35
CUPRINS INTRODUCERE CAP I FACTORUL DE MEDIU : APA 1.1. GENERALITĂŢI 1.2. SURSE DE IMPACT ANTROPIC CAP II 2.1. POLUAREA APEI : EXEMPLE DE POLUARE A APEI 2.1.1. APA DE SUPRAFAŢĂ 2.1.2. APA MARINĂ 2.1.3. APA SUBTERANĂ 2.2. SITUAŢIA ACTUALĂ A LEGISLAŢIEI. LIMITE ADMISIBILE 2.2.1. LEGISLAŢIE ROMÂNĂ SPECIFICĂ 2.2.2. LEGISLAŢIE EUROPEANĂ SPECIFICĂ 2.2.3. CONCENTRAŢIILE MAXIME ADMISE 2.2.3.1. C.M.A. PRIVIND DESCĂRCAREA ÎN MEDIUL ACVATIC AL APELOR UZATE 2.2.3.2. C.M.A. PRIVIND APELE TEHNOLOGICE 2.2.3.3. C.M.A. PRIVIND APELE SUBTERANE CAP III APLICAŢIA MODELULUI EXCEL CAP IV METODE, TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE DEPOLUARE CONCLUZII CONCLUZII GENERALE CONCLUZII ÎN URMA REALIZĂRII GRAFICULUI BIBLIOGRAFIE

Poluarea Mediului

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Poluarea Mediului

CUPRINS

INTRODUCERECAP I FACTORUL DE MEDIU : APA

1.1. GENERALITĂŢI1.2. SURSE DE IMPACT ANTROPIC

CAP II 2.1. POLUAREA APEI : EXEMPLE DE POLUARE A APEI2.1.1. APA DE SUPRAFAŢĂ2.1.2. APA MARINĂ2.1.3. APA SUBTERANĂ

2.2. SITUAŢIA ACTUALĂ A LEGISLAŢIEI. LIMITE ADMISIBILE2.2.1. LEGISLAŢIE ROMÂNĂ SPECIFICĂ2.2.2. LEGISLAŢIE EUROPEANĂ SPECIFICĂ2.2.3. CONCENTRAŢIILE MAXIME ADMISE

2.2.3.1. C.M.A. PRIVIND DESCĂRCAREA ÎN MEDIUL ACVATIC AL APELOR UZATE2.2.3.2. C.M.A. PRIVIND APELE TEHNOLOGICE2.2.3.3. C.M.A. PRIVIND APELE SUBTERANE

CAP III APLICAŢIA MODELULUI EXCELCAP IV METODE, TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE DEPOLUARECONCLUZII CONCLUZII GENERALE

CONCLUZII ÎN URMA REALIZĂRII GRAFICULUIBIBLIOGRAFIE

Page 2: Poluarea Mediului

INTRODUCERE

Proiectul de faţă îşi propune să analizeze impactul poluării produse de către om, voit sau nevoit asupra mediului înconjurător.

Astfel de proiecte, bazate pe fapte reale sunt foarte utile deoarece, simulează producerea unor catastrofe şi efectele acestora, ajutând la aflarea concentraţiilor pe suprafeţe mari.

În cazul deschiderii de noi firme cu potenţial mare de poluare, sunt indicate astfel de proiecte pentru a vedea dacă acestea se încadrează în limitele admise.

Lucrarea este structurată pe 4 capitole din care :- în Capitolul 1 am trecut descrierea generală a apei- în Capitolul 2 despre modul în care este poluată apa si situaţia actuală a legislaţiei- Capitolul 3 cuprinde aplicaţia modelului Excel- Capitolul 4 cuprinde diverse metode, tehnici şi tehnologii de depoluare Lucrarea se încheie cu, câteva concluzii personale în legătură cu factorul de mediu apa şi

aplicaţia modelului Excel.

Page 3: Poluarea Mediului

CAPITOLUL I

FACTORUL DE MEDIU: APA

1.1. Generalităţi

În natură, absolut totul este legat, astfel că viaţa pe Pământ este datorată „cununiei” apei cu aerul şi solul.

Apa este o materie uimitoare, una dintre cele mai instabile substanţe. O găsim în acelaşi timp în diferite locuri a Pământului sub formă lichidă, gazoasă sau solidă.

Apa este unul dintre cei mai importanţi factori de mediu. Pentru a supravieţui, omul trebuie să consume în jur de 2 l de apă zilnic. La fel de importantă este şi pentru plante şi animale.

În funcţie de modul şi scopurile în care se foloseşte apa, utilizările acesteia se împart în consumatoare şi neconsumatoare de apă.

Cele consumatoare de apă cuprind alimentarea cu apă potabilă, alimentarea cu apă industrială, irigaţiile, piscicultura etc, iar cele neconsumatoare de apă cuprind amenajările hidroenergetice, navigaţia, instalaţiile hidromecanice amplasate pe cursurile de apă (mori, joagăre) şi amenajările pentru agrement.

Ea ocupă aproximativ 71% din suprafaţa planetei, doar 29% fiind reprezentat de uscat. Din suprafaţa totală ocupată de apă avem:

92,2% mări şi oceane; 2,12% gheţari; 0,62% ape continentale şi subterane dulci; 0,03% apa din atmosferă;

Ciclul apei pe Pământ este unul de regenerare constantă, nu este niciodată întrerupt, fiind aceeaşi cantitate întotdeauna, aproximativ 1,4 miliarde km3 din care 40 milioane km3 este apă dulce, iar 75% din ea este reţinută în calotele polare. Toate speciile anterioare au băut aceeaşi apă.

Ea condiţionează dezvoltarea economico-socială, astfel că dezvoltarea contemporană şi calitatea vieţii presupun ca o condiţie elementară, asigurarea unui sistem adecvat de salubritate şi igienă.

1.2. Surse de impact antropic

Sursele de impact antropic pentru apă sunt (Maria Lazăr, 2006): Prelevări de apă din sursele superficiale, caracterizate prin cantităţile prelevate şi punctele de

amplasare; Prelevări de apă din sursele subterane caracterizate prin cantităţile prelevate şi punctele de

amplasare; Consumuri de apă, referitoare la cantităţile de apă consumate efectiv de utilizările civile,

agricole şi industriale; Producţia de ape reziduale şi deversări în receptori naturali, caracterizate prin cantităţile de

ape reziduale de origine civilă şi industrială si caracteristicile calitative ale acestora; Modificările regimului hidrografic, care includ intervenţiile de regularizare a albiilor,

drenarea apelor superficiale, lucrări care afectează fenomenul de transport solid etc.Parametri de stare:

Hidrografia, hidrologia şi hidraulica, presupunând evidenţierea apelor superficiale afectate direct sau indirect de o anumită intervenţie, a direcţiei de scurgere a apei, a zonelor de drenaj;

Page 4: Poluarea Mediului

Hidrogeologia, analizată prin evidenţierea formaţiunilor acvifere prezente în zona afectată de proiect şi caracterizarea acestora prin adâncime, direcţie, permeabilitate, raporturile cu stratele acvifere de adâncime şi cu apele superficiale, identificarea zonelor de descărcare;

Bilanţul hidrogeologic ce trebuie analizat pentru determinarea resurselor de apă disponibile în cadrul bazinului hidrografic în care se intervine, fiind util pentru planificarea acestor resurse;

Calitatea apelor superficiale, caracterizată prin principalii parametri fizici, chimici şi microbiologici (pH, temperatură, duritate, conductibilitate, O2 dizolvat, suspensii solide, consumul biochimic de O2 CBO, consumul biochimic de O2 la 5 zile CBO5, azot amoniacal, nitraţi, nitriţi, cloruri, sulfaţi, fosfaţi, metale grele, coliformi, streptococi fecali, salmonele etc.) şi analize privind variaţiile relative în spaţiu şi timp ale acestora;

Calitatea apelor subterane, caracterizată prin principalii parametri fizici, chimici şi microbiologic enumeraţi mai sus şi analize privind variaţiile relative în spaţiu şi timp ale acestora.

În figura 1.1. avem prezentată schema prin care se realizează transferul poluanţilor din apă spre alte componente ambientale

Fig. 1.1. Transferul poluanţilor din apă spre alte componente ambientale. (Maria Lazăr, 2006)

Poluanţi

Sol Ape superficialeSau subterane

Plante acvatice

Nisip şi sedimente

Fauna acvatică

Irigaţii Sol

Plante terestre

Faună terestră

OM

Page 5: Poluarea Mediului

CAPITOLUL II

POLUAREA APEI

2.1. Exemple de poluare

2.1.1.Apa de suprafaţăÎn ecosistemele terestre apa este un factor ecologic care poate acţiona direct asupra

vieţuitoarelor prin cantitate, calitate, temperatură, accesibilitate, constanţa sau variabilitatea acestor însuşiri etc. De volumul de apă, grosimea/adâncimea stratului, extinderea spaţială, dinamica şi celelalte însuşiri, va depinde fizionomia biocenozei, complexitatea ei, structura funcţională, diversitatea specifică etc.

Apa este mediul lichid în care se dizolvă o serie de substanţe minerale şi organice, care devin accesibile pentru plante şi animale în calitatea lor de nutrienţi.

Creşterea cantităţii de nutrienţi minerali şi organici din aport extern (pe lângă nutrienţii realizaţi prin procese autohtone de mineralizare a substanţelor organice) şi repercusiunile aduse în biotop şi biocenoză, determinând ceea ce în ecologie se denumeşte procesul de eutrofizare.

Omul polueaza apa in 2 moduri:- direct (prin evacuarea directă în mediul acvatic a unor compuşi);- indirect (prin evacuarea în aer/sol);Prin agricultură, omul poluează atât prin sistemele de irigaţii care se pot cita încă de acum

4000 de ani (în Egipt şi China), dar şi prin pesticide şi îngrăşăminte chimice.Apele reziduale sau emisiile rezultate din activităţile industriale pot modifica

pH-ul apei, iar NOx, SO2 sau clorurile emise din coşurile fabricilor şi combinarea cu apa formează ploile acide.

ExempleLa 1.11.1986 la una din uzinele grupului chimic SANDOZ din Basel (Elveţia) s-a produs o

explozie. Depozitul conţinea 500 t aditivi chimici. Ca urmare, un nor cenuşiu format din mercaptan, SO2, NOx, H3PO4 etc. S-a răspândit deasupra oraşului şi a Rinului. Apele acestuia s-au înroşit şi mii de peşti au început să plutească, morţi. Apoi s-a descoperit că agentul colorant din lichidul extinctor al pompierilor a ajuns prin fisurile conductelor de canalizare în râu. În acest caz procesul a început brusc, prin explozie, a durat puţin dar s-a propagat în atmosferă şi apă, în aval spre Marea Nordului, impactul ecologic diminuându-se în timp.

În 19.10.2006, lacul Herăstrău din Bucureşti a fost poluat cu produse petroliere aparţinând staţiei de carburanţi Petrom. Produsele au fost întâi deversate în canalizarea benzinăriei, apoi în lac.

2.1.2.Apa marinăAmeninţările care planează asupra Mării Mediterane sunt numeroase: anual se scurg circa

100.000 t produse petroliere, industria limitrofă deversează ape reziduale cu conţinut extrem de variat (multe conţinând Hg), oraşele realizează ape menajere etc.

Traficul maritim este extrem de dens, anual traversând circa 200.000 de vase, astfel accidentele sunt în medie de 60 într-un an. Poluarea menajeră pe litoralul de Nord (Spania, Franţa, Italia, Iugoslavia, Grecia) atingea în anul 1985 următoarele valori:

- ape reziduale deversate : 2.294 mil m3;- CBO5 : 996,7 mii t;- CCO : 2.246 mii t;- materii în suspensie : 1.316,9 mii t;- materii dizolvate : 1.413 mii t;

Page 6: Poluarea Mediului

- azotul : 127,8 mii t;- fosforul : 15,5 mii t.În ceea ce priveşte Marea Neagră, poluarea apelor de suprafaţă este enormă. În primul rând

pentru că densitatea populaţiei din jur este mare : raportat la 1 km3 de ecosistem marin corespund 3.000 de oameni, comparativ cu 93 pentru Marea Mediterană. Cei 160 de mil de oameni care trăiesc în bazinul Mării Negre au un impact major asupra calităţii apei de suprafaţă prin : construcţii litorale, activităţile portuare, deversări de ape reziduale, ambalaje, poluare prin turism etc. Pe litoralul românesc 80% din poluare se datorează Dunării, 16% combinatului chimic de la Năvodari ş.a. Să nu uităm ca Dunărea intră destul de poluată la noi în ţară.

ExemplePetrolierul Volga-Neft transporta circa 4.000 de tone de ţiţei. S-a iscat o furtună iar nava,

care se afla în zona de staţionare a portului Kavkaz s-a rupt în două determinând deversarea unei cantităţi de 2.000 de tone de ţiţei în Marea Neagră. În urma acestui incident, Rusia şi Ucraina au lansat o amplă operaţiune de curăţare a regiunii din Marea Neagră, unde a avut loc incidentul. Directorul-adjunct al Agenţiei ruseşti de Mediu a declarat că deversarea unei cantităţi atât de mari de petrol în regiune reprezintă o catastrofă ecologică. Oficialul a estimat că va fi nevoie de cel puţin 10 ani, pentru ştergerea efectelor dezastrului. 200 de oameni au luat parte la operaţiunea de curăţare a zonei, unde au fost găsite o mulţime de păsări moarte.

Un caz de poluare a fost descoperit în largul mării, cu ajutorul elicopterului. Datorită protocolului încheiat în februarie între Autoritatea Navală Română şi Aerodromul Tuzla, aparatele de zbor ale operatorului aerian privat survolează marea şi sesizează ANR despre accidentele ecologice. Într-un zbor de rutină deasupra mării, pilotul unui elicopter de la Regional Air Services Tuzla a observat o pată de combustibil la 20 de mile marine de capătul digului de larg al Portului Constanţa. Autorităţile navale au trimis la faţa locului o navă de salvare care a identificat poluatorul: vasul Golden Aries, sub pavilion Panama. Acesta se îndrepta spre Portul Constanţa, iar la acostare, când i s-au prezentat dovezile, comandantul navei nu a mai putut nega incidentul. Acţiunea reprezintă o premieră pentru Autoritatea Navală Română, care beneficiază din septembrie 2007 şi de serviciul Clean Sea Net, coordonat de Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (EMSA) cu sediul la Lisabona. EMSA transmite prin satelit imagini şi informaţii despre poluatorii din zona românească a Mării Negre.

2.1.3.Apa subteranăPânza freatică (primul strat acvifer) devine locul de acumulare si imobilizare a numeroşi

poluanţi.Contaminarea artificială a apei subterane se poate realiza prin:- depozitarea reziduurilor solide;- deversarea apelor reziduale;- activităţile agricole;- scurgeri şi infiltrări de combustibili;- depozitarea în adâncime a reziduurilor toxice.Dinamica poluanţilor în apa subterană are trăsături specifice fiind determinată de condiţiile

subterane şi procesele biologice mai puţin intense în lipsa luminii şi la temperaturi diferite faţă de suprafaţă, dar mai constante.

În dinamica poluanţilor de la suprafaţă spre spre apa freatică au loc o serie de procese care depind de natura straturilor care urmează a fi străbătute, de calitatea şi cantitatea poluanţilor, de factori climatici etc. Astfel avem percolarea apelor menajere, care apoi pot migra contaminând spaţii subterane mult mai mari. Un mecanism primar este advecţia, adică mişcarea unui poluant dizolvat în direcţia de scurgere a apei subterane. O altă formă de mişcare a particulelor este dispersia, care

Page 7: Poluarea Mediului

reprezintă un proces de răspândire a poluanţilor atât în direcţia de scurgere, cât şi pe o direcţie perpendiculară.

În cazul produselor petroliere, unele se evaporă rapid, altele au o densitate mai mică decât apa deplasându-se la suprafaţa acviferului, iar o grupă cu densitatea mai mare ca a apei pătrunde spre adâncimea pânzei freatice.

Mobilitatea metalelor grele este puternic influenţată de solubilitate (proprietate care depinde de poluant) şi procesele de adsorbţie, care pot fi pasive sau active (prin schimb ionic). Mineralele argiloase, oxizii de fier şi de mangan, materiile organice, pot reţine prin adsorbţie metale grele, mult mai mult decât s-ar realiza prin solubilizarea lor.

2.2. Situaţia actuală a legislaţiei. Limite admisibile

2.2.1. Legislatie română specifică - Serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare

În tabelul 2.1 sunt prezentate toate legile, ordinele si hotărârile guvernamentale care ţin de factorul de mediu apa date în România

Tip Document Numărul Data emiterii Detalii

Legea 241 22 Iunie 2006 a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare

Legea 112 4 Mai 2006pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996

Legea 51 8 Martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice

Legea 20 11 Ianuarie 2006pentru modificarea Legii nr 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a II-a Apa

Legea 40027 Decembrie 2005

privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 73/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind infiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" (Tarife apa brută)

Legea 310 28 Iulie 2004pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996

Legea 311 28 Iulie 2004 privind calitatea apei potabile

Legea 458 8 Iulie 2002privind calitatea apei potabile, modificată şi completată de legea nr. 311 din data de 28 Iunie 2004

Legea 10725 Septembrie 1996

Legea apelor

Hotărârea de Guvern

522 28 Aprilie 2009privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor

Hotărârea de Guvern

856 13 August 2008privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive

Page 8: Poluarea Mediului

Hotărârea de Guvern

717 2 Iulie 2008

pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea, derularea si atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice, a criteriilor de selecţie-cadru a ofertelor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice şi a Contractului-cadru de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice

Hotărârea de Guvern

546 21 Mai 2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere

Hotărârea de Guvern

745 11 Iulie 2007pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice

Hotărârea de Guvern

21028 Februarie 2007

pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului

Hotărârea de Guvern

783 14 Iunie 2006

pentru modificarea şi completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase

Hotărârea de Guvern

567 26 Aprilie 2006

privind modificarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare NTPA-013, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 100/2002

Hotărârea de Guvern

24616 Februarie 2006

pentru aprobarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice

Hotărârea de Guvern

351 21 Aprilie 2005privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase

Hotărârea de Guvern

352 21 Aprilie 2005

privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate

Hotărârea de Guvern

349 21 Aprilie 2005 privind depozitarea deşeurilor

Hotărârea de Guvern

18820 Februarie 2002

pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate

Hotărârea de Guvern

459 8 Iulie 2002privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere

Hotărârea de Guvern

20228 Februarie 2002

pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole

Hotărârea de 100 7 Februarie 2002pentru aprobarea Normelor de calitate pe care

Page 9: Poluarea Mediului

Guvern

trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă

Ordinul 90 20 Martie 2007pentru aprobarea Contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare

Ordinul 89 20 Martie 2007pentru aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare

Ordinul 88 20 Martie 2007pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare

Ordinul 6528 Februarie 2006

privind aprobarea Metodologiei de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare

Ordinul 27 10 Ianuarie 2007pentru modificarea şi completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu (art. IV)

Ordinul 662 28 Iunie 2006privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor

Ordinul 16116 Februarie 2006

pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă

Ordinul 76 23 Ianuarie 2006

privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi competenţele de avizare şi aprobare a regulamentelor de exploatare şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, a Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală şi a Regulamentului-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare şi prizelor de alimentare cu apă

Ordinul 15 11 Ianuarie 2006

pentru aprobarea Procedurii de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor şi a Procedurii de modificare sau de retragere a avizelor si autorizaţiilor de gospodărire a apelor

Ordinul 2 4 Ianuarie 2006pentru aprobarea Normelor metodologice privind avizul de amplasament

Ordinul 123030 Noiembrie 2005

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

Ordinul 1182 22 Noiembrie privind aprobarea Codului de bune practici

Page 10: Poluarea Mediului

2005agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole

Ordinul 16315 Februarie 2005

privind aprobarea Reglementării tehnice "Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti - Partea a IV-a: treapta de epurare avansată a apelor uzate", indicativ NP 107-04

Ordinul 16115 Februarie 2005

pentru aprobarea Reglementării tehnice "Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare în mediul rural", indicativ GP 106-04

Ordinul 75726 Noiembrie 2004

pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

Ordinul 7081 Octombrie 2004

pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură

Ordinul 344 16 August 2004pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură

Ordinul 186112 Decembrie 2008

pentru aprobarea listei laboratoarelor care efectueaza monitorizarea calităţii apei potabile în cadrul controlului oficial al apei potabile

Ordonanţa de urgenţă

49 20 Mai 2009privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România

Ordonanţa de urgenţă

47 20 Mai 2009

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea şi finalizarea măsurilor ex-ISPA

Ordonanţa de urgenţă

1320 Februarie 2008

pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi a Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006

Ordonanţa de urgenţă

21 30 Ianuarie 2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale

Tabel 2.1

2.2.2.Legislatie europeana – specifica

Page 11: Poluarea Mediului

Tabelul 2.2 conţine legile, ordinele si hotărârile guvernamentale care se referă la factorul de mediu apa date de Uniunea Europeană :

Tip Document Numarul Data emiterii Detalii

Directiva 6023 Octombrie 2000

de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei

Directiva 160 8 Decembrie 1975privind calitatea apei de îmbăiere (76/160/CEE)

Directiva 82 9 Decembrie 1996privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase

Directiva 10516 Decembrie 2003

de modificare a Directivei Consiliului 96/82/CE privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase

Directiva 337 27 Iunie 1985privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (85/337/CEE)

Directiva 6124 Septembrie 1996

privind prevenirea şi controlul integrat al poluării

Directiva 869 9 Octombrie 1979

privind metodele de măsurare şi frecvenţa prelevării de probe şi a analizării apei de suprafaţă destinate preparării apei potabile în statele membre (79/869/CEE)

Directiva 659 18 Iulie 1978privind calitatea apelor dulci care trebuie să fie protejate sau îmbunătăţite pentru a se întreţine viaţa piscicolă (78/659/CEE)

Directiva 440 16 Iunie 1975privind cerinţele calitative pentru apa de suprafaţă destinată preparării apei potabile în statele membre (75/440/CEE)

Directiva 83 3 Noiembrie 1998privind calitatea apei destinate consumului uman

Directiva 271 21 Mai 1991privind tratarea apelor urbane reziduale (91/271/CEE)

Directiva 464 4 Mai 1976privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii (76/464/CEE)

Directiva 6817 Decembrie 1979

privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanţe periculoase (80/68/CEE)

Directiva 1115 Februarie 2006

privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunităţii (Versiune codificată) (Text cu relevanţă pentru SEE)

Page 12: Poluarea Mediului

Directiva 67612 Decembrie 1991

privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (91/676/CEE)

 

2.2.3. Concentraţiile maxime admise

2.2.3.1. C.M.A. privind descărcarea în mediul acvatic a apelor uzate

În tabelul 2.3. sunt redate concentraţiile maxime admise pentru descărcarea în mediul acvatic a apelor uzate

Categoria apei Indicatori de calitate Valori maxime admise [mg/l]

Ape uzate menajere

pH 6.5-8.5Suspensii 60Azotiţi 2CBO5 25CCO-Cr 125Azotaţi 25Azot amoniacal 2Azot total 10Fosfor total 1Sulfaţi 600Detergenţi 0.5Substanţe extractibile 20Cloruri 500

Tabel 2.3.

2.2.3.2. C.M.A. privind apele tehnologiceÎn tabelul 2.4. sunt redate concentraţiile maxime admise pentru descărcarea în mediul acvatic

a apelor tehnologice

Indicator Valori maxime admisibile [mg/l]Temperatura *pH 6.5-8.5Materii ţn suspensie 60Substanţe extractibile cu solvenţi organici 20Cloruri 500Sulfuri 0.5Reziduu filtrat la 1050C 2000CCO-Cr 125CBO5 25Sulfaţi 600Azot amoniacal NH4 2

Page 13: Poluarea Mediului

Produse petroliere 5Calciu 300Magneziu 100Fier total ionic 5Mangan 1Plumb 0.2Crom total 1Cadmiu 0.2Cupru 0.1Nichel 0.5

Tabel 2.4.* prin primirea apelor încărcate termic, temperatura apei receptorului nu va depăşi 350C.

2.2.3.3. C.M.A. privind apele subteraneÎn tabelul 2.5. sunt redate concentraţiile maxime admise pentru apele subterane

Indicator U.M. Valori C.M.A.Duritate totală Grade germane Min.5Cl- Mg/l 250NH4

+ Mg/l 0.5Oxidabilitate Mg/l 5SO4

2- Mg/l 400Magneziu Mg/l 100Calciu Mg/l 300pH Unit. 6.5-8.5NO3

- Mg/l 25Hidrocarburi din petrol LipsăCupru µg/l 0.1Nichel µg/l 20Cadmiu µg/l 5Plumb µg/l 10Seleniu µg/l 10Arsen µg/l 10Mercur µg/l 1Zinc µg/l 5000Crom µg/l 50

Tabel 2.5.

Page 14: Poluarea Mediului

CAPITOLUL IIIAPLICAŢIA MODELULUI EXCEL

O uzină de preparare a cărbunilor deversează în emisar ape reziduale, cu un debit de 2 m 3/s, încărcate cu substanţe organice. Viteza de curgere a emisarului este 52 m/s, temperatura apei de 19oC.

Să se determine dispersia poluantului în apă la distanţele de : 0,25; 0,8; 7; 15; 65; 100; 170; 220; 270; 310; 370.

Caracteristicile calitative ale apei    

 Emisa

r

Ape reziduale    

Biological Oxygen Demand 1   25 mg/lDissolved Oxygen 9.1   4 mg/lDischarge 2.257   2 m3/s         

Emisar    Viteza de curgere 52 m/s

Constants, Coefficients & Initial Conditions At The Mixing Point  CBO   0.2    Rearation Constant   0.4    Saturation DO   9.1    Temperatura apei   19    

CBO initial  12.275

55    

Oxigen initial  6.7039

46    

Deficit de oxigen  2.3960

54    

 

Page 15: Poluarea Mediului

RESULTS            Distance Downstream (km) Time Deficit DO BOD

DO Impact

BOD Impact

             

0 02.3960

546.7039

4612.275

552.396053

559 0

0.255.56E-

052.3966

916.7033

0912.275

232.396691

16811.27523

16

0.80.0001

782.3980

946.7019

0612.274

542.398093

72411.27453

959

70.0015

582.4138

876.6861

1312.266

742.413886

90711.26674

146

150.0033

392.4342

186.6657

8212.256

692.434217

88711.25668

668

650.0144

682.5600

856.5399

1512.194

032.560084

76711.19403

077

1000.0222

582.6469

686.4530

3212.150

362.646968

02911.15036

23

1700.0378

382.8177

496.2822

5112.063

492.817749

47511.06349

395

2200.0489

672.9373

36.1626

712.001

832.937329

94811.00182

564

2700.0600

963.0549

336.0450

6711.940

473.054932

77410.94047

257

3100.0689

993.1476

075.9523

9311.891

623.147607

29710.89161

6

3700.0823

543.2843

015.8156

9911.818

713.284301

410.81870

573

4000.0890

313.3516

175.7483

8311.782

423.351616

51910.78241

84

4500.1001

63.4622

975.6377

0311.722

193.462297

00810.72218

693

Page 16: Poluarea Mediului

BOD, DO & DO Deficit With Distance Downstream

02468

101214

0 0.25 0.8 7 15 65 100 170 220 270 310 370 400 450

Distance Downstream From Outfall (Km)

Do Defecit

DO

BOD

Page 17: Poluarea Mediului

CAPITOLUL IV

METODE, TEHNICI ŞI TEHNOLOGIIDE DEPOLUARE

4.1.Tehnologii de remediere a apelor subterane

4.1.1. Procedeul oxidativO soluţie de apă oxigenată este circulată prin zona contaminată pentru a creşte

concentraţia oxigenului şi a stimula descompunerea aerobă a compuşilor organici de către microorganisme.

Tehnologia, în varianta „Perox – Pure Chemical Oxidation Technology” foloseşte apa oxigenată şi radiaţiile UV pentru reţinerea COV. Produşii finali sunt dioxidul de carbon, cloruri şi acizi graşi. În cazul tratării unei ape subterane care conţine 150 µg/l tricloretan, concentraţia poluantului a fost redusă la 0,5 µg/l, cu mult sub concentraţia maxim admisă (CMA) pentru apa potabilă în SUA. Într-un alt caz s-a tratat apa subterană de sub o intreprindere chimică, care conţinea 15 µg/l pentaclor fenol, reducându-se concentraţia poluantului la 0,1 µg/l.

4.1.2. Procedeul co-metabolicSe injectează în subteran apă în care s-a dizolvat oxigen şi metan pentru a grăbi /

intensifica activitatea biologică metano-trofică. Microorganismele din această grupă pot degrada solvenţii clorinaţi (clorura de vinil, tricloretanul...) prin co-metabolism (împreună cu hrana de bază administrată).

4.1.3. Procedeul de adaos cu nitraţiO soluţie de azotaţi se introduce în apa subterană contaminată, sursă de acceptori

de electroni în vederea intensificării activităţii biologice de degradare a substanţelor organice. Procedeul exploatează prezenţa microorganismelor în apa subterană pentru a degrada substanţe ca benzenul, toluenul, xilenul, pesticide, etc.

4.1.4. Tehnologia cu injectare de aer Se face cu scopul oxigenării apei subterane pentru intensificarea activităţii

microbiene. Injectarea sub presiune determină amestecarea apei în zona saturată şi un contact mai intim cu particulele de sol. Procedeul este eficient şi economic în reducerea COV, HC şi a pesticidelor (P), dar depinde de permeabilitatea solurilor. Prin aerarea forţată anumite gaze pot străbate zona nesaturată şi să polueze atmosfera.

4.1.5 Tehnologia cu injectare de apă caldă Se practică pentru a grăbi evaporarea contaminanţilor volatili şi semivolatili în

zona nesaturată şi reţinerea lor prin vidare la suprafaţă unde sunt trataţi. Tipul de sol este un factor limitativ în această tehnologie. Se aplică la îndepărtarea COV şi H care contaminează solul şi pânza freatică.

4.1.6. Adsorbţia de carbuneApa subterană contaminată cu COV, H, P...este pompată prin containere

conţinând granule şi cărbune activ. Acesta trebuie periodic regenerat în paralel cu tratarea şi recuperarea poluanţilor. Costurile sunt relativ mari, iar în proces sunt numeroşi interferenţi (ex. metalele).

4.1.7. Tehnologia oxidativă cu UV Ultravioletele, ozonul şi/sau apa oxigenată pot fi folosite pentru distrugerea

contaminanţilor organici, dacă apa este pompată la suprafaţă şi trecută printr-o asemenea instalaţie. În varianta UVB tehnologia se combină şi cu un tratament biologic. Bacteriile naturale sunt ajutate

Page 18: Poluarea Mediului

să producă o „biocracare” a hidrocarburilor care contaminează solul şi apa freatică. Tehnologia a fost dezvoltată de Cognis Gesellschaft în 1991, la Dusseldorf, sub patronajul gigantului industrial Henkel din Germania, specializat în produse de curăţire.

4.2. Procese fizice

Procesele fizice de epurare sunt acelea în care substanţele poluante nu suferă în cursul separării lor din apă transformări în alte substanţe. Principalele grupe de procese fizice de epurare au la bază acţiunea forţelor gravitaţionale, centrifuge sau alte mecanisme.

4.2.1. Sedimentarea

Sedimentarea este procesul de separare a particulelor solide aflate în suspensie într-un fluid, sub acţiunea a trei forţe: gravitaţională, arhimedică şi de rezistenţă a fluidului.

Ca operaţie de epurare a apelor reziduale, acest proces se realizează prin utilizarea unor bazine denumite decantoare care sunt proiectate astfel încât să asigure o viteză de circulaţie a apei cât mai mică, în scopul sedimentării particulelor grosiere în număr cât mai mare.

4.2.2. Filtrarea

Filtrarea apei este procedeul de trecere a acesteia printr-un mediu poros în care are loc reţinerea unor constituenţi sub acţiunea unei diferenţe de presiune .

Procedeele de tratare a apelor reziduale prin filtrare (prin membrană) se deosebesc între ele prin ordinul de mărime a particulelor care se separă din apă, respectiv prin mărimea porilor membranei prin care are loc separarea. Prin microfiltrare se separă particulele coloidale (microparticule) din suspensii apoase, prin ultrafiltrare microparticulele şi moleculele mari, iar prin osmoză inversă se separă şi ionii sărurilor dizolvate în apă.

Lichidul care conţine substanţe dizolvate, emulsionate sau impurităţi mecanice fine este trecut de-a lungul suprafeţei unei membrane selectiv permeabile. Sub acţiunea unei presiuni corespunzătoare solventul şi anumiţi componenţi dizolvaţi sau emulsionaţi trec prin membrană, în timp ce alţi componenţi sunt reţinuţi de membrană cantitativ sau semicantitativ, în funcţie de mărimea porilor membranei.

4.2.3. Adsorbţia

Adsorbţia are la bază fenomenul de reţinere pe suprafaţa unui corp a moleculelor unei substanţe dizolvate în apă. Materialul solid sau lichid pe care are loc reţinerea se numeşte adsorbant, iar substanţa care este reţinută adsorbat. Adsorbţia permite reţinerea unor poluanţi chiar când aceştia sunt prezenţi în concentraţii mici şi prezintă selectivitate pentru anumite substanţe.

După modul în care se realizează contactul între apa de epurat şi adsorbant se disting adsorbţia statică şi cea dinamică. În primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa şi după un anumit timp este separat prin decantare sau filtrare. În cazul adsorbţiei dinamice, apa uzată străbate în flux continuu un strat fix, mobil sau fluidizat de adsorbant.

Page 19: Poluarea Mediului

Pentru alegerea adsorbantului şi pentru stabilirea condiţiilor de exploatare optime se recomandă efectuarea prealabilă de teste de laborator

Substanţele adsorbante cele mai cunoscute în prectica epurării sunt: cărbunele activ, gelul de silice, pământurile decolorate, sitele moleculare, fibre de bumbac şi de Asclepias

4.2.4. Distilarea

Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate ce constă în trecerea apei în fază de vapori prin încălzire, urmată de condensarea vaporilor. Datorită volatilităţii reduse a majorităţii impurităţilor dizolvate, se obţine, de obicei, o apă cu calitate net îmbunătăţită. Prin distilare se îndepărtează şi materiile în suspensie, iar microorganismele sunt distruse aproape în totalitate.

În practica epurării apelor reziduale, distilarea este un proces neutilizat din cauza consumului energetic ridicat pentru vaporizarea apei. Totuşi, chiar în condiţiile actuale, distilarea poate fi justificată când este folosită pentru concentrarea unor efluenţi cu toxicitate mare, care urmează a fi distruşi prin incinerare .

4.2.5. Flota ţia

Flotaţia constă în eliminarea unor particule din suspensia apoasă pe baza acţiunii forţei ascensionale (arhimedice) asupra acestor particule. Pentru ca forţa ascensională să depăşească forţa de greutate este necesar ca particula să aibă densitatea mai mică decât a lichidului. În afara unor cazuri limitate, totuşi, ca număr (uleiuri, grăsimi) majoritatea particulelor au densitatea mai mare decât apa. Un procedeu de creştere a forţei ascensionale constă în ataşarea unei bule de aer particulei, astfel încât ansamblul particulă/bulă de aer să aibă densitatea adecvată pentru scopul urmărit şi să efectueze o mişcare ascendentă. Bulele de aer necesare procesului de flotaţie se formează prin diverse procedee: agitare mecanică şi dispersarea aerului aspirat, alimentarea cu aer comprimat prin intermediul unor difuzoare poroase sau prin alte procedee. Particulele ridicate la suprafaţa apei intră în spuma formată prin dozarea unui reactiv denumit spumant. Spuma are rolul de a reţine particulele până când sunt îndepărtate cu ajutorul unei raclete răzuitoare. Flotaţia, ca operaţie de concentrare a particulelor ridicate în spumă prin mecanismul de ataşare a particulei cu bula de aer, poate fi privită ca un sistem bifazic suspensie-spumă în care turbulenţa curgerii suspensiei şi volumul de aer introdus în maşina de flotaţie are un rol deosebit de important. Flotaţia reprezintă un procedeu avantajos pentru separarea metalelor grele din soluţii apoase diluate, deoarece consumul energetic este redus şi în plus constituie o operaţie de separare rapidă comparativ, de exemplu, cu sedimentarea. Totuşi flotaţia nu este larg răspândită ca procedeu de epurare din cauza complexităţii impurităţilor din suspensie şi a caracteristicilor fizico-chimice ale acestora .

Page 20: Poluarea Mediului

4.3. Procese chimice

Procesele chimice de epurare sunt acelea în care poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de separat (precipitate insolubile, gaze care pot fi stripate), cu nocivitate mai scăzută sau mai susceptibile de a fi îndepărtate prin alte procese de epurare (de exemplu prin procese biologice).

4.3.1. Coagularea şi flocularea

Coagularea este procesul fizico-chimic prin care particulele minerale foarte fine (d=10 -6m) şi particulele cu diametrul de ordinul milimicronilor (d=10-9m –particule coloidale) sunt eliminate din apă ca rezultat al tratării cu reactivi chimici adecvaţi, deoarece aceste particule, datorită fineţii lor, nu pot fi eliminate prin procedeul sedimentării gravitaţionale.

Întrucât particulele coloidale sunt prezente în aproape toate categoriile de ape uzate, coagularea este unul dintre procesele de epurare care îşi găseşte o aplicare largă în practică .

Flocularea chimică constă în sedimentarea substanţelor prin adăugare de reactivi şi se foloseşte în operaţiile de epurare a apelor uzate. Deşi există numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor şi la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea, niciuna dintre acestea nu permite prognoza comportării în detaliu a unui sistem coloid şi, de aceea, în practică această comportare este evidenţiată prin teste experimentale .

4.3.2. Schimbul ionic

Epurarea apelor reziduale prin schimb ionic se bazează pe reacţiile ce au loc între ionii din apa mineralizată şi schimbătorul de ioni, care este o substanţă granulară insolubilă.

Structura moleculară a schimbătorilor de ioni este alcătuită din radicali acizi sau bazici şi ionii aferenţi. Prin intrarea în contact cu apa mineralizată ionul din apa mineralizată va forma împreună cu radicalul schimbătorului de ioni o nouă substanţă care va diminua astfel concentraţia lui în apa supusă tratării. Se poate spune astfel că are loc un schimb ionic.

Deoarece reacţia de schimb ionic este reversibilă, regenerarea schimbătorului de ioni este posibilă, fiind suficient să se pună schimbătorul în contact cu acizi pentru cationiţi şi cu baze pentru anioniţi. În această reacţie de regenerare, potenţialul de schimb depinde de tăria acidului sau a bazei care se formează, adică radicalul schimbătorului + ionii H+ sau OH- .

4.3.3. Neutralizarea

Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate, având valori în afara intervalului favorabil dezvoltării florei şi faunei acvatice (aproximativ 6,5-8,5), este reglat prin adaos de acizi sau baze, după caz. Neutralizarea apei are ca efect şi micşorarea însuşirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine în contact (conducte, construcţii şi instalaţii de transport sau de epurare) .

Apele acide se pot neutraliza prin tratare cu lapte de var, Ca(OH)2, sodă caustică sau carbonaţi cu caracter bazic, iar apele alcaline se pot neutraliza cu substanţe ce conţin acizi sau oxizi acizi (CO2 de exemplu) .

Page 21: Poluarea Mediului

4.4. Procese biologice

Substanţele organice pot fi îndepărtate din apă de către microorganismele care le utilizează ca hrană, respectiv drept sursă de carbon. O parte din materiile organice utilizate de către microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru mişcare sau pentru desfăşurarea altor reacţii consumatoare de energie, legate de sinteza de materie vie, respectiv de reproducerea microorganismelor. Epurarea realizată cu ajutorul microorganismelor este numită biologică. Ea se desfăşoară prin reacţii de descompunere şi de sinteză, mijlocite de enzime, catalizatori biologici generaţi de către celulele vii.

Epurarea biologică se realizează pe baza unui transfer de materiale dinspre apă spre celulele vii şi dinspre acestea înapoi spre masa de apă. În prima fază, impurităţile trec din apa uzată spre filmul, floconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasă) prin contactul interfacial şi prin procese de adsorbţie-desorbţie. Substanţele de la interfaţă sunt adsorbite şi transformate în prezenţa enzimelor din celula vie. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi, iar produşii finali de descompunere trec înapoi în apă, de unde cei volatili se degajă în atmosferă .

După tipul microorganismelor care asigură îndepărtarea poluanţilor organici din apă se disting procesele aerobe şi cele anaerobe.

Microorganismele implicate în procesele aerobe necesită pentru metabolism oxigen. În mod normal, necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat în apă, prezent în proporţie foarte mică2 faţă de cea din aer. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor, în sensul că poate deveni cu uşurinţă deficitar în oxigen. Principalele produse finale ale degradării aerobe sunt bioxidul de carbon, apa, nitraţii.

În absenţa oxigenului dizolvat, organismele aerobe pier, iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organică sau din unele combinaţii anorganice. Cei mai importanţi produşi de descompunere anaerobă sunt bioxidul de carbon şi metanul.

Capacitatea de epurare a unei instalaţii biologice depinde de masa de microorganisme pe care o conţine. Ea este limitată de cantitatea de poluanţi care poate fi asimilată de unitatea de biomasă în unitatea de timp. De aceea, cantitatea de poluanţi organici aplicată în unitatea de timp unităţii de biomasă este la rândul său limitată.

Atât în procesele aerobe cât şi în cele anaerobe înmulţirea microorganismelor determină formarea de biomasă nouă, care este unul dintre produsele concentrate ale epurării biologice.

Procesele anaerobe au o mai mare răspândire decât cele aerobe datorită dezavantajelor pe care le prezintă acestea din urmă: spaţii mai mari, eficienţă de eliminare mai scăzută, consum energetic mai mare, producerea în exces de nămol, emisii poluante în mediul înconjurător. Totuşi procesele aerobe sunt utilizate în practică, separat sau în combinaţie cu procesele anaerobe, ca fază de post tratare anaerobă .

Page 22: Poluarea Mediului

4.4.1. Procese aerobe

În practică, epurarea biologică aerobă se realizează în construcţii în care biomasa este fie suspendată în apă sub formă de flocoane, fie este fixată pe suprafaţa unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. În ambele cazuri, sistemele sunt aprovizionate cu oxigen

Concomitent cu asimilarea combinaţiilor organice ale carbonului, microorganismele acţionează şi asupra compuşilor cu azot. Astfel, azotul din substanţele organice este transformat treptat în amoniac, azotiţi şi azotaţi (nitrificare) şi în final în azot molecular (denitrificare).

În linii mari, apa uzată este introdusă într-un bazin de aerare care conţine o suspensie de flocoane biologice şi în care se administrează oxigenul necesar respiraţiei. Debitul oxigenului introdus depinde de cantitatea de biomasă din sistem şi de debitul poluanţilor organici care trebuie degradaţi. Pe măsura admisiei de apă uzată, suspensia din bazinul de aerare trece într-un decantor secundar, unde biomasa este separată prin decantare, iar apa epurată este evacuată din sistem. O parte din biomasa sedimentată, corespunzătoare vitezei de înmulţire a microorganisme-lor, este eliminată din sistem, dar cea mai mare parte este readusă în bazinul de aerare.

Epurarea biologică aerobă în sisteme cu biomasa fixată sub formă de peliculă pe un suport solid se realizează, de asemenea, în mai multe variante, dintre care cea mai uzuală o constituie filtrele biologice. Ca material filtrant se folosesc, de exemplu, bucăţi de rocă concasată, ceramică sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice).

După un anumit timp de la începerea alimentării cu apă uzată, pe suprafaţa materialului filtrant se formează o peliculă gelatinoasă de microorganisme care elimină poluanţii organici din apă utilizând pentru respiraţie oxigenul din aer .

4.4.2. Procese anaerobe

Epurarea anaerobă a apelor uzate, spre deosebire de cea aerobă, se realizează în incinte închise ferite de accesul oxigenului care inhibă activitatea microorganismelor anaerobe.

Epurarea anaerobă a apelor uzate poate fi intensificată prin ridicarea temperaturii în bazinul de fermentare la valori de 20-400C sau mai mari, de 45-600C , dar poate avea loc şi la temperaturi de 10-200C .

Epurarea anerobă a apelor uzate prezintă faţă de cea aerobă avantaje mai ales din punct de vedere energetic, întrucât treapta de aerare, mare consumatoare de energie electrică, este eliminată, iar din descompunerea poluanţilor organici rezultă gaze de fermentare combustibile care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din staţia de epurare. Pe de altă parte, producţia de nămol excedentar este nulă sau neînsemnată; prin aceasta se evită cheltuielile legate de evacuarea finală a unor astfel de nămoluri.

Prin procesele anaerobe pot fi obţinute grade de îndepărtare din apă a poluanţilor organici cuprinse între 50-90% la încărcări organice care uneori pot să le depăşească pe cele realizate la instalaţiile de epurare aerobă, ceea ce duce la scăderea cheltuielilor de investiţii. Experienţa a demonstrat că procesele de epurare anaerobă pot fi aplicate şi apelor uzate cu conţinut relativ scăzut de poluanţi organici. În acest fel, epurarea anaerobă poate asigura în multe cazuri îndepărtarea

Page 23: Poluarea Mediului

înaintată a substanţelor organice fără a mai fi necesară asocierea unei trepte finale de epurare biologică aerobă.

Procesele anaerobe se aplică pentru apurarea apelor uzate din zootehnie, industria alimentară, industria textilă şi a pielăriei, precum şi anumitor ape uzate din industria chimică .

Un dezavantaj al proceselor anaerobe este durata mai mare de timp în care se desfăşoară reacţiile, deoarece viteza de creştere a bacteriilor este mai lentă şi este condiţionată de o serie de parametri, precum pH-ul, toxicitatea compuşilor şi supraîncărcarea cu poluanţii ce trebuie eliminaţi .

Page 24: Poluarea Mediului

CONCLUZII

Concluzii generale

Este necesar sa păstrăm apele curate, sau să investim pentru a curăţa murdăria pe care tot noi o facem. Consider că nu trebuie să fim radicali în gândire, populaţia nu poate să involueze, ci doar sa evolueze prin construcţii, invenţii, tehnici, tehnologii etc. prin oamenii specializaţi în diferite domenii, iar noi ca ingineri de mediu trebuie să descoperim noi metode de a curăţa planeta de diferiţi poluanţi pentru ca viitorul copiilor noştri să fie asigurat.

Concluzii în urma modelului Excel

În urma graficului putem observa că, începe să scadă concentraţia oxigenului dizolvat de la aproximativ 15 km, consumul biochimic de oxigen rămâne neschimbat, iar de la aproximativ 15 km, deficitul de oxigen este într-o continuă creştere.

Page 25: Poluarea Mediului

BIBLIOGRAFIE

1) Iosip Moţ Ş.N., Marton A. – „Protecţia mediului o abordare ecologică” Ed. Marineasa Timişoara 2007;

2) Lazăr M., Dumitrescu I. – „Impactul antropic asupra mediului” Ed. Universitas Petroşani 2006;

3) Marton A. – „Ecotoxicologia la sfârşit şi început de mileniu” Timişoara 1999;***www.ara.ro***www.gandul.info ***www.home.com***www.realitatea.net