Portofoliu la Educaţia Civică

Burlacu EugeniuClasa a 8-a ,,B”

Liceul Teoretic ,,Dante Alighieri”

Anul 2011

Cuprins

I. METODELE SI TEHNICELE DE DESCOPERIRE A EU-LUI

1.Chestionare , teste , anchete , metodici si jocuri de cunoastere a personalitatii.2. Tipuri, forme,scopuri educationale urmarite , legi de protejare a familiei in cazuri dificile,valori de familie,arborele genealogic.3. Metode de invatare eficiente.4. Metode de asigurare a succesului scolar.II. DEMOCRATIA SI PRINCIPIILE SALE.1.Principii si valori general umane.2.Diverse tipuri de regimuri politice.3.Drepturi si libertati cetatenesti.4.Personalitati proieminente ale tarii noastre.III.ECONOMIA DE PIATA.1.Principii si forme de organizare.2.Banii ca valoare economica.3.Cum imi planific o proprie afacere.IV.EDUCATIA ECOLOGICA.1.Problemele globale ale mediului.2.Problemele ecologice ale Reoublicii Moldova3.Cai si solutii in rezolvarea problemelor ecologice.V.EU IN CALITATE DE CETATEAN AL MILENIULUI III.1.Punctele forte si punctele slabe ale personalitatii mele.VI.CURIOZITATI.1.Stiati ca...

1

I. METODELE SI TEHNICELE DE DESCOPERIRE A EU-LUI

1.Chestionare , teste , anchete , metodici si jocuri de

cunoastere a personalitatii.TESTUL GOOBIX

Bine ai venit! Scopul acestui test este acela de a încerca să reflecte pe cât posibil o trăsătură dominantă a personalităţii tale. Ceea ce trebuie să faci este ca la următoarele întrebări să

alegi acea variantă pe care o consideri cea mai apropiată de realitate.

1) Dacă ai fi lăsat(ă) vreodată pe o insulă pustie cu doar câteva lucruri asupra ta printre care un WALKMAN şi dacă ţi s-ar da posibilitatea de a alege un singur album audio pe care să-l iei cu tine pe care l-ai alege?

 H.I.M. - And Love Said No 

 TINA TURNER - All the best 

 BRITNEY SPEARS - Greatest Hits: My Prerogative 

 VARIOUS ARTISTS - The Best of House 

 BEATLES - Abbey Road 

 EMINEM - Loose Yourself 

2) Ce tip de film ţi-ar plăcea să vizionezi într-o zi ploioasă?

 un film horror   o comedie   un thriller 

 o poveste de dragoste   o dramă   nu-mi place să mă uit la televizor pe vreme rea 

3) Care e culoarea predominantă în camera ta?

 alb   roz   galben   maro   albastru  negru 

4) Să zicem că cineva ţi-ar da 1500$ spre a-i cheltui pe trei tipuri de obiecte. Cum ai distribui această sumă?

 1/4 pe haine, 1/4 pe mâncare, 1/2 electronice   1/4 pe haine, 0 pe mâncare, 3/4 electronice 

 3/4 pe haine, 0 pe mâncare, 1/4 electronice   1/2 pe haine, 0 pe mâncare, 1/2 electronice 

 1/2 pe haine, 1/4 pe mâncare, 1/4 electronice    0 pe haine, 0 pe mâncare, 1 electronice 

5) Ce crezi că e cel mai probabil să fi fost într-o existenţă anterioară (cea mai recentă)?

 Nu cred în reîncarnare   un războinic / o războinică   un rege / o regină 

 un filozof   un traficant / o traficantă de arme   un ţăran / o ţărancă 

Continuarea testului pe http://ro.goobix.com/tests/personalitate/2

Ce tip de temperament ai?Afla ce temperament ai. Alege una din cele doua afirmatii care ti se pare ca te caracterizeaza!

PASUL1

Sunt foarte impresionat chiar de lucruri marunte.

Sunt tulburat numai in situatii grave, deosebite.

PASUL2

Ma entuziasmez si ma indignez din nimic.

De obicei iau lucrurile asa cum sunt, pastrandu-mi calmul.

PASUL3

Cand vorbesc, in general ma aprind si ridic vocea.

Obisnuiesc sa vorbesc calm, asezat, fara graba.

PASUL4

Trec adesea fara motiv de la bucurie la tristete si invers.

Am o dispozitie egala. Imi vad de treaba, fara sa iau in considerare atmosfera care ma inconjoara.

PASUL5

Uneori de emotie ma pierd, sunt ca si paralizat.

Asa ceva nu mi se intampla. Fac fata oricarei situatii.

REZULTATELE:Daca ai ales la fiecare pas prima afirmatie esti o persoana melancolica si plina de emotii.DACA AI ALES LA FIECARE PAS A DOUA AFIRMATIE INSEAMNA CA AI UN PIC DE SINGE RECE SI NU DORESTI SA TE EXPRIMI CU EMOTIVITATE.

3legi de protejare a familieiCodul Familiei din REPUBLICA MOLDOVA

(punctele mai importantedin cod)Capitolul 1

LEGISLAŢIA FAMILIALĂArticolul 1. Legislaţia familială şi alte acte ce conţin                    norme ale dreptului familiei(1) Legislaţia familială constă din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în cazurile şi în

limitele prevăzute de acesta.

(2) Guvernul este în drept să adopte acte normative în domeniul dreptului familiei în cazurile prevăzute de prezentul cod, de alte legi şi de decretele Preşedintelui Republicii Moldova.

(3) Dacă există divergenţe între prezentul cod şi convenţiile şi tratatele ce reglementează relaţiile familiale, la care Republica Moldova este parte, au prioritate reglementările internaţionale.

Articolul 2. Principiile de bază ale legislaţiei familiale(1) Familia şi relaţiile familiale în Republica Moldova sînt ocrotite de stat.(2) Numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă (denumite în continuare organe de

stare civilă) generează drepturile şi obligaţiile de soţi prevăzute de prezentul cod.(3) Relaţiile familiale sînt reglementate în conformitate cu următoarele principii: monogamie,

căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitate în drepturi a soţilor în familie, sprijin reciproc moral şi material, fidelitate conjugală, prioritate a educaţiei copilului în familie, manifestare a grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei, soluţionare, pe cale amiabilă, a tuturor problemelor vieţii familiale, inadmisibilitate a amestecului deliberat în relaţiile familiale, liber acces la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor familiei.

Articolul 3. Relaţiile sociale reglementate de prezentul codPrezentul cod stabileşte condiţiile şi modalitatea de încheiere, încetare şi declarare a nulităţii

căsătoriei, reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale născute din căsătorie, rudenie şi adopţie, condiţiile, modalitatea, formele şi efectele protecţiei juridice a copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească sau aflaţi în alte situaţii vulnerabile, precum şi alte relaţii sociale similare celor familiale.

Articolul 4. Aplicarea legislaţiei civilePentru reglementarea relaţiilor personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre membrii familiei,

prevăzute la art.3, nereglementate de legislaţia familială, se aplică legislaţia civilă în măsura în care aceasta nu contravine esenţei relaţiilor familiale.

Capitolul 2REALIZAREA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR FAMILIALE

Articolul 5. Egalitatea în relaţiile familiale(1) Toate persoanele căsătorite au drepturi şi obligaţii egale în relaţiile familiale, indiferent de sex,

rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, apartenenţă politică, avere şi origine socială.(2) Drepturile şi obligaţiile familiale sînt legate de titularii lor şi nu pot fi cedate persoanelor terţe.Articolul 6. Realizarea drepturilor şi îndeplinirea                   obligaţiilor familiale(1) Cetăţenii îşi realizează de sine stătător drepturile ce le aparţin şi iau naştere din relaţiile

familiale, dacă prezentul cod nu prevede altfel.(2) Realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor familiale nu trebuie să lezeze drepturile,

obligaţiile, libertăţile şi interesele legitime ale altor membri ai familiei şi ale altor cetăţeni.Articolul 7. Ocrotirea drepturilor familiale(1) Drepturile familiale sînt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor cînd acestea sînt realizate

contrar destinaţiei sau contrar prevederilor legale.(2) Drepturile familiale sînt ocrotite de autorităţile abilitate ale administraţiei publice, iar în

anumite cazuri şi de instanţele judecătoreşti.(3) Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale sînt stabilite de prezentul cod, de alte legi şi acte

normative.

4

Metode de invatare eficiente.Metode de învăţare clasice

Modul de însuşirea a unor materii nu ţine strict de capacitatea intelectuală sau mintală a individului. Uneori, capacitatea de reţinere a unei informaţii într-un mod excepţional, este rezultatul unei metode de învăţare eficiente, utilizate în cadrul învăţării.

Specialiştii spun că, în perioada sesiunilor - dulciurile, în special ciocalata este cel mai indicat „medicament“ contra stresului. De fapt, modul de a reţine cel mai eficient ţine totuşi de starea spirituală, în care se află individul.Atunci cand suntem presaţi de problemele

cotidiene, cand avem pe cap o sumedenie de alte lucruri neterminabile, nu mai ştim unde ar mai încăpea şi însuşirea de noi cunoştinţe. De aceea, cand ne propunem să învăţăm, trebuie neapărat să avem mintea limpede, detaşată de toate cele cotidiene.Claritatea minţii şi liniştea sufletească sunt cele care ajută la o învăţare mai rapidă şi eficientă.Pentru ca materia să fie înţeleasă ca atare, trebuie să renunţăm la informaţia acumulată din baza de date a oricărei persoane, pentru a permite acumularea de cunoştinţe noi. Acest fapt, determină fenomenul de uitarea a unei materii învăţate de ceva timp, ceea ce reprezintă un fenomen normal.Atunci cand învăţăm, nu trebuie decat să ne gandim la materie pe care dorim să o însuşim şi scopul pentru care dorim acumularea materiei noi.Nu mai este nevoie de nopţi nedormite, de picioare ţinute în apă rece, ci doar de o detaşare de cele exterioare şi lumeşti, şi concentrarea asupra materiei.

O metoda eficienta de invatare Multi copii se plang pentru ca iau note mici, pentru ca nu reusesc sa asimileze informatia transmisa de profesori la clasa sau pur si simplu pentru ca materia e mult prea stufoasa si nu au timp suficient sa o parcurga in intregime. Iti propunem o metoda foarte simpla prin care ai putea sa-ti ajuti copilul sa asimileze intr-un mod mai structurat materialul de invatat. Aceasta metoda poarta numele de RICAR, iar initialele provin de la cele 5 etape:1. Rasfoire generala.2. Intrebari.3. Citire activa.4. Amintire.5. Recapitulare.Iata aceste etape prezentate detaliat:1. Rasfoirea generala se refera la trecerea in revista a principalelor informatii si concepte transmise la clasa. De asemenea, paragrafele introductive, cuprinsul, schemele prezentate, dar si concluziile trebuie sa fie parcurse cel putin o data. In acest fel vom obtine o idee generala asupra continutului predat de catre profesor.2. Intrebarile se refera la valoarea de adevar a celor prezentate la clasa si a nelamuririlor pe care copilul tau ar putea sa le aiba privind continutul lectiei. Rolul si utilitatea practica sunt expuse in intrebari deseori de copii.  Intrebarile din aceasta etapa  este bine sa fie redirectionate catre textul pe care copilul il are de citit si invatat. Astfel, intrebari de genul “De ce autorul a pus un astfel de titlu?”, “Nu exista o metoda mai usoara prin care sa rezolvam problema X?” , uneori pot sa aduca raspunsuri ineditedsi aceasta intreaga etapa s-ar putea transforma intr-un proces de invatare prin descoperire.3. Citirea activa este in principiu foarte legata de etapa anterioara. Astfel ca, atunci cand citeste un text ar fi ideal sa incerce sa dezbata informatiile prezentate, sa descopere ideile principale si pe cele secundare din text sau din continut, sa lege ideile noi de ce le deja stiute sau sa descopere relatiile cauza-efect dintre concepte.4. Amintirea vizeaza rememorarea continutului memorat, dar si luarea de notite la sfarsitul lecturarii. Scopul acestei etape este de a putea expune la final, ideile principale, dar si de a putea raspunde la intrebarile profesorului, ora urmatoare. Astfel, dupa o parcurgere a intregului continut de invatat se poate trece la memorarea titlurilor si subtitlurilor, a conceptelor principale despre care se vorbeste in text. Un sfat pe care ar fi bine sa-l urmeze este de a trece progresiv de la ideile principale spre cele secundare, cu amanunte si detalii. Schitele, diverse sublinieri sau incercuiri ale anumitor cuvinte sunt foarte utile.5. Recapitularea este ultima faza si presupune a relua ideile principale. Se pune accentul pe ce este esential si se reiau pe scurt ideile memorate in etapele anterioare. Acestea sunt etapele metodei RICAR. Fiecare trebuie respectata si parcursa in intregime. Performanta depinde de parcurgerea etapei anterioare. 

5Metode de asigurare a succesului scolar.Asigurarea succesului scolar prin evaluarea formativa

Inv. Aurelia Deju

Succesul şcolar angajează întreaga personalitate a elevului şi este dependent de interacţiunea mai multor factori biologici, psihologici, pedagogici, socioculturali, stresanţi etc. Promovarea succesului scolar poate fi realizata printr-un ansamblu de strategii la nivelul macrosistemului de invatamant, al unitatilor scolare, al profesorilor si al elevilor. In dinamismul sau, procesul de invatamant necesita masuri ameliorative, de la o secventa la alta, potrivit principiului reactiei asupra cauzei. In cazul invatarii scolare, data fiind relatia dintre cei doi agenti, educat-educator, valoarea intluentelor educationale trebuie comparata continuu cu valoarea reactiilor. Comparatia valorilor este insotita simultan de intrarea in posesie a informatiilor necesare constatarii si diagnosticarii, оn baza carora se elaboreaza decizia menita si amelioreze procesul prin eliminarea elementelor slabe. Iata deci importanta evaluarii-proces obiectiv care apreciaza trecerea elevului de la starea actuala la urmatoarea preconizatг mai buna. Dupa modul de integrare al verificarii si evaluarii in procesul de оnvatamant, distingem 3 modalitati ilmportante: evaluarea initiala, evaluare sumativa si evaluare continua (formativa). Evaluarea formativa este tipul cel mai adecvat pentru invatamantul primar. Importanta evaluгrii formative decurge din caracteristica scolarului mic; aceea ca el simte nevoia de confirmare a calitatii rezultatului obtinut dupa оnfaptuirea unei sarcini. El cere "avizul" invatatorului daca, cumva, acesta l-a omis din campul observatiei sale. Din punct de vedere al invatatorului, evaluarea corectiva este un instrument important, pentru ca permite adaptarea continua a metodei la situatia constatata. Constatarea si diagnosticarea se realizeaza "din mers", sistemul se elibereaza, fie prin feed-back pozitiv fie prin feed-back negativ. Evaluarea formativa constituie pentru invatatori o modalitate eficienta de cunoastere a particularitatilor individuale ca: gradul de concentrare si stabilirea atentiei, capacitatea de efort voluntar, cantitatea operatiilor si deprinderilor psihomotorii, etc. In primele doua clase primare, evaluarea corectiva are o pondere mult mai mare in raport cu activitatea de predare. Chiar elevul din clasa I apreciaza mai mult actiunile de control decat masurarea rezultatelor in sine, care capata alta valoare in clasele urmatoare. Insa aceasta atitudine, desi eficienta la inceput, necesara pentru integrarea optima a elevilor in procesul instruirii, continuata in acelasi stil in clasele urmatoare, creeaza elevi dependenii, fara deprinderi de munca individuala intensa, fara incredere in propriile forte, fara afirmare. Asa se explica faptul ca si оn clasa a V-a ei asteapta sa li se puna un lant de intrebari, sa fie sprijiniti la fiecare pas, sa nu aprecieze obiectiv si exigent rezultatele. Efectele pozitive ale evaluгrii formative sunt in beneficiul ambilor agenti, elev-оnvatator. Pentru elev, beneficiul consta оn faptul ca ii sunt declarate la timp "punctele slabe", оnainte de a se constitui оn cauze ale eєecului scolar, iar invatatorului i se ofera prilejul de a-si pune mai mult in valoare potentialul

6II. DEMOCRATIA SI PRINCIPIILE SALE.

Democraţia (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de

la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voinţa poporului. Principiile de

bază ale democraţiei sunt votul universal şi suveranitatea naţiunii.

De esenţa democraţiei moderne ţine respectarea drepturilor omului (egalitatea în faţa legii, dreptul la opinie

etc.), pluripartidismul, limitarea şi separaţia puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democraţie liberală, dar există multe

alte varietăţi iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democraţie este utilizat de obicei în

contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile şi altor organisme sau entităţi, cum ar fi universităţile,

sindicatele, companiile publice sau organizaţiile civice. Pe plan politic, democraţia se defineşte ca regimul politic

fundamentat pe principiul suveranităţii naţionale (naţiunea conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi, pe

principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalităţii tuturor în faţa legii. Democraţia este inseparabilă de

respectarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Democraţia modernă are la bază trei modele istorice din sec.

XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democraţiei este constituţia. Acest document, votat de către popor prin referendum

organizat în mod liber, reglementează drepturile şi libertăţile individului într-un stat şi defineşte limitele puterii a

conducătorilor aflaţi în diferite funcţii din stat şi din guvern, defineşte politicile fundamentale şi stabileşte

structura, datoria şi puterea guvernului.

Principiile democratieiPrincipiile democratice orienteaza actiunea politica in functie de

anumitevalori. Pe baza lor sunt concepute si puse in practica mecanismele democratice,precum votul sau organizarea si functionarea autoritatilor publice. Astfel deprincipii sunt: Autoritatea este prezenta in relatiile dintre oameni atit in viata privata, cit si inviata publica. Autoritatea inseamna puterea legitima a cuiva de a-si impunepropria vointa celorlalti. Instatul democratic autoritatea este mult diferita deexercitarea puterii intr-un regim totalitar sau autoritar. Libertatea este capacitatea persoanelor de a actiona in conformitate cu proprialor vointa si de a alege astfel modul de actiune propriu. Intr-o societatedemocratica liberala, libertatea este valoareafundamentala, dar ea esteasociata cu responsabilitatea pentru propriile actiuni si cu necesitatea calibertatea propriesa nu fie folosita in dauna libertatii celorlalti. Responsabilitatea–fiecare cetatean raspunde pentru faptele sale si pentruconsecintele acestora, iar cei aflati la putere trebuie sa deasocoteala celor care i-au ales sau i-aunumit pentru indeplinirea mandatului lor. 7Dreptatea-respectarea de catre autoritati si de catre cetateni a normelor moralesi juridice bazate pe drepturile omului si pe prevederile constitutionale.

Proprietetea este o relatie intre persoane si bunuri care implica posesia,utilizarea si dispozitia. Totodata, ea presupune puterea de a dispune si putereade vinzare si donatie. In democratiile liberale, dreptul la proprietatea privataeste general garantat prin Constitutie. Principiulpluralismului se refera la existentamai multor centre efective deputere, in opozitie cu unul singur, precum in statele nedemocratice. Forme alepluralismului in societatile democratice suntpluralismul politic (mai multepartide, doctrine etc.) si religios (mai multe biserici si culte). Principiul separarii puterilor in stat asigura exercitarea puterii politice in moddivizat de catre mai multe autoritati publice diferite,care au functii specifice.Acest principiu previne folosirea puterii in mod abuziv. Reprezentativitatea-democratiile moderne functioneaza ca democratiireprezen-tative, in care deciziile politice sunt luate in numele cetatenilor decatre reprezentanti ai acestora, investiti prin vot cu increderea lor. In anumitesituatii cetatenii pot depinde direct. Participare-democratiile participative se manifesta printr-un interes crescut alcetatenilor pentru treburile publice si prin implicarea lor concrete in luareadeciziilor care privesc soarta unei comunitati. Domnia legii-cetatenii unei societati democratice se supun legilor, deoareceacestea sunt elaborate, chiar daca indirect, de catre ei insisi. Intr-o societatedemocratica, nimeni nu este mai presus de lege, iar controlul puterii se

8

Diverse tipuri de regimuri politice.Regimul politic reprezintă raportul politic de dominare a societăţii, exprimă multitudinea de forme în care acesta se manifestă, reuneşte ansamblul relaţiilor dintre formele sociale de conştientizare, organizare şi promovare a scopurilor ei1. Literatura politologică prezintă multiple modalităţi de concepere şi definire a regimului politic. Astfel, G. Burdeau consideră că regimul politic depinde de sistemul de guvernare, în vreme ce Raymond Aron remarcă faptul că fenomenul partidelor devine

esenţial deoarece unicitatea sau pluralitatea acestora este criteriul determinant în constituirea şi structurarea guvernării.În Antichitate, principala concepţie privind tipologia formelor politice a fost dată de filozoful Aristotel. Această tipologie se regăseşte în trei categorii de bază: guvernarea de către o singură persoană, de către minoritate şi cea a majorităţii, fiecare categorie prezentându-se sub forma monarhiei sau tiraniei, aristocraţiei sau oligarhiei (cei bogaţi deţin puterea, iar cei săraci sunt excluşi din viaţa politică) şi democraţiei sau politeia (regimul egalităţii), aceste categorii acţionând în favoarea societăţii sau pentru sine. Aristotel analizează caracteristicile acestor tipuri de forme politice: tirania – tiranul acţionează în favoarea propriului interes, în cazul oligarhiei minoritatea acţionează în favoarea societăţii, democraţia – majoritatea acţionează în favoarea majorităţii şi nu în favoarea comunităţii. Pentru Aristotel democraţia este regimul săracilor, întrucât cei bogaţi sunt mult mai puţini decât cei săraci. Montesquieu renunţă la gândirea aristotelică, pentru că el crede că regimul politic este un mariaj între natură şi principiu. El conservă existenţa sau absenţa legii. Regalitatea este supusă legii; în cazul despotismului legea este absentă. Autorul francez identifică câte un principiu pentru fiecare regim: republica – virtutea – cei care conduc trebuie să aibă virtute, monarhia – onoare, despotismul – oamenii sunt dominaţi de teamă2.Pentru Raymond Aron diferenţa între regimuri nu este dată de numărul oamenilor care exercită puterea, ci de numărul de partide care există. Fără respectul egalităţii şi fără compromis regimul nu poate exista.J. Louis Quennonne are o altă definiţie a regimului. Acesta este ansamblul ordinii ideologice instituţionale şi sociologice care formează un guvernământ într-o ţară pe o perioadă determinată şi are patru componente esenţiale: principiul legitimităţii, structura instituţională, sistemele de partide, forma şi rolul statului3.În zilele noastre, sistemul politic internaţional suferă anumite schimbări – vechile certitudini se destramă, ideologiile tradiţionale şi dihotomiile politice îşi pierd semnificaţiile. Distincţia desuetă între stânga şi dreapta este lipsită de orice înţeles. Revoluţiile din 1989-1991, cu boarea lor postideologică şi antiutopică, au anulat aceste linii de demarcaţie convenţionale, tributare, în mare măsură, moştenirii spasmelor politice franceze de la sfârşitul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Omenirea este confruntată din nou cu probleme precum valoarea şi oportunitatea progresului tehnologic, rolul partidelor în politica democratică şi posibilitatea instaurării unor noi forme de organizare umană, dincolo de partide, naţiuni sau state etnice.Majoritatea politologilor disting trei tipuri de regim politic:* liberale: ce corespund societăţii occidentale;* totalitare: cărora le sunt proprii monopolul unui singur partid, ideologia de stat unică, intangibilă şi monopolul statului asupra întregii activităţi economice, sociale, educaţionale şi de cultură, totul este judecat după criterii ideologice şi politice;* autoritare: specifice noilor naţiuni, pe cale de a-şi defini structurile politice.Politologul francez Maurice Duverger distinge ca tipuri politice cele autocratice, democratice, mixte, care, la rândul lor, se diversifică în regimuri mixte prin juxtapunere, prin îmbinare şi prin fuziune4. În vreme ce autocraţia, sub toate formele ei, presupune, pentru a se naşte şi a se menţine, o anumită concepţie despre putere, ceea ce determină ca regimurile autocratice să se sprijine pe iraţional, iar regimurile democratice se înfăţişează ca un efort pentru stabilirea edificiului guvernamental pe baze raţionale. Raportând democraţia la funcţiile regimului politic, M. Duverger sublinia că aceasta nu înseamnă doar dreptul de a participa din când în când la alegeri, ci presupune egalitatea din punct de vedere social, economic şi un ansamblu de instituţii prin care masele să poată realmente realiza politica, să poată conduce. Funcţiile de tipologie ale regimurilor politice au fost:* adunări consultative cu rolul de a formula deciziile de care guvernul este liber să nu ţină seama;* adunări deliberative care adoptă direct decizii obligatorii;* adunări democratice – alese;* adunări autocratice – numite, ereditare, cooptate;* camera unică sau sistem bicameral, camera corporativă alături de o cameră democratică de tip normal, astfel că oficial sistemul pretinde să asigure o reprezentare a profesiilor, a grupurilor sociale, servind la diminuarea influenţei partidelor politice şi la restrângerea democraţiei.Edward Shils distinge două tipuri intermediare între cei doi poli extremi ai regimurilor democratice şi totalitare – democraţiile tutelare caracterizate prin hipertrofia executivului şi oligarhiile în curs de modernizare marcate de dominaţia unui grup militar sau birocratic pe care nu-1 interesează democratizarea ţării. Acestor patru tipuri, E. Shils le-a adăugat un al cincilea, pe cale de dispariţie: oligarhia tradiţională.Clasificarea regimurilor politice se raportează frecvent, prin contribuţia unor autori recunoscuţi în cercetarea politicului (E. Finer), la următoarele criterii:1) cât de implicat este publicul în procesul de guvernare, ceea ce reprezintă dimensiunea participare – extindere;

2) până la ce punct masele se supun conducătorilor lor de frică sau din convingere, aceasta fiind dimensiunea constrângere – persuasiune;3) în ce măsură sistemul îi obligă pe guvernanţi să reflecte valorile masei sau îi autorizează să le omită în numele comunităţii şi al valurilor viitorului, constituind dimensiunea ordine – reprezentativitate.În urmă cu aproximativ 70 de ani, Lord Bryce vedea în democraţie o formă de guvernământ compatibilă cu „firea umană”, care se îndreaptă treptat, dar decisiv, spre ţările „lumii civilizate şi chiar mai departe”. Cu toate acestea, în anii ’80 doar 35 de regimuri politice erau într-adevăr democratice. O mişcare puternică de democratizare a apărut abia recent în America Latină, sudul Europei şi Asia.Democraţie înseamnă „guvernare de către popor”. Constă din echitate politică şi participarea tuturor în procesul politic şi garantarea libertăţii individului. Regimurile democratice se caracterizează prin competiţie deschisă pentru obţinerea puterii politice între grupuri autonome şi grupuri organizate, care iau naştere în mod spontan în societate. Cei care câştigă competiţia sunt responsabili în faţa întregului electorat. Competiţia este susţinută prin intermediul partidelor politice şi al alegerilor democratice care determină sprijinul popular al fiecărui competitor.Premisele de bază ale democraţiei sunt stabilirea unor limitări ale puterii statului şi responsabilitatea elitelor conducătoare faţă de întregul popor. Cele două premise sunt tratate pe larg în Constituţie. Toate democraţiile funcţionează pe baza unui set de reguli care au fost aprobate şi general acceptate de către popor. Constituţia defineşte limitele şi scopurile guvernării ca şi mijloacele, procesele şi procedurile prin care vor fi obţinute. Ea este legea fundamentală a unui stat şi încălcarea ei este pedepsită de instituţiile abilitate5.Esenţa autoritarismului constă în faptul că puterea nu este disputată. Deşi regimurile autoritare sunt relativ uşor de distins de cele democratice, nu e la fel de uşor să se stabilească criterii de analiză prin care să se diferenţieze regimurile autoritare între ele. Acest lucru e valabil în special în cazul unui tip particular de regim autoritar, şi anume regimul totalitar. Cele două tipuri de autoritarism sunt: unul conservator în care elitele politice şi regimul pe care îl sprijină şi căruia îi dau substanţă încearcă să menţină forţele societale dominante, în special structura claselor sociale. În acest tip de autoritarism defensiv, conducerea politică încearcă să menţină status-quo-ul existent împotriva forţelor noi care încearcă să impună schimbări7.Al doilea tip de autoritarism este cel radical. Acesta este transformator şi mobilizator, care impune schimbări în structura socială. Este asociat cu grupuri sau clase noi care încearcă să înlocuiascăstatus-quo-ul existent. Toate formele de autoritarism se caracterizează prin instabilitate. Există un conflict între elitele politice aflate în competiţie, unele încercând să se menţină la putere, iar altele să obţină puterea. Conflictul se poate muta şi pe plan economic, atunci când intervine lupta între elitele politice şi cele economice.În regimurile autoritare, ca şi în cele totalitare, organizarea conducerii se caracterizează prin concentrarea puterii în mâinile unei elite politice limitate numeric. În multe regimuri autoritare există o distincţie clară între stat şi societate. Se permite existenţa grupurilor autonome, mai ales a celor care au apărut înaintea regimului, de exemplu, Biserica şi multe grupuri politice active, lucruri ce dau o uşoară senzaţie de pluralism politic.În regimurile totalitare statul pătrunde şi anihilează forţele din societate, fiind înfiinţate noi instituţii care să supună toate forţele societale controlului nelimitat al elitei conducătoare. Acest lucru se obţine prin pătrunderea intereselor şi a asociaţiilor, desfiinţându-le pe unele, remodelându-le pe altele şi punând bazele altora8.Controlul şi acapararea totalitară a societăţii se extinde asupra economiei, educaţiei, culturii, religiei şi chiar asupra familiei. Elitele totalitare tind să devină extrem de ideologice în scopurile pe care şi le propun. Deseori sunt utopice şi transcendentale, deci radical diferite de valorile şi scopurile societăţii pe care vor să o controleze şi să o modifice. Ideologia este extrem de mobilizatoare. Ce înseamnă acest lucru? Mobilizarea este intensificarea participării. Este procesul prin care regimul determină cât mai mulţi cetăţeni să se implice activ în viaţa publică. Regimurile totalitare, dimpotrivă, încearcă prin eforturile de a mobiliza populaţia, de a-şi impune ideologia şi de a organiza consimţământul să dezvolte un consens popular larg, dar nu în sens democratic, ci e vorba doar de o aprobare din partea populaţiei.Printre avantajele democraţiei se numără următoarele elemente: participarea efectivă a populaţiei la procesul de luare a deciziilor; prezenţa unor elite care guvernează societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate şi limite, prezenţa mai multor forţe politice legal recunoscute care luptă pentru acapararea puterii politice, structurarea unei ideologii bine definite, organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea, existenţa unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul separaţiei puterilor în stat sau principiul autonomiei locale, specificarea exhaustivă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, economia de piaţă, unde liberul schimb duce la o dezvoltare economică.Dezavantajele regimului democratic sunt în esenţă următoarele: existenţa unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice în scopul recrutării sau fidelizării clientelei politice;

extinderea corupţiei şi necesitatea ocultării ei, ce împinge sistemul comunicării politice către disimulare, către minciună. Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertăţilor personale, cărora le trasează nişte limite legale de manifestare şi nu le prescrie ca o reţetă modul de folosire. Ceea ce regimurile autoritare numesc „clişeu liberal” nu e decât imaginea societăţii normale, legătura normală dintre stat şi societate, chiar şi atunci când acest stat nu este unul democratic, adică atunci când puterea politică nu este aleasă liber9. Regimurile autoritare se liberalizează mult mai rapid decât un regim totalitar. În plus, guvernele din regimurile autoritare pot fi înlăturate mult mai uşor şi mai des decât cele din sistemele totalitare. Instabilitatea, conflictul dintre stat şi societate, lipsa pluripartitismului, lipsa participării active a societăţii la procesul de luare a deciziilor, etatismul exagerat, economia centralizată sunt doar câteva dintre dezavantajele regimurilor de tip autoritar10.Eşecul comunismului ca ambiţie revoluţionară, naufragiul tiermondismului şi al socialismului odată cu perpetuarea realizărilor capitalismului a impus democraţia ca unic regim politic adevărat. Noul val al democraţiei s-a extins de-a lungul anilor ’80 în toate cele trei tipuri de societăţi existente: societăţile democratice dezvoltate, societăţile în curs de dezvoltare şi societăţile comuniste. În societăţile democratice, progresul constă în faptul că democraţia nu mai este contestată din însuşi interiorul principiului. Revoluţionarii radicali au dispărut, cu excepţia teroriştilor, capabili să facă mult rău, dar incapabili de a ajunge la putere. Stânga democratică a părăsit marele vis al reconcilierii socialismului cu libertatea. Capitalismul a încetat să mai fie înţeles ca o noţiune indecentă şi stânga însăşi recunoaşte necesitatea deducerii intervenţiei statului în economie.Ţările lumii a treia, în anii ’80, au reuşit să treacă peste conceptul tiermondist ce desemna, pe de o parte, o explicaţie marxistă a subdezvoltării înţeleasă ca exploatare a lumii a treia, şi, pe de altă parte, justificarea dictaturilor progresiste revoluţionare şi socialiste ca fiind singurele în măsură să organizeze economia ţărilor sărace. Prin contrast, dictaturile de dreapta, nesocialiste, par compatibile cu dezvoltarea economică şi mai apte să evolueze către democraţia politică. Coreea de Sud, Filipine, toate dictaturile necomuniste din America Latină se întorc spre regimuri reprezentative bazate pe alegeri libere. Îna doua jumătate a deceniului 1980-1990, valul democraţiei şi-a făcut apariţia în chiar central bastioanelor comuniste. La Varşovia, în august 1989, pentru prima dată în Europa ultimilor patruzeci şi trei de ani, un partid comunist acceptă să devină – fără război civil şi fără intervenţie străină – minoritar într-un guvern dominat de necomunişti. Toată această evoluţie arată că şi în cazul regimurilor democratice schimbarea unui regim autoritar este determinată de percepţia de către populaţie a unei crize în activitatea regimului şi de imposibilitatea regimului de a o rezolva. Această criză e de regulă de natură economică. Înfrângerea în război a unui regim militar poate constitui un motiv întemeiat pentru iniţierea procesului de schimbare a regimului. Un alt semn al apariţiei unei schimbări a regimului autoritar este ceea ce Crane Brinton numea „dezertarea intelectualilor”. Aceştia cer aplicarea cerinţelor culturale în plan societal, cer o informatizare mai mare, o presă mai deschisă, o revoluţie tehnologică care vor determina micşorarea controlului regimului asupra informaţiei şi asupra transmiterii ei. Acordarea de concesii intelectualilor va duce la apariţia a şi mai multe concesii făcute şi altor pături sociale, lucru ce va determina diminuarea puterii politice a regimului respectiv. Prăbuşirea regimurilor democratice este asociată şi deseori determinată de o criză de performanţă a acestora. Regimul nu mai reuşeşte să rezolve o problemă sau o serie de probleme majore, demonstrând astfel pierderea eficacităţii, şi în final pierderea legitimităţii regimului. Destrămarea unui regim democratic poate fi determinată şi de trecutul politic al ţării respective şi de cultura sa politică. Dacă există o cultură civică puternică regimul democratic se poate menţine. La eşecul democraţiei se mai poate ajunge şi dacă elitele conducătoare nu reuşesc să se adapteze la schimbarea condiţiilor sau când este erodată abilitatea lor de a-şi pune în aplicare deciziile.Etapele ce trebuie urmate în tranziţia de la autoritarism la democratic sunt: extinderea drepturilor individuale şi ale grupurilor; inaugurarea unui proces electoral care creează premisa că elitele conducătoare vor fi mai atente la cerinţele populaţiei, care înseamnă totodată şi sfârşitul deţinerii monopolului puterii. Acţiunea politică e cea care transformă structura în conjunctură. Orice schimbare de regim, fie în sensul democraţiei, fie în sensul autoritarismului, va provoca o modificare semnificativă la nivelul politicii statului respectiv. Trecerea de la democraţie la autoritarism, spre exemplu, va determina schimbări fundamentale în caracteristicile socioeconomice ale respectivului stat. Vor dispărea anumite instituţii caracteristice regimului democratic şi vor fi înfiinţate altele care să corespundă cerinţelor unui regim de tip totalitar. Întregul sistem economic va avea de suferit serioase transformări în condiţiile trecerii de la un sistem politic la altul, prin etatizarea economiei şi prin trecerea la un sistem de planificare a acesteia. Bineînţeles că schimbările nu vor avea loc doar în plan politic şi economic. Ele vor surveni şi în plan cultural şi social prin implementarea unor elemente noi care să adapteze realitatea culturală şi socială la cerinţele noului regim. Termenul de cultură politică arată, pe de o parte, relaţiile dintre atitudinile politice şi nonpolitice şi modelele dezvoltării şi, pe de altă parte, permite utilizarea abordărilor conceptuale ale antropologiei, sociologiei şi psihologiei. Cultura politică este o orientare politică specifică materializată prin atitudini faţă de sistemul politic şi diferitele sale părţi, precum şi atitudini faţă de rolul binelui în sistem. Este un set de orientări faţă de un set special de obiecte şi procese sociale. Cultura politică a unei naţiuni este desfăşurarea pattern-

urilor din orientările către obiecte politice, aşa cum se realizează aceasta între membrii naţiunii. Orientarea se referă la aspectele internalizate ale obiectelor şi relaţiilor ce se stabilesc în cadrul unui sistem politic. Ea include următoarele elemente: orientarea cognitivă (cunoaşterea sistemului politic); orientarea afectivă (sentimentele privind sistemul politic) şi orientarea evaluativă (judecăţile şi opiniile cu privire la obiectele politice). În abordarea părţilor componente ale unui sistem politic se pot distinge trei clase de obiecte: în primul rând, clasa rolurilor sau structurilor specifice, precum corpuri legislative, exercitive sau birocratice; în al doilea rând, clasa „incumbents” ai unor roluri, cum ar fi monarhi, legislatori sau administratori, şi clasa politicilor publice particulare, decizii sau impuneri de decizii11.Toate aceste structuri pot suporta şi o altă clasificare: ele pot fi implicate într-un proces politic şi atunci vorbim de „input”, sau pot fi implicate într-un proces administrativ şi atunci vorbim de „output”. Prin termenul de proces politic sau „input” ne referim la fluxul de cereri dinspre societate înspre corpul politic şi la conversiunea acestor cereri în politici administrative. Prin termenul de proces administrativ sau de „output” se înţelege acel proces prin care politicile autoritare sunt aplicate sau impuse. Structurile predominant implicate în acest proces vor include birocraţiile şi curţile.Distribuţia într-o societate a unor atitudini precum credinţa în legitimitatea sistemului, în faptul că el operează efectiv, în deschiderea sa către influenţa omului obişnuit, sau frecvenţa unor activităţi precum apartenenţa organizaţională sau participarea politică – toate acestea au efecte importante asupra modului în care operează sistemul politic.Sistemele politice se schimbă şi putem presupune că structura şi cultura sunt adesea incongruente unele cu celelalte. Culturile politice pot să fie sau să nu fie în armonie cu structurile sistemului politic. O structură politică armonioasă va fi una potrivită acestei culturi; acolo unde cunoaşterea politică a populaţiei va tinde să fie corectă şi unde efectul şi evaluarea vor tinde să fie favorabile12. Cea mai importantă critică adusă conceptului de cultură politică este aceea că ea s-a infiltrat în societate (anii ’60). Frederik C. Barghoorn în Soviet Political Culture precizează că „statul democratic oferă omului şansa de a participa ca un cetăţean influent la procesul luării deciziilor politice; statul totalitar îi oferă rolul de supus participant, cultura politică nu are nimic de a face cu asta”.După 1989 conceptul de cultură politică a fost schimbat; cultura civică este o ruptură care încearcă să se debaraseze de politic şi se concentrează asupra socialului şi economicului. Cele trei tipuri de cultură sunt criticate de Paul Douglas şi Alice McMahon, în How to be an active citizen, care afirmă că cetăţenii dintr-o societate democratică trăiesc izolaţi de sistemul politic, ei nu sunt bine informaţi, nu sunt implicaţi şi nici activi, iar procesul prin care ajung la vot este în afara oricărui calcul raţional. Partizanii influenţei culturii politice în sistem, printre care amintim pe G. Almond, S. Verba, L. Pye, W. Marvel, J. Perkins sau G. Sartori (Theory of democracy revisited) şi D. Bell (Revisiting the end of ideology), susţin că, dimpotrivă, cultura politică oferă şansa fiecărui cetăţean de a fi membru activ al sistemului din care acesta face parte.Astfel, totalitarismul rămâne, probabil, obiectul ideal în jurul căruia poate lua fiinţă – aşa cum doreşte Albert O. Hirschman – o ştiinţă social-morală, „în care consideraţiile morale nu sunt reprimate sau lăsate deoparte, ci sunt sistematic amestecate cu privire la lipsa lor de integrare, în care s-ar trece de la predică la dovadă tot atât de des pe cât de lesne, în care consideraţiile morale nu ar fi introduse pe furiş, nici exprimate inconştient, ci expuse pe faţă”13. Studiul totalitarismului, indiferent dacă se face o analiză din punct de vedere economic sau politic, se găseşte prins între empirism şi moralism. Dintr-o perspectivă economistă relativ elementară, totalitarismul poate fi descris ca monopol politic al unui partid unic14. Se presupune că întregul proces de producţie, circulaţie şi distribuţie a bunurilor simbolice din sfera socială era controlat şi centralizat de către Partidul Comunist. Această dominaţie monopartizană ar fi avut sarcina de a obţine un profit maxim şi exclusiv.O astfel de caracterizare a totalitarismului ca monopol politic agresiv şi exploatator are o valoare omiletică. Ea introduce teama neputinţei de a rezista la opresiune şi are rolul de a şterge diferenţa dintre susţinere şi supunere. Astfel latura moralizatoare a totalitarismului după prăbuşirea sa are rolul de a face uitată lipsa oricărei dimensiuni etice a comportamentelor sociale din totalitarism.

12

Drepturi si libertati cetatenestiAspecte generale

In literatura de specialitate se aprecoaza,in mod corect,ca filosofia drepturilor omului,a drepturilor individuale,civile,politice,economice,sociale si culturale a invins tezele colectiviste ale primatului interesului general,dar si pe cele ale liberalismului extrem.

In favoarea individului,sunt consacrate prin reglementarile internationale,inca din sec al XIX-lea,numeroase drepturi si lbertat,fara ca,prin aceasta,persoana fizica sa devina subiect de drept international.

Sunt considerate drepturi fundamentale ale omului,apartinand primei generatii,urmatoarele drepturi civile si politice:dreptul la viata,dreptul la libertate,dreptul persoanei la siguranta,cu toate valentele lor.

Drepturi si libertati pentru persoane fizice prevazute in documente internationale

Una dintre problematicile filosofiei dreptului este si aceea a naturii drepturilor omului.Iusnaturalismul concepe existenta unor drepturi anterioare oricarei consacrari legale,izvorand din natura umana,care este unica si imuabila.Drepturile omului au fost recunoscute in mod treptat intr-un lung interval de timp.

Drepturile omului au o incarcatura politica,sociala,emotionala care le particularizeaza.Ele au fost obiect de lupta,de revendicari,nu au fost recunoscute in toate cazurile cu usurinta.Drepturile omulu au format astfel obiectul revendicarilor unor miscari largi.O serie de forte progresiste,care au inteles directia progresului umanitatii,si-au asumat rolul de luptatori pentru afirmare drepturilor omului.

Drepturile omulu sunt consacrate prin constitutiile statelor.Nu exista in lume state care sa se pretinda democratice si care sa nu aiba in constitutie un capitol dedicat drepturilor si libertatilor fundamentale.Existenta acestora,numarul lor si garantiile care le asigura punerea in practica contrbuie hotarator la aprecierea gradului de democratism al unei constitutii si al statului de drept.

Drepturile civile si politice ale omului sunt prevazute in numeroase acte normative international,ele rezulta si in mod indirect,din majoritatea pactelor,tratatelor si conventiilor internationale care se refera la persoane.Vom mentiona cateva documente cu caracter national sau international,care au consfintit cele mai importante drepturi ale omului.Desi se considera ca istoria drepturilor omului coincide cu istoria omenirii,urmand vicisitudinile acesteia din urma,primele documente care schiteaza unele elemente ale protectiei juridice a persoanei au fost Magna Carta Libertatum; In 1719 Constitutia SUA,care a conacrat  ”dreptul poporului de a-i fi asigurata apararea personala,a locuintelor,documentelor si bunurilor impotriva unor perchezitii si confiscari nejustificate”,libertatea religiei,a cuvantului,a presei,dreptul la intrunire pasnica,iar in 1776,Bill Of Rightsproclama ca ”toti oamenii sunt de la natura si liberi si independenti si dispun de cateva drepturi inerente” de care nimeni nu poate fi privat.

Declaratia drepturilor omului si cetateanului,din 1789,este documentul in care a fost inscris principiul potrivit caruia ”oamenii se nasc si raman liberi si legali in drepturi”.

In secolul al XIX-lea au fost incheiate de catre statele lumii conventii bilaterale si multilaterale care au antamat,tangential,problematica drepturilor omului.Toate aceste documente nu folosesc conceptul de ”drepturi ale omului” in sensul cunoscut astazi,ele cuprinzand mai ales elemente de tip sectorial,nestructurate inca,creatoare de mentalitati si care se vor constientiza pe parcursul timpului.Abia decomentele adoptate in secolul al XX-lea folosesc acest concept,in sensul propriu.Astfel,Carta Natiunilor Unite din 1945 afirma hotararea popoarelor lumii de a proclama credinta in ”drepturile fundamentale ale omului,in demnitatea si valoarea persoanei umane,in egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor,precum si a natiunilor mari si mici”.Carta ONU consacra principiul egalitatii in drepturi a tuturor fara distinctie in rasa,de sex,de limba sau religie,precum si obligatia statelor membre ale ONU de a executa,de o maniera efectiva,drepturile de ea consacrate.

Corolarul acestor documente cu incidenta directa in materia drepturilor omului este reprezentat de Carta Internatioana a Drepturilor Omului,care cuprinde un ansamblu de documente:Declaratia universala a drepturilor omului,Pactul interantional privind drepturile economice,sociale si

culturale,Pactul international privind drepturile civile si politice si Protocolul facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice.

Declaratia universala a drepturilor omului a fpost primul document adoptat in acest domeniu,de o comunitate organizata de natiuni si enunta principalele drepturi economice,sociale si culturale,civile si politice pe care le pot pretinde,fara nici o discriminare fiintele umane,intrucat sunt inzestrate cu ratiunea si constiinta,precum si principiile nediscriminarii si egalitatii in drepturi.Carta Natiunilor Unite s-a concentrat asupra drepturilor omului si al libertatilor fundamentale pentru toate persoanele,oriunde ar fi acestea.Dar reglementarile din Carta Natiunilor Unite nu au fost considerate suficiente deoarece nu specifica natura obligatiilor asumate de state.De aceea,s-a impus adoptarea unui alt document international,Declaratia universala a drepturilor omului,care reprezinta o combinatie unica a drepturilor civile si politice si a celor economice,sociale si culturale,sub semnul constant al egalitatii si al nediscriminarii.Pactul international a fost adoptat prin rezilutia Adunarii generale a ONU nr 2200 A (XXI) din 16 decembrie 1966;Conventia internationala pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala a fost adoptata de Adunarea Generala a ONU din 1965.Alte acte sunt Conventia europena din 1950,Conventia americana din 1969,Conventia africana din 1981 si multe alte documente.

Persoane beneficiare ale drepurilor civile si politice 

Potrivit Pactului international privind drepturile civile si politice,prevederile sale se aplica tuturor persoanelor aflate pe teritoriul unui stat parte si supuse jurisdictiei sale.Aceasta inseamna ca sunt avute in vedere numai peroanele fizce,nu corporatii sau alte persoane juridice.Protocolul facultativ acorda dreptul de a depune plangeri numai persoanelor victime ale incalcarilor drepturilor stabilite.Aceasta este si practica constanta a Comitetului Drepturilor Omului.In acest sens,Conventia americana a drepturilor omului se refera la persoane ,precizand ca aceasta inseamna orice fiinta umana.

Spre deosebire de Pact,Conventia europeana din 1950 se refera la ”oricine” ca beneficiar al drepturilor garantate iar in art.25 in forma originala si in art.34 in forma modificata prin Protocolul nr. 11,adoptat in 1994,acorda dreptul de petite ”oricarei persoane,organizatii neguvernamentale sau grup de persoane” care pretind ca sunt victime ale unei incalcari de catre un stat parte a drepturilor enuntate in Conventie sau in protocoale.O prevedere similara este inscrisa in art.44 din Conventia americana.

Drepturi si libertati in UE

In cadrul Uniunii Europene,drepturile si libertatile fundamentale ale omului au o semnificatie deosebita.In prezent,Uniunea Europeana contine 27 de state,ceea ce a permis realizarea dorintelor de pace,libertate si de afirmare plenara a drepturilor omului in spatiul european.

Drepturile fundamentale ale omului sunt recunoscute si in cadrul Uniunii Europene,numeroase documente ce emana de la institutiile europene facand referire in mod direct la existenta si protectia lor.

Inca de la constituirea Consiliului Europei,principiul respectarii drepturilor omului a fost una dintre pietrele de temelie ale organizatiei.In timpul unei reuniuni de la Haga din 1948,Congresul Europei a fost unul catalizator pentru crearea Consiliului Eurpoiei,prin adoptarea unei rezolutii avand urmatorul continut : ”Congresul apreciaza ca Uniunea sau Federatia ce va lua nastere trebuie sa ramana deschisa catre toate natiunile europene cu o guvernare democratica,ce se vor angaja sa respecte o Carta a Drepurilor Omului.Hotaraste sa creeze o Comisie pentru imediata indeplinire a dublei sarcini de a redacta aceasta Carta si de a enunta normele carora un stat trebuie sa li se conformeze pentru a merita numele de democratie”.

Art.3 din Statutul Consiliului Europei dispune: ”Orice membru al Consiliului Europei recunoaste procesul suprematiei dreptului si principiul in virtutea caruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale”.

Statutul Consiliului Europei,in art.8,stipuleaza :”Grave incalcari ale drepturilor omului si ale libertatilor fundamentale justifica suspendarea sau excluderea unui stat membru al Consiliului

Europei”.Statutul a fost semnat la 5 mai 1949 si,la numai 18 luni dupa adoptarea lui,cele 10 state membre semnau,la 4 noiembrie 1950,Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.Conventia a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea a transformat,pe plan regional european,18 principii proclamate in 1948 in Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de ONU,in obligatii juridice concrete. Fiind cel mai important instrument juridic in sistemul conventional al Consiliului Europei,Conventia Europeana a Drepturilor Omului constituie un reper de marca in dezvoltarea dreptului international. Influenta sa a fost resimtita nu numai de-a lungul Europei,dar si pe toate continentele si in toate tarile in care s-au depus eforturi pentru a se asigura o mai buna protectie a drepturilor omului. La ora actuala,sistemul de protectie european instituit prin Conventie este nu numai cel mai vechi,dar,totodata,si cel mai avansat si eficace din toate sistemele existente de protectie a drepturilor omului. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este un tratat international in virtutea caruia statele contractante isi asuma anumite obligatii juridice. Guvernele au obligatia de a veghea ca persoanele care sunt sub jurisdictia lor,si nu numai cetatenii tarii respective, sa se bucure de drepturile si libertatile prevazute in Conventie. Unele tari au integrat Conventia in dreptul national, astfel incat orice individ sa poata prezenta o plangere sau un apel la un tribunal national sau catre o alta autoritate bazandu-se direct pe prevederile acesteia. Dar,chiar daca o tara nu a integrat Conventia in dreptul sau,acesta nu trebuie sa fie in conflict cu instrumentul european. Conventia nu este destinata sa inlocuiasca sistemele nationale de protectie a drepturilor omului,ci sa constituie o garantie internationala ce se adauga dreptului de recurs in fiecare stat. Aceasta garantie se concretizeaza prin posibilitatea indiviziilor care se considera lezati in drepturile lor de a antama proceduri in fata institutiilor create in baza Conventiei in contra guvernului pe care il considera responsabil. Prin tratatul de la Lisabona se fac progrese semnificative la nivelul UE in materia garantarii drepturilor fundamentale ale omului si in acest sens se arata ca literatura de specialitate din Europa arata ca prin tratatul de la Lisabona se deschide calea aderarii UE la conventia europeana pt apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Tratatul de la Lisabona garanteaza aplicarea efectiva in UE a cartei drepturilor fundamentale. Prin urmare, odata cu Lisabona UE dispune de un ansamblu de drepturi care sunt atat civile cat si politice, economice, sociale care sunt obligatorii sub aspect juridic nu doar ptr UE si institutiile sale ci si ptr fiecare stat membru in plan national.

15

Personalitati proieminente din Republica moldova

Am preluat un text publicat de revista ,,VIP Magazin’’ cu referire la cei mai influenti cincizeci de oameni din Moldova.Iata articolul :50 cei mai influenţi moldoveni în 2010În ediţia din 2010 au intrat 22 de politicieni, 18 oameni de afaceri şi 10 personalităţi din

domeniul culturii, mass media şi a sportului. Plus, 10 străini în Moldova (diplomaţi şi

oameni de afaceri). Proiectul a fost realizat cu sprijinul companiilor "AutoSpace SRL",

importator official al automobilelor BMW în Moldova,partener al evenimentului.

În fruntea clasamentului din acest an s-a poziţionat premierul Vlad Filat, urmat de omul de

afaceri Vlad Plahotniuc, preşedintele Partidului Liberal Mihai Ghimpu, preşedintele

Partidului Democrat Marian Lupu şi de preşedintele Partidului Comuniştilor Vladimir

Voronin.

La realizarea topului s-a luat în considerare opiniile redacţiei „VIP magazin”, a experţilor

din sectorul asociativ şi mass media, a politicienilor şi observatorilor de fenomene politice şi

economice, precum Petru Bogatu, Anatol Ţăranu, Dan Dungaciu, Dmitrii Ciubaşenco, Igor

Volniţchi, Vasile Botnaru, Viorel Cibotaru,  şi rezultatele sondajului de pe site-ul

www.vipmagazin.md.     

 

INVITAŢI

Evenimentul de lansare a Anuarului „50 cei mai influenţi moldoveni” s-a produs la

„Leogrand Convetion Center”, unde şi-au dat întîlnire oamenii de afaceri, politicienii,

jurnaliştii şi oamenii din cultură. Vlad Filat a venit împreună cu soţia sa Sanda care au au

sclipit, ca de obicei, prin eleganţă. De asemenea, au fost prezenţi miniştrii Alexandru

Tănase, Iurie Leancă, Victor Bodiu şi prim vice-preşedintele PLDM Mihai Godea. Alături de

prieteni s-a aflat şi politicienii Dumitru Diacov, Serafim Urechean, Valeriu Lazăr, Dorin

Chirtoacă, Victor Osipov. Majoritate oaspeţilor au venit insoţiţi de soţiile lor. 

 

La eveniment au participat şi oameni de afaceri precum Victor Miculeţ, Alexandru

Pincevschi, Silvia Radu, Ludmila Climoc, Natalia Politov-Gangaş, Ilan Shor, Igal Katsif,

Petru şi Eugen Bodarev, Mircea Butnaru, Pavel Zingan, jurnalişti şi publicişti – Dmitri

Ciubaşenco, Constantin Cheianu, Nata Albot, Vasile Botnaru, Petru Bogatu, Corneliu

Ciurea, Anatol Golea, Angela Aramă, interpreţii Geta Burlacu, Natalia Barbu, Pavel Parfenii,

Nicolae Botgros, Adriana Ochişanu, care au ciocnit cîte o cupă de şampanie, după care

gazdele serii, Rodica Ciorănică şi Andrei Gheorghe, i-au invitat pe toţi oaspeţii în sală. 

Ceremonia de decernare a premiilor „50 cei mai influenţi moldoveni” a început cu un recital

al Getei Burlacu.

10 STRĂINI ÎN MOLDOVA

După momentu de premiere a celor 50 cei mai influenţi moldoveni au fost nominalizaţi 10

străini în Moldova. Este vorba de Asif J. Chaudhry, Ambasador Extraordinar şi

Plenipotenţiar al SUA în Republica Moldova, E. S. Stefano de Leo, Ambasador al Italiei în

Republica Moldova, Dr. Berthold Johannes, Ambasador al Republicii Federale Germane în

RM, Marius Lazurca, Ambasadorul României în RM, Thomas Moser, director general al

holdingului „EASEUR Holding BV”, Jean-François Myard, preşedinte al Mobiasbancă –

Groupe Société Générale, Kenan Özçelik, Director General al companiei „Efes Vitanta

Moldova Brewery”, Rosario Salemi, Preşedinte al Comisiei pentru Dezvoltarea Relaţiilor

Economice Internaţionale a programului Business Gate, Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei

Uniunii Europene în Republica Moldova, Adlan Shishkhanov, patronul FC Dacia.  

PREMIERĂ – PREMIUL “OMUL ANULUI 2010”

Anul acesta revista VIP magazin a venit şi cu o premieră. Este vorba de un proiect nou, prin

care am dorit să-i desemnăm şi să-i premiem pe cei mai buni dintre cei mai buni, cei care au

înregistrat succese şi au ieşit în faţă pe parcursul unui an. Începând cu 2010, revista VIP

magazin face totalurile anului prin a decide cine a fost „Omul anului”. 

Timp de o lună vizitatorii site-ului www.vipmagazin.md au putut vota “Omul anului 2010”.

La 13 nominaţii au fost propuse câte patru candidaturi şi doar unul din ei a devenit cel mai

bun. 

La sfârşitul evenimentului au fost premiaţi şi cei care au fost “Oamenii anului 2010”:

Politicianul anului - Vlad Filat, Businessmanul anului - Gabriel Stati, Femeia anului - Nata

Albot, Femeia de afaceri a anului - Natalia Abaşchina, Artistul anului - Dan Bălan, Scriitorul

anului - Constantin Cheianu, Faţa TV a anului - Angela Gonţa, Liderul de opinie al anului -

Igor Boţan, Managerul anului - Ludmila Climoc, Stranierul anului - Adlan Shishkhanov,

Rebelul anului - Viorel „Posmotrel” Mardare, Descoperirea anului - Vitalie Eşanu, Oficialul

anului - Dorin Chirtoacă.

Premianţii topului s-au ales cu un trofeu din partea VIP magazine, iar oaspeţii serii au

primit la sfârşitul evenimentului un catalog “50 cei mai influenţi moldoveni  2010”, precum

şi ultimul număr al revistei VIP magazin.

17III.ECONOMIA DE PIATA. Principii si forme de organizareEconomia de piaţă este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de

producţie.

Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează din şi în vederea propriului interes. Statul nu

intervine în acţiunile ce fac obiectul pieţei. În viziunea lui Mises, virtuţile economiei de piaţă sunt:

1. se sprijină pe proprietatea privată ,

2. suveranitatea consumatorului (esenţa capitalismului este dată de punerea producţiei economice la

dispoziţia consumatorului),

3. capitalismul, prin sistemul concurenţei sociale îşi asigură proprii stimului (concurenţa catalactică),

4. aşează libertatea la baza edificiului economic şi social (individul este în măsură să aleagă felul în care

doreşte să se integreze în ansamblul societaţii, libertatea economică include şi libertatea de a greşi),

5. face din profit şi urmărirea acestuia de intreprinzător o forţa motrică perpetuă,

6. îşi asigură dinamica şi vitalitatea printr-un permanent proces de selecţie.

Piaţa nu înseamna un loc, ci “un proces, modul în care, prin vanzare şi cumpărare, prin producţie şi consum,

indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societăţii” (Ludwig von Mises, "Capitalismul şi dusmanii săi")

O viziune opusa lui Mises este cea a lui Karl Marx.

Banii ca valoare economica

BaniiSchimbul de bunuri si servicii in societatile timpurii se desfasura pe baza unei intelegeri mutuale, de obicei, intre vecini. In decursul timpului, el se concentra in locuri special amenajate, denumite piete. Chiar si azi utilizam notiunea de “ economie de piata” pentru a ne referi la o societate in care indivizii ( grupurile) sunt specializati in activitati productive si isi indeplinesc cea mai mare parte a dorintelor ( nevoilor) prin schimb volunar acceptat de partile contractante. Deci, specializarea trebuie insotita de schimb.

Trocul sau cum mai era denumit in societatile timpurii “ barterul” este specific economiilor de piata primitive. Barterul era insa un proces costisitor in termenii timpului cheltuit pentru descoperirea unui

schimb satisfacator, deoarece acesta presupunea o dubla coincidenta a dorintelor.

In diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare si civilizatii au acceptat diferiti mijlocitori ai schimbului, acestea fiind primele forme de bani cunoscute de societatea omeneasca. De exemplu: argila si ceramica, carapacea de broasca testoasa, dintii de delfin, vite, porci, tutun, lana, sare etc. In cele din urma a fost preferat aurul, datorita calitatilor lui ( inalterabil, omogenitate fizica naturala, divizibilitate fara pierdere de valoare, usor prelucrabil, avand o valoare mare intr-un volum mic, fiind relativ usor si ieftin de transportat). La inceput, aurul a circulat in calitate de bani sub forma de bucati brute, apoi de lingouri si bare de greutati egale. Principalul neajuns al acestei situatii consta in necesitatea cantaririi si verificarii puritatii aurului la fiecare act de vanzare-cumparare. Acest neajuns a fost inlaturat prin marcarea lingourilor si barelor, mai inati de catre negustori, apoi de capetenii feudale, orese si state. Astfel au aparut monedele de aur.

Pe teritoriul Romaniei, primele monede autohtone au fost drahmele din argint, batute in orasul pontic Histria in sec. V- IV i.e.n. Omenirea a folosit monede metalice cu valoare intrinseca, mai intai din aur si din argint, apoi din diferite aliaje, timp de peste 26 de secole.

Monedele de aur din epoca moderna erau perfect rotunde, echilibrate, bine reliefate, cu inscriptii clare, zimtate pe margini, emise unor legi monetare precise. Acestea au inceput sa fie batute in Europa aproximativ din sec. al XVIII- lea. In primul deceniu al secolului al XX-lea, toate statele europene aveau moneda de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele, greutatea, titlul si capacitatea monedei de a circula si stinge obligatii. In functie de titlu si greutate se stabileau raporturi de schimb intre diferitele monede de aur.

Deoarece pentru cumparatorii de valoare mica ar fi fost necesare monede foarte mici de aur, care nu se puteau confectiona, alturi de monedele de aur au circulat si monede divizionare din argint, arama si alte metale. Aparitia monedelor divizionare din alte metale decat aurul nu inseamna decat separarea functiei banilor de valoarea lor, fapt demonstrat practic ca in calitate de bani pot functiona si alte licruri lipsite de valore, dar care sunt insemne ale valorii, astfel ca incepand cu sec al X-lea in China, respectiv sec XVI- XVII in Europa, apar si alte mijloace de schimb, respectiv bancnotele sau banii de credit.

Bancnotele au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor este creditorul bancii emitente pentru suma de bani specificata pe bancnota. Aceste au circulat ca monede-hartie, fiind convertibile , la cerere, in moneda metalica cu valoare deplina. Monedele au inlocuit la inceput cambiile ( emise de particulari) depuse la bancile comerciale pentru scontare.

Faptul ca banii nu pot fi creati, la dorinta, de catre persoane private sau agenti economici si ca exista in cantitati limitate ii incadreaza in categoria bunurilor economice rare.

In zilele noastre, banii se prezinta sub urmatoarele forme: Hartia- moneda de diferite cupiuri ( valori nominale) Moneda divizionara metalica ( pentru operatiuni de mica

dimensiune); Banii de depozit sau de cont, adica disponibilitatile

aflate in conturile bancare ale diferitelor persoane sau agenti economici. Aceste disponibilitati apar prin depunerea de catre anumite persoane sau firme a unor bunuri, devize, numerar la banci sau alte institutii financiare. Depozitele respective pot fi:

1. la vedere, in situatia in care proprietarul depozitului il poate retrage ( partial sau total) in orice moment;

2. la tremen, in situatia in care retragerea depozitului este conditionata de scurgerea unei perioade determinate de timp.

In schimbul acestor depozite, banca poate elibera creditorilor cecuri, cartele speciale, cartele magnetice, etc. care servesc ca mijlocirea schimbului sau la stingerea unor obligatii. De asemenea, pe baza depozitelor existente, banca face decontarile prin virament ( transfer dintr-un cont in altul) intre agentii economici (conditionate si de prezentarea unor documente doveditoare ale realizarii operatiunii ce atrage decontarea), si deschide credite pentru diferiti agenti economici.

Banii sunt orice bun cu destinatia speciala de a servi ca instrument de schimb si etalon de masurare, evluare penrtu toate celelalte bunuri.

Functiile banilor

In desfasurarea vietii economice, banii indeplinesc urmatoarele functii: de evaluare, mijloc de schimb, mijloc de plata, mijloc de stocare a valorii si bani universali.

1. Functia de evaluare , denumita de altfel si functia de masura a valorii, consta in aceea ca toate marfurile sau activitatile isi gasesc valoarea masurata si exprimata in bani. Pentru aceasta, se alege un etalon in fiecare tara, etalon ce cuprinde o cantitate din marfa bani, cu

denumiri diferite ( $, euro, leu etc). Pentru indeplinirea acestei functii nu este necesara prezenta efectiva a banilor, aceasta fiind o operatie abstracta.Exprimarea in bani a valorii marfurilor se numeste pret In prezent, renuntarea la etalonul aur conduce la stabilirea valorii banilor astfel:

- pe piata interna, in functie de puterea de cumparare ( cantitatea de bunuri si servicii care poate fi procurata cu ajutorul lor);

- pe piata externa, de raportul cu alte valute, in functie de cererea si oferta valutei de referinta.

2.Functia de mijloc de schimb , este considerata in prezent cea mai importanta functie a banilor; prin aceasta functie ei intermediaza schimbul de bunuri economice si il separa in doua acte, asigurand fluiditatea poeratiilor intre vanzator si cumparator. Pentru exercitarea acestei functii prezenta banilor este obligatorie.3. Ca mijloc de plata, banii servesc pentru achitarea unor datorii, pentru plata impozitelor, a taxelor si altor obligatii. Aceasta functie a determinat aparitia banilor de credit. Semnul ei distinctiv consta in faptul ca marfa sau serviciul incep sa fie consumate inainte de achitarea pretului ( se lucreaza o jumatate de luna si apoi se plateste chenzina, se cumpara un bun de folosinta indelingata si apoi se achita ratele, se contracteaza un imprumut si ulterior se plateste diurna).4. Functia de mijloc de stocare a valorii si de rezerva baneasc a se mai numeste si functia de economisire. Tezaurizarea clasica devenita inutila, ascundea banii in depozite sterile. Astfel, cantitatea mare de metale pretioase iesea din circulatie, pierzandu-si functia principala de mijlocitor al schimbului. In prezent, aurul fiind demonetizat, hartia sau moneda nu mai are sens sa fie tezaurizata, neavand valoare in sine. Ea poate fi economisita prin depunere la banci, care o pun in circulatie, existand oricand posibilitatea transformarii in bunuri sau servicii. Intensitatea manifestarii acestei functii de economisire depinde de mentinerea puterii, de cumpararea banilor si de increderea celor care ii detin ca acestia isi mentin valoarea in viitor.5. Functia de bani universali se refera la circulatia banilor in afara tarii pentru plati, transferuri internationale, schimburi de marfuri. Initial, aceasta functie a fost indeplinita numai de metale pretioase, deoarece garantiile oferite de fiecare stat nu puteau depasi garantiile nationale. Ca urmare a intensificarii schimburilor internationale, in prezent si banii de hartie indeplinesc aceasta functie, in masura in care sunt recunoscuti de Comunitatea Internationala ($, euro, yen, franc).

Banii sunt una dintre cele mai sofisticate si ingenioase inventii ale societatii umane. Ei sunt simbolul avutiei, al puterii economice. Insa banii nu trebuie fetisizati pentru ca nevoile umane nu se satisfac in mod direct cu banii, ci cu bunurile si serviciile procurate cu ajutorul lor. Aristotel afirmaca “a fi bogat in bani si sarac in hrana este o aberatie”.

21

Cum imi planific o proprie afacere”Vreau să devin propriul meu şef” - este visul multor oameni, în special tineri, care consideră că propria afacere le oferă, pe lângă un confort financiar, şi libertatea de a-şi face singuri programul şi de a lucra după propriile reguli.

   Curajos, ambiţios, motivat şi pregătit - portretul robot al unei persoane care doreşte să-şi deschidă propria afacere

   Specialiştii îi sfătuiesc pe cei care intenţionează să pornească propria afacere să capete cunoştinţe de contabilitate, management, vânzări, servicii clienţi, publicitate şi promovare

   „Cele mai multe afaceri eşuează din lipsă de motivaţie, disciplină şi capacitatea de a-ţi gestiona banii”- arată studiile în domeniu”Vreau să devin propriul meu şef” - este visul multor oameni, în special tineri, care consideră că propria afacere le oferă, pe lângă un confort financiar, şi libertatea de a-şi face singuri programul şi de a lucra după propriile reguli. Pentru a avea însă şi succes, specialiştii în domeniu susţin că există mai mulţi paşi care trebuie parcurşi în mod obligatoriu. „Să luăm exemplul unei afaceri uşor de pornit, cum sunt cele în sistem de franciză bazate pe idei testate de alţii şi care s-au dovedit bănoase. Pentru a porni o astfel de afacere ai nevoie de cel puţin câteva mii de euro. Dacă nu îi ai, trebuie să faci un credit. Pentru aceasta ar trebui să ai un job cu un salariu suficient de mare. Deci ar cam trebui să începi prin a fi angajat. Investiţia o recuperezi în cel mai bun caz într-un an şi jumatăte, iar în cel mai rău caz afacerea nu funcţionează şi pierzi banii. Luând în considerare acest lucru, constatăm că cel mai important lucru pentru a porni o afacere nu sunt banii.

Cele mai multe afaceri eşuează din lipsă de motivaţie, disciplină şi capacitatea de a-ţi gestiona banii”, sunt concluziile prezentate de specialiştii de la  My job. În aceste condiţii, primul pas este clarificarea scopului pentru care se porneşte o afacere: independenţă sau siguranţă financiară? Studiile arată că siguranţa financiară este dată şi de un loc de muncă într-o companie solidă, ceea ce înseamnă că aceasta poate fi obţinută şi în urma statutului de angajat. „Independenţa nu înseamnă siguranţă, ci dimpotrivă”, avertizează specialiştii în domeniu. În România, există puţine cursuri despre cum să devii manager ori despre abilităţile pe care trebuie să le aibă cineva sau ce trebuie să ştie atunci când decide să pornească pe cont propriu. Pentru că multe afaceri sunt sortite eşecului din start, în timp ce altele merg foarte bine, consultanţii au editat un

chestionar care, odată completat, oferă o imagine completă asupra plusurilor şi minusurilor existente. Pe lângă pregătire profesională, ambiţie şi motivaţie, unul dintre cele mai importante ingrediente într-o afacere pe cont propriu este curajul.

22IV.EDUCATIA ECOLOGICA.Problemele globale ale mediului.Clima e timpul mediu, inclusiv extremele si variatiile sezoniere, fie locale, fie regionale, fie pe tot globul. In orice localitate stricta, timpul se poate schimba foarte rapid de la zi la zi si de la an la an, chiar si atunci, cand clima nu se schimba. Aceste schimbari presupun deplasari ale temperaturii, precipitatiilor, vantului si nourilor. Spre deosebire de timp, clima e afectata de schimbari lente, precum schimbari ale oceanelor, Pamantului, orbitei Pamantului in jurul Soarelui si productiei energiei de catre Soare.Clima este controlata energia Pamantului si atmosferei lui. Radiatia, care vine de la Soare, se absoarbe de catre suprafata Pamantului si de catre atmosfera deasupra lui. In mediu, radiatia absorbita e egala cu volumul de energie transmis in cosmos in forma de radiatie de “caldura” infrarosie. Gazele de sera capteaza careva caldura in partea de jos a atmosferei Pamantului. Acest fenomen se numeste efect de sera. Daca n-ar exista efectul de sera, temperatura medie la suprafata Pamantului ar fi cu aproximativ 34 grade C mai joasa decat acum.Activitatile umane pot schimba clima. Volumul multor gaze de sera in atmosfera creste, indeosebi al CO2, care a crescut cu 30% pe parcursul ultimelor 200 de ani, in primul rand, ca rezultat al schimbarilor utilizarii Pamantului (deforestarea) si arderii carbunelui, petrolului si gazului natural (in automobile, industrie si generarea electricitatii). Daca tendintele actuale ale emisiilor vor continua, pe parcursul sec.XXI volumul de CO2 se va dubla si va creste in continuare. Volumul altor gaze de sera, de asemenea, va creste.

S-a incalzit oare Pamantul?Temperatura medie globala a aerului la suprafata Pamantului a crescut cu 0,3-0,6 grade C (sau cu aproximativ 0,5-1 grade F) de la sfarsitul sec.XIX.Patru din cei mai fierbinti ani in perioade de 1860 au fost inregistrati dupa 1990. Cea mai inalta incalzire s-a inregistrat noaptea in latitudinile de la cele de mijloc pana la cele inalte ale emisferei de nord. Incalzirea in timpul iernilor si primaverilor nordice a fost mai puternica decat in alte anotimpuri. In unele zone, in primul rand, deasupra continentelor, incalzirea a fost de cateva ori mai mare decat media globala.Alte dovezi ale cresterii temperaturilor globale din sec.XIX include cresterea nivelului marii cu 10-25 cm, micsorarea ghetarilor din munti, reducerea invelisului de zapada din emisfera de nord (din 1973 pana in prezent) si cresterea temperaturilor Pamantului in stratul de sub suprafata. Datele obtinute prin inelele anuale ale copacilor, miezului ghetii superficiale si prin alte metode de determinare indirecta a tendintelor climei, sugereaza ca temperaturile globale la suprafata solului sunt in prezent mai mari decat la orice etapa din ultimii 600 de ani.

Care activitati umane contribuie la schimbarea climei?Arderea carbunelui, petrolului si gazului natural, deforestarea si diverse practice agricole si industriale modifica compozitia atmosferei si contribuie la schimbarea climei. Aceste activitati umane au condus la concentratii sporite ale unui sir de gaze de sera in atmosfera CO2, CH4, oxid nitros, cloroflorocarburi, O3) in partea mai joasa a atmosferei.Utilizarea combustibilului fosil în prezent e pricina adaosului a 80-85% de CO2 în atmosfera. Schimbarea utilizarii Pamantului (taierea copacilor, pasunatul, agricultura) conduc la emisii de CO2, atunci cand vegetatia se descompune sau arde. Vegetatia contine carbon, care se elibereaza in forma de CO2, atunci cand vegetatia se descompune sau arde. Vegetatia, care se pierde, se inlocuieste cu una noua prin cresterea ei din nou cu emisii minimale sau lipsa de CO2. Schimbarile utilizarii Pamantului sunt responsabile pentru 15-20% din emisiilor de CO2.Metanul se produce prin cultivarea orezului, pasunatul animalelor mari cornute si oilor si prin descompunerea materialelor inhumate. Metanul se emite in timpul extragerii carbunelui din mine,

a forarii petrolului si din conducte defectate de gaz. Activitatile umane au sporit concentratia metanului in atmosfera cu aproximativ 145% in exces la volumul, care ar fi existat in mod normal.Oxidul nitros se produce prin diferite practici agricole si industriale. Activitatile umane au sporit concentratia oxidului nitros in atmosfera cu aproximativ 15% în exces la volumul, care ar fi existat în mod normal.Cloroflorocarbuile (CFC) s-au utilizat in frigorifere, instalatii de conditionare a aerului si in solventi. Ele epuizeaza stratul de ozon stratosferic.Ozonul din troposfera provine din activitati industriale. El se creeaza in mod natural si, de asemenea, prin reactii in atmosfera cu implicarea gazelor, care provin din activitatile umane, inclusiv oxizii de azot de la automobile si centrale electrice.

Ce inseamna efectul gazelor de sera?Intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in spatiu cu aceeasi viteza cu care o absoarbe de la soare. Energia solara ne parvine in forma de radiatie cu lungime de unda scurta. O parte din aceasta radiatie este reflectata inapoi de catre suprafata pamantului precum chiar si de catre atmosfera. Insa, majoritatea acestei radiatii trece direct prin atmosfera si incalzeste suprafata terestra. Pamantul se elibereaza de aceasta energie, transmitand-o inapoi in spatiu, sub forma unei radiatii infrarosii cu lungime de unda lunga.Majoritatea radiatiei infrarosii, emisa in atmosfera de suprafata pamantului, este absorbita de catre vaporii de apa, de bioxidul de carbon si de alte “gaze de sera ” care se gasesc in natura. Acestea impiedica trecerea directa in spatiul cosmic a energiei de la suprafata pamantului. Prin mai multe procese de interactiune – inclusiv prin radiatie, curenti de aer, evaporare sau prin formarea norilor si caderea ploii – energia este transportata in partile superioare ale atmosferei. De acolo, ea poate radia in spatiul cosmic. Acest proces, mai incet si indirect, e benefic pentru noi deoarece, daca suprafata pamantului ar putea iradia energia in spatiul cosmic fara nici o piedica, atunci pamantul ar fi un loc rece, lipsit de viata, o planeta sumbra si pustie asa cum este, de exemplu, planeta Venus. Emisiile gazelor de sera pe care le producem in prezent, sporesc capacitatea atmosferei de a absorbi energia infrarosie si incalca astfel modul climei de a mentine balanta optima intre energia care vine si cea care se duce. Daca nimic nu se va schimba, dublarea concentratiei gazelor de sera cu durata lunga de stabilitate va reduce cu aproximativ 2% rata cu care planeta isi poate distribui energia in spatiul cosmic. Acest fenomen este pronosticat sa aiba loc chiar la inceputul secolului viitor. Pur si simplu, energia nu poate sa se acumuleze si atunci clima va trebui cumva sa se adapteze pentru a se elibera de surplusul de energie. Desi 2% nu par fi prea mult, in realitate, pentru tot globul, ele reprezinta captarea unui continut de energie echivalent cu aproximativ 3 milioane de tone petrol pe minut. Conform datelor stiintifice de ultima ora, noi modificam ” motorul ” energetic care asigura functionarea sistemului climei. Pentru absorbirea socului ceva va trebui sa se schimbe.

Problema ecologica in Republica Moldova1. Situatia ecologica a apelorRaul Bac continua sa prezinte un pericol ecologic pentru chisinauieni, iar pe zi ce trece el se transforma intr-un depozit de deseuri menajere. In prezent, desi se intreprind actiuni pentru solutionarea problemelor salubrizarii capitalei, situatia in domeniu ramane a fi alarmanta, iar gunoistile neautorizate nu reprezinta altceva decat adevarate focare ale unor eventuale explozii ecologice.

Deseori, in apropierea raului Bac se creeaza adevarate depozite de deseuri din sticle si pungi de plastic, sticle de bere, anvelope si legume stricate, lasate de agentii economici care activeaza in apropiere. Toate acestea duc la poluarea albiei raului Bac. Potrivit locuitorilor din zona raului Bac, desi sunt revoltati de starea acestui rau, vina pentru situatia creata o poarta oamenii si agentii economici din preajma raului.

Daca englezii se lauda cu Tamisa, iar francezii cu Sena, rauri pe care se organizeaza croaziere de vis, noi suntem pe ultimul loc din Europa la acest capitol, si am putea sa ne laudam doar cu anvelopele si conservele de pe fundul raurilor.

2. Situatia ecologica a spatiilor terestreIn contextul noilor conditii social-economice in domeniul situatiei ecologice a Republicii Moldova, dupa 1990 s-au conturat urmatoarele tendinte: diminuarea eruptiilor de gaze in atmosfera de la surse stationare, fapt determinat de micsorarea volumelor de productie industriala, in primul rand la marile intreprinderi industriale, majorarea eruptiilor de gaze in atmosfera datorita unei sporiri simtitoare a numarului de unitati de transport; extinderea zonelor de disconfort acustic ca urmare a cresterii intensitatii circulatiei transportului si parcarii neorganizate a automobilelor in curti, precum si efectuarii constructiilor in zonele rezidentiale; inrautatirea calitatii de curatare a apelor de suprafata pe teritoriul tarii; restrangerea suprafetelor verzi, determinata de preluarea terenurilor pentru constructii, degradarea masivelor verzi sub influenta poluarii aerului si solurilor.

Din considerentele expuse s-a modificat raportul diverselor surse de poluare: obiectivele termo-energetice - 7%, alte ramuri ale industriei - 13% si transportul - 80%. Avand in vedere toate acestea, se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor dezvoltarii spatiale asupra mediului natural.

Alaturi de criteriul cantitativ al urbanizarii, care presupune "inghitirea de mari spatii", se plaseaza si criteriile calitative, cum ar fi: igienizarea spatiului de habitat si cresterea nivelului de trai al populatiei. In ceea ce priveste igienizarea habitatului urban, se considera ca fiind acuta so-lutionarea unor asa cerinte ale populatiei ca: cererea de confort, cererea de seracii complexe de deservire, cererea de locuinte, o anumita igiena a spatiului de habitat, un mediu ambiant propice desfasurarii vietii social-economice etc.

Pentru a mentine nealterate conditiile de viata, urmarind in permanenta pastrarea echilibrului ecologic, se impun unele masuri complexe si de competente diferite, menite sa asigure posibilitati sporite de recreare, dar si sa combata poluarea mediului in care traim

(diminuarea factorului declansator de dezechilibru, degradarea produsa sa nu depaseasca acel "prag optim" de functionalitate a ecosistemului respectiv, studierea fenomenelor de degradare in perspectiva pentru fiecare component degradat, cunoasterea inter-relatiilor om-natura, realizarea de noi spatii verzi, sporirea numarului de statii de incinerare a reziduurilor menajere si a deseurilor industriale etc.)

3. Situatia ecologica a aeruluiPrezenta poluantilor organici persistenti in aer se datoreaza emisiilor de la intreprinderile chimice si fabricile de ardere a deseurilor, tratamentului chimic al plantelor agricole si al suprafetelor de padure contra bolilor si daunatorilor, evaporarii si sublimarii lor de pe invelisul solului etc.

Aerul din zonele cu utilizare intensa a pesticidelor sau din preajma fabricilor de incinerare a deseurilor contine substante clororganice persistente. In cazurile dispersarii intentionate a pesticidelor (contra bolilor si daunatorilor culturilor agricole) se simte un miros puternic ce irita organele respiratorii si chiar provoaca dureri de cap.

In Moldova s-au Inregistrat mai multe cazuri, inclusiv in vara anului 2003, cind unele persoane au avut de suferit din cauza aflarii in zona cu aer poluat. Se observa o acumulare sporita a pesticidelor in praful degajat. De exemplu, daca continutul obisnuit de DDT in aerul atmosferic este de 0,000004 mg/l, apoi in pulberi el se ridica pana la 0,04 mg/l, concentratia maxim admisibila.

24

Cai si solutii in rezolvarea problemelor ecologice

1 Organizarea unor seminare ecologice 2 Zile de curatenie generala in Moldova 3 Campanii de sensibilizare a populatiei 4 Elaborarea legilor de protectie a ecol0ogiei 5 Renuntarea la produsele genetic modificate 6 Cautarea unor noi resurse naturale regenerabile care sa nu afecteze natura

O problema ecologica a Moldovei si rezolvarea eiExperţii susţin că situaţia ecologică în raionul Slobozia din regiunea transnistreană lasă mult de dorit. În

această zonă nu există structuri specializate responsabile de colectarea şi transportarea deşeurilor în locuri

special amenajate, formându-se, în consecinţă, multe gunoişti neautorizate. Mai mult, în prezent, în Slobozia

nu există o platformă de compostare a deşeurilor organice, acestea fiind deseori aruncate unde se

nimereşte, poluând solul şi apa.

Pentru a soluţiona problema ecologică din raionul Slobozia Organizaţia obştească REC Moldova

implementează proiectul „Stabilirea managementului adecvat al deşeurilor menajere solide în raionul

Slobozia”, contribuind la promovarea şi dezvoltarea unui sistem de colectare separată a deşeurilor în raionul

Slobozia. Proiectul se desfăşoară cu suportul programului „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”,

finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

„În lipsa unui sistem adecvat de colectare a deşeurilor situaţia ecologică în acest raion este gravă. Problema

constă în faptul că în urma mineralizarii, azotul organic se transformă în nitraţi, care au efecte nocive asupra

mediului şi implicit asupra sănătăţii populaţiei. În ultimul timp, în sectorul privat s-a mărit numărul

animalelor domestice, ceea ce agravează şi mai mult problema poluării cu reziduuri organice. Autorităţile

locale conştientizează importanţa şi necesitatea soluţionării problemelor menţionate. De aceea, introducerea

unor tehnologii mai avansate în domeniul managementului deşeurilor depinde, în mare parte, de voinţa şi

capacităţile populaţiei de adaptare la un nou sistem de colectare a deşeurilor”, susţine Victor Cotruţă,

coordonatorul proiectului „Îmbunătăţirea managementului deşeurilor solide în raionul Slobozia”.

Prin urmare, în scopul antrenării populaţiei din raionul Slobozia în procesul de implementare a noului sistem

de colectare separată a deşeurilor, REC Moldova dă startul unui ciclu de seminare pentru elevii din acest

raion, care vor fi precedate de seminare de informare privind colectarea separată a deşeurilor pentru

locuitorii din Slobozia. Aceste activităţi vor familiariza participanţii cu procedurile de colectare separată,

tipurile de deşeuri colectate separat. Mai mult, locuitorii vor afla mai multe despre posibilităţile de colectare

a deşeurilor organice, pregătirea şi utilizarea îngrăşămintelor în baza deşeurilor organice, precum şi

importanţa păstrării unui mediu înconjurător sănătos.

„Seminarele au ca scop să pregătească populaţia pentru implementarea sistemului de colectare separată a

deşeurilor prin amenajarea platformelor speciale, plasarea containerelor distincte pentru fiecare tip de

deşeu, construirea unor platforme de compostare a deşeurilor organice şi stabilirea parteneriatului dintre

autorităţile locale şi de raion cu cele ale altor raioane din Republica Moldova”, a mai spus Victor Cotruţă.

25V.EU IN CALITATE DE CETATEAN AL MILENIULUI III

1 Punctele forte ale personalitatii mele:Abil responsabil inteligentPRIETENOS SOCIABIL POLIGLOT RESPECTUOS COMUNICATIV ACTIV2 Punctele slabe ale personalitatii mele:grabit TIMID LENOS(UN PIC)

VI.CURIOZITATI Curiozitati din ecologie1. O masina obisnuita produce într-un an 3 tone de dioxid de carbon. 2. In trafic greoi, nivelul de poluare este de 2-3 ori mai mare inauntrul ma?inii decat in afara ei.

3. In Londra, circula 40 000 de masini, pe ora in timpul zilei.

4. O tona de plastic inseamna 20 000 de sticle de 2 l sau 120 000 de pungi.

5. E nevoie de 1,5 l de ulei pentru a face un cartus de imprimanta.

6. Cerneala de imprimanta costa mai mult decat combustibilul pentru navele spatiale sau sampania veche.

7. Un monitor PC lasat aprins toata noaptea foloseste energia suficien?a pentru a imprima cu laser 800 de pagini A4.

8. Daca fiecare casa din Marea Britanie ar monta macar un bec economic, s-ar economisi destula energie electrica pentru a alimenta 3 000 000 de case timp de un an.

9. Un bec economic economise?te cu 80% curentul electric fata de un bec normal.

10. TV-ul, imprimanta, calculatorul sau orice alt aparat lasat in stand-by, consuma intre 40-70 din energia pe care ar consuma-o fac? ar fi pornit.

11. 50% din energia folosita pentru incarcarea telefoanelor mobile e risipita prin lasarea acestora in priza fara ca telefoanele sa fie conectat la incarc?tor

12. 200 de borcane din sticla sunt aruncate in fiecare secunda in Marea Britanie.

13. 3 500 de cosuri de gunoi sunt aruncate in fiecare secunda in Europa.

26

Bancile. Stiati ca…? termenul “banca” provine din italienescul “banco”? Acesta inseamna “birou, banca, banc de lucru” si era

folosit de bancherii din Florenta in timpul Renasterii care il obisnuiau sa incheie tranzactiile deasupra unui

birou.

cea mai veche dovada a unei activitati bancare dateaza din anii 350-325 I.Hr ? O moneda, datand din

acea perioada, purtand grafica unei mese/banci pline de monede a fost descoperita in zona orasului

turcesc Trabzon (pe atunci, o colonie greceasca).

in doar 9 ani, din 1998 si pana in 2007, valoarea activelor cumulate a primelor 1000 de banci din lume a crescut cu

aproximativ 150%? Astfel, daca in 1998 cele mai importante 1000 de banci din lume detineau active in valoare de putin

peste 30 de trilioane de dolari, in 2007 suma a crescut la 74.2 trilioane de dolari.

bancile americane detin 14% din totalul de 74.2 trilioane de dolari? Bancile japoneze au pierdut, de la sfarsitul

mileniului trecut, aproximativ 11% din cota lor la nivel mondial (de la 21% in 1999, la 10% in 2007). Bancile din

spatiul Uniunii Europene detin cea mai mare parte a activelor primelor 1000 de banci la nivel mondial: 53%, cea mai

mare cota revenindu-i Marii Britanii.

cele mai multe banci din lume sunt in SUA? La sfarsitul anului 2005, peste 7.500 de institutii bancare faceau afaceri in SUA

iar in total acestea aveau peste 75.000 de filiale. Spre comparatie, Japonia (a doua mare putere bancara a lumii, dupa SUA

si inaintea Marii Britanii) numara in acelasi an 129 iar in Romania sunt in acest moment, conform site-ului Asociatiei

Romane a Bancilor, 41 de banci (numarul poate fi mai mare).

Curiozitati politice1.In parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar 400 de locuri? Cine intarzie trebuie sa stea in picioare.2. India. Indira Ghandi a fost fiica a unui prim ministru, mama a unui prim ministru si ea insasi prim ministru.3. Istoria Clubului Bilderberg se confundă cu aceea a planetei noastre după cel de-al Doilea Război Mondial. Prima reuniune oficială a avut loc între 29 şi 31 mai 1954, în localitatea olandeză Oosterbeek.Cea mai vizibilă manifestare a Clubului Bilderberg este conferinţa

anuală pentru care se trimit invitaţii-neoficiale către aproximativ 130 de invitaţi, dintre care majoritatea sunt persoane de influenţă în ceea ce priveşte domeniul politic, de afaceri şi bancar.

MULTUMESC PENTRU LECTURA!!!

27