Upload
lucianul2001
View
2.705
Download
321
Embed Size (px)
DESCRIPTION
doc
Citation preview
1
LICEUL TEORETIC Școala MEA
MATERIA CLS. V-VIII
Portofoliul
LA LIMBA ROMÂNĂ
GRAMATICĂ
al elevului: …
PROFESOR: …
2
Noţiuni de sintaxă- TEORIA
Textul este ansamblul de enunţuri orale sau scrise, care au între ele o
legătură de sens şi sunt produse de emiţător cu intenţia de a comunica. Uneori, este
denumit şi cu termenul de discurs.
Fraza este un enunţ alcătuit din două sau mai multe propoziţii.
Propoziţia este un enunţ cu un singur predicat.
1. După rolul în frază, propoziţia este:
●principală – când nu depinde de altă propoziţie.
●secundară sau subordonată – când depinde de altă propoziţie.
Propoziţia regentă este propoziţia de care depinde o propoziţie subordonată.
De fapt, propoziţiile subordonate depind de un anumit cuvânt din regentă, numit
element regent.
Propoziţia regentă poate fi principală sau secundară.
2. După alcătuire, propoziţia este:
●simplă – formată din predicat şi subiect (sau numai dintr-o parte
principală de propoziţie);
●dezvoltată – formată din predicat, subiect şi măcar o parte secundară
de propoziţie- ATRIBUT sau COMPLEMENT.
3. După aspectul verbului, propoziţia este:
●afirmativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de vorbire)
la forma afirmativă;
●negativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de vorbire) la
forma negativă- cu adverbul de negație NU.
4. După scopul comunicării, propoziţia este:
●enunţiativă – când dă o informaţie- are la sfârșit ( . / ! );
●interogativă – când cere o informaţie- are la sfârșit ( ? ).
După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia enunţiativă este:
3
■propriu-zisă – când exprimă un fapt real şi se construieşte cu un verb
la modul indicativ;
■optativă – când exprimă o dorinţă şi se construieşte cu un verb la
modul condiţional-optativ sau, mai rar, la modul conjunctiv;
■imperativă – când exprimă o poruncă, un îndemn sau o rugăminte şi
se construieşte cu un verb la modul imperativ.
După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia interogativă este:
■propriu-zisă – când cere o informaţie despre o acţiune reală şi se
construieşte cu un verb la modul indicativ;
■optativă – când cere o informaţie în legătură cu o dorinţă şi se
construieşte cu un verb la modul condiţional- optativ sau conjunctiv.
Atât propoziţiile enunţiative, cât şi propoziţiile interogative pot fi:
●exclamative şi neexclamative.
Relaţiile sau raporturile sintactice sunt:
Relaţia sau raportul de interdependenţă
– la nivelul propoziției - care se stabileşte între predicat şi subiect prin prezenţa
simultană şi obligatorie a celor doi constituenţi în acelaşi context; predicatul impune
părţii de vorbire prin care se exprimă subiectul cazul nominativ, iar subiectul impune
verbului prin care se exprimă predicatul acordul;
Relaţia sau raportul de coordonare
– la nivelul propoziției, care se stabileşte între părţi de propoziţie de acelaşi fel
– la nivelul frazei, care se stabileşte între propoziţii de acelaşi fel (principale sau
secundare, cu acelaşi element regent);
Relaţia sau raportul de subordonare
– la nivelul propoziției, care se stabileşte între părţi secundare de propoziţie şi un
element regent- adică între atribut și substantivul determinat/ între complement
și verbul determinat
– la nivelul frazei, care se stabileşte între o propoziţie secundară şi regenta ei.
Relaţiile sau raporturile de coordonare și de subordonare se realizează prin-
_ JONCȚIUNE= cu elemente de relație
4
_ JUXTAPUNERE= cu virgulă
●TOPICA– apare în propoziţie şi în frază şi se referă la ordinea cuvintelor în
propoziţie şi a propoziţiilor în frază; limba română are o topică relativ liberă;
serveşte la recunoaşterea apoziţiei faţă de termenul regent care este antepus
(Profesorul Ionescu este sever. Ionescu, profesorul, este sever.) şi, uneori, la
diferenţierea subiectului de numele predicativ, care urmează verbului copulativ (Ion
este prietenul meu. Prietenul meu este Ion.)
Felul propozițiilor - SCHEMA
I. După structură, propozițiile pot fi:
- simple: Alexandru scrie.
- dezvoltate: Alexandru scrie un roman.
II. După aspectul predicatului, propozițiile pot fi :
- afirmative : Afară plouă cu găleata.
- negative: Nimeni nu lipsește astăzi de la școală.
III. După scopul comunicării, propozițiiile pot fi:
- enunțiative -pot fi: exclamative şi neexclamative.
- propriu-zise: Astăzi avem Latina.
- optative: Ar fi citit cartea.
- imperative: Copiați textul de la pagina 5!
- interogative - pot fi: exclamative şi neexclamative.
- propriu-zise: Cât este ceasul?
- optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate?
IV.După raporturile sintactice, propozițiile pot fi:
- regente: ( determinate de propoziții subordonate )
Am plecat/ pentru că trebuia/ .
- subordonate: ( determină o propoziție regentă )
Am plecat/ pentru că trebuia/ .
- coordonate: ( de acelaș i fel )
5
După ce mi-am facut tema /și am mâncat,/ am venit la tine.
V. După înțeles, propozițiile pot fi:
- principale: ( au înțeles de sine stătător )
- secundare: (depind de înțelesul altei propoziții)
Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
PROPOZIȚIA PRINCIPALĂ NU ARE ELEMENT DE RELAȚIE SUBORDONATOR
CARE SĂ O INTRODUCĂ ÎN FRAZĂ!
VOCABULARUL-SAU LEXICUL LIMBII ROMÂNE
Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care există în limbă, este cel mai supus
schimbării și el se mai numește și lexic.
El este alcătuit din două părți: A -Vocabularul fundamental sau fondul principal lexical
B - Masa vocabularului.
a. VOCABULARUL FUNDAMENTAL SAU FONDUL PRINCIPAL LEXICAL- cuprinde
cuvinte cunoscute și întrebuințate de către toți vorbitorii unei limbi
-cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, majoritatea sunt vechi și rămân timp îndelungat în
limbă
b. MASA VOCABULARULUI- cuprinde cuvinte mai puțin cunoscute și
întrebuințate de către toți vorbitorii unei limbi – categorii-ARHAISME,
REGIONALISME, NEOLOGISME, TERMENI TEHNICI ȘI ȘTIINTIFICI, ARGOUL,
JARGONUL
-cuvintele din masa vocabularului reprezintă 90% din cuvintele limbii române.
ARHAISME:
o fonetice : a imple, a rumpe.
o lexicale: paharnic, stolnic, divan o morfologice: aripe, inime
o sintactice: preot deșteptării noastre o semantice: mișel :-sărac (în trecut, astăzi=nemernic)
6
REGIONALISME:
o fonetice: gioc(joc) o lexicale: curechi, barabulă, păpușoi, perjă, ai (usturoi), birau.
o morfologice: o fost, o zis. o sintactice: El i-a fost spus mamei sale ceva.
Neologismele -sunt cuvinte împrumutate din alte limbi:
• limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc; • din limba franceză: monument, poezie, recamier etc;
• din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc; • din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc;
• din limba engleză: star, derbi, penalti etc
Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice:
cutremur – seism; amănunt – detaliu; ceresc – celest; (a) bănui – (a) suspecta; moarte – deces; prăpastie – abis etc.
Limbajul tehnic: bielă, bară de direcţie, cheie franceză;
Limbajul ştiinţific: bisturiu, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc.
Împrumuturile reprezintă neologisme foarte recente care s-au adaptat parțial
din punct de vedere fonetic limbii române.
Ex: fr. bleu , eng. Week-end
Elementele de jargon: bonjour, madam’
Elementele de argou: biştari (bani), curcan (poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie,
mititica (închisoare), mişto (frumos), naşpa (urat)
Câmpul semantic -reprezintă o categorie de termeni grupați în jurul unei anumite teme.
Ex: câmpul semantic al culorilor, al florilor, al școlii
o Tema– aspectul general despre care este vorba. o Ideea- forma in care se prezinta tema
o Motivul-un cuvant, sintagma, imagine care se repeta in aceleasi opere sau in opere diferite ale autorilor diferiti ce devine simbol.
o Laitmotiv – cuvant care se repeta de mai multe ori.
7
CATEGORII SEMANTICE- aici intră-
SINONIME,
ANTONIME,
OMONIME,
PARONIME,
PLEONASME
- DESINENȚA - cre + -ez +-i - cre = rădăcină, -ez = sufix gramatical,-i = desinenţă de persoana a II-a singular elevă - des inenţa -ă marchează s ingularul
- SINONIMELE -sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită - Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ;
- taină = secret = mister ; praf = pulbere
- ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus - Exemple : avar - darnic , a se naşte - a muri
- PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică-difera unul/doua sunete, dar deosebite ca sens
- Exemple : eminent # iminent - La şcoală am avut un profesor eminent . (excepţional) - După ploi îndelungate, inundaţiile sunt un pericol iminent. (gata să se producă) - Corect se spune:
"Nicolae Grigorescu este o personalitate marcantă..."
Greşeala se produce din cauza confundării celor două paronime:marcat şi marcant.
MARCÁT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre
greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.
MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de
seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență.
- OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă,dar cu înţelesuri diferite - Exemple : Munca la carieră este obositoare. (loc de extracţie a pietrei) - Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare. (meserie , profesiune)
- Pe cer strălucesc stele. (spaţiu atmosferic) - Eu cer o carte de la Ionel. (a cerşi , a cere)
- Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel , dar se pronunță diferit.
8
- torturi/torturi
Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel , dar se scriu diferit . - sau/s-au
- CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite. - Exemplu : - Am lăsat canarul să zboare. (am dat drumul) - S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat. (s-a aşezat) - Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. (să permiţi) - Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat. (va abandona) - Şoferul a lăsat geamul maşinii. (a coborât)
- Exemplu : - Ai făcut un lucru bun .(de calitate) - Tatăl meu este un om bun. (cumsecade) - Bucătarul pregăteşte un prânz bun. (gustos) - Îşi doreşte un copil bun.(ascultător) - La ţară ducea un trai bun. (liniştit,tihnit)â
- PLEONASMUL - folosirea unor cuvinte care au acelasi sens - Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare. (infantilă = la copii) A
coborât jos cu scara rulantă. (a coborî = a merge în jos) - Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. (a reveni = a veni iarăşi)
- FAMILIA LEXICALĂ- cuprinde cuvinte care au aceeași rădăcină și sunt formate prin
derivare, compunere sau conversiune - om- omenos, omenește, omenire, a omeni, neom
! Nu se trec cuvintele la plural sau articulate – doar la singular, nearticulate! Nu se trec verbe conjugate – doar la infinitiv! Se trece doar o formă- fie masculin, fie feminin – la adjective ,
ex. frumos sau frumoasă! Se trece participiul, care devine adjectiv- ex. însemnat, dar nu trecem gerunziul
- CÂMPUL LEXICAL - Al culorilor-alb, roz, mov, negru
DE OBICEI, CUVINTELE SUNT ACEEAȘI PARTE DE VORBIRE!
FIE SUBSTANTIVE, FIE ADJECTIVE ETC.
- ¡ ÎNTR-UN TEXT DAT SE ACCEPTĂ , DACĂ NU SUNT ALTE FORME- UN VERB ȘI UN
SUBSTANTIV ÎN CÂMPUL LEXICAL
! EX. IARNĂ, NINGE
9
FONETICA
SV= semivocală
V= vocală
SUNETELE limbii române sunt-
-VOCALE- A, Î, Â, Ă, E, I, O, U
În DOOM2 y și w sunt considerate și ele vocale.
-SEMIVOCALE- E, I, O, U
-CONSOANE- B, C, D ETC.
VOCALE PLINE- CARE NU DEVIN SEMIVOCALE- A, Î, Â, Ă
GRUPURI DE LITERE- CE, CI, GE. GI, CHE, CHI, GHE, GHI
GRUPURI DE SUNETE- OA, IOA,EOA, IA -DIFTONG, TRIFTONG, HIAT
Diftongul
o vocală şi o semivocală pronunţate în aceeaşi silabă
ascendent SV+V iar, ba-ie
descendent V+SV sau, leu, doi
10
Sunetele limbii române
Sunetele sunt produse cu ajutorul vocii şi sunt receptate de ureche.
FONETICA este ştiinţa care studiază sunetele limbii.
Cuvintele sunt alcătuite din sunete. Semnul grafic( scris) al unui sunet
este litera.
Alfabetul limbii romane are 31 de litere.
Sunetele limbii române sunt:
Vocalele- sunt sunete la rostirea cărora aerul nu întâlneşte niciun obstacol şi care pot forma singure silabă. Vocale: a ,ă, â, î, e, i, o, u .
a ,ă, â, î - se numesc vocale pline și sunt întotdeauna vocale, ele nu devin semivocale. Ex. fată
În DOOM2 y și w sunt considerate și ele vocale. Semivocalele- sunt sunete care seamănă cu vocalele, dar nu pot
alcătui singure silabă. Acestea sunt: e, i, o, u. Ex. iepure
Consoanele -sunt sunete la rostirea cărora aerul întâlneşte obstacole la ieşirea din aparatul fonator (porţiunea dintre plămâni şi inimă) şi care nu pot forma singure silabă. Consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.
Corespondenţa sunet-literă
În general, în limba română o literă transcrie un singur sunet. Ex. copil-
5 litere şi 5 sunete
Unele sunete pot fi redate prin mai multe litere. Ex. baci- 3 sunete şi 4
litere
O literă poate transcrie mai multe sunete. Ex. exerciţiu- litera x se aude
cs. -10 sunete şi 9 litere
El-se pronunță iel- 3 sunete şi 2 litere
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot nota:
11
- un singur sunet ( consoană) când avem vocală în silabă: cea-un (č)- 4 sunete şi 5 litere; cio-ban- 5 sunete şi 6 litere, ghea-ră (g´)- 4 sunete şi 6 litere; cea-sor-nic- 8 sunete şi 9 litere.
- două sunete (consoană+ vocală) consoanele č (ce, ci), ğ (ge, gi), k´ (che, chi), g´ (ghe, ghi) şi vocalele e şi i- când nu avem altă vocală în silabă.
Ex. ce-lu-lă- 6 sunete şi 6 litere, ghe-ţar- 5 sunete şi 6 litere, gi-ra-fă-
6 sunete şi 6 litere.
-În grupurile de litere che, chi, ghe, ghi- –h-nu se ia ca sunet niciodată!
Diftongul. Triftongul. Hiatul
Grupurile de sunete - oa, ea, ou, oai, ioa etc. -Diftongul. Triftongul. Hiatul
Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală,
pronunţate în aceeaşi silabă.
Ex. : broas-că (o-semivocală, a-vocală), ca-dou (o-vocală, u-semivocală), iar-
nă (i-semivocală, a-vocală).
Tipuri de diftong:
urcător (ascendent), alcătuit din semivocală+vocală: broas-că, pia-ţă, floa-re etc.
coborâtor (descendent)- vocală+semivocală: grâu, mai, ca-dou, nou etc.
Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale
pronunţate în aceeaşi silabă.
Ex. : le-oai-că (o, i –semivocale, a-vocală), lă-cră-mioa-ră (i, o-semivocale, a-
vocală), pă-reau (e, u-semivocale, a-vocală), ur-soai-că (o, i-semivocale, a-
vocală), a-ri-pioa-ră (i, o-semivocale, a-vocală).
Hiatul este grupul de două vocale alăturate, pronunţate în silabe diferite.
Ex. : al-co-ol, zo-o-lo-gi-e, hi-at, fi-in-ţă, po-e-zi-e, a-e-ro-port etc.
12
Figuri de stil și termeni literari
1.Imaginea artistica: VIZUALĂ, AUDITIVĂ, OLFACTIVĂ-de miros, TACTILĂ- de
atingere, MOTORIE SAU DINAMICĂ SAU DE MIȘCARE
Prin imagini artistice creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime
ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza.
2.Alegoria: e un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului, apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce
compun o imagine unitara ca sens.
Prin alegorie, în fabulă se substituie universul uman cu cel al animalelor.
Ex.: ,,Miorita’’: ,,Iar tu de omor/Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu o mandra craiasa/ A lumii mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea’’ - se sugereaza conceptul filosofic de moarte.
3.Comparația: e o figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se evidentia in mod surprinzator si original trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensblizeaza si emotioneaza ctitorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei do termeni:
ca, precum, părea, ca și, asemenea etc.
Ex.: ,,Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri…’’ (M. Eminescu)
,,Un trandafir în văi parea’’ (George Cosbuc)
4.Enumerația: e figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei.
„ Vin țânțarii , gândăceii, cărăbușii și lăutarii .‖
5.Epitetul: exprimă un calificativ, o însușire sau o caracteristică deosebită a unui substantiv
sau verb
epitetul simplu: ,,Cu trupu-nalt, cu părul creț’’ (G. Cosbuc) epitetul dublu, triplu: ,, Luna pe cer trece-așa sfântă și clară’’ (M. Eminescu)
epitetul metaforic: ,,pădurea de argint, părul de aur’’(M. Eminescu) epitetul personificator: albina harnică
epitetul cromatic: nuferi galbeni
6.Hiperbola: e figura de stil prin care se exgereaza mărindu-se sau micșorându-se trasaturile unei fiinte, ale unui lucru, fenomen sau eveniment peste limitele lor fizice pentru a-l impresiona pe ctitor.
Ex.: ,,Salutam smerit și cu inima cât o gămălie’’ (L. Blaga)
13
7.Interogația retorică: e figura de stil constand in adresarea unei intrebari (sau unei serii de
intrebari) la care nu se asteapta raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului o opinie a scriitorului.
Ex: ,,Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?/ N-a fost lume priceputa si nici minte s-o
priceapa’’ (M. Eminescu)
8.Inversiunea: e figura de stil prin care se schimba topica obisnuită a cuvintelor, in scopul de evidentia o idee, o trasatura, o insusire, un obiect etc.
Ex.: frumoasa fată – adj.+subst.
9.Invocația (retorică): e figura de stil care exprima o adresare, o chemare pe care poetul o
face catre un personaj abstract sau imaginar (invocarea muzei, a lui D-zeu etc.) pentru o rugaminte sau un ajutor
Ex.: ,, In veci spre cei ramasi in urma/ Tu, Doamne, vazul meu indreapta’’ (,,Rugaciune’’ de
O. Goga)
10.Metafora: e figura de stil care transfera sensul propriu al unui cuvant unui sens figurat, asemanator obiectului respectiv, realizta ca o comparatie subinteleasa, dar careia ii lipsesc termenii specifici (ca, precum), de aceea se mai defineste si ca o comparatie prescurtata.
Ex.: ,,Lună, tu, stăpâna marii, pe a lunii boltă luneci’’ (M. Eminescu)
11.Oximoron: e o fgura de stil care consta in asocierea ingenioasa si surprinzatoare, in aceeasi sintagma a doua cuvinte care exprima notiuni contradictorii.
Ex.: ,,Suferinta tu, dureros de dulce’’ (M. Eminescu)
Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea
12.Personificarea- are un verb: e figura de stil prin care se atribuie necuvantatoarelor,
lucrurilor, elementelor naturii, unor concepte abstracte insusir i sau maifestari proprii omului.
Ex. ,,Seara pe deal buciumul suna cu jale/ Apele plâng…’’ (M. Eminescu)
13.Antiteza – este aproprierea a doi termeni opuși pentru a pune mai bine in valoare caracteristicilor lor .
Ex. Mihai și Pașa din „ Pașa Hasan . „
14.Repetiția – este repetarea cu intentii expresive a unor sunete , cuvinte , sintagme ,
propozitii , fraze , fragmente , …
Ex. „ Și merse și merse … „
FIGURI DE STIL SONORE- ALITERAȚIA ȘI ASONANȚA
ALITERAȚIA- se repeta aceeasi consoana intr-un sir de cuvinte
14
Carmen cara cartofi cu carutul.- c
ASONANȚA- se repeta aceeasi vocala intr-un sir de cuvinte
Ana are alune albe. - a
Valori stilistice ale părţilor de vorbire
Substantivul
Personificare- procedeul artistic ce constă în atribuirea unor însuşiri omeneţti
fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor sau fenomenelor naturii.
Ex. : „ Îî! Scap de unul şi dau peste altul, îşi zise cărăbuşul; ăsta mă-nghite! ”
(Emil Gârleanu)
Comparaţia - este o figură de stil prin care se alătură doi termeni care au in
comun o trasatura, cu scopul de a-l evidenţia pe primul; aceştia pot denumi
obiecte, fiinţe, acţiuni.
Ex. : „Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.”
(Vasile Alecsandri)
Enumeraţia : este o figură de stil care constă în înşiruirea unor termeni de
acelaşi fel sau cu sensuri apropiate, pentru a accentua ideea exprimată.
Ex. : „Mai pasă de dă ochi cu mătuşa Mărioara, cu moş Vasile, cu Văru Ion şi
chiar cu Băieţii şi fetele din sat.”
(Ion Creangă)
Adjectivul
Epitet – procedeul artistic care exprimă însuşiri deosebite ale obiectelor,
prezentându-le într-o lumină nouă.
Ex. : „Un framăt lin trecea din ram în ram...” (Mihai Eminescu)
„ pădure înfiorată ” –epitet personificator
„pădure neagră ” -epitet cromatic
15
Verbul
Personificare
Ex. : „Se întreabă trist izvorul:
- Unde mi-i crăiasa, oare?”
(Mihai Eminescu)
Repetiţia – este o figură de stil care constă în reluarea unui cuvânt sau a unui
grup de cuvinte, pentru evidenţierea anumitor aspecte ale obiectelor sau ale
acţiunilor prezentate.
Ex. : „Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...” (Ion Creangă)
MOTIVE LITERARE ÎN OPERA LIRICĂ
- MOTIVUL TRECERII IREVERSIBILE A TIMPULUI
- MOTIVUL COMUNIUNII OMULUI CU NATURA
DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE
1. În succesiunea a două vocale propriu-zise despărţirea se face între cele două vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-tă, a-u-zi; be-hă-it, lin-gă-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-aş, pom-pi-er, fi-in-
ţă.
Observaţie. În succesiunea vocală + semivocală + semivocală + vocală despărţirea se face înaintea primei semivocale, deci înaintea triftongului postvocalic: cle-ioa-să, cre-ioa-ne etc.
2. În succesiunea vocală (sau diftong) + semivocală + consoană despărţirea se face înaintea consoanei: mai-că, boj-deu-că, pîi-ne, doi-
nă, lu-poai-că etc.
3. Dacă există o singură consoană între vocale despărţirea se face înaintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-diş, a-fiş, le-ge, le-gic, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ca-să, ra-zei etc.
Observaţii:
16
1. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează cîte o singură consoană, k', g',sau consoana si vocala,cand nu exista alta vocala in silaba; de aceea, cuvintele în care apar se despart în silabe: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
2. Litera x notează întotdeauna două consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al despărţirii în silabe este însă tratată ca o singură unitate: a-xă, e-xa-men etc.
În cazul grupurilor de două consoane situate între vocale despărţirea se face
a.în majoritatea situaţiilor, între cele două consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-
tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ţi, mun-te, cap-să, as-cet, is-che-mi-
e, as-chi-mo-di-e, as-tăzi etc.;
Observaţie. Cuvintele care conţin consoane duble se despart tot după regula de mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, în-nop-ta, in-ter-regn .
înaintea întregului grup consonantic
dacă prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoană este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-
glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-vi-e, co-vrig .
în cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.
În cazul grupurilor de trei consoane situate între vocale, despărţirea se
face
în majoritatea situaţiilor, între prima şi a doua consoană a
grupului: ob-şte, fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vîr-stă, as-pru
etc.;
între a doua şi a treia consoană, în cazul grupurilor lpt, mpt,
mpţ, ncş, nct, ncţ, ndv, rct, rtf şi stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-
demp-ţi-u-ne, linc-şii, punc-taj, punc-ţi-e, sand-vici, arc-tic, jert-
fă, ast-ma-tic etc.
17
Observaţie. La această listă pot fi adăugate grupuri ca ldm,
lpn, ltc, ndc, nsl, nsr, nsv, ntl, rbţ, rgş, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtţ, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp, sts, stt, stv:
alt-ce-va, fi-ind-că, trans-la-tor, ab-sorb-ţi-e, tîrg-şor, port-ba-gaj, port-har-tă, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-ţi-ga-ret, port-vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ţi-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel.
În cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate între vocale,
despărţirea se face de obicei, între prima şi a doua consoană a grupului:
con-struc-tor, mon-stru etc.;
Observaţii:
abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-ze-ce, port-dra-pel.
Un caz de despărţire între a treia şi a patra consoană este vîrst-nic.
Reguli bazate pe analiza morfologică
În cuvintele compuse din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, în derivatele cu prefixe şi în unele derivate cu sufixe
(derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană) se preferă despăţirea în silabe care ţine seama de elementele
constitutive atunci cand cuvantul este analizabil sau măcar semianalizabil: a. compuse: alt-un-de-va, ast-fel, de-spre, port-a-vi-on.
ATENTIE:derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru,
in-e-gal, într-a-ju-to-ra-re, ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stră-mu-tat, sub-li-ni-a
etc.;...............................................................................
Adeseori despărţirea în silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu
prefixe după regulile morfologice coincide cu cea după regulile fonetice: bu-nă-
vo-in-ţă, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rat etc.
Observaţii:
-în aceste situaţii cratima are o funcţie ortografică dublă, ceea ce se poate
întîmpla şi atunci cînd despărţirea după regulile morfologice coincide cu cea
după regulile fonetice, ca în du-te, du-cîn-du-se, vă-zîn-du-mă etc.
18
Situaţii în care nu se face despărţirea la capăt de rînd
Nu se despart în rânduri diferite:
cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);
abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d.; numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe)
urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.
Se recomandă evitarea despărţirii şi în cazul:
silabelor iniţiale şi, mai ales, finale constituite dintr-o singură vocală, întrucît despărţiri ca a-er, vi-a, e-ră, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis sau dînd-o, las-o, zis-a -sunt neeconomice;
abrevierilor literale care reprezintă primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate + nume de familie: I. Popescu; substantive comune + nume proprii: F. C. Argeş, I.H.R. Mangalia);
cuvintelor compuse şi al grupurilor ortografice scrise cu cratimă, cînd locul despărţirii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te;
notaţiilor abreviate, ca 10 km, art. 3.
PUNCTUAŢIE ŞI ORTOGRAFIE
SEMNE DE PUNCTUATIE/ ORTOGRAFIE
SEMNE DE PUNCTUATIE
- punctele de suspensie determina un ritm lent , cu intreruperi cauzate de o
anumita stare emotionala;
- punctul si virgula subliniaza anumite idei , reliefeaza stari sufletesti;
- linia de dialog introduce vorbirea directa , facand trecerea de la o replica la
alta;
19
-semnul intrebarii pune in valoare atitudini ( uimire , indignare, ironie ,
nedumerire) si accentueaza expresivitatea, marcheaza intonatia;
- semnul exclamarii noteaza intensitatea starilor sufletesti (uimire, dezamagire,
incantare), marcheaza intonatia;
- ghilimelele incadreaza cuvinte, expresii, secvente extrase dintr-un text;Â
SEMNE DE ORTOGRAFIE
-cratima- marcheaza lipsa unui sunet, usureaza pronuntia, leaga doua parti de
vorbire diferite, in opera lirica pastreaza ritmul si masura versurilor
-apostroful- marchează căderea accidentală a unui sunet
I. Semnele de punctuaţie
[ . ] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între
propoziţii/ fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor
enunţiative(afirmative sau negative).
Exemple:
Maria citeşte.
Maria nu citeşte.
[ ? ] SEMNUL ÎNTREBĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează
intonaţia propoziţiilor/ frazelor interogative(afirmative sau negative).
Exemple:
- Unde mergi?
- Nu ai învăţat?
[ ! ] SEMNUL EXCLAMĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează
intonaţia propoziţiilor/ frazelor exclamative sau imperative(afirmative sau negative). Se
foloseşte şi după interjecţii sau vocative care exprimă stări afective.
Exemple:
- Ce frumoasă eşti!
- Nu este adevărat!
20
[ , ] VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât
punctul. Ea delimitează propoziţii în cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei,
pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.
1. În acest caz, este folosită pentru a despărţi termenii unei enumeraţii. Exemplu: Am cumpărat cireşe, mere, pere şi banane.
2. În acest caz, este folosită pentru a despărţi un substantiv de o apoziţie/ apoziţia de restul propoziţiei.
Exemplu: A venit Maria, vecina, în vizită.
3. În acest caz, este folosită pentru a despărţi substantivul în vocativ de restul propoziţiei.
Exemplu: Vino, băiatule!
4. În acest caz, este folosită pentru a despărţi vorbirea directă de vorbirea indirectă. Exemplu: „— Se întoarce Sia, zise Lina.” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică
de Bach)
[ ; ] PUNCTUL ŞI VIRGULA este semnul grafic care marchează o pauză mai mare
decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. Folosirea acestui
semn grafic depinde de cel care scrie textul, pentru că este mai mult un mijloc stilistic decât
gramatical.
Exemplu: „Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte,/ La apus se adun norii, se
întind ca un veşmînt;/ Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;/ Tot e groază şi tăcere…
umbra intră în mormînt.” (Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia)
[ : ] DOUĂ PUNCTE este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză, în
general, mai mică decât pauza indicată prin punct.
1.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o enumeratie.
Exemplu: Lucrurile importante pentru ea erau: familia, învăţătura, adevărul şi cinstea.
2.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează vorbirea directă.
Exemplu: „Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru:
— Tanti, sună!” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach) 3.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o explicaţie.
Exemplu: Adevărul este acesta: am uitat sa învăţ!
4.În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o concluzie .
Exemplu: Concluzia este următoarea: trebuie să învăţ mai mult!
21
[„”] SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE) sunt semnele grafice de punctuaţie care
semnalează reproducerea unui enunţ spus sau scris de cineva. Se pune la începutul şi la
sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă.
[ - ] LINIA DE DIALOG ŞI DE PAUZĂ (acelaşi semn de punctuaţie are două funcţii cu
totul diferite):
Linia de dialog este semnul grafic de punctuaţie care marchează începutul vorbirii directe
(intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie).
Exemplu:
„— Tanti, sună!” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach)
Linia de pauză este semnul grafic de punctuaţie care marchează, la fel ca şi alte semne de
punctuaţie, pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii şi fraze.
1. În acest caz, semnul este folosit pentru a delimita cuvântul/ construcţia incidentă.
Exemplu: „O singură alica l-a ajuns la aripă. N-a picat, a putut zbura până în lăstar; dar acolo,
de mişcarea aripii, osul — la început numai plesnit — s-a crăpat de tot, şi puiul a căzut cu o
aripa moartă.” (Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Puiul)
2. În acest caz, semnul este folosit pentru opoziţia explicativă/ atributul izolat. Exemplu:„Răni ducem - izvoare -/ deschise subt haină.” (Lucian Blaga, Cântăreţi bolnavi)
3. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ (în acest caz se poate utiliza şi virgula, obligatorie fiind semnalarea grafică a construcţiei eliptice).
!!! Nu se confundă cu cratima.
( ) PARANTEZELE ROTUNDE marchează un adaos în interiorul unei propoziţii sau al
unei fraze.
!!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus
înainte de închiderea parantezei.
Exemple: în piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile scenice.
„CHIRIŢA: Da veniţi azi de mă coborâţi de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... aţi adormit cu toţii?
(Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-l ţie. Ceilalţi se adună împrejurul Chiriţei.)”
„CHIRIŢA (cochetând): În braţele d-tale, monsiu Şarlă?... Eşti foarte galant... însă mă tem...‖
(Vasile Alecsandri, Chiriţa în provinţie)
22
[ ] PARANTEZELE DREPTE/ PĂTRATE marchează un adaos în interiorul unei
propoziţii sau al unei fraze. !!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de
punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei.
1.În acest caz, semnul se utilizează pentru a insera un text care conţine deja o
intercalare între paranteze rotunde.
Exemplu: „Actul vizat a fost modificat *a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 3600/85+.”
2.În acest caz, semnul se utilizează pentru a încadra o intervenţie în interiorul unui text
citat.
Exemplu: „Curtea *Europeană a Drepturilor Omului+ poate fi sesizată printr-o cerere de către
orice persoană fizică.”
3.În acest caz, punctele de suspensie încadrate de paranteze pătrate marchează lipsa
unui cuvânt sau a unui fragment dintr-un text citat.
Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţii intelectuale, une noble inutilité, cum a zis aşa de bine Mme de Staël.[…]‖ (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra
poeziei române de la
[ … ] PUNCTELE DE SUSPENSIE/ PUNCTE-PUNCTE este semnul grafic de
punctuaţie care marchează o pauză mare în cursul vorbirii. Punctele de suspensie nu
marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere în
şirul vorbirii.
1.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca vorbirea incoerentă.
Exemplu: Nu ştiu ce să spun… cred că are dreptate…pate că… sau nu…, dar, totuşi….
2.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca intenţia eului liric de a ne lăsa pe
noi să terminăm gândul, ideea.
Exemplu: „Sâmburele crud al morţii e-n viaţă... Şi-n mărire/ Afli germenii căderei. *…+” (Mihai
Eminescu, Memento mori)
3.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa unor propoziţii sau a unor
fraze(pentru că se află între paranteze drepte/ rotunde) din acest citat.
Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţii intelectuale, une noble inutilité,
cum a zis aşa de bine Mme de Staël.[…]‖ (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867)
[ - ] CRATIMA (LINIUŢA DE UNIRE SAU DE DESPĂRŢIRE) este semnul grafic de
punctuaţie care se foloseşte pentru repetiţii, unele expresii sau numerale(care arată
aproximaţia numerică).
23
Exemple:
în repetiţii: încet-încet a început să meargă. În expresii: tura-vura, talmeş-balmeş etc.
între două numerale, pentru a arăta aproximaţia numerică: două-trei zile, şapte-
opt copii. II.Semnele de ortografie
Semnele de ortografie sunt înrudite cu semnele de punctuaţie şi se folosesc, de
regulă, la nivelul cuvântului. Uneori semnele de punctuaţie se folosesc ca semne ortografice
(punctul şi cratima).
* ’ + APOSTROFUL (este singurul semn exclusiv ortografic!) este semnul ortografic care
marchează absenţa accidentală a unor sunete/ grupuri de sunete/ cifre. Nu se foloseşte în
limba literară, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau
regională, un tempo rapid sau deficienţe de rostire ale unor vorbitori.
Exemplu: ’89, ’90, vin’, da’ etc.
[ / ] BARA OBLICĂ este semnul ortografic care se foloseşte în formule distributive care
cuprind numele unor unităţi de măsură.
Exemplu: km/h sau kilometri/oră.
[ . ] PUNCTUL este semnul ortografic folosit în majoritatea abrevierilor.
Exemplu: etc., ian., id.
[ - ] CRATIMA este semnul ortografic care se foloseşte între cuvinte sau în interiorul
unui cuvânt pentru a lega sau a despărţi elementele.
1. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca dispariţia/ elidarea unei litere/ unui grup de litere şi rostirea/ pronunţarea a două/mai multe cuvinte într-o singură silabă(împreună).
Exemplu: jelui-m-aş, ţi-l.
1. În acest caz, semnul este folosit la legarea elementelor unui cuvânt compus. Exemplu: bună-credinţă, după-masă.
2. În acest caz, semnul este folosit pentru a uni substantivul(gradele de rudenie sau relaţiile sociale) de adjectivul posesiv.
Exemplu: tat-su, mă-sa, măria-sa.
3. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de numele literelor.
24
Exemplu: X-ul.
4. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de substantivul provenit din numeral cardinal notat cu cifre.
Exemplu: 10-le (=nota zece).
5. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de
substantivul împrumutat/ substantivul propriu străin, pentru că finalul acestor cuvinte prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare.
Exemplu: Bruxelles-ul, show-ul.
[ , ] VIRGULA este semnul grafic de ortografie se foloseşte uneori cu o funcţie
asemănătoare cu cea a cratimei,
1.în acest caz, semnul este folosit în interiorul unei locuţiuni adverbiale.
Exemplu: cu chiu, cu vai; de bine, de rău.
2.în acest caz, semnul este folosit între interjecţii identice care se repetă.
Exemplu: boc, boc; cioc, cioc.
3.în acest caz, semnul este folosit pentru a lega cuvintele care se repetă identic.
Exemplu: doar, doar; foarte, foarte.
4.în acest caz, semnul este folosit pentru a lega cuvintele care se repetă cu unele
modificări.
Exemplu: singur, singurel, încet, încetişor.
MIJLOACE INTERNE DE IMBOGĂȚIRE A
VOCABULARULUI
a. DERIVAREA
b. COMPUNEREA
c. CONVERSIUNEA SAU SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE
Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi timp. ex. impadurire, infrumusetare
25
Compunerea- se care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti.
Compunerea prin sudare- ex. niciodată, numai
Compunerea prin alăturare cu cratimă- ex. gura-leului. Făt- Frumos
Compunerea prin alăturare fără cratimă- ex. Alba Iulia
Compunerea prin abreviere- ex. TAROM, plafar, C.F.R.
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea
- se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la
alta. Prin conversiune se pot obine: SUBSTANTIVE din adjective=>Albul imi place. SUBSTANTIVE din verbe le participiu=>Rănitul fuge. Schimbarea clasei gramaticale
- substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân
- substantive provenite din pronume personale: eul - substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea
- substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei
- substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul - substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul - substantive provenite din prepoziţie: o contră
- substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul
SCRIEREA FUNCŢIONALĂ
Cererea – o compunere prin care cineva se adresează unei persoane cu
atribuţii oficiale, solicitând rezolvarea unei probleme de interes personal
Structura unei cereri:
- formula de adresare
- numele, prenumele, statutul social şi adresa solicitantului
26
- conţinutul propriu-zis al cererii, formulat clar şi concis
- locul şi data intocmirii cererii
- semnătura solicitantului
- cui i se adresează cererea, precizand funcţia celui solicitat şi institutia pe
care o conduce
Model:
Domnule Director,
Subsemnatul, Ionescu Mihail, elev in clasa a VIII-a a Şcolii cu clasele I-VIII
nr. 18 Bacău, domiciliat in Bacău, str. Unirii nr. 54, va rog respectuos sa
binevoiti a-mi aproba eliberarea unei adeverinte din care să rezulte că
frecventez cursurile acestei scoli, avand rezultate bune la invatatură si
disciplină.
Respectiva adeverintă imi este necesară pentru inscrierea la cursurile de
informatică desfasurate la Palatul Copiilor Bacău.
Bacău, 10 septembrie 2012 Ionescu Mihail
Domnului Director al Şcolii cu clasele I-VIII nr. 18 , Bacău
Scrisoarea – un mod de comunicare in scris , intre expeditor (cel care scrie) si
destinatar (cel caruia i se adresează)
Structura: - data si locul
- formula de adresare (exprima atitudinea faţă de destinatar)
- formula de incheiere (Exprima sentimentele expeditorului)
- semnatura
scrisorile pot fi: familiale, de felicitare, de afaceri, reflexive, oficiale. Model:
27
Sinaia, 22 iulie 2012
Dragii mei părinti,
In primele randuri, vreau să vă scriu ca am sosit cu bine in tabără: călătoria cu trenul pană
la Sinaia s-a desfasurat in bune conditii; de acolo ne-a luat un autocar, care ne-a ajutat sa
parcurgem cei 8 km pana la tabără.
Tabăra arată excelent: o pajiste intinsă pe care sunt amplasate cabane asezate de-o parte
si de alta a aleilor, zici că te afli intr-un sătuc al piticilor. De aici, avem o panoramă a intregii
statiuni. Se vede perfect telecabina, care urcă si coboară de sute de ori pe zi.
Stau intr-o cabană impreuna cu alte trei colege. Mancarea este suficientă si gustoasă.
Am mers la discotecă, iar ziua pot să joc biliard, să ma plimb, sa mă uit la televizor. Asta
atunci cand nu mergem in drumetii, să vedem imprejurimile si să vizităm locurile interesante din
punct de vedere turistic.
Cu toate că ma simt foarte bine, imi este dor de voi si de fratele meu, Alin. Abia astept să
vă revad!
Daca nu vă mai scriu si nici nu telefonez, vă anunt că sosesc acasă pe 28 iulie, orele 17, cu
aceeleratul 341.
Vă imbătisează cu multă dragoste,
Camelia
28
TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE ÎN VORBIRE INDIRECTĂ
Vorbirea directă
Este un dialog/text dialogat Ex.-Când ai venit ?întreabă Mihnea. -Ieri,la prânz,răspunde Ina.
Apar verbe specifice:a zice,a spune,a întreba,a răspunde,a anunţa a mărturisi,a striga,
numite verbe de declaraţie -uneori verbele de declaraţie lipsesc şi atunci dinamizează acţiunea
Folosim în scris:linia de dialog,ghilimelele,două puncte,semnul exclamării sau al întrebării;
Apar verbe şi pronume la persoana I
şi a II-a sg./pl. Ex.,,Eu îi iert!”
Apar verbe la modul imperativ Ex.-Vino!
Apar substantive în cazul vocativ: ex. ,,-Bunico,e rău să nu ai copii?”
Apar cuvinte(adverbe) de genul: astăzi,ieri,mâine,acum,imediat
Ex.-Astăzi ne întâlnim la ora 10:00
Vorbirea indirectă
Este o povestire/text narativ Ex.-Mihnea a întrebat-o pe Ina când a venit.Ea i-a spus că a venit cu o zi în urmă,la prânz.
Verbele de declaraţie sunt urmate de cuvinte
precum:că,să,ca să,dacă,unde,care,când. Ex.El a întrebat-o dacă a venit.
Nu folosim niciunul dintre semnele de punctuaţie specifice valorii directe,ci doar punctul la sfârşitul propoziţiilor.
Apar verbe şi pronume la persoana a III-a
sg./pl. Ex.El spuse că îl iartă.
Verbele la modul imperativ sunt transformate în verbe la modul conjunctiv
Ex. I-a spus să vină.
Substantivele în cazul vocativ sunt transformate în substantive în dativ sau acuzativ
Ex.Nepoţelul o întreabă pe bunică dacă este rău să nu ai copii.
Se folosesc expresiile:în acea zi,cu o zi în urmă,următoarea zi,în acel moment,pe moment
Ex.Ei s-au înţeles să se întâlnească la ora 10:00 în acea zi Cuvintele vorbitorilor se redau în ordinea în care au fost rostite.
29
VERBUL
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.
CLASIFICAREA VERBELOR:
I. 1. Verbe predicative – au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un predicat verbal când se află la un mod personal.
Mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte.
Du-te unde a dus surdul roata.
2. Verbe nepredicative – nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat, ci împreună
cu alte cuvinte:
a. Verbele copulative – formează predicat nominal îmreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. Din categoria verbeleor copulative fac parte: a deveni, a fi, a ieşi, a se face, a rămâne,
a ajunge, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi.
A fi - verb copulativ când nu poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla. Noi suntem cuminţi
- verb predicativ când poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla. Elevii au fost în excursie.
A deveni - întotdeauna este verb copulativ În urma studiilor a devenit doctor. A ajunge - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
În doi ani a ajuns şef. - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ajuns mai repede acasă. A ieşi - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni. A ieşit medic din băncile facultăţii.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni. A ieşit repede afară.
A rămâne - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni. De când a plecat a rămas la fel. - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A rămas în spatele meu. A se face - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
Maria s-a facut judecător. - verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni. S-a făcut multă zarvă în curte.
A părea - verb copulativ când are subiect El pare de piatră.
- verb predicativ când nu are subiect. Se pare că va veni A însemna - verb copulativ când are sensul de a avea importanţă.
A însemnat mult pentru mine.
30
- verb predicativ când are sensul de a nota.
A însemnat pe carte. A se numi - verb copulativ când se referă la nume
Prietena mea se numeşte Maria. - verb predicativ când are sensul de a fi încoronat, a fi pus în funcţie. Se va numi noul consiliu de administraţie.
A se chema - verb copulativ când se referă la nume Ea se cheamă Iulia.
- verb predicativ când are sensul de a striga, a anunţa. Mă cheamă la masă.
b. Verbele auxiliare – ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse, dar şi a diatezei pasive. Sunt verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea (a voi).
a fi - m. indicativ, timp viitor anterior va fi venit - m. conjuctiv, timp perfect să fi venit - m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit
- m. infinitiv, timp perfect a fi venit - diateza pasivă sunt rugat
a avea - m. indicativ, timp perfect compus am venit - m. condiţional-optativ, timp prezent aş veni
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit
a vrea - m. indicativ, timp viitor voi veni - m. indicativ, timp viitor anterior voi fi venit
!!! Observaţie Verbele auxiliare nu au niciodată funcţie sintactică, ele ajutând la formarea formei verbale, şi analizându-se împreună cu acestea.
II. 1. Verbe personale – verbele care au forme pentru toate persoanele:. am mâncat (I,sg), a venit (III, sg) plecaţi (II, pl)
2. Verbe unipersonale – au forme doar pentru persoana a III-a şi exprimă acţiuni atribuite unor
fenomene ale naturii, păsări, animale, planete: a miorlăi, a necheza, a răsări,giuţă, cotcodăceşte, ouă,
clămpăne, măcăie, latră, mugeşte, gâgâie, miaună.
3. Verbele impersonale – autorul acţiunii nu poate fi identificat; acţiunea nu este făcută de o
persoană; au formă numai pentru persoana a III-a singular: a trebui, a se cuveni, a se înnopta, a tuna, a
fulgera.
Vara se înnoptează târziu.
Plouă de trei zile.
4. Expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune
adverbială de mod cu rol de nume predicativ în cadrul construcţiei: e greu, e normal, este posibil.
31
5. Locuţiuni verbale – grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui verb: sta în
cumpănă (a ezita), a băga în sperieţi (a speria), a trage nădejde (a spera), a lua partea (a apăra) etc.
A o lua la fugă, a da colțul, a o lua la sănătoasa
Într-o locuţiune verbală este obligatorie prezenţa unui verb. Acesta are rolul gramatical de
a indica persoana, modul, timpul, numărul construcţiei. Celălalt cuvânt (substantiv, adverb,
numeral) dă sensul locuţiunii. În analiză nu se disociază termenii locuţiuni i, ci este considerată un tot
uniatar.
III. 1. Verbe tranzitive – verbele care au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement
direct: a zice(ceva), a vedea(ceva), a mânca(ceva), a auzi(ceva), a face(ceva)
2. Verbe intranzitive – care nu au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement
direct: a călători, a aminti, a privi, a deveni, a exista
CONJUGAREA VERBELOR
Conjugarea verbelor reprezintă forma acestora de infinitiv, aşa cum o găsim în dicţionar:
a. verbe de conjugarea I – terminate în a : a mânca, a pleca, a preda b. verbe de conjugarea a II-a – terminate în ea : a bea, a vrea, a avea c. verbe de conjugarea a III-a – terminate în e : a scrie, a rămâne, a ţine, a bate
d. verbe de conjugarea a IV-a – terminate în i / î : a citi, a veni, a coborî, a urî
CONJUGARILE VERBULUI : aflu conjugarea punând verbul la modul infinitiv cu
prepoziția “a” în față
CONJUGAREA I) a:a manca
CONJUGAREA II) ea:a placea
CONJUGAREA III) e:a cere
CONJUGAREA IV) i sau î:a iubi, a urî
MODURI NEPERSONALE
1. MODUL INFINITIV a. Timp prezent b. Timpul perfect
a aduna a scrie a fi adunat a fi scris
32
FUNCŢII SINTACTICE a. Subiect A munci este o datorie.
b. Nume predicativ A învăţa înseamnă a munci. c. Complement direct Nu putem pleca. d. Complement indirect Suntem datori a ne ajuta.
e. Atribut verbal Şi-a exprimat dorinţa de a munci. f. Complement circumstanţial de mod A plecat fără a ajuta.
g. Complement circumstanţial de timp A predat lucrarea înainte de a termina.
2. MODUL GERUNZIU
- se formează prin adăugarea sufixului ind sau ând adunând scriind
neadunând nescriind FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Se aude cântănd b. Atribut verbal Cu ochii lucind părea un demon.
c. Complement direct Aud trosnind copacii. d. Complement indirect Negustorul nu mai făcea faţă aducând alte costume. e. Complement circumstanţial de timp Ajungând acasă, m-am apucat de lucru.
f. Complement circumstanţial de mod Mergea schiopătând. Observaţie!!!
Modul gerunziu poate avea valoare adjectivală, atunci când se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat, îndeplinind funcţia sintactică de atribut adjectival.
Coşurile fumegânde se zăresc în depărtare.
Lebăda tremurândă este în apă.
3. MODUL PARTICIPIU
a aduna adunat, adunată, adunaţi, adunate
a scrie scris, scrisă, scrişi, scrise
VALORILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE MODULUI PARTICIPIU a. valoare adjectivală
Atribut adjectival Soldatul rănit este el.
Nume predicativ Soldatul este rănit la picior.
b. valoare adverbială
Complement circumstanţial de mod A vorbit răspicat.
4. MODUL SUPIN
- se formează din participiu, precedat de o prepoziţie simplă sau compusă: de, la, pentru,
cu, din, fără, după, despre, în de adunat, la adunat, pentru adunat, din adunat, fără adunat, după adunat, despre adunat de scris, la scris, pentru scris, din scris, fără scris, din scris, după scris, despre scris
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Este uşor de făcut. b. Nume predicativ Iarba este de cosit. c. Atribut verbal Cartea de citit mi-a plăcut.
d. Complement indirect S-a săturat de umblat.
33
e. Complement direct Ne-a dat de citit.
f. Complement circumstanţial de loc A adus vitele de la păscut.
ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile nepersonale îndeplinesc funcţia sintactică de subiect, nume
predicativ, complement, atribut
VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODURILE PREDICATIVE SAU PERSONALE
- conjugarea verbelor la MODUL INDICATIV –
Persoana
Verbul (model)
Timpul prezent
Timpul imperfect
Timpul perfect-
simplu
Timpul perfect-
compus
Timpul mai- mult-
ca -perfect
Timpul viitor -I
Viitor popular 1
Viitor popular 2
Viitor popular 3
Timpul Viitor
anterior- II
eu A citi citesc citeam citii Am citit citisem Voi citi O să
citesc
Am să
citesc
Oi citi Voi fi
citit
tu citeşti citeai citişi Ai citit citiseşi Vei citi O să
citeşti
Ai să
citeşti
Ăi citi Vei fi
citit
el citeşte citea citi A citit citise Va citi O să
citească
Are să
citească
O citi Va fi
citit
ea citeşte citea citi A citit citise Va citi O să
citească
Are să
citească
O citi Va fi
citit
noi citim citeam citirăm Am citit citiserăm Vom citi O să
citim
Avem să
citim
Om citi Vom fi
citit
voi citiţi citeaţi citirăţi Aţi citit citiserăţi Veţi citi O să citiţi Aveţi să
citiţi
Ăţi citi Veţi fi
citit
ei citesc citeau citiră Au citit citiseră Vor citi O să
citească
Au să
citească
Or citi Vor fi
citit
ele citesc citeau citiră Au citit citiseră Vor citi O să
citească
Au să
citească
Or citi Vor fi
citit
VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL IMPERATIV
Persoana Numărul Verbul (model) Forma afirmativă Forma negativă
A II-a singular A desena Desenează! Nu desena!
A II-a plural Desenaţi! Nu desenaţi!
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL CONJUNCTIV
Persoana Verbul (model) Timpul prezent Timpul perfect
I sg. - eu A scrie Să scriu Să fi scris
A II-a sg. - tu Să scrii Să fi scris
A III-a sg. – el / ea Să scrie Să fi scris
I pl. - noi Să scriem Să fi scris
A II-a pl. - voi Să scrieţi Să fi scris
A III-a pl. – ei / ele Să scrie Să fi scris
34
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL CONDIŢIONAL-OPTATIV
Persoana Numărul Verbul (model) Timpul prezent Timpul perfect
I – eu singular A învăţa Aş învăţa Aş fi învăţat
A II-a – tu Singular Ai învăţa Ai fi învăţat
A III – el / ea Singular Ar învăţa Ar fi învăţat
I – noi Plural Am învăţa Am fi învăţat
A II- a – voi Plural Aţi învăţa Aţi fi învăţat
A III – ei / ele Plural Ar învăţa Ar fi învăţat
VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODURILE NEPREDICATIVE SAU NEPERSONALE
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL INFINITIV
Verbul (model) Timpul prezent Timpul perfect
A şti A şti A fi ştiut
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL GERUNZIU
Verbul (model)
A urca; a citi Urcând; citind
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL PARTICIPIU
Verbul (model)
A scrie Scris , scrisă, scrişi, scrise
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL SUPIN
Verbul (model)
A croşeta De croşetat, pentru croşetat, la croşetat, despre croşetat
VERBELE AUXILIARE – (3) A AVEA, A VREA, A FI
1.Verbe predicative şi nepredicative: Verbele sunt:
predicative-când formează singure predicatul;
nepredicative-când nu formează singure predicatul.
Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri şi timpuri se numesc verbe auxiliare. 2.Verbele auxiliare a avea, a vrea, a fi:
Verbul A AVEA este auxiliar când ajută la:
formarea timpului perfect- compus al modului indicativ: am citit;
formarea modului condiţional-optativ: aş citi.
Verbul A VREA este auxiliar când ajută la formarea timpului viitor: vor citi. Verbul A FI este auxiliar când ajută la:
35
formarea modului conjunctiv, timp perfect: să fi citit;
formarea modului condiţional-optativ, timp perfect: aş fi citit.
ATENŢIE!!! Verbele am, avea şi vrei au înţeles de sine stătător. În propoziţii, ele sunt predicate verbale. Verbele am, a şi veţi nu au înţeles de sine stătător. Ele ajută la formarea unor timpuri compuse. Eu am citit Tu ai citit
El/Ea a citit Verbul a avea are formele de auxiliar: am, ai, a, am, aţi, au. În exemplul dat ajută la formarea Noi am citit perfectului compus. Voi aţi citit Ei/Ele au citit Eu aş citi Tu ai citi El/Ea ar citi Verbul a avea are formele de auxiliar: aş, ai, ar, am, aţi, ar. În exemplul dat ajută la formarea Noi am citi condiţional-optativului. Voi aţi citi Ei/Ele ar citi Eu voi citi Tu vei citi El/Ea va citi Verbul a vrea are formele de auxiliar: voi, vei, va, vom, veţi, vor. În exemplul dat ajută la formarea Noi vom citi timpului viitor. Voi veţi citi Ei/Ele vor citi
VERBELE ACTIVE PRONOMINALE
Verbele active pronominale sunt verbele la diateza active care sunt insotite de
pronume refelexive care indeplinesc finctie sintactica separat.
Ex:El se lauda.
lauda-verb la diateza activă
se-pronume refexiv,caz acuzativ
OBS! Verbele active pronominale se caracterizeaza prin:
36
1)acceptarea dublarii pronumelui reflexiv forma neaccentuata cu o forma
accentuată.
Ex:El se lauda pe sine.
2)posibilitatea subsituirii pronumelui reflexiv cu alta forma pronominala.
Ex:Pe el il vad in curte.
Verbele active pronominale pot fi:
1)obiective
2)reciproce
3)posesive
1)Verbele active pronominale obiective sunt caracterizate prin identitatea
persoanei desemnate de subiect cu cea de complement direct sau complement
indirect.
c.d.:Ion se lauda pe sine.
c.i.:Ion isi spune(sie,insusi)cuvinte de imbarbatare.
2)Verbele active pronominale reciproce ne arata ca actiunea este repartizata
asupra a doua sau a mai multe persoane fiecare dintre ele suportand efectele
actiunii facute de calalalt.
OBS! Oricare dintre subiecte poate face sau suporta actiunea.Se caracterizeaza
prin subiect multiplu sau subiec simplu.
c.d.:Ei se iubesc.(unul pe celalalt)
c.i.:Ei isi scriu.(unul altuia,reciproc)
3)Verbele active pronominale posesive exprima o relatie de posesie
alineabila(obiectul posedat nu poate fi imprumutat) sau inalienabila(obiectl posedat
poate fi imprumutat)
OBS! Pronumele reflexive care insotesc verbele active pronominale se analizeza
separate,naintrand in structura verbului.
37
VERBELE PERSONALE. VERBELE IMPERSONALE
Verbele personale sunt verbele la diateza activa a caror actiune este facuta de o
persoana.
Ex:Tata citeste ziarul.
citeste-verb personal
Verbele impersonale sunt verbele a caror actiune nu este facuta de o persoana.
OBS! Verbele impersonale pot avea sau nu subiect gramatical . Subiectul
gramatical nu este persoană!
Verbele impersonale care nu au subiect:
1)exprima fenomene ale naturii
Ex:Ploua! Ninge! Se intuneca!
2)referirea la persoana se face printr-un c.i.
Ex:Ii arde de joaca.
Verbele impersonale care au subiect:
1)exprimat printr-un substantiv ce nu denumeste o persoana.
Ex: Este iarna. Mi-e sete. Este marți.
2)verbul copulativ a fi poate fi impersonal.
Este noapte. Mi-e foame. Mi-e lene. Mi-e dor.
3)verbele impersonale pot fi la:
-diateza activa:Geruieste.
-diateza pasiva:Ti-a fost scris sa plangi.
-diateza reflexiva:Se stă comod in canapea.
4)unele verbe personale pot deveni impersonale.
Ex:Am ajuns acolo.
38
Mi-a ajuns învățatul.
5)verbele impersonale au numai forme de persoana a III -a, numindu-se verbe
unipersonale.
Ex: a oua, a încolți, a înmuguri, a se întâmpla, a conta, a consta, a ploua, a se
cădea, a pasa, a trebui
Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă.
Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. Elevul va scrie tema.
Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.
Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii.” Se știe rezultatul. S-a auzit tunetul.
La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect.
Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume
reflexive, fără funcţie sintactică, având rolul de marcă
gramaticală a acestei diateze. Pronumele stau, de obicei, înaintea
verbului, dar şi după acesta (gerunziu: gândindu-mă) şi se
analizează împreună cu verbul. Pronumele reflexive pot fi în
cazurile acuzativ sau dativ.
Diateza pasivă Vb. Afi – auxiliar + participiul verbului de conjugat, urmat de complementul de agent (de către cine?)
P.V. P.V.
Ex. Cartea a fost scrisă de elev. Elevul a fost certat de profesor.
LOCUȚIUNILE VERBALE
Def:Locutiunile verbale sunt grupurile unitare de cuvintesinonime cu un verb
care se comporta in propozitii ca un ver,fiind determinate de
complemente(directe,indirecte,circumstantiale).
39
OBS! 1)Locutiunile verbale au intotdeauna in componenta lor un verb
2)Locutiunile verbale nu pot fi determinate de atribute.
Ex:a baga de seama= a observa
a lua foc=a arde
a-și bate joc=a batjocori
a se face foc și para=a se supăra
a-și da sufletul=a muri
a-și ieși din fire= a se enerva
a se lua la harță= a se certa
a o lua la sănătoasa= a fugi
PREDICATUL VERBAL. PREDICATUL NOMINAL
1.Felul predicatelor:
Predicatul este VERBAL – când este exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal NOMINAL – când este alcătuit din verb copulativ+nume predicativ (Sunt bogaţi.)
2.Verbul copulativ A FI: Verbul copulativ face legătura dintre subiect şi numele predicativ. El nu are înţeles de sine stătător, fiind verb nepredicativ.
3. Numele predicativ: Numele predicativ are rolul de a preciza caracteristica subiectului. Numele predicativ se poate exprima prin:
adjectiv: Maria este frumoasă. subiect verb copulativ nume predicativ
substantiv: Acesta este leagănul. Numărul predicatelor nominale dintr-un text este egal cu numărul verbelor copulative. Numele predicativ este:
40
SIMPLU – când este alcătuit dintr-un singur termen: Copilul este frumos.
MULTIPLU – când este alcătuit din mai mulţi termeni: Copilul este frumos, deştept şi cuminte. VERBUL A FI:
În comunicarea orală sau scrisă, verbul a fi poate fi utilizat în trei situaţii diferite: 1. VERB AUXILIAR – ajută la formarea unor timpuri compuse: să fi citit; 2. VERB PREDICATIV – are înţeles de sine stătător şi se poate înlociu cu a exista, a se afla:
Cartea este pe bancă. Cartea a fost pe bancă. Cartea nu-i pe bancă. Cartea nu e pe bancă.
3. VERB COPULATIV – verb de legătură, care intră în alcătuirea predicatului nominal. Leagă numele predicativ din alcătuirea predicatului nominal de subiectul propoziţiei. Nu are înţeles de sine stătător. Cartea este nouă.
CUM SE ANALIZEAZĂ UN PREDICAT NOMINAL ÎN COMPARAŢIE CU UN PREDICAT VERBAL?
Cartea este pe bancă. „este‖ – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, nr. singular, forma afirmativă Cartea este frumoasă. „este frumoasă‖ – predicat nominal alcătuit din verbul copulativ „este‖, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, nr. singular, forma afirmativă+ numele predicativ „frumoasă‖ exprimat prin adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu 2 terminatii si 4 forme, se acordă în gen ,nr. şi caz cu substantivul „cartea‖ (feminin, singular, nominativ) , grad de comparatie pozitiv.
SUBSTANTIVUL
DEFINIŢIE parte de vorbire flexibilă
denumește
- fiinţe: om, leu, Mihai
- lucruri: carte, tablou
- acţiuni: citire, scriere
- stări: tristeţe, veselie
- însuşiri: bunătate, înţelepciune
- fenomene: fulger, viscol
- relaţii: prietenie, înţelegere
41
LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE grupuri de cuvinte cu sens unitar,
echivalente ale substantivului
Exemple:
băgare de seamă - atenţie
ţinere de minte - memorie
scăpare din vedere - uitare, omisiune
aducere aminte - amintire
părere de rău - regret
1. FELUL
COMUNE copil CONCRETE: scaun SIMPLE: lume
PROPRII Ion ABSTRACTE: vis COMPUSE bunăvoinţă
2. GENUL FEMININ
NEUTRU
MASCULIN
EPICENE: furnică, privighetoare, elefant
MOBILE: leu – leoaică, raţă – răţoi
EPICENE- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si
feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)
3.NUMĂRUL
SINGULAR
PLURAL
CU FORME MULTIPLE DE PLURAL: corn coarne cornuri
-subst. cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume)
42
DEFECTIVE DE NUMĂR:
de pl.: sânge, întuneric, aur, înţelepciune;
de sg.: zori, icre
COLECTIVE: tineret, frunziş , stol, grup
4. CAZUL - 5 CAZURI [Trecerea substantivului prin toate cazurile – Declinare]
PREPOZIŢII SPECIFICE ACUZATIVULUI
pe…, de …, la, …,
cu …, din…, prin…, după…, spre…, către…, sub…, peste…, lângă…, fără…, pentru…, întru…, de pe la…,
de sub…, de peste…, despre…, înspre…,
PREPOZIŢII SPECIFICE DATIVULUI
datorită…, graţie…, mulţumită…, conform…, contrar…, potrivit…, asemenea…, aidoma…,
PREPOZIŢII SPECIFICE GENTIVULUI
împotriva…, contra…, asupra…, înaintea…, înapoia…, deasupra…, împrejurul
7. FUNCŢIA SINTACTICĂ subiect, nume predicativ, atribut, complement
8. FUNCŢIA STILISTICĂ comparaţie, metaforă, personificare, hiperbolă, ş.a
GENUL ŞI NUMĂRUL
MASCULIN FEMININ NEUTRU
[un - doi] [o – două+ [un – două+
pom – pomi mamă – mame animal – animale
om – oameni fată – fete creion – creioane
bărbat – bărbaţi şcoală – şcoli zid – ziduri
perete – pereţi carte – cărţi tablou – tablouri
leu – lei floare – flori plai – plaiuri
codru – codri femeie – femei roi – roiuri
geamgiu – geamgii lume – lumi trofeu – trofee
43
copil – copii soră – surori muzeu – muzee
fiu – fii noră – nurori traseu – trasee
cuscru – cuscrii zi – zile
pui – pui stea – stele
ochi – ochi perdea – perdele
tată – taţi basma – basmale
a) SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE NUMĂR b) SUBSTANTIVE DEFECTIVE LA SINGULAR
DE PLURAL DE SINGULAR Singular formele de plural exprimă
un sens nou
aur, argint, aramă, mătase lapţi făină - făinuri=sortimente
fiere, sânge şale mâncare - mâncăruri
miere, lapte, unt zori bunătate - bunătăţi
brumă, zloată, moină,
întuneric
câlţi mătase - mătăsuri
grâu, ovăz, orez, mazăre mendre pânză - pânzeturi
bunătate, blândeţe,
înţelepciune
măruntaie brânză - brânzeturi
sănătate, veselie foale, iţari fier - fiare
fotbal Tăiței, spaghete,
cosmetice
sânge - sângiuri=omoruri
a) SUBSTANTIVE CU FORME DUBLE DE PLURAL
arce plane nivele elemente
arc plan nivel element
arcuri planuri niveluri elemenţi
44
DECLINAREA SUBSTANTIVULUI
N.-NOMINATIV
Acest om are un ideal. S.-Subiect- Cine are un ideal?
El e singurul om apropiat. N.P.-Nume predicativ- Cine este el?
Adam, primul om creat, a păcătuit. A.S.A.-Atribut substantival apozițional- Care Adam?
Ac.-
ACUZATIV
L-am iubit pe acest om.
Citesc o carte.
C.d.-Complement direct- Pe cine am iubit?
C.d.-Complement direct- Ce citesc?
Aștept zile întregi. C.c.t.-Complement circumstanţial de timp-Cât timp aștept?
Nu ştiu prea multe despre acest om. C.i.-Complement indirect- Despre cine nu știu prea multe?
Am fost bine sfătuit de acest om. C.de ag.-Complement de agent- De către cine am fost
sfătuit?
Mă îndrept spre acest om. C.c.l.-Complement circumstanţial de loc- Spre cine mă
îndrept?
Putem vorbi de o calitate de om. A.S.P.-Atribut substantival prepozițional- Ce fel de calitate?
Poţi să fii ca acest om? N.P.-Nume predicativ- Cum să fii?
D.-
DATIV
Am încredinţat acestui om viaţa mea. C.i.-Complement indirect- Cui am încredinţat viaţa mea?
Toţi s-au comportat asemeni acestui om. C.c.m.-Complement circumstanţial de mod- Cum?
Nimeni nu mai fusese asemenea acestui om. N.P.-Nume predicativ- Cum nu mai fusese nimeni?
G.-
GENITIV
Exemplul acestui om e demn de urmat. A.S.G.-Atribut substantival genitival- Al cui exemplu?
Toate nenorocirile s-au abătut asupra acestui
om.
C.i.-Complement indirect- Asupra cui s-au abătut
nenorocirile?
ASUPRA- prepoziție -GENITIV
Săgeata a căzut în faţa acestui om. C.c.l.-Complement circumstanţial de loc- Unde a căzut
săgeata?
A venit înaintea filmului. C.c.t.-Complement circumstanţial de timp- Când a venit?
El este contra tatălui. N.P.-Nume predicativ- Cum este el?
V.-
VOCATIV
Om bun, mulţumesc de ajutor! Nu are funcţie sintactică
-Tu, omule, vino! A.S.A.
45
Locuţiuni substantivale
“Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei...”
aducerea-aminte = amintirea
părere de rău=regret
bătaie de joc=batjocură
Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens
unitar echivalente cu un substantiv.
Trăsături
- nu se pot analiza separat
- nu se pot declina
- au forme de singular şi de plural
- pot primi articol
- se analizează ca un substantiv
Funcţii sintactice
a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău.
b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.
Etc.
PRONUMELE PERSONAL
CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI PERSONAL
CAZUL FUNCŢIA SINTACTICĂ
ÎNTREBĂRI EXEMPLU PREPOZIŢII CARE CER UN ANUMIT CAZ
N. subiect Cine? El citeşte o carte .
N. Nume predicativ Cine este?Ce este?
Olimpicul este el.
N. Atribut pron.apoziţional
Care? Olimpicul,el, este foarte deştept.
Ac. Nume predicativ Pentru cine sunt? Cărţile sunt pentru el.
Pe, la, cu,de, în, către, fără,până, prin, printre,spre, pentru
Ac. Atribut pronominal prepoziţional
Care?Ce fel de? Cărţile pentru el sunt interesante.
Ac. Atribut pron.apoziţional
Pe care? Pe Răzvan, pe el , l-a impresionat o carte.
Ac. Complement Pe cine? ce? Pe el l-am învins.
46
direct
Ac. Complement indirect
La cine? La ce? Despre cine? Despre ce?Cu cine?Cu ce?Pentru cine?Pentru ce?de la cine?De la ce?
Am vorbit despre el. Am primit de la el un mărţişor.
G. Atribut pronominal genitival
al, a, ai, ale cui? Lupta lui s-a încheiat.
G. Nume predicativ Cartea e a lui. G. Compl. circ. de
timp Când ? A ajuns înaintea
lui. G. Compl. circ. de
loc Unde ? Stă înaintea lui.
D. Complement indirect
Cui? Îi dau o carte.
V. Fără funcţie sintactică
Tu, veşnică,dumneze-iască floare!
PRONUMELE
Def:Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui
substantiv.Pronumele este:
1)personal(eu,tu,voi)
2)de politete(dumneavoastra)
3)relexiv(sie,sine,siesi)
4)posesiv(al meu)
5)demonstrativ(acela,aceasta)
6)nehotarat(fiecare,cineva, toti, fiecare , vreunul)
7)negativ(niciunul,nimeni,nimic)
47
8)interogativ(care?,cine?,ce?,cat?)
9)relativ(care,cine,ce cat)
10)de intarire(insami,insuti)
1)Pronumele personal indica forme diferite ale persoanlelor care participa la
actiune.
Pronumele are trei persoane:(I,II,III)
I)eu/noi
II)tu/voi
III)el/ea/ei/ele
Pronumele are doua numere(singular si plural) si doua genuri.
Pronumele personal are forme accentuate la toate cazurile si neaccentuate
numai la Ac si D.
OBS! In limba literara formele dânsul,dânsa,dânșii,dânsele sunt pronume
personale.
A.Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale
pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:
- un substantiv: mâna-ţi albă
- un adjectiv: alba-ţi mână
- un verb: Ţi-am ascultat sfatul.
Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).
Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia
sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.
B.Dativul etic
Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui
personal.
Exemplu:
48
Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti...
Dativul etic nu are funcţie sintactică.
C.Dativul locativ
Exemplu:
Stai locului!- C.c. loc, caz dativ
Pronumele personal cu valoare neutră, formă neaccentuată, caz Ac., fără funcție sintactică
- se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui
personal în dativ şi acuzativ
- apare în expresii: A dat-o în bară, a luat-o la sănătoasa.
2)Pronumele de politețe(de reverenta) arata respectul fata de o persoana.
Are forme numai pentru persoana a II-a si a III-a singular si pluralsi se
diferentiaza dupa gen numai la persoana a III-a singular.
Dumnealui/dumneaei
Dumneata/dumneavoastra
OBS! In limbajul solemn se folosesc formulele reverentioase sau locuțiuni
pronominale care exprima cel mai inalt grad de respect.
Ex. Maiestatea Ta, Alteța Ta, Excelența Sa.
Functiile sintactice ale pronumelui personal
I)caz Nominativ
1)subiect:Eu merg la scoala.
2)nume predicativ:Maria este ea.
3)atribut pron. apozitional:Niste persoane cautate,ei,stateau in fata scolii.
II)cazul Acuzativ
1)c.d.:Pe el l-am pedepsit.
2)c.i.:Ma gandeam la el.
49
3)atribut pronominal prepozitional:Cartea de la el a fost rupta.
4)nume predicativ:Vestile sunt de la ea.
5)c.c.l:Vin de la el.
6)c.c.t.:Am plecat dupa el,nu inainte.
7)c.c.m.:Se poarta ca el.
8)complement de agent:Cantecul a fost scris de el.
III)cazul Dativ
1)c.i.:I-am daruit inima mea.
2)nume predicativ:Copilul este asemenea lui.
3)atribut pronominal prepozitional:Purtarea asemenea lui nu m-a deranjat.
4)atribut pronominal in Dativ posesiv:Surasu-ti bland ma inveselea.
5)c.c.m.:Se purta asemenea lui.
6)c.c.l.:Deasupra-ti zburau fulgi de nea.
IV)cazul Genitiv
1)atribut pronominal gentitival:Prietenul ei este necivilizat.
2)atribut pronominal prepozitional:Tabla din fata lor este stearsa.
3)nume predicativ:Copiii erau contra lui.
4)c.c.l.:Eu ajung inaintea lui.
5)c.c.t.:Tu ai sosit inaintea lui.
6-c.c.de cauza-Din cauza lui ai lipsit.
V)cazul Vocativ nu are functie sintactica
Tu,iesi la tabla!
OBS! Forma neaccentuata a pronumelui de persoana a III-a singular feminin nu
are functie sintactica in urmatoarele situatii- ARE VALOARE NEUTRĂ:
50
O duce de pe azi pe maine.
A luat-o la fuga.
A facut-o lata.
OBS! Tot fara functie sintactica sunt si pronumele din exemplele:
Pe unde mi-ai umblat?-Dativ etic
Vreau sa mi te omoare.-Dativ etic
3)Pronumele reflexiv exprima identitatea dintre obiectele asupra carora se
exercita direct sau indirect actiunea verbelor si subiectul acestora.
Ex:Dan se spală pe maini.
Dan-pers a III-a singular
se spală-pers a III-a singular
Eu mă coafez.
mă-pers I sg
coafez-pers I sg
mă-pronume reflexiv
Ea mă coafează.
Mă-pers I sg
coafează-pers a III-a sg
mă-pronume personal
Pronumele reflexiv are forme proprii numai la persoana a III-a, nedeosebindu-se
după numar și gen.
Pronumele reflexiv are forme accentuate si neaccentuate.
forma accentuată forma neaccentuată
51
caz Ac (pe)sine se,s-
caz D sie,siesi isi,si-
Pronumele reflexiv este marca diatezei reflexive intrand in structura verbului.
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI REFLEXIV
1)cazul Ac
-c.d.:Se lauda pe sine.
2)cazul D
-c.i:Isi zice ca va castiga.
-atribut pronominal(in Dativ posesiv):Si-a murdarit bluza.
Ma impresioneaza bunele-ti maniere.
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra
căruia se exercită acţiunea verbului, exprimând identitatea între
obiect şi subiectul verbului.
Particularităţi
- are numai cazurile dativ şi acuzativ
- are forme proprii numai pentru persoana a II-a
- acuzativ: se, -s; dativ: îşi, -şi
- la persoana I şi a II-a, rolul de pronume reflexiv îl
îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale
pronumelui personal
- pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau
însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine, îmi aduc
mie
Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv
→ au funcţie sintactică numai dacă pot fi dublate printr-o formă
accentuată corespunzătoare persoanei şi cazului.
52
ex: Mă îmbrac repede. → Mă îmbrac pe mine repede.
→ “mă” = complement direct
Mă gândesc la tine. → Mă gândesc pe mine la tine.
→ “mă” nu are funcţie sintactică
Funcţiile sintactice ale pronumelui reflexiv
- Ac : compl. direct: S-au întâlnit cu prietenii la patinoar.
- D : compl. indirect: Îşi spune că o să câştige concursul.
atr. pron.(D posesiv): Şi-a udat cizmele.
4)Pronumele si adjectivul pronominal posesiv
Def:Pronumele posesiv inlocuieste atat numele obiectului posedat cat si numele
posesorului.
Este alcatuit din:articol posesiv,,al,ai,a,ale’’+forme specifice.
Formele pronumelui posesiv sunt:
1)Un obiect posedat si un posesor:
M+N:al meu,al tau,al sau
F:a mea,a ta,a sa
2)mai multe obiecte posedate si un posesor:
M+N:ai mei,ai tai,ai sai
F:ale mele,ale tale,ale sale
3)un obiect posedat si mai multi posesori:
M+N:al nostru,al vostru
F:a noastra,a voastra
53
4)mai multe obiecte posedate si mai multi posesori:
M+N:ai nostri,ai vostri
F:ale noastre,ale voastre
Cand determina un substantive si se acorda in gen,numar si caz,pronumele posesiv
devine adjectiv pronominal posesiv si indeplineste functia sintactica de atribut
adjectival.
LUI, EI, LOR- SUNT INTOTDEAUNA PRON.PERSONALE
ATENȚIE! LUI ION= ARTICOL HOTĂRÂT
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI POSESIV
1)cazul Nominativ:
-subiect:Ai nostri ne asteapta.
-nume predicativ:Bagajele sunt ale noastre.
-apozitie-ATR.PRON.APOZ.:Castigatorii concursului,ai nostri,au intarziat.
2)cazul acuzativ:
-c.d:I-am vazut pe ai nostri.
-c.i:Vorbim despre ai tai.
-compl. de agent:Cartile au fost scrise de ai mei.
-c.cl.:Am fost la ai mei.
-c.c.m.:Ma port ca ai mei.
-nume predicativ:Desenul este de la ai mei.
3)cazul Dativ:
-c.i.:Le-am facut alor mei o surpriza.
-c.c.m.:Ma port asemenea alor mei.
54
-nume predicativ:Baiatul este asemenea alor tai.
-atribut pronominal prepozitional:Baiatul asemenea alor mei este fratele meu.
4)cazul Genitiv:
-atr.pronominal genitival:Ii invit pe prietenii alor nostri.
-atr.pronominal prepozitional:Pomul dinaintea alor mei este inalt.
-nume predicativ:Baiatul este contra alor nostri.
-c.c.l.:Am stat inaintea alor tai.
-c.c.t.:Am ajuns inaintea alor vostri.
c.i.:S-a napustit asupra alor mei.
Funcţiile sintactice ale pronumelui posesiv
N: subiect: Ai săi primesc întotdeauna colindători.
nume predicativ: Darurile sunt ale voastre.
Ac: compl. direct: Pe ai mei i-au învăţat colinde bunicii.
compl. indirect: Oricine are greutăţi, dar de sărbători este bine să nu te
gândeşti la ale tale.
atr. pron. prepoziţional: Merele de la ai tăi sunt roşii.
nume predicativ: Cadourile sunt de la ai mei.
compl. circ. loc: Am ajuns la ai săi.
compl. circ. timp: O să plecăm după ai tăi, nu înaintea lor.
compl. circ. mod: Am cântat mai frumos decât ai voştri.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri alor tăi.
nume predicativ: Copilul este asemenea alor săi.
55
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea alor tăi este plăcută.
compl. circ. mod: Cântaţi asemenea alor voştri.
G: atr. pron. genitival: O să-I colindăm pe prietenii alor mei.
atr. pron. prepoziţional: Aleea dinaintea alor tăi este înzăpezită.
nume predicativ: Lupta aceasta este contra alor săi.
compl. circ. loc: Anca merge înaintea alor săi.
compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea alor mei.
ex: “Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.“ (M. Eminescu)
→ “a ta” = nume predicativ, N
5)Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ
Def:Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect aratand
apropierea,departarea,identitatea sau diferentierea fata de alt obiect.Pronumele
demonstrative sunt:
1)de apropiere
2)de departare
3)de identitate
4)de diferentiere
Pronume demonstrativ de apropiere
56
N
Ac
masculin feminin
singular plural singular plural
Acesta
(asta)
Acestia
(astia)
Aceasta
(asta)
Acestea
(astea)
D
G
Acestuia
(astuia)
Acestora
(astora)
Acesteia
(asteia)
Acestora
(astora)
N
Ac
Pronume demonstrativ de departare
masculin feminin
singular plural singular plural
Acela
(ala)
Aceia
(aia)
Aceea
(aia)
Acelea
(alea)
D
G
Aceluia
(aluia)
Acelora
(alora)
Aceleia
(aleia)
Acelora
(alora)
N,Ac
Pronume demonstrativ de identitate
Masculin feminin
singular plural singular plural
Acelasi aceiasi acceasi aceleasi
57
D,G aceluiasi acelorasi aceleiasi acelorasi
N
Ac
Pronume demonstrativ de diferentiere care exprima
apropierea
masculin feminin
Singular plural Singular plural
Cestalalt
(astalalt)
Cestilalti
(astilalti)
Ceastalalta
(astalalta)
Cestelalte
(astelalte)
G
D
Cestuilalt
(astuilalt)
Cestorlalti
(astorlalti)
Cesteilalte
(asteilalte)
Cestorlalte
(astorlalte)
N
Ac
Pronume demonstrativ de diferenitere care exprima
departarea
Masculin feminin
singular plural singular plural
Celalalt
(alalalt)
Ceilalti
(ailalti)
Cealalta
(aialalta)
Celelelte
(alelalte)
D
G
Celuilalt
(aluilalt)
Celorlalti
(alorlalti)
Celeilalte
(aleilalte)
Celorlalte
(alorlalte)
OBS!Pronumele demonstrativ are si forme scurte determinate de un
atribut:cel, cea,cei,cele.
Ex:Cel de langa ea este colegul meu.
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI DEMONSTRATIV
58
I)cazul N
-subiect:Acela este tatal meu.
-nume predicativ:Sora mea este aceea.
-apozitie-A.P.A.:Un caine vagabond,acela,a intrat in curte.
II)cazul Ac
-c.d.:Pe acesta nu l-am vazut niciodata.
-c.i.:Am vorbit cu acela despre tema.
-atribut pronominal prep:Cadoul de la acela n-a fost pe placul meu.
-nume predicativ:Cartea este de la acela.
-c.c.l.:Merg la acela.
-c.c.t.:Am venit dupa acela.
-c.c.m.:Se poarta ca acela.
-complement de agent:Tema a fost scrisa de acela.
III)cazul D
-c.i.:I-am scris aceluia.
-nume predicativ:El este asemenea celuilalt.
-atribut pronominal prep:Fata asemenea aceluia era frumoasa.
-c.c.m.:Scrie asemenea celorlalti.
IV)cazul G
-atribut pronominal genitival:Cartea aceluia este ingrijita.
-atribut pronominal prep:Fata contra acelora a castigat.
-nume predicativ:Fata este impotriva celorlalti.
-c.c.l.:El a mers inaintea celorlalti.
-c.c.t.:El a ajuns inaintea acelora.
59
-c.i.:Cand a vazut cadourile,s-a napustit asupra acestora.
OBS!Atunci cand determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen,numar si caz
pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ si indeplineste
functia sintactica de atribut adjectival.
Ex:Fata aceasta este frumoasă.
Funcţiile sintactice ale pronumelui demonstrativ
N: subiect: Acesta visează la patine cu rotile.
nume predicativ: Bunicul a rămas acelaşi.
Ac: compl. direct: Pe ceilalţi nu i-am văzut.
compl. indirect: Am citit o carte foarte bună şi am discutat apoi cu
prietenii mei despre aceasta.
atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la acesta sunt înţelepte.
nume predicativ: Cadourile sunt de la aceia.
compl. circ. loc: Merg la ceilalţi cu uratul.
compl. circ. timp: Am plecat după aceia, nu înaintea lor.
compl. circ. mod: Vorbeşte ca acesta.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri acelora.
nume predicativ: Colindul tău este asemenea acestuia.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea acestuia irită.
compl. circ. mod: Cântă asemenea celorlalţi.
G: atr. pron. genitival: Afirmaţia acestuia este interesantă.
atr. pron. prepoziţional: Bradul dinaintea acestuia este înalt.
60
nume predicativ: Opinia lui este contra celorlalte.
compl. circ. loc: George merge înaintea celorlalţi.
compl. circ. timp: Tică a sosit înaintea acestora.
6)Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât.
Def:Pronumele nehotarat tine locul unui substantiv fara sa dea vreo explicatie
precisa asupra obiectului.
Clasificare:
1)simple:altul,alta,altii,altele,unul,una,atat,tot,cutare
2)compuse:fiecare,oricine,oricare,orice,oricat,cineva,ceva,careva,alceva,altcineva,o
arecine,oarecare,vreunul
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEHOTARAT
I)cazul N
-subiect:Fiecare vrea nota mare.
-nume predicativ:El a devenit altul.
-apozitie-A.P.A.:Un elev,altul,a ajuns acolo.
II)cazul Ac
-c.d.:Am intrebat pe altcineva.
-c.i.:Ma gandesc la altcineva.
-atribut pronominal prep:Sfaturile de la cutare au fost bune.
-nume predicativ:Cadoul este de la altul.
-c.c.l.:Vin de la altul.
-c.c.m.:El se poarta ca cineva.
-complement de agent:Compunerea a fost scrisa de altcineva.
61
-c.c.t.:Vine inainte de altul.
III)cazul D
-c.i.:Am povestit tuturor intamplarea.
-nume predicativ:Ea este asemenea oricui.
-atribut pronominal prep:Fata asemenea alteia ii este sora geamana.
-c.c.m.:El munceste asemenea fiecaruia.
IV)cazul G
-atribut pronominal genitival:Parerea unora a fost sa plecam.
-atribut pronominal prep:Fetele contra tuturor nu aveau dreptate.
-nume predicativ:Parerile ei sunt impotriva oricui.
-c.c.l.:Sta in fata unuia.
-c.c.t.:A plecat inaintea altcuiva.
-c.i.:S-a aruncat asupra oricui.
Cand pronumele nehotarat determina un substantiv si se acorda cu acesta in gen,nr
si caz devine adjective pronominal nehotarat si indeplineste f.s. de atribut adjectival.
Ex: Alti copii au castigat premiul.
OBS! Pronumele nehoatarate compuse de genul oricine,oricare,oricat pot avea
dubla functie atunci cand sunt elemante relationale in fraza.
Ex:Nu te cred,orice ai spune.
Orice-la nivelul propozitiei 2 este C.d.
-la nivelul frazei este element de relatie
7)Pronumele si adjectivul pronominal negativ
Def:Pronumele negativ inlocuieste numele obiectelor prezentate ca
inexistente.Pronumele negative sunt:nimeni,nimic,niciunul,niciuna.
62
OBS!Pronumele negative apar numai in propozitii negative.
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEGATIV
I)cazul N
1)subiect:Nimic nu mai conteaza.
2)nume pred:Castigatorul nu este niciunul.
II)cazul Ac
1)c.d.:Nu insemni nimic pentru mine.
2)c.i.:Nu ma tem de nimic.
3)atribut pron prep:Prajitura de la niciuna nu mi-a placut.
4)nume pred:Raspunsul corect nu era de la niciunul.
5)c.c.l.:N-am fost la nimeni.
6)compl de agent:Tema n-a fost scrisa de nimeni.
III)cazul D
1)c.i.:N-am spus nimanui.
2)atr pron prep:Purtarea asemenea niciunuia nu m-a surprins.
IV)cazul G
1)atr pron genitival:Haina niciunuia nu era curate.
2)nume pred:Actiunile lui nu sunt impotriva nimanui.
3)atr pron prep:Florile din fata niciunuia nu erau ofilite.
4)c.i.:N-am uneltit contra niciunuia.
5)c.c.l.:Nu s-a oprit in spatele niciunuia.
6)c.c.t.:N-a sosit inaintea nimanui.
63
OBS!Atunci cand determina un substntiv si se acorda cu acesta in gen,nr si caz
atunci pronumele devine adjectiv pronominal negative si indeplineste funcia
sinatctica de atribut adjectival.
OBS!Pronumele ‘’niciunul’’,’’niciuna’’ determina intotdeauna un substantiv
nearticulat,iar cuvintele ‘’un’’ si ‘’o’’ sunt numerale cardinale,nu articole.
SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE – PRONUMELE NEGATIV
Pronumele negativ nimic devine substantiv prin articulare (un nimic,o nimica), cu
pluralul nimicuri- cu sensul de “lucruri fara importanta, fara valoare”.
Precedat de prepozitia de si determinand un substantiv, nimic are valoare de locutiune
adjectivala (de nimic – neinsemnat, josnic).
El era un om de nimic. (locutiune adjectivala)
Cand determina un substantiv, pronumele negativ niciunul isi schimba valoarea gramaticala
si devine adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele niciun,
nicio si neaga numele determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz, având funcție
sintactică de atribut adjectival.
Ex. Nu văd nicio fată.
8)Pronumele si adjectivul pronominal interogativ
Def: Pronumele interogativ tine locul substantivului asteptat ca raspuns la o
intrebare:
Pronumele si adjectivele pronominale interogaive sunt:care?,cine?,ce?,cat?
Ex: Cine a venit?(sb)
Tata a venit(sb)
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV
I)cazulN
1)Sb: Cine a venit?
2)Np: Cine este el?
II)cazul Ac:
64
1)C. direct: Pe cine ai intalnit?
2)C. indirect: La cine te gandesti?
3)Np: Din ce este cartea?
4)C.c.c.: La cine mergi?
5)C.c.t.: Dupa cine vii?
6)C.c.m.: Ca cine mergi?
7)C de agent: De catre cine este scrisa cartea?
III)cazul D:
1)C. indirect: Cui ai scris?
2)C.c.m.: Asemenea cui se poarta?
IV)cazul G:
1)Atr.pron. G: Al cui baiat a sosit?
2)Np: Impotriva cui esti?
3)C.indirect: Contra cui ai uneltit?
4)C.c.l.: In fata cui ai stat?
5)C.c.t: Inaintea cui ai plecat?
OBS! Atunci cand determina un substantiv cu care se acorda in gen, numar si
caz, devine adjectiv pronominal interogativ, cu fs: atribut adjectival.
9)Pronumele si adjectivul pronominal relativ
Def:Pronumele relativ are rolul de a face legatura intre propozitia subordonata
si regenta ei.
Pronumele si adjectivele pronominal relative sunt: care, cine, ce, cat.
OBS! Exista si un pronume relativ compus: “ceea ce”
65
OBS! Exista si un pronume relativ regional: de: Omul de-l vezi…
Pronumele relative au dubla fs:
I)parte de propozitie in subordonata corespunzatoare.
II)element introductiv pentru propozitia subordonata.
In cazul genitiv, pronumele relativ se acorda in gen, numar si gen cu
substantiuvul pe care il inlocuieste si articolul genitival se acorda in gen si
numar cu substantivul, determinat de pronumele relativ cu fs de atribut.
Ex: Tabloul a carui rama..
Fata al carei tata..
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV:
I)cazul N:
1)Subiect: Fata care a plecat este sora mea.
2)NP: Cine este autorul cartii, acela va fi premiat.
II)cazul Ac:
1)C.direct: Eleva pe care ai certat-o nu a fost de vina.
2)C.indirect: Baiatul la care te gandesti este fratele meu.
3)C. de agent: Ma intreb de catre cine a fost scrisa cartea.
4)C.c.l.: Casa in care locuim este noua.
III)cazul D:
1)C.indirect: Tabloul caruia i-am rupt o rama este al mamei.
IV)cazul G:
1)Atr.pron. G: Tabloul a carui rama este alba imi place.
66
2)C.c.l.: Casa deasupra careia zboara avioane este a mea.
3)C.indirect: Grupul asupra caruia s-a napustit era numeros.
4)C.c.t.: Persoana inaintea careia a sosit, este in varsta.
OBS! Cand determina un substantiv nearticulat, inaintea caruia sta si cu care
se acorda, pronumele relative “care”, “ce”, “cine ”, “cat” devin adjective
pronominale relative/ inter. cu fs de atribut adjectival.
Ex: Care lucrare a fost mai frumoasa, aceea a fost premiata.
10)Pronumele si adjectivul pronominal de întărire
OBS! Pronumele de intarire a disparut din limba romana, fiind considerat un arhaism. Adjectivul pronominal de intarire se acorda in gen, numar si caz cu
substantivul determinat si are rolul de a preciza cu insistenta obiectul determinat, indeplinind fs de atribut adejectival.
OBS! In vorbirea curenta, adjectivul pronominal de intarire este inlocuit cu
adverbul “chiar”.
Ex: Insusi (chiar) el a venit sa ne salute.
Locutiuni pronominala sau formule reverentioase
Măria Ta, Sfinția Voastră etc.
Pronumele de întărire este pronumele care insistă, subliniază numele obiectului pe
care îl înlocuieşte. Utilizarea sa este însă rară şi învechită:
Însumi am hotărât.
Însuţi eşti responsabil de asta.
2. Adjectivul pronominal de întărire provine din pronumele de întărire şi este
frecvent utilizat în limba literară. El însoţeşte şi determină un substantiv, insistând
asupra obiectului denumit de acesta:
Maria însăşi a văzut asta.
Înşişi vecinii mei mă acuză.
Adjectivul pronominal de întărire poate însoţi şi un pronume personal:
Eu însumi garantez.
LOCUȚIUNI PRONOMINALE- Măria Ta, Sfinția Sa
67
NUMERALUL
Def: Numeralul este partea de vorbire care exprima un numar sau ordinea
obiectelor prin numarare.
Clasificare:
1)numeral cardinal
2)numeral ordinal
3)numeral colectiv
4)numeral fractionar
5)numeral adverbial
6)numeral distributiv
7)numeral multiplicativ
1)Numeralul cardinal exprima un numar si poate fi simplu(de la unu la
zece,suta,million,milliard)si compuse(de la unsprezece la nouasprezece,de la
douazeci la nouazeci,de la o suta in sus).
OBS! Se scrie si se pronunta corect
paisprezece,saisprezece,saptesprezece,optsprezece,saizeci.
Numeralul cardinal poate avea valoare substantivala(Mihai si George au
plecat la stadion.Cei doi se grabesc;cei-art demonstrativ)si valoare
adjectivala(Doi copii se bat).
FUNCTII SINTACTICE
1)subiect:Trei au plecat.
2)nume pred:Ei sunt doi la parinti.
3)atr genitival:Nu inteleg motivul protestelor celor cinci.
4)c.d.:I-a anuntat pe trei dintre ei.
68
5)compl de agent:Problema a fost rezolavata de patru dintre ei.
6)c.c.m.:Sahul se joaca in doi.
7)atribut adj:Au promovat nouasprezece elevi.
OBS! Atunci cand avem constructia substantiv+numeral(A luat nota
zece),zece indeplineste f.s. de atribut apozitional in nominativ.
2)Numeralul ordinal indica ordinea prin numarare si poate fi precedat de
articol demonstrativ.
Ex:Cel de-al treilea scrie.
Se formeaza din:a,al+numeral cardinal+art hot “le”+particular”a”
ex:a saptea,al saptelea
OBS! Numeralul cardinal se poate scrie si cu cifre romane:
I,II,II,IV,V,VI,VII,VIII,IX,X(zece),L(50i),LX(60),C(100),XC(90),D(500),CD(400),M(1
000),CM(900),MC(1100).
Numeralul ordinal poate avea valoare substantivala(Al doilea a castigat
concursul.) si adjectivala(Al doilea copil a castigat premiul).
3)Numeralul colectiv exprima insotirea aratand din cate obiecte este formata
o colectivitate.
Ex:tustrei,toti trei,catesitrei,amandoi,ambii
Forma de G-D a numeralului colectiv este amndurora.
Numeralul colectiv poate avea valoare substantivala(Tuspatru sunt harnici) si
adjectivala(Tuspatru copiii sunt cuminti).
4)Numeralul fractionar denumeste o fractie.Cea mai intalnita forma se
formeza cu ajutorul sufixului –ime.
69
Ex:doime,optime,doi pe patru,trei supra cinci
Ex:O treime dintre colegii mei au mers la spectacol.
5)Numeralul adverbial arata de cate ori se indeplineste o actiune sau in ce
proportie se gasescte o calitate sau cantitate a unui obiect.
Clasificare:
-numeral cardinal adjerbial:o data,de doua ori,de cincisprezece ori
-numeral ordinal adverbial:intaia oare,a saptea oara,a noua oara.
Numeralul adverbial se formeaza din:prep”de”+numeral
cardinal/ordinal+sunbst”ori”.
OBS! Numeralul adverbial determina un verb,un adjective sau un adverb
avand valoare adverbiala,indeplinid f.s. de compl circumst.de mod.
Ex:Ti-a spus de zece ori.
A intrat la faculate de prima data.
6)Numeralul distributiv arata repartizare si gruparea numerica a
obiectelor.Se formeaza din:”cate”+num.cardinal.
Ex:cate doi,cate trei,cate zece,doi cate doi
OBS! Numeralul distributive poate avea valorile:
-adverbiala:S-au asezat cate doi-doi.
-adjectivala:Ma adresez pe rand cate unui candidat.
-substantivala:Strangea mainile la cate doi deodata.
7)Numeralul multiplicativ arata in ce proportie creste o cantitate sau o
calitate.
70
OBS!
Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice formate cu prefixul “in-”
si sufixul “-it”.
Ex:indoit,intreit,inmiit,insutit.
OBS!
Exista si sinonime neologice
Ex:dublu,triplu,cvadublu
Valori:
-adjectivala:A trait o bucurie intreita.
-adverbiala:Va castiga inmiit.
OBS!
Atunci cand exprima o aproximare numerica,cuvintele zeci,sute,milioane
se considera substantive.
Ex:A parcurs zeci de metri.
A castigat milioane.
OBS!
Numeralul cardinal poate fi intalnit si cu valoare de adverb.
Ex:El o tine una.
OBS!
Numeralul ordinal poate fi intalnit si cu valoare de adverb.
Ex:Intai discuta si apoi hotaram.
71
Pentru indicarea datei, probleme apar doar la primele două zile ale lunii, pentru
celelalte lucrurile fiind clare: se foloseşte numeralul cardinal şi el nu-şi schimbă
forma după gen. Aşadar, spunem treifebruarie, patru februarie etc.
Pentru prima zi a lunii se foloseşte numeralul ordinal. Deci, corect
este: întâi februarie, nu unu februarie.
Pentru a doua zi a lunii, se foloseşte numeralul cardinal. Dificultatea apare aici,
din cauză că acesta îşi modifică forma după gen: doi / două. Cum spunem? Oricum.
Ambele forme sunt acceptate. Prin urmare, este corect şi două februarie,
şi doi februarie. Evident, corecte sunt şi compusele cu aceste
numerale: douăsprezecefebruarie, douăzeci şi două februrie, dar
şi doisprezece februarieşi douăzeci şi doi februarie.
Iată pasajele din DOOM pe care mă bazez.
Numeralul cardinal "12" şi cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de
feminin atunci când se referă la substantive femnine: ora douăsprezece,
douăsprezece mii de lei, clasa a douăsprezecea (dar se acceptă şi formele de
masculin în indicarea datei: doi/doisprezece/douăzeci şi doi mai).
Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal şi nu
cel cardinal: Întâi Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai.
ADJECTIVUL
Def: Adjectvul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirile unui
subst.Adjectivele sunt:
1)propriu-zise:baiat inalt,oras frumos
2)provenite din:
-vb. la participiu:pom infrunzit
-vb la gerunziu:maini tremurande,lebada murinda
-adverbe:haine gata,barbat bine
-pronume:acel baiat,acea fata
3)derivate-obositoare
In functie de cum isi modifica forma in vorbire adjectivele se clasifica in:
1)variabile- cu 1 sau 2 terminatii si cu
a)cu patru forme:bun,romanesc,intreg,stralucitor
72
b)cu trei forme(sunt adjectivele terminate in “c” sau “g” sau in sufixele “-
ator”, ”-esc”,”-iu”):mic,lung,visitor,satesc,auriu
c)cu doua forme(adjective terminate in “e”,in
diftong):limpede,balai,dibace,vechi
2)invariabile:mov,roz,precoce,perspicace,asemenea,anume,atare
Gradele de comparatie ale adjectivului
1)pozitiv:inalt
2)comparativ
a)de superioritate:advebul “mai”+adj:mai inalt
b)de inferioritate:adv “mai”+adv “ putin”+adj:mai putin inalt
c)de egalitate:loc adv(tot asa de,la fel de,deopotriva de)+adj:tot asa de inalt
3)superlativ:
a)relativ
-de superioritate:art dem “cel”+adv “mai”+adj:cel mai inalt
-de inferioritate:art dem “cel”+adv “mai putin”+adj:cel mai putin inalt
b)absolut
-de superioritate:adv “foarte”+adj:foarte inalt
-de inferioaritate:adv “foarte”+adv “putin”+adj:foarte putin inalt.
OBS! Exista adj. care nu admit grade de comparatie pentru ca:
1)insusirea nu poate fi modificata:
complet,enorm,fundamental,principal,terminat,unic,vesnic
,viu
2)sunt la origine comparative sau superlative(provin din limba Latina):
inferior,superior,maxim,minim,anterior,posterior,suprem,
extrem
73
3)sensul lor nu admite comparatia: acvatic,energetic,electric,industrial
Adjectivul sta de obicei dupa substantivul determinat,iar atunci cand sta
inaintea lui preia de la acesta articolul hotarat.
Formele adjectivelor
Unele adjective s-au format prin:
1)derivare
-cu sufixe:-esc(lumesc),-iu(cenusiu),-nic(zilnic),-os(milos),-ator(fermecator),-
atic(primavaratic),-uriu(fumuriu),-cios(albicios)
-cu prefixe:ne-(necinstit),in-(inegal),stra-(stravechi)
2)prin compunere
-prin sudare:cumsecade,cuminte
-prin alaturare cu cratima:propriu-zis
Locuţiunea adjectivală
Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens
unitar, având valoarea unui adjectiv.
Clasificare
1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot
unul şi unul
2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel,
cu capul în nori
MIJLOACELE EXPRESIVE DE REDARE A SUPERLATIVULUI ABSOLUT
In limba romana superlativul absolut se poate forma astfel:
1)cu
adverbele:nemaipomenit,grozav,excesiv,teribil,minunat,asa,extraordinar+prep”de”
+adj Ex:extraordinar de bun
74
2)cu locutiunile adverbiale din cale-afara,cu totul si cu totul,peste
masura+prep”de”+adj Ex:din cale-afara de bun
3)cu sufixe si prefixe:arhi-,extra-,hiper-,ultra-,supra-,super-,-isim.
Ex:hiper bun
4)prin repetarea adjectivului Ex:bun, bun
5)prin repetarea unei vocale sau consoane Ex:buuuuuun
6)cu anumite substantive care s-au adverbializat:bun foc,frumoasa foc,beat tun
7)cu adverbe provenite din pronume relative in prop exclamative
Ex:Ce vara calduraosa!
Cat de inalt e muntele!
ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei
acţiuni.
Clasificare
1. După înţeles:
a) de mod: aşa, bine, repede, nicicum
b) de loc: acolo, departe, jos, niciunde, nicăieri
c) de timp: mâine, astăzi, cândva, niciodată, nicicând, după-amiază
2. După structură:
a) simple: bine, ieri, jos
b) compuse: niciodată, devreme, după-amiază
3. După rol:
a) interogative (folosite în exprimarea întrebării în propoziţiile interogative): unde,
când, cum, cât?
b)relative (utilizate în frază): unde, când, cum, cât
c)nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva, altundeva,
oriunde, oricum
b) negative: nu, ba
c) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal, când sunt urmate de
conjuncţiile că, sau să): fireşte, desigur, poate, negreşit, posibil, imposibil, normal
75
4. După provenienţă:
a) primare: sus, nu, mai, bine
b) provenite din alte părţi de vorbire, prin schimbarea valorii gramaticale:
- din substantive care exprimă timpul: noaptea, iarna, lunea
- din adjective: frumos, rapid, puternic
- din pronume: ce, cât: Ce frumoasa!
Grade de comparaţie
1. Pozitiv: bine
2. Comparativ:
- de superioritate: mai bine
- de egalitate: la fel de bine
- de inferioritate: mai puţin bine
3. Superlativ:
- relativ: -de superioritate: cel mai bine
- de inferioritate: cel mai puţin bine
- absolut: -de superioritate: foarte bine
- de inferioritate: foarte puţin bine
Funcţii sintactice
1. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.
2. Nume predicativ: Cum este copilul? E bine să scrii.
3. Atribut adverbial: Etajul de jos a fost inundat.
4. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe.
5. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere.
6. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală.
7. Fără funcție sintactică: A mai citit. Chiar a venit.
Adverbe formate prin compunere:
undeva, alene, acasa, intotdeauna, oricum, niciodata
Adverbe formate prin conversiune:
-din adjective: Canta frumos.
-din subst: Vara merg la mare.
-din conjunctii: A si venit.
Și= semiadverb sau adverb de întărire fără funcție sintactică
76
Locuţiunea adverbială
Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte
care, împreună, îndeplinesc rolul unui adverb.
Locuţiunile adverbiale pot fi formate din:
- substantiv, adjectiv substantivizat, participiu, numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii:
ex. de dimineaţă, de obicei, în grabă, cu de-a sila, pe de rost, din nou,
pe negândite
- substantiv, pronume sau adverb, repetat cu una sau mai multe prepoziţii:
ex. zi cu zi, clipă de clipă, rând pe rând, din ce în ce
- din părţi de vorbire de acelaşi fel:
ex. colea-valea, ici-colo, vrând-nevrând
PREPOZIȚIA
Def:Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care leaga un complement
sau un atribut de cuv. det:
Clasificare:
1)prep. simple: a, cu, de, la, spre, sub, catre, fara, pe etc.
2)prep. compuse: de la,de pe,de langa,despre, din , dintre, printre, inaintea,
dedesubtul, impotriva etc.
Regimul cazual al prep:
1)prep. care cer cazul Ac: spre, din, pană, cu, la, lângă, de la, pe lângă,
despre, pentru etc.
77
2)prep. care cer cazul G: contra, asupra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra,
dedesuptul, înăuntrul
EXCEPȚIE!
A)aceste prep. cer cazul D. cand se afla inaintea unui pronume personal
forma neacc: asupra-mi,asupra-le,înaintea-ți
B)aceste prep. cer cazul Ac. cand se afla inaintea unui adjectiv pron posesiv:
asupra mea, înapoia ta, înaintea voastră
3)prep. care cer cazul D: asemenea, aidoma, contrar, conform,
potrivit(provenite din adv),datorită, mulțumită (provenită din participiu),
grație(provenită din subst).
Locuţiunea prepoziţională
Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie.
În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie
şi o altă parte de vorbire: - un substantiv: în faţa… cu cazul G., din cauza… cu cazul G., în loc
de… cu cazul Ac., cu scopul… cu cazul G.
- un pronume: cu tot… cu cazul Ac. - un adverb: în afara… cu cazul G., în afară de… cu cazul Ac., de-a
lungul… cu cazul G., de-a latul… cu cazul G., înainte de… cu cazul Ac.
CONJUNCȚIA
Conjunctia este partea de vorbire neflexibila care indica raportul de coordonare intre parti
de propozitie de acelasi fel (N.Predicative.,ATRibute.,COMPLemente.,Subiecte.), sau intre
propozitii de acelasi fel (fie principale , fie secundare), si raportul de subordonare intre o
propozitie subordonata si regenta ei.
I. După formă, conjunctiile sunt:
- simple : ca, să, ci, dar, fie, ori, sau etc. - compuse : ca să, ci și, cum că, deoarece, fiindcă, deși, căci, dacă, încât.
78
II. Dupa rolul conjunctiei
a.CONJUNCȚII COORDONATOARE(atunci când leagă părți de propoziție de același fel
sau propoziții de același fel- principale sau secundare):
- copulative: și, nici - adversative: dar, iar, însă, ci. - disjunctive: sau, ori, fie. - concluzive: deci, așadar.
OBS! Se pune virgulă înaintea conjuncţiilor coordonatoare adversative- dar, iar, însă, ci,
conclusive- deci, așadar,precum şi între conjuncţiile disjunctive -sau, fie, ori.
b.CONJUNCȚII SUBORDONATOARE: (când leagă propoziții subordonate de
regentele lor)
că, să, dacă, deși, încât, deoarece, fiindcă etc.
CONJUNCTIA
Def: Conjunctia este partea de vorbire neflexibilă care leagă în propoziție două părți
de propoziție de același fel și în frază leagă două propoziții(de același fel sau diferite).
Clasificare:
I)după formă
-simple: și, iar, dar, să, că, sau, etc.
-compuse: ca să, ci și, deși, dacă, încât, fiindcă, deoarece, așadar
II)după rolul în enunț:
-coordonatoare (atunci cand leaga parti de prop de acelasi fel sau prop de acelasi
fel principale sau secundare).
-subordonatoare (cand leaga prop subordinate de regentele lor): să, că, dacă, deși,
încât, fiindcă, ca să, deoarece etc.
Conjuncțiile coordonatoare pot fi:
79
1)copulative: și,nici
2)adversative: dar,iar,insă,ci
OBS! Inainte de aceste conjunctii se pune intotdeauna virgula.
3)disjunctive: sau, ori,f ie
4)concluzive :deci, așadar
La nivelul propozitiei conjunctia coordonatoare:
1). leaga doua sau mai multe parti de propozitie de acelasi fel.
Exemple:
Cartea si caietul sunt pe birou. (doua subiecte)
Rochia aceasta este noua si frumoasa. (doua nume predicative)
Copilul cuminte si silitor invata mult. (doua atribute adjectivale)
Placerea de a invata si de a scrie este mare. (doua atribute verbale)
2). doua parti de propozitie diferite:
Oricand si oriunde e nevoie voi veni. (complement circumstantial de timp si complement
circumstantial de loc)
Oricine si oricand poate sa ma viziteze. (subiect si complement circumstantial de timp)
Orice si oricum e posibil. (subiect si complement circumstantial de mod)
La nivelul frazei, conjunctia leaga:
a). doua propozitii de acelasi fel in raport de coordonare- prin conjunctia coordonatoare :
Propozitiile in raport de coordonare pot fi ambele principale sau ambele secundare.
b). o propozitie regenta de subordonata ei in raport de subordonare prin conjunctia
subordonatoare:
Raportul de subordonare se stabileste intre o propozitie regenta si subordonata ei.
80
Subordonarea se realizeaza prin conjunctiile subordonatoare: că, să, dacă, de, deoarece,
fiindcă etc.
Alte parti de vorbire cu valoare de conjunctie : Rolul de legatura intre propozitii este adesea indeplinit de alte parti de vorbire.
Acestea sunt:
1). Adverbe interogative-relative: unde, cand, cum, cat si compusele nehotarate: oricand,
orisicand, oriunde, orisiunde, oricum, orsicum, oricat, orisicat.
2). Pronumele interogative-relative: care, cine, ce, ceea ce, si compusele nehotarate: oricare,
orisicare, oricine, orisicine, oricine, orisice, etc.
EX . Am invatat/ ca sa iau nota mare la test./
Elementul de relatie Ca sa-conj.subord.
Stiu/ cum te pregatesti./
Elementul de relatie Cum-adverb relativ
De- are valoare morfologică de conjuncție subordonatoare în frază- când are sensul lui DACĂ
Știu de vii.
Până- are valoare morfologică de conjuncție subordonatoare în frază- când leagă două propoziții
Stau până vii.
81
1.RAPORTUL DE COORDONARE
IN PROPOZITIE IN FRAZA
-leagă două părţi de propoziţie de acelaşi
fel
Cd Cd
El cumpără fructe şi pâine.
Cct Cct
Vine mâine sau poimâine.
N.P. N.P.
El este frumos și deștept.
-leagă două propoziţii de acelaşi fel
PP PP
Ana citeşte1/ ,iar apoi se joacă2/
PP PS PS
M-a întrebat1/ dacă vreau2/ şi dacă pot
participa la concurs3/.
Raportul de coordonare în frază se realizează prin:
a) Juxtapunere ( virgulă) Apa trece/, pietrele rămân./
b) Joncţiune ( prin conjuncţii coordonatoare sau alte elemente de relație) S-a întors/ ,dar nu va sta mult./
2.RAPORTUL DE SUBORDONARE
IN FRAZA -se realizează între o propozitie regentă si subordonata sa.
-elementele subordonatoare sunt :
a) Conjuncţii subordonatoare: că,să,ca să,dacă,deşi,încât,fiindcă,deoarece….. PP PS
N-ai venit,1/ deşi te-am invitat.2/
82
PP=propoziție principală
PS= propoziție secundară
b) Pronume(adjective pron.) relative: care,cine,ce,ceea ce,câţi,câte. PP PS
Nu ştiu1/ cine m-a căutat2/
Nu ştiu1 /ce fată m-a căutat2/
c) Adverbe relative: când,unde,cum,cât
PP PS
Mă întreb1/ când va pleca2/.
e) Pronume (adjective pron.)nehotărâte: oricare,oricine,orice,oricâti. PP PS
Ajut1/ pe oricine îmi cere.2/
PS PP
Oricâte probleme ai rezolva1/,nu este suficient2./
f) Adverbe nehotărâte: oricând,oriunde,oricum,oricât. PP PS
Plec1/ oriunde mă trimiţi.2/
Notă!
Toate pronumele şi adverbele de mai sus îndeplinesc dublu rol:
- Element de relatie( leagă două propoziţii diferite) - In propoziţia subordonată au funcţie sintactică
Ex. Nu ştiu/1 pe cine cauţi2/
complement direct
83
Locuţiunile conjuncţionale
Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu
valoarea de conjuncţie.
Clasificare
1. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare:
a) copulative: precum şi, cât şi, ci şi, atât... cât şi
b) adversative: numai că
c) conclusive: prin urmare, de aceea, în concluzie, aşa că, în
consecinţă
2. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să, după cum, în
timp ce, în vreme ce, din cauză că, din pricină că, cu scopul să,
pentru ca să, în caz că, cu condiţia să, cu toate că, măcar că, încât
să.
INTERJECȚIA
Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă care reproduce stari sufletesti
sau sunete din natura(onomatopee).
Clasificare 1. După structură:
a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap!
2. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu!
b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau!
c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice
1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Predicat verbal: Hai acasă!
3. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Atribut interjectional: Halal exemplu!
5. Complement direct: Am auzit: buf! 6. Complement indirect:Se teme de bum!
7. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipaa.
84
8. Fără funcție sintactică : Au!
Există și câteva locuțiuni interjecționale:
Pe naiba!, Păcatele mele!, Doamne ferește! etc.
OBS! Dupa interjectie se foloseste virgula sau semnul exclamarii.
Interjectii de adresare: mă!, bă!, bre!, fă!.
SUBIECTUL
Def:Subiectul este partea de prop care arata cine face actiunea exprimata de un
predicat verbal sau cui I se atribuie o insusire exprimata de un predicat
nominal.Subiectul poate fi:
1)exprimat
2)neexprimat
1) Subiectul exprimat poate fi:
-simplu:Elevii silitori invata bine.
-multiplu:Fructele si legumele sunt scumpe.
Subiectul se exprimă prin:
1)substantiv in cazul N:Elevii sunt in vacanta.
2)locuțiune substantivală:Parerile de rau sunt inutile.
3)pronume în N:Dumneata n-auzi?
4)numeral cu valoare substantivală în N:Trei au venit.
5)verb:
-la infinitiv:E plăcut a înota în piscină.
85
-la supin:Ar fi bine de știut ce vrei.
-la gerunziu:Se aude tunând.
6)locuțiune verbală:
-la infinitiv:A pune pe roate o afacere e greu.
-la supin:De băgat în seamă observația e ușor.
7)interjecție(numai după verbe impersonale):Se aude oac-oac!
OBS! Verbele impersonale pot avea subiect gramatical care este așezat de obicei
după predicat, dar subiectul nu este persoană.
Ex:Ți se cuvine premiul.
Mi-e dor de bunica.
E toamnă.
E luni.
OBS! Exista propoziții cu verbe impersonale fără subiect.
Afară plouă.
Aseară a nins.
2) Subiectul neexprimat este de două feluri:
-subînțeles(poate fi dedus din context pentru ca a fost exprimat intr-o prop
anterioara si este la pers a III-a sg si pl).
Teii au inflorit si miros atat de frumos!
-inclus(cand poate fi dedus din desinenta verbului la pers I si a II -a sg si pl).
Vrei sa facem o plimbare?
(TU),(noi)-subiecte neexprimate incluse
86
-subiectul nedeterminat(nu poate fi indentificat )- Scrie la ziar./ Se doarme bine.
Obs! Subiectul nedeterminat se raportează la o situație generala:
Aici se doarme bine.
ATRIBUTUL
DEFINIŢIE: partea secundară de propoziţie care determină un
substantiv sau un înlocuitor al acestuia (pronume, numeral)
[AL, A, AI, ALE] CUI?
CARE? CE FEL DE?
CÂŢI? CÂTE?
substantiv
Întrebãri puse termenului determinat pronume
Numeral
substantiv
în N, G D , Ac
pronume
EXPRIMAT
numeral fără prepoziţie cu prepoziţie cu prepoziţie
PRIN :
adjectiv
verb la moduri nepersonale
adverb
interjecţie
87
88
FELUL ATRIBUTELOR
[se stabileşte după partea de vorbire prin care este exprimat]
GENITIVAL Ne impresionează destinul dramatic al
geniului în lume.
1. ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL
Exprimat prin: PREPOZITIONAL Dragostea de mamă e unică.
- substantiv
- numeral cu valoare substantivală
APOZIŢIONAL Ea, mama, ne-a ocrotit copilăria.
Oraşul Bucureşti e capitală.
Familia Popescu a plecat.
Romanul Ion mi-a plăcut.
Dan Petrescu a plecat.
Câinele Tedy e frumos.
ADJECTIV PROPRIU-ZIS Admira cerul senin.
ADJECTIV PRONOMINAL Fiecare om are un ideal al său.
2. ATRIBUTUL
ADJECTIVAL
NUMERAL
CU VALOARE ADJECTIVALĂ
Un om avea cinci fii şi două fiice.
Exprimat prin:
ADJECTIV
DE ORIGINE VERBALA
- participiu adjectivizat Cerul întunecat prevestea furtuna.
- gerunziu acordat Ameţea privind rana sângerândă.
89
GENITIVAL Vorbele ei îl dureau.
3. ATRIBUTUL
PRONOMINAL PREPOZITIONAL Laude şi îngroziri din astea am mai auzit
noi.
Exprimat prin pronume
APOZITIONAL Mama, ea, singurul sprijin, a venit şi acum.
IN DATIV (posesiv) În sufletu-i cald am găsit sprijin.
VERB LA MODUL INFINITIV Nu avea obiceiul de a întârzia.
4. ATRIBUT VERBAL
Exprimat prin verbe
la moduri nepersonale
VERB LA MODUL SUPIN Cerceta aparatele de măsurat.
VERB LA MODUL GERUNZIU Îl privea cu ochii strălucind de lacrimi
Priveau frunzele zbătându-se pe ramuri.
5. ATRIBUTUL
ADVERBIAL
Întâmplarea de ieri l-a impresionat
Du-te in camera de alături..
Așa exemplu ai dat.
Exprimat prin adverb
6. ATRIBUTUL Halal purtare ai avut.
90
INTERJECŢIONAL
Exprimat prin interjecţie
TOPICA
Dupã termenul determinat Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat…
Înaintea termenului determinat … Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri
REGULĂ DE PUNCTUAŢIE FOARTE IMPORTANTĂ !
De obicei, atributul nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat,
cu excepţia apoziţiei (atributului substantival apoziţional)
care, în unele situații, se desparte prin virgulă de cuvântul
determinat.
Oraşul Bucureşti e capitală.
Familia Popescu a plecat.
Romanul Ion mi-a plăcut.
Dan Petrescu a plecat.
Câinele Tedy e frumos.
91
COMPLEMENTUL
DEFINIŢIE: partea secundară de propoziţie care determină un verb
un adverb, sau o interjecţie cu valoare de verb.
VERB *locuţiune verbală+
ADJECTIV
DETERMINĂ un
ADVERB *locuţiune adverbială+
INTERJECŢIE
EXP
RIM
AT
PR
IN:
- substantiv în Ac în D în G
- pronume
- numeral cu prepoziţie Fără prepoziţie cu prepoziţie fără
prepoziţie
cu prepoziţie
- verb la moduri nepersonale - infinitiv
- gerunziu
- supin
- participiu
- adverb
- interjecţie
- adjectiv [rar]
92
II. COMPLEMENTE CIRCUMSTANÞIALE
UNDE? DE UNDE?
FELUL COMPLEMENTELOR *se stabileşte după relaţia logică cu termenul determinat, relaţie concentrată în întrebare+
I. COMPLEMENTE NECIRCUMSTANÞIALE
COMPLEMENT DIRECT PE CINE? CE? unui VERB TRANZITIV
L-am rugat pe el să-i dea cartea. pusă
Nu mai puteam aştepta. unei INTERJECŢII
CUI? CU CINE?
COMPLEMENT INDIRECT CU CE? DE CINE?
DE CE? LA CINE? VERB
Îmi amintesc de copilărie. DE LA CE? pusă unui ADJECTIV
Pentru el e important. DESPRE CINE? ADVERB
I-am închinat un moment poetic lui
Eminescu.
DESPRE CE? INTERJECŢIE
PENTRU CINE?
COMPLEMENT DE AGENT DE (CĂTRE) CINE?
Unirea a fost făcută de Mihai Viteazul şi de Ferdinand.
93
1. COMPLEMENT CIRCUMSTANÞIAL DE LOC PÂNĂ UNDE?
A trecut întâi o boare ÎNCOTRO?
Pe deasupra viilor.
CÂND? DE CÂND?
2. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP PÂNĂ CÂND?
Voi veni curând, înainte de a cădea prima zăpadă. CÂT TIMP?
3. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD CUM? CÂT? IN CE MOD?
IN CE FEL ?
Cânta ca o privighetoare.
Mergea alene, vorbea încet.
pusă unui
4. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZÃ DIN CE CAUZĂ? VERB
Aş vrea să plâng de fericit. Ac. ADJECTIV
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt. Ac. ADVERB
A plecat din cauza ploii. Genitiv INTERJECŢIE
5. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP CU CE SCOP?
Trebuia să meargă la lucru. Ac.
Plecase la pădure după ciuperci. Ac.
A invățat cu scopul câștigării concursului. Genitiv
94
TOPICA
REGULI DE PUNCTUAÞIE FOARTE
IMPORTANTE
- după verbul determinat
- înainte de verbul determinat
- la distanţă de verbul
determinat.
- complementul direct şi indirect nu se despart cu
virgulă de
verbul determinat;
- complementele circumstanţiale se despart cu virgulă
de verbul determinat, când stau înaintea lui.
Unităţi frazeologice
a- LOCUTIUNI: a o lua la fuga, om cu scaun la cap
b-EXPRESII: a taia frunza la caini=a lenevi
c-CLISEE INTERNATIONALE: marul lui ADAM, nasul Cleopatrei
Mijloacele expresive de redare a superlativului absolut în
limba română actuală: lungirea sau repetarea sunetelor: „Bu…nă treabă!” prefixe „superlative”, prefixoide:
preacinstit, preacucernic, preafericit
prefixe neologice (arhi-, extra-, ultra-, supra-, hiper-, super- etc.): ultra-scurte, superbăiat,
supermasină, superocazie, superofertă etc.
sufixul -isim(ă): rarisim(ă), clarisim(ă), simplisim(ă) etc. sufixe diminutivale sau augmentative: tinerel (=foarte tânăr), mâncău (=foarte lacom).
adverbul foarte
foarte învătat adverbe grupate în seria semantică: mult, prea, tare, rău, grozav, deplin etc. adverbul rău - prost rău
95
adverbul grozav - întâlnit cu precădere în vorbirea populară, dar si în stilul literar-artistic: „Îti sunt ochii turburi grozav…”
adverbul deplin: „Se vede trupul ei cel alb deplin.”
adverbe urmate de prepozitia de, grupate în seria semantică: extraordinar (de), excesiv (de), extrem (de), putred (de), obositor (de), îngrijorător (de), nemilos (de), fript (de), uluitor (de), usturător (de), fenomenal (de), nemaiîntâlnit (de), nemaiauzit (de), colosal (de), teribil (de) 1 etc.
locutiuni adverbiale: din cale-afară, cu totul si cu totul, de tot, de mama focului, de para focului, de pomină, de mai mare dragul, la culme, peste măsură, peste orice limită, peste poate, de-a binelea, cu vârf si îndesat, fără tăgadă, la culme, cum nu s-a mai văzut (întâlnit, aflat, pomenit), cum (cât) nu se mai poate, ca vai de … etc.:
repetarea adjectivului: o plimbare lungă, lungă, lungă” repetarea adjectivului diminutival: „Peste patru ani, Petre Rădoi o să rămână singurel-
singurel în casă.”
repetarea adjectivului în formă diminutivală: „singură-singurică” constructii exclamative (marcate suprasegmental), formate din adverbe (intensive) ±
prepozitii + forma de pozitiv a adjectivului: „De vreme ce faptele cuvântului său sint asé de frumoase, asé de ghizdave, asé de luminoase, cu cât cel mai frumos, mai ghizdav, mai luminos va fi?!”; „«O, moarte ! cât de amară iaste pomenirea ta (…).»”; „(…) o, cât de frumoasă fată!” (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înteleptului cu lumea); „Veta: (…) Să mă culc…ce obosită sunt!” (I. L. Caragiale, O noapte furtunoasă).
adverbe obtinute prin conversiunea substantivului: (pricepută) foc, (beat) turtă / crită / cui, (răcit) cobză, (înghetat) bocnă / tun, (singur) cuc, (bătut) măr, (curat) luciu, (îndrăgostit) lulea, (prost) tufă, (adormit) bustean, (strâns) grămadă, (gol) puscă, (adunate) mănunchi, (slab) scândură etc.; topică inversă: foc (de pricepută).
ATENȚIE! Adverbele
Adverbe interogative, relative si nehotarate 1. Interogative- se folosesc in propozitii interogative: unde?, cand?, cum?
2. Relative- se folosesc in fraze, exprimand raportul de subordonare si sunt elemente de relatie: unde, cand, cum, cat, incotro etc.
3. Nehotarate- exprima ideea de mod, de loc sau de timp in chip neprecis, general: odata, altadata, candva, cumva, undeva, catva, oricum, oricand, oriunde, oricat, etc.
Adverbele nehotarate oricum, oricand, oriunde etc. pot fi si elemente de relatie
subordonatoare in fraza.
96
SEMNELE DE PUNCTUAȚIE
fișă recapitulativă -
SEMNUL DE
PUNCTUATIE UTILIZAREA
.
PUNCTUL
marcheaza sfarsitul unei propozitii enuntiative
?
SEMNUL
INTREBARII
marcheaza sfarsitul si intonatia unei propozitii interogative
!
SEMNUL
EXCLAMARII
marcheaza sfarsitul si intonatia unei propozitii exclamative
exprima nedumerire, surpriza, uimire
…
PUNCTELE DE
SUSPENSIE
marcheaza intreruperile din cursul vorbirii
marcheaza intreruperea unui text citat
- reies anumite stari-ex.melancolie- ale naratorului
:
DOUA PUNCTE
se folosesc inaintea unei enumerari, inaintea vorbirii unei persoane, inaintea unei explicatii sau precizari
,
VIRGULA
se foloseste in delimitarea propozitiilor coordonate (realizeaza raportul de coordonare prin juxtapunere intre
propozitii)
se foloseste intre elementele unei enumerari
intre elementele subiectului sau numelui predicativ multiplu
izoleaza apozitia simpla sau dezvoltata de restul propozitiei
desparte de restul propozitiei gerunziile si participiile aflate la inceputul comunicarii
izoleaza complementele circumstantiale asezate intre subiect
si predicat
izoleaza substantivul in cazul vocativ de restul propozitiei
izoleaza interjectiile exclamative de restul propozitiei
marcheaza lipsa predicatului
-
LINIA DE PAUZA
marcheaza o explicatie, o adaugire, o apreciere
97
;
PUNCTUL SI
VIRGULA
delimiteaza in fraza propozitiile sau grupurile de propozitii
care sunt independente sintactic, dar sunt suficient de apropiate ca inteles
"-"
GHILIMELELE
marcheaza un citat
marcheaza cuvintele unui personaj- incadreaza vorbirea directa-replicile personajelor (in locul liniei de dialog)
« »
GHILIMELE
FRANTUZESTI
sau
GHILIMELE IN
GHILIMELE
marcheaza un citat in citat
-
LINIA DE DIALOG
marcheaza inceputul vorbirii directe a fiecarui participant la dialog
MOTIVAȚIA VIRGULEI
IN PROPOZITIE____
Izoleaza o constructie-un subst. in vocativ de restul enuntului
- Mario, vezi de ceva dulceti, cafea!
De vanzare ti-e gainusa ceea, mai baiete?
Izoleaza o interjectie de restul enuntului
De, cucoane!
Izoleaza o apozitie dezvoltata, uneori una simpla de restul enuntului
"cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca" - apozitie simpla
Mihai Eminescu, cel mai mare poet roman - apozitie dezvoltata
Izoleaza constructii gerunziale sau participiale de restul enuntului
Ascultandu-l, ma gandeam la locurile natale.
Cuprins de fericire, l-am imbratisat.
Marcheaza elipsa(lipsa) unui verb predicativ
"Bataile versului am prins a despinde
98
din hora..
'Rimele, din bocete si colinde''
Izoleaza un complement circumstantial, daca se afla la inceputul propozitiei
Toamna, se numara bobocii.
Izoleaza un complement circumstantial aflat intre subiect si predicat
Atunci eu, voios, am plecat
Izoleaza un adverb sau locutiune adverbiala intercalate intre verbul copulativ si numele predicativ
Tema nu e, desigur, prea usoara.
Marcheaza raport de coordonare prin juxtapunere intre parti de propozitie de acelasi fel(subiecte, nume predicative, atribute, complemente - enumeratie)
Tigrul, leul , leopardul si pantera traiesc in jungla.
Elevul este silitor, preocupat si dornic de noutate.
Am o floare frumoasa, inalta si mirositoare.
De ziua mea am primit flori, cadouri si felicitari.
Izoleaza o constructie sau propozite incidenta
Mama lui, de treaba femeie, nu l-a certat niciodata.
Mergem la joaca, zise ea, dupa ce terminam exercitiile la matematica
IN FRAZA___
Marcheaza raport de coordonare prin juxtapunere intre propozitii principale sau propozitii subordonate de acelasi fel
Am venit , ¹/am vazut , ²/am plecat ³/. P1=PP, P2=PP, P3=PP
Vreau, ¹/sa te ajut, ²/sa te inteleg³/ si sa iti dau sfaturi/.
P1=PP, P2=PS(1), P3=PS(1), P4=PS(1)
Izoleaza o propozitie atributiva explicativa
Cei trei, ¹/cum fusese numit grupul nostru, ²/erau foarte veseli¹/. P1=PP, P2=AT
99
Cuvintele şi construcţiile incidente
Într-o propoziţie sau frază poate exista un cuvânt, un grup de cuvinte sau o propoziţie
care nu au nici o legătură sintactică cu restul enunţului, reprezintă o comunicare de sine
stătătoare, care se află pe alt plan sintactic faţă de restul frazei:
● Se disting următoarele tipuri de cuvinte incidente:
1) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă atitudinea vorbitorului faţă de cele comunicate: din păcate, din (ne)fericire, cu părere de rău, spre
marele meu regret, spre nedumerirea mea etc.
Mi-aş face, evident, datoria. (L. Rebreanu) Era, poate, prea târziu. (V. Eftimiu)
Soldaţii nici nu mă văzură, poate. (Em. Gârleanu)
Din fericire, rănile primite pe urma accidentului de automobil nu erau
prea grave. (V. Eftimiu)
Admirăm – şi pe drept cuvânt – în limba greacă şi germană capacitatea lor de compunere. (C. Noica)
2) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă certitudinea sau
incertitudinea vorbitorului în legătură cu cele comunicate : fireşte, bineînţeles, desigur, evident, negreşit, într-adevăr, fără îndoială, cu
siguranţă, fără doar şi poate, natural, de bună seamă, probabil,
pesemne, poate, se prea poate, parcă, cică etc.
- Domnule!/ - Soro!. Nu cred, zău, că el este de vină.
3) cuvinte şi construcţii incidente care indică sursa informaţiei: după mine,
după părerea mea etc.
4) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă legătura dintre idei, consecutivitatea expunerii gândurilor: în primul rând, în al doilea rând,
mai întâi de toate, în sfârşit, la urma urmelor, de altfel, de altminteri,
dimpotrivă, din contra, printre altele, apropo, pe de o parte, pe de altă
parte etc.
5) cuvinte şi construcţii incidente care exprimă modalitatea de formulare a gândurilor: într-un cuvânt, cu altecuvinte, altfel spus, mai exact, mai
bine zis, în general, în linii mari, în special, la drept vorbind, de fapt,
în fond etc.
6) propozitii incidente-
Nu ştiam, mi-a răspuns el, că a fost aresta.
N-o să regreţi, cred eu, că am dreptate.
- Mă rog./ - Nu-i aşa?/ - Ce mai?
100
MODEL DE ANALIZĂ A PARȚILOR DE VORBIRE
PARTEA DE
VORBIRE MODEL DE ANALIZĂ
1.Substantivul
8
Comun,(propriu),simplu(compus), gen, număr(se precizează dacă este defectiv), caz, articulat(se
precizează felul articolului şi forma acestuia) sau nearticulat, precedat sau nu de prepoziţie(se
precizează felul prepoziţiei), funcţia sintactică
2Articolul se analizează împreună cu acel cuvânt pe care îl însoţeşte; se poate totuşi analiza şi separat,
consemnându-se:felul(hotărât, nehotărât,posesiv, demonstrativ),poziţia faţă de substantiv:proclitic
sau enclitic(la articolele hotărât, nehotărât),genul (m, f, n), nr., caz, (se precizează că este o parte de
vorbire fără funcţie sintactică)
3.Adjectivul
8
Propriu-zis sau provenit din alte părţi de vorbire sau derivat; simplu /compus;variabil(se precizează
cu câte forme/ terminașii) sau invariabil; se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul
determinat…(gen......., nr........., caz.......),gradul de comparaţie(sau fără grad de comparaţie); funcţia
sintactică ; preia sau nu în mod formal articolul substantivului pe care îl determină
4. Pronumele
6
Personal [pers, forma iniţială de nominativ pt. formele neaccentuate, gen, nr, caz, formă acc. sau
neacc., valoare de dativ posesiv, etic, neutră(dacă e cazul), însoţit de articol posesiv(dacă e cazul),
însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]
Demonstrativ[de apropiere, depărtare,identitate, diferenșiere; simplu/compus; formă litetrară
/populară/ regională, , gen, nr, caz, însoţit de articol posesiv(dacă e cazul), însoţit de
prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică]
Posesiv[pers, nr. Posesorilor:un singur posesor sau mai mulţi; genul şi numărul obiectului posedat;
cazul, însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]
Reflexiv[formă proprie sau împrumutată de la pronumele personal, pers, nr(numai pt. pers I şi II,la
pers a III-a -invariabil după nr)., invariabil după gen(la toate pers), cazul(dativ sau ac, forma
acc(numai la pers a III-a sau formă neaccindependentă sau conjunctă, valoarea (de dativ posesiv-
dacă e cazul) funcţia sintactică sau fără funcţie sintactică(marca gramaticală a diatezei reflexive)
Interogativ[genul (numai la Gen-Dativ sg şi numai la pronumele la care genul este marcat
gramatical, la celelalte fiind invariabil după gen), nr(numai la pronumele şi la cazurile la care este
marcat gramatical, , la celelalte fiind invariabil după nr), însoţit de articol posesiv(dacă e cazul),
însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]
Relativ[simplu/compus, genul( numai la pronumele la care genul este marcat gramatical, la celelalte
fiind invariabil după gen), nr(numai la pronumelecare pot avea forme de sg. şi pl., la celelalte fiind
invariabil după nr),cazul, însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul),
101
funcţia sintactică în prop. Subordonată, rolul în frază]
Nehotărât*simplu/compus, genul (numai la pronumele la care genul este marcat gramatical, la
celelalte fiind invariabil după gen), nr(numai la pronumele şi la cazurile la care este marcat
gramatical, , la celelalte fiind invariabil după nr), cazul însoţit de articol posesiv(dacă e cazul), însoţit
de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia sintactică ]
Negativ[simplu/compus, genul (dacă e cazul, dacă nu, invariabil după gen), nr (dacă e cazul, dacă
nu, invariabil după nr), cazul, funcţia sintactică]
5.Numeralul Cardinal, colectiv, fracţionar,ordinal, distributiv, multiplicativ, adverbial, simplu/compus, valoarea
morfologică(substantivală, adjectivală, adverbială) , gen(invariabil în raport cu genul), caz(cerut de
prepoziţie), precedat de articol demonstrativ adjectival(-dacă este cazul), funcţia sintactică
6.Verbul
9
Predicativ/copulativ,personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv, conjugare, diateză(la diat . pasivă -
construit cu pronume reflexiv în dativ sau în acuzativ), mod, timp, persoană, număr, formă
afirmativă/negativă, funcţia sintactică
7.Adverbul Fel(de loc,timp, mod, cauză), simplu/compus, corelativ (dacă e cazul),grad / fără grad de comparaţie,
nepredicativ / predicativ, însoţit de prepoziţie (dacă e cazul)
8.Prepoziţia se analizează împreună cu cuvântul pe care îl însoţeşte; se poate totuşi analiza şi separat,
consemnându-se: felul- simplu/compus, propriuzisă sau provenită din altă parte de vorbire, modul
cum este construită( cu Gen, Ac, sau Dat), ce raporturi exprimă
9.Conjuncţia Coordonatoare sau subordonatoare, simplă/compusă, fără funcţie sintactică, exprimă un raport de
coordonare(copulativă, adversativă, disjunctivă, conclusivă)sau de subordonare în frază
10.Interjecţia simplă/compusă, , propriuzisă sau provenită din altă parte de vorbire,onomatopeică(dacă e cazul),
nepredicativă(cu funcţia sintactică de... sau fără funcţie sintactică) ori predicativă(cu funcţia
sintactică de PV.)
102
MODEL CV EUROPASS
Curriculum vitae Europass
Atasaţi fotografie
Informaţii personale
Nume / Prenume Nume Prenume
Adresa(e)
Telefon(-oane) Mobil:
Fax(uri)
E-mail(uri)
Nationalitate(-tati)
Data naşterii
Sex
Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional
Experienţa profesională
Funcţia sau postul ocupat
Principalele activităţi şi responsabilităţi
Numele şi adresa angajatorului
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
Educaţie şi formare
STUDII-Perioada Menţionaţi pe rând fiecare formă de învăţământ şi program de formare profesională urmat, începând cu cel mai recent (vezi instrucţiunile)
PERFORMANTE
Aptitudini şi competenţe personale
Limba(i) maternă(e)
103
Sensurile cuvintelor
a.sens propriu, de baza- gura
b.sens secundar- gura podului
c.sens figurat-pe-o gura de rai
Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi
timp. impadurire, infrumusetare
Compunerea- se care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti. gura-leului, numai-nu+mai, niciodata-nici+o+data
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea- se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.
Prin conversiune se pot obine: SUBSTANTIVE din adjective=>Albul imi place.
SUBSTANTIVE din verbe le participiu=>Ranitul fuge.
Limba(i) străină(e)
PASIUNI
RECOMANDARI
104
PROPOZIȚIILE SUBORDONATE – CLASA A VIII-A
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ (SB) DEFINIŢIE: este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de subiect al
propoziţiei regente: E uşor a scrie versuri. (subiect)
E uşor 1/(să) scrii versuri. 2/ (subiectivă)
ÎNTREBĂRI: -cine?
-ce? TERMENI REGENŢI:
-verb personal: Vine 1/ (cine) poate.2/ -verb impersonal: este, trebuie.
Trebuia 1/ (să) meargă.2/ -verb personal devenit impersonal: a rămâne, a ajunge, a păsa, a plăcea, a veni etc.
Ajunge 1/ (cât) ai alergat. 2/
Rămâne 1/ (cine) vrea.2/ -expresie verbală impersonală: e bine, e rău, e uşor, e greu, e lesne, e dificil, e posibil, e drept, e recomandabil, e cu putinţă, e de prisos, este de dorit, e de crezut, e culmea, e
păcat, e un adevăr, e un noroc, una e, alta e, e un fapt etc.
E bine 1/ (că) s-a întâmplat aşa. 2 / -verbe reflexive şi impersonale: se cuvine, se cade, se întâmplă, se zice, se aude, se spune, se pare, se poate, se vede etc.
Se zice 1/ (că) plouă. 2/
Se cuvine 1/ (să) fim civilizaţi. 2/
-verb impersonal cu pronume în dativ: a-i fi dat, a-i fi sortit, a-i fi hotărât, a-i fi scris, a-i părea, a-i rămâne, a-i da prin gând, a-i trece prin minte, a-i plăcea, a-i veni etc.I-a fost dat 1/ (să) ajungă acolo.2/
Mi-a convenit 1/ (ce) s-a propus la şedinţă.2/ -adverb sau locuţiune adverbială predicativă: desigur, fireşte, probabil, poate, negreşit,
pesemne, cu siguranţă, cu certitudine, fără îndoială, de bună seamă etc.
Desigur 1/ (că) vor veni şi ei. 2/ ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce - (Cine) se scoală de dimineaţă 1/
departe ajunge. 2/
b.adjective pronominale relative: Este susţinut 1/(care) elev învaţă. 2/
c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: (Oricine) munceşte 1/ are de toate. 2/
d.adjective pronominale nehotărâte: (Orice) om munceşte 1/ are de toate. 2/
e.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie 1/ (când) a plecat. 2/ f.conjuncţii subordonatoare : că, să, ca să, dacă, de: E bine 1/ (că) a venit. 2/
Nu se ştie 1/ (dacă) vine. 2/ g. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de, decât să:
E de mirare 1/ (cum de) a rezistat. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice.
TOPICĂ: - antepusă (când răspunde la întrebarea cine?): (Cine)- i harnic 1/are totul. 2/ -
postpusă (când răspunde la întrebarea ce?): E rău 1/ (ce) face. 2/
PUNCTUAŢIE: de obicei nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl
ocupă. Când stă înaintea regentei şi este reluată prin pronume demonstrativ, se desparte
întotdeauna prin virgulă : (Cine)aleargă mai repede, 1/ acela e câştigător. 2/
105
1
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de
nume predicativ al propoziţiei regente:
Plăcerea lui este de a citi. (nume predicativ)
Plăcerea lui este 1/ (să) citească.2/ (predicativă)
ÎNTREBĂRI:
-ce?
-cine?
-cum? (adresate verbului copulativ din regentă)
TERMENI REGENŢI: - verb copulativ care constituie predicatul nominal incomplet al regentei: a fi, a
deveni, a ieşi, a se face, a ajunge, a părea, a însemna, a rămâne, a se naşte etc.
Hotărârea lor este 1/ (că) vor veni. 2/ El a devenit 1/ (ce) şi-a dorit. 2/
Asta înseamnă 1/ (că) n-a fost atent.2/ Mihai a rămas 1/ (cum) îl ştiai. 2/
El părea 1/ (că) este obosit. 2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Întrebarea este1/ (ce) vor
face. 2/
b.adjective pronominale relative: Problema este 1/(a cui) propunere
o susţinem. 2/
c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât:
Banul este 1/ (al oricui) îl munceşte. 2/
d.adjective pronominale nehotărâte: Premiul este 1/ (pentru orice) om
câştigă. 2/
e.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro:
Nedumerirea noastră este 1/ (când) va veni. 2/
f.adverbe nehotărâte: oricum, oricât: El este1/ (oricum) vrea. 2/
g.conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de:
Propunerea mea este 1/ (să) plecăm 2/
Întrebarea este 1/ (dacă) va reuşi. 2/
h.locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: după cum, ca şi cum, ca şi
când, de parcă: Totul era1/ (după cum) planificaseră. 2/
Este 1/ (de parcă) n-ar fi. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de
relaţie specifice.
TOPICĂ: - antepusă verbului copulativ din regentă: Problema este 1/
(ce) vrea. 2/
- postpusă (când vorbitorul insistă asupra celor spuse în propoziţia
predicativă): (Cine) sunteţi 1/ sunteţi. 2/
106
PUNCTUAŢIE: nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe
care îl ocupă.
2
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de
atribut pe lângă un substantiv sau substitut al acestuia din propoziţia regentă:
Am urmat sfatul dat. (atribut)
Am urmat sfatul 1/(pa care) ni l-ai dat. 2/ (atributivă)
ÎNTREBĂRI:
-care? , cât? , câte? ,
-ce fel de? , al (a, ai, ale) cui?
TERMENI REGENŢI:
-substantiv: El este băiatul1/ (pe care) l-am căutat.2/
-pronume: Acela 1/ (care) învaţă2/ ştie1/.
-numeral: Al doilea, 1/ (care) a întârziat2/ a avut mai mult de aşteptat1/.
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce:
Primeşte premiul elevul 1/ (care) e silitor. 2/Am urmat sfatul 1/ (ce) mi l-
ai dat. 2/
b.pronume interogativ: Asculţi muzica 1/ (pe care) ai ascultat-o şi ieri? 2/
c.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie ziua1/ (când) a
plecat. 2/
Nu cunosc locul 1/
(unde) merge.2/ d. adverbe interogative: Nu cunosc locul 1/ (unde) merge? 2/
d. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă: A luat hotărârea 1/
(să) vină. 2/
Întrebarea 1/ (dacă) vine 2/ şi-a pus-o şi el. 1/
e. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: de să, cum că, până să:
Într-una din zile 1/ (până să) plec în concediu, 2/ m-a vizitat Ionescu. 1/
ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de
relaţie specifice.
TOPICĂ: - postpusă: Ştiu răspunsul întrebării1/ (pe care) i-a adresat - o. 2/
- intercalată (cu condiţia să urmeze termenului regent): Ziua 1/ (în
care) m-avizitat 2/ mi-o amintesc şi acum. 1/
PUNCTUAŢIE: dacă este determinativă (neizolată) nu se desparte prin
virgulă, iar dacă este explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de regenta
ei. Atributiva explicativă intercalată se izolează prin virgule de regenta ei.
107
3
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ (CD) DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de
complement direct pe lângă cuvântul determinat din regentă:
A învăţat a citi . (complement direct)
A învăţat 1/(să) citească. 2/ (completivă directă)
ÎNTREBĂRI:
-pe cine?
-ce?
TERMENI REGENŢI:
-verb tranzitiv: Nu ştie1/ (cine) vine.2/
-locuţiune verbală tranzitivă: N-a băgat de seamă 1/ (că) plecase.2/
-interjecţie cu valoare predicativă:
Iată 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Nu ştiam 1/ (cine) va
învinge. 2/
b.adjective pronominale relative: A întrebat 1/(care) elev învaţă. 2/
c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: Îţi dau 1/ (orice)
îmi ceri. 2/
d.adjective pronominale nehotărâte: Îţi ofer 1/ (orice)lucru doreşti. 2/
e.pronume interogativ: Ştii 1/ (cine) vine? 2/
f.adjectiv pronominal interogativ: Înţelegi 1/ (ce) probleme discută? 2/
g.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu ştie 1/ (când) a
plecat. 2/
h.conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de: Am auzit 1/ (că) a
venit. 2/
Nu ştie 1/
(dacă) vine. 2/i. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
Zicea 1/ (cum că) ar merge acolo. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de
relaţie specifice. Poate fi reluată în regentă când determină un verb la mod
nepersonal – nepredicativ.
TOPICĂ: - postpusă : Ştiu1/ (ce) face. 2/
-antepusă : (Care) vine, 1/nu ştiu nici acum. 2/
-intercalată: A dori 1/ (să) fii altfel decât el, 2/ este o schimbare. 1/
PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu se desparte prin virgulă. Când este
antepusă
regentei, de desparte, de obicei, prin virgulă. Când este intercalată, virgula
se poate folosi după ea.
108
4
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ (CI) DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de
complement indirect pe lângă cuvântul determinat din regentă:
Vorbeşte ascultătorilor. (complement indirect)Vorbeşte 1/(cui) ascultă. 2/
(completivă indirectă)
ÎNTREBĂRI:
-cui?, despre cine?, de cine?, cu cine?, la cine?, pentru cine?, împotriva cui?,
contra cui?, asupra cui? etc.
TERMENI REGENŢI:
-verb personal: Se gândea 1/ (la cine) va veni.2/
-locuţiune verbală: Nu şi-a dat seama 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/
-adjectiv: Îndemânarea este necesară 1/ (cui) repară. 2
-locuţiune adjectivală: Nu era în stare 1/ (să) scoată o vorbă. 2/
-adverb: E rău 1/ (de cine) e sărac.2/
-interjecţie: E vai 1/(de cine) nu ascultă. 2/
Bravo 1/(cui) câştigă. 2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.pronume relative: cine, care ce, cât - Povesteşte 1/ (cui) îl ascultă. 2/
b.adjective pronominale relative: Este mândru 1/(de câte) rezultate a
obţinut. 2/
c.pronume nehotărâte: Se teme 1/ (de oricine) îl ameninţă. 2/
d.adjective pronominale nehotărâte: Dă premiul 1/ (oricărui) copil
îl merită. 2/
e.pronume interogative: Se gângeşte1/ (la cine) va veni? 2/
f.adjective pronominale interogative: S-a întrebat 1/(la care) coleg va
merge? 2/
g.adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu mă dumiresc 1/
(unde) e. 2/
h.conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: Nu mă mir 1/ (că) n-
a reuşit. 2/
i.locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
S-a mirat1/ (cum de) a rezistat. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de
relaţie specifice. Poate fi însă reluată sau anticipată în regentă prin pronume
personal formă neaccentuată.
TOPICĂ: - postpusă: Mă gândesc 1/ (ce) face. 2/
-antepusă : (Despre ce) au discutat 1/nu m-am întrebat niciodată. 2/
-intercalată: Gândindu-mă 1/ (la ce) a spus, 2/ am înţeles mesajul. 1
109
5
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE
LOC (CL) DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement
circumstanţial de loc şi arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se
manifestă o însuşire:
Pretutindeni vezi locuri minunate. (complement circumstanţial de loc)
(Oriunde) priveşti,1/ vezi locuri minunate.2/ (circumstanţială de loc)
ÎNTREBĂRI:
- unde?, de unde?, până unde?, încotro?
TERMENI REGENŢI:
-verb : Vine 1/ (de unde) a fost trimis.2/
-locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (oriunde) mă întâlneşte. 2 /
-interjecţie: Hai 1/ (unde) vrei. 2/
-adjectiv: Victorioasă 1/ (oriunde) joacă, 2/ echipa a câştigat campionatul. 1/
-locuţiune adjectivală: De treabă 1/(oriunde) l-ai întâlni, 2/ te ajută la
nevoie. 1/
-adverb: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/
-locuţiune adverbială: În mijloc, 1/ (unde) a stat el, 2/ a fost multă lume. 1/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.pronume relative: cine, care ce, cât + prep. - Merg 1/ (la cine)
mă cheamă. 2/
b.adjective pronominale relative: Ne îndreptăm 1/(spre care) coleg
ne cheamă. 2/
c.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât + prep.: Se duce 1/
(câtre oricine) vrea. 2/
d.adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (spre oricare) clădire
dorea. 2/
e.pronume interogative: Mergi 1/ (la cine) am stabilit? 2/
f.adjectiv pronominal interogativ: Vii1/ (de la ce) coleg ai fost? 2/
g.adverbe relative: unde, încotro, cât: Nu merge 1/ (unde) au stabilit. 2/
Aumblat 1/ (cât) e lumea de mare. 2/
h.adverbe nehotărâte: oriunde, oriîncotro: (Oriîncotro) priveşti1/ vei
vedea locuri minunate.2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbul acolo cu sau fără prepoziţie; nu are
elemente de relaţie specifice.
TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (de unde) am fost. 2/
-antepusă: (Unde) a fost, 1/ a aflat adevărul. 2/
-intercalată: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/
110
PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu de desparte de obicei prin virgulă.
Când stă înaintea regentei poate fi despărţită, despărţirea fiind obligatorie
dacă are element corelativ. Dacă este intercalată şi aşezată înaintea
predicatului regentei, se izolează între virgule. 6
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE
TIMP (CT) DEFINIŢIE:
-este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de
timp şi arată timpul când se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire. -temporala poate exprima:
anterioritatea: Am ajuns la gară1/ (înainte ca) trenul (să) sosească.2/
posterioritatea: M-a căutat 1/ (după ce) plecasem.2/
simultaneitatea: A venit 1/ (în timp ce) învăţam la geografie.2/ ÎNTREBĂRI:
- când?, de când?, până când?, cât timp? TERMENI REGENŢI:
-verb : Vine 1/ (când) poate.2/
-locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (când) mă întâlneşte. 2 /
-interjecţie: Hai 1/ (când) vrei. 2/
-adjectiv: Biruitoare 1/ (când) a luptat la Oituz, 2/ armata română a câştigat şi alte bătălii. 1/
-locuţiune adjectivală: Din topor, 1/(când) a crescut,2/ băiatul a dat de necaz. 1/ -adverb: Azi, 1/ (când) te-am căutat, 2/ nu erai acasă. 1/
-locuţiune adverbială: Din vreme în vreme,1/(când) te întâlnesc,2/ mă bucur.1/ ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.adverbe relative: când, cât (cât timp), cum (îndată ce), unde (îndată ce): (Când) a venit, 1/ nu l-a găsit. 2/ (Cât) a stat aici, 1/ n-a scos o vorbă. 2/ (Cum) îl văzu, 1/ îl şi recunoscu. 2/
b.adverbe nehotărâte: oricând, orişicând, oricât: (Oricând) vrei,1/ îl poţi vedea.2/
Poţi sta 1/ (oricât) vrei. 2/
c.conjuncţii: până (nu), dacă, de, că: A stat 1/ (până) s-a întunecat. 2/
(Dacă) a văzut aşa, 1/ nora împăratului s-a mai domolit. 2/
d.locuţiuni conjuncţionale: înainte (ca…) să, îndată ce, imediat ce, după ce, pe dată ce, în
timp ce, câtă vreme, cât timp, oro de câte ori etc.
(După ce) i-a întâlnit, 1/s-a întors. 2/ (Ori de câte ori) plouă ,1/ îşi ia umbrela. 2/ e.pronume relative: cine, care, cât : Au sosit 1/ (înaintea cui) doreau. 2/
f.adjective pronominale relative: Ajungem 1/(înaintea cărui) coleg ne cheamă. 2/ g.pronume nehotărâte: oricare, oricine: Se duce 1/ (înaintea oricui) vrea. 2/
h.adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (înaintea oricărui) om dorea. 2/ i.pronume interogative: Vii 1/ (înaintea cui) am stabilit? 2/
j.adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (înaintea cărui) coleg ţi-ai propus? 2/
ELEMENTE CORELATIVE:atunci, numai ce, pe urmă,temporalei.
adverbele şi locuţiunile adverbiale: şi, imediat, îndată, deodată, cum, de atâtea ori etc.
Locuţiunile adverbiale menţionate sunt specifice
111
TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (înaintea cui) vreau. 2/
-antepusă: (Când) va veni, 1/ va fi târziu. 2/
-intercalată: Azi, 1/ (când) ai venit tu, 2/ nu era nimeni acolo. 1/
7
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE
MOD (CM) DEFINIŢIE:
-este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod şi arată cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire.
-modala poate fi de mai multe feluri:
propriu-zisă: A procedat1/ (cum) l-ai sfătuit.2/
comparativă: - de egalitate: Munceşte1/ (cum) muncesc toţi.2/
-de inegalitate: Învaţă mai bine1/ (decât) mă aşteptam.2/
-de condiţie: Se clătina1/ (ca şi cum) ar fi fost beat.2/ de măsură progresivă: (Cu cât) creşte1/ cu atât se face mai deştept.2/ÎNTREBĂRI:
- cum?, în ce fel?, în ce mod?, în ce chip?, cât?, cât de? TERMENI REGENŢI:
-verb : Vine 1/ (cum) poate.2/
-locuţiune verbală: Şi-a bătut joc de el1/ (cum) n-o făcuse nimeni. 2 /
-interjecţie: Hai 1/ (cât) poţi de repede. 2/
-adverb: Învaţă mai bine 1/ (decât) înveţi tu. 2/
-locuţiune adverbială: De-a boaza,1/(cum) merge el,2/ merg toţi copiii.1/ -adjectiv: Este mai bun 1/ (decât) eşti tu.2/
-locuţiune adjectivală: De treabă, 1/(cum) erau şi ai lui,2/ băiatul a ajuns cunoscut. 1/ ELEMENTE DE RELAŢIE:
a.adverbe relative: cum, precum, cât, decât, parcă, cât etc. precedate sau nu de alt element: Învaţă 1/ (cum) poate. 2/
Munceşte1/ (cât) poate.2/ A procedat 1/ (cum) a putut.2/ b.locuţiuni conjuncţionale: după cum, cât ce, ca şi cum, ca şi când, de parcă, de ce, de
aceea, cu
atât(a) (mai), pe lângă ce etc. A procedat, 1/(după cum) l-ai învăţat. 2/
S-a comportat 1/ (ca şi cum) nu m-ar fi cunoscut . 2/
c.pronume relative: ce, cine, care, cât : De harnic 1/ (ce) este 2/ nu are astâmpăr 1/ d.adjective pronominale relative: Citeşte la fel de mult 1/ ( ca ce) om e interesat. 2/
e.pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice: Studiază 1/ (ca oricare) vrea. 2/ f.adjective pronominale nehotărâte: Învaţă 1/ (ca orice) elev doreşte. 2/
g.pronume interogative: Faci 1/ (ca cine) am stabilit? 2/
h.adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (ca cine)- ţi doreşti? 2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: aşa, astfel, asemenea,
atât(a), la fel, pe atâta, de ce, de aceea, cu atât(a)(mai)
TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (cum) vreau. 2/
-antepusă: (După câte) ştiu, 1/ este un timid. 2/
112
-intercalată: Aşa, 1/ (cum) ai venit tu, 2/ au venit şi ei. 1/ PUNCTUAŢIE: - modala aşezată după regentă se desparte dacă nu este esenţială în frază, se
termină cu un complement circumstanţial, sau apare ca o explicaţie a unui complement circumstanţial de mod.
-antepusă, se desparte obligatoriu dacă are un corelativ în regentă.
-cea intercalată se izolează dacă stă înaintea predicatului sau mai departe de termenul regent
8
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE
CAUZĂ (CZ) DEFINIŢIE:
-este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement
circumstanţial de cauză şi arată cauza acţiunii sau o însuşire din regentă.
-cauzala poate fi de mai multe feluri: propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau indirectă:
S-a supărat1/ (pentru că) nu l-ai aşteptat.2/
argumentativă: (Dacă) n-ai învăţat,1/ cum o să promovezi.2/
ÎNTREBĂRI:
- din ce cauză?, din ce pricină?
TERMENI REGENŢI:
-verb : N-a venit 1/ (pentru că) a fost reţinut.2/
-locuţiune verbală: N-a băgat de seamă nimic 1/ (că) a fost neatent. 2 /
-interjecţie: Geamul tronc1/ (din cauză că) s-a făcut curent. 2/
-adjectiv: Este gârbovă 1/ (din cauză că) este bătrână .2/
-locuţiune adjectivală: Este din topor, 1/(din cauză că) nu-i educat. 2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: deoarece, fiindcă, întrucât, căci, dacă, de, că.
Nu ştie 1/ (fiindcă) n-a învăţat. 2/Lipseşte1/ (că) e bolnav.2/ b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: din cauză că, din pricină că, din
moment ce,
de vreme ce, o dată ce, de bine că, pentru că, câtă vreme etc.
N-a venit la mine 1/ (din cauză că) a fost plecat în oraş.2/ (De vreme ce) nu înveţi, 1/ nu
ştii.2/
c.adverbe relative cu valoarea unor conjuncţii: cum, când, unde:
(Cum) nu cunoaşteţi drumul 1/ vă puteţi rătăci. 2/ (Când) nu studiază, 1/ cum o să
ştie? 2/
d. pronume relative precedate de prepoziţii: ce, cât : Nu refuz oferta 1/ ( de
ce) crezi tu. 2/Nu-şi revine1/ (de câte) a suferit. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru
aceea, de aia, de aceasta. Conjuncţiile menţionate, în afara ultimelor trei, sunt
specifice. Specifice sunt şi locuţiunile conjuncţionale menţionate, cu excepţia
ultimelor trei.
TOPICĂ: - postpusă: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că şi căci) -antepusă: (Cum) n-ai învăţat, 1/ n-ai ştiut. 2/ (cele introduse prin cum)
-intercalată: De aceea, 1/ (că) -i bolnav , 2/ n-a venit. 1/
113
PUNCTUAŢIE: - indiferent de topică, cauzala se desparte, în general, de regenta ei
prin virgulă.
9
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP
SAU FINALĂ (CS, CF) DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement
circumstanţial de scop, arătând scopul acţiunii din regentă.
ÎNTREBĂRI:
- în ce scop?, cu ce scop?
TERMENI REGENŢI:
-verb : Vine la bibliotecă 1/ (să) împrumute cărţi .2/
-locuţiune verbală: A luat parte la concurs 1/ (ca să) câştige. 2 /
-interjecţie: Hai în clasa 1/ (ca să) repetăm lecţia. 2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: să, ca să, de.
Vine adesea 1/ (ca să)-i vadă.2/
Mergea la mare 1/ (de) se trata de reumatism.2/
b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru ca să, că doar (- doar),
că doar
de, doar de.
Învaţă 1/ (pentru ca să) reuşească.2/Insistă 1/ (că doar-doar) l-o lămuri. 2/
c.adverbul doar (doar):
Îl vizita des, 1/ (doar-doar) l-o convinge de adevăr. 2/
d. pronume relativ precedat de prepoziţie: S-a dus 1/ (după ce) avea de
cumpărat. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: anume,
dinadins, de asta, într-adins, de aceea, pentru aceea, pentru asta etc.
elementele subordonatoare populare sunt specifice.
TOPICĂ: - postpusă: Vin,1/ (ca să) te văd. 2/
-antepusă: (Pentru ca să)-l văd, 1/ am venit mai devreme. 2/
-intercalată: Anume, 1/ (ca să) mă supere , 2/ n-a venit. 1/
PUNCTUAŢIE: - finala introdusă prin de nu se desparte prin virgulă de
regentă. Se despart cele cu element corelativ în regentă, care sunt antepuse şi
nu sunt considerate esenţiale în frază.
114
10
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
CONDIŢIONALĂ (CŢ) DEFINIŢIE:
- este subordonata care exprimă condiţia sau ipoteza de a cărei
îndeplinire depinde realizarea unei acţiuni sau a unei însuşiri din regentă.
ÎNTREBĂRI:
- cu ce condiţie?
TERMENI REGENŢI:
-verb : (Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/
-locuţiune verbală: (Dacă) ai timp 1/ să iei şi tu parte la adunare. 2 /
-interjecţie: Hai în clasa 1/ (dacă) vrei! 2/
-adjectiv: Acest echipament este recomandabil 1/ (în caz de) mergi pe
munte.2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: dacă, de, să.
Vine 1/ (de)-l vede.2/
(Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/
(Să) fi învăţat, 1/ reuşea. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: în caz de, în caz că, de unde.
(În caz că) plouă, 1/ îmi voi lua umbrela.2/ c. pronume relativ în genitiv + locuţiunea prepoziţională în locul:
(În locul cui) a vorbit 1/ eu n-aş fi spus asta. 2/
d.prin juxtapunere: Ai carte, 1/ ai parte.2/
e.adverbul relativ când:
(Când) m-aş potrivi lui, 1/ de mult aş fi ajuns la sapă de lemn. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele apoi şi atunci. Element introductiv
specific este locuţiunea conjuncţională în caz că.
TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (dacă) te văd. 2/
-antepusă: (Dacă) mă chemi 1/ voi veni. 2/
-intercalată: Apoi, 1/ (dacă) mă superi , 2/ plec. 1/
PUNCTUAŢIE: - se despart prin virgulă cea juxtapusă şi cea intercalată.
Când e socotită esenţială în frază, nu se desparte prin virgulă.
11
115
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
CONCESIVĂ (CV) DEFINIŢIE:
-este subordonata care arată o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii sau existenţa însuşirii din regentă, dar nu o împiedică.
-este de mai multe feluri:
propriu-zisă: (Deşi) este bolnav, 1/ a venit la şcoală.2/
ipotetică sau condiţională: (Orice) s-ar întâmpla, 1/ nu plec acolo.2/
ÎNTREBĂRI:
-în ciuda cărui fapt? TERMENI REGENŢI:
-verb : Învaţă , 1/ (chiar dacă) este obosit.2/
-locuţiune verbală: (Deşi) era supărat, 1/ a stat totuşi de vorbă cu mine. 2 /
-interjecţie: (Deşi) eşti ocupat 1/ hai totuşi până acolo. 2/
-adjectiv: El a ieşit învingător, 1/ (deşi) a jucat slab.2/ ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: că, dacă, de, să, deşi, batăr, măcar. Calul, 1/ (că)-i cal, 2/ şi tot oboseşte. 1/ Fierul, 1/ (de)-i fier, 2/ şi tot rugineşte. 1/
(Să)-l omori în bătaie, 1/ şi tot nu recunoaşte. 2/ b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cu toate că, chit că, măcar că, chiar dacă, chiar că, chiar de, chiar să, măcar de, şi dacă, şi de, fără (ca) să etc.
(Cu toate că) s-a grăbit, 1/ n-a ajuns la timp .2/
Învaţă , 1/ (chiar dacă) este obosit.2/ c.pronume relativ + adj. indiferent:
(Indiferent ce) i-ai spune, 1/ tot nu se conformează. 2/ d. adjectiv pronominal
relativ + adj. indiferent: (Indiferent ce) măsuri ai lua, 1/ tot nu se potoleşte. 2/ e. pronume
nehotărâte: orice, oricât, oricine:
(Orice) s-ar întâmpla, 1/ tot mă duc acolo. 2/ f. adjectiv pronominal
nehotărât: (Oricâţi) bani ai avea, 1/ tot nu-ţi ajung. 2/ g. adverbe relative: cât, cum, unde.
(Cât) de bogat ar fi, 1/ tot zgârcit rămâne. 2/ (Cum) o dai, 1/ tot n-o nimereşti. 2/ (Unde) l-ai pune, 1/ tot îl găseşte. 2/h. adverb nehotărât: oricât, oricum,
oriunde. (Oricât) te-ai strădui, 1/ tot nu reuşeşti. 2/ i. prin juxtapunere: Plece ei, 1/
eu nu plec.2/
Bate-l, 1/ şi tot nu se duce.2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele (şi) tot, (şi) totuşi, şi locuţiunea adverbială cu toate
acestea.Conjuncţiile deşi, batăr, măcar, şi locuţiunile conjuncţionale menţionate (cu excepţia
lui fără ca să) sunt specifice.
TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (deşi) n-am timp. 2/
-antepusă: (Deşi) plouă 1/ tot voi veni. 2/
-intercalată: Totuşi, 1/ (deşi) a plouat, 2/ tot am plecat în excursie. 1/
PUNCTUAŢIE: - se desparte de obicei prin virgulă de regenta ei.
12
116
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
CONSECUTIVĂ
(CNS) DEFINIŢIE:
-este subordonata care arată urmarea unei acţiunii, a unei însuşirii sau a unei
caracteristici, ori urmarea unei cantităţi.
ÎNTREBARE:
- care este urmarea faptului că?
TERMENI REGENŢI:
-verb : Mănâncă, 1/ (de) te sperie.2/
-adjectiv: Era frumoasă, 1/ (încât) nu te puteai uita la ea.2/
-locuţiune adjectivală: Era de treabă, 1/ (încât) îi ajuta pe toţi.2/
-adverb: Experimentase destul, 1/ (încât să) nu poată aduce noi argumente.2/
ELEMENTE DE RELAŢIE: a. conjuncţii subordonatoare: încât, că, de, să, ca să.
Tipa, 1/ (de) te asurzea. 2/
E slabă, 1/ (să-i) plângi de milă.2/
Eprea diplomată, 1/ (ca să )-l contrazică. 2/
b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: încât să, pentru ca să, cât să,
de să.
Proceda de aşa natură, 1/ (încât să) fie observat.2/
Eprea comod , 1/ (pentru ca să) facă un asemenea efort.2/
c.adverbe relative: cât, decât.
Ţipa aşa se tare, 1/ (cât) ţi-era milă de el. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele aşa (de), astfel (de), atât (de), destul
(de), prea, locuţiunile adverbiale în aşa fel, până într-atât, până
acolo, adjectivele pronominale atât, atare. Conjuncţia încât şi locuţiunile
conjuncţionale încât să şi de săsunt specifice.
TOPICĂ: - întotdeauna postpusă: Vorbeşte atât de tare, 1/ (încât) îl aud toţi. 2/
PUNCTUAŢIE: - se desparte prin virgulă de regenta ei cu excepţia celei
introduse prinsă şi cu corelativul prea şi a celor introduse prin de aşezate
imediat lângă predicatul regentei.
13
117
PROPOZIŢIILE SUBORDONATE CIRCUMSTANŢIALE
Felul
prop.
Întrebări
Termeni regenţi
( Tr )
Exemple
Elemente de relaţie
Topica
Punctuaţia
Observaţii
CL
Unde?
De unde?
Pe unde?
Până
unde?
Încotro?
1. Verb
2. Locuţiune
verbală
3. Interjecţie
4. Adverb
5. Adjectiv
1. Merge / oriunde îl trimit./
2. A luat-o la goană / încotro a
văzut cu ochii. /
3. Hai / unde ne-a trimis./
4. Am fost acolo / unde ne-a
trimis mama . /
5. Cărţile aşezate / unde le-am
lăsat / erau pline de praf. /
a) Adverbe relative: unde, încotro, (cum = unde).
b) Adverbe nehotă-râte (compuse cu ori):
oriunde, oriîncotro, orişiunde.
c) Pronume / ad-jective pronominale relative:
cine, ce,...(+ prep. spre, către, la...)
d) Pronume / adjec-tive pronominale ne-
hotărâte: oricine,...(+ prep. spre, către, la...)
Stă, de obicei,
după regentă
şi NU se
desparte prin
virgulă.
Înaintea ei se
poate despărţi
prin virgulă.
Corelativ (în regentă):
acolo.
CT
Când?
De când?
Până
când?
Cât timp?
1. Verb
2. Locuţiune
verbală
3. Interjecţie
4. Adverb
5. Adjectiv
1. Merge / oricând îl trimit./
2. A luat-o la goană / când am
apărut în uşă. /
3. Hai / până nu se întunecă./
4. Atunci / când te chem /să vii
repede./
5. Ori de câte ori îi cer ajutorul,
/ e bolnav. /
a) Adverbe relative: când, cât, ( cum = când ).
b) Adverbe nehotă-râte ( compuse cu „ori” ):
oricând, ori-cât.
c) Conjuncţia subor-donatoare „până”.
d) Locuţiuni con-juncţionale subordo-natoare:
înainte să, înainte ca... să, în timp ce, ori de câte
ori,...
e) Pronume / adjec-tive pronominale re-lative /
nehotărâte: ce, cui / oricui.
După regentă
NU se desparte
prin virgulă.
Înaintea ei
sau intercalată
se poate
despărţi p
rin virgulă.
Corelativ:
atunci.
118
CM
Cum?
În ce
mod?
În ce fel?
1. Verb
2. Adverb
3. Adjectiv
1. Se acceptă / oricum faci./
2. A făcut bine / precum şi-a
propus./
3. „O, eşti frumos /cum numa-n
vis un demon se arată.”/
a) Adverbe relative: cum, cât, precum.
b) Adverbe nehotă-râte: oricum, oricât.
c) Locuţiuni con-juncţionale subor-donatoare:
după cum, ca şi cum, fără să,...
[ Conjuncţii subor-donatoare: parcă, de-cât.+
După regentă
NU se desparte
prin virgulă.
Înaintea ei
sau intercalată
se poate
despărţi prin
virgulă.
Corelative :
aşa,
astfel,
atât.
ATENȚIE LA DOOM 2!
Paronime- stingent/ astringent
Stringent- care nu suportă amânare ex. Problemă stringentă
Astringent=care face gura pungă ex. Lămâie astringentă
CORECT - Înşală Aşază Greşeală Deranjează Furişează Trişeaza
bateți, faceți
VARIANTE admise:
Topogan – tobogan
Coperte – coperti
Vise (de noapte) – visuri (aspiratii)
Nominativ singular Nominativ plural nearticulat Nominativ plural articulat
fiu fii fiii
copil copii copiii
vizitiu vizitii vizitiii
Exprimarea datei
Pentru zilele de 21 şi 31 ale lunilor se recomandă forma de masculin, adică 21 aprilie sau 31
iulie - se citesc douăzeci şi unu aprilie, respectiv treizeci şi unu iulie.
119
VALORI MORFOLOGICE
decât, adverb: I-a dat mai mult lui decât ei. N-au venit decât doi.
decât, conjuncţie:
Mai mult stă decât munceşte.
Se scriu cu literă mare:
- numelor proprii care desemnează marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente)
(Antichitatea, Evul Mediu), inclusiv războaiele de anvergură (Primul Război Mondial, al Doilea Război
Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze, Războiul de Independenţă,
Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de Ani);
- locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Excelenţa Voastră, Înălţimea
Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia Sa;
Se admit formele –
analoagă/analogă,
omoloagă/omologă
(în timp ce altele nu admit forme cu oa: barocă, echivocă);
Adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboandă, nu vagabondă.
Se admit ambele construcţii:
un prieten de-ai mei/de-al meu,
o prietenă de-ale mele/de-a mea.
!!! cu preferinţă pentru una dintre ele (indicată prima în Dicţionar):
căpşuni/căpşune,
cicatrice/cicatrici,
cireşe/cireşi,
coarde/corzi,
120
coperte/coperţi,
găluşte/găluşti
râpe/râpi,
niveluri/nivele,
tuneluri/tunele.
CORECT-
monede (nu monezi),
chibrituri (nu chibrite),
poieni (nu poiene),
seminare (nu seminarii);
VERBUL
voi fi, aş fi, pot fi voi şti, aş şti, pot şti voi reuşi, aş reuşi, pot
reuşi
Aşa cum în cazul verbelor care se termină în -a, de genul a mânca, nu zicem şi nu scriem voi
mâncaa, aş mâncaa, pot mâncaa, nici în cazul verbelor care se termină în -i nu zicem şi nu scriem aş fii, voi fii, pot fii.
La indicativ prezent: Tu vii se scrie întotdeauna cu doi i, ca şi la conjunctiv: tu să vii / tu
devii, tu să devii.
La fel: tu ţii, tu să ţii / tu deţii, tu să deţii. Sau tu (să) (nu) ştii, tu (să) (nu) scrii- si la forma
afirmativă și la forma negativă.
Dar, verbul a fi: la imperativ: tu fii! / tu nu fi!
La perfect-simplu, verbele care la infinitiv se termină în –i: a citi, a veni, a dori
-La pers.I- eu citii, eu venii, eu dorii ( cu doi i )
-La pers. a III-a-el citi, el veni, el dori ( cu un i )
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a FI.
121
Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna.
Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost.
FI, invariabil, la toate persoanele.
Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu ―să…‖). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a
devine să FII, cu doi i .
eu să FIU (FI+U) tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E) noi să FIM (FI+M) voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)
Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost.
Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg,): FII ! Cu doi i.
Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i.
Dar e corect:
Fii cuminte!
Sa fii punctual.
Sa nu fii trist.
Nu fi fraier!
Sa fi stiut ce pierd, n-as fi lipsit.
As fi mandru daca as lua un premiu.
Promit ca voi fi punctual.
De ce?
Se foloseste "fii" doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) si la conjunctiv afirmativ sau negativ (sa
fii punctual / sa nu fii trist). In toate celelalte situatii, se foloseste fi.
Este incorect sa spui: Cand am venit la tine, tu plecasei deja.
Dar este corect sa spui: Cand am venit la tine, tu plecasesi deja.
122
CORECT/ GREȘIT
1.a crea:
eu creez
tu creezi
el creeaza
noi cream
voi creati
ei creeaza
se creeaza
eu am creat
tu ai creat
el a creat
noi am creat
voi ati creat
ei au creat
eu voi crea
tu vei crea
el va crea
noi vom crea
voi veti crea
ei vor crea
va fi creata o racheta
vor fi create 3 rachete
2. corect: vreun, vreo
gresit: vre-un, vre-o
3. corect: complex – complecși
gresit: complexi
4. corect: oualor
gresit: oualelor
5. e corect casnicie nu caznicie
6. purici este pluralul de la purice, nu pureci
7. eu voiam ( nu e corect vroiam, vroiai etc)
tu voiai
el voia
noi voiam
voi voiati
ei voiau
123
daca vrei neaparat sa conjugi "a vrea" (nu e tocmai recomandat, mai ales ca la pers a 3a
se confunda cu prezentul )
eu vream
tu vreai
el vrea
noi vream
voi vreati
ei vreau
8. forma corecta la infinitiv este "a tăcea", nu "a tace" si se conjuga astfel:
Eu tac, tu taci, el/ea tace, noi tăcem, voi tăceț i, ei tac.
la imperativ : "tăceți!" si nu "taceti!"
9. ATENTIE! corect este : "el se asaza", "el insala" / "el se insala" si nu "el se
aseaza", "el inseala" / "el se inseala" !! (in ciuda a cum va suna voua mai bine sau
cum ati mai auzit in stanga si-n dreapta)
10. corect e "înot" și nu "înnot"
11. corect e "s-a înecat", nu "s-a înnecat"
12. corect e "tobogan" și "topogan"; corect e "proroc" ,nu "prooroc"
13. decât ≠ numai
Deși ambele adverbe indică restricția (fiind, de fapt, semiadverbe de restricție), ele nu sunt
sinonime totale (și din punct de vedere gramatical), pentru că decât nu poate fi folosit în contexte
care cer utilizarea lui numai și invers.
Dar când îl utilizăm pe numai și când folosim adverbul decât?
E foarte simplu: Adverbul numai se folosește doar în construcții afirmative (având el un sens
negativ), iar decât – în construcții negative, cu același rol semantic. Astfel, e INCORECT să
spunem: *Am decât cinci lei.; *Nu am numai cinci lei., ci AȘA: Am numai cinci lei.; Nu am decât cinci
lei.
De asemenea, semiadverbul doar este sinonim total cu numai; prin urmare, se utilizează în
aceleași contexte (afirmative!) în care apare și numai, aplicându-i-se aceeași regulă.
E corect numai /doar așa: Am doar două mere. și NU *Nu am doar două mere. (pentru că se schimbă
înțelesul comunicării).
14. Totuşi “Totuşi, la mare e soare mereu” – la începutul propoziţiei este urmat de virgulă. “Aș fi vrut totuși să spun două vorbe” – în interiorul propoziției nu se desparte.
DIFICULTĂŢILE GRAMATICALE
1.-Acordarea de premii elevilor harnici m-a bucurat.
124
elevilor = atribut substantival; substantiv comun, simplu, genul masculin,
numărul plural, cazul Dativ, articulat cu articolul hotărât -lor. OBSERVAŢII:
Substanivul elevilor este în cazul Dativ, el determină un "nume de acţiune", dativul fiind, în ultimă instanţă, "echivalent cu complementul indirect al verbului de bază."
Substantivul în cazul Dativ poate avea funcţia sintactică de atribut şi în în situaţia unor construcţii specifice limbii vechi:
"Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet" (Mihai Eminescu)
2.-Unde mergi, om bun? VIRGULA, SEMN DE PUNCTUAȚIE, IZOLEAZĂ CONSTRUCȚIA ÎN VOCATIV - SUBST.+ADJ., DE RESTUL ENUNȚULUI.
om = substantiv comun simplu, genul masculin, numărul singular, cazul vocativ, nearticulat, fără funcţie sintactică;
bun =atribut adjectival, adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare, genul masculin, numărul singular, cazul Vocativ, gradul de
comparaţie pozitiv. OBSERVAŢII:
Substantivul om nu stabileşte o relaţie sintactică, este, cu alte cuvinte, lipsit de funcţie sintactică. Nu aceeaşi este situaţia adjectivului bun, aflat în relaţie de subordonare cu termenul om.
Determinând un substantiv, chiar în cazul Vocativ, adjectivul are funcţia sintactică de atribut adjectival.
3.-Ai mei au plecat aseară la mare. ai mei = subiect simplu; pronume posesiv, genul masculin, numărul plural ,
cazul Nominativ. OBSERVAŢII:
Cum se analizează, în fond, un pronume posesiv? Se consideră că el "se acordă în persoană şi număr cu posesorul şi în acelaşi timp în gen, număr şi, prţial, în caz cu nume le obiectului posedat" (Gramatica
Academiei, vol. I, p. 156). În această situaţie, considerăm că este rcomandabil să se menţioneze persoana şi numărul posesorului, genul, numărul obiectului posedat şi cazul pronumelui, în loc să se arate,
bunăoară, "mai multe obiecte posedate- un singur posesor",aspect valabil şi în situaţia în care s-ar schimba persoana posesorului (Ai tăi au plecat aseară la mare).
4.-Nu ştiu a ce miroase.
a ce = complement crcumstanţial de mod;pronume relativ, cazul Acuzativ, precedat de prepoziţia simplă a.
OBSERVAŢII: Alte valori morfologice ale cuvântului ce: -adjectiv pronominal relativ: Nu ştiu ce carte a cumpărat.
-pronume interogativ: Ce ai mai scris? -adjectiv pronominal interogativ: Ce carte ai cumpărat? -adverb de mod: Ce frumos ninge!
Funcţii sintactice ale pronumelui relativ ce:
125
-subiect: Ştiu ce s-a petrecut acolo.
-nume predicativ: Ştiu ce a devenit prietenul nostru. -complement direct: Am aflat ce ai scris. -complement indirect: Nu se ştie despre ce aţi vorbit.
-complement circumstanţial de loc: Nu ştiu pe ce să aşez cartea. -complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce a ieşit. -complement circumstanţial de scop: Ştiu pentru ce au venit.
Valori morfologice ale cuvântuli a: -articol hotărât (-a): Cartea este pe bancă.
-articol posesiv (genitival): Casa cea veche a bunicului e pe deal. -interjecţie: A! ce nenorocire! -verb auxiliar: A citit toate cărţile.
-substantiv comun (metalimbaj): A este un sunet. -pronume demonstrativ (regional): Maşina din stadă este a ta, a din curte este a prietenului meu.
-articol adjectival (demonstrativ): Maşina cea nouă este a mea, maşina a veche, este a bunicului meu.
SCRIEREA SUBSTANTIVELOR CU “III”
Reţineţi : Substantivele masculine terminate la nominativ şi acuzativ singular în diftongul –iu(fiu,
vizitiu) şi substantivul copil se scriu la plural nearticulat cu doi « ii », iar la plural articulat, cu trei
«iii ».
Model :
Nominativ singular Nominativ plural nearticulat Nominativ plural articulat
fiu fii fiii
copil copii copiii
vizitiu vizitii vizitiii
Observaţie : Explicaţia folosirii celor trei « iii » este următoarea : primul « i » face parte din rădăcina
cuvântului (copil), al doilea « i » este desinenta de plural (copii- nearticulat) ,iar al treilea « i » este
articolul hotărât enclitic(copiii).
ATENTIE LA DOOM 2 !
Înşală
Aşază
Deșartă
Greşeală
126
Deranjează
Furişează
Trişeaza.
Aranjează.
EU deranjez, aranjez, lucrez
TU deranjezi, aranjezi, lucrezi
EL/EA deranjează, aranjează, lucrează
NOI deranjăm, aranjăm, lucrăm
VOI deranjaţi, aranjaţi, lucraţi
EI/ELE deranjează, aranjează, lucrează
Se admit ambele construcţii:
un prieten de-ai mei/de-al meu,
o prietenă de-ale mele/de-a mea.
Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus
substantivului şi forma întâia: clasa întâi/întâia.
SUBSTANTIVUL
Reglementări DOOM II
Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic, ediţia a II-a din 2005, propune:
1. variante libere:
- basc/bască („beretă”); - colind/colindă („cântec”).
2. numai formă de feminin pentru: foarfecă, mass-media şi numai formă de
masculin pentru: cleşte (cleşti, la plural);
3. substantive cu formă dublă de plural, în funcţie de sens:
127
virus
viruşi („programe de calculator”)
virusuri („agenţi patogeni”)
element
elemenţi („de calorifer”)
elemente („fenomene”)
robinet
robinete
robineţi
4. Norma nu admite decât formele salariu, serviciu, sanda, nu salar, servici, sandală;
5. La substantivele neologice terminate în –ogă, norma nu admite (şi) formele
terminate în -oagă. Astfel, corect este filologă, pedagogă ş.a. 6. Norma respinge forma doctoră, admiţând numai doctoriţă. 7. Unele substantive feminine omonime la N-Ac., au la G-D singular, formă diferită.
N-Ac. G.- D.
maică
maicii („călugăriţă”)
maicei/maichii/maicii („mamă”)
soră
surorii („grad de rudenie”)
sorei („infirmieră”)
pielii („la oameni”)
128
piele
pieii („la animale”)
8. La plural, norma acceptă variante libere (cu preferinţă pentru una dintre ele, indicată prima în Dicţionar): căpşuni/căpşune, cireşi/cireşe, coade/cozi,
coperte/coperţi, găluşte/găluşti, râpe/râpi, niveluri/nivele chipie/chipiuri, tuneluri/tunele.
9. Substantive cu o singură formă de plural: monede (nu monezi), chibrituri (nu chibrite), poieni (nu poiene), seminare (nu seminarii);
10. Desinenţa de plural se leagă prin cratimă la cuvintele greu flexionabile, precum
numele literelor şi sunetelor: x-uri .
ATENȚIE ! CORECT!
1. ABIA
2. MĂ APROPII
3. SĂ AIBĂ
4. AMBIGUU
5. CEARCEAF/CEARȘAF
6. SĂ COASĂ
7. AL CINCILEA/ A CINCEA
8. CONFORT
9. EU/TU CONTINUI
10. CONȘTIINȚĂ
11. CHINEZI
12. CHIBRITURI
13. CEALALTĂ/ CELĂLALT
14. COREEAN
129
15. CUNOȘTINȚĂ
16. CUVIINCIOS
17. DESEARĂ/ DISEARĂ
18. DETALIAT
19. DE VREME CE
20. DE-A LUNGUL
21. DE-A LATUL
22. DE ASEMENEA,
23. DEDESUBT
24. DINADINS
25. DINĂUNTRU
26. DINTR-ODATĂ
27. DEODATĂ
28. DUPĂ-MASĂ
29. DUPĂ-AMIAZĂ
30. FRECVENT
31. IDEE/ IDEEA
32. ENGLEZI
33. VITEJI
34. ESCROC
35. ÎNCONTINUU
36. ÎNDATĂ CE
37. ÎNDEAPROAPE
38. A ÎNECA
39. A ÎNOTA
40. MAIESTUOS
41. RESPECTUOS
130
42. EU ÎNTÂRZII
43. ÎNTR-ADINS
44. RADIO
45. PE DE ROST
46. REPERCUSIUNE
47. SERVICIU
48. ȘOARECE
49. TANGOU
50. TAXI
51. VREO/ VREUN
52. ALTĂDATĂ=CÂNDVA
53. ALTĂ DATĂ=CU ALTĂ OCAZIE
54. ALT FEL= ALT TIP
55. ALTFEL= ÎN ALT MOD
56. BINE-CRESCUT=CUVIINCIOS
57. BINE CRESCUT=BINE DEZVOLTAT
58. ÎNTRUNA=ÎNCONTINUU
59. MAICĂ-MII
60. NOȘTRI, VOȘTRI
61. ÎNAINTE DE B ȘI P APARE M-
ÎMPACHETA, ÎMBUNA
62. PERSPICACE/ PROPICE/ FEROCE/ EFICACE-
ADJECTIVE INVARIABILE
63. ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAȚIE-
UNIC, MAJOR, MINOR, SUPERIOR, PERFECT,
COMPLET, GIGANTIC, INFERIOR, ÎNTREG.
64. CUVINTE CU UN I
131
ALBAȘTRI, CODRI, CELEBRI, MINIȘTRI, MONȘTRI,
METRI, NEGRI
65. CUVINTE CU DOI I
ROȘII, CENUȘII, AURII, ARGINTII, ARĂMII, GRIJULII
GRIJULIII COPII, AURIII CERCEI
66. MIREASMĂ/ MIRESME
67. PARDON!, MERSI! – SUNT INTERJECȚII
68. CARAMELĂ
69. BISCUIT
70. CASIERIE
71. CHIUVETĂ
72. CROASANT-CROASANȚI
73. CIZMĂ
74. CONFORT
75. SEZON- SEZOANE
76. FĂ! NU FACE!
77. ZI! NU ZICE!
78. ÎNTÂRZIIND
79. SCRIIND
80. SUVENIR/ SUVENIRE
81. MUGUR/ MUGURI
82. ATLAS/ ATLASE
83. CLOVN/ CLAUN
84. FRUCT/ FRUCTE
85. PRADĂ/ PRĂZI
86. COȘMARURI
87. SACOȘĂ/ SACOȘE
132
88. BARĂ/ BARE
89. SUVENIRE
90. HOTELURI
91. ORANJ
92. DU! NU DUCE!
93. ADU! NU ADUCE!
94. FĂ! NU FACE!
95. DESFĂ! NU DESFACE!
96. ZI! NU ZICE!
97. DEZNODĂMÂNT/ DEZNODĂMINTE
98. Îmi plăcea
99. Îmi displăcea
100. BIRUIE/ BIRUIEȘTE
101. Cuarț
102. HANDBAL
103. FOTBAL
104. RUGBI/ RUGBY
105. SE VAITĂ
106. DE LA ORA 10 LA 11
107. UNA DINTRE CĂRȚI
108. N-A CITIT DECÂT O CARTE
109. A CITIT DOAR O CARTE
110. A CITIT NUMAI O CARTE
111. VIZAVI
112. MERSI!
113. TROLEIBUZ
114. SCHI
133
115. SE PARE- verb predicativ, impersonal, diateza
reflexivă
116. ABȚIBILD
117. BOMBOANĂ
118. COMPLET
119. CONFORT
120. SECVENȚĂ
121. SINTAGMĂ
122. PROPRIETATE
123. GREP, nu gref
124. PĂIANJEN
125. ÎNTREPRINDERE
126. CASIERIE
127. MACHIAJ-MACHIAJE
128. ARAGAZE
129. FERĂSTRĂU/ FIERĂSTRĂU
130. ERBIVOR
131. MĂNUȘI
132. CHIPIE/ CHIPIURI
133. PARBRIZE
134. MINGE-MINGI-MINGILE
135. MĂ SFIII
136. SE VA SFII
Mulți, puțini= pronume nehotărâte
Aur= gen neutru
SERINGĂ
134
DIAGNOSTICE
HANORACE
RUCSACURI
PIEȚE
AMIEZI
DIMINEȚI
CHITARE
CIOCOLATE
ȚURȚUR/ ȚURȚURI
SANDA/ SANDALE
SARMA/ SARMALE
ITINERAR/ ITINERARE
REFREN/ REFRENE
VISCOL/ VISCOLE
ERBIVOR
ALBUME
SANDVICI/ SENDVIȘ
TROFEE
MINGE-MINGI- MINGILE
FESTIVALURI
GREIER/ GREIERI
GHID/ GHIDĂ- PERSOANE, GHIDURI
NĂMETE/ NĂMEȚI
TROIAN/ TROIENE
TUMOARE/ TUMOARE
CORIGENT/ CORIJENT
COLI
135
BRICEGE
DESEARĂ/ DISEARĂ
LUNILE ANULUI- AU GEN MASCULIN
ZILELE SĂPTĂMÂNII – AU GEN FEMININ
ORAȘELE- AU GEN NEUTRU
NUMERALELE CARDINALE DE LA 20 ÎN SUS AU DOAR VALOARE SUBSTANTIVALĂ!
Party-uri, show-uri, gadgeturi, trenduri, weekenduri,
treninguri.
După-amiezile
Ecler-ecleruri
Horoscop-horoscoape
Ghișeu-ghișee
Acces-accese ( de furie), accesuri
Rapoarte-scrise și raporturi sintactice- de coordonare/ subordonare
FORME DUBLE DE SINGULAR/ PLURAL ACCEPTATE
Tunel-tunele, tuneluri
Copertă-coperte, coperți
Gălușcă-găluște, găluști
Coardă-coarde, corzi
Acces-accese ( de furie), accesuri
Corigent, corijent
Tobogan, tobogan
Nivele, niveluri
Locșor, locușor
Tumoare/ tumoră
136
Deseară/ diseară
Bodyguard/bodigard
Cocktail/cocteil
Derby/derbi
Penalty/penalti
Pocher/poker
Rugbi/rugby
Sandvici/sendviș
Anteturi/antete
Analoagă/analogă
Omoloagă/omologă
Cicatrice/cicatrici
Râpe/râpi
Rapoarte-scrise și raporturi sintactice- de coordonare/ subordonare
Când se pronunță
EL-IEL, EA-IA, ESTE-IESTE- I este literă ajutătoare!
CÂND SE ARATĂ CANTITATEA= VERBUL ESTE LA PLURAL
O MULȚIME DE ELEVI=MULȚI AU PLECAT.
O SUMEDENIE DE ELEVI AU PLECAT.
O GRĂMADĂ DE ELEVI AU PLECAT.
CÂND E VORBA DE UN GRUP, VERBUL E LA SINGULAR
O CLASĂ DE ELEVI A PLECAT.
UN GRUP DE ELEVI A PLECAT.
137
NUMERALUL
AL O SUTĂ UNULEA
AL O MIELEA
AL UN MILIONULEA
AL O SUTĂLEA
A DOUĂ SUTELEA
CUVINTE MONOSEMANTICE = CARE AU UN SINGUR SENS
DIALIZĂ
HEMOGLOBINĂ
HIPERTENSIUNE
DIOXID DE CARBON
DESPĂRȚIREA ÎN SILABE
FII-CĂ
FI-IND-CĂ
GE-O-GRA-FI-E
AL-CO-OL
A-TLET
CRE-EA-ZĂ
CRE-ÂND
A-CE-EA
CON-TI-NU-U
PUNC-TU-A-ȚI-E
TA-BLOU
138
E-XA-MEN
SU-BIECT / O-BIECT
FUNC-ȚI-E
SCULP-TOR
VÂRST-NIC
CO-DRU
BÂ-TLAN
A-MIA-ZĂ
BI-BLI-O-TE-CĂ
CON-TI-NU-A
CU-RI-OS
E-MO-ȚI-O-NA
I-ME-DI-AT
NU-AN-ȚĂ
PIO-NE-ZĂ
PLEOA-PĂ
U-RI-AȘ
ARC-TIC
CO-VRIG
CIN-STE
PUNC-TU-AL
SU-PLU
TI-TLU
LI-TRU
139
CA-BLU
VÂR-STĂ
BU-LI-ON
FE-BRU-A-RI-E
Bin/bi-no-clu
Bi-os/o –fe-ră
Chin/chint-e-sen-ță
In/i-na-mic
Mi/miz-an-trop
Ni/nici-o-da-tă
Sub/su-bes-ti-ma
Sub/su-bli-ni-a
Pa/par-o-nim
Sin/si-nu-ci-de-re
Top/to-po-nim
Pan/pa-no-ra-ma
Sin/si-no-ni-me
In/i-nu-man
Coa-fu-ră
a-tlan-tic
trans/tran-so-cea-nic
drept/drep-tunghi
alt/al-tun-de-va
ab-stract
140
an/a-nor-ga-nic
des/de-spre
te-les/le-scop
dez/de-zin-te-res
dez/de-zo-biș-nu-i
dez/de-zor-do-nat
dez/de-zo-ri-en-ta
dez/de-zo-sa
dez/de-zum-flat
din/di-na-dins
SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR
APLAUZE
CÂLȚI
CITRICE
COSMETICE
OCHELARI
RECHIZITE
SPAGHETE
TĂIȚEI
FINANȚE
IȚARI
SUBSTANTIVE CU FORME IDENTICE DE SINGULAR ȘI DE PLURAL
ARDEI
141
ARICI
AUTOARE
GENUNCHI
DIRECTOARE
ÎNVĂȚĂTOARE
INSPECTOARE
OCHI
PISOI
PUI
PUȘTI
UNCHI
VÂNZĂTOARE
NUME
VERBE CU FORME LUNGI ȘI SCURTE
A BICIUI- BICIUIE/ BICIUIEȘTE
A BIRUI- BIRUIE/ BIRUIEȘTE
A CHELTUI- CHELTUIE/ CHELTUIEȘTE
A CHINUI- CHINUIE/ CHINUIEȘTE
A CIOCĂNI-CIOCĂNE/ CIOCĂNEȘTE
DESTĂINUI- DESTĂINUIE/ DESTĂINUIEȘT
ÎNVÂRTI- ÎNVÂRTE/ ÎNVÂRTEȘTE
ÎNVIA- ÎNVIE/ ÎNVIAZĂ
A STRĂDUI- STRĂDUIE/ STRĂDUIEȘTE
A ANTICIPA- ANTICIPĂ/ ANTICIPEAZĂ
142
CUVINTE COMPUSE
NUMAI, DECÂT, C.F.R., PLAFAR, FĂT-FRUMOS, DOISPREZECE, NOU-NĂSCUT
COMPUNERE SAVANTĂ- CINEFIL, HIPERTENSIUNE, INSECTICID
PREPOZIȚII COMPUSE
DINTRE, PRINTRE, ÎNAINTEA, DEDESUBTUL, ÎMPOTRIVA, DIN
ORALITATEA STILULUI
MĂRCI ALE ORALITĂȚII STILULUI
-CUVINTE POPULARE
-INVERSIUNI
-INTERJECȚII
-SUBSTANTIVE ÎN VOCATIV
-VERBE LA IMPERATIV
-PLEONASME
-PROVERBE ȘI ZICĂTORI
SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR
EX. TĂIȚEI, BUCEGI, BUCUREȘTI, CÂLȚI
SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL
EX. ION, ANA, MIERE, AUR, OREZ, FOTBAL
ATENȚIE ! LUI !
LUI ION- LUI-ARTICOL HOTĂRÂT PROCLITIC, ÎNSOȚEȘTE UN SUBSTANTIV
ÎI DAU CARTEA LUI – PRONUME PERSONAL
SINGULAR- PLURAL MASCULIN X- CȘI
143
ORTODOX-ORTODOCȘI
FIX-FICȘI
COMPLEX-COMPLECȘI
LINX-LINCȘI
SINONIME
FORTUIT=ÎNTÂMPLĂTOR
FICTIV=IMAGINAR
CONCLUDENT=CONVINGĂTOR
HAZARD=SOARTĂ
INOPINAT=NEAȘTEPTAT
ITINERAR=TRASEU
LACUNĂ=LIPSĂ
VINDICATIV=RĂZBUNĂTOR
TEZAUR=AVUȚIE
UNIVERS=GALAXIE
SIMILAR=ASEMĂNĂTOR
A TĂGĂDUI=A NEGA
FALNIC=MĂREȚ, IMPUNĂTOR
HIMERĂ=ÎNCHIPUIRE, ILUZIE
ÎNDRĂZNEȚ=CURAJOS, CUTEZĂTOR
PERTINENT=POTRIVIT, NIMERIT
JUVENIL=TINERESC
ONCTUOS=UNSUROS, GRAS
CINSTE=ONESTITATE, ONOARE
OPAC=PRIN CARE NU TRECE LUMINA, NESTRĂVEZIU
Corect este vizavi, nu vizavi!
144
Corect este mersi, nu merci!
Sunt corecte ambele variante in cazuri precum:
bodyguard/bodigard,
cocktail/cocteil,
derby/derbi,
penalty/penalti,
pocher/poker,
rugbi/rugby,
sandvici/sendviș.
anteturi/antete,
căpșune/căpșuni,
cireșe/cireși,
ferăstrău/ fierăstrău,
ligheane/lighene,
tumoare/tumoare
cearșaf/cearceaf
claun/clovn
coarde/corzi
dicție/dicțiune
acumulatoare/acumulatori
bande/benzi
filosof/filozof
145
mă dezbar/mă dezbăr
biruiește/biruie
forma corectă a verbelor subliniate
a. Deții această proprietate?
b. Mai știi ce făceam odată?
c. Voi crede tot ce spui.
d. – Bateți cu toții din palme!
Brokerul si cow-boy-ul
Tot la fel sunt corecte formele noi de plural:
anacoluturi,
algoritmuri,
aragaze,
jobene,
pandișpane
"eu continui"
Astfel, vom folosi corect: bossul, brokerul, dealerul, linkul, weekendul,
curriculumul. Daca insa partea finala a cuvantului se pronunta altfel de cum se
scrie, articolul se desparte de cuvant prin cratima.
Exemple: cow-boy-ul, mouse-ul, service-ul, site-ul, show-ul.
* Se scriu cu litera mare toate cuvintele, substantive proprii, cu exceptia instrumentelor
gramaticale (prepozitii, conjunctii, articole), care denumesc: mari epoci istorice
(Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); razboaie importante (Razboiul de Independenta,
Razboiul de Secesiune, Razboiul celor Doua Roze, Razboiul de Treizeci de Ani,
Razboiul de 100 de ani, Primul Razboi Mondial , al Doilea Razboi Mondial); state,
inclusiv cele din epoci trecute ( Imperiul Roman , Imperiul Austro-Ungar); institutii, chiar
folosite eliptic (admiterea la Politehnica, student la Drept, secretar la Externe); formule
de politete, devenite locutiuni pronominale de politete (Alteta Sa Regală, Majestățile Lor
Imperiale, Excelența Voastră, Sfinția Sa).
146
* Se scrie cu litera mare numai primul cuvant din substantivele compuse care denumesc
compartimente din institutii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra
de Chimie, Adunarea generala a Academiei, Directia, Secretariatul).
Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!”, „fato!” nu „fat-o!”
din cauza versus datorită
datorită în formulări pozitive, iar din cauza, în formulări negative
„Datorită medicamentelor, omul s-a vindecat de boală.”
„Din cauza bolii, omul a murit.”
Scrierea cuvintelor compuse
Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din
adverb+participiu
(bine-crescut cu sensul "cuviincios",
bine-venit cu sensul de "oportun, agreat",
rau-platnic;
substantive compuse ca "bună-credință" (onestitate), bună-cuviință
(politețe), bun-rămas (adio);
toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(a), prim-solist(a),
prim-procuror/procuroare;
147
compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziție (bas-
bariton, cuvânt-titlu, mașină-capcană );
toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale;
unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).
Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative
"niciunul, niciuna, niciunii, niciunele",
precum și adjectivele corespunzătoare
"niciun, nicio",
dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus,
spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncția
"nici"+numeral
(nici una, nici doua), din conjuncția "nici"+pronume nehotărât (nici una,
nici alta) sau din adverbul "nici" și articol nehotărât
("Nu e prost și nu e nici băiat incult").
Schimbări la numele proprii străine
La nume proprii straine s-a schimbat scrierea si pronuntarea unora ca "Bahus"
(nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu
Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul
numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).
Despărțirea în silabe
148
In ceea ce priveste despartirea cuvintelor in silabe si, in scris, la capat de rand,
despartirea "fonetica" (dupa pronuntare) este preferata si la cuvintele formate
analizabile in limba romana contemporana, acestea putand fi despartite si
conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate doua modalitati de
despartire:
a-na-e-rob/an-a-e-rob,
al-tun-de-va/alt-un-de-va,
sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.
O singura despartire se indica si la cuvintele compuse si derivate care contin
grupuri de consoane si anume despartirea dupa structura morfologica, de
exemplu la derivate cu prefixe ca
"post-fa-ta", "trans-bor-da",
la compuse ca
"alt-fel", "ast-fel", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca
"pust-nic", "stalp-nic".
Modificări morfologice
S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent in limba vorbita:
sanda (și nu sandală) - cu plural sandale;
bretea și cu sensul "derivatie rutiera" (și nu bretelă) - cu pluralul bretele;
foarfecă (și nu foarfece) - cu pluralul foarfece,
S-au admis unele forme noi de plural in -i la substantivele feminine cu pluralul
in -e: tărănci, țigănci, remarci, gagici și nu tărance....,
149
iar la unele, numai sub forma de variantă:
cireși/cireșe, căpșuni/căpșune, coarde/corzi, coperte/coperți, găluște /
găluști , cicatrice/cicatrici.
S-a recomandat scrierea conform pronuntarii la cuvintele:
congresmen,
recordmen,
tenismen,
deoarece sensul de "barbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput in
limba romana, dovada femininele recordmena, tenismena.
In paradigmele unor verbe s-au facut modificari punctuale: la "a trebui" s-au
admis si forme de persoana a III-a plural:
trebuiau,
au trebuit,
vor trebui;
la "a continua", persoana I singular a devenit omonima cu persoana a II -a
singular: eu/tu continui;
la "a absolvi" se recomanda forma "absolv" si pentru sensul "termin un ciclu
scolar", iar "a decerna" se conjuga cu -ez, deci decernez.
S-a renuntat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvantului
"mass-media". Asadar, se poate spune: mass-media actuala, nu mass-media
actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".
EXPRIMAREA OREI
150
Prin urmare, corect este ca substantivul să apară la singular, formularea
acceptată ca normă a limbii fiind “Ne întâlnim la ora 16”.
Spunem “Este ora 17” și nu “Sunt orele 17”.
Pluralul substantivului se justifică doar atunci când apar mai multe numerale in
relație de coordonare. Un exemplu ar fi:
“Serbarea se va desfășura între orele 14 și 18”.
Așadar, în normele limbii române, sunt acceptate
“ora două” respectiv “douăsprezece, douăzeci și două”
și nu “ora doi, doisprezece, douăzeci și doi”.