se face

a.în majoritatea situaţiilor, între cele două consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-

tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ţi, mun-te, cap-să, as-cet, is-che-mi-

e, as-chi-mo-di-e, as-tăzi etc.;

Observaţie. Cuvintele care conţin consoane duble se despart tot după regula de mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, în-nop-ta, in-ter-regn .

înaintea întregului grup consonantic

dacă prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoană este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-

glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-vi-e, co-vrig .

în cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.

În cazul grupurilor de trei consoane situate între vocale, despărţirea se

face

în majoritatea situaţiilor, între prima şi a doua consoană a

grupului: ob-şte, fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vîr-stă, as-pru

etc.;

între a doua şi a treia consoană, în cazul grupurilor lpt, mpt,

mpţ, ncş, nct, ncţ, ndv, rct, rtf şi stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-

demp-ţi-u-ne, linc-şii, punc-taj, punc-ţi-e, sand-vici, arc-tic, jert-

fă, ast-ma-tic etc.

Page 17: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

17

Observaţie. La această listă pot fi adăugate grupuri ca ldm,

lpn, ltc, ndc, nsl, nsr, nsv, ntl, rbţ, rgş, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtţ, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp, sts, stt, stv:

alt-ce-va, fi-ind-că, trans-la-tor, ab-sorb-ţi-e, tîrg-şor, port-ba-gaj, port-har-tă, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-ţi-ga-ret, port-vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ţi-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel.

În cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate între vocale,

despărţirea se face de obicei, între prima şi a doua consoană a grupului:

con-struc-tor, mon-stru etc.;

Observaţii:

abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-ze-ce, port-dra-pel.

Un caz de despărţire între a treia şi a patra consoană este vîrst-nic.

Reguli bazate pe analiza morfologică

În cuvintele compuse din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, în derivatele cu prefixe şi în unele derivate cu sufixe

(derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană) se preferă despăţirea în silabe care ţine seama de elementele

constitutive atunci cand cuvantul este analizabil sau măcar semianalizabil: a. compuse: alt-un-de-va, ast-fel, de-spre, port-a-vi-on.

ATENTIE:derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru,

in-e-gal, într-a-ju-to-ra-re, ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stră-mu-tat, sub-li-ni-a

etc.;...............................................................................

Adeseori despărţirea în silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu

prefixe după regulile morfologice coincide cu cea după regulile fonetice: bu-nă-

vo-in-ţă, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rat etc.

Observaţii:

-în aceste situaţii cratima are o funcţie ortografică dublă, ceea ce se poate

întîmpla şi atunci cînd despărţirea după regulile morfologice coincide cu cea

după regulile fonetice, ca în du-te, du-cîn-du-se, vă-zîn-du-mă etc.

Page 18: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

18

Situaţii în care nu se face despărţirea la capăt de rînd

Nu se despart în rânduri diferite:

cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);

abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d.; numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe)

urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.

Se recomandă evitarea despărţirii şi în cazul:

silabelor iniţiale şi, mai ales, finale constituite dintr-o singură vocală, întrucît despărţiri ca a-er, vi-a, e-ră, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis sau dînd-o, las-o, zis-a -sunt neeconomice;

abrevierilor literale care reprezintă primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate + nume de familie: I. Popescu; substantive comune + nume proprii: F. C. Argeş, I.H.R. Mangalia);

cuvintelor compuse şi al grupurilor ortografice scrise cu cratimă, cînd locul despărţirii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te;

notaţiilor abreviate, ca 10 km, art. 3.

PUNCTUAŢIE ŞI ORTOGRAFIE

SEMNE DE PUNCTUATIE/ ORTOGRAFIE

SEMNE DE PUNCTUATIE

- punctele de suspensie determina un ritm lent , cu intreruperi cauzate de o

anumita stare emotionala;

- punctul si virgula subliniaza anumite idei , reliefeaza stari sufletesti;

- linia de dialog introduce vorbirea directa , facand trecerea de la o replica la

alta;

Page 19: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

19

-semnul intrebarii pune in valoare atitudini ( uimire , indignare, ironie ,

nedumerire) si accentueaza expresivitatea, marcheaza intonatia;

- semnul exclamarii noteaza intensitatea starilor sufletesti (uimire, dezamagire,

incantare), marcheaza intonatia;

- ghilimelele incadreaza cuvinte, expresii, secvente extrase dintr-un text;Â

SEMNE DE ORTOGRAFIE

-cratima- marcheaza lipsa unui sunet, usureaza pronuntia, leaga doua parti de

vorbire diferite, in opera lirica pastreaza ritmul si masura versurilor

-apostroful- marchează căderea accidentală a unui sunet

I. Semnele de punctuaţie

[ . ] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între

propoziţii/ fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor

enunţiative(afirmative sau negative).

Exemple:

Maria citeşte.

Maria nu citeşte.

[ ? ] SEMNUL ÎNTREBĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează

intonaţia propoziţiilor/ frazelor interogative(afirmative sau negative).

Exemple:

- Unde mergi?

- Nu ai învăţat?

[ ! ] SEMNUL EXCLAMĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează

intonaţia propoziţiilor/ frazelor exclamative sau imperative(afirmative sau negative). Se

foloseşte şi după interjecţii sau vocative care exprimă stări afective.

Exemple:

- Ce frumoasă eşti!

- Nu este adevărat!

Page 20: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

20

[ , ] VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât

punctul. Ea delimitează propoziţii în cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei,

pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.

1. În acest caz, este folosită pentru a despărţi termenii unei enumeraţii. Exemplu: Am cumpărat cireşe, mere, pere şi banane.

2. În acest caz, este folosită pentru a despărţi un substantiv de o apoziţie/ apoziţia de restul propoziţiei.

Exemplu: A venit Maria, vecina, în vizită.

3. În acest caz, este folosită pentru a despărţi substantivul în vocativ de restul propoziţiei.

Exemplu: Vino, băiatule!

4. În acest caz, este folosită pentru a despărţi vorbirea directă de vorbirea indirectă. Exemplu: „— Se întoarce Sia, zise Lina.” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică

de Bach)

[ ; ] PUNCTUL ŞI VIRGULA este semnul grafic care marchează o pauză mai mare

decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. Folosirea acestui

semn grafic depinde de cel care scrie textul, pentru că este mai mult un mijloc stilistic decât

gramatical.

Exemplu: „Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte,/ La apus se adun norii, se

întind ca un veşmînt;/ Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;/ Tot e groază şi tăcere…

umbra intră în mormînt.” (Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia)

[ : ] DOUĂ PUNCTE este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză, în

general, mai mică decât pauza indicată prin punct.

1.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o enumeratie.

Exemplu: Lucrurile importante pentru ea erau: familia, învăţătura, adevărul şi cinstea.

2.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează vorbirea directă.

Exemplu: „Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru:

— Tanti, sună!” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach) 3.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o explicaţie.

Exemplu: Adevărul este acesta: am uitat sa învăţ!

4.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o concluzie .

Exemplu: Concluzia este următoarea: trebuie să învăţ mai mult!

Page 21: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

21

[„”] SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE) sunt semnele grafice de punctuaţie care

semnalează reproducerea unui enunţ spus sau scris de cineva. Se pune la începutul şi la

sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă.

[ - ] LINIA DE DIALOG ŞI DE PAUZĂ (acelaşi semn de punctuaţie are două funcţii cu

totul diferite):

Linia de dialog este semnul grafic de punctuaţie care marchează începutul vorbirii directe

(intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie).

Exemplu:

„— Tanti, sună!” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach)

Linia de pauză este semnul grafic de punctuaţie care marchează, la fel ca şi alte semne de

punctuaţie, pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii şi fraze.

1. În acest caz, semnul este folosit pentru a delimita cuvântul/ construcţia incidentă.

Exemplu: „O singură alica l-a ajuns la aripă. N-a picat, a putut zbura până în lăstar; dar acolo,

de mişcarea aripii, osul — la început numai plesnit — s-a crăpat de tot, şi puiul a căzut cu o

aripa moartă.” (Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Puiul)

2. În acest caz, semnul este folosit pentru opoziţia explicativă/ atributul izolat. Exemplu:„Răni ducem - izvoare -/ deschise subt haină.” (Lucian Blaga, Cântăreţi bolnavi)

3. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ (în acest caz se poate utiliza şi virgula, obligatorie fiind semnalarea grafică a construcţiei eliptice).

!!! Nu se confundă cu cratima.

( ) PARANTEZELE ROTUNDE marchează un adaos în interiorul unei propoziţii sau al

unei fraze.

!!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus

înainte de închiderea parantezei.

Exemple: în piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile scenice.

„CHIRIŢA: Da veniţi azi de mă coborâţi de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... aţi adormit cu toţii?

(Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-l ţie. Ceilalţi se adună împrejurul Chiriţei.)”

„CHIRIŢA (cochetând): În braţele d-tale, monsiu Şarlă?... Eşti foarte galant... însă mă tem...‖

(Vasile Alecsandri, Chiriţa în provinţie)

Page 22: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

22

[ ] PARANTEZELE DREPTE/ PĂTRATE marchează un adaos în interiorul unei

propoziţii sau al unei fraze. !!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de

punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei.

1.În acest caz, semnul se utilizează pentru a insera un text care conţine deja o

intercalare între paranteze rotunde.

Exemplu: „Actul vizat a fost modificat *a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 3600/85+.”

2.În acest caz, semnul se utilizează pentru a încadra o intervenţie în interiorul unui text

citat.

Exemplu: „Curtea *Europeană a Drepturilor Omului+ poate fi sesizată printr-o cerere de către

orice persoană fizică.”

3.În acest caz, punctele de suspensie încadrate de paranteze pătrate marchează lipsa

unui cuvânt sau a unui fragment dintr-un text citat.

Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţii intelectuale, une noble inutilité, cum a zis aşa de bine Mme de Staël.[…]‖ (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra

poeziei române de la

[ … ] PUNCTELE DE SUSPENSIE/ PUNCTE-PUNCTE este semnul grafic de

punctuaţie care marchează o pauză mare în cursul vorbirii. Punctele de suspensie nu

marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere în

şirul vorbirii.

1.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca vorbirea incoerentă.

Exemplu: Nu ştiu ce să spun… cred că are dreptate…pate că… sau nu…, dar, totuşi….

2.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca intenţia eului liric de a ne lăsa pe

noi să terminăm gândul, ideea.

Exemplu: „Sâmburele crud al morţii e-n viaţă... Şi-n mărire/ Afli germenii căderei. *…+” (Mihai

Eminescu, Memento mori)

3.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa unor propoziţii sau a unor

fraze(pentru că se află între paranteze drepte/ rotunde) din acest citat.

Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţii intelectuale, une noble inutilité,

cum a zis aşa de bine Mme de Staël.[…]‖ (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867)

[ - ] CRATIMA (LINIUŢA DE UNIRE SAU DE DESPĂRŢIRE) este semnul grafic de

punctuaţie care se foloseşte pentru repetiţii, unele expresii sau numerale(care arată

aproximaţia numerică).

Page 23: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

23

Exemple:

în repetiţii: încet-încet a început să meargă. În expresii: tura-vura, talmeş-balmeş etc.

între două numerale, pentru a arăta aproximaţia numerică: două-trei zile, şapte-

opt copii. II.Semnele de ortografie

Semnele de ortografie sunt înrudite cu semnele de punctuaţie şi se folosesc, de

regulă, la nivelul cuvântului. Uneori semnele de punctuaţie se folosesc ca semne ortografice

(punctul şi cratima).

* ’ + APOSTROFUL (este singurul semn exclusiv ortografic!) este semnul ortografic care

marchează absenţa accidentală a unor sunete/ grupuri de sunete/ cifre. Nu se foloseşte în

limba literară, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau

regională, un tempo rapid sau deficienţe de rostire ale unor vorbitori.

Exemplu: ’89, ’90, vin’, da’ etc.

[ / ] BARA OBLICĂ este semnul ortografic care se foloseşte în formule distributive care

cuprind numele unor unităţi de măsură.

Exemplu: km/h sau kilometri/oră.

[ . ] PUNCTUL este semnul ortografic folosit în majoritatea abrevierilor.

Exemplu: etc., ian., id.

[ - ] CRATIMA este semnul ortografic care se foloseşte între cuvinte sau în interiorul

unui cuvânt pentru a lega sau a despărţi elementele.

1. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca dispariţia/ elidarea unei litere/ unui grup de litere şi rostirea/ pronunţarea a două/mai multe cuvinte într-o singură silabă(împreună).

Exemplu: jelui-m-aş, ţi-l.

1. În acest caz, semnul este folosit la legarea elementelor unui cuvânt compus. Exemplu: bună-credinţă, după-masă.

2. În acest caz, semnul este folosit pentru a uni substantivul(gradele de rudenie sau relaţiile sociale) de adjectivul posesiv.

Exemplu: tat-su, mă-sa, măria-sa.

3. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de numele literelor.

Page 24: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

24

Exemplu: X-ul.

4. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de substantivul provenit din numeral cardinal notat cu cifre.

Exemplu: 10-le (=nota zece).

5. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de

substantivul împrumutat/ substantivul propriu străin, pentru că finalul acestor cuvinte prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare.

Exemplu: Bruxelles-ul, show-ul.

[ , ] VIRGULA este semnul grafic de ortografie se foloseşte uneori cu o funcţie

asemănătoare cu cea a cratimei,

1.în acest caz, semnul este folosit în interiorul unei locuţiuni adverbiale.

Exemplu: cu chiu, cu vai; de bine, de rău.

2.în acest caz, semnul este folosit între interjecţii identice care se repetă.

Exemplu: boc, boc; cioc, cioc.

3.în acest caz, semnul este folosit pentru a lega cuvintele care se repetă identic.

Exemplu: doar, doar; foarte, foarte.

4.în acest caz, semnul este folosit pentru a lega cuvintele care se repetă cu unele

modificări.

Exemplu: singur, singurel, încet, încetişor.

MIJLOACE INTERNE DE IMBOGĂȚIRE A

VOCABULARULUI

a. DERIVAREA

b. COMPUNEREA

c. CONVERSIUNEA SAU SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi timp. ex. impadurire, infrumusetare

Page 25: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

25

Compunerea- se care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti.

Compunerea prin sudare- ex. niciodată, numai

Compunerea prin alăturare cu cratimă- ex. gura-leului. Făt- Frumos

Compunerea prin alăturare fără cratimă- ex. Alba Iulia

Compunerea prin abreviere- ex. TAROM, plafar, C.F.R.

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea

- se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la

alta. Prin conversiune se pot obine: SUBSTANTIVE din adjective=>Albul imi place. SUBSTANTIVE din verbe le participiu=>Rănitul fuge. Schimbarea clasei gramaticale

- substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân

- substantive provenite din pronume personale: eul - substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea

- substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei

- substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul - substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul - substantive provenite din prepoziţie: o contră

- substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul

SCRIEREA FUNCŢIONALĂ

Cererea – o compunere prin care cineva se adresează unei persoane cu

atribuţii oficiale, solicitând rezolvarea unei probleme de interes personal

Structura unei cereri:

- formula de adresare

- numele, prenumele, statutul social şi adresa solicitantului

Page 26: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

26

- conţinutul propriu-zis al cererii, formulat clar şi concis

- locul şi data intocmirii cererii

- semnătura solicitantului

- cui i se adresează cererea, precizand funcţia celui solicitat şi institutia pe

care o conduce

Model:

Domnule Director,

Subsemnatul, Ionescu Mihail, elev in clasa a VIII-a a Şcolii cu clasele I-VIII

nr. 18 Bacău, domiciliat in Bacău, str. Unirii nr. 54, va rog respectuos sa

binevoiti a-mi aproba eliberarea unei adeverinte din care să rezulte că

frecventez cursurile acestei scoli, avand rezultate bune la invatatură si

disciplină.

Respectiva adeverintă imi este necesară pentru inscrierea la cursurile de

informatică desfasurate la Palatul Copiilor Bacău.

Bacău, 10 septembrie 2012 Ionescu Mihail

Domnului Director al Şcolii cu clasele I-VIII nr. 18 , Bacău

Scrisoarea – un mod de comunicare in scris , intre expeditor (cel care scrie) si

destinatar (cel caruia i se adresează)

Structura: - data si locul

- formula de adresare (exprima atitudinea faţă de destinatar)

- formula de incheiere (Exprima sentimentele expeditorului)

- semnatura

scrisorile pot fi: familiale, de felicitare, de afaceri, reflexive, oficiale. Model:

Page 27: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

27

Sinaia, 22 iulie 2012

Dragii mei părinti,

In primele randuri, vreau să vă scriu ca am sosit cu bine in tabără: călătoria cu trenul pană

la Sinaia s-a desfasurat in bune conditii; de acolo ne-a luat un autocar, care ne-a ajutat sa

parcurgem cei 8 km pana la tabără.

Tabăra arată excelent: o pajiste intinsă pe care sunt amplasate cabane asezate de-o parte

si de alta a aleilor, zici că te afli intr-un sătuc al piticilor. De aici, avem o panoramă a intregii

statiuni. Se vede perfect telecabina, care urcă si coboară de sute de ori pe zi.

Stau intr-o cabană impreuna cu alte trei colege. Mancarea este suficientă si gustoasă.

Am mers la discotecă, iar ziua pot să joc biliard, să ma plimb, sa mă uit la televizor. Asta

atunci cand nu mergem in drumetii, să vedem imprejurimile si să vizităm locurile interesante din

punct de vedere turistic.

Cu toate că ma simt foarte bine, imi este dor de voi si de fratele meu, Alin. Abia astept să

vă revad!

Daca nu vă mai scriu si nici nu telefonez, vă anunt că sosesc acasă pe 28 iulie, orele 17, cu

aceeleratul 341.

Vă imbătisează cu multă dragoste,

Camelia

Page 28: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

28

TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE ÎN VORBIRE INDIRECTĂ

Vorbirea directă

Este un dialog/text dialogat Ex.-Când ai venit ?întreabă Mihnea. -Ieri,la prânz,răspunde Ina.

Apar verbe specifice:a zice,a spune,a întreba,a răspunde,a anunţa a mărturisi,a striga,

numite verbe de declaraţie -uneori verbele de declaraţie lipsesc şi atunci dinamizează acţiunea

Folosim în scris:linia de dialog,ghilimelele,două puncte,semnul exclamării sau al întrebării;

Apar verbe şi pronume la persoana I

şi a II-a sg./pl. Ex.,,Eu îi iert!”

Apar verbe la modul imperativ Ex.-Vino!

Apar substantive în cazul vocativ: ex. ,,-Bunico,e rău să nu ai copii?”

Apar cuvinte(adverbe) de genul: astăzi,ieri,mâine,acum,imediat

Ex.-Astăzi ne întâlnim la ora 10:00

Vorbirea indirectă

Este o povestire/text narativ Ex.-Mihnea a întrebat-o pe Ina când a venit.Ea i-a spus că a venit cu o zi în urmă,la prânz.

Verbele de declaraţie sunt urmate de cuvinte

precum:că,să,ca să,dacă,unde,care,când. Ex.El a întrebat-o dacă a venit.

Nu folosim niciunul dintre semnele de punctuaţie specifice valorii directe,ci doar punctul la sfârşitul propoziţiilor.

Apar verbe şi pronume la persoana a III-a

sg./pl. Ex.El spuse că îl iartă.

Verbele la modul imperativ sunt transformate în verbe la modul conjunctiv

Ex. I-a spus să vină.

Substantivele în cazul vocativ sunt transformate în substantive în dativ sau acuzativ

Ex.Nepoţelul o întreabă pe bunică dacă este rău să nu ai copii.

Se folosesc expresiile:în acea zi,cu o zi în urmă,următoarea zi,în acel moment,pe moment

Ex.Ei s-au înţeles să se întâlnească la ora 10:00 în acea zi Cuvintele vorbitorilor se redau în ordinea în care au fost rostite.

Page 29: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

29

VERBUL

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

CLASIFICAREA VERBELOR:

I. 1. Verbe predicative – au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un predicat verbal când se află la un mod personal.

Mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte.

Du-te unde a dus surdul roata.

2. Verbe nepredicative – nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat, ci împreună

cu alte cuvinte:

a. Verbele copulative – formează predicat nominal îmreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. Din categoria verbeleor copulative fac parte: a deveni, a fi, a ieşi, a se face, a rămâne,

a ajunge, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi.

A fi - verb copulativ când nu poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla. Noi suntem cuminţi

- verb predicativ când poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla. Elevii au fost în excursie.

A deveni - întotdeauna este verb copulativ În urma studiilor a devenit doctor. A ajunge - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.

În doi ani a ajuns şef. - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.

A ajuns mai repede acasă. A ieşi - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni. A ieşit medic din băncile facultăţii.

- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni. A ieşit repede afară.

A rămâne - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni. De când a plecat a rămas la fel. - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.

A rămas în spatele meu. A se face - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.

Maria s-a facut judecător. - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni. S-a făcut multă zarvă în curte.

A părea - verb copulativ când are subiect El pare de piatră.

- verb predicativ când nu are subiect. Se pare că va veni A însemna - verb copulativ când are sensul de a avea importanţă.

A însemnat mult pentru mine.

Page 30: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

30

- verb predicativ când are sensul de a nota.

A însemnat pe carte. A se numi - verb copulativ când se referă la nume

Prietena mea se numeşte Maria. - verb predicativ când are sensul de a fi încoronat, a fi pus în funcţie. Se va numi noul consiliu de administraţie.

A se chema - verb copulativ când se referă la nume Ea se cheamă Iulia.

- verb predicativ când are sensul de a striga, a anunţa. Mă cheamă la masă.

b. Verbele auxiliare – ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse, dar şi a diatezei pasive. Sunt verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea (a voi).

a fi - m. indicativ, timp viitor anterior va fi venit - m. conjuctiv, timp perfect să fi venit - m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit

- m. infinitiv, timp perfect a fi venit - diateza pasivă sunt rugat

a avea - m. indicativ, timp perfect compus am venit - m. condiţional-optativ, timp prezent aş veni

- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit

a vrea - m. indicativ, timp viitor voi veni - m. indicativ, timp viitor anterior voi fi venit

!!! Observaţie Verbele auxiliare nu au niciodată funcţie sintactică, ele ajutând la formarea formei verbale, şi analizându-se împreună cu acestea.

II. 1. Verbe personale – verbele care au forme pentru toate persoanele:. am mâncat (I,sg), a venit (III, sg) plecaţi (II, pl)

2. Verbe unipersonale – au forme doar pentru persoana a III-a şi exprimă acţiuni atribuite unor

fenomene ale naturii, păsări, animale, planete: a miorlăi, a necheza, a răsări,giuţă, cotcodăceşte, ouă,

clămpăne, măcăie, latră, mugeşte, gâgâie, miaună.

3. Verbele impersonale – autorul acţiunii nu poate fi identificat; acţiunea nu este făcută de o

persoană; au formă numai pentru persoana a III-a singular: a trebui, a se cuveni, a se înnopta, a tuna, a

fulgera.

Vara se înnoptează târziu.

Plouă de trei zile.

4. Expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune

adverbială de mod cu rol de nume predicativ în cadrul construcţiei: e greu, e normal, este posibil.

Page 31: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

31

5. Locuţiuni verbale – grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui verb: sta în

cumpănă (a ezita), a băga în sperieţi (a speria), a trage nădejde (a spera), a lua partea (a apăra) etc.

A o lua la fugă, a da colțul, a o lua la sănătoasa

Într-o locuţiune verbală este obligatorie prezenţa unui verb. Acesta are rolul gramatical de

a indica persoana, modul, timpul, numărul construcţiei. Celălalt cuvânt (substantiv, adverb,

numeral) dă sensul locuţiunii. În analiză nu se disociază termenii locuţiuni i, ci este considerată un tot

uniatar.

III. 1. Verbe tranzitive – verbele care au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement

direct: a zice(ceva), a vedea(ceva), a mânca(ceva), a auzi(ceva), a face(ceva)

2. Verbe intranzitive – care nu au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement

direct: a călători, a aminti, a privi, a deveni, a exista

CONJUGAREA VERBELOR

Conjugarea verbelor reprezintă forma acestora de infinitiv, aşa cum o găsim în dicţionar:

a. verbe de conjugarea I – terminate în a : a mânca, a pleca, a preda b. verbe de conjugarea a II-a – terminate în ea : a bea, a vrea, a avea c. verbe de conjugarea a III-a – terminate în e : a scrie, a rămâne, a ţine, a bate

d. verbe de conjugarea a IV-a – terminate în i / î : a citi, a veni, a coborî, a urî

CONJUGARILE VERBULUI : aflu conjugarea punând verbul la modul infinitiv cu

prepoziția “a” în față

CONJUGAREA I) a:a manca

CONJUGAREA II) ea:a placea

CONJUGAREA III) e:a cere

CONJUGAREA IV) i sau î:a iubi, a urî

MODURI NEPERSONALE

1. MODUL INFINITIV a. Timp prezent b. Timpul perfect

a aduna a scrie a fi adunat a fi scris

Page 32: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

32

FUNCŢII SINTACTICE a. Subiect A munci este o datorie.

b. Nume predicativ A învăţa înseamnă a munci. c. Complement direct Nu putem pleca. d. Complement indirect Suntem datori a ne ajuta.

e. Atribut verbal Şi-a exprimat dorinţa de a munci. f. Complement circumstanţial de mod A plecat fără a ajuta.

g. Complement circumstanţial de timp A predat lucrarea înainte de a termina.

2. MODUL GERUNZIU

- se formează prin adăugarea sufixului ind sau ând adunând scriind

neadunând nescriind FUNCŢII SINTACTICE

a. Subiect Se aude cântănd b. Atribut verbal Cu ochii lucind părea un demon.

c. Complement direct Aud trosnind copacii. d. Complement indirect Negustorul nu mai făcea faţă aducând alte costume. e. Complement circumstanţial de timp Ajungând acasă, m-am apucat de lucru.

f. Complement circumstanţial de mod Mergea schiopătând. Observaţie!!!

Modul gerunziu poate avea valoare adjectivală, atunci când se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat, îndeplinind funcţia sintactică de atribut adjectival.

Coşurile fumegânde se zăresc în depărtare.

Lebăda tremurândă este în apă.

3. MODUL PARTICIPIU

a aduna adunat, adunată, adunaţi, adunate

a scrie scris, scrisă, scrişi, scrise

VALORILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE MODULUI PARTICIPIU a. valoare adjectivală

Atribut adjectival Soldatul rănit este el.

Nume predicativ Soldatul este rănit la picior.

b. valoare adverbială

Complement circumstanţial de mod A vorbit răspicat.

4. MODUL SUPIN

- se formează din participiu, precedat de o prepoziţie simplă sau compusă: de, la, pentru,

cu, din, fără, după, despre, în de adunat, la adunat, pentru adunat, din adunat, fără adunat, după adunat, despre adunat de scris, la scris, pentru scris, din scris, fără scris, din scris, după scris, despre scris

FUNCŢII SINTACTICE

a. Subiect Este uşor de făcut. b. Nume predicativ Iarba este de cosit. c. Atribut verbal Cartea de citit mi-a plăcut.

d. Complement indirect S-a săturat de umblat.

Page 33: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

33

e. Complement direct Ne-a dat de citit.

f. Complement circumstanţial de loc A adus vitele de la păscut.

ATENŢIE!!!!

Verbele la modurile nepersonale îndeplinesc funcţia sintactică de subiect, nume

predicativ, complement, atribut

VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODURILE PREDICATIVE SAU PERSONALE

- conjugarea verbelor la MODUL INDICATIV –

Persoana

Verbul (model)

Timpul prezent

Timpul imperfect

Timpul perfect-

simplu

Timpul perfect-

compus

Timpul mai- mult-

ca -perfect

Timpul viitor -I

Viitor popular 1

Viitor popular 2

Viitor popular 3

Timpul Viitor

anterior- II

eu A citi citesc citeam citii Am citit citisem Voi citi O să

citesc

Am să

citesc

Oi citi Voi fi

citit

tu citeşti citeai citişi Ai citit citiseşi Vei citi O să

citeşti

Ai să

citeşti

Ăi citi Vei fi

citit

el citeşte citea citi A citit citise Va citi O să

citească

Are să

citească

O citi Va fi

citit

ea citeşte citea citi A citit citise Va citi O să

citească

Are să

citească

O citi Va fi

citit

noi citim citeam citirăm Am citit citiserăm Vom citi O să

citim

Avem să

citim

Om citi Vom fi

citit

voi citiţi citeaţi citirăţi Aţi citit citiserăţi Veţi citi O să citiţi Aveţi să

citiţi

Ăţi citi Veţi fi

citit

ei citesc citeau citiră Au citit citiseră Vor citi O să

citească

Au să

citească

Or citi Vor fi

citit

ele citesc citeau citiră Au citit citiseră Vor citi O să

citească

Au să

citească

Or citi Vor fi

citit

VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL IMPERATIV

Persoana Numărul Verbul (model) Forma afirmativă Forma negativă

A II-a singular A desena Desenează! Nu desena!

A II-a plural Desenaţi! Nu desenaţi!

CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL CONJUNCTIV

Persoana Verbul (model) Timpul prezent Timpul perfect

I sg. - eu A scrie Să scriu Să fi scris

A II-a sg. - tu Să scrii Să fi scris

A III-a sg. – el / ea Să scrie Să fi scris

I pl. - noi Să scriem Să fi scris

A II-a pl. - voi Să scrieţi Să fi scris

A III-a pl. – ei / ele Să scrie Să fi scris

Page 34: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

34

CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL CONDIŢIONAL-OPTATIV

Persoana Numărul Verbul (model) Timpul prezent Timpul perfect

I – eu singular A învăţa Aş învăţa Aş fi învăţat

A II-a – tu Singular Ai învăţa Ai fi învăţat

A III – el / ea Singular Ar învăţa Ar fi învăţat

I – noi Plural Am învăţa Am fi învăţat

A II- a – voi Plural Aţi învăţa Aţi fi învăţat

A III – ei / ele Plural Ar învăţa Ar fi învăţat

VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODURILE NEPREDICATIVE SAU NEPERSONALE

CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL INFINITIV

Verbul (model) Timpul prezent Timpul perfect

A şti A şti A fi ştiut

CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL GERUNZIU

Verbul (model)

A urca; a citi Urcând; citind

CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL PARTICIPIU

Verbul (model)

A scrie Scris , scrisă, scrişi, scrise

CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL SUPIN

Verbul (model)

A croşeta De croşetat, pentru croşetat, la croşetat, despre croşetat

VERBELE AUXILIARE – (3) A AVEA, A VREA, A FI

1.Verbe predicative şi nepredicative: Verbele sunt:

predicative-când formează singure predicatul;

nepredicative-când nu formează singure predicatul.

Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri şi timpuri se numesc verbe auxiliare. 2.Verbele auxiliare a avea, a vrea, a fi:

Verbul A AVEA este auxiliar când ajută la:

formarea timpului perfect- compus al modului indicativ: am citit;

formarea modului condiţional-optativ: aş citi.

Verbul A VREA este auxiliar când ajută la formarea timpului viitor: vor citi. Verbul A FI este auxiliar când ajută la:

Page 35: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

35

formarea modului conjunctiv, timp perfect: să fi citit;

formarea modului condiţional-optativ, timp perfect: aş fi citit.

ATENŢIE!!! Verbele am, avea şi vrei au înţeles de sine stătător. În propoziţii, ele sunt predicate verbale. Verbele am, a şi veţi nu au înţeles de sine stătător. Ele ajută la formarea unor timpuri compuse. Eu am citit Tu ai citit

El/Ea a citit Verbul a avea are formele de auxiliar: am, ai, a, am, aţi, au. În exemplul dat ajută la formarea Noi am citit perfectului compus. Voi aţi citit Ei/Ele au citit Eu aş citi Tu ai citi El/Ea ar citi Verbul a avea are formele de auxiliar: aş, ai, ar, am, aţi, ar. În exemplul dat ajută la formarea Noi am citi condiţional-optativului. Voi aţi citi Ei/Ele ar citi Eu voi citi Tu vei citi El/Ea va citi Verbul a vrea are formele de auxiliar: voi, vei, va, vom, veţi, vor. În exemplul dat ajută la formarea Noi vom citi timpului viitor. Voi veţi citi Ei/Ele vor citi

VERBELE ACTIVE PRONOMINALE

Verbele active pronominale sunt verbele la diateza active care sunt insotite de

pronume refelexive care indeplinesc finctie sintactica separat.

Ex:El se lauda.

lauda-verb la diateza activă

se-pronume refexiv,caz acuzativ

OBS! Verbele active pronominale se caracterizeaza prin:

Page 36: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

36

1)acceptarea dublarii pronumelui reflexiv forma neaccentuata cu o forma

accentuată.

Ex:El se lauda pe sine.

2)posibilitatea subsituirii pronumelui reflexiv cu alta forma pronominala.

Ex:Pe el il vad in curte.

Verbele active pronominale pot fi:

1)obiective

2)reciproce

3)posesive

1)Verbele active pronominale obiective sunt caracterizate prin identitatea

persoanei desemnate de subiect cu cea de complement direct sau complement

indirect.

c.d.:Ion se lauda pe sine.

c.i.:Ion isi spune(sie,insusi)cuvinte de imbarbatare.

2)Verbele active pronominale reciproce ne arata ca actiunea este repartizata

asupra a doua sau a mai multe persoane fiecare dintre ele suportand efectele

actiunii facute de calalalt.

OBS! Oricare dintre subiecte poate face sau suporta actiunea.Se caracterizeaza

prin subiect multiplu sau subiec simplu.

c.d.:Ei se iubesc.(unul pe celalalt)

c.i.:Ei isi scriu.(unul altuia,reciproc)

3)Verbele active pronominale posesive exprima o relatie de posesie

alineabila(obiectul posedat nu poate fi imprumutat) sau inalienabila(obiectl posedat

poate fi imprumutat)

OBS! Pronumele reflexive care insotesc verbele active pronominale se analizeza

separate,naintrand in structura verbului.

Page 37: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

37

VERBELE PERSONALE. VERBELE IMPERSONALE

Verbele personale sunt verbele la diateza activa a caror actiune este facuta de o

persoana.

Ex:Tata citeste ziarul.

citeste-verb personal

Verbele impersonale sunt verbele a caror actiune nu este facuta de o persoana.

OBS! Verbele impersonale pot avea sau nu subiect gramatical . Subiectul

gramatical nu este persoană!

Verbele impersonale care nu au subiect:

1)exprima fenomene ale naturii

Ex:Ploua! Ninge! Se intuneca!

2)referirea la persoana se face printr-un c.i.

Ex:Ii arde de joaca.

Verbele impersonale care au subiect:

1)exprimat printr-un substantiv ce nu denumeste o persoana.

Ex: Este iarna. Mi-e sete. Este marți.

2)verbul copulativ a fi poate fi impersonal.

Este noapte. Mi-e foame. Mi-e lene. Mi-e dor.

3)verbele impersonale pot fi la:

-diateza activa:Geruieste.

-diateza pasiva:Ti-a fost scris sa plangi.

-diateza reflexiva:Se stă comod in canapea.

4)unele verbe personale pot deveni impersonale.

Ex:Am ajuns acolo.

Page 38: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

38

Mi-a ajuns învățatul.

5)verbele impersonale au numai forme de persoana a III -a, numindu-se verbe

unipersonale.

Ex: a oua, a încolți, a înmuguri, a se întâmpla, a conta, a consta, a ploua, a se

cădea, a pasa, a trebui

Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă.

Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. Elevul va scrie tema.

Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.

Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii.” Se știe rezultatul. S-a auzit tunetul.

La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect.

Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume

reflexive, fără funcţie sintactică, având rolul de marcă

gramaticală a acestei diateze. Pronumele stau, de obicei, înaintea

verbului, dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se

analizează împreună cu verbul. Pronumele reflexive pot fi în

cazurile acuzativ sau dativ.

Diateza pasivă Vb. Afi – auxiliar + participiul verbului de conjugat, urmat de complementul de agent (de către cine?)

P.V. P.V.

Ex. Cartea a fost scrisă de elev. Elevul a fost certat de profesor.

LOCUȚIUNILE VERBALE

Def:Locutiunile verbale sunt grupurile unitare de cuvintesinonime cu un verb

care se comporta in propozitii ca un ver,fiind determinate de

complemente(directe,indirecte,circumstantiale).

Page 39: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

39

OBS! 1)Locutiunile verbale au intotdeauna in componenta lor un verb

2)Locutiunile verbale nu pot fi determinate de atribute.

Ex:a baga de seama= a observa

a lua foc=a arde

a-și bate joc=a batjocori

a se face foc și para=a se supăra

a-și da sufletul=a muri

a-și ieși din fire= a se enerva

a se lua la harță= a se certa

a o lua la sănătoasa= a fugi

PREDICATUL VERBAL. PREDICATUL NOMINAL

1.Felul predicatelor:

Predicatul este VERBAL – când este exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal NOMINAL – când este alcătuit din verb copulativ+nume predicativ (Sunt bogaţi.)

2.Verbul copulativ A FI: Verbul copulativ face legătura dintre subiect şi numele predicativ. El nu are înţeles de sine stătător, fiind verb nepredicativ.

3. Numele predicativ: Numele predicativ are rolul de a preciza caracteristica subiectului. Numele predicativ se poate exprima prin:

adjectiv: Maria este frumoasă. subiect verb copulativ nume predicativ

substantiv: Acesta este leagănul. Numărul predicatelor nominale dintr-un text este egal cu numărul verbelor copulative. Numele predicativ este:

Page 40: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

40

SIMPLU – când este alcătuit dintr-un singur termen: Copilul este frumos.

MULTIPLU – când este alcătuit din mai mulţi termeni: Copilul este frumos, deştept şi cuminte. VERBUL A FI:

În comunicarea orală sau scrisă, verbul a fi poate fi utilizat în trei situaţii diferite: 1. VERB AUXILIAR – ajută la formarea unor timpuri compuse: să fi citit; 2. VERB PREDICATIV – are înţeles de sine stătător şi se poate înlociu cu a exista, a se afla:

Cartea este pe bancă. Cartea a fost pe bancă. Cartea nu-i pe bancă. Cartea nu e pe bancă.

3. VERB COPULATIV – verb de legătură, care intră în alcătuirea predicatului nominal. Leagă numele predicativ din alcătuirea predicatului nominal de subiectul propoziţiei. Nu are înţeles de sine stătător. Cartea este nouă.

CUM SE ANALIZEAZĂ UN PREDICAT NOMINAL ÎN COMPARAŢIE CU UN PREDICAT VERBAL?

Cartea este pe bancă. „este‖ – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, nr. singular, forma afirmativă Cartea este frumoasă. „este frumoasă‖ – predicat nominal alcătuit din verbul copulativ „este‖, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, nr. singular, forma afirmativă+ numele predicativ „frumoasă‖ exprimat prin adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu 2 terminatii si 4 forme, se acordă în gen ,nr. şi caz cu substantivul „cartea‖ (feminin, singular, nominativ) , grad de comparatie pozitiv.

SUBSTANTIVUL

DEFINIŢIE parte de vorbire flexibilă

denumește

- fiinţe: om, leu, Mihai

- lucruri: carte, tablou

- acţiuni: citire, scriere

- stări: tristeţe, veselie

- însuşiri: bunătate, înţelepciune

- fenomene: fulger, viscol

- relaţii: prietenie, înţelegere

Page 41: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

41

LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE grupuri de cuvinte cu sens unitar,

echivalente ale substantivului

Exemple:

băgare de seamă - atenţie

ţinere de minte - memorie

scăpare din vedere - uitare, omisiune

aducere aminte - amintire

părere de rău - regret

1. FELUL

COMUNE copil CONCRETE: scaun SIMPLE: lume

PROPRII Ion ABSTRACTE: vis COMPUSE bunăvoinţă

2. GENUL FEMININ

NEUTRU

MASCULIN

EPICENE: furnică, privighetoare, elefant

MOBILE: leu – leoaică, raţă – răţoi

EPICENE- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si

feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)

3.NUMĂRUL

SINGULAR

PLURAL

CU FORME MULTIPLE DE PLURAL: corn coarne cornuri

-subst. cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume)

Page 42: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

42

DEFECTIVE DE NUMĂR:

de pl.: sânge, întuneric, aur, înţelepciune;

de sg.: zori, icre

COLECTIVE: tineret, frunziş , stol, grup

4. CAZUL - 5 CAZURI [Trecerea substantivului prin toate cazurile – Declinare]

PREPOZIŢII SPECIFICE ACUZATIVULUI

pe…, de …, la, …,

cu …, din…, prin…, după…, spre…, către…, sub…, peste…, lângă…, fără…, pentru…, întru…, de pe la…,

de sub…, de peste…, despre…, înspre…,

PREPOZIŢII SPECIFICE DATIVULUI

datorită…, graţie…, mulţumită…, conform…, contrar…, potrivit…, asemenea…, aidoma…,

PREPOZIŢII SPECIFICE GENTIVULUI

împotriva…, contra…, asupra…, înaintea…, înapoia…, deasupra…, împrejurul

7. FUNCŢIA SINTACTICĂ subiect, nume predicativ, atribut, complement

8. FUNCŢIA STILISTICĂ comparaţie, metaforă, personificare, hiperbolă, ş.a

GENUL ŞI NUMĂRUL

MASCULIN FEMININ NEUTRU

[un - doi] [o – două+ [un – două+

pom – pomi mamă – mame animal – animale

om – oameni fată – fete creion – creioane

bărbat – bărbaţi şcoală – şcoli zid – ziduri

perete – pereţi carte – cărţi tablou – tablouri

leu – lei floare – flori plai – plaiuri

codru – codri femeie – femei roi – roiuri

geamgiu – geamgii lume – lumi trofeu – trofee

Page 43: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

43

copil – copii soră – surori muzeu – muzee

fiu – fii noră – nurori traseu – trasee

cuscru – cuscrii zi – zile

pui – pui stea – stele

ochi – ochi perdea – perdele

tată – taţi basma – basmale

a) SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE NUMĂR b) SUBSTANTIVE DEFECTIVE LA SINGULAR

DE PLURAL DE SINGULAR Singular formele de plural exprimă

un sens nou

aur, argint, aramă, mătase lapţi făină - făinuri=sortimente

fiere, sânge şale mâncare - mâncăruri

miere, lapte, unt zori bunătate - bunătăţi

brumă, zloată, moină,

întuneric

câlţi mătase - mătăsuri

grâu, ovăz, orez, mazăre mendre pânză - pânzeturi

bunătate, blândeţe,

înţelepciune

măruntaie brânză - brânzeturi

sănătate, veselie foale, iţari fier - fiare

fotbal Tăiței, spaghete,

cosmetice

sânge - sângiuri=omoruri

a) SUBSTANTIVE CU FORME DUBLE DE PLURAL

arce plane nivele elemente

arc plan nivel element

arcuri planuri niveluri elemenţi

Page 44: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

44

DECLINAREA SUBSTANTIVULUI

N.-NOMINATIV

Acest om are un ideal. S.-Subiect- Cine are un ideal?

El e singurul om apropiat. N.P.-Nume predicativ- Cine este el?

Adam, primul om creat, a păcătuit. A.S.A.-Atribut substantival apozițional- Care Adam?

Ac.-

ACUZATIV

L-am iubit pe acest om.

Citesc o carte.

C.d.-Complement direct- Pe cine am iubit?

C.d.-Complement direct- Ce citesc?

Aștept zile întregi. C.c.t.-Complement circumstanţial de timp-Cât timp aștept?

Nu ştiu prea multe despre acest om. C.i.-Complement indirect- Despre cine nu știu prea multe?

Am fost bine sfătuit de acest om. C.de ag.-Complement de agent- De către cine am fost

sfătuit?

Mă îndrept spre acest om. C.c.l.-Complement circumstanţial de loc- Spre cine mă

îndrept?

Putem vorbi de o calitate de om. A.S.P.-Atribut substantival prepozițional- Ce fel de calitate?

Poţi să fii ca acest om? N.P.-Nume predicativ- Cum să fii?

D.-

DATIV

Am încredinţat acestui om viaţa mea. C.i.-Complement indirect- Cui am încredinţat viaţa mea?

Toţi s-au comportat asemeni acestui om. C.c.m.-Complement circumstanţial de mod- Cum?

Nimeni nu mai fusese asemenea acestui om. N.P.-Nume predicativ- Cum nu mai fusese nimeni?

G.-

GENITIV

Exemplul acestui om e demn de urmat. A.S.G.-Atribut substantival genitival- Al cui exemplu?

Toate nenorocirile s-au abătut asupra acestui

om.

C.i.-Complement indirect- Asupra cui s-au abătut

nenorocirile?

ASUPRA- prepoziție -GENITIV

Săgeata a căzut în faţa acestui om. C.c.l.-Complement circumstanţial de loc- Unde a căzut

săgeata?

A venit înaintea filmului. C.c.t.-Complement circumstanţial de timp- Când a venit?

El este contra tatălui. N.P.-Nume predicativ- Cum este el?

V.-

VOCATIV

Om bun, mulţumesc de ajutor! Nu are funcţie sintactică

-Tu, omule, vino! A.S.A.

Page 45: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

45

Locuţiuni substantivale

“Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei...”

aducerea-aminte = amintirea

părere de rău=regret

bătaie de joc=batjocură

Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens

unitar echivalente cu un substantiv.

Trăsături

- nu se pot analiza separat

- nu se pot declina

- au forme de singular şi de plural

- pot primi articol

- se analizează ca un substantiv

Funcţii sintactice

a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău.

b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.

Etc.

PRONUMELE PERSONAL

CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI PERSONAL

CAZUL FUNCŢIA SINTACTICĂ

ÎNTREBĂRI EXEMPLU PREPOZIŢII CARE CER UN ANUMIT CAZ

N. subiect Cine? El citeşte o carte .

N. Nume predicativ Cine este?Ce este?

Olimpicul este el.

N. Atribut pron.apoziţional

Care? Olimpicul,el, este foarte deştept.

Ac. Nume predicativ Pentru cine sunt? Cărţile sunt pentru el.

Pe, la, cu,de, în, către, fără,până, prin, printre,spre, pentru

Ac. Atribut pronominal prepoziţional

Care?Ce fel de? Cărţile pentru el sunt interesante.

Ac. Atribut pron.apoziţional

Pe care? Pe Răzvan, pe el , l-a impresionat o carte.

Ac. Complement Pe cine? ce? Pe el l-am învins.

Page 46: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

46

direct

Ac. Complement indirect

La cine? La ce? Despre cine? Despre ce?Cu cine?Cu ce?Pentru cine?Pentru ce?de la cine?De la ce?

Am vorbit despre el. Am primit de la el un mărţişor.

G. Atribut pronominal genitival

al, a, ai, ale cui? Lupta lui s-a încheiat.

G. Nume predicativ Cartea e a lui. G. Compl. circ. de

timp Când ? A ajuns înaintea

lui. G. Compl. circ. de

loc Unde ? Stă înaintea lui.

D. Complement indirect

Cui? Îi dau o carte.

V. Fără funcţie sintactică

Tu, veşnică,dumneze-iască floare!

PRONUMELE

Def:Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui

substantiv.Pronumele este:

1)personal(eu,tu,voi)

2)de politete(dumneavoastra)

3)relexiv(sie,sine,siesi)

4)posesiv(al meu)

5)demonstrativ(acela,aceasta)

6)nehotarat(fiecare,cineva, toti, fiecare , vreunul)

7)negativ(niciunul,nimeni,nimic)

Page 47: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

47

8)interogativ(care?,cine?,ce?,cat?)

9)relativ(care,cine,ce cat)

10)de intarire(insami,insuti)

1)Pronumele personal indica forme diferite ale persoanlelor care participa la

actiune.

Pronumele are trei persoane:(I,II,III)

I)eu/noi

II)tu/voi

III)el/ea/ei/ele

Pronumele are doua numere(singular si plural) si doua genuri.

Pronumele personal are forme accentuate la toate cazurile si neaccentuate

numai la Ac si D.

OBS! In limba literara formele dânsul,dânsa,dânșii,dânsele sunt pronume

personale.

A.Dativul posesiv

Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale

pronumelui personal.

Dativul posesiv determină:

- un substantiv: mâna-ţi albă

- un adjectiv: alba-ţi mână

- un verb: Ţi-am ascultat sfatul.

Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).

Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia

sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.

B.Dativul etic

Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui

personal.

Exemplu:

Page 48: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

48

Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti...

Dativul etic nu are funcţie sintactică.

C.Dativul locativ

Exemplu:

Stai locului!- C.c. loc, caz dativ

Pronumele personal cu valoare neutră, formă neaccentuată, caz Ac., fără funcție sintactică

- se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui

personal în dativ şi acuzativ

- apare în expresii: A dat-o în bară, a luat-o la sănătoasa.

2)Pronumele de politețe(de reverenta) arata respectul fata de o persoana.

Are forme numai pentru persoana a II-a si a III-a singular si pluralsi se

diferentiaza dupa gen numai la persoana a III-a singular.

Dumnealui/dumneaei

Dumneata/dumneavoastra

OBS! In limbajul solemn se folosesc formulele reverentioase sau locuțiuni

pronominale care exprima cel mai inalt grad de respect.

Ex. Maiestatea Ta, Alteța Ta, Excelența Sa.

Functiile sintactice ale pronumelui personal

I)caz Nominativ

1)subiect:Eu merg la scoala.

2)nume predicativ:Maria este ea.

3)atribut pron. apozitional:Niste persoane cautate,ei,stateau in fata scolii.

II)cazul Acuzativ

1)c.d.:Pe el l-am pedepsit.

2)c.i.:Ma gandeam la el.

Page 49: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

49

3)atribut pronominal prepozitional:Cartea de la el a fost rupta.

4)nume predicativ:Vestile sunt de la ea.

5)c.c.l:Vin de la el.

6)c.c.t.:Am plecat dupa el,nu inainte.

7)c.c.m.:Se poarta ca el.

8)complement de agent:Cantecul a fost scris de el.

III)cazul Dativ

1)c.i.:I-am daruit inima mea.

2)nume predicativ:Copilul este asemenea lui.

3)atribut pronominal prepozitional:Purtarea asemenea lui nu m-a deranjat.

4)atribut pronominal in Dativ posesiv:Surasu-ti bland ma inveselea.

5)c.c.m.:Se purta asemenea lui.

6)c.c.l.:Deasupra-ti zburau fulgi de nea.

IV)cazul Genitiv

1)atribut pronominal gentitival:Prietenul ei este necivilizat.

2)atribut pronominal prepozitional:Tabla din fata lor este stearsa.

3)nume predicativ:Copiii erau contra lui.

4)c.c.l.:Eu ajung inaintea lui.

5)c.c.t.:Tu ai sosit inaintea lui.

6-c.c.de cauza-Din cauza lui ai lipsit.

V)cazul Vocativ nu are functie sintactica

Tu,iesi la tabla!

OBS! Forma neaccentuata a pronumelui de persoana a III-a singular feminin nu

are functie sintactica in urmatoarele situatii- ARE VALOARE NEUTRĂ:

Page 50: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

50

O duce de pe azi pe maine.

A luat-o la fuga.

A facut-o lata.

OBS! Tot fara functie sintactica sunt si pronumele din exemplele:

Pe unde mi-ai umblat?-Dativ etic

Vreau sa mi te omoare.-Dativ etic

3)Pronumele reflexiv exprima identitatea dintre obiectele asupra carora se

exercita direct sau indirect actiunea verbelor si subiectul acestora.

Ex:Dan se spală pe maini.

Dan-pers a III-a singular

se spală-pers a III-a singular

Eu mă coafez.

mă-pers I sg

coafez-pers I sg

mă-pronume reflexiv

Ea mă coafează.

Mă-pers I sg

coafează-pers a III-a sg

mă-pronume personal

Pronumele reflexiv are forme proprii numai la persoana a III-a, nedeosebindu-se

după numar și gen.

Pronumele reflexiv are forme accentuate si neaccentuate.

forma accentuată forma neaccentuată

Page 51: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

51

caz Ac (pe)sine se,s-

caz D sie,siesi isi,si-

Pronumele reflexiv este marca diatezei reflexive intrand in structura verbului.

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI REFLEXIV

1)cazul Ac

-c.d.:Se lauda pe sine.

2)cazul D

-c.i:Isi zice ca va castiga.

-atribut pronominal(in Dativ posesiv):Si-a murdarit bluza.

Ma impresioneaza bunele-ti maniere.

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra

căruia se exercită acţiunea verbului, exprimând identitatea între

obiect şi subiectul verbului.

Particularităţi

- are numai cazurile dativ şi acuzativ

- are forme proprii numai pentru persoana a II-a

- acuzativ: se, -s; dativ: îşi, -şi

- la persoana I şi a II-a, rolul de pronume reflexiv îl

îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale

pronumelui personal

- pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau

însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine, îmi aduc

mie

Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv

→ au funcţie sintactică numai dacă pot fi dublate printr-o formă

accentuată corespunzătoare persoanei şi cazului.

Page 52: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

52

ex: Mă îmbrac repede. → Mă îmbrac pe mine repede.

→ “mă” = complement direct

Mă gândesc la tine. → Mă gândesc pe mine la tine.

→ “mă” nu are funcţie sintactică

Funcţiile sintactice ale pronumelui reflexiv

- Ac : compl. direct: S-au întâlnit cu prietenii la patinoar.

- D : compl. indirect: Îşi spune că o să câştige concursul.

atr. pron.(D posesiv): Şi-a udat cizmele.

4)Pronumele si adjectivul pronominal posesiv

Def:Pronumele posesiv inlocuieste atat numele obiectului posedat cat si numele

posesorului.

Este alcatuit din:articol posesiv,,al,ai,a,ale’’+forme specifice.

Formele pronumelui posesiv sunt:

1)Un obiect posedat si un posesor:

M+N:al meu,al tau,al sau

F:a mea,a ta,a sa

2)mai multe obiecte posedate si un posesor:

M+N:ai mei,ai tai,ai sai

F:ale mele,ale tale,ale sale

3)un obiect posedat si mai multi posesori:

M+N:al nostru,al vostru

F:a noastra,a voastra

Page 53: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

53

4)mai multe obiecte posedate si mai multi posesori:

M+N:ai nostri,ai vostri

F:ale noastre,ale voastre

Cand determina un substantive si se acorda in gen,numar si caz,pronumele posesiv

devine adjectiv pronominal posesiv si indeplineste functia sintactica de atribut

adjectival.

LUI, EI, LOR- SUNT INTOTDEAUNA PRON.PERSONALE

ATENȚIE! LUI ION= ARTICOL HOTĂRÂT

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI POSESIV

1)cazul Nominativ:

-subiect:Ai nostri ne asteapta.

-nume predicativ:Bagajele sunt ale noastre.

-apozitie-ATR.PRON.APOZ.:Castigatorii concursului,ai nostri,au intarziat.

2)cazul acuzativ:

-c.d:I-am vazut pe ai nostri.

-c.i:Vorbim despre ai tai.

-compl. de agent:Cartile au fost scrise de ai mei.

-c.cl.:Am fost la ai mei.

-c.c.m.:Ma port ca ai mei.

-nume predicativ:Desenul este de la ai mei.

3)cazul Dativ:

-c.i.:Le-am facut alor mei o surpriza.

-c.c.m.:Ma port asemenea alor mei.

Page 54: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

54

-nume predicativ:Baiatul este asemenea alor tai.

-atribut pronominal prepozitional:Baiatul asemenea alor mei este fratele meu.

4)cazul Genitiv:

-atr.pronominal genitival:Ii invit pe prietenii alor nostri.

-atr.pronominal prepozitional:Pomul dinaintea alor mei este inalt.

-nume predicativ:Baiatul este contra alor nostri.

-c.c.l.:Am stat inaintea alor tai.

-c.c.t.:Am ajuns inaintea alor vostri.

c.i.:S-a napustit asupra alor mei.

Funcţiile sintactice ale pronumelui posesiv

N: subiect: Ai săi primesc întotdeauna colindători.

nume predicativ: Darurile sunt ale voastre.

Ac: compl. direct: Pe ai mei i-au învăţat colinde bunicii.

compl. indirect: Oricine are greutăţi, dar de sărbători este bine să nu te

gândeşti la ale tale.

atr. pron. prepoziţional: Merele de la ai tăi sunt roşii.

nume predicativ: Cadourile sunt de la ai mei.

compl. circ. loc: Am ajuns la ai săi.

compl. circ. timp: O să plecăm după ai tăi, nu înaintea lor.

compl. circ. mod: Am cântat mai frumos decât ai voştri.

D: compl. indirect: Le-am făcut daruri alor tăi.

nume predicativ: Copilul este asemenea alor săi.

Page 55: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

55

atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea alor tăi este plăcută.

compl. circ. mod: Cântaţi asemenea alor voştri.

G: atr. pron. genitival: O să-I colindăm pe prietenii alor mei.

atr. pron. prepoziţional: Aleea dinaintea alor tăi este înzăpezită.

nume predicativ: Lupta aceasta este contra alor săi.

compl. circ. loc: Anca merge înaintea alor săi.

compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea alor mei.

ex: “Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.“ (M. Eminescu)

→ “a ta” = nume predicativ, N

5)Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ

Def:Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect aratand

apropierea,departarea,identitatea sau diferentierea fata de alt obiect.Pronumele

demonstrative sunt:

1)de apropiere

2)de departare

3)de identitate

4)de diferentiere

Pronume demonstrativ de apropiere

Page 56: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

56

N

Ac

masculin feminin

singular plural singular plural

Acesta

(asta)

Acestia

(astia)

Aceasta

(asta)

Acestea

(astea)

D

G

Acestuia

(astuia)

Acestora

(astora)

Acesteia

(asteia)

Acestora

(astora)

N

Ac

Pronume demonstrativ de departare

masculin feminin

singular plural singular plural

Acela

(ala)

Aceia

(aia)

Aceea

(aia)

Acelea

(alea)

D

G

Aceluia

(aluia)

Acelora

(alora)

Aceleia

(aleia)

Acelora

(alora)

N,Ac

Pronume demonstrativ de identitate

Masculin feminin

singular plural singular plural

Acelasi aceiasi acceasi aceleasi

Page 57: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

57

D,G aceluiasi acelorasi aceleiasi acelorasi

N

Ac

Pronume demonstrativ de diferentiere care exprima

apropierea

masculin feminin

Singular plural Singular plural

Cestalalt

(astalalt)

Cestilalti

(astilalti)

Ceastalalta

(astalalta)

Cestelalte

(astelalte)

G

D

Cestuilalt

(astuilalt)

Cestorlalti

(astorlalti)

Cesteilalte

(asteilalte)

Cestorlalte

(astorlalte)

N

Ac

Pronume demonstrativ de diferenitere care exprima

departarea

Masculin feminin

singular plural singular plural

Celalalt

(alalalt)

Ceilalti

(ailalti)

Cealalta

(aialalta)

Celelelte

(alelalte)

D

G

Celuilalt

(aluilalt)

Celorlalti

(alorlalti)

Celeilalte

(aleilalte)

Celorlalte

(alorlalte)

OBS!Pronumele demonstrativ are si forme scurte determinate de un

atribut:cel, cea,cei,cele.

Ex:Cel de langa ea este colegul meu.

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI DEMONSTRATIV

Page 58: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

58

I)cazul N

-subiect:Acela este tatal meu.

-nume predicativ:Sora mea este aceea.

-apozitie-A.P.A.:Un caine vagabond,acela,a intrat in curte.

II)cazul Ac

-c.d.:Pe acesta nu l-am vazut niciodata.

-c.i.:Am vorbit cu acela despre tema.

-atribut pronominal prep:Cadoul de la acela n-a fost pe placul meu.

-nume predicativ:Cartea este de la acela.

-c.c.l.:Merg la acela.

-c.c.t.:Am venit dupa acela.

-c.c.m.:Se poarta ca acela.

-complement de agent:Tema a fost scrisa de acela.

III)cazul D

-c.i.:I-am scris aceluia.

-nume predicativ:El este asemenea celuilalt.

-atribut pronominal prep:Fata asemenea aceluia era frumoasa.

-c.c.m.:Scrie asemenea celorlalti.

IV)cazul G

-atribut pronominal genitival:Cartea aceluia este ingrijita.

-atribut pronominal prep:Fata contra acelora a castigat.

-nume predicativ:Fata este impotriva celorlalti.

-c.c.l.:El a mers inaintea celorlalti.

-c.c.t.:El a ajuns inaintea acelora.

Page 59: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

59

-c.i.:Cand a vazut cadourile,s-a napustit asupra acestora.

OBS!Atunci cand determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen,numar si caz

pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ si indeplineste

functia sintactica de atribut adjectival.

Ex:Fata aceasta este frumoasă.

Funcţiile sintactice ale pronumelui demonstrativ

N: subiect: Acesta visează la patine cu rotile.

nume predicativ: Bunicul a rămas acelaşi.

Ac: compl. direct: Pe ceilalţi nu i-am văzut.

compl. indirect: Am citit o carte foarte bună şi am discutat apoi cu

prietenii mei despre aceasta.

atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la acesta sunt înţelepte.

nume predicativ: Cadourile sunt de la aceia.

compl. circ. loc: Merg la ceilalţi cu uratul.

compl. circ. timp: Am plecat după aceia, nu înaintea lor.

compl. circ. mod: Vorbeşte ca acesta.

D: compl. indirect: Le-am făcut daruri acelora.

nume predicativ: Colindul tău este asemenea acestuia.

atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea acestuia irită.

compl. circ. mod: Cântă asemenea celorlalţi.

G: atr. pron. genitival: Afirmaţia acestuia este interesantă.

atr. pron. prepoziţional: Bradul dinaintea acestuia este înalt.

Page 60: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

60

nume predicativ: Opinia lui este contra celorlalte.

compl. circ. loc: George merge înaintea celorlalţi.

compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea acestora.

6)Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât.

Def:Pronumele nehotarat tine locul unui substantiv fara sa dea vreo explicatie

precisa asupra obiectului.

Clasificare:

1)simple:altul,alta,altii,altele,unul,una,atat,tot,cutare

2)compuse:fiecare,oricine,oricare,orice,oricat,cineva,ceva,careva,alceva,altcineva,o

arecine,oarecare,vreunul

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEHOTARAT

I)cazul N

-subiect:Fiecare vrea nota mare.

-nume predicativ:El a devenit altul.

-apozitie-A.P.A.:Un elev,altul,a ajuns acolo.

II)cazul Ac

-c.d.:Am intrebat pe altcineva.

-c.i.:Ma gandesc la altcineva.

-atribut pronominal prep:Sfaturile de la cutare au fost bune.

-nume predicativ:Cadoul este de la altul.

-c.c.l.:Vin de la altul.

-c.c.m.:El se poarta ca cineva.

-complement de agent:Compunerea a fost scrisa de altcineva.

Page 61: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

61

-c.c.t.:Vine inainte de altul.

III)cazul D

-c.i.:Am povestit tuturor intamplarea.

-nume predicativ:Ea este asemenea oricui.

-atribut pronominal prep:Fata asemenea alteia ii este sora geamana.

-c.c.m.:El munceste asemenea fiecaruia.

IV)cazul G

-atribut pronominal genitival:Parerea unora a fost sa plecam.

-atribut pronominal prep:Fetele contra tuturor nu aveau dreptate.

-nume predicativ:Parerile ei sunt impotriva oricui.

-c.c.l.:Sta in fata unuia.

-c.c.t.:A plecat inaintea altcuiva.

-c.i.:S-a aruncat asupra oricui.

Cand pronumele nehotarat determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen,nr

si caz devine adjective pronominal nehotarat si indeplineste f.s. de atribut adjectival.

Ex: Alti copii au castigat premiul.

OBS! Pronumele nehoatarate compuse de genul oricine,oricare,oricat pot avea

dubla functie atunci cand sunt elemante relationale in fraza.

Ex:Nu te cred,orice ai spune.

Orice-la nivelul propozitiei 2 este C.d.

-la nivelul frazei este element de relatie

7)Pronumele si adjectivul pronominal negativ

Def:Pronumele negativ inlocuieste numele obiectelor prezentate ca

inexistente.Pronumele negative sunt:nimeni,nimic,niciunul,niciuna.

Page 62: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

62

OBS!Pronumele negative apar numai in propozitii negative.

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEGATIV

I)cazul N

1)subiect:Nimic nu mai conteaza.

2)nume pred:Castigatorul nu este niciunul.

II)cazul Ac

1)c.d.:Nu insemni nimic pentru mine.

2)c.i.:Nu ma tem de nimic.

3)atribut pron prep:Prajitura de la niciuna nu mi-a placut.

4)nume pred:Raspunsul corect nu era de la niciunul.

5)c.c.l.:N-am fost la nimeni.

6)compl de agent:Tema n-a fost scrisa de nimeni.

III)cazul D

1)c.i.:N-am spus nimanui.

2)atr pron prep:Purtarea asemenea niciunuia nu m-a surprins.

IV)cazul G

1)atr pron genitival:Haina niciunuia nu era curate.

2)nume pred:Actiunile lui nu sunt impotriva nimanui.

3)atr pron prep:Florile din fata niciunuia nu erau ofilite.

4)c.i.:N-am uneltit contra niciunuia.

5)c.c.l.:Nu s-a oprit in spatele niciunuia.

6)c.c.t.:N-a sosit inaintea nimanui.

Page 63: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

63

OBS!Atunci cand determina un substntiv si se acorda cu acesta in gen,nr si caz

atunci pronumele devine adjectiv pronominal negative si indeplineste funcia

sinatctica de atribut adjectival.

OBS!Pronumele ‘’niciunul’’,’’niciuna’’ determina intotdeauna un substantiv

nearticulat,iar cuvintele ‘’un’’ si ‘’o’’ sunt numerale cardinale,nu articole.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE – PRONUMELE NEGATIV

Pronumele negativ nimic devine substantiv prin articulare (un nimic,o nimica), cu

pluralul nimicuri- cu sensul de “lucruri fara importanta, fara valoare”.

Precedat de prepozitia de si determinand un substantiv, nimic are valoare de locutiune

adjectivala (de nimic – neinsemnat, josnic).

El era un om de nimic. (locutiune adjectivala)

Cand determina un substantiv, pronumele negativ niciunul isi schimba valoarea gramaticala

si devine adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele niciun,

nicio si neaga numele determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz, având funcție

sintactică de atribut adjectival.

Ex. Nu văd nicio fată.

8)Pronumele si adjectivul pronominal interogativ

Def: Pronumele interogativ tine locul substantivului asteptat ca raspuns la o

intrebare:

Pronumele si adjectivele pronominale interogaive sunt:care?,cine?,ce?,cat?

Ex: Cine a venit?(sb)

Tata a venit(sb)

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV

I)cazulN

1)Sb: Cine a venit?

2)Np: Cine este el?

II)cazul Ac:

Page 64: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

64

1)C. direct: Pe cine ai intalnit?

2)C. indirect: La cine te gandesti?

3)Np: Din ce este cartea?

4)C.c.c.: La cine mergi?

5)C.c.t.: Dupa cine vii?

6)C.c.m.: Ca cine mergi?

7)C de agent: De catre cine este scrisa cartea?

III)cazul D:

1)C. indirect: Cui ai scris?

2)C.c.m.: Asemenea cui se poarta?

IV)cazul G:

1)Atr.pron. G: Al cui baiat a sosit?

2)Np: Impotriva cui esti?

3)C.indirect: Contra cui ai uneltit?

4)C.c.l.: In fata cui ai stat?

5)C.c.t: Inaintea cui ai plecat?

OBS! Atunci cand determina un substantiv cu care se acorda in gen, numar si

caz, devine adjectiv pronominal interogativ, cu fs: atribut adjectival.

9)Pronumele si adjectivul pronominal relativ

Def:Pronumele relativ are rolul de a face legatura intre propozitia subordonata

si regenta ei.

Pronumele si adjectivele pronominal relative sunt: care, cine, ce, cat.

OBS! Exista si un pronume relativ compus: “ceea ce”

Page 65: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

65

OBS! Exista si un pronume relativ regional: de: Omul de-l vezi…

Pronumele relative au dubla fs:

I)parte de propozitie in subordonata corespunzatoare.

II)element introductiv pentru propozitia subordonata.

In cazul genitiv, pronumele relativ se acorda in gen, numar si gen cu

substantiuvul pe care il inlocuieste si articolul genitival se acorda in gen si

numar cu substantivul, determinat de pronumele relativ cu fs de atribut.

Ex: Tabloul a carui rama..

Fata al carei tata..

FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV:

I)cazul N:

1)Subiect: Fata care a plecat este sora mea.

2)NP: Cine este autorul cartii, acela va fi premiat.

II)cazul Ac:

1)C.direct: Eleva pe care ai certat-o nu a fost de vina.

2)C.indirect: Baiatul la care te gandesti este fratele meu.

3)C. de agent: Ma intreb de catre cine a fost scrisa cartea.

4)C.c.l.: Casa in care locuim este noua.

III)cazul D:

1)C.indirect: Tabloul caruia i-am rupt o rama este al mamei.

IV)cazul G:

1)Atr.pron. G: Tabloul a carui rama este alba imi place.

Page 66: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

66

2)C.c.l.: Casa deasupra careia zboara avioane este a mea.

3)C.indirect: Grupul asupra caruia s-a napustit era numeros.

4)C.c.t.: Persoana inaintea careia a sosit, este in varsta.

OBS! Cand determina un substantiv nearticulat, inaintea caruia sta si cu care

se acorda, pronumele relative “care”, “ce”, “cine ”, “cat” devin adjective

pronominale relative/ inter. cu fs de atribut adjectival.

Ex: Care lucrare a fost mai frumoasa, aceea a fost premiata.

10)Pronumele si adjectivul pronominal de întărire

OBS! Pronumele de intarire a disparut din limba romana, fiind considerat un arhaism. Adjectivul pronominal de intarire se acorda in gen, numar si caz cu

substantivul determinat si are rolul de a preciza cu insistenta obiectul determinat, indeplinind fs de atribut adejectival.

OBS! In vorbirea curenta, adjectivul pronominal de intarire este inlocuit cu

adverbul “chiar”.

Ex: Insusi (chiar) el a venit sa ne salute.

Locutiuni pronominala sau formule reverentioase

Măria Ta, Sfinția Voastră etc.

Pronumele de întărire este pronumele care insistă, subliniază numele obiectului pe

care îl înlocuieşte. Utilizarea sa este însă rară şi învechită:

Însumi am hotărât.

Însuţi eşti responsabil de asta.

2. Adjectivul pronominal de întărire provine din pronumele de întărire şi este

frecvent utilizat în limba literară. El însoţeşte şi determină un substantiv, insistând

asupra obiectului denumit de acesta:

Maria însăşi a văzut asta.

Înşişi vecinii mei mă acuză.

Adjectivul pronominal de întărire poate însoţi şi un pronume personal:

Eu însumi garantez.

LOCUȚIUNI PRONOMINALE- Măria Ta, Sfinția Sa

Page 67: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

67

NUMERALUL

Def: Numeralul este partea de vorbire care exprima un numar sau ordinea

obiectelor prin numarare.

Clasificare:

1)numeral cardinal

2)numeral ordinal

3)numeral colectiv

4)numeral fractionar

5)numeral adverbial

6)numeral distributiv

7)numeral multiplicativ

1)Numeralul cardinal exprima un numar si poate fi simplu(de la unu la

zece,suta,million,milliard)si compuse(de la unsprezece la nouasprezece,de la

douazeci la nouazeci,de la o suta in sus).

OBS! Se scrie si se pronunta corect

paisprezece,saisprezece,saptesprezece,optsprezece,saizeci.

Numeralul cardinal poate avea valoare substantivala(Mihai si George au

plecat la stadion.Cei doi se grabesc;cei-art demonstrativ)si valoare

adjectivala(Doi copii se bat).

FUNCTII SINTACTICE

1)subiect:Trei au plecat.

2)nume pred:Ei sunt doi la parinti.

3)atr genitival:Nu inteleg motivul protestelor celor cinci.

4)c.d.:I-a anuntat pe trei dintre ei.

Page 68: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

68

5)compl de agent:Problema a fost rezolavata de patru dintre ei.

6)c.c.m.:Sahul se joaca in doi.

7)atribut adj:Au promovat nouasprezece elevi.

OBS! Atunci cand avem constructia substantiv+numeral(A luat nota

zece),zece indeplineste f.s. de atribut apozitional in nominativ.

2)Numeralul ordinal indica ordinea prin numarare si poate fi precedat de

articol demonstrativ.

Ex:Cel de-al treilea scrie.

Se formeaza din:a,al+numeral cardinal+art hot “le”+particular”a”

ex:a saptea,al saptelea

OBS! Numeralul cardinal se poate scrie si cu cifre romane:

I,II,II,IV,V,VI,VII,VIII,IX,X(zece),L(50i),LX(60),C(100),XC(90),D(500),CD(400),M(1

000),CM(900),MC(1100).

Numeralul ordinal poate avea valoare substantivala(Al doilea a castigat

concursul.) si adjectivala(Al doilea copil a castigat premiul).

3)Numeralul colectiv exprima insotirea aratand din cate obiecte este formata

o colectivitate.

Ex:tustrei,toti trei,catesitrei,amandoi,ambii

Forma de G-D a numeralului colectiv este amndurora.

Numeralul colectiv poate avea valoare substantivala(Tuspatru sunt harnici) si

adjectivala(Tuspatru copiii sunt cuminti).

4)Numeralul fractionar denumeste o fractie.Cea mai intalnita forma se

formeza cu ajutorul sufixului –ime.

Page 69: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

69

Ex:doime,optime,doi pe patru,trei supra cinci

Ex:O treime dintre colegii mei au mers la spectacol.

5)Numeralul adverbial arata de cate ori se indeplineste o actiune sau in ce

proportie se gasescte o calitate sau cantitate a unui obiect.

Clasificare:

-numeral cardinal adjerbial:o data,de doua ori,de cincisprezece ori

-numeral ordinal adverbial:intaia oare,a saptea oara,a noua oara.

Numeralul adverbial se formeaza din:prep”de”+numeral

cardinal/ordinal+sunbst”ori”.

OBS! Numeralul adverbial determina un verb,un adjective sau un adverb

avand valoare adverbiala,indeplinid f.s. de compl circumst.de mod.

Ex:Ti-a spus de zece ori.

A intrat la faculate de prima data.

6)Numeralul distributiv arata repartizare si gruparea numerica a

obiectelor.Se formeaza din:”cate”+num.cardinal.

Ex:cate doi,cate trei,cate zece,doi cate doi

OBS! Numeralul distributive poate avea valorile:

-adverbiala:S-au asezat cate doi-doi.

-adjectivala:Ma adresez pe rand cate unui candidat.

-substantivala:Strangea mainile la cate doi deodata.

7)Numeralul multiplicativ arata in ce proportie creste o cantitate sau o

calitate.

Page 70: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

70

OBS!

Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice formate cu prefixul “in-”

si sufixul “-it”.

Ex:indoit,intreit,inmiit,insutit.

OBS!

Exista si sinonime neologice

Ex:dublu,triplu,cvadublu

Valori:

-adjectivala:A trait o bucurie intreita.

-adverbiala:Va castiga inmiit.

OBS!

Atunci cand exprima o aproximare numerica,cuvintele zeci,sute,milioane

se considera substantive.

Ex:A parcurs zeci de metri.

A castigat milioane.

OBS!

Numeralul cardinal poate fi intalnit si cu valoare de adverb.

Ex:El o tine una.

OBS!

Numeralul ordinal poate fi intalnit si cu valoare de adverb.

Ex:Intai discuta si apoi hotaram.

Page 71: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

71

Pentru indicarea datei, probleme apar doar la primele două zile ale lunii, pentru

celelalte lucrurile fiind clare: se foloseşte numeralul cardinal şi el nu-şi schimbă

forma după gen. Aşadar, spunem treifebruarie, patru februarie etc.

Pentru prima zi a lunii se foloseşte numeralul ordinal. Deci, corect

este: întâi februarie, nu unu februarie.

Pentru a doua zi a lunii, se foloseşte numeralul cardinal. Dificultatea apare aici,

din cauză că acesta îşi modifică forma după gen: doi / două. Cum spunem? Oricum.

Ambele forme sunt acceptate. Prin urmare, este corect şi două februarie,

şi doi februarie. Evident, corecte sunt şi compusele cu aceste

numerale: douăsprezecefebruarie, douăzeci şi două februrie, dar

şi doisprezece februarieşi douăzeci şi doi februarie.

Iată pasajele din DOOM pe care mă bazez.

Numeralul cardinal "12" şi cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de

feminin atunci când se referă la substantive femnine: ora douăsprezece,

douăsprezece mii de lei, clasa a douăsprezecea (dar se acceptă şi formele de

masculin în indicarea datei: doi/doisprezece/douăzeci şi doi mai).

Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal şi nu

cel cardinal: Întâi Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai.

ADJECTIVUL

Def: Adjectvul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirile unui

subst.Adjectivele sunt:

1)propriu-zise:baiat inalt,oras frumos

2)provenite din:

-vb. la participiu:pom infrunzit

-vb la gerunziu:maini tremurande,lebada murinda

-adverbe:haine gata,barbat bine

-pronume:acel baiat,acea fata

3)derivate-obositoare

In functie de cum isi modifica forma in vorbire adjectivele se clasifica in:

1)variabile- cu 1 sau 2 terminatii si cu

a)cu patru forme:bun,romanesc,intreg,stralucitor

Page 72: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

72

b)cu trei forme(sunt adjectivele terminate in “c” sau “g” sau in sufixele “-

ator”, ”-esc”,”-iu”):mic,lung,visitor,satesc,auriu

c)cu doua forme(adjective terminate in “e”,in

diftong):limpede,balai,dibace,vechi

2)invariabile:mov,roz,precoce,perspicace,asemenea,anume,atare

Gradele de comparatie ale adjectivului

1)pozitiv:inalt

2)comparativ

a)de superioritate:advebul “mai”+adj:mai inalt

b)de inferioritate:adv “mai”+adv “ putin”+adj:mai putin inalt

c)de egalitate:loc adv(tot asa de,la fel de,deopotriva de)+adj:tot asa de inalt

3)superlativ:

a)relativ

-de superioritate:art dem “cel”+adv “mai”+adj:cel mai inalt

-de inferioritate:art dem “cel”+adv “mai putin”+adj:cel mai putin inalt

b)absolut

-de superioritate:adv “foarte”+adj:foarte inalt

-de inferioaritate:adv “foarte”+adv “putin”+adj:foarte putin inalt.

OBS! Exista adj. care nu admit grade de comparatie pentru ca:

1)insusirea nu poate fi modificata:

complet,enorm,fundamental,principal,terminat,unic,vesnic

,viu

2)sunt la origine comparative sau superlative(provin din limba Latina):

inferior,superior,maxim,minim,anterior,posterior,suprem,

extrem

Page 73: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

73

3)sensul lor nu admite comparatia: acvatic,energetic,electric,industrial

Adjectivul sta de obicei dupa substantivul determinat,iar atunci cand sta

inaintea lui preia de la acesta articolul hotarat.

Formele adjectivelor

Unele adjective s-au format prin:

1)derivare

-cu sufixe:-esc(lumesc),-iu(cenusiu),-nic(zilnic),-os(milos),-ator(fermecator),-

atic(primavaratic),-uriu(fumuriu),-cios(albicios)

-cu prefixe:ne-(necinstit),in-(inegal),stra-(stravechi)

2)prin compunere

-prin sudare:cumsecade,cuminte

-prin alaturare cu cratima:propriu-zis

Locuţiunea adjectivală

Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens

unitar, având valoarea unui adjectiv.

Clasificare

1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot

unul şi unul

2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel,

cu capul în nori

MIJLOACELE EXPRESIVE DE REDARE A SUPERLATIVULUI ABSOLUT

In limba romana superlativul absolut se poate forma astfel:

1)cu

adverbele:nemaipomenit,grozav,excesiv,teribil,minunat,asa,extraordinar+prep”de”

+adj Ex:extraordinar de bun

Page 74: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

74

2)cu locutiunile adverbiale din cale-afara,cu totul si cu totul,peste

masura+prep”de”+adj Ex:din cale-afara de bun

3)cu sufixe si prefixe:arhi-,extra-,hiper-,ultra-,supra-,super-,-isim.

Ex:hiper bun

4)prin repetarea adjectivului Ex:bun, bun

5)prin repetarea unei vocale sau consoane Ex:buuuuuun

6)cu anumite substantive care s-au adverbializat:bun foc,frumoasa foc,beat tun

7)cu adverbe provenite din pronume relative in prop exclamative

Ex:Ce vara calduraosa!

Cat de inalt e muntele!

ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei

acţiuni.

Clasificare

1. După înţeles:

a) de mod: aşa, bine, repede, nicicum

b) de loc: acolo, departe, jos, niciunde, nicăieri

c) de timp: mâine, astăzi, cândva, niciodată, nicicând, după-amiază

2. După structură:

a) simple: bine, ieri, jos

b) compuse: niciodată, devreme, după-amiază

3. După rol:

a) interogative (folosite în exprimarea întrebării în propoziţiile interogative): unde,

când, cum, cât?

b)relative (utilizate în frază): unde, când, cum, cât

c)nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva, altundeva,

oriunde, oricum

b) negative: nu, ba

c) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal, când sunt urmate de

conjuncţiile că, sau să): fireşte, desigur, poate, negreşit, posibil, imposibil, normal

Page 75: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

75

4. După provenienţă:

a) primare: sus, nu, mai, bine

b) provenite din alte părţi de vorbire, prin schimbarea valorii gramaticale:

- din substantive care exprimă timpul: noaptea, iarna, lunea

- din adjective: frumos, rapid, puternic

- din pronume: ce, cât: Ce frumoasa!

Grade de comparaţie

1. Pozitiv: bine

2. Comparativ:

- de superioritate: mai bine

- de egalitate: la fel de bine

- de inferioritate: mai puţin bine

3. Superlativ:

- relativ: -de superioritate: cel mai bine

- de inferioritate: cel mai puţin bine

- absolut: -de superioritate: foarte bine

- de inferioritate: foarte puţin bine

Funcţii sintactice

1. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.

2. Nume predicativ: Cum este copilul? E bine să scrii.

3. Atribut adverbial: Etajul de jos a fost inundat.

4. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe.

5. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere.

6. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală.

7. Fără funcție sintactică: A mai citit. Chiar a venit.

Adverbe formate prin compunere:

undeva, alene, acasa, intotdeauna, oricum, niciodata

Adverbe formate prin conversiune:

-din adjective: Canta frumos.

-din subst: Vara merg la mare.

-din conjunctii: A si venit.

Și= semiadverb sau adverb de întărire fără funcție sintactică

Page 76: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

76

Locuţiunea adverbială

Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte

care, împreună, îndeplinesc rolul unui adverb.

Locuţiunile adverbiale pot fi formate din:

- substantiv, adjectiv substantivizat, participiu, numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii:

ex. de dimineaţă, de obicei, în grabă, cu de-a sila, pe de rost, din nou,

pe negândite

- substantiv, pronume sau adverb, repetat cu una sau mai multe prepoziţii:

ex. zi cu zi, clipă de clipă, rând pe rând, din ce în ce

- din părţi de vorbire de acelaşi fel:

ex. colea-valea, ici-colo, vrând-nevrând

PREPOZIȚIA

Def:Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care leaga un complement

sau un atribut de cuv. det:

Clasificare:

1)prep. simple: a, cu, de, la, spre, sub, catre, fara, pe etc.

2)prep. compuse: de la,de pe,de langa,despre, din , dintre, printre, inaintea,

dedesubtul, impotriva etc.

Regimul cazual al prep:

1)prep. care cer cazul Ac: spre, din, pană, cu, la, lângă, de la, pe lângă,

despre, pentru etc.

Page 77: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

77

2)prep. care cer cazul G: contra, asupra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra,

dedesuptul, înăuntrul

EXCEPȚIE!

A)aceste prep. cer cazul D. cand se afla inaintea unui pronume personal

forma neacc: asupra-mi,asupra-le,înaintea-ți

B)aceste prep. cer cazul Ac. cand se afla inaintea unui adjectiv pron posesiv:

asupra mea, înapoia ta, înaintea voastră

3)prep. care cer cazul D: asemenea, aidoma, contrar, conform,

potrivit(provenite din adv),datorită, mulțumită (provenită din participiu),

grație(provenită din subst).

Locuţiunea prepoziţională

Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie.

În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie

şi o altă parte de vorbire: - un substantiv: în faţa… cu cazul G., din cauza… cu cazul G., în loc

de… cu cazul Ac., cu scopul… cu cazul G.

- un pronume: cu tot… cu cazul Ac. - un adverb: în afara… cu cazul G., în afară de… cu cazul Ac., de-a

lungul… cu cazul G., de-a latul… cu cazul G., înainte de… cu cazul Ac.

CONJUNCȚIA

Conjunctia este partea de vorbire neflexibila care indica raportul de coordonare intre parti

de propozitie de acelasi fel (N.Predicative.,ATRibute.,COMPLemente.,Subiecte.), sau intre

propozitii de acelasi fel (fie principale , fie secundare), si raportul de subordonare intre o

propozitie subordonata si regenta ei.

I. După formă, conjunctiile sunt:

- simple : ca, să, ci, dar, fie, ori, sau etc. - compuse : ca să, ci și, cum că, deoarece, fiindcă, deși, căci, dacă, încât.

Page 78: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

78

II. Dupa rolul conjunctiei

a.CONJUNCȚII COORDONATOARE(atunci când leagă părți de propoziție de același fel

sau propoziții de același fel- principale sau secundare):

- copulative: și, nici - adversative: dar, iar, însă, ci. - disjunctive: sau, ori, fie. - concluzive: deci, așadar.

OBS! Se pune virgulă înaintea conjuncţiilor coordonatoare adversative- dar, iar, însă, ci,

conclusive- deci, așadar,precum şi între conjuncţiile disjunctive -sau, fie, ori.

b.CONJUNCȚII SUBORDONATOARE: (când leagă propoziții subordonate de

regentele lor)

că, să, dacă, deși, încât, deoarece, fiindcă etc.

CONJUNCTIA

Def: Conjunctia este partea de vorbire neflexibilă care leagă în propoziție două părți

de propoziție de același fel și în frază leagă două propoziții(de același fel sau diferite).

Clasificare:

I)după formă

-simple: și, iar, dar, să, că, sau, etc.

-compuse: ca să, ci și, deși, dacă, încât, fiindcă, deoarece, așadar

II)după rolul în enunț:

-coordonatoare (atunci cand leaga parti de prop de acelasi fel sau prop de acelasi

fel principale sau secundare).

-subordonatoare (cand leaga prop subordinate de regentele lor): să, că, dacă, deși,

încât, fiindcă, ca să, deoarece etc.

Conjuncțiile coordonatoare pot fi:

Page 79: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

79

1)copulative: și,nici

2)adversative: dar,iar,insă,ci

OBS! Inainte de aceste conjunctii se pune intotdeauna virgula.

3)disjunctive: sau, ori,f ie

4)concluzive :deci, așadar

La nivelul propozitiei conjunctia coordonatoare:

1). leaga doua sau mai multe parti de propozitie de acelasi fel.

Exemple:

Cartea si caietul sunt pe birou. (doua subiecte)

Rochia aceasta este noua si frumoasa. (doua nume predicative)

Copilul cuminte si silitor invata mult. (doua atribute adjectivale)

Placerea de a invata si de a scrie este mare. (doua atribute verbale)

2). doua parti de propozitie diferite:

Oricand si oriunde e nevoie voi veni. (complement circumstantial de timp si complement

circumstantial de loc)

Oricine si oricand poate sa ma viziteze. (subiect si complement circumstantial de timp)

Orice si oricum e posibil. (subiect si complement circumstantial de mod)

La nivelul frazei, conjunctia leaga:

a). doua propozitii de acelasi fel in raport de coordonare- prin conjunctia coordonatoare :

Propozitiile in raport de coordonare pot fi ambele principale sau ambele secundare.

b). o propozitie regenta de subordonata ei in raport de subordonare prin conjunctia

subordonatoare:

Raportul de subordonare se stabileste intre o propozitie regenta si subordonata ei.

Page 80: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

80

Subordonarea se realizeaza prin conjunctiile subordonatoare: că, să, dacă, de, deoarece,

fiindcă etc.

Alte parti de vorbire cu valoare de conjunctie : Rolul de legatura intre propozitii este adesea indeplinit de alte parti de vorbire.

Acestea sunt:

1). Adverbe interogative-relative: unde, cand, cum, cat si compusele nehotarate: oricand,

orisicand, oriunde, orisiunde, oricum, orsicum, oricat, orisicat.

2). Pronumele interogative-relative: care, cine, ce, ceea ce, si compusele nehotarate: oricare,

orisicare, oricine, orisicine, oricine, orisice, etc.

EX . Am invatat/ ca sa iau nota mare la test./

Elementul de relatie Ca sa-conj.subord.

Stiu/ cum te pregatesti./

Elementul de relatie Cum-adverb relativ

De- are valoare morfologică de conjuncție subordonatoare în frază- când are sensul lui DACĂ

Știu de vii.

Până- are valoare morfologică de conjuncție subordonatoare în frază- când leagă două propoziții

Stau până vii.

Page 81: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

81

1.RAPORTUL DE COORDONARE

IN PROPOZITIE IN FRAZA

-leagă două părţi de propoziţie de acelaşi

fel

Cd Cd

El cumpără fructe şi pâine.

Cct Cct

Vine mâine sau poimâine.

N.P. N.P.

El este frumos și deștept.

-leagă două propoziţii de acelaşi fel

PP PP

Ana citeşte1/ ,iar apoi se joacă2/

PP PS PS

M-a întrebat1/ dacă vreau2/ şi dacă pot

participa la concurs3/.

Raportul de coordonare în frază se realizează prin:

a) Juxtapunere ( virgulă) Apa trece/, pietrele rămân./

b) Joncţiune ( prin conjuncţii coordonatoare sau alte elemente de relație) S-a întors/ ,dar nu va sta mult./

2.RAPORTUL DE SUBORDONARE

IN FRAZA -se realizează între o propozitie regentă si subordonata sa.

-elementele subordonatoare sunt :

a) Conjuncţii subordonatoare: că,să,ca să,dacă,deşi,încât,fiindcă,deoarece….. PP PS

N-ai venit,1/ deşi te-am invitat.2/

Page 82: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

82

PP=propoziție principală

PS= propoziție secundară

b) Pronume(adjective pron.) relative: care,cine,ce,ceea ce,câţi,câte. PP PS

Nu ştiu1/ cine m-a căutat2/

Nu ştiu1 /ce fată m-a căutat2/

c) Adverbe relative: când,unde,cum,cât

PP PS

Mă întreb1/ când va pleca2/.

e) Pronume (adjective pron.)nehotărâte: oricare,oricine,orice,oricâti. PP PS

Ajut1/ pe oricine îmi cere.2/

PS PP

Oricâte probleme ai rezolva1/,nu este suficient2./

f) Adverbe nehotărâte: oricând,oriunde,oricum,oricât. PP PS

Plec1/ oriunde mă trimiţi.2/

Notă!

Toate pronumele şi adverbele de mai sus îndeplinesc dublu rol:

- Element de relatie( leagă două propoziţii diferite) - In propoziţia subordonată au funcţie sintactică

Ex. Nu ştiu/1 pe cine cauţi2/

complement direct

Page 83: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

83

Locuţiunile conjuncţionale

Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu

valoarea de conjuncţie.

Clasificare

1. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare:

a) copulative: precum şi, cât şi, ci şi, atât... cât şi

b) adversative: numai că

c) conclusive: prin urmare, de aceea, în concluzie, aşa că, în

consecinţă

2. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să, după cum, în

timp ce, în vreme ce, din cauză că, din pricină că, cu scopul să,

pentru ca să, în caz că, cu condiţia să, cu toate că, măcar că, încât

să.

INTERJECȚIA

Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă care reproduce stari sufletesti

sau sunete din natura(onomatopee).

Clasificare 1. După structură:

a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap!

2. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu!

b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau!

c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice

1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Predicat verbal: Hai acasă!

3. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Atribut interjectional: Halal exemplu!

5. Complement direct: Am auzit: buf! 6. Complement indirect:Se teme de bum!

7. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipaa.

Page 84: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

84

8. Fără funcție sintactică : Au!

Există și câteva locuțiuni interjecționale:

Pe naiba!, Păcatele mele!, Doamne ferește! etc.

OBS! Dupa interjectie se foloseste virgula sau semnul exclamarii.

Interjectii de adresare: mă!, bă!, bre!, fă!.

SUBIECTUL

Def:Subiectul este partea de prop care arata cine face actiunea exprimata de un

predicat verbal sau cui I se atribuie o insusire exprimata de un predicat

nominal.Subiectul poate fi:

1)exprimat

2)neexprimat

1) Subiectul exprimat poate fi:

-simplu:Elevii silitori invata bine.

-multiplu:Fructele si legumele sunt scumpe.

Subiectul se exprimă prin:

1)substantiv in cazul N:Elevii sunt in vacanta.

2)locuțiune substantivală:Parerile de rau sunt inutile.

3)pronume în N:Dumneata n-auzi?

4)numeral cu valoare substantivală în N:Trei au venit.

5)verb:

-la infinitiv:E plăcut a înota în piscină.

Page 85: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

85

-la supin:Ar fi bine de știut ce vrei.

-la gerunziu:Se aude tunând.

6)locuțiune verbală:

-la infinitiv:A pune pe roate o afacere e greu.

-la supin:De băgat în seamă observația e ușor.

7)interjecție(numai după verbe impersonale):Se aude oac-oac!

OBS! Verbele impersonale pot avea subiect gramatical care este așezat de obicei

după predicat, dar subiectul nu este persoană.

Ex:Ți se cuvine premiul.

Mi-e dor de bunica.

E toamnă.

E luni.

OBS! Exista propoziții cu verbe impersonale fără subiect.

Afară plouă.

Aseară a nins.

2) Subiectul neexprimat este de două feluri:

-subînțeles(poate fi dedus din context pentru ca a fost exprimat intr-o prop

anterioara si este la pers a III-a sg si pl).

Teii au inflorit si miros atat de frumos!

-inclus(cand poate fi dedus din desinenta verbului la pers I si a II -a sg si pl).

Vrei sa facem o plimbare?

(TU),(noi)-subiecte neexprimate incluse

Page 86: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

86

-subiectul nedeterminat(nu poate fi indentificat )- Scrie la ziar./ Se doarme bine.

Obs! Subiectul nedeterminat se raportează la o situație generala:

Aici se doarme bine.

ATRIBUTUL

DEFINIŢIE: partea secundară de propoziţie care determină un

substantiv sau un înlocuitor al acestuia (pronume, numeral)

[AL, A, AI, ALE] CUI?

CARE? CE FEL DE?

CÂŢI? CÂTE?

substantiv

Întrebãri puse termenului determinat pronume

Numeral

substantiv

în N, G D , Ac

pronume

EXPRIMAT

numeral fără prepoziţie cu prepoziţie cu prepoziţie

PRIN :

adjectiv

verb la moduri nepersonale

adverb

interjecţie

Page 87: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

87

Page 88: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

88

FELUL ATRIBUTELOR

[se stabileşte după partea de vorbire prin care este exprimat]

GENITIVAL Ne impresionează destinul dramatic al

geniului în lume.

1. ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL

Exprimat prin: PREPOZITIONAL Dragostea de mamă e unică.

- substantiv

- numeral cu valoare substantivală

APOZIŢIONAL Ea, mama, ne-a ocrotit copilăria.

Oraşul Bucureşti e capitală.

Familia Popescu a plecat.

Romanul Ion mi-a plăcut.

Dan Petrescu a plecat.

Câinele Tedy e frumos.

ADJECTIV PROPRIU-ZIS Admira cerul senin.

ADJECTIV PRONOMINAL Fiecare om are un ideal al său.

2. ATRIBUTUL

ADJECTIVAL

NUMERAL

CU VALOARE ADJECTIVALĂ

Un om avea cinci fii şi două fiice.

Exprimat prin:

ADJECTIV

DE ORIGINE VERBALA

- participiu adjectivizat Cerul întunecat prevestea furtuna.

- gerunziu acordat Ameţea privind rana sângerândă.

Page 89: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

89

GENITIVAL Vorbele ei îl dureau.

3. ATRIBUTUL

PRONOMINAL PREPOZITIONAL Laude şi îngroziri din astea am mai auzit

noi.

Exprimat prin pronume

APOZITIONAL Mama, ea, singurul sprijin, a venit şi acum.

IN DATIV (posesiv) În sufletu-i cald am găsit sprijin.

VERB LA MODUL INFINITIV Nu avea obiceiul de a întârzia.

4. ATRIBUT VERBAL

Exprimat prin verbe

la moduri nepersonale

VERB LA MODUL SUPIN Cerceta aparatele de măsurat.

VERB LA MODUL GERUNZIU Îl privea cu ochii strălucind de lacrimi

Priveau frunzele zbătându-se pe ramuri.

5. ATRIBUTUL

ADVERBIAL

Întâmplarea de ieri l-a impresionat

Du-te in camera de alături..

Așa exemplu ai dat.

Exprimat prin adverb

6. ATRIBUTUL Halal purtare ai avut.

Page 90: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

90

INTERJECŢIONAL

Exprimat prin interjecţie

TOPICA

Dupã termenul determinat Nu-mi trebuie flamuri,

Nu voi sicriu bogat…

Înaintea termenului determinat … Ci-mi împletiţi un pat

Din tinere ramuri

REGULĂ DE PUNCTUAŢIE FOARTE IMPORTANTĂ !

De obicei, atributul nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat,

cu excepţia apoziţiei (atributului substantival apoziţional)

care, în unele situații, se desparte prin virgulă de cuvântul

determinat.

Oraşul Bucureşti e capitală.

Familia Popescu a plecat.

Romanul Ion mi-a plăcut.

Dan Petrescu a plecat.

Câinele Tedy e frumos.

Page 91: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

91

COMPLEMENTUL

DEFINIŢIE: partea secundară de propoziţie care determină un verb

un adverb, sau o interjecţie cu valoare de verb.

VERB *locuţiune verbală+

ADJECTIV

DETERMINĂ un

ADVERB *locuţiune adverbială+

INTERJECŢIE

EXP

RIM

AT

PR

IN:

- substantiv în Ac în D în G

- pronume

- numeral cu prepoziţie Fără prepoziţie cu prepoziţie fără

prepoziţie

cu prepoziţie

- verb la moduri nepersonale - infinitiv

- gerunziu

- supin

- participiu

- adverb

- interjecţie

- adjectiv [rar]

Page 92: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

92

II. COMPLEMENTE CIRCUMSTANÞIALE

UNDE? DE UNDE?

FELUL COMPLEMENTELOR *se stabileşte după relaţia logică cu termenul determinat, relaţie concentrată în întrebare+

I. COMPLEMENTE NECIRCUMSTANÞIALE

COMPLEMENT DIRECT PE CINE? CE? unui VERB TRANZITIV

L-am rugat pe el să-i dea cartea. pusă

Nu mai puteam aştepta. unei INTERJECŢII

CUI? CU CINE?

COMPLEMENT INDIRECT CU CE? DE CINE?

DE CE? LA CINE? VERB

Îmi amintesc de copilărie. DE LA CE? pusă unui ADJECTIV

Pentru el e important. DESPRE CINE? ADVERB

I-am închinat un moment poetic lui

Eminescu.

DESPRE CE? INTERJECŢIE

PENTRU CINE?

COMPLEMENT DE AGENT DE (CĂTRE) CINE?

Unirea a fost făcută de Mihai Viteazul şi de Ferdinand.

Page 93: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

93

1. COMPLEMENT CIRCUMSTANÞIAL DE LOC PÂNĂ UNDE?

A trecut întâi o boare ÎNCOTRO?

Pe deasupra viilor.

CÂND? DE CÂND?

2. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP PÂNĂ CÂND?

Voi veni curând, înainte de a cădea prima zăpadă. CÂT TIMP?

3. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD CUM? CÂT? IN CE MOD?

IN CE FEL ?

Cânta ca o privighetoare.

Mergea alene, vorbea încet.

pusă unui

4. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZÃ DIN CE CAUZĂ? VERB

Aş vrea să plâng de fericit. Ac. ADJECTIV

Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt. Ac. ADVERB

A plecat din cauza ploii. Genitiv INTERJECŢIE

5. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP CU CE SCOP?

Trebuia să meargă la lucru. Ac.

Plecase la pădure după ciuperci. Ac.

A invățat cu scopul câștigării concursului. Genitiv

Page 94: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

94

TOPICA

REGULI DE PUNCTUAÞIE FOARTE

IMPORTANTE

- după verbul determinat

- înainte de verbul determinat

- la distanţă de verbul

determinat.

- complementul direct şi indirect nu se despart cu

virgulă de

verbul determinat;

- complementele circumstanţiale se despart cu virgulă

de verbul determinat, când stau înaintea lui.

Unităţi frazeologice

a- LOCUTIUNI: a o lua la fuga, om cu scaun la cap

b-EXPRESII: a taia frunza la caini=a lenevi

c-CLISEE INTERNATIONALE: marul lui ADAM, nasul Cleopatrei

Mijloacele expresive de redare a superlativului absolut în

limba română actuală: lungirea sau repetarea sunetelor: „Bu…nă treabă!” prefixe „superlative”, prefixoide:

preacinstit, preacucernic, preafericit

prefixe neologice (arhi-, extra-, ultra-, supra-, hiper-, super- etc.): ultra-scurte, superbăiat,

supermasină, superocazie, superofertă etc.

sufixul -isim(ă): rarisim(ă), clarisim(ă), simplisim(ă) etc. sufixe diminutivale sau augmentative: tinerel (=foarte tânăr), mâncău (=foarte lacom).

adverbul foarte

foarte învătat adverbe grupate în seria semantică: mult, prea, tare, rău, grozav, deplin etc. adverbul rău - prost rău

Page 95: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

95

adverbul grozav - întâlnit cu precădere în vorbirea populară, dar si în stilul literar-artistic: „Îti sunt ochii turburi grozav…”

adverbul deplin: „Se vede trupul ei cel alb deplin.”

adverbe urmate de prepozitia de, grupate în seria semantică: extraordinar (de), excesiv (de), extrem (de), putred (de), obositor (de), îngrijorător (de), nemilos (de), fript (de), uluitor (de), usturător (de), fenomenal (de), nemaiîntâlnit (de), nemaiauzit (de), colosal (de), teribil (de) 1 etc.

locutiuni adverbiale: din cale-afară, cu totul si cu totul, de tot, de mama focului, de para focului, de pomină, de mai mare dragul, la culme, peste măsură, peste orice limită, peste poate, de-a binelea, cu vârf si îndesat, fără tăgadă, la culme, cum nu s-a mai văzut (întâlnit, aflat, pomenit), cum (cât) nu se mai poate, ca vai de … etc.:

repetarea adjectivului: o plimbare lungă, lungă, lungă” repetarea adjectivului diminutival: „Peste patru ani, Petre Rădoi o să rămână singurel-

singurel în casă.”

repetarea adjectivului în formă diminutivală: „singură-singurică” constructii exclamative (marcate suprasegmental), formate din adverbe (intensive) ±

prepozitii + forma de pozitiv a adjectivului: „De vreme ce faptele cuvântului său sint asé de frumoase, asé de ghizdave, asé de luminoase, cu cât cel mai frumos, mai ghizdav, mai luminos va fi?!”; „«O, moarte ! cât de amară iaste pomenirea ta (…).»”; „(…) o, cât de frumoasă fată!” (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înteleptului cu lumea); „Veta: (…) Să mă culc…ce obosită sunt!” (I. L. Caragiale, O noapte furtunoasă).

adverbe obtinute prin conversiunea substantivului: (pricepută) foc, (beat) turtă / crită / cui, (răcit) cobză, (înghetat) bocnă / tun, (singur) cuc, (bătut) măr, (curat) luciu, (îndrăgostit) lulea, (prost) tufă, (adormit) bustean, (strâns) grămadă, (gol) puscă, (adunate) mănunchi, (slab) scândură etc.; topică inversă: foc (de pricepută).

ATENȚIE! Adverbele

Adverbe interogative, relative si nehotarate 1. Interogative- se folosesc in propozitii interogative: unde?, cand?, cum?

2. Relative- se folosesc in fraze, exprimand raportul de subordonare si sunt elemente de relatie: unde, cand, cum, cat, incotro etc.

3. Nehotarate- exprima ideea de mod, de loc sau de timp in chip neprecis, general: odata, altadata, candva, cumva, undeva, catva, oricum, oricand, oriunde, oricat, etc.

Adverbele nehotarate oricum, oricand, oriunde etc. pot fi si elemente de relatie

subordonatoare in fraza.

Page 96: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

96

SEMNELE DE PUNCTUAȚIE

fișă recapitulativă -

SEMNUL DE

PUNCTUATIE UTILIZAREA

.

PUNCTUL

marcheaza sfarsitul unei propozitii enuntiative

?

SEMNUL

INTREBARII

marcheaza sfarsitul si intonatia unei propozitii interogative

!

SEMNUL

EXCLAMARII

marcheaza sfarsitul si intonatia unei propozitii exclamative

exprima nedumerire, surpriza, uimire

PUNCTELE DE

SUSPENSIE

marcheaza intreruperile din cursul vorbirii

marcheaza intreruperea unui text citat

- reies anumite stari-ex.melancolie- ale naratorului

:

DOUA PUNCTE

se folosesc inaintea unei enumerari, inaintea vorbirii unei persoane, inaintea unei explicatii sau precizari

,

VIRGULA

se foloseste in delimitarea propozitiilor coordonate (realizeaza raportul de coordonare prin juxtapunere intre

propozitii)

se foloseste intre elementele unei enumerari

intre elementele subiectului sau numelui predicativ multiplu

izoleaza apozitia simpla sau dezvoltata de restul propozitiei

desparte de restul propozitiei gerunziile si participiile aflate la inceputul comunicarii

izoleaza complementele circumstantiale asezate intre subiect

si predicat

izoleaza substantivul in cazul vocativ de restul propozitiei

izoleaza interjectiile exclamative de restul propozitiei

marcheaza lipsa predicatului

-

LINIA DE PAUZA

marcheaza o explicatie, o adaugire, o apreciere

Page 97: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

97

;

PUNCTUL SI

VIRGULA

delimiteaza in fraza propozitiile sau grupurile de propozitii

care sunt independente sintactic, dar sunt suficient de apropiate ca inteles

"-"

GHILIMELELE

marcheaza un citat

marcheaza cuvintele unui personaj- incadreaza vorbirea directa-replicile personajelor (in locul liniei de dialog)

« »

GHILIMELE

FRANTUZESTI

sau

GHILIMELE IN

GHILIMELE

marcheaza un citat in citat

-

LINIA DE DIALOG

marcheaza inceputul vorbirii directe a fiecarui participant la dialog

MOTIVAȚIA VIRGULEI

IN PROPOZITIE____

Izoleaza o constructie-un subst. in vocativ de restul enuntului

- Mario, vezi de ceva dulceti, cafea!

De vanzare ti-e gainusa ceea, mai baiete?

Izoleaza o interjectie de restul enuntului

De, cucoane!

Izoleaza o apozitie dezvoltata, uneori una simpla de restul enuntului

"cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca" - apozitie simpla

Mihai Eminescu, cel mai mare poet roman - apozitie dezvoltata

Izoleaza constructii gerunziale sau participiale de restul enuntului

Ascultandu-l, ma gandeam la locurile natale.

Cuprins de fericire, l-am imbratisat.

Marcheaza elipsa(lipsa) unui verb predicativ

"Bataile versului am prins a despinde

Page 98: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

98

din hora..

'Rimele, din bocete si colinde''

Izoleaza un complement circumstantial, daca se afla la inceputul propozitiei

Toamna, se numara bobocii.

Izoleaza un complement circumstantial aflat intre subiect si predicat

Atunci eu, voios, am plecat

Izoleaza un adverb sau locutiune adverbiala intercalate intre verbul copulativ si numele predicativ

Tema nu e, desigur, prea usoara.

Marcheaza raport de coordonare prin juxtapunere intre parti de propozitie de acelasi fel(subiecte, nume predicative, atribute, complemente - enumeratie)

Tigrul, leul , leopardul si pantera traiesc in jungla.

Elevul este silitor, preocupat si dornic de noutate.

Am o floare frumoasa, inalta si mirositoare.

De ziua mea am primit flori, cadouri si felicitari.

Izoleaza o constructie sau propozite incidenta

Mama lui, de treaba femeie, nu l-a certat niciodata.

Mergem la joaca, zise ea, dupa ce terminam exercitiile la matematica

IN FRAZA___

Marcheaza raport de coordonare prin juxtapunere intre propozitii principale sau propozitii subordonate de acelasi fel

Am venit , ¹/am vazut , ²/am plecat ³/. P1=PP, P2=PP, P3=PP

Vreau, ¹/sa te ajut, ²/sa te inteleg³/ si sa iti dau sfaturi/.

P1=PP, P2=PS(1), P3=PS(1), P4=PS(1)

Izoleaza o propozitie atributiva explicativa

Cei trei, ¹/cum fusese numit grupul nostru, ²/erau foarte veseli¹/. P1=PP, P2=AT

Page 99: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

99

Cuvintele şi construcţiile incidente

Într-o propoziţie sau frază poate exista un cuvânt, un grup de cuvinte sau o propoziţie

care nu au nici o legătură sintactică cu restul enunţului, reprezintă o comunicare de sine

stătătoare, care se află pe alt plan sintactic faţă de restul frazei:

● Se disting următoarele tipuri de cuvinte incidente:

1) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă atitudinea vorbitorului faţă de cele comunicate: din păcate, din (ne)fericire, cu părere de rău, spre

marele meu regret, spre nedumerirea mea etc.

Mi-aş face, evident, datoria. (L. Rebreanu) Era, poate, prea târziu. (V. Eftimiu)

Soldaţii nici nu mă văzură, poate. (Em. Gârleanu)

Din fericire, rănile primite pe urma accidentului de automobil nu erau

prea grave. (V. Eftimiu)

Admirăm – şi pe drept cuvânt – în limba greacă şi germană capacitatea lor de compunere. (C. Noica)

2) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă certitudinea sau

incertitudinea vorbitorului în legătură cu cele comunicate : fireşte, bineînţeles, desigur, evident, negreşit, într-adevăr, fără îndoială, cu

siguranţă, fără doar şi poate, natural, de bună seamă, probabil,

pesemne, poate, se prea poate, parcă, cică etc.

- Domnule!/ - Soro!. Nu cred, zău, că el este de vină.

3) cuvinte şi construcţii incidente care indică sursa informaţiei: după mine,

după părerea mea etc.

4) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă legătura dintre idei, consecutivitatea expunerii gândurilor: în primul rând, în al doilea rând,

mai întâi de toate, în sfârşit, la urma urmelor, de altfel, de altminteri,

dimpotrivă, din contra, printre altele, apropo, pe de o parte, pe de altă

parte etc.

5) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă modalitatea de formulare a gândurilor: într-un cuvânt, cu altecuvinte, altfel spus, mai exact, mai

bine zis, în general, în linii mari, în special, la drept vorbind, de fapt,

în fond etc.

6) propozitii incidente-

Nu ştiam, mi-a răspuns el, că a fost aresta.

N-o să regreţi, cred eu, că am dreptate.

- Mă rog./ - Nu-i aşa?/ - Ce mai?

Page 100: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

100

MODEL DE ANALIZĂ A PARȚILOR DE VORBIRE

PARTEA DE

VORBIRE MODEL DE ANALIZĂ

1.Substantivul

8

Comun,(propriu),simplu(compus), gen, număr(se precizează dacă este defectiv), caz, articulat(se

precizează felul articolului şi forma acestuia) sau nearticulat, precedat sau nu de prepoziţie(se

precizează felul prepoziţiei), funcţia sintactică

2Articolul se analizează împreună cu acel cuvânt pe care îl însoţeşte; se poate totuşi analiza şi separat,

consemnându-se:felul(hotărât, nehotărât,posesiv, demonstrativ),poziţia faţă de substantiv:proclitic

sau enclitic(la articolele hotărât, nehotărât),genul (m, f, n), nr., caz, (se precizează că este o parte de

vorbire fără funcţie sintactică)

3.Adjectivul

8

Propriu-zis sau provenit din alte părţi de vorbire sau derivat; simplu /compus;variabil(se precizează

cu câte forme/ terminașii) sau invariabil; se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul

determinat…(gen......., nr........., caz.......),gradul de comparaţie(sau fără grad de comparaţie); funcţia

sintactică ; preia sau nu în mod formal articolul substantivului pe care îl determină

4. Pronumele

6

Personal [pers, forma iniţială de nominativ pt. formele neaccentuate, gen, nr, caz, formă acc. sau

neacc., valoare de dativ posesiv, etic, neutră(dacă e cazul), însoţit de articol posesiv(dacă e cazul),

însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]

Demonstrativ[de apropiere, depărtare,identitate, diferenșiere; simplu/compus; formă litetrară

/populară/ regională, , gen, nr, caz, însoţit de articol posesiv(dacă e cazul), însoţit de

prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică]

Posesiv[pers, nr. Posesorilor:un singur posesor sau mai mulţi; genul şi numărul obiectului posedat;

cazul, însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]

Reflexiv[formă proprie sau împrumutată de la pronumele personal, pers, nr(numai pt. pers I şi II,la

pers a III-a -invariabil după nr)., invariabil după gen(la toate pers), cazul(dativ sau ac, forma

acc(numai la pers a III-a sau formă neaccindependentă sau conjunctă, valoarea (de dativ posesiv-

dacă e cazul) funcţia sintactică sau fără funcţie sintactică(marca gramaticală a diatezei reflexive)

Interogativ[genul (numai la Gen-Dativ sg şi numai la pronumele la care genul este marcat

gramatical, la celelalte fiind invariabil după gen), nr(numai la pronumele şi la cazurile la care este

marcat gramatical, , la celelalte fiind invariabil după nr), însoţit de articol posesiv(dacă e cazul),

însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]

Relativ[simplu/compus, genul( numai la pronumele la care genul este marcat gramatical, la celelalte

fiind invariabil după gen), nr(numai la pronumelecare pot avea forme de sg. şi pl., la celelalte fiind

invariabil după nr),cazul, însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul),

Page 101: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

101

funcţia sintactică în prop. Subordonată, rolul în frază]

Nehotărât*simplu/compus, genul (numai la pronumele la care genul este marcat gramatical, la

celelalte fiind invariabil după gen), nr(numai la pronumele şi la cazurile la care este marcat

gramatical, , la celelalte fiind invariabil după nr), cazul însoţit de articol posesiv(dacă e cazul), însoţit

de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]

Negativ[simplu/compus, genul (dacă e cazul, dacă nu, invariabil după gen), nr (dacă e cazul, dacă

nu, invariabil după nr), cazul, funcţia sintactică]

5.Numeralul Cardinal, colectiv, fracţionar,ordinal, distributiv, multiplicativ, adverbial, simplu/compus, valoarea

morfologică(substantivală, adjectivală, adverbială) , gen(invariabil în raport cu genul), caz(cerut de

prepoziţie), precedat de articol demonstrativ adjectival(-dacă este cazul), funcţia sintactică

6.Verbul

9

Predicativ/copulativ,personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv, conjugare, diateză(la diat . pasivă -

construit cu pronume reflexiv în dativ sau în acuzativ), mod, timp, persoană, număr, formă

afirmativă/negativă, funcţia sintactică

7.Adverbul Fel(de loc,timp, mod, cauză), simplu/compus, corelativ (dacă e cazul),grad / fără grad de comparaţie,

nepredicativ / predicativ, însoţit de prepoziţie (dacă e cazul)

8.Prepoziţia se analizează împreună cu cuvântul pe care îl însoţeşte; se poate totuşi analiza şi separat,

consemnându-se: felul- simplu/compus, propriuzisă sau provenită din altă parte de vorbire, modul

cum este construită( cu Gen, Ac, sau Dat), ce raporturi exprimă

9.Conjuncţia Coordonatoare sau subordonatoare, simplă/compusă, fără funcţie sintactică, exprimă un raport de

coordonare(copulativă, adversativă, disjunctivă, conclusivă)sau de subordonare în frază

10.Interjecţia simplă/compusă, , propriuzisă sau provenită din altă parte de vorbire,onomatopeică(dacă e cazul),

nepredicativă(cu funcţia sintactică de... sau fără funcţie sintactică) ori predicativă(cu funcţia

sintactică de PV.)

Page 102: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

102

MODEL CV EUROPASS

Curriculum vitae Europass

Atasaţi fotografie

Informaţii personale

Nume / Prenume Nume Prenume

Adresa(e)

Telefon(-oane) Mobil:

Fax(uri)

E-mail(uri)

Nationalitate(-tati)

Data naşterii

Sex

Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional

Experienţa profesională

Funcţia sau postul ocupat

Principalele activităţi şi responsabilităţi

Numele şi adresa angajatorului

Tipul activităţii sau sectorul de activitate

Educaţie şi formare

STUDII-Perioada Menţionaţi pe rând fiecare formă de învăţământ şi program de formare profesională urmat, începând cu cel mai recent (vezi instrucţiunile)

PERFORMANTE

Aptitudini şi competenţe personale

Limba(i) maternă(e)

Page 103: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

103

Sensurile cuvintelor

a.sens propriu, de baza- gura

b.sens secundar- gura podului

c.sens figurat-pe-o gura de rai

Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi

timp. impadurire, infrumusetare

Compunerea- se care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti. gura-leului, numai-nu+mai, niciodata-nici+o+data

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea- se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.

Prin conversiune se pot obine: SUBSTANTIVE din adjective=>Albul imi place.

SUBSTANTIVE din verbe le participiu=>Ranitul fuge.

Limba(i) străină(e)

PASIUNI

RECOMANDARI

Page 104: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

104

PROPOZIȚIILE SUBORDONATE – CLASA A VIII-A

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ (SB) DEFINIŢIE: este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de subiect al

propoziţiei regente: E uşor a scrie versuri. (subiect)

E uşor 1/(să) scrii versuri. 2/ (subiectivă)

ÎNTREBĂRI: -cine?

-ce? TERMENI REGENŢI:

-verb personal: Vine 1/ (cine) poate.2/ -verb impersonal: este, trebuie.

Trebuia 1/ (să) meargă.2/ -verb personal devenit impersonal: a rămâne, a ajunge, a păsa, a plăcea, a veni etc.

Ajunge 1/ (cât) ai alergat. 2/

Rămâne 1/ (cine) vrea.2/ -expresie verbală impersonală: e bine, e rău, e uşor, e greu, e lesne, e dificil, e posibil, e drept, e recomandabil, e cu putinţă, e de prisos, este de dorit, e de crezut, e culmea, e

păcat, e un adevăr, e un noroc, una e, alta e, e un fapt etc.

E bine 1/ (că) s-a întâmplat aşa. 2 / -verbe reflexive şi impersonale: se cuvine, se cade, se întâmplă, se zice, se aude, se spune, se pare, se poate, se vede etc.

Se zice 1/ (că) plouă. 2/

Se cuvine 1/ (să) fim civilizaţi. 2/

-verb impersonal cu pronume în dativ: a-i fi dat, a-i fi sortit, a-i fi hotărât, a-i fi scris, a-i părea, a-i rămâne, a-i da prin gând, a-i trece prin minte, a-i plăcea, a-i veni etc.I-a fost dat 1/ (să) ajungă acolo.2/

Mi-a convenit 1/ (ce) s-a propus la şedinţă.2/ -adverb sau locuţiune adverbială predicativă: desigur, fireşte, probabil, poate, negreşit,

pesemne, cu siguranţă, cu certitudine, fără îndoială, de bună seamă etc.

Desigur 1/ (că) vor veni şi ei. 2/ ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce - (Cine) se scoală de dimineaţă 1/

departe ajunge. 2/

b.adjective pronominale relative: Este susţinut 1/(care) elev învaţă. 2/

c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: (Oricine) munceşte 1/ are de toate. 2/

d.adjective pronominale nehotărâte: (Orice) om munceşte 1/ are de toate. 2/

e.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie 1/ (când) a plecat. 2/ f.conjuncţii subordonatoare : că, să, ca să, dacă, de: E bine 1/ (că) a venit. 2/

Nu se ştie 1/ (dacă) vine. 2/ g. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de, decât să:

E de mirare 1/ (cum de) a rezistat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice.

TOPICĂ: - antepusă (când răspunde la întrebarea cine?): (Cine)- i harnic 1/are totul. 2/ -

postpusă (când răspunde la întrebarea ce?): E rău 1/ (ce) face. 2/

PUNCTUAŢIE: de obicei nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl

ocupă. Când stă înaintea regentei şi este reluată prin pronume demonstrativ, se desparte

întotdeauna prin virgulă : (Cine)aleargă mai repede, 1/ acela e câştigător. 2/

Page 105: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

105

1

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) DEFINIŢIE:

- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de

nume predicativ al propoziţiei regente:

Plăcerea lui este de a citi. (nume predicativ)

Plăcerea lui este 1/ (să) citească.2/ (predicativă)

ÎNTREBĂRI:

-ce?

-cine?

-cum? (adresate verbului copulativ din regentă)

TERMENI REGENŢI: - verb copulativ care constituie predicatul nominal incomplet al regentei: a fi, a

deveni, a ieşi, a se face, a ajunge, a părea, a însemna, a rămâne, a se naşte etc.

Hotărârea lor este 1/ (că) vor veni. 2/ El a devenit 1/ (ce) şi-a dorit. 2/

Asta înseamnă 1/ (că) n-a fost atent.2/ Mihai a rămas 1/ (cum) îl ştiai. 2/

El părea 1/ (că) este obosit. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Întrebarea este1/ (ce) vor

face. 2/

b.adjective pronominale relative: Problema este 1/(a cui) propunere

o susţinem. 2/

c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât:

Banul este 1/ (al oricui) îl munceşte. 2/

d.adjective pronominale nehotărâte: Premiul este 1/ (pentru orice) om

câştigă. 2/

e.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro:

Nedumerirea noastră este 1/ (când) va veni. 2/

f.adverbe nehotărâte: oricum, oricât: El este1/ (oricum) vrea. 2/

g.conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de:

Propunerea mea este 1/ (să) plecăm 2/

Întrebarea este 1/ (dacă) va reuşi. 2/

h.locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: după cum, ca şi cum, ca şi

când, de parcă: Totul era1/ (după cum) planificaseră. 2/

Este 1/ (de parcă) n-ar fi. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de

relaţie specifice.

TOPICĂ: - antepusă verbului copulativ din regentă: Problema este 1/

(ce) vrea. 2/

- postpusă (când vorbitorul insistă asupra celor spuse în propoziţia

predicativă): (Cine) sunteţi 1/ sunteţi. 2/

Page 106: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

106

PUNCTUAŢIE: nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe

care îl ocupă.

2

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) DEFINIŢIE:

- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de

atribut pe lângă un substantiv sau substitut al acestuia din propoziţia regentă:

Am urmat sfatul dat. (atribut)

Am urmat sfatul 1/(pa care) ni l-ai dat. 2/ (atributivă)

ÎNTREBĂRI:

-care? , cât? , câte? ,

-ce fel de? , al (a, ai, ale) cui?

TERMENI REGENŢI:

-substantiv: El este băiatul1/ (pe care) l-am căutat.2/

-pronume: Acela 1/ (care) învaţă2/ ştie1/.

-numeral: Al doilea, 1/ (care) a întârziat2/ a avut mai mult de aşteptat1/.

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce:

Primeşte premiul elevul 1/ (care) e silitor. 2/Am urmat sfatul 1/ (ce) mi l-

ai dat. 2/

b.pronume interogativ: Asculţi muzica 1/ (pe care) ai ascultat-o şi ieri? 2/

c.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie ziua1/ (când) a

plecat. 2/

Nu cunosc locul 1/

(unde) merge.2/ d. adverbe interogative: Nu cunosc locul 1/ (unde) merge? 2/

d. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă: A luat hotărârea 1/

(să) vină. 2/

Întrebarea 1/ (dacă) vine 2/ şi-a pus-o şi el. 1/

e. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: de să, cum că, până să:

Într-una din zile 1/ (până să) plec în concediu, 2/ m-a vizitat Ionescu. 1/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de

relaţie specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Ştiu răspunsul întrebării1/ (pe care) i-a adresat - o. 2/

- intercalată (cu condiţia să urmeze termenului regent): Ziua 1/ (în

care) m-avizitat 2/ mi-o amintesc şi acum. 1/

PUNCTUAŢIE: dacă este determinativă (neizolată) nu se desparte prin

virgulă, iar dacă este explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de regenta

ei. Atributiva explicativă intercalată se izolează prin virgule de regenta ei.

Page 107: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

107

3

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ (CD) DEFINIŢIE:

- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de

complement direct pe lângă cuvântul determinat din regentă:

A învăţat a citi . (complement direct)

A învăţat 1/(să) citească. 2/ (completivă directă)

ÎNTREBĂRI:

-pe cine?

-ce?

TERMENI REGENŢI:

-verb tranzitiv: Nu ştie1/ (cine) vine.2/

-locuţiune verbală tranzitivă: N-a băgat de seamă 1/ (că) plecase.2/

-interjecţie cu valoare predicativă:

Iată 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Nu ştiam 1/ (cine) va

învinge. 2/

b.adjective pronominale relative: A întrebat 1/(care) elev învaţă. 2/

c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: Îţi dau 1/ (orice)

îmi ceri. 2/

d.adjective pronominale nehotărâte: Îţi ofer 1/ (orice)lucru doreşti. 2/

e.pronume interogativ: Ştii 1/ (cine) vine? 2/

f.adjectiv pronominal interogativ: Înţelegi 1/ (ce) probleme discută? 2/

g.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu ştie 1/ (când) a

plecat. 2/

h.conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de: Am auzit 1/ (că) a

venit. 2/

Nu ştie 1/

(dacă) vine. 2/i. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:

Zicea 1/ (cum că) ar merge acolo. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de

relaţie specifice. Poate fi reluată în regentă când determină un verb la mod

nepersonal – nepredicativ.

TOPICĂ: - postpusă : Ştiu1/ (ce) face. 2/

-antepusă : (Care) vine, 1/nu ştiu nici acum. 2/

-intercalată: A dori 1/ (să) fii altfel decât el, 2/ este o schimbare. 1/

PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu se desparte prin virgulă. Când este

antepusă

regentei, de desparte, de obicei, prin virgulă. Când este intercalată, virgula

se poate folosi după ea.

Page 108: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

108

4

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ (CI) DEFINIŢIE:

- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de

complement indirect pe lângă cuvântul determinat din regentă:

Vorbeşte ascultătorilor. (complement indirect)Vorbeşte 1/(cui) ascultă. 2/

(completivă indirectă)

ÎNTREBĂRI:

-cui?, despre cine?, de cine?, cu cine?, la cine?, pentru cine?, împotriva cui?,

contra cui?, asupra cui? etc.

TERMENI REGENŢI:

-verb personal: Se gândea 1/ (la cine) va veni.2/

-locuţiune verbală: Nu şi-a dat seama 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/

-adjectiv: Îndemânarea este necesară 1/ (cui) repară. 2

-locuţiune adjectivală: Nu era în stare 1/ (să) scoată o vorbă. 2/

-adverb: E rău 1/ (de cine) e sărac.2/

-interjecţie: E vai 1/(de cine) nu ascultă. 2/

Bravo 1/(cui) câştigă. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.pronume relative: cine, care ce, cât - Povesteşte 1/ (cui) îl ascultă. 2/

b.adjective pronominale relative: Este mândru 1/(de câte) rezultate a

obţinut. 2/

c.pronume nehotărâte: Se teme 1/ (de oricine) îl ameninţă. 2/

d.adjective pronominale nehotărâte: Dă premiul 1/ (oricărui) copil

îl merită. 2/

e.pronume interogative: Se gângeşte1/ (la cine) va veni? 2/

f.adjective pronominale interogative: S-a întrebat 1/(la care) coleg va

merge? 2/

g.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu mă dumiresc 1/

(unde) e. 2/

h.conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: Nu mă mir 1/ (că) n-

a reuşit. 2/

i.locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:

S-a mirat1/ (cum de) a rezistat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de

relaţie specifice. Poate fi însă reluată sau anticipată în regentă prin pronume

personal formă neaccentuată.

TOPICĂ: - postpusă: Mă gândesc 1/ (ce) face. 2/

-antepusă : (Despre ce) au discutat 1/nu m-am întrebat niciodată. 2/

-intercalată: Gândindu-mă 1/ (la ce) a spus, 2/ am înţeles mesajul. 1

Page 109: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

109

5

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE

LOC (CL) DEFINIŢIE:

- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement

circumstanţial de loc şi arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se

manifestă o însuşire:

Pretutindeni vezi locuri minunate. (complement circumstanţial de loc)

(Oriunde) priveşti,1/ vezi locuri minunate.2/ (circumstanţială de loc)

ÎNTREBĂRI:

- unde?, de unde?, până unde?, încotro?

TERMENI REGENŢI:

-verb : Vine 1/ (de unde) a fost trimis.2/

-locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (oriunde) mă întâlneşte. 2 /

-interjecţie: Hai 1/ (unde) vrei. 2/

-adjectiv: Victorioasă 1/ (oriunde) joacă, 2/ echipa a câştigat campionatul. 1/

-locuţiune adjectivală: De treabă 1/(oriunde) l-ai întâlni, 2/ te ajută la

nevoie. 1/

-adverb: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/

-locuţiune adverbială: În mijloc, 1/ (unde) a stat el, 2/ a fost multă lume. 1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.pronume relative: cine, care ce, cât + prep. - Merg 1/ (la cine)

mă cheamă. 2/

b.adjective pronominale relative: Ne îndreptăm 1/(spre care) coleg

ne cheamă. 2/

c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât + prep.: Se duce 1/

(câtre oricine) vrea. 2/

d.adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (spre oricare) clădire

dorea. 2/

e.pronume interogative: Mergi 1/ (la cine) am stabilit? 2/

f.adjectiv pronominal interogativ: Vii1/ (de la ce) coleg ai fost? 2/

g.adverbe relative: unde, încotro, cât: Nu merge 1/ (unde) au stabilit. 2/

Aumblat 1/ (cât) e lumea de mare. 2/

h.adverbe nehotărâte: oriunde, oriîncotro: (Oriîncotro) priveşti1/ vei

vedea locuri minunate.2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbul acolo cu sau fără prepoziţie; nu are

elemente de relaţie specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (de unde) am fost. 2/

-antepusă: (Unde) a fost, 1/ a aflat adevărul. 2/

-intercalată: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/

Page 110: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

110

PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu de desparte de obicei prin virgulă.

Când stă înaintea regentei poate fi despărţită, despărţirea fiind obligatorie

dacă are element corelativ. Dacă este intercalată şi aşezată înaintea

predicatului regentei, se izolează între virgule. 6

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE

TIMP (CT) DEFINIŢIE:

-este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de

timp şi arată timpul când se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire. -temporala poate exprima:

anterioritatea: Am ajuns la gară1/ (înainte ca) trenul (să) sosească.2/

posterioritatea: M-a căutat 1/ (după ce) plecasem.2/

simultaneitatea: A venit 1/ (în timp ce) învăţam la geografie.2/ ÎNTREBĂRI:

- când?, de când?, până când?, cât timp? TERMENI REGENŢI:

-verb : Vine 1/ (când) poate.2/

-locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (când) mă întâlneşte. 2 /

-interjecţie: Hai 1/ (când) vrei. 2/

-adjectiv: Biruitoare 1/ (când) a luptat la Oituz, 2/ armata română a câştigat şi alte bătălii. 1/

-locuţiune adjectivală: Din topor, 1/(când) a crescut,2/ băiatul a dat de necaz. 1/ -adverb: Azi, 1/ (când) te-am căutat, 2/ nu erai acasă. 1/

-locuţiune adverbială: Din vreme în vreme,1/(când) te întâlnesc,2/ mă bucur.1/ ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.adverbe relative: când, cât (cât timp), cum (îndată ce), unde (îndată ce): (Când) a venit, 1/ nu l-a găsit. 2/ (Cât) a stat aici, 1/ n-a scos o vorbă. 2/ (Cum) îl văzu, 1/ îl şi recunoscu. 2/

b.adverbe nehotărâte: oricând, orişicând, oricât: (Oricând) vrei,1/ îl poţi vedea.2/

Poţi sta 1/ (oricât) vrei. 2/

c.conjuncţii: până (nu), dacă, de, că: A stat 1/ (până) s-a întunecat. 2/

(Dacă) a văzut aşa, 1/ nora împăratului s-a mai domolit. 2/

d.locuţiuni conjuncţionale: înainte (ca…) să, îndată ce, imediat ce, după ce, pe dată ce, în

timp ce, câtă vreme, cât timp, oro de câte ori etc.

(După ce) i-a întâlnit, 1/s-a întors. 2/ (Ori de câte ori) plouă ,1/ îşi ia umbrela. 2/ e.pronume relative: cine, care, cât : Au sosit 1/ (înaintea cui) doreau. 2/

f.adjective pronominale relative: Ajungem 1/(înaintea cărui) coleg ne cheamă. 2/ g.pronume nehotărâte: oricare, oricine: Se duce 1/ (înaintea oricui) vrea. 2/

h.adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (înaintea oricărui) om dorea. 2/ i.pronume interogative: Vii 1/ (înaintea cui) am stabilit? 2/

j.adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (înaintea cărui) coleg ţi-ai propus? 2/

ELEMENTE CORELATIVE:atunci, numai ce, pe urmă,temporalei.

adverbele şi locuţiunile adverbiale: şi, imediat, îndată, deodată, cum, de atâtea ori etc.

Locuţiunile adverbiale menţionate sunt specifice

Page 111: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

111

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (înaintea cui) vreau. 2/

-antepusă: (Când) va veni, 1/ va fi târziu. 2/

-intercalată: Azi, 1/ (când) ai venit tu, 2/ nu era nimeni acolo. 1/

7

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE

MOD (CM) DEFINIŢIE:

-este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod şi arată cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire.

-modala poate fi de mai multe feluri:

propriu-zisă: A procedat1/ (cum) l-ai sfătuit.2/

comparativă: - de egalitate: Munceşte1/ (cum) muncesc toţi.2/

-de inegalitate: Învaţă mai bine1/ (decât) mă aşteptam.2/

-de condiţie: Se clătina1/ (ca şi cum) ar fi fost beat.2/ de măsură progresivă: (Cu cât) creşte1/ cu atât se face mai deştept.2/ÎNTREBĂRI:

- cum?, în ce fel?, în ce mod?, în ce chip?, cât?, cât de? TERMENI REGENŢI:

-verb : Vine 1/ (cum) poate.2/

-locuţiune verbală: Şi-a bătut joc de el1/ (cum) n-o făcuse nimeni. 2 /

-interjecţie: Hai 1/ (cât) poţi de repede. 2/

-adverb: Învaţă mai bine 1/ (decât) înveţi tu. 2/

-locuţiune adverbială: De-a boaza,1/(cum) merge el,2/ merg toţi copiii.1/ -adjectiv: Este mai bun 1/ (decât) eşti tu.2/

-locuţiune adjectivală: De treabă, 1/(cum) erau şi ai lui,2/ băiatul a ajuns cunoscut. 1/ ELEMENTE DE RELAŢIE:

a.adverbe relative: cum, precum, cât, decât, parcă, cât etc. precedate sau nu de alt element: Învaţă 1/ (cum) poate. 2/

Munceşte1/ (cât) poate.2/ A procedat 1/ (cum) a putut.2/ b.locuţiuni conjuncţionale: după cum, cât ce, ca şi cum, ca şi când, de parcă, de ce, de

aceea, cu

atât(a) (mai), pe lângă ce etc. A procedat, 1/(după cum) l-ai învăţat. 2/

S-a comportat 1/ (ca şi cum) nu m-ar fi cunoscut . 2/

c.pronume relative: ce, cine, care, cât : De harnic 1/ (ce) este 2/ nu are astâmpăr 1/ d.adjective pronominale relative: Citeşte la fel de mult 1/ ( ca ce) om e interesat. 2/

e.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice: Studiază 1/ (ca oricare) vrea. 2/ f.adjective pronominale nehotărâte: Învaţă 1/ (ca orice) elev doreşte. 2/

g.pronume interogative: Faci 1/ (ca cine) am stabilit? 2/

h.adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (ca cine)- ţi doreşti? 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: aşa, astfel, asemenea,

atât(a), la fel, pe atâta, de ce, de aceea, cu atât(a)(mai)

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (cum) vreau. 2/

-antepusă: (După câte) ştiu, 1/ este un timid. 2/

Page 112: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

112

-intercalată: Aşa, 1/ (cum) ai venit tu, 2/ au venit şi ei. 1/ PUNCTUAŢIE: - modala aşezată după regentă se desparte dacă nu este esenţială în frază, se

termină cu un complement circumstanţial, sau apare ca o explicaţie a unui complement circumstanţial de mod.

-antepusă, se desparte obligatoriu dacă are un corelativ în regentă.

-cea intercalată se izolează dacă stă înaintea predicatului sau mai departe de termenul regent

8

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE

CAUZĂ (CZ) DEFINIŢIE:

-este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement

circumstanţial de cauză şi arată cauza acţiunii sau o însuşire din regentă.

-cauzala poate fi de mai multe feluri: propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau indirectă:

S-a supărat1/ (pentru că) nu l-ai aşteptat.2/

argumentativă: (Dacă) n-ai învăţat,1/ cum o să promovezi.2/

ÎNTREBĂRI:

- din ce cauză?, din ce pricină?

TERMENI REGENŢI:

-verb : N-a venit 1/ (pentru că) a fost reţinut.2/

-locuţiune verbală: N-a băgat de seamă nimic 1/ (că) a fost neatent. 2 /

-interjecţie: Geamul tronc1/ (din cauză că) s-a făcut curent. 2/

-adjectiv: Este gârbovă 1/ (din cauză că) este bătrână .2/

-locuţiune adjectivală: Este din topor, 1/(din cauză că) nu-i educat. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a. conjuncţii subordonatoare: deoarece, fiindcă, întrucât, căci, dacă, de, că.

Nu ştie 1/ (fiindcă) n-a învăţat. 2/Lipseşte1/ (că) e bolnav.2/ b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: din cauză că, din pricină că, din

moment ce,

de vreme ce, o dată ce, de bine că, pentru că, câtă vreme etc.

N-a venit la mine 1/ (din cauză că) a fost plecat în oraş.2/ (De vreme ce) nu înveţi, 1/ nu

ştii.2/

c.adverbe relative cu valoarea unor conjuncţii: cum, când, unde:

(Cum) nu cunoaşteţi drumul 1/ vă puteţi rătăci. 2/ (Când) nu studiază, 1/ cum o să

ştie? 2/

d. pronume relative precedate de prepoziţii: ce, cât : Nu refuz oferta 1/ ( de

ce) crezi tu. 2/Nu-şi revine1/ (de câte) a suferit. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru

aceea, de aia, de aceasta. Conjuncţiile menţionate, în afara ultimelor trei, sunt

specifice. Specifice sunt şi locuţiunile conjuncţionale menţionate, cu excepţia

ultimelor trei.

TOPICĂ: - postpusă: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că şi căci) -antepusă: (Cum) n-ai învăţat, 1/ n-ai ştiut. 2/ (cele introduse prin cum)

-intercalată: De aceea, 1/ (că) -i bolnav , 2/ n-a venit. 1/

Page 113: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

113

PUNCTUAŢIE: - indiferent de topică, cauzala se desparte, în general, de regenta ei

prin virgulă.

9

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP

SAU FINALĂ (CS, CF) DEFINIŢIE:

- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement

circumstanţial de scop, arătând scopul acţiunii din regentă.

ÎNTREBĂRI:

- în ce scop?, cu ce scop?

TERMENI REGENŢI:

-verb : Vine la bibliotecă 1/ (să) împrumute cărţi .2/

-locuţiune verbală: A luat parte la concurs 1/ (ca să) câştige. 2 /

-interjecţie: Hai în clasa 1/ (ca să) repetăm lecţia. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a. conjuncţii subordonatoare: să, ca să, de.

Vine adesea 1/ (ca să)-i vadă.2/

Mergea la mare 1/ (de) se trata de reumatism.2/

b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru ca să, că doar (- doar),

că doar

de, doar de.

Învaţă 1/ (pentru ca să) reuşească.2/Insistă 1/ (că doar-doar) l-o lămuri. 2/

c.adverbul doar (doar):

Îl vizita des, 1/ (doar-doar) l-o convinge de adevăr. 2/

d. pronume relativ precedat de prepoziţie: S-a dus 1/ (după ce) avea de

cumpărat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: anume,

dinadins, de asta, într-adins, de aceea, pentru aceea, pentru asta etc.

elementele subordonatoare populare sunt specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin,1/ (ca să) te văd. 2/

-antepusă: (Pentru ca să)-l văd, 1/ am venit mai devreme. 2/

-intercalată: Anume, 1/ (ca să) mă supere , 2/ n-a venit. 1/

PUNCTUAŢIE: - finala introdusă prin de nu se desparte prin virgulă de

regentă. Se despart cele cu element corelativ în regentă, care sunt antepuse şi

nu sunt considerate esenţiale în frază.

Page 114: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

114

10

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ

CONDIŢIONALĂ (CŢ) DEFINIŢIE:

- este subordonata care exprimă condiţia sau ipoteza de a cărei

îndeplinire depinde realizarea unei acţiuni sau a unei însuşiri din regentă.

ÎNTREBĂRI:

- cu ce condiţie?

TERMENI REGENŢI:

-verb : (Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/

-locuţiune verbală: (Dacă) ai timp 1/ să iei şi tu parte la adunare. 2 /

-interjecţie: Hai în clasa 1/ (dacă) vrei! 2/

-adjectiv: Acest echipament este recomandabil 1/ (în caz de) mergi pe

munte.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:

a. conjuncţii subordonatoare: dacă, de, să.

Vine 1/ (de)-l vede.2/

(Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/

(Să) fi învăţat, 1/ reuşea. 2/

b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: în caz de, în caz că, de unde.

(În caz că) plouă, 1/ îmi voi lua umbrela.2/ c. pronume relativ în genitiv + locuţiunea prepoziţională în locul:

(În locul cui) a vorbit 1/ eu n-aş fi spus asta. 2/

d.prin juxtapunere: Ai carte, 1/ ai parte.2/

e.adverbul relativ când:

(Când) m-aş potrivi lui, 1/ de mult aş fi ajuns la sapă de lemn. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele apoi şi atunci. Element introductiv

specific este locuţiunea conjuncţională în caz că.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (dacă) te văd. 2/

-antepusă: (Dacă) mă chemi 1/ voi veni. 2/

-intercalată: Apoi, 1/ (dacă) mă superi , 2/ plec. 1/

PUNCTUAŢIE: - se despart prin virgulă cea juxtapusă şi cea intercalată.

Când e socotită esenţială în frază, nu se desparte prin virgulă.

11

Page 115: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

115

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ

CONCESIVĂ (CV) DEFINIŢIE:

-este subordonata care arată o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii sau existenţa însuşirii din regentă, dar nu o împiedică.

-este de mai multe feluri:

propriu-zisă: (Deşi) este bolnav, 1/ a venit la şcoală.2/

ipotetică sau condiţională: (Orice) s-ar întâmpla, 1/ nu plec acolo.2/

ÎNTREBĂRI:

-în ciuda cărui fapt? TERMENI REGENŢI:

-verb : Învaţă , 1/ (chiar dacă) este obosit.2/

-locuţiune verbală: (Deşi) era supărat, 1/ a stat totuşi de vorbă cu mine. 2 /

-interjecţie: (Deşi) eşti ocupat 1/ hai totuşi până acolo. 2/

-adjectiv: El a ieşit învingător, 1/ (deşi) a jucat slab.2/ ELEMENTE DE RELAŢIE:

a. conjuncţii subordonatoare: că, dacă, de, să, deşi, batăr, măcar. Calul, 1/ (că)-i cal, 2/ şi tot oboseşte. 1/ Fierul, 1/ (de)-i fier, 2/ şi tot rugineşte. 1/

(Să)-l omori în bătaie, 1/ şi tot nu recunoaşte. 2/ b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cu toate că, chit că, măcar că, chiar dacă, chiar că, chiar de, chiar să, măcar de, şi dacă, şi de, fără (ca) să etc.

(Cu toate că) s-a grăbit, 1/ n-a ajuns la timp .2/

Învaţă , 1/ (chiar dacă) este obosit.2/ c.pronume relativ + adj. indiferent:

(Indiferent ce) i-ai spune, 1/ tot nu se conformează. 2/ d. adjectiv pronominal

relativ + adj. indiferent: (Indiferent ce) măsuri ai lua, 1/ tot nu se potoleşte. 2/ e. pronume

nehotărâte: orice, oricât, oricine:

(Orice) s-ar întâmpla, 1/ tot mă duc acolo. 2/ f. adjectiv pronominal

nehotărât: (Oricâţi) bani ai avea, 1/ tot nu-ţi ajung. 2/ g. adverbe relative: cât, cum, unde.

(Cât) de bogat ar fi, 1/ tot zgârcit rămâne. 2/ (Cum) o dai, 1/ tot n-o nimereşti. 2/ (Unde) l-ai pune, 1/ tot îl găseşte. 2/h. adverb nehotărât: oricât, oricum,

oriunde. (Oricât) te-ai strădui, 1/ tot nu reuşeşti. 2/ i. prin juxtapunere: Plece ei, 1/

eu nu plec.2/

Bate-l, 1/ şi tot nu se duce.2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele (şi) tot, (şi) totuşi, şi locuţiunea adverbială cu toate

acestea.Conjuncţiile deşi, batăr, măcar, şi locuţiunile conjuncţionale menţionate (cu excepţia

lui fără ca să) sunt specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (deşi) n-am timp. 2/

-antepusă: (Deşi) plouă 1/ tot voi veni. 2/

-intercalată: Totuşi, 1/ (deşi) a plouat, 2/ tot am plecat în excursie. 1/

PUNCTUAŢIE: - se desparte de obicei prin virgulă de regenta ei.

12

Page 116: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

116

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ

CONSECUTIVĂ

(CNS) DEFINIŢIE:

-este subordonata care arată urmarea unei acţiunii, a unei însuşirii sau a unei

caracteristici, ori urmarea unei cantităţi.

ÎNTREBARE:

- care este urmarea faptului că?

TERMENI REGENŢI:

-verb : Mănâncă, 1/ (de) te sperie.2/

-adjectiv: Era frumoasă, 1/ (încât) nu te puteai uita la ea.2/

-locuţiune adjectivală: Era de treabă, 1/ (încât) îi ajuta pe toţi.2/

-adverb: Experimentase destul, 1/ (încât să) nu poată aduce noi argumente.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE: a. conjuncţii subordonatoare: încât, că, de, să, ca să.

Tipa, 1/ (de) te asurzea. 2/

E slabă, 1/ (să-i) plângi de milă.2/

Eprea diplomată, 1/ (ca să )-l contrazică. 2/

b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: încât să, pentru ca să, cât să,

de să.

Proceda de aşa natură, 1/ (încât să) fie observat.2/

Eprea comod , 1/ (pentru ca să) facă un asemenea efort.2/

c.adverbe relative: cât, decât.

Ţipa aşa se tare, 1/ (cât) ţi-era milă de el. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele aşa (de), astfel (de), atât (de), destul

(de), prea, locuţiunile adverbiale în aşa fel, până într-atât, până

acolo, adjectivele pronominale atât, atare. Conjuncţia încât şi locuţiunile

conjuncţionale încât să şi de săsunt specifice.

TOPICĂ: - întotdeauna postpusă: Vorbeşte atât de tare, 1/ (încât) îl aud toţi. 2/

PUNCTUAŢIE: - se desparte prin virgulă de regenta ei cu excepţia celei

introduse prinsă şi cu corelativul prea şi a celor introduse prin de aşezate

imediat lângă predicatul regentei.

13

Page 117: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

117

PROPOZIŢIILE SUBORDONATE CIRCUMSTANŢIALE

Felul

prop.

Întrebări

Termeni regenţi

( Tr )

Exemple

Elemente de relaţie

Topica

Punctuaţia

Observaţii

CL

Unde?

De unde?

Pe unde?

Până

unde?

Încotro?

1. Verb

2. Locuţiune

verbală

3. Interjecţie

4. Adverb

5. Adjectiv

1. Merge / oriunde îl trimit./

2. A luat-o la goană / încotro a

văzut cu ochii. /

3. Hai / unde ne-a trimis./

4. Am fost acolo / unde ne-a

trimis mama . /

5. Cărţile aşezate / unde le-am

lăsat / erau pline de praf. /

a) Adverbe relative: unde, încotro, (cum = unde).

b) Adverbe nehotă-râte (compuse cu ori):

oriunde, oriîncotro, orişiunde.

c) Pronume / ad-jective pronominale relative:

cine, ce,...(+ prep. spre, către, la...)

d) Pronume / adjec-tive pronominale ne-

hotărâte: oricine,...(+ prep. spre, către, la...)

Stă, de obicei,

după regentă

şi NU se

desparte prin

virgulă.

Înaintea ei se

poate despărţi

prin virgulă.

Corelativ (în regentă):

acolo.

CT

Când?

De când?

Până

când?

Cât timp?

1. Verb

2. Locuţiune

verbală

3. Interjecţie

4. Adverb

5. Adjectiv

1. Merge / oricând îl trimit./

2. A luat-o la goană / când am

apărut în uşă. /

3. Hai / până nu se întunecă./

4. Atunci / când te chem /să vii

repede./

5. Ori de câte ori îi cer ajutorul,

/ e bolnav. /

a) Adverbe relative: când, cât, ( cum = când ).

b) Adverbe nehotă-râte ( compuse cu „ori” ):

oricând, ori-cât.

c) Conjuncţia subor-donatoare „până”.

d) Locuţiuni con-juncţionale subordo-natoare:

înainte să, înainte ca... să, în timp ce, ori de câte

ori,...

e) Pronume / adjec-tive pronominale re-lative /

nehotărâte: ce, cui / oricui.

După regentă

NU se desparte

prin virgulă.

Înaintea ei

sau intercalată

se poate

despărţi p

rin virgulă.

Corelativ:

atunci.

Page 118: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

118

CM

Cum?

În ce

mod?

În ce fel?

1. Verb

2. Adverb

3. Adjectiv

1. Se acceptă / oricum faci./

2. A făcut bine / precum şi-a

propus./

3. „O, eşti frumos /cum numa-n

vis un demon se arată.”/

a) Adverbe relative: cum, cât, precum.

b) Adverbe nehotă-râte: oricum, oricât.

c) Locuţiuni con-juncţionale subor-donatoare:

după cum, ca şi cum, fără să,...

[ Conjuncţii subor-donatoare: parcă, de-cât.+

După regentă

NU se desparte

prin virgulă.

Înaintea ei

sau intercalată

se poate

despărţi prin

virgulă.

Corelative :

aşa,

astfel,

atât.

ATENȚIE LA DOOM 2!

Paronime- stingent/ astringent

Stringent- care nu suportă amânare ex. Problemă stringentă

Astringent=care face gura pungă ex. Lămâie astringentă

CORECT - Înşală Aşază Greşeală Deranjează Furişează Trişeaza

bateți, faceți

VARIANTE admise:

Topogan – tobogan

Coperte – coperti

Vise (de noapte) – visuri (aspiratii)

Nominativ singular Nominativ plural nearticulat Nominativ plural articulat

fiu fii fiii

copil copii copiii

vizitiu vizitii vizitiii

Exprimarea datei

Pentru zilele de 21 şi 31 ale lunilor se recomandă forma de masculin, adică 21 aprilie sau 31

iulie - se citesc douăzeci şi unu aprilie, respectiv treizeci şi unu iulie.

Page 119: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

119

VALORI MORFOLOGICE

decât, adverb: I-a dat mai mult lui decât ei. N-au venit decât doi.

decât, conjuncţie:

Mai mult stă decât munceşte.

Se scriu cu literă mare:

- numelor proprii care desemnează marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente)

(Antichitatea, Evul Mediu), inclusiv războaiele de anvergură (Primul Război Mondial, al Doilea Război

Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze, Războiul de Independenţă,

Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de Ani);

- locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Excelenţa Voastră, Înălţimea

Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia Sa;

Se admit formele –

analoagă/analogă,

omoloagă/omologă

(în timp ce altele nu admit forme cu oa: barocă, echivocă);

Adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă, nu vagabondă.

Se admit ambele construcţii:

un prieten de-ai mei/de-al meu,

o prietenă de-ale mele/de-a mea.

!!! cu preferinţă pentru una dintre ele (indicată prima în Dicţionar):

căpşuni/căpşune,

cicatrice/cicatrici,

cireşe/cireşi,

coarde/corzi,

Page 120: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

120

coperte/coperţi,

găluşte/găluşti

râpe/râpi,

niveluri/nivele,

tuneluri/tunele.

CORECT-

monede (nu monezi),

chibrituri (nu chibrite),

poieni (nu poiene),

seminare (nu seminarii);

VERBUL

voi fi, aş fi, pot fi voi şti, aş şti, pot şti voi reuşi, aş reuşi, pot

reuşi

Aşa cum în cazul verbelor care se termină în -a, de genul a mânca, nu zicem şi nu scriem voi

mâncaa, aş mâncaa, pot mâncaa, nici în cazul verbelor care se termină în -i nu zicem şi nu scriem aş fii, voi fii, pot fii.

La indicativ prezent: Tu vii se scrie întotdeauna cu doi i, ca şi la conjunctiv: tu să vii / tu

devii, tu să devii.

La fel: tu ţii, tu să ţii / tu deţii, tu să deţii. Sau tu (să) (nu) ştii, tu (să) (nu) scrii- si la forma

afirmativă și la forma negativă.

Dar, verbul a fi: la imperativ: tu fii! / tu nu fi!

La perfect-simplu, verbele care la infinitiv se termină în –i: a citi, a veni, a dori

-La pers.I- eu citii, eu venii, eu dorii ( cu doi i )

-La pers. a III-a-el citi, el veni, el dori ( cu un i )

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i

Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a FI.

Page 121: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

121

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna.

Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost.

FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu ―să…‖). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a

devine să FII, cu doi i .

eu să FIU (FI+U) tu să FII (FI+I)

el/ea să FIE (FI+E) noi să FIM (FI+M) voi să FIŢI (FI+ŢI)

ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost.

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg,): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i.

Dar e corect:

Fii cuminte!

Sa fii punctual.

Sa nu fii trist.

Nu fi fraier!

Sa fi stiut ce pierd, n-as fi lipsit.

As fi mandru daca as lua un premiu.

Promit ca voi fi punctual.

De ce?

Se foloseste "fii" doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) si la conjunctiv afirmativ sau negativ (sa

fii punctual / sa nu fii trist). In toate celelalte situatii, se foloseste fi.

Este incorect sa spui: Cand am venit la tine, tu plecasei deja.

Dar este corect sa spui: Cand am venit la tine, tu plecasesi deja.

Page 122: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

122

CORECT/ GREȘIT

1.a crea:

eu creez

tu creezi

el creeaza

noi cream

voi creati

ei creeaza

se creeaza

eu am creat

tu ai creat

el a creat

noi am creat

voi ati creat

ei au creat

eu voi crea

tu vei crea

el va crea

noi vom crea

voi veti crea

ei vor crea

va fi creata o racheta

vor fi create 3 rachete

2. corect: vreun, vreo

gresit: vre-un, vre-o

3. corect: complex – complecși

gresit: complexi

4. corect: oualor

gresit: oualelor

5. e corect casnicie nu caznicie

6. purici este pluralul de la purice, nu pureci

7. eu voiam ( nu e corect vroiam, vroiai etc)

tu voiai

el voia

noi voiam

voi voiati

ei voiau

Page 123: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

123

daca vrei neaparat sa conjugi "a vrea" (nu e tocmai recomandat, mai ales ca la pers a 3a

se confunda cu prezentul )

eu vream

tu vreai

el vrea

noi vream

voi vreati

ei vreau

8. forma corecta la infinitiv este "a tăcea", nu "a tace" si se conjuga astfel:

Eu tac, tu taci, el/ea tace, noi tăcem, voi tăceț i, ei tac.

la imperativ : "tăceți!" si nu "taceti!"

9. ATENTIE! corect este : "el se asaza", "el insala" / "el se insala" si nu "el se

aseaza", "el inseala" / "el se inseala" !! (in ciuda a cum va suna voua mai bine sau

cum ati mai auzit in stanga si-n dreapta)

10. corect e "înot" și nu "înnot"

11. corect e "s-a înecat", nu "s-a înnecat"

12. corect e "tobogan" și "topogan"; corect e "proroc" ,nu "prooroc"

13. decât ≠ numai

Deși ambele adverbe indică restricția (fiind, de fapt, semiadverbe de restricție), ele nu sunt

sinonime totale (și din punct de vedere gramatical), pentru că decât nu poate fi folosit în contexte

care cer utilizarea lui numai și invers.

Dar când îl utilizăm pe numai și când folosim adverbul decât?

E foarte simplu: Adverbul numai se folosește doar în construcții afirmative (având el un sens

negativ), iar decât – în construcții negative, cu același rol semantic. Astfel, e INCORECT să

spunem: *Am decât cinci lei.; *Nu am numai cinci lei., ci AȘA: Am numai cinci lei.; Nu am decât cinci

lei.

De asemenea, semiadverbul doar este sinonim total cu numai; prin urmare, se utilizează în

aceleași contexte (afirmative!) în care apare și numai, aplicându-i-se aceeași regulă.

E corect numai /doar așa: Am doar două mere. și NU *Nu am doar două mere. (pentru că se schimbă

înțelesul comunicării).

14. Totuşi “Totuşi, la mare e soare mereu” – la începutul propoziţiei este urmat de virgulă. “Aș fi vrut totuși să spun două vorbe” – în interiorul propoziției nu se desparte.

DIFICULTĂŢILE GRAMATICALE

1.-Acordarea de premii elevilor harnici m-a bucurat.

Page 124: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

124

elevilor = atribut substantival; substantiv comun, simplu, genul masculin,

numărul plural, cazul Dativ, articulat cu articolul hotărât -lor. OBSERVAŢII:

Substanivul elevilor este în cazul Dativ, el determină un "nume de acţiune", dativul fiind, în ultimă instanţă, "echivalent cu complementul indirect al verbului de bază."

Substantivul în cazul Dativ poate avea funcţia sintactică de atribut şi în în situaţia unor construcţii specifice limbii vechi:

"Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet" (Mihai Eminescu)

2.-Unde mergi, om bun? VIRGULA, SEMN DE PUNCTUAȚIE, IZOLEAZĂ CONSTRUCȚIA ÎN VOCATIV - SUBST.+ADJ., DE RESTUL ENUNȚULUI.

om = substantiv comun simplu, genul masculin, numărul singular, cazul vocativ, nearticulat, fără funcţie sintactică;

bun =atribut adjectival, adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare, genul masculin, numărul singular, cazul Vocativ, gradul de

comparaţie pozitiv. OBSERVAŢII:

Substantivul om nu stabileşte o relaţie sintactică, este, cu alte cuvinte, lipsit de funcţie sintactică. Nu aceeaşi este situaţia adjectivului bun, aflat în relaţie de subordonare cu termenul om.

Determinând un substantiv, chiar în cazul Vocativ, adjectivul are funcţia sintactică de atribut adjectival.

3.-Ai mei au plecat aseară la mare. ai mei = subiect simplu; pronume posesiv, genul masculin, numărul plural ,

cazul Nominativ. OBSERVAŢII:

Cum se analizează, în fond, un pronume posesiv? Se consideră că el "se acordă în persoană şi număr cu posesorul şi în acelaşi timp în gen, număr şi, prţial, în caz cu nume le obiectului posedat" (Gramatica

Academiei, vol. I, p. 156). În această situaţie, considerăm că este rcomandabil să se menţioneze persoana şi numărul posesorului, genul, numărul obiectului posedat şi cazul pronumelui, în loc să se arate,

bunăoară, "mai multe obiecte posedate- un singur posesor",aspect valabil şi în situaţia în care s-ar schimba persoana posesorului (Ai tăi au plecat aseară la mare).

4.-Nu ştiu a ce miroase.

a ce = complement crcumstanţial de mod;pronume relativ, cazul Acuzativ, precedat de prepoziţia simplă a.

OBSERVAŢII: Alte valori morfologice ale cuvântului ce: -adjectiv pronominal relativ: Nu ştiu ce carte a cumpărat.

-pronume interogativ: Ce ai mai scris? -adjectiv pronominal interogativ: Ce carte ai cumpărat? -adverb de mod: Ce frumos ninge!

Funcţii sintactice ale pronumelui relativ ce:

Page 125: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

125

-subiect: Ştiu ce s-a petrecut acolo.

-nume predicativ: Ştiu ce a devenit prietenul nostru. -complement direct: Am aflat ce ai scris. -complement indirect: Nu se ştie despre ce aţi vorbit.

-complement circumstanţial de loc: Nu ştiu pe ce să aşez cartea. -complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce a ieşit. -complement circumstanţial de scop: Ştiu pentru ce au venit.

Valori morfologice ale cuvântuli a: -articol hotărât (-a): Cartea este pe bancă.

-articol posesiv (genitival): Casa cea veche a bunicului e pe deal. -interjecţie: A! ce nenorocire! -verb auxiliar: A citit toate cărţile.

-substantiv comun (metalimbaj): A este un sunet. -pronume demonstrativ (regional): Maşina din stadă este a ta, a din curte este a prietenului meu.

-articol adjectival (demonstrativ): Maşina cea nouă este a mea, maşina a veche, este a bunicului meu.

SCRIEREA SUBSTANTIVELOR CU “III”

Reţineţi : Substantivele masculine terminate la nominativ şi acuzativ singular în diftongul –iu(fiu,

vizitiu) şi substantivul copil se scriu la plural nearticulat cu doi « ii », iar la plural articulat, cu trei

«iii ».

Model :

Nominativ singular Nominativ plural nearticulat Nominativ plural articulat

fiu fii fiii

copil copii copiii

vizitiu vizitii vizitiii

Observaţie : Explicaţia folosirii celor trei « iii » este următoarea : primul « i » face parte din rădăcina

cuvântului (copil), al doilea « i » este desinenta de plural (copii- nearticulat) ,iar al treilea « i » este

articolul hotărât enclitic(copiii).

ATENTIE LA DOOM 2 !

Înşală

Aşază

Deșartă

Greşeală

Page 126: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

126

Deranjează

Furişează

Trişeaza.

Aranjează.

EU deranjez, aranjez, lucrez

TU deranjezi, aranjezi, lucrezi

EL/EA deranjează, aranjează, lucrează

NOI deranjăm, aranjăm, lucrăm

VOI deranjaţi, aranjaţi, lucraţi

EI/ELE deranjează, aranjează, lucrează

Se admit ambele construcţii:

un prieten de-ai mei/de-al meu,

o prietenă de-ale mele/de-a mea.

Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus

substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia.

SUBSTANTIVUL

Reglementări DOOM II

Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic, ediţia a II-a din 2005, propune:

1. variante libere:

- basc/bască („beretă”); - colind/colindă („cântec”).

2. numai formă de feminin pentru: foarfecă, mass-media şi numai formă de

masculin pentru: cleşte (cleşti, la plural);

3. substantive cu formă dublă de plural, în funcţie de sens:

Page 127: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

127

virus

viruşi („programe de calculator”)

virusuri („agenţi patogeni”)

element

elemenţi („de calorifer”)

elemente („fenomene”)

robinet

robinete

robineţi

4. Norma nu admite decât formele salariu, serviciu, sanda, nu salar, servici, sandală;

5. La substantivele neologice terminate în –ogă, norma nu admite (şi) formele

terminate în -oagă. Astfel, corect este filologă, pedagogă ş.a. 6. Norma respinge forma doctoră, admiţând numai doctoriţă. 7. Unele substantive feminine omonime la N-Ac., au la G-D singular, formă diferită.

N-Ac. G.- D.

maică

maicii („călugăriţă”)

maicei/maichii/maicii („mamă”)

soră

surorii („grad de rudenie”)

sorei („infirmieră”)

pielii („la oameni”)

Page 128: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

128

piele

pieii („la animale”)

8. La plural, norma acceptă variante libere (cu preferinţă pentru una dintre ele, indicată prima în Dicţionar): căpşuni/căpşune, cireşi/cireşe, coade/cozi,

coperte/coperţi, găluşte/găluşti, râpe/râpi, niveluri/nivele chipie/chipiuri, tuneluri/tunele.

9. Substantive cu o singură formă de plural: monede (nu monezi), chibrituri (nu chibrite), poieni (nu poiene), seminare (nu seminarii);

10. Desinenţa de plural se leagă prin cratimă la cuvintele greu flexionabile, precum

numele literelor şi sunetelor: x-uri .

ATENȚIE ! CORECT!

1. ABIA

2. MĂ APROPII

3. SĂ AIBĂ

4. AMBIGUU

5. CEARCEAF/CEARȘAF

6. SĂ COASĂ

7. AL CINCILEA/ A CINCEA

8. CONFORT

9. EU/TU CONTINUI

10. CONȘTIINȚĂ

11. CHINEZI

12. CHIBRITURI

13. CEALALTĂ/ CELĂLALT

14. COREEAN

Page 129: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

129

15. CUNOȘTINȚĂ

16. CUVIINCIOS

17. DESEARĂ/ DISEARĂ

18. DETALIAT

19. DE VREME CE

20. DE-A LUNGUL

21. DE-A LATUL

22. DE ASEMENEA,

23. DEDESUBT

24. DINADINS

25. DINĂUNTRU

26. DINTR-ODATĂ

27. DEODATĂ

28. DUPĂ-MASĂ

29. DUPĂ-AMIAZĂ

30. FRECVENT

31. IDEE/ IDEEA

32. ENGLEZI

33. VITEJI

34. ESCROC

35. ÎNCONTINUU

36. ÎNDATĂ CE

37. ÎNDEAPROAPE

38. A ÎNECA

39. A ÎNOTA

40. MAIESTUOS

41. RESPECTUOS

Page 130: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

130

42. EU ÎNTÂRZII

43. ÎNTR-ADINS

44. RADIO

45. PE DE ROST

46. REPERCUSIUNE

47. SERVICIU

48. ȘOARECE

49. TANGOU

50. TAXI

51. VREO/ VREUN

52. ALTĂDATĂ=CÂNDVA

53. ALTĂ DATĂ=CU ALTĂ OCAZIE

54. ALT FEL= ALT TIP

55. ALTFEL= ÎN ALT MOD

56. BINE-CRESCUT=CUVIINCIOS

57. BINE CRESCUT=BINE DEZVOLTAT

58. ÎNTRUNA=ÎNCONTINUU

59. MAICĂ-MII

60. NOȘTRI, VOȘTRI

61. ÎNAINTE DE B ȘI P APARE M-

ÎMPACHETA, ÎMBUNA

62. PERSPICACE/ PROPICE/ FEROCE/ EFICACE-

ADJECTIVE INVARIABILE

63. ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAȚIE-

UNIC, MAJOR, MINOR, SUPERIOR, PERFECT,

COMPLET, GIGANTIC, INFERIOR, ÎNTREG.

64. CUVINTE CU UN I

Page 131: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

131

ALBAȘTRI, CODRI, CELEBRI, MINIȘTRI, MONȘTRI,

METRI, NEGRI

65. CUVINTE CU DOI I

ROȘII, CENUȘII, AURII, ARGINTII, ARĂMII, GRIJULII

GRIJULIII COPII, AURIII CERCEI

66. MIREASMĂ/ MIRESME

67. PARDON!, MERSI! – SUNT INTERJECȚII

68. CARAMELĂ

69. BISCUIT

70. CASIERIE

71. CHIUVETĂ

72. CROASANT-CROASANȚI

73. CIZMĂ

74. CONFORT

75. SEZON- SEZOANE

76. FĂ! NU FACE!

77. ZI! NU ZICE!

78. ÎNTÂRZIIND

79. SCRIIND

80. SUVENIR/ SUVENIRE

81. MUGUR/ MUGURI

82. ATLAS/ ATLASE

83. CLOVN/ CLAUN

84. FRUCT/ FRUCTE

85. PRADĂ/ PRĂZI

86. COȘMARURI

87. SACOȘĂ/ SACOȘE

Page 132: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

132

88. BARĂ/ BARE

89. SUVENIRE

90. HOTELURI

91. ORANJ

92. DU! NU DUCE!

93. ADU! NU ADUCE!

94. FĂ! NU FACE!

95. DESFĂ! NU DESFACE!

96. ZI! NU ZICE!

97. DEZNODĂMÂNT/ DEZNODĂMINTE

98. Îmi plăcea

99. Îmi displăcea

100. BIRUIE/ BIRUIEȘTE

101. Cuarț

102. HANDBAL

103. FOTBAL

104. RUGBI/ RUGBY

105. SE VAITĂ

106. DE LA ORA 10 LA 11

107. UNA DINTRE CĂRȚI

108. N-A CITIT DECÂT O CARTE

109. A CITIT DOAR O CARTE

110. A CITIT NUMAI O CARTE

111. VIZAVI

112. MERSI!

113. TROLEIBUZ

114. SCHI

Page 133: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

133

115. SE PARE- verb predicativ, impersonal, diateza

reflexivă

116. ABȚIBILD

117. BOMBOANĂ

118. COMPLET

119. CONFORT

120. SECVENȚĂ

121. SINTAGMĂ

122. PROPRIETATE

123. GREP, nu gref

124. PĂIANJEN

125. ÎNTREPRINDERE

126. CASIERIE

127. MACHIAJ-MACHIAJE

128. ARAGAZE

129. FERĂSTRĂU/ FIERĂSTRĂU

130. ERBIVOR

131. MĂNUȘI

132. CHIPIE/ CHIPIURI

133. PARBRIZE

134. MINGE-MINGI-MINGILE

135. MĂ SFIII

136. SE VA SFII

Mulți, puțini= pronume nehotărâte

Aur= gen neutru

SERINGĂ

Page 134: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

134

DIAGNOSTICE

HANORACE

RUCSACURI

PIEȚE

AMIEZI

DIMINEȚI

CHITARE

CIOCOLATE

ȚURȚUR/ ȚURȚURI

SANDA/ SANDALE

SARMA/ SARMALE

ITINERAR/ ITINERARE

REFREN/ REFRENE

VISCOL/ VISCOLE

ERBIVOR

ALBUME

SANDVICI/ SENDVIȘ

TROFEE

MINGE-MINGI- MINGILE

FESTIVALURI

GREIER/ GREIERI

GHID/ GHIDĂ- PERSOANE, GHIDURI

NĂMETE/ NĂMEȚI

TROIAN/ TROIENE

TUMOARE/ TUMOARE

CORIGENT/ CORIJENT

COLI

Page 135: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

135

BRICEGE

DESEARĂ/ DISEARĂ

LUNILE ANULUI- AU GEN MASCULIN

ZILELE SĂPTĂMÂNII – AU GEN FEMININ

ORAȘELE- AU GEN NEUTRU

NUMERALELE CARDINALE DE LA 20 ÎN SUS AU DOAR VALOARE SUBSTANTIVALĂ!

Party-uri, show-uri, gadgeturi, trenduri, weekenduri,

treninguri.

După-amiezile

Ecler-ecleruri

Horoscop-horoscoape

Ghișeu-ghișee

Acces-accese ( de furie), accesuri

Rapoarte-scrise și raporturi sintactice- de coordonare/ subordonare

FORME DUBLE DE SINGULAR/ PLURAL ACCEPTATE

Tunel-tunele, tuneluri

Copertă-coperte, coperți

Gălușcă-găluște, găluști

Coardă-coarde, corzi

Acces-accese ( de furie), accesuri

Corigent, corijent

Tobogan, tobogan

Nivele, niveluri

Locșor, locușor

Tumoare/ tumoră

Page 136: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

136

Deseară/ diseară

Bodyguard/bodigard

Cocktail/cocteil

Derby/derbi

Penalty/penalti

Pocher/poker

Rugbi/rugby

Sandvici/sendviș

Anteturi/antete

Analoagă/analogă

Omoloagă/omologă

Cicatrice/cicatrici

Râpe/râpi

Rapoarte-scrise și raporturi sintactice- de coordonare/ subordonare

Când se pronunță

EL-IEL, EA-IA, ESTE-IESTE- I este literă ajutătoare!

CÂND SE ARATĂ CANTITATEA= VERBUL ESTE LA PLURAL

O MULȚIME DE ELEVI=MULȚI AU PLECAT.

O SUMEDENIE DE ELEVI AU PLECAT.

O GRĂMADĂ DE ELEVI AU PLECAT.

CÂND E VORBA DE UN GRUP, VERBUL E LA SINGULAR

O CLASĂ DE ELEVI A PLECAT.

UN GRUP DE ELEVI A PLECAT.

Page 137: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

137

NUMERALUL

AL O SUTĂ UNULEA

AL O MIELEA

AL UN MILIONULEA

AL O SUTĂLEA

A DOUĂ SUTELEA

CUVINTE MONOSEMANTICE = CARE AU UN SINGUR SENS

DIALIZĂ

HEMOGLOBINĂ

HIPERTENSIUNE

DIOXID DE CARBON

DESPĂRȚIREA ÎN SILABE

FII-CĂ

FI-IND-CĂ

GE-O-GRA-FI-E

AL-CO-OL

A-TLET

CRE-EA-ZĂ

CRE-ÂND

A-CE-EA

CON-TI-NU-U

PUNC-TU-A-ȚI-E

TA-BLOU

Page 138: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

138

E-XA-MEN

SU-BIECT / O-BIECT

FUNC-ȚI-E

SCULP-TOR

VÂRST-NIC

CO-DRU

BÂ-TLAN

A-MIA-ZĂ

BI-BLI-O-TE-CĂ

CON-TI-NU-A

CU-RI-OS

E-MO-ȚI-O-NA

I-ME-DI-AT

NU-AN-ȚĂ

PIO-NE-ZĂ

PLEOA-PĂ

U-RI-AȘ

ARC-TIC

CO-VRIG

CIN-STE

PUNC-TU-AL

SU-PLU

TI-TLU

LI-TRU

Page 139: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

139

CA-BLU

VÂR-STĂ

BU-LI-ON

FE-BRU-A-RI-E

Bin/bi-no-clu

Bi-os/o –fe-ră

Chin/chint-e-sen-ță

In/i-na-mic

Mi/miz-an-trop

Ni/nici-o-da-tă

Sub/su-bes-ti-ma

Sub/su-bli-ni-a

Pa/par-o-nim

Sin/si-nu-ci-de-re

Top/to-po-nim

Pan/pa-no-ra-ma

Sin/si-no-ni-me

In/i-nu-man

Coa-fu-ră

a-tlan-tic

trans/tran-so-cea-nic

drept/drep-tunghi

alt/al-tun-de-va

ab-stract

Page 140: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

140

an/a-nor-ga-nic

des/de-spre

te-les/le-scop

dez/de-zin-te-res

dez/de-zo-biș-nu-i

dez/de-zor-do-nat

dez/de-zo-ri-en-ta

dez/de-zo-sa

dez/de-zum-flat

din/di-na-dins

SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR

APLAUZE

CÂLȚI

CITRICE

COSMETICE

OCHELARI

RECHIZITE

SPAGHETE

TĂIȚEI

FINANȚE

IȚARI

SUBSTANTIVE CU FORME IDENTICE DE SINGULAR ȘI DE PLURAL

ARDEI

Page 141: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

141

ARICI

AUTOARE

GENUNCHI

DIRECTOARE

ÎNVĂȚĂTOARE

INSPECTOARE

OCHI

PISOI

PUI

PUȘTI

UNCHI

VÂNZĂTOARE

NUME

VERBE CU FORME LUNGI ȘI SCURTE

A BICIUI- BICIUIE/ BICIUIEȘTE

A BIRUI- BIRUIE/ BIRUIEȘTE

A CHELTUI- CHELTUIE/ CHELTUIEȘTE

A CHINUI- CHINUIE/ CHINUIEȘTE

A CIOCĂNI-CIOCĂNE/ CIOCĂNEȘTE

DESTĂINUI- DESTĂINUIE/ DESTĂINUIEȘT

ÎNVÂRTI- ÎNVÂRTE/ ÎNVÂRTEȘTE

ÎNVIA- ÎNVIE/ ÎNVIAZĂ

A STRĂDUI- STRĂDUIE/ STRĂDUIEȘTE

A ANTICIPA- ANTICIPĂ/ ANTICIPEAZĂ

Page 142: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

142

CUVINTE COMPUSE

NUMAI, DECÂT, C.F.R., PLAFAR, FĂT-FRUMOS, DOISPREZECE, NOU-NĂSCUT

COMPUNERE SAVANTĂ- CINEFIL, HIPERTENSIUNE, INSECTICID

PREPOZIȚII COMPUSE

DINTRE, PRINTRE, ÎNAINTEA, DEDESUBTUL, ÎMPOTRIVA, DIN

ORALITATEA STILULUI

MĂRCI ALE ORALITĂȚII STILULUI

-CUVINTE POPULARE

-INVERSIUNI

-INTERJECȚII

-SUBSTANTIVE ÎN VOCATIV

-VERBE LA IMPERATIV

-PLEONASME

-PROVERBE ȘI ZICĂTORI

SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR

EX. TĂIȚEI, BUCEGI, BUCUREȘTI, CÂLȚI

SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL

EX. ION, ANA, MIERE, AUR, OREZ, FOTBAL

ATENȚIE ! LUI !

LUI ION- LUI-ARTICOL HOTĂRÂT PROCLITIC, ÎNSOȚEȘTE UN SUBSTANTIV

ÎI DAU CARTEA LUI – PRONUME PERSONAL

SINGULAR- PLURAL MASCULIN X- CȘI

Page 143: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

143

ORTODOX-ORTODOCȘI

FIX-FICȘI

COMPLEX-COMPLECȘI

LINX-LINCȘI

SINONIME

FORTUIT=ÎNTÂMPLĂTOR

FICTIV=IMAGINAR

CONCLUDENT=CONVINGĂTOR

HAZARD=SOARTĂ

INOPINAT=NEAȘTEPTAT

ITINERAR=TRASEU

LACUNĂ=LIPSĂ

VINDICATIV=RĂZBUNĂTOR

TEZAUR=AVUȚIE

UNIVERS=GALAXIE

SIMILAR=ASEMĂNĂTOR

A TĂGĂDUI=A NEGA

FALNIC=MĂREȚ, IMPUNĂTOR

HIMERĂ=ÎNCHIPUIRE, ILUZIE

ÎNDRĂZNEȚ=CURAJOS, CUTEZĂTOR

PERTINENT=POTRIVIT, NIMERIT

JUVENIL=TINERESC

ONCTUOS=UNSUROS, GRAS

CINSTE=ONESTITATE, ONOARE

OPAC=PRIN CARE NU TRECE LUMINA, NESTRĂVEZIU

Corect este vizavi, nu vizavi!

Page 144: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

144

Corect este mersi, nu merci!

Sunt corecte ambele variante in cazuri precum:

bodyguard/bodigard,

cocktail/cocteil,

derby/derbi,

penalty/penalti,

pocher/poker,

rugbi/rugby,

sandvici/sendviș.

anteturi/antete,

căpșune/căpșuni,

cireșe/cireși,

ferăstrău/ fierăstrău,

ligheane/lighene,

tumoare/tumoare

cearșaf/cearceaf

claun/clovn

coarde/corzi

dicție/dicțiune

acumulatoare/acumulatori

bande/benzi

filosof/filozof

Page 145: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

145

mă dezbar/mă dezbăr

biruiește/biruie

forma corectă a verbelor subliniate

a. Deții această proprietate?

b. Mai știi ce făceam odată?

c. Voi crede tot ce spui.

d. – Bateți cu toții din palme!

Brokerul si cow-boy-ul

Tot la fel sunt corecte formele noi de plural:

anacoluturi,

algoritmuri,

aragaze,

jobene,

pandișpane

"eu continui"

Astfel, vom folosi corect: bossul, brokerul, dealerul, linkul, weekendul,

curriculumul. Daca insa partea finala a cuvantului se pronunta altfel de cum se

scrie, articolul se desparte de cuvant prin cratima.

Exemple: cow-boy-ul, mouse-ul, service-ul, site-ul, show-ul.

* Se scriu cu litera mare toate cuvintele, substantive proprii, cu exceptia instrumentelor

gramaticale (prepozitii, conjunctii, articole), care denumesc: mari epoci istorice

(Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); razboaie importante (Razboiul de Independenta,

Razboiul de Secesiune, Razboiul celor Doua Roze, Razboiul de Treizeci de Ani,

Razboiul de 100 de ani, Primul Razboi Mondial , al Doilea Razboi Mondial); state,

inclusiv cele din epoci trecute ( Imperiul Roman , Imperiul Austro-Ungar); institutii, chiar

folosite eliptic (admiterea la Politehnica, student la Drept, secretar la Externe); formule

de politete, devenite locutiuni pronominale de politete (Alteta Sa Regală, Majestățile Lor

Imperiale, Excelența Voastră, Sfinția Sa).

Page 146: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

146

* Se scrie cu litera mare numai primul cuvant din substantivele compuse care denumesc

compartimente din institutii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra

de Chimie, Adunarea generala a Academiei, Directia, Secretariatul).

Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!”, „fato!” nu „fat-o!”

din cauza versus datorită

datorită în formulări pozitive, iar din cauza, în formulări negative

„Datorită medicamentelor, omul s-a vindecat de boală.”

„Din cauza bolii, omul a murit.”

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din

adverb+participiu

(bine-crescut cu sensul "cuviincios",

bine-venit cu sensul de "oportun, agreat",

rau-platnic;

substantive compuse ca "bună-credință" (onestitate), bună-cuviință

(politețe), bun-rămas (adio);

toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(a), prim-solist(a),

prim-procuror/procuroare;

Page 147: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

147

compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziție (bas-

bariton, cuvânt-titlu, mașină-capcană );

toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale;

unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative

"niciunul, niciuna, niciunii, niciunele",

precum și adjectivele corespunzătoare

"niciun, nicio",

dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus,

spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncția

"nici"+numeral

(nici una, nici doua), din conjuncția "nici"+pronume nehotărât (nici una,

nici alta) sau din adverbul "nici" și articol nehotărât

("Nu e prost și nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii straine s-a schimbat scrierea si pronuntarea unora ca "Bahus"

(nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu

Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul

numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărțirea în silabe

Page 148: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

148

In ceea ce priveste despartirea cuvintelor in silabe si, in scris, la capat de rand,

despartirea "fonetica" (dupa pronuntare) este preferata si la cuvintele formate

analizabile in limba romana contemporana, acestea putand fi despartite si

conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate doua modalitati de

despartire:

a-na-e-rob/an-a-e-rob,

al-tun-de-va/alt-un-de-va,

sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singura despartire se indica si la cuvintele compuse si derivate care contin

grupuri de consoane si anume despartirea dupa structura morfologica, de

exemplu la derivate cu prefixe ca

"post-fa-ta", "trans-bor-da",

la compuse ca

"alt-fel", "ast-fel", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca

"pust-nic", "stalp-nic".

Modificări morfologice

S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent in limba vorbita:

sanda (și nu sandală) - cu plural sandale;

bretea și cu sensul "derivatie rutiera" (și nu bretelă) - cu pluralul bretele;

foarfecă (și nu foarfece) - cu pluralul foarfece,

S-au admis unele forme noi de plural in -i la substantivele feminine cu pluralul

in -e: tărănci, țigănci, remarci, gagici și nu tărance....,

Page 149: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

149

iar la unele, numai sub forma de variantă:

cireși/cireșe, căpșuni/căpșune, coarde/corzi, coperte/coperți, găluște /

găluști , cicatrice/cicatrici.

S-a recomandat scrierea conform pronuntarii la cuvintele:

congresmen,

recordmen,

tenismen,

deoarece sensul de "barbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput in

limba romana, dovada femininele recordmena, tenismena.

In paradigmele unor verbe s-au facut modificari punctuale: la "a trebui" s-au

admis si forme de persoana a III-a plural:

trebuiau,

au trebuit,

vor trebui;

la "a continua", persoana I singular a devenit omonima cu persoana a II -a

singular: eu/tu continui;

la "a absolvi" se recomanda forma "absolv" si pentru sensul "termin un ciclu

scolar", iar "a decerna" se conjuga cu -ez, deci decernez.

S-a renuntat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvantului

"mass-media". Asadar, se poate spune: mass-media actuala, nu mass-media

actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".

EXPRIMAREA OREI

Page 150: Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

150

Prin urmare, corect este ca substantivul să apară la singular, formularea

acceptată ca normă a limbii fiind “Ne întâlnim la ora 16”.

Spunem “Este ora 17” și nu “Sunt orele 17”.

Pluralul substantivului se justifică doar atunci când apar mai multe numerale in

relație de coordonare. Un exemplu ar fi:

“Serbarea se va desfășura între orele 14 și 18”.

Așadar, în normele limbii române, sunt acceptate

“ora două” respectiv “douăsprezece, douăzeci și două”

și nu “ora doi, doisprezece, douăzeci și doi”.