Embed Size (px)
Citation preview
Investeşte în oameni!Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.3 “Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare”
Titlul proiectului: “Formarea continuă a profesorilor de Matematică şi Ştiinţe economice în societatea cunoaşterii”
Nr. Contract: POSDRU/87/1.3/S/63698
Operator de date cu caracter personal nr. 20180
PORTOFOLIU MODUL B
Dezvoltare profesională si oportunitati de carieră
Cursant,
Prof. Ciocîrlan Stanca
Formator,
Prof. Sotirescu Eliza Marinela
Investeşte în oameni!Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.3 “Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare”
Titlul proiectului: “Formarea continuă a profesorilor de Matematică şi Ştiinţe economice în societatea cunoaşterii”
Nr. Contract: POSDRU/87/1.3/S/63698
Operator de date cu caracter personal nr. 20180
CUPRINS
1. Elaboraţi un proiect educaţional pentru combaterea/prevenirea violenţei în şcoala dumneavoastră.
2. Redactarea unei lucrări ştiinţifice/ creative-artistice şi realizarea unei prezentări de tip poster sau ppt
3. Realizaţi un chestionar pentru identificarea gradului de satisfacţie a elevilor
4. Scrieţi un scurt eseu cu tema: Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi pedagogică a educatorului contemporan.
5. Material de prezentare a portofiului de evaluare – Prezi, ppt, etc., pe suport electronic.
1. Elaboraţi un proiect educaţional pentru combaterea/prevenirea violenţei în şcoala dumneavoastră.
Titlul :
Tipul proiectului : Judetean
ARGUMENT :
Un factor important in construirea unui climat propice invatarii si in realizarea succesului scolar, il constituie si crearea unui climat non-violent. Am propus acest proiect, deorece elevii trebuie sa cunoasca beneficiile pe care le aduce in viata noastra un mediu non-violent, dar si dezavantajele pe care le atrage dupa sine un climat lipsit de pace si marcat de violenta.
SCOP :
Proiectul este necesar pentru a identifica cauzele ce pot determina si conduce la aparitia violentei in scoala.
Proiectul isi propune o imbunatatire a capacitatii scolii de a se mobiliza si de a mobiliza parintii si comunitatea locala pentru implicarea mai activa in rezolvarea actelor de violenta in scoala si acasa, precum si diminuarea sau eliminarea cauzelor care le declanseaza.
" Dacă altul se poartă josnic, tu fii demn !
Dacă altul te tratează urât, tu fii bun !Dacă altul îţi face rău, tu ai răbdare,
Căci D-zeu plăteşte fiecăruia după fapte ! "
OBIECTIVE SPECIFICE
- Sensibilizarea şi educarea elevilor pentru o societate non-violentă;- Dezvoltarea responsabilităţii pentru menţinerea unui climat non-violent;- Conştientizarea importanţei informării complete, corecte şi precise
asupra riscurilor la care ne supunem daca avem un comportament intolerant şi violent;
- Dezvoltarea capacităţii de informare şi lucru individual şi în echipă.
GRUPUL ŢINTĂ- Elevii de la scolile si liceele din Alexandria, Rosiorii de Vede si Turnu
Magurele
PARTENERI :- Liceul tehnologic „ Nicolae Balcescu „ Alexandria - Inspectoratul Judetena de Politie Teleorman - Inspectoratul de Jandarmi Judetean Teleorman
LOCUL DESFASURARII :- Liceul tehnologic “Nicolae Balcescu “Alexandria
PERIOADA : Februarie- mai 2013
RESURSE MATERIALE :- Filme, prezentari, forografii- Pliante- Aparate foto, camera video- Pancarde cu sloganuri privind combaterea violentei in scolii
CALENDARUL DE ACTIVITĂŢI:
Nr.Crt.
Activităţi Termene Responsabili
1. Word-shop-ul: „Să exmatriculăm violenţa!”
-dezbateri pe tema propusă-invitaţi ai IPJ
Februarie 2013
Echipa de proiect
2. „Nu deschide poarta violenţei!” – concurs de prezentari power- point (prezentarea şi evaluarea lucrărilor)
Martie 2013
Echipa de proiect
3. „O lume a păcii – o lume mai bună!” – concurs de lucrări plastice
Aprilie 2013
Echipa de proiect
4. Realizarea unui spot privind combatarea violentei in scoala.
Aprilie 2013
Echipa de proiect
5 Feedback-ul proiectului – completarea unui chestionar cu 10 întrebări
Festivitatea de premiere ( prezentari , desene)
Mai 2013 Echipa de proiect
REZULTATE ASTEPTATE : - Elaborarea si derularea de activitati de informare, sensibilizare si
prevenire de catre elevii implicati in proiect- Imbunatatirea gradului de implicare voluntara a parintilor si a motivatiei
elevilor in combaterea violentei- Scaderea nivelului de toleranta a parintilor fata de violenta de la scoala si
de acasa
EVALUAREA PROEICTULUI
- Realizarea unui avizier cu materiale ale activitatilor derulate in cadrul
proeictului
- Scaderea numarului de acte violente in randul copiilor
- Participarea unui numar mare de elevii si parinti
- Derularea de alte proeicte privind violenta in parteneriat cu alte scolii din
judet
2. Redactarea unei lucrări ştiinţifice/ creative-artistice şi realizarea unei prezentări de tip poster sau ppt
Rolul profesorului în şcoală şi societate
Dintre toate înrâuririle exercitate asupra personalităţii la vârsta şcolară cea a profesorului, educatorului de profesie are un rol fundamental. Relaţia dintre profesor şi elev, între educator şi educat are multiple implicaţii educaţionale “Relaţiile între dascăl şi elev – remarcă R. Dottrens – constituie elementul fundamental al vieţii şcolare. Dacă aceste relaţii nu satisfac nevoile afective ale copiilor, atunci devine iluzorie îmbunătăţirea programelor şi metodelor” 1
Cunoştinţele cuprinse în documentele şcolare (programe şi manuale) re-prezintă doar premise latente din punct de vedere al formării personalităţi elevilor. Ele capătă însă forţa formativă numai în urma prelucrării şi transmiterii lor de către profesor. Acelaşi lucru putem spune despre mijloacele de învăţământ. Oricât de perfecţionate ar fi ele, cel care pune în valoare întregul lor potenţial pedagogic este tot profesorul. Rudolf Steiner, iniţiatorul pedagogiei Waldorf, consideră că bogăţia sufletească a omenirii este în mâna educatorilor tineretului.
Prin tot ceea ce întreprinde şi prin exemplu său personal, profesorul este un modelator al structurii personalităţii umane într-o perioadă hotărâtoare a deveniri sale.
Este semnificativ rolul profesorului şi în calitate de conducător al colectivului de elevi, al muncii acestuia în şcoală şi în afară de şcoală. El îşi aduce contribuţia la formarea elevilor şi prin sprijinirea altor factori educativi ce se asociază eforturilor şcolii: familia, instituţiile cultural – educative, mass - media etc.
Influenţa profesorului lasă adesea urme adânci, pe căi încă neelucidate complet, asupra elevilor pentru toată viaţa. Nu se pot uita profesorii din gimnaziu, liceu şi facultate care prin competenţa şi responsabilitatea lor profesională, ştiinţifică şi socială, prin înalta ţinută morală, prin măiestria şi tactul lor pedagogic, prin spiritul lor de creaţie, exigenţă şi înţelegere depun
11 Dottrens R., „Institutori ieri, educatori mâine” (trad.), E.D.P., 1971, pg 99
toate eforturile pentru a sprijini elevii să pătrundă treptat tainele diferitelor ştiinţelor, să-i formeze ca specialişti, ca cetăţeni şi înainte de toate ca oameni capabili să contribuie la progresul societăţi noastre.
Nu există altă profesiune care să ceară posesorului ei atâta competenţă dăruire şi umanism ca cea de educator pentru că în nici una nu se lucrează cu un material mai preţios, mai complet şi mai sensibil decât este omul în devenire – copilul / adolescentul.
Există numeroase dovezi care atestă frumuseţea şi dificultăţile acestei nobile profesiuni. Se poate vorbi chiar despre o adevărată literatură consacrată educatorului care cuprinde atât operele literare cât şi cele pedagogice. Este semnificativ în aceste sens portretul educatorului realizat de Drouin Anne Marie pe care îl redăm mai jos:
„Meseria de educator este o mare şi frumoasă profesie, care nu seamănă cu nici o alta, care nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru, o meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcută, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea este sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec” 2
Registrul activităţii profesorului / institutorului s-a lărgit mereu prin cuprinderea unui număr tot mai mare şi variat de activităţi aşa cum se poate vedea din figura:
Transmiţător de cunoştinţe
Dirijor şi organizator al “învăţării”
Colaborator al elevului în orientare şi autoeducaţie
Conducător al educaţiei complete, integrale
Organizator al educaţiei permanente şi al educaţiei integrale
Îndrumător, realizator, coordonator şi evaluator al activităţilor instructiv-educative
Fig. 1 - Evoluţia atribuţiilor educatorului (după D. Salade)
Multitudinea de stiluri manageriale pe care le poate adopta profesorul la clasă implică şi o multitudine de roluri pe care educatorul le poate „interpreta” ȋn timpul evoluţiei la catedră. Succesul activităţilor educaţionale este asigurat de o cunoaştere şi o aplicare adecvată a abilităţilor profesorului. Modul ȋn care se comportă profesorul este esenţial pentru atingerea obiectivelor activităţilor de ȋnvăţare. Probabil, cea mai importantă distincţie care ar trebui facută 2 Salade D., „Educaţie şi personalitate” Ed „Casa Cărţii de Ştiinţă” 1995 , pg 204
atunci cȃnd ne referim la rolurile interpretate de cadrul didactic este dintre rolul controlor si rolul de facilitator. Acestea două reprezintă extremităţile unui evantai comportamental ce include o gamă largă de roluri pe care un profesor şi le asumă ȋn timpul activităţii sale. Dupa R. Iucu, profesorul poate ȋndeplini urmatoarele roluri:
* planifică activităţile cu caracter instructiv- educativ sub forma proiectării didactice, determină şi fixează sarcinile şi obiectivele pe diferite niveluri funcţionale, structurează conţinuturile esenţiale şi stabileşte orarul clasei etc;
* organizează activităţile clasei, stabileşte programul muncii instructiv- educative;* comunică informaţii ştiinţifice şi seturi axiologice sub forma mesajelor, stabileşte
canale de comunicare şi repertorii comune ȋntregului colectiv de elevi;* conduce activitatea desfăşurată la clasă, direcţionȃnd procesul formării elevilor;* coordonează activităţile clasei ȋn totalitatea lor, urmărind permanent sincronizarea
dintre ȋndeplinirea obiectivelor individuale şi cele ale clasei;* motivează elevii prin diverse forme de ȋntăriri pozitive şi negative;* consiliază elevii ȋn activităţile şcolare şi ȋn cele extraşcolare;* controlează elevii ȋn scopul cunoaşterii stadiului de realizare a obiectivelor;* evaluează măsura ȋn care scopurile instructiv-educative au fost ȋndeplinite.3
Pe lângă sarcinile didactice şi educative realizate în cadrul şcolii, profesorul desfăşoară şi o rodnică activitate extraşcolară. El este un participant activ la evenimentele şi frământările social - culturale ce au loc în viaţa comunităţii din care face parte, contribuind prin activitatea sa la toate prefacerile ce au loc în cadrul acesteia. Este exponent şi purtător de cuvânt al tinerilor şi adulţilor, transmiţător de valori culturale şi animator al vieţii culturale şi sociale etc.
Literatura pedagogică şi beletristică înfăţişează nenumărate figuri ilustrate de dascăli, din toate treptele învăţământului, care şi-au consacrat o bună parte din timpul şi activitatea lor ridicării nivelului de cultură şi civilizaţie al poporului, îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă a celor în mijlocul cărora au trăit şi au luptat pentru democraţie şi dreptate socială.
Cele două laturi ale activităţii profesorului - cea şcolară şi cea extraşcolară - se presupun şi se completează reciproc, formând un tot indivizibil care imprimă acestei profesiuni un rol din ce în ce mai mare în progresul general al societăţii noastre.
Competențele profesorului
Nu se poate vorbi despre competenta, fara a vorbi despre aptitudine. Aptitudinea pedagogica este o aptitudine speciala, o sinteza de factori înnascuti si dobânditi care depinde de gradul de implicare al individului în activitatea didactica. Ea este determinata de specificul activitatii didactice, de obiective, de cerintele, de conditiile de desfasurare si de actiunile care intra în componenta ei. Potrivit autorilor manualului de "Psihologie", editia 1997, aptitudinea pedagogica presupune "presupune o convergenta a tuturor însusirilor personalitatii educatorului asupra procesului de influentare a elevilor" (P. Popescu - Neveanu, M. Zlate, T. Cretu, 1997, p. 169). Cu alte cuvinte sta în puterea profesorului modelarea personalitatii elevilor sai, mai ales daca se tine cont ca aptitudinea pedagogica presupune atât o temeinica pregatire de specialitate, dar si "cunoasterea practica a psihologiei individuale a elevilor, capacitatea de a-i întelege si de a se apropia de ei, priceperea de a transmite cunostintele pe care le detine, capacitatea de a
3 Coord Constantin Cucos – Mariana Momanu Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, 2009 pg 544
relationa afectiv cu fiecare elev si cu clasa ca grup, inteligenta spontana, inspiratie de moment, mânuirea constienta a mecanismelor capabile sa optimizeze actul educational" (S. Marcus si colab., 1999, p. 12).
Spre deosebire de aptitudine, competenta are o sfera de cuprindere mai mare. Ea pune în evidenta integral si în orice moment aptitudinile, trasaturile de personalitate si cunostintele acumulate, precum si strategiile dobândite si universul cultural format. Nu se poate vorbi despre competenta în absenta aptitudinilor. M. Calin considera ca, în cazul profesorului, competenta este conditionata de informatie, care actioneaza asupra performantei si a stilului de munca (M. Calin, 1996, p. 48).
În ceea ce priveste structura setului de competente necesare exercitarii profesiei didactice, exista o mare diversitate de pareri. Practic, fiecare autor are propria parere în aceasta directie.
M. Calin identifica sase competente necesare în atingerea scopurilor educatiei: competenta comunicativa presupune initierea si declansarea actului comunicarii
de catre profesor, prin combinarea a diferite cai de transmitere si de decodificare a mesajului (verbal sau nonverbal);
competenta informationala este demonstrata de repertoriul de cunostinte, de noutatea si de consecintele acestora;
competenta teleologica este capacitatea de a concepe rezultatele educatiei sub forma unor finalitati;
competenta instrumentala se dovedeste prin utilizarea ansamblului de metode si de mijloace în vederea obtinerii unei performante la elevi conform scopurilor propuse;
competenta decizionala presupune alegerea cea mai buna între cel putin doua variante de actiune posibile;
competenta apreciativa presupune masurarea corecta a rezultatelor elevilor, dar si a propriilor rezultate (M. Calin, 1996, p. 49).
Abordând aceeasi problema, a competentelor profesorului, L. Antonesei, într-o lucrare recenta, identifica un set de cinci astfel de competente:
competenta culturala presupune atât pregatire de specialitate, dar si cultura generala în care se integreaza cultura de specialitate;
competenta psihopedagogica asigura profesorului calitatea de bun transmitator al cunostintelor specifice, dar si racordarea lui cu domeniul culturii în întregul sau. Aceasta competenta este imposibil de atins în cazul nefrecventarii, în timpul studiilor universitare si postuniversitare, a unui set minimal de discipline psihopedagogice;
competenta psihoafectiva si de comunicare se fundamenteaza mai ales pe calitati ale personalitatii profesorului, dar intervine si educatia în a întari ceea ce exista deja sau în a compensa ceea ce nu exista. În cazul în care unele caracteristici de personalitate sunt incompatibile cu profesia didactica, autorul recomanda întocmirea unei liste cu calitatile profesiei si selectarea prin testare a unora, evitându-se astfel situatiile de inadaptare profesionala;
competenta morala presupune ca profesorii sa fie infuzati de valorile ce alcatuiesc idealul educativ în toate comportamentele lor public - educative. Profesia didactica, mai mult decât oricare altele cere ca practicantul sa joace mereu acelasi rol, cu care sa se identifice pe toata durata vietii active. În cazul asumarii mecanice a acestui rol intervine plictiseala, rutina, suprasaturarea care nu pot fi eliminate decât prin adoptare unor stiluri de munca eficiente;
competenta manageriala asigura eficienta organizarii si conducerii activitatilor pe care le presupune profesia didactica (L. Antonesei, 2002, p. 109).
Neculau si s. Boncu reduc numarul competentelor necesare exercitarii profesiunii didactice la trei:
competenta profesionala presupune ca profesorul sa posede o cultura de specialitate, dar si competenta interumana, care sa-i permita sa lucreze cu clasa de elevi si sa coopereze cu ceilalti profesori, capacitatea de a fi un bun manager si competenta morala;
capacitatea de a întretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare: directori, inspectori. Profesorii sunt supusi controalelor permanente, sunt evaluati periodic, iar avansarea nu este posibila decât în urma unei probe practice sustinute în fata unei comisii. Criteriile de evaluare sunt, în egala masura, calitatea si eficienta activitatilor didactice, dar si autoritatea în fata elevilor si calitatea dialogului cu acestia;
competenta de a dezvolta bune relatii cu "beneficiarii" :elevi, parinti, comunitate. Cota unui profesor, fixata de acestia este adesea în functie de priceperea de a dialoga cu clasa, de a utiliza corespunzator autonomia si libertatea grupului de elevi (A. Neculau, s. Boncu, 1999, p. 256).
În concluzie, se poate spune ca, desi structura setului de competente didactice difera de la un autor la altul, totusi diferenta este una de exprimare, nu de continut. Toti autorii mentionati vorbesc despre cultura de specialitate, cultura generala, capacitati de relationare si manageriale.
3. Realizaţi un chestionar pentru identificarea gradului de satisfacţie a elevilor
A. Chestionar pentru elevi
Scop: evidentierea relevantei pe care o are perceptia elevilor asupra „Profesor- model”, si care sa dovedeasca competenta didactica a acestuia.
Chestionar : Impactul utilizarii produselor soft in procesul de predare, invatare, evaluare asupra profesorilor
B. Chestionar pentru identificarea gradului de satisfactie ele elevilor, cu privire la disciplina predata si mediul educational din scoala.
Chestionar : identificarea gradului de satisfactie ele elevilor, cu privire la disciplina predata si mediul educational din scoala.
Chestionar: Impactul utilizarii produselor soft in procesul de predare, invatare, evaluare asupra profesorilor.
1) Ati participat la lectii predate cu ajutorul calculatorului?
a) Da b) Nu
2) Considerati necesara interventia calculatorului in lectiile pe care le predati?
a) Da b) Nu
3) Care credeti ca este importanat produselor soft in eficienta procesului instructiv- educativ?
a) Foarte mare b) Mare c) Redus
4) Considerati ca este necesar ca procesul educational sa se bazeze pe alte tipuri de lectii?
a) Da b) Nu
5) Care dintre cele trei aspecte ale procesului instructiv educativ- predare-invatare-evaluare- credeti ca are cea mai mare aplicabilitate folosind produsele soft?
a) predare b) invatare c ) evaluare d) toate trei e ) nici una
6) Motivele pentru care incercati sa folositi calculatorul in pregatirea continua sunt: a) dorinta de a avea rezultate cat mai bune in instruirea elevilor
b) aspiratia spre autodepasire profesionala
c) curiozitate, dorinat de cunoastere
d) dorinta de a fi cat mai competent(a)
7) Evidentiati cateva efecte importante ale utilizarii produselor soft in activitatea didactica
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.............................................................................................................................
Chestionar pentru identificarea gradului de satisfactie ele elevilor, cu privire la disciplina predata si mediul educational din scoala
8) Ati participat la lectii predate cu ajutorul calculatorului ?
a) Da b) Nu
9) Considerati importanta interventia calculatorului in lectiile pe care le desfasurati la scoala ?
a) Da b) Nu
10) Pentru o lectie la o disciplina, alta decat informatica, ce mod de predare preferati ?
a) predare clasica b) predare cu ajutorul calculatorului
c) depinde de lectie/ disciplina d ) indiferent
11. Cat de bine stiti sa utilizati un calculator ?
a) foarte bine b) bine c ) suficient d) deloc
12) Care credeti ca este aportul pe care il aduce calculatorul in eficienta intelegerii lectiilor ?
a) foarte mare b) mare c) redus
13) Motivele pentru care incercati sa folositi calculatorul in pregatirea scolara sunt:
a) dorinta de a primi o nota mai buna
b) aspiratia spre intelegere profesionala
c) curiozitate, dorinta de cunoastere
d) dorinta de a fi cat mai competent si de autodepasire
14. Care credeti ca sunt informatiile cele mai valoroase pe care le puteti obtine cu ajutorul calculatorului ?
a) legate de pregatirea scolara cat mai completa si cat mai complexa
b) legate de orientare scolara si profesionala
c) legate de sporirea cunostintelor de cultura generala
d) toate variantele de mai sus
15. Prezentati 2-3 motive care sa argumenteze importanta prezentei calculatorului in cadrul lectiilor.
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.............................................................................................................................
4. Scrieţi un scurt eseu cu tema: Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi pedagogică a educatorului contemporan.
COMPETENTA- PERFORMANTA- EFICIENTA PROFESIONALA SI PEDAGOGICA A EDUCATORULUI
CONTEMPOARAN
ESEU : CADRUL DIDACTIC – UN PROFESIONIST IN SISTEMUL DE INVATAMANT
In procesul formarii tinerei generatii, cadrele didactice trebuie sa-si puna in valoare intreaga
maiestrie si competenta profesionala in scopul fixarii unui cadru propice de apropiere de cei
carora urmeaza sa le impartaseasca valorile culturii nationale si universale. La baza unor
asemenea relatii interpersonale este necesar sa se afle capacitaţile de intelegere, anticipare, traire
si identificare ale partenerilor (profesor, elev) pentru a-si putea oferi reciproc increderea necesara
si pentru a deschide calea unei comunicari empatice intre educator şi educat.
Anume din acest considerent profesorul la orice nivel de predare nu ar activa, trebuie sa
corespunda unui model general al personalitatii pentru a putea deveni un cadru didactic cu
adevarat ideal.
Din acest considerent, stabilim ca profesorul poate deveni un model numai daca profesia
sa presupune manifestarea autentica a unui set de tipuri de competente, respectiv:
1.competenta comunicativa – initierea si declansarea actului comunicarii cu elevii;
2.competenta teleologica si programata – conceperea scopurilor pe care incearca sa le
atinga;
3.competenta instumentala – utilizarea unui ansamblu de metode si mijloace care sa duca
la realizarea scopurilor;
4.competenta normativa si decizionala – ordonarea actiunilor didactice si alegerea celor
mai bune variabile de actiune;
5.competenta evaluativa – masurarea si aprecierea corecta a rezultatelor obtinute de elevi.
Pe langa acestea mai stabilim:
- competenta cognitiva - ce prevede informarea facila, rapida şi eficienta, stapanirea
cunostintelor utile cu prioritate, operarea cu acestea in contexte diferite,
- competenta lingvistica, afirmarea spiritului critic, posedarea unei formari generale;
- competente sociale – reactionarea promta la situatii, gasirea mai multor solutii
adecvate, capacitatea de colaborare, cooperare si solutionare a conflictelor, recursul la
dialog, capacitate organizatorica;
- competente afective – toleranta, acceptarea diversitatii, empatie, respectul reciproc,
increderea si siguranta de sine, entuziasm, flexibilitate;
- competente estetice si comportamentale – promovarea unui stil vestimentar adecvat
profesiei, manifestarea unui comportament bazat pe relaţia profesor-elev, evitand
abuzurile, respectarea normelor etice de conduită deontologică, etc.
Toate aceste competente, impreuna cu componentele orientarii personalitatii profesorului,
tehnicile de predare, instrumentele de lucru determina aparitia unui element important, in
conturarea profilului unui cadru didactic – tactul pedagogic, care determina capacitatea de a
realiza facil relatiile adecvate cu elevul, prezenta de spirit, stapanire de sine, discernamant,
simtul masurii.
Direct legata de tactul pedagogic este si maiestria pedagogica, abordata ca sistem de
insusiri care confera profesorului obtinerea de performante superioare in activitate, care de
asemenea are un rol distinct in formarea portretului unui cadru didactic atat universitar, cat si
preuniversitar, preliceal, prescolar. Anume maiestria inseamna a actiona diferentiat de la o
situatie la alta in functie de factorii noi ce intervin, unii dintre ei avand caracter inedit si
imprevizibil. Despre pedagogul care poseda maiestrie pedagogica, I. Nicola afirma ca ”este mai
bun decat un profesionist, este un artist in meseria sa”.
Astfel, observam ca in opinia noastra un cadru didactic universitar trebuie sa dispuna de
competente, tact şi măiestrie pedagogică, elemente ale personalităţii profesorului, care îl ajută
înatingerea scopului pe care îl urmează prin profesiunea sa, creînd imaginea unui profesor
pozitiv şi profesionist.In continuare vom prezenta un şir de caracteristici pe care considerăm ca
un cadru didactic trebuie sa le detina în mod obligator, imbinîndu-le in activitate pentru a
menţine viu interesul elevilor, dar şi pentru a le transmite în mod eficient cunoştinţele sale.
În acest sens,stabilim că cadrul didactic trebuie să fie un entuziast nu doar în ceea ce
priveşte material pe care o preda, deoarece elanul sau contagios cuprinde procesul educational in
general. Manifestînd atitudini pozitive, pasiune si dăruire, el încearca sa-i pătrundă pe elevi de
gîndul că anume acesta este locul împlinirii sale, şi nu altul.
Un profesor model, trebuie sa fie un inovator care modifică sau înlocuieşte
strategiile,tehnicile, textele atunci cînd a descoperit altele mai eficiente sau cînd cele existente au
devenit plictisitoare sau sunt prea obositoare pentru elevi(concretizăm, bazîndu-ne chiar pe
propria experienţă, ca de multe ori, indeosebi elevii din primul an de liceu se ciocnesc cu
aceste probleme ca urmare a gradului insuficient de pregătire, a aptitudinilor şi competenţelor
diferite, motiv pentru care mulţi dintre ei cedează cînd se ciocnesc cu materii la care profesorii
predau materialul într-un mod în care aceştia nu-l percep şi nu îl înţeleg). Din acest considerent,
cadrul didactic inventeaza diverse combinaţii de tehnologii, trebuie să poată adapta predarea la
diferitestiluri de învăţare şi în rezultat să prezinte subiectul din variate unghiuri de vedere, ceea
ce va facilita intelegerea.
Cadrul didactic trebuie să fie ghidul care conduce elevii spre perfecţionarea deprinderilor
şi abilităţilor de lucru şi, totodată, îi pune in situatia de a descoperi singuri soluţia şi de a invata
din greşeli. Returnand lucrarile la timp şi cu avize constructive, disponibil să acorde oricînd
asistenţă, profesorul dezvoltă astfel responsabilitatea elevilor pentru actul de învăţare şi
încrederea in propriile forte, dar şi pentru viitoarea activitate profesională.
Consideram oportun prezenta in cadrul modelului profesorului, şi a caracteristicii
conform căreia acesta ar trebui să ştie cînd şi cum să recurgă la umor, fără a-1 considera un
factor ce ar distrage atenţia sau ar periclita educaţia (profesionalizarea), în acest fel contribuind
la crearea unei perioade de recreare, după care studenţii obţinînd un anumit grad de dinamism şi
positivism, vor putea continua activitatea de studii sau cercetare.De asemenea, suntem de
părerea că cadrul didactic ar fi bine să se caracterizeze prin putere de stimulare, imaginaţie şi
entuziasm, fiind opus structurii care se defineşte prin inerţie şirutină. Eleviicu un puternic impuls
cognitiv vor fi stimulaţi de acest model al profesorului,deoarece aceste cadre didactice sunt
capabile să genereze efervescenţă intelectuală, să creeze conflicte cognitive, să capteze interesul
prin elemente de noutate. În general, considerăm că profesorii plini deviaţă, stimulativi, inventivi
şi entuziaşti faţă de materia pe care o predau au mai mult succes, iar comportamentul elevilor
este şi el mai productiv sub influenţa acestui tip de stimulare. Această abilitate a profesorului de
a evalua realist trebuinţele celui care învaţă implică capacităţi empatice,respectiv de transpunere
în situaţia elevuluişi dorinţa de a-l înţelege de pe poziţiile lui.
Este de dorit, în abordarea modelului cadrului didactic de a face referire la
necesitatea profesorilor de a avea randament în prestaţia efectuată şi, pentru că
magistrocentrismul şi/sau pedocentrismul nu mai sunt orientările dominante, ei trebuie să
valorizeze relaţia cu elevii .
In acest fel, se afirmă că profesorii eficienţi trebuie să fie ”prietenoşi, veseli, înţelegători,
virtuoşi, sociabili, custabilitate afectivă, să întreţină relaţii personale bune”, să fie ”plini de viaţă,
stimulatori, inventivi şi entuziaşti faţă de materia pe care o predau”. Cu toate acestea vom stabili,
că nu există un anumit model ideal al cadrului didacticuniversitar, deoarece fiecare profesor
reprezintă o personalitate cu trăsăturile sale proprii, cu unele abilităţi şi capacităţi ereditare
transmise, cu vocaţia de a fi profesor, cu unele competenţe învăţate şi obţinute prin muncă asiduă
pentru cei care vor cu adevărat să profeseze sau cu multe alte aspecte caracteristice, care
transformă fiecare cadru didactic intr-un model propriu, care pînă la urmă poate fi ideal pentru
un student sau altul, de asemenea în funcţie de exigenţele, aşteptările şicapacităţile acestuia.
Astfel, determinăm că fiecare elev îşi poate avea propriul model al profesorului la materiile
căruia le frecventează din plăcere şi interes, în rezultat obţinînd cunoştinţele şi abilităţile care îl
satisfac.
In concluzie, identificam ca beneficiarul procesului de formare profesională (elevul),
cauta si doreste de a găsi la cadrul său didactic: empatia; comunicativitatea; competenţa; tactul
pedagogic; inteligenţa; creativitatea; obiectivitatea şi nu în ultimul rînd, moralitatea, ca
elemente ce sunt necesare a discerne valoarea şi modelul profesoral.
