Politicile Culturale ale Republicii Moldova

Republica Moldova

COUNTRY PROFILE

MOLDOVA (IN ROMANIAN)

Last profile update: January 2015

This profile was prepared and updated by Mr. Ghenadie SONTU (Chisinau). It is based on official and non-official sources addressing current cultural policy issues.

The opinions expressed in this profile are those of the author and are not official statements of the government or of the Compendium editors.

Additional national cultural policy profiles are available on:

http://www.culturalpolicies.net If the entire profile or relevant parts of it are reproduced in print or in electronic form including in a translated version, for whatever purpose, a specific request has to be addressed to the Secretary General of the Council of Europe who may authorise the reproduction in consultation with ERICarts. Such reproduction must be accompanied by the standard reference below, as well as by the name of the author of the profile. Standard Reference: Council of Europe/ERICarts: "Compendium of Cultural Policies and Trends in Europe", 16th edition 2015. Available from World Wide Web: <http:// www.culturalpolicies.net>. ISSN: 2222-7334.

Republica Moldova

Council of Europe/ERICarts, "Compendium of Cultural Policies and Trends in Europe, 16th edition", 2015 MD-1

REPUBLICA MOLDOVA1

1. PERSPECTIVĂ ISTORICĂ: POLITICI CULTURALE ŞI INSTRUMENTE ... 2

2. OBIECTIVE GENERALE ŞI PRINCIPII ALE POLITICII CULTURALE ....... 4

2.1 PRINCIPALELE ELEMENTE ALE MODELULUI POLITICII CULTURALE CURENTE ................. 4

2.2 DEFINIŢIA NAŢIONALĂ A CULTURII ................................................................................ 5

2.3 OBIECTIVELE POLITICII CULTURALE .............................................................................. 6

3. COMPETENŢE, FACTORI DE DECIZIE ŞI ADMINISTRARE ........................ 8

3.1 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ (ORGANIGRAMA) .......................................................... 8

3.2 PREZENTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI ...................................................................... 8

3.3 COOPERAREA INTER-MINISTERIALĂ SAU INTER-GUVERNAMENTALĂ ........................... 10

3.4 COLABORAREA CULTURALĂ INTERNAŢIONALĂ ........................................................... 11

4. PROBLEMATICA CURENTĂ ŞI DEZBATERI PRIVIND DEZVOLTAREA POLITICII CULTURALE ............................................................................................... 16

4.1 SCHIMBARI ESENŢIALE PRIVIND PROBLEMATICA ŞI PRIORITĂŢILE CULTURALE ........... 16

4.2 POLITICI SPECIFICE ŞI DEZBATERI RECENTE ................................................................. 18

4.3 ALTE DEZBATERI RELEVANTE ..................................................................................... 36

5. LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL CULTURII .......................................................... 39

5.1 LEGISLAŢIA GENERALĂ ............................................................................................... 39

5.2 LEGISLAŢIA ÎN CULTURĂ ............................................................................................. 41

5.3 LEGI ÎN DIVERSE SECTOARE CULTURALE ..................................................................... 42

6. FINANŢAREA CULTURII ..................................................................................... 47

6.1 PREZENTARE GENERALĂ ............................................................................................. 47

6.2 CHELTUIELI ÎN CULTURĂ ............................................................................................. 48

6.3 TENDINŢE ŞI INDICATORI AI FINANŢĂRILOR PRIVATE ÎN CULTURĂ .............................. 49

7. INSTITUŢII PUBLICE ÎN INFRASTRUCTURA CULTURALĂ...................... 52

7.1 INFRASTRUCTURA CULTURALĂ: TENDINŢE ŞI STRATEGII ............................................. 52

7.2 INFORMAŢII DE BAZĂ PRIVIND INSTITUŢIILE PUBLICE ÎN DOMENIUL CULTURII............. 52

7.3 STATUT ŞI PARTENERIATE ALE INSTITUŢIILOR PUBLICE CULTURALE ........................... 53

8. SUSŢINERE PENTRU ACTIVITATE ŞI PARTICIPARE ................................. 54

8.1 SUSŢINEREA ARTIŞTILOR ŞI ALTOR OAMENI DE CREAŢIE ............................................. 54

8.2 PARTICIPARE ŞI CONSUM CULTURAL ........................................................................... 55

8.3 ARTA ŞI EDUCAŢIA CULTURALĂ .................................................................................. 57

8.4 ARTA AMATORICEASCĂ, ASOCIAŢII CULTURALE ŞI INIŢIATIVE CIVICE ......................... 59

9. SURSE DE INFORMARE ....................................................................................... 62

9.1 DOCUMENTE ESENŢIALE PRIVIND POLITICA CULTURALĂ ............................................. 62

9.2 PAGINI WEB ................................................................................................................ 63

1 Acest document este elaborat de către Ghenadie Șonțu, Expert în Politici Culturale. Ultima modificare a documentului: Ianuarie 2015.

Republica Moldova

MD-2 Council of Europe/ERICarts, "Compendium of Cultural Policies and Trends in Europe, 16th edition", 2015

1. Perspectivă istorică: politici culturale şi instrumente Moldova ca ţară, teritoriu şi entitate politică, a fost afectată de mari schimbări pe parcursul ultimelor secole şi a avut o lungă istorie de dominaţie străină, astfel încât teritoriul şi identitatea sa culturală au constituit esenţa problematicii dezvoltării ei ca stat independent. Provincie românească anexată la Rusia ţaristă în 1812, Moldova se declară în decembrie 1917 Republică Democratică, iar Parlamentul ei (Sfatul Ţării) votează, la 27 martie 1918, unirea cu România. Urmează o perioadă de 22 ani de re-românizare şi occidentalizare a limbii şi culturii naţionale.

În 1940-1941, apoi în 1944 Moldova este ocupată de forţele sovietice şi rămâne în componenţa URSS până la prăbuşirea comunismului, în 1991.

Ca şi în alte ţări din Europa de Est, cultura în această perioadă este dirijată de Comitetul Central al Partidului Comunist din Moldova, iar Ministerul Culturii şi Uniunile de creaţie îi sunt aservite ideologic şi administrează procesul cultural conform indicaţiilor acestuia. politica culturală în Moldova sovietică a reprezentat un instrument de propagandă a doctrinei oficiale, un mecanism diabolic de corupere a minţilor prin acordarea unor facilităţi şi privilegii artiştilor şi scriitorilor, "elitei" culturale, chemată la rândul ei să fortifice, credibil şi accesibil, ideologia sistemului. În acelaşi timp, aliniată la sloganul leninist "Arta aparţine poporului", politica culturală a statului totalitar a încercat şi de cele mai multe ori a reuşit să dirijeze însuşi procesul de creaţie, înlocuind doctrinar diversitatea formulelor estetice cu criteriile de false valori ale faimosului "realism socialist".

În acelaşi timp, componenţa tot mai eterogenă şi mai susceptibilă a Uniunilor de creaţie, organizaţii create, din contra, pentru filtrare ideologică şi aducere la omogenitate estetică, impune puterea să instituie 3 Comitete de Stat - pentru Edituri, Presă şi Radio-Televiziune - şi le investeşte cu funcţii de strictă cenzură şi supraveghere ideologică a produsului artistic. Organizate după unul şi acelaşi model în toate republicile sovietice, aceste comitete aveau în Republica Moldova sarcina specifică de a oprima orice manifestate de apartenenţă la limba sau cultura română. Vorbind aceeaşi limbă cu ţara vecină, având cu ea o istorie comună de veacuri şi o cultură dezvoltându-se în baza culturii vechi, clasice şi contemporane româneşti, Republica Moldova a fost nevoită să simuleze timp de 47 ani apartenenţa la o origine inventată de către regimul totalitar. Această situaţie absurdă ar fi condus în cele din urmă la dispariţia culturii naţionale în Moldova, tot ea însă, a format şi consolidat principalul nucleu de rezistenţă şi împotrivire.

La 27 august 1991, Republica Moldova se declară ţară independentă, eveniment istoric precedat şi practic pregătit de un mare număr de mitinguri, marşuri de protest, greve, revendicările protestatarilor reducându-se la următoarea triadă: recunoaşterea oficială a identităţii lingvistice moldo-române, revenirea la alfabetul latin, decretarea limbii române în calitate de limbă de stat.

În perioada de tranziţie, obiectivele principale ale politicii culturale se rezumă la:

• asigurarea condiţiilor pentru promovarea creativităţii, păstrarea structurii instituţionale formate în perioada anterioară şi modificarea mecanismelor de remunerare a muncii artiştilor.

• protejarea patrimoniului cultural, perfecţionarea sistemului drepturilor de autor, susţinerea procesului editorial în domeniu şi dezvoltarea arhivelor culturale.

• promovarea potenţialului uman prin reforma politicii de cadre.

• menţinerea procesului cultural, stabilirea priorităţilor şi concentrarea resurselor umane şi materiale.dezvoltarea mediei electronice şi crearea unui spaţiu informaţional integrat în domeniul culturii.

Republica Moldova


• re-orientarea managementului cultural spre modele şi mecanisme noi.

Cele mai vizibile semne de schimbare în această interminabilă perioadă de tranziţie au fost libertatea de expresie, eliminarea cenzurii ideologice şi dezvoltarea legislaţiei, inclusiv în domeniul culturii, care a fost modificată în corespundere cu cea din restul Europei. În Republica Moldova există un număr impunător de legi bine intenţionate, însă la nivel practic acest lucru aproape că nu se resimte.

Reformele superficiale, confundate adeseori cu reducerea parţială sau chiar totală a fondurilor, şi lipsa unei politici culturale comprehensive au zădărnicit în aceeaşi perioadă mai multe dintre obiectivele pe care şi le-a propus cultura.

În perioada 2001 – 2009, perioadă de guvernare comunistă, performanţele realizate anterior cu mari dificultăţi au falimentat una după alta. Cultura a devneit din nou domeniul cel mai marginalizat, iar proiectele demarcate au degenerat în actţuni cu o covârşitoare acoperire ideologică comunistă.

Procesul de descentralizare s-a înterupt, criteriul profesionalismului a fost inlocuit cu cel al gradului de aservire al puterii, au fost edificate zeci de monumente şi editate zeci de ediţii fără nici o valoare istorică sau literară, decât glorificarea trecutului comunist.

Noul guvern democratic este unul de coaliţie, format din 4 partide cu platforme social– politice culturale diferite. Se ştia de la bun început că acest guvern este unul de tranziţie şi va exista maxim un an. De aceea, în activitatea noilor ministere aproape că nu există programe pe termen mediu şi lung. Principala lor sarcină a fost ieşirea ţării din colapsul economic şi restabilirea drepturilor şi libertăţilor omului, restabilirea supremaţiei legii.

În plan cultural au apărut noi televiziuni libere şi au fost organizate multe acţiuni culturale. Iar acest lucru denotă o mare deschiderea a culturii Moldovei către culturile lumii.

La 28 noiembrie 2010 au avut loc alegeri parlamentare repetate, extrem de importante pentru determinarea drumului pe care-l va urma Republica Moldova pe viitor.

Însă, aceste alegeri parlamentare nu s-au scontat cu rezultatele așteptate. Deși coaliția democratică de guvernare s-a menținut la putere, disensiunile dintre partidele din această coaliție s-au aprofundat, generând o criză politică prelungită. Din această cauză stagnează reformele anunțate, mai ales cele din domeniul justiției, stringent necesare pentru viitorul Republicii Moldova.

La 29 noiembrie 2013 în cadrul Summit-ului Parteneriatului Estic, la Vilnius, Republica Moldova a parafat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Acest acord de anvergură și fără precedent simbolizează deschiderea spre cooperare între Republica Moldova și Uniunea Europeană și presupune asumarea formală a unor angajamente față de forul comunitar și stabilirea unui cadru general al relațiilor dintre părți.

Ulterior, la 13 noiembrie 2014, Parlamentul European a ratificat Acordul de Asociere UE-Moldova, care include și un acord comercial aprofundat și comprehensiv. Acordul este fundamentul pentru o mai puternică asociere politică și integrare economică între UE și Republica Moldova, oferind liber acces reciproc pe piață.

Republica Moldova


2. Obiective generale şi principii ale politicii culturale

2.1 Principalele elemente ale modelului politicii culturale curente

Politica culturală actuală în Republica Moldova ţine încă în foarte mare măsură de prerogativa Guvernului şi de Ministerul Culturii, principala organizaţie guvernamentală responsabilă pentru promovarea politicii de stat în domeniul culturii. Guvernul elaborează şi finanţează programele de stat privind protecţia şi dezvoltarea culturii în conformitate cu politica culturală a statului, stabileşte direcţiile, formele şi modalităţile lor de aplicare.

Politica culturală actuală a Republicii Moldova este una mai curând de redută, de apărare, cu mijloacele şi în felul în care au încercat să-şi autoconserveze valorile culturile aflate în criză. Este o politică ce corespunde realităţii controversate, dramatice a perioadei de tranziţie. Criza de identitate, comună pentru toate ţările post-comuniste, este un fenomen-cheie în relaţia culturii cu puterea în Republica Moldova şi, în consecinţă, în procesul dificil de promovare concertată a unei politici culturale adecvate perioadei pe care o parcurge. Întemeiată pe un destin diferit în mai multe privinţe faţă de cel al ţărilor cu probleme similare, privată de un dialog firesc cu valorile naţionale şi universale, cultura Republicii Moldova este antrenată într-un proces continuu de depăşire a propriilor sincope şi vacuităţi, stare de fapt care polarizează spiritele şi inhibă iniţiativele explicite. Ca ţară tânără ce-şi revendică o identitate, Republica Moldova îşi caută viitorul concomitent în câteva zone de atracţie politică, economică şi culturală, tendinţele respective fiind în fapt exclusiviste şi cu consecinţe imprevizibile pentru identitatea ei compozită.

În anul 2012 pentru prima dată de la obţinerea independenţei Ministerul Culturii (cu susținerea UNDP) a inițiat procesul de elaborare a “Strategiei Naționale de Dezvoltare a Culturii Republicii Moldova / Cultura 2020”. Documentul care a fost finalizat și aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 271 din 9 Aprilie 2014.

Acest document este novativ prin faptul că pentru prima dată a fost elaborată o analiză sistemică a sectorului cultural al Republicii Moldova în urma căruia au fost identificate direcțiile și obiectivele generale de dezvoltare a culturii pe termen mediu și lung. Documentul a fost elaborat în baza analizei problemelor cheie cu care se confruntă sectorul cultural în Republica Moldova și este însoțit de un plan de acțiuni pentru fiecare obiectiv general, având și indicatori de monitorizare și evaluare a eficienței strategiei precum și un buget estimativ de implementare a acțiunilor prioritare.

Misiunea Strategiei este de a asigura sectorul cultural cu un cadru de politici coerent, eficient şi pragmatic, pornind de la priorităţile desemnate în document. Strategia a ţinut cont de nevoile sectorului şi a capitalului uman din domenii, viziunea acesteia fiind flexibilă, vor permite dezvoltarea unor domenii culturale şi decadenţa altora. Politicile trasate în prezenta strategie formează cadrul pentru elaborarea şi implementarea politicilor lipsite de ideologii, dogmatizare sau centralizare a statului asupra sectorului cultural.

În viziunea strategiei pînă la 31 decembrie 2020, Republica Moldova va dispune de un sector cultural consolidat, independent şi creativ, de un patrimoniu cultural protejat şi integrat în politicile publice naţionale şi regionale, inclusiv în activităţile de dezvoltare durabilă: educaţionale, sociale, economice, turistice şi de mediu.

Scopul Strategiei rezidă în asigurarea unui mediu cultural viabil, prin crearea unui cadru adecvat de politici publice, formarea unui sistem funcţional de conservare şi punere în valoare a patrimoniului cultural, promovarea creativităţii, dezvoltarea industriilor culturale, eficientizarea managementului cultural, pentru creşterea calităţii vieţii cetăţenilor, a spiritului de toleranţă şi a coeziunii sociale.

Republica Moldova


Actualmente Strategia Națională de Dezvoltare a Culturii Republicii Moldova / Cultura 2020 este principalul document de politici în domeniul culturii în Republica Moldova, care va permite dezvoltarea sectorului şi nu doar menţinerea acestuia.

Teoretic, Republica Moldova a învăţat destule lucruri din experienţa altor ţări, reconstrucţia şi renaşterea însă, sunt o opţiune sau un model individual, pe care Republica Moldova nu-l are deocamdată.

De jure, procesul de descentralizare a administrării instituţiilor de cultură a demarat în 1991. De facto, sistemul de gestionare atât a mijloacelor financiare, cît şi a activităţii culturale nu s-a schimbat esenţial. Cauza principală a fost şi rămâne până în prezent incapacitatea administraţiei locale de a-şi constitui propriul buget.

Este bine cunoscut faptul că în majoritatea ţărilor post-socialiste procesul descentralizării nu este deloc unul simplu şi că cea mai mare parte a problemelor care urmează a fi soluţionate sunt mai mult sau mai puţin identice în aceste state: probleme de ordin managerial şi financiar dar şi o experienţă insuficientă a administratorilor culturali de toate nivelele în redistribuirea funcţiilor şi responsabilităţilor între diferite organizaţii administrative. Redistribuirea responsabilităţilor financiare între diverse niveluri administrative (care structură va finanţa cutare sau cutare instituţii culturale şi ce funcţie administrativă şi financiară îşi vor asuma aceste structuri) este una dintre cele mai dificile şi complexe probleme în Republica Moldova. Actualul sistem financiar din Republica Moldova se bazează de fapt pe fostul model centralizat de finanţare a culturii, care şi-a demonstrat din plin ineficienţa în ultimii 23 de ani.

După reforma teritorial-administrativă din 2003, reţeaua de instituţii culturale locale din cele 32 de raioane a fost de fapt reinclusă în sistemul raional centralizat, devenind mult mai expusă vizavi de politica de intervenţie a autorităţilor centrale şi locale.

Toate activităţile culturale au fost clasificate, uneori destul de confuz, în activităţi locale, naţionale şi internaţionale.

Aşa cum am menţionat în capitolul anterior, descentralizarea a eşuat în perioada 2001 – 2009 într-un centrism tot mai pronunţat, inclusiv pâna la concentrarea puterii de decizie în mâinile unor singure sau a câtorva persoane, care interveneau în absolut toate proiectele. Astfel încât noii guvernari i-a revenit sarcina de a restabili echilibrul între aparatul primariilor locale şi a celor centrale, foarte umflat şi birocratizat.

Autorităţile publice locale prezintă Ministerului Culturii proiecte privind finanţarea din bugetul central a unor activităţi care prezintă interes, cel puţin, la nivel naţional. Colegiul Ministerului Culturii decide disponibilizarea unor fonduri financiare pentru acoperirea parţială a cheltuielilor.

2.2 Definiţia naţională a culturii

Totalitatea modelelor de gândire, simţire şi acţiune din sferele materială şi spirituală ale societăţii şi produsul valoric al acestora. (Legea Culturii)

În luna noiembrie 2012 Guvernul Republicii Moldova a aprobat proiectul de variantă nouă a Legii Culturii, care este structurată pe zece capitole și 37 de articole și urmează să înlocuiască Legea Culturii din anul 1999. Actualmente proiectul Legii Culturii se află în Parlamentul Republicii Moldova pentru aprobare. Noua lege a fost elaborată în cadrul programului de guvernare pentru dezvoltarea artei contemporane prin crearea condiţiilor necesare, susţinerea infrastructurii şi educaţiei artistice, înlesnirea accesului şi încurajarea participării largi a cetăţenilor la procesele cultural-artistice. Printre principiile de bază ale politicii statului în domeniul culturii noua lege recunoaşte și rolul fundamental al culturii şi al patrimoniului cultural pentru societate în dezvoltarea multilaterală şi afirmarea personalităţii umane, importanţa deosebită a culturii pentru coeziunea şi dezvoltarea socială. Proiectul de lege

Republica Moldova


recunoaște de asemenea cultura drept resursă strategică în dezvoltarea durabilă a ţării şi societăţii, precum și drept componentă obligatorie în cadrul documentelor de politici de dezvoltare durabilă.

Programul de Stat "Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1997-1998" defineşte noţiunea de cultură ca pe un "cadru etic al statului democratic de drept" şi ca "sistem de valori care formează identitatea naţională".

2.3 Obiectivele politicii culturale

În documentul de Strategie de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020 sunt stabilite patru obiective generale și direcţii de dezvoltare a politicii culturale a Republicii Moldova: • salvgardarea patrimoniului cultural naţional; • asigurarea circulaţiei reale şi virtuale a produsului cultural; • creşterea ponderii economice a sectorului cultural şi a industriilor creative; • sporirea contribuţiei culturii în dezvoltarea coeziunii sociale.

Pentru atingerea acestor obiective a fost elaborat Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020, care prevede acţiuni concrete, întreprinse de Ministerul Culturii pentru implementarea Strategiei:

• Crearea și facilitarea unui climat favorabil pentru artiști și angajați ai sectorului cultural; • Descentralizarea sectorului cultural și diminuarea costurilor finanţării prin intensificarea

concurenţei în domeniul cultural; • Ameliorarea și dezvoltarea climatului de afaceri în sectorul cultural; • Salvgardarea patrimoniului cultural naţional în toată diversitatea lui.

Strategia identifică următoarele teme-cheie pentru dezvoltarea sectorului cultural:

• Diversificarea serviciilor instituțiilor culturale statale și private; • Salvagrdarea patrimoniului cultural naţional; • Elaborarea cadrului pentru dezvoltarea industriilor creative. Aceste acțiuni se aliniază la documentul Strategiei Naţionale de Dezvoltare Moldova 2020, care pune accent pe schimbarea paradigmei de dezvoltare a ţării prin atragerea investiţiilor străine şi locale, dezvoltarea activităţilor de cercetare-inovare şi a industriilor exportatoare.

În decursul anilor în Republica Moldova culturii i s-a acordat o atenție neînsemnată și nu a fost văzută ca o prioritate de dezvoltare. Domeniul culturii nu se regăsește printre obiectivele documentelor strategice precum SCERS (2004-2006), Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, „Relansăm Moldova”, „Moldova 2020”.

Domeniul culturii este menționat în Programele de Guvernare (2005-2014) însă nu este văzut ca o prioritate de dezvoltare:

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2005-2009 „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului”;

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2008-2009 „Progres și integrare”;

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova: „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009-2013;

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova: „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2011-2014.

Republica Moldova


Programul Național de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020 presupune:

• crearea infrastructurii şi a spaţiului informaţional cultural necesar pentru prestarea serviciilor electronice în domeniul culturii;

• implementarea guvernării electronice în cadrul aparatului central al Ministerului Culturii şi în instituţiile subordonate;

• digitalizarea patrimoniului cultural la 75%; • asigurarea digitalizării fondului de carte din bibliotecile publice; • crearea serviciilor culturale publice online; • crearea paginilor web pentru instituţiile de cultură.

Strategia de stat privind Dezvoltarea Economică şi Combaterea Sărăciei, lansată de către guvernul Republicii Moldova în septembrie 2003, include mai multe prevederi referitor la turismul cultural ca parte a economiei naţionale. Pe parcursul a 15 ani, politica de stat în domeniul turismului cultural va fi orientată pe următoarele direcţii principale:

• stabilirea cadrului normativ şi legal al turismului cultural în deplină concordanţă cu legislaţia europeană;

• organizarea unor cursuri de instruire în instituţiile turistice şi dezvoltarea unor programe manageriale performante;

• dezvoltarea sectorului turism cultural ca parte a programelor economice naţionale.

Finanţarea Programului presupune atragerea unor surse bugetare şi ne-bugetare, astfel încât să se formeze un sistem plurivalent de susţinere a culturii şi de creare a condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea şi promovarea ei în perioada de tranziţie.

Republica Moldova


3. Competenţe, factori de decizie şi administrare

3.1 Structura organizatorică (organigrama)

Sursa: Ministerul Culturii, Organigrama Ministerului Culturii - (conform Hotărârii Guvernului nr. 425 din 27.06.2013).

3.2 Prezentarea generală a sistemului

Parlamentul Republicii Moldova aprobă legile în domeniul culturii, proiectele cărora sunt elaborate de către Ministerul Culturii în coordonare cu Comisia Parlamentară pentru Cultură, Ştiinţă, Educaţie şi Mijloace de informare în masă. Parlamentul aprobă în ultimă instanţă bugetul culturii care până aici parcurge următoarele ierarhii decizionale: propunerile instituţiilor de cultură şi artă subordonate Ministerului Culturii, elaborarea proiectului de către Ministerul Culturii, coordonarea interministerială şi prezentarea lui la Guvern unde proiectul este încadrat în bugetul naţional şi prezentat Parlamentului. Cele mai importante acţiuni culturale necesită coordonarea lor cu structurile consultative ale Preşedinţiei, uneori cu Preşedintele ţării personal.

Principalele autorități, instituții și organizații publice, care fac parte din cadrul instituțional de management și reglementare al culturii sunt:

• Ministerul Culturii; • Agenții, Consilii și Comisii în subordinea sau pe lângă MC; • Autoritățile publice locale de nivelul doi; • Direcțiile/ Secțiile Culturale din Autoritățile Publice Locale (APL) de nivelul II și mun.

Bălți; • Autoritățile Publice Locale de nivelul I.

Ministerul Culturii este instituţia administraţiei publice centrale de specialitate, care promovează politica statului în domeniul culturii şi artei din Republica Moldova.

Misiunea Ministerului Culturii2 este de a contribui la promovarea identităţii naţionale şi imaginii ţării, asigurarea accesibilităţii, păstrării şi valorificării patrimoniului cultural şi

2 Programul de Dezvoltare Strategică a Ministerului Culturii 2012-2014

Republica Moldova


valorilor naţionale, dezvoltarea creativităţii şi formarea personalităţii, întărind dialogul cultural în Moldova şi peste hotarele ei pentru creşterea economică şi spirituală echilibrată a cetăţeanului şi comunităţii.

Ministerul Culturii, în conformitate cu actele legislative şi normative, este responsabil de elaborarea şi promovarea politicilor în următoarele domenii: arte profesioniste (literatura, teatru, muzica, coreografie, arte plastice, cinematografie, circ), învăţămîntul artistic şi industrii culturale, patrimoniu cultural şi arte vizuale, arta populară, meşteşuguri artistice (artizanat), activitatea artistică de amatori, cultura scrisă.

Printre documentele de bază prin care Ministerul Culturii asigură implementarea Programului de guvernare este Programul de Dezvoltare Strategică al Ministerului Culturii (PDS) pentru anii 2012-2014. Acest PDS este aprobat prin ședința Colegiului Ministerului și este documentul de planificare strategică a activității autorității fiind succesorul PDI (Planul de dezvoltare instituțională).

Prioritățile politicilor culturale pe termen mediu ale Ministerului Culturii sunt: • Dezvoltarea culturii; • Salvgardarea patrimoniului naţional şi asigurarea accesului larg a cetăţenilor la valorile

culturale; • Promovarea valorilor culturale naţionale ca parte componentă a patrimoniului cultural

european. Obiectivele principale de activitate ale Ministerului Culturii sunt:

• Asigurarea îmbunătăţirii cadrului legislativ privind managementul bazat pe performanţe în instituţiile din domeniul culturii, cu includerea standardelor şi indicatorilor de performanţă;

• Promovarea dezvoltării artei contemporane; • Asigurarea protejarii şi punerei în valoare a patrimoniului cultural material şi immaterial; • Coordonarea completarii fondurilor bibliotecilor publice; • Asigurarea funcţionării şi finanţării procesului educaţional în Instituţiile de Învăţământ

Artistic; • Coordonarea procesului de monitorizare, evaluare şi raportare a implementării

documentelor de politici în domeniul culturii. În toamna anului 2009, după alegerile parlamentare repetate, care au avut loc în Republica Moldova (05.04.09 şi 29.07.09), a fost instituit un nou Guvern, democratic, după opt ani de guvernare comunistă. În această scurtă perioada de guvernare, noul Guvern a identificat ca fiind total ineficiente un sir de ministere şi a dispus restructurarea acestora, inclusiv a Ministerului Culturii şi Turismului care, actualmente, a revenit la veche denumire de pina în 2001 – Ministerul Culturii.

Turismul, care intra în fostul Minister al Culturii și Turismului, a devenit obiectul activitătii unei Agenţii autonome, care colaboreaza cu Ministerul Culturii în domeniul turismului cultural, dar nu se află în subordinea acestuia.

Direcţiile / Departamentele / Secţiile existente pînă acum au fost schimbate, după cum reflectă structura preliminară a Ministerului Culturii.

Printre structurile noi create este și Biroul Relaţii Interetnice, care este un organ al autorităţii publice centrale responsabil de realizarea politicii naţionale în domeniul relaţiilor interetnice şi funcţionării limbilor. Direcţia relaţii internaţionale, integrarea europeană şi diaspora este specializată în politica privind relaţiile inter-etnice multiculturale. Totodată la 19 octombrie 2012 a fost creat Biroul pentru Relații cu Diaspora (BRD) din cadrul Cancelariei de Stat a cărui misiune este asigurarea unui cadru de politici coerent și comprehensiv pentru diaspora moldovenească, prin coordonarea politicii de stat în domeniu, consultarea politicilor Guvernului cu asociațiile diasporei, consolidarea diasporei moldovenești, elaborarea,

Republica Moldova


monitorizarea şi evaluarea politicilor și programelor destinate diasporei, acordarea asistenței necesare Prim-ministrului în politicile destinate diasporei moldovenești. În acest sens pentru prima oară în istoria independentă a Republicii Moldova, componenta diasporei este abordată transversal și pe orizontală de către Guvernul Republicii Moldova ceea ce va permite elaborarea de politici coerente, adresate tuturor cetățenilor moldoveni, indiferent de locul lor de reședință

În urma reformei teritorial-administrative din 2003, au fost instituite 32 de secţii raionale de cultură, Departamentul Cultură al municipiului Chişinău şi Direcţia Cultură a municipiului Bălţi, organizaţii însărcinate cu coordonarea activitatăţii instituţiilor culturale din teritoriu şi avînd următoarele responsabilităţi de bază:

• crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea creaţiei populare şi a meşteşugurilor tradiţionale, pentru desfăşurarea la nivel a activităţilor culturale şi de agrement;

• realizarea programelor de conservare şi dezvoltare a culturii şi artei în teritoriu prin organizarea diverselor activităţi culturale: festivaluri, concursuri, acţiuni de conservare şi valorificare a creaţiei populare, trecerea în revistă a formaţiilor artistice de amatori, expoziţii de artă plastică şi de creaţii ale meşterilor populari etc;

• asigurarea controlului realizării programelor de activitate ale instituţiilor de cultură subordonate;

• prezentarea Ministerului Culturii şi Consiliului raional/municipal a raportului anual cu privire la activitatea lor şi a reţelei instituţiilor subordonate, a informaţiilor cu privire la activitatea instituţiilor de cultură.

Reţeaua instituţiilor de cultură din teritoriu include 1232 de Case de Cultură, 1368 de biblioteci publice, 109 de şcoli de artă, muzică şi pictură şi 119 de muzee.

În concluzie putem spune că structura de instituții și organizații publice de cultură este supra dimensionată, ceea ce nu favorizează dezvoltarea sectorului privat și crează condiții pentru utilizarea ineficientă și netransparenta a patrimoniului public, deoarece instituțiile responsabile de guvernarea culturii sunt investite cu funcții și competențe incoerente, fără asigurarea unui control administrativ și public adecvat. Impedimentele cadrului instituțional sunt determinate de administrarea ineficientă a sectorului cultural avînd la bază un management centralizat de tip sovietic, ceea ce împiedică implementarea reformelor în domeniul culturii. Cadrul instituțional și de reglementare al culturii nu corespunde realităților economice și sociale actuale.

3.3 Cooperarea inter-ministerială sau inter-guvernamentală

Ministerul Culturii cooperează cu majoritatea ministerelor şi departamentelor atât în activitatea sa curentă cât şi prin intermediul Comisiilor Mixte inter-ministeriale şi inter-guvernamentale. Unele dintre aceste Comisii, în activitatea cărora predomină obiectivele culturale (cum ar fi Comisia Moldo-Italiană sau cea Moldo-Franceză) au fost iniţiate şi sunt conduse de către Ministerul Culturii.

Actualmente, în cadrul Departmentului Relatii Inter-Etnice activează un consiliu constituit din reprezentanţi ai asociaţiilor etnice. Acest Consiliu decide asupra celor mai importante probleme ale acestei instituţii, inclusiv activităţile privind dialogul intercultural.

Unele ministere şi departamente sunt parteneri permanenţi de coordonare cu Ministerul Culturii: ministerele Economiei, Finanţelor, Afacerilor Externe, Învăţământului, Justiţiei şi departamentele Relaţii Etnice şi pentru Tineret şi Sport.

Republica Moldova


3.4 Colaborarea culturală internaţională

3.4.1 Structuri şi direcţii principale

Pe parcursul ultimilor ani, colaborarea culturală internaţională a fost pusă în sarcina Direcţiei Relaţii Externe şi Integrare Europeană a Ministerului Culturii, care şi-a axat activitatea pe trei direcţii principale: colaborarea bilaterală, colaborarea multilaterală şi promovarea imaginii ţării. Dupa reorganizarea Ministerului Culturii, în noiembrie 2009, şi conform structurii preliminare, aceste sarcini vor reveni Secţiei Integrare Europeana, Relaţii şi Proiecte Internationale.

Moldova a ratificat importante tratate şi convenţii culturale internaţionale. Republica a aderat la UNESCO în 1993 şi a devenit semnatara Convenţiei Culturale Europene în 1994. Ea este în acelaşi timp membru deplin al Agence de la Francophonie.

Priorităţile de bază în domeniu, în ultimii ani, au vizat următoarele activităţi:

• implicarea activă a Moldovei în proiectele iniţiate de Consiliul Europei, Uniunea Europeană şi UNESCO;

• promovarea imaginii culturale a ţării prin participarea grupurilor artistice la evenimentele culturale din străinătate;

• promovarea turismului cultural naţional la nivel internaţional.

3.4.2 Instituţii publice şi diplomaţie culturală

Principalele instrumente de cooperare internaţională sunt acordurile bilaterale şi multilaterale şi programele de colaborare culturală cu diverse ţări. Cu unele ţări, Ministerul Culturii activează în baza unor protocoale detaliate (de exemplu, Protocolul anual de cooperare cu Ministerul Culturii şi Afacerilor Religioase din România).

Până în prezent Republica Moldova a semnat acorduri şi programe de acţiuni culturale cu peste 35 de ţări.

Cele mai implicate în acest proces instituţii sunt Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii şi Ministerul Educaţiei. Ministerul Afacerilor Externe coordonează şi negociază toate acordurile de cooperare culturală internaţională şi are un rol de primă importanţă în afacerile culturale internaţionale cu o largă rezonanţă politică. Ministerul Culturii este de regulă autorul schiţei de proiect pentru acordurile inter-ministeriale şi programele de colaborare internaţională, şi este responsabil pentru administrarea lor.

Ministerul Educaţiei este responsabil pentru colaborarea internaţională în domeniul educaţiei şi ştiinţei, precum şi pentru schimburile în artă, muzică sau literatură cu mai multe ţări, preponderent cu Italia, Franţa, Rusia şi România. Un exemplu relevant în acest domeniu sunt protocoalele de cooperare între Ministerele Educaţiei ale Moldovei şi României, în baza cărora peste 1000 de moldoveni studiază anual în diverse instituţii din România, inclusiv în universităţile de artă şi centrele de cercetare culturală. In anul 2014 acest numar a crescut până la 7840 de tineri. Realizarea acestor programe este efectuată şi finanţată de către Guvernul României.

Pe 26 august 2010 a fost semnat protocolul de colaborare între Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova și Ministerul Educației al României privind recunoașterea reciprocă a diplomelor si certificatelor de studii din Republica Moldova și România și, deci, din Uniunea Europeană. Documentul prevede unificarea în viitorul apropiat a curiculelor instituțiilor de învățămînt din ambele țări și recunoașterea reciprocă a titlurilor științifice.

Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Afacerilor Religioase al României şi Departamentul pentru relaţii cu Diaspora al României sunt de asemenea foarte active în

Republica Moldova


susţinerea proiectelor culturale din Republica Moldova (parteneriat, proiecte de cercetare, editare de carte şi alte publicaţii culturale, etc).

În luna septembrie 2010 a fost deschis la Chişinău Institutul Cultural Român ”Mihai Eminescu”. Ambasadorul României la Chişinău a calificat acest eveniment drept un instrument al diplomaţiei culturale moderne.

Prin Hotărîrea de Guvern nr. 610 din 19 august 2013 a fost aprobat Acordul de colaborare între Ministerul Culturii al Republicii Moldova şi Ministerul Culturii al Republicii Armenia, semnat la Chişinău la 11 iulie 2013. Prin Hotărîrea de Guvern nr. 677 din 2 septembrie 2013 a fost aprobat Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Turkmenistanului privind cooperarea în domeniul culturii, semnat la Chişinău, la 24 iulie 2013. În ultimii ani au fost organizate un şir de festivaluri de filme străine cu susţinerea financiară a ambasadelor acreditate pentru Moldova; Festivalul de film al ţărilor francofone, Marii Britanii, Japoniei, SUA, Israel, Poloniei, Spaniei și Suediei. Pe parcursul lunii octombrie-noiembrie 2013 au fost organizate Zilele culturii spaniole în Republica Moldova, desfăşurate de Ziua Naţională a Spaniei, Zilele filmului polonez şi Festivalul filmului suedez la Chişinău şi Tiraspol.

Aceste evenimente au devenit deja o tradiție. Agenda culturală a anului 2013 a fost supraîncărcată cu evenimente culturale, atât naţionale cât şi interneţionale. Iată doar câteva din acţiunile culturale din această agendă: Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru şi Film „ClassFest”, Festivalul „Zilele Muzicii Noi”, ediţia a XII-a, Festivalului Internaţional de Saxofon „Sax Story”, Festivalul Internaţional de pian „Nopţile pianistice din Moldova - Marea Neagră”, ediţia a XII-a a Festivalului de Etno-Jazz, Festivalul internaţional de muzică violonistică „Regina Vioară”, ediția a II-a a Concursului internaţional de dirijat simfonic, ediția a XIX-a a Festivalului Internaţional al Vedetelor de Operă şi Balet „Invită Maria Bieşu”, Bienala Internaţională de Pictură Chişinău – 2013 etc..

Mult mai sporadic, alte proiecte culturale (seminare, ateliere, cursuri de limbă etc.) sunt implementate şi parţial finanţate de astfel de organizaţii ca Institutul Cultural Român, Biroul de Cooperare Elvețiană, Institutul Goethe, Consiliul Britanic sau Alianţa Franceză.

Condiţiile de participare şi finanţare dar şi garanţiile sunt reglementate, în fiecare acord internaţional aparte, de articole speciale. În conformitate cu aceste articole, Ministerul Culturii finanţează de regulă doar parțial unele evenimente internaţionale (festivaluri, târguri, expoziţii) organizate în Moldova. Alte activităţi culturale internaţionale şi cheltuielile de călătorie şi participare la evenimentele culturale din afara ţării sunt finanţate din alte surse (bugete locale, sponsorizări, granturi).

3.4.3 Instituţii şi programe europene

În ultimii ani, Moldova a participat în proiecte iniţiate de unele organizaţii internaţionale cum ar fi Consiliul Europei, Iniţiativa Central Europeană, Uniunea Europeană (la nivel de propuneri şi participare în proiectele RAPHAEL şi PHARE ca ţară terţă), UNESCO, Programul Cultural al Parteneriatului Estic. Moldova a fost unul din cei mai activi participanţi la proiectul Consiliului Europei MOSAIC, în cadrul căruia factori de decizie în politica culturală şi administratori au participat la multiple seminare privind finanţarea şi sponsorizarea culturii, crearea condiţiilor de lucru pentru artişti, diversitatea culturală. În rezultatul acestor activităţi, a fost elaborat Raportul Naţional privind politica culturală a Republicii Moldova. În septembrie 2001, la Chişinău au fost organizate Dezbaterile Naţionale asupra acestui document, cu participarea Comitetului pentru cultură al Consiliului Europei.

În acelaşi timp, Ministerul Culturii susţine o activitate fructuoasă cu Programele şi organizaţiile internaţionale care activează pe teritoriul Moldovei: PNUD, TACIS, Uniunea

Republica Moldova


Latină, Alianţa Franceză. De exemplu, în 2000, PNUD în colaborare cu Ministerul a elaborat Strategia Naţională privind turismul cultural.

Republica Moldova a ratificat toate convenţiile UNESCO privind cultura. Pentru implementarea şi monitorizarea Convenţiei UNESCO pentru protecţia şi promovarea Diversităţii Expresiei Culturale sunt responsabile Comisia Naţională pentru UNESCO, Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei şi Departamentul Relaţii Inter-etnice şi alte câteva dintre cele mai importante centre şi asociaţii pentru Drepturile Omului şi pentru problemele minorităţilor.

În cadrul Programului Cultural al Parteneriatului Estic instituțiile culturale din Republica Moldova au participat în cadrul a 4 proiecte: 1. Say Cheese: Eastern Family Album. Capacity Building, Networking and Promotion of Thematic Eastern Partnership Photography; 2. „Sharing History, Cultural Dialogues"; 3. Sustainable Public Areas for Culture in Eastern Countries (SPACES); 4. Valorisation and Improving of Management of Small Historic Centers in the Eastern Partnership Region (VIVA EAST). Deasemenea prin Programul Cultural al Parteneriatului Estic, la 17 aprilie 2013, Unitatea de Monitorizare Regională şi Dezvoltare a Capacităţilor (UMRDC) în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, a organizat masa rotundă „Strategii de dezvoltare a culturii: abordare naţională”, și o serie de traininguri la care au participat experţi din domeniul culturii din cele 6 ţări membre ale Parteneriatului Estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina), experţi din partea UMRDC şi experţi internaţionali.

Comisia Europeană, Direcţia Generală Cultură şi Educaţie în comun cu Ministerul Culturii şi Protecţiei Monumentelor din Georgia au organizat în perioada 27-29 iunie 2013 la Tbilisi prima Conferinţă Ministerială a Parteneriatului Estic (PaE) pentru Cultură. Conferinţa a avut drept scop evidenţierea contribuţiei domeniului culturii pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă asupra următoarelor domenii: a) reforme politice, democratizare, dezvoltarea societăţii civile; b) dezvoltarea economică şi crearea locurilor de muncă; c) coeziune socială. Participanții Conferinţei au adoptat o Declaraţie în care s-a stipulat domeniile prioritare ale cooperării culturale în cadrul Parteneriatului Estic.

În cadrul Platformei 4 a Parteneriatului Estic „Contacte Inter-umane”, Republica Moldova a propus următoarele priorităţi de colaborare pentru următorii 3 ani: cooperarea culturală şi schimburi culturale, precum şi mobilitatea artei şi artiştilor; cooperarea în domeniul protejării şi conservării patrimoniul cultural; cooperarea în domeniul informatizării domeniului culturii, al digitalizării patrimoniului cultural; cooperarea în domeniul dezvoltării industriilor culturale; cooperarea în cadrul forurilor internaţionale, cum ar fi UNESCO şi Consiliul Europei, în scopul dezvoltării diversităţii culturale, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi istoric.

Printre proiectele susținute financiar de către Comisia Europeană este și Proiectul Pilot „Reabilitarea patrimoniului cultural în centrele istorice”.

3.4.4 Cooperarea profesională directă

Datorită identităţii lingvistice şi tradiţiilor culturale, Moldova are relaţii culturale strânse cu România atât la nivel instituţional cât şi la nivel individual. Festivalurile de romanţă, muzică populară şi de teatru, expoziţiile personale, co-producţiile de film şi teatru, cursurile de reciclare şi atelierele privind diverse sectoare culturale sunt doar câteva dintre exemplele de cooperare profesională directă între aceste două ţări.

Teatrul Naţional de Operă şi Balet şi Filarmonica Naţională colaborează direct cu agenţii muzicale de impresariat din occident şi efectuează cu regularitate turnee în Europa (de exemplu, turneul anual de lungă durată din Regatul Unit).

Republica Moldova


Teatrul “Eugene Ionesco” cooperează, inclusiv prin co-producţii, cu companii de teatru din România, Rusia, Italia, Franţa şi Japonia. Această instituţie este de asemenea iniţiatorul şi organizatorul festivalului internaţional “Bienala Eugene Ionesco”, în cadrul căreia sunt organizate dezbateri publice şi ateliere privind cele mai importante aspecte din sectorul teatral.

3.4.5 Cooperarea şi dialogul inter-cultural trans-naţional

La ora actuală, în Moldova nu există un program guvernamental de susţinere a dialogului inter-cultural trans-naţional.

Până în 2001, fostul Minister al Culturii a sprijinit cu producţie culturală (literatură, spectacole, recitaluri poetice) mai multe localităţi din regiunile ucrainene Odesa şi Cernăuţi, dens populate de vorbitori de limba română. Ministerul a oferit de asemenea o asistenţă culturală considerabilă pentru asociaţiile culturale moldoveneşti din Federaţia Rusă şi Ţările Baltice.

Biroul pentru relații cu diaspora a lansat sau susținut financiar programe culturale în 9 cicluri de evenimente cultural-artistice, în Diaspora și în Republica Moldova, în circa 40 de orașe din Europa, Orientul Apropiat și SUA, la care au participat în total circa 30 de mii de persoane, fiind difuzate circa 7 mii de cărți și materiale diverse. În dezvoltarea dialogului cu diaspora și consolidarea capacităților asociațiilor, BRD menține legătura cu 200 de asociații ale diasporei din 30 de țări ale lumii. Au fost repartizate peste 500 de cărți centrelor culturale din 10 țări și asigurat suport logistic pentru transportarea a 4.000 de cărți din diaspora către Republica Moldova.

În Moldova, nu există fonduri şi programe speciale pentru activităţi trans-naţionale pentru tineret. Pe de altă parte, există mai multe organizaţii ne-guvernamentale care funcţionează în baza unor programe specializate în activităţi pentru tineret, inclusiv artistice: Centrul de Politici Culturale, Centrul de Artă Contemporană KSA:K, Centrul “Contact” (cu filiale în Bălţi, Cahul, Comrat şi Soroca), Fundaţia Soros, Centrul pentru dezvoltarea tineretului, Centrul Internaţional de Limbi Moderne, asociaţiile “ARS-DOR”, “Oberliht”, Centrul Cultural German AKZENTE, Teatrul Spălătorie, “Muzica nelimitată”, etc.

Centrul de Artă Contemporană din Chişinău în parteneriat cu Catedra UNESCO Studii Sud-Est Europene a Universităţii de Stat din Moldova a organizat recent la Chişinău un Atelier de scriere creativă pentru artiști – Continuitățile Modernității Socialiste, iar în perioada 24-26 aprilie 2013 a fost realizat un atelier de Cartografiere a Mobilităților: Noduri de tranziții și întîllniri.

ARS DOR este un Centru de Artă si Dezvoltare Profesională ce oferă consultantă, traininguri și programe de dezvoltare a capacitatilor pentru sectorul cultural al Republicii Moldova. În acest sens Asociația ARS DOR contribuie la elaborarea și implementarea politicilor culturale, la inițierea campaniilor de advocacy și loby, prin realizarea cercetărilor și a studiilor analitice în domeniul culturii. Totodată ARS DOR consultă instituții din domeniul culturii în procesul de elaborare a planurilor de dezvoltare strategică (PDS), oferă traininguri în domeniul: management cultural, marketing cultural, cartografierea resurselor culturale, project management, colectare de fonduri etc.

Fundaţia Soros-Moldova a sprijinit pe parcursul anilor un număr mare de proiecte trans-naţionale în teatru, artele vizuale, muzică contemporană, dans şi coreografie, literatură. Fundaţia Soros Moldova a avut un rol-cheie în implementarea proiectului-pilot de trei ani “Revigorarea capacităţilor de dezvoltare a Moldovei prin consolidarea sectorului cultural”, activând ca partener al Fundaţiei Culturale Europene (vezi Capitolul 4.3).

Republica Moldova


3.4.6 Altă informaţie relevantă

În perioada 1-3 septembrie 2014, la Chişinău, a avut loc al VI-lea Congres al diasporei moldoveneşti, la care au participat 145 de delegați reprezentanţi din peste 28 de ţări. Congresul a fost un bun prilej de a dialoga, de a stabili noi proiecte pentru organizaţiile diasporale care promovează imaginea culturală a Republicii Moldova. În cadrul congresului a fost prezentată Strategia Guvernului Republicii Moldova cu privire la diaspora - ”Diaspora 2025.

În perioada 2009-2013, Ministerul Culturii a sprijinit parțial câteva evenimente culturale internaţionale de amploare: Festivalul Internaţional de muzică "Mărţişor", Festivalul Internaţional de Operă și Balet "Maria Bieşu, Bienala teatrului "Eugen Ionescu", "Zilele Muzicii Noi", Festivalul Internaţional de Film Documentar "CRONOGRAF", două festivaluri internaţionale (al ansamblurilor de copii de dans popular şi al formaţiunilor de muzică uşoară) organizate la Cahul, precum şi alte festivaluri internaţionale organizate anual sau bi-anual. La aceste evenimente au participat artişti din 30 de ţări din Europa şi CSI.

O acţiune artistică internaţională unică pentru studenţii şi tinerii din Republica Moldova este Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru şi Film ClassFest, care a fost organizat în perioada 11 aprilie - 16 aprilie 2014. Festivalul are scopul de a promova valorile artei contemporane şi să dezvolte dialogul intercultural, schimbul de experienţă între şcolile de teatru și film din Republica Moldova, România, Rusia, Georgia, Ucraina, Slovacia, Germania și Polonia.

Republica Moldova


4. Problematica curentă şi dezbateri privind dezvoltarea politicii culturale

4.1 Schimbari esenţiale privind problematica şi priorităţile culturale

Condiţiile noi de gestiune, utilizarea raţională a potenţialului uman, a resurselor materiale şi financiare în vederea neadmiterii cheltuielilor şi pierderilor neacoperite, angajarea maximă a personalului în organizarea procesului de creaţie constituie premizele şi obiectivele "Programului de Stat "Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1997-1998", program prelungit până în anul 2000 şi suplimentat cu un amplu proiect strategic în domeniul economic până în anul 2005, în care sunt schiţate şi stratagemele culturii.

Conform acestui program, obiectivele de scurtă şi lungă durată ale politicii de stat în sfera culturii au fost următoarele:

• conservarea şi ocrotirea moştenirii culturale, dezvoltarea cadrului etic şi legislativ pentru; • respectarea libertăţii de creaţie; • Asigurarea condiţiilor de dezvoltare şi perpetuare a potenţialului de creaţie în societate; • Păstrarea tradiţiilor culturale etnice şi naţionale.

Guvernanţii de pînă în anul 2001 au adoptat vis-a-vis de obiectivele Programului de Stat privind ocrotirea culturii şi artei o strategie a soluţiilor de scurtă durată. Astfel, tactica principală a Ministerului Culturii consta în evitarea reducerilor arbitrare ale activităţii sale şi în ocrotirea instituţiilor culturale notorii de efectele negative ale crizei economice şi ale consecinţelor regimului auster de finanţare de la bugetul de stat.

În aprilie 2004, Guvernul Republicii Moldova a exclus din programul strategic, de lungă durată (15 ani), de dezvoltare economică şi combatere a sărăciei un foarte important capitol referitor la politicile şi modelele adecvate de revitalizare şi promovare a culturii naţionale. În acest sens cultura a fost exclusă din strategiile naţionale de dezvoltare.

În Republica Moldova pe parcursul anilor cultura a rămas un domeniu căruia nu i s-a acordat o atenție cuvenită. Domeniul cultură a fost omis sau i s-a acordat o atenție marginală în documentele strategice: Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS) din (2004-2006), Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011, „Relansăm Moldova” sau „Moldova 2020”. Cultura în Republica Moldova este percepută drept un domeniu consumator de resurse publice, însă nu ca și un domeniu fundamental care contribuie la progresul statului. În Programele de guvernare (2005-2014) acest domeniu a fost menționat cu diferite nivele de detaliere, însă nu este văzut ca o prioritate de dezvoltare. În această perioadă, au existat următoarele Programe de Guvernare:

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Modernizarea ţării –bunăstarea poporului”, 2005-2009.

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Progres și integrare”, 2008-2009

• Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova: „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009-2013;



Republica Moldova


În programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova: „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2013-2014 obiectivele de guvernare în domeniul culturii sunt:

1. Dezvoltarea artei contemporane ca mijloc de promovare şi afirmare a culturii naţionale atît pe plan intern, cît şi pe plan internaţional.

2. Restabilirea activităţii şi infrastructurii culturale, în special în zonele rurale. 3. Finanţarea activităţilor culturale în conformitate cu priorităţile stabilite şi pe bază de

proiecte. 4. Promovarea culturii ca factor primordial al păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale. 5. Promovarea valorilor culturale naţionale ca parte componentă a patrimoniului cultural

european.

În principiu se poate spune că la capitolul cultură aceste Programe au avut obiective generale ce au migrat dintr-un document în altul fără modificări esențiale, iar in final multe dintre acțiunile prioritare printre care sunt: asigurarea reabilitării şi intreţinerii obiectelor istorico-culturale in baza parteneriatelor public-private şi digitalizarea patrimoniului cultural al Republicii Moldova; modernizarea şi diversificarea ofertei de servicii a instituţiilor culturale, dezvoltarea; reformarea sistemului de finanţare a culturii prin asigurarea transparenţei în elaborarea, gestionarea şi distribuirea bugetului culturii; ș.a. au rămas la nivel declarativ fără a avea o finalitate clară. Aceste obiective nu exprimă argumentat rezultatele finale și de impact, fiind orientate pentru atingerea unor rezultate ce nu asigură sporirea performanțelor din sectorul cultural, ceea ce mărește riscul pentru utilizarea ineficientă și netransparentă a mijloacelor financiare.

Documentul de bază prin care Ministerul Culturii asigură implementarea Programului de Guvernare este Programul de dezvoltare strategică (PDS) al Ministerului Culturii pentru anii 2012-2014. PDS-ul este aprobat prin ședința Colegiului Ministerului și este documentul de planificare strategică a activității autorității și este succesorul PDI (Planul de dezvoltare instituțională).

În anul 2014 a fost finalizat și aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 271 din 9 Aprilie, Documentul “Strategiei Naționale de Dezvoltare a Culturii Republicii Moldova/Cultura 2020”. Acest document este novativ prin faptul că pentru prima dată a fost elaborată o analiză sistemică a sectorului cultural al Republicii Moldova în urma căruia au fost identificate direcțiile și obiectivele generale de dezvoltare a culturii pe termen mediu și lung.

Misiunea Strategiei este de a asigura sectorul cultural cu un cadru de politici coerent, eficient şi pragmatic, pornind de la priorităţile desemnate în document. Strategia a ţinut cont de nevoile sectorului şi a capitalului uman din domenii, viziunile acesteia fiind flexibile, vor permite dezvoltarea unor domenii culturale şi decadenţa altora. În viziunea strategiei pînă la 31 decembrie 2020, Republica Moldova va dispune de un sector cultural consolidat, independent şi creativ, de un patrimoniu cultural protejat şi integrat în politicile publice naţionale şi regionale, inclusiv în activităţile de dezvoltare durabilă: educaţionale, sociale, economice, turistice şi de mediu.

Scopul Strategiei rezidă în asigurarea unui mediu cultural viabil, prin crearea unui cadru adecvat de politici publice, formarea unui sistem funcţional de conservare şi punere în valoare a patrimoniului cultural, promovarea creativităţii, dezvoltarea industriilor culturale, eficientizarea managementului cultural, pentru creşterea calităţii vieţii cetăţenilor, a spiritului de toleranţă şi a coeziunii sociale. Actualmente Strategia de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020 este principalul document de politici în domeniul culturii în Republica Moldova.

Pentru implementarea prevederilor programelor de guvernare, Ministerul Culturii pe parcursul anilor 2013-2014 a inițiat modificări ale unor acte legislative şi normative: Legea muzeelor

Republica Moldova


nr. 1596-XV din 27.12.2002, Legea cu privire la monumentele istorice, Legea cu privire la biblioteci, Legea cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice etc. La data de 03.07.2014 a fost adoptată Legea cu privire la Cinematografie. În perioada respectivă au fost elaborate şi aprobate: 1 Hotărîre a Parlamentului; 20 Hotărîri de Guvern de ordin normativ, organizatoric şi financiar; 5 acte normative aprobate prin Ordinul ministrului care reglementează activitătile în domeniul protejării patrimoniului arheologic, în domeniul muzeelor şi patrimoniului imobil și imaterial.

Deasemenea pe parcursul anilor au fost elaborate și o serie de documente de planificare strategică sectoriale cum ar fi: Programul naţional de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020; Propunerea de politică publică „Eficientizarea managementului instituţiilor teatral-concertistice”; Propunerea de politică publică „Eficientizarea activităţii muzeelor”; Strategia de dezvoltare a învăţămîntului vocaţional-tehnic pentru anii 2013-2020; Cadrul bugetar pe termen mediu (2012-2014).

Spre exemplu Strategia Naţională privind Societatea Informaţională E-Moldova, 2005-2015, a fost aprobată de guvern pe 25 marte 2005 și conține un Capitol E-Cultură ce prevede noi forme de promovare a culturii prin media electronică. Ulterior a fost lansat Programul Național de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020, care prevedea „crearea infrastructurii şi a spaţiului informaţional cultural necesar pentru prestarea serviciilor electronice în domeniul culturii” prin (I) implementarea guvernării electronice în cadrul aparatului central al Ministerului Culturii şi în instituţiile subordonate, (II) digitalizarea patrimoniului cultural la 75%, (III) asigurarea digitalizării fondului de carte din bibliotecile publice, (IV) crearea serviciilor culturale publice online, (V) crearea paginilor web pentru instituţiile de cultură. În ultimii ani nu au fost alocate resurse pentru realizarea obiectivelor din Programul de Informatizare, digitalizarea pieselor muzeistice și a cărților fiind realizată din resursele proprii ale instituțiilor subordonate. Din cauza lipsei de finanțare obiectivele stabilite în aceste programe nu au fost realizate.

Programul de dezvoltare a regiunilor, 2005-2015, numit “Satul moldovenesc” include următoarele priorităţi: protecţia patrimoniului cultural local; promovarea politicilor culturale privind tineretul; restaurarea şi dezvoltarea caselor de cultură, librăriilor şi muzeelor regionale; implementarea unor modele europene de dezvoltare a localităţilor rurale.

Politicile de dezvoltare a culturii ce au stat la baza gestiunii sectorului cultural nu au fost adaptate noilor condiții ale economiei de piață și au fost insuficient integrate în politicile altor sectoare și domenii de dezvoltare a societății precum: economie, educație, mediu, tineret și sport, asistență socială etc.. În consecință domeniul culturii nu se regăsește printre prioritățile programelor de guvernare și în documentele de politici publice, iar resursele financiare alocate culturii măsurate ca pondere din PIB sau din cheltuielile totale ale bugetului public național sunt insuficiente pentru a face față provocărilor acestui sector. Finanțarea inadecvată și utilizarea ineficientă și netransparentă a resurselor alocate culturii face practic imposibilă realizarea multor obiective din Strategia de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020, iar multe probleme cu care se confruntă domeniul vor rămîne nerezolvate.

4.2 Politici specifice şi dezbateri recente

4.2.1 Concepte de politici în domeniul artei

În contextul eficientizării activităţii instituţiilor teatral-concertistice Ministerul Culturii a elaborat în anul 2011 Politica Publică ”Eficientizarea activităţii instituţiilor teatral-concertistice bazată pe performanţă”. În urma analizei activităţii instituțiilor teatral concertistice s-a ajuns la concluzia că problema principală cu care se confruntă instituţiile este

Republica Moldova


ineficienţa mecanismului de management al instituţiilor teatrale, reflectată în numărul scăzut de spectatori, numărul scăzut de spectacole şi montări noi şi o situaţie financiară precară. Cauzele care determină problema sunt de ordin administrativ la toate nivelurile, lipsa unei viziuni strategice de dezvoltare a artei teatrale, lipsa managerilor cu abilităţi de antreprenori, lipsa unui mecanism unificat de finanţare, incapacitatea de generare a veniturilor, infrastructura masivă şi costisitoare, deficitul de resurse umane calitative şi lipsa marketingului teatral.

Pentru asigurărea unui sistem de management performant în muzee şi de valorificare, a patrimoniului naţional a fost elaborată şi aprobată, la 01 iulie 2014, Politica Publică Eficientizarea şi modernizarea activităţii muzeelor.

4.2.2 Politici în domeniul patrimoniului

Parlamentul elaborează politica de stat în domeniul protecţiei monumentelor, cadrul juridic inerent unei protecţii cât mai eficiente a moştenirii culturale, aprobă Registrul monumentelor ocrotite de stat, programele de stat privind protecţia patrimoniului şi finanţarea acestor programe.

Guvernul prepară Registrul monumentelor ocrotite de stat, programele de conservare, restaurare şi punere în valoare a acestor monumente, asigură finanţarea programelor respective de la bugetul de stat şi prin atragerea surselor extrabugetare.

Organele administraţiei publice locale sunt responsabile de evidenţa monumentelor de importanţă judeţeană şi locală, de finanţarea activităţilor legate de protecţia acestor monumente. În scopul prevenirii deteriorării monumentelor, organele de stat de ocrotire a monumentelor sunt obligate să întocmească zonele de protecţie a monumentelor incluse în Registru, iar intervenţiile de orice tip în aceste zone de protecţie urmează a se desfăşura în conformitate cu Regulamentul privind zonele protejate.

În cadrul Ministerului Culturii problemele ce ţin de evidenţa, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural sunt coordonate de Direcţia Patrimoniu Cultural şi Arte Vizuale – structură bugetară care asigură şi promovează strategii şi politici, proiecte de legi, regulamente şi politici publice în domeniul patrimoniului cultural şi al artelor vizuale al Republicii Moldova. Direcţia respectivă este responsabilă de vestigiile istorice, de patrimoniul arhitectural, de întreaga activitate ce ţine de protecţia patrimoniului cultural naţional imobil şi mobil, supraveghează respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul respectiv, gestionează arhivele şi registrele care se referă la procesul de protecţie a monumentelor. De competenţa Direcţiilor ţine perfectarea programelor de stat privind protecţia monumentelor, organizarea studiului impactului transformărilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului asupra monumentelor de arheologie, supravegherea săpăturilor arheologice. Specialiştii Direcţiilor oferă diverse servicii de avizare şi consultanţă în problemele legate de patrimoniul cultural pentru responsabilii din organele administrării publice centrale şi locale, pentru profesionişti, cercetători în domeniu, studenţi ş.a.

Ministerul Culturii prin intermediul comitetelor inter-ministeriale colaborează cu ministerele Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Mediului, Economiei, Finanţelor, Afacerilor Externe și Integrarii Europene, Educaţiei, Muncii şi Protecției Sociale și Ministerul Justiţiei. Pe lângă Ministerul Culturii există următoarele comisii şi consilii ce au funcţii consultative: • Comisia Arheologică Naţională; • Comisia Naţională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial; • Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor; • Comisia pentru Achiziţionarea Artei pentru Colecţiile Naţionale; • Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO; • Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice;

Republica Moldova


• Consiliul Naţional al Monumentelor de For Public; • Consiliul Naţional pentru Artă Monumentală şi Decorativă; • Consiliul de experţi pentru estimarea, omologarea şi achiziţionarea operelor de artă. Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) este un organ executiv în subordinea Ministerului Culturii ce are funcţia controlului privind respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei, conservării şi restaurării monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora. Funcţia AIRM este coordonarea şi controlul aplicării în baza legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova, a documentelor UNESCO şi ale Consiliului Europei privind protecţia, conservarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice.

Agenţia Naţională Arheologică (ANA) reprezintă instituţia publică specializată, subordonată Ministerului Culturii, care are drept misiune implementarea politicii statului in domeniul protejării şi valorificării patrimoniului arheologic, organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii în numele statului a respectării legislaţiei în domeniul protejării patrimoniului arheologic.

Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial (CNCPPCI) este instituţia care asigură aplicarea politicilor de protejare în teritoriu, în special în comunităţile purtătoare de patrimoniu, susţine viabilitatea patrimoniului cultural imaterial şi transmiterea lui generaţiei tinere, inventariază elementele patrimoniului cultural imaterial, conservând informaţiile pe diverse suporturi moderne.

Deși există un număr exagerat de instituţii responsabile şi implicate în procesul de administrare a patrimoniului cultural se constată totuşi lipsa unui management eficient şi capacitatea scăzută de valorificare a patrimoniului cultural. Gestionarea ineficientă a patrimoniului public a fost determinată de nivelul managerial slab atât la nivel central, cât şi la nivel local, precum şi de neconlucrarea între ministere, organele administraţiei publice locale, organele cadastrale şi societatea civilă. În viitorul apropiat Ministerul Culturii intenționează să transforme Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, în Inspectoratul de Stat al Monumentelor şi să creeze Institutul Naţional al Monumentelor Istorice pentru a acoperi golul existent în capacităţile instituţionale ale statului și va fortifica capacităţile instituţionale în domeniul protecţiei patrimoniului cultural.

Politicile culturale în domeniul patrimoniului cultural au fost promovate de către stat prin diferite programe: Programul de Stat „Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova pentru anii 1997-1998”, Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova (2003-2015); și tangenţial promovate prin: Programul Naţional „Satul moldovenesc” ( 2005-2015); Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale „Moldova electronică”, Programele de activitate ale Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pentru perioada 2011-2014, Planul de Dezvoltare Strategică a Ministerului Culturii pentru anii 2012-2014, Cadrul Bugetar pe Termen Mediu (CBTM) pentru perioada 2013-2015.

Cît privește cadrul legal în domeniul protejării patrimoniului cultural în ultimii ani a fost îmbunătățit semnificativ, fiind adoptate Legea privind protejarea patrimoniului arheologic, Legea monumentelor de for public, Legea privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, şi Legea privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. În proces de modificări majore este Legea privind protejarea monumentelor istorice, care o va înlocui pe cea în vigoare din 1993. În acelaș context, Republica Moldova a semnat şi ratificat zece convenţii internaţionale în domeniul patrimoniului cultural.

O realizare de excepţie a anului 2013 este înscrierea în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii a obiceiului tradiţional de iarnă „Colindatul de ceată bărbătească”, acesta fiind primul element de patrimoniu cultural al Republicii Moldova acceptat în lista patrimoniului mondial al UNESCO. În acelaşi context, în anul 2013, în

Republica Moldova


colaborare cu alte ţări din Europa de Sud-Est, a fost elaborat şi nominalizat pentru înscriere în Lista UNESCO dosarul privind sărbătoarea „Sf. Gheorghe-Hiderliz”. Un alt element al patrimoniului cultural naţional - „Mărţişorul”, se află la etapa finală de nominalizare, în cadrul unui proiect transnaţional, în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii - UNESCO. Un dosar de candidat pe lista obiectivelor protejate de UNESCO este cel al rezervaţei Orheiul Vechi, care a fost depus în 2005 însă a fost retras, întrucât obiectivul nu corespundea exigențelor.

Printre proiectele care merită o atenție deosebită este Restaurarea Complexului istorico-arhitectural Conacul parc Manuc Bey de la Hâncești care se realizează din fonduri naționale și europene și ajunge la un buget de circa 2 mil. de euro. Cea mai mare parte a banilor, 1,82 mil. de euro, sunt acordați de Uniunea Europeană în cadrul proiectului ”Dezvoltarea turismului transfrontalier prin promovarea Conacului Manuc Bey, Complexului Mortuar Elena Ioan Cuza și Conacului Blesciunov”, prin programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova. Alți 23 mil. de lei vor fi alocați de către Agenția de Dezvoltare Regională Centru. Lucrările presupun restaurarea şi reconstrucţia Conacului, a Turnului de pază, a Castelului vânătoresc, Casei Manuc Bey, Casei Vechilului şi a Grajdului. Inițiatorii proiectului își propun drept scop mobilarea interiorului conacului cu mobilier de epocă și să-i redea acestuia aerul și splendoarea de altădată. Potrivit caietului de sarcini, reabilitarea conacului urmează să fie finalizată până la 31 august 2015.

Din aceeași categorie a istoriilor de succes în domeniul reabilitării patrimoniului cultural este și proiectul de reconstrucţie a Cetăţii Soroca care este realizată în cadrul programului european Bijuteriile Medievale, din care mai fac parte şi fortăreţele din Hotin şi Suceava din România. Prima etapă a proiectului a costat 2 mil. de euro și a fost finațată din resurse europene, proiectul urmînd a fi finalizat în luna mai 2015.

O altă bijuterie arhitecturală care urmează a fi renovată în viitorul apropiat este biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni. Ministerul Culturii a elaborat un proiect de renovare a monumentului, iar acum sunt în căutarea celor 20 de mil. lei, necesare pentru lucrări.

4.2.3 Industrii culturale: politici şi programe de dezvoltare

Politicile în domeniul industriilor culturale în cadrul Ministerului Culturii sunt elaborate de către Direcţia arte profesioniste, învățământ artistic şi industrii culturale. Direcţia asigură cadrul legal şi normativ de dezvoltare în domeniul artelor profesionale, promovarea şi dezvoltarea artelor contemporane profesioniste; susţinerea activităţii de creaţie în instituţiile teatral-concertistice, cinematografice cu scopul creării produselor culturale de calitate pentru publicul larg; conservarea şi perpetuarea valorilor culturale prin promovarea proiectelor culturale în cadrul uniunilor de creaţie profesioniste şi ONG-urilor de profil.

În noiembrie 2014 a fost elaborată prima propunere de politică publică ”Creșterea capacității economice a sectorului cultural”, a cărui obiectiv constă în stimularea creșterii capacității economice a sectorului prin dezvoltarea industriilor culturale. Beneficiarii prezentului document de politici vor fi prestatorii de servicii și creatorii de produse culturale, mediul de afaceri din Republica Moldova, administrația publică locală, comunitatea locală și investitorii străini. Documentul este la etapa de dezbateri publice și de promovare. Adoptarea acestui document de politici ar garanta crearea unei platforme de dezvoltare durabilă a industriilor culturale.

Un obiectiv specific al “Strategiei Naționale de Dezvoltare a Culturii Republicii Moldova / Cultura 2020”, este: crearea condiţiilor pentru dezvoltarea antreprenorială a culturii şi a industriilor culturale, astfel încît ponderea culturii la formarea PIB să constituie 3% în anul 2020.

Printre acțiunile prioritare ale strategiei la capitolul industrii culturale sunt:

Republica Moldova


• elaborarea cadrului legislativ şi normativ în domeniul industriilor creative şi culturale; • crearea bazei de date a instituţiilor cu potenţial economic; • elaborarea unui studiu cu privire la piaţa culturală din ţară; • promovarea exportului serviciilor şi bunurilor culturale; • facilitarea afacerilor în domeniul cultural prin dezvoltarea de parteneriate cu Ministerul

Economiei; • crearea condiţiilor pentru dezvoltarea industriei filmului în ţară; • identificarea produselor potenţiale care să constituie brand de ţară prin crearea

parteneriatelor cu autorităţile, artiştii şi firmele de design; • identificarea mecanismelor de suport pentru promovarea excelenţei în domeniul

meşteşugurilor.

La moment din cauza lipsei studiilor de piață și a datelor statistice, nu putem calcula care este cifra de afacere a industriilor culturale în Republica Moldova și care este contribuția acestui sector în economia națională. Cert este faptul că piața industriilor culturale se află la o etapă incipientă de dezvoltare și necesită politici publice ambițioase cu obiective realiste și realizabile, investiții masive și facilități fiscale, reformarea cadrului legal în ce privește sponsorizarea și filantropia pentru a stimula sectorul privat să investească sau să ofere credite acestui domeniu pentru a genera noi locuri de muncă, a motiva crearea startup-urilor și incubatoarelor și pentru a aduce o plus valoare economiei naționale.

În ultimii ani cinematografia, editurile, radioul şi televiziunea au fost printre domeniile cele mai afectate de înlocuirea programelor de dezvoltare socială şi culturală cu strategiile politice ale partidelor de guvernământ. Din cauza lipsei de viziune de dezvoltare a acestor domenii cît și din cauza tărăgănării elaborării politicilor, industriile culturale din Republica Moldova au rămas în stagnare continuă.

În perioada 2001 – 2005 coordonarea activităţii cinematografice în Moldova era realizată de către Departamentul Cinematografie din cadrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Scopul departamentului era promovarea politicii de stat în sfera producţiei cinematografice, reglementarea activităţii cinematografice în domeniul privat, crearea condiţiilor necesare pentru producerea, difuzarea, exploatarea, restaurarea si conservarea operelor cinematografice de înalta valoare artistica. În 2005 Departamentul a fost transformat în Direcţia Cinematografie pe lângă Ministerul Culturii şi Turismului. În 2006 Direcția a fost lichidată. La data de 03.07.2014 a fost adoptată de parlament o nouă Lege cu privire la Cinematografie care vine să actualizeze normele legislative și include noi prevederi de armonizare cu noile politici din domeniu, substituirea noţiunilor şi formulărilor ambigue, depăşite de timp. Un scop primordial al legii este lichidarea evaziunii fiscale şi pirateriei în domeniul cinematografiei, fapt care, actualmente, duce la pierderi de bani din partea statului prin neplata taxelor şi afectează grav imaginea Republicii Moldova pe plan international. De asemenea, prin prezenta lege se propune crearea Centrului Naţional al Cinematografiei, autoritate abilitată în cadrul căruia funcţionează Arhiva naţională de filme, menită să valorifice şi să conserveze patrimoniul cinematografiei naţionale, aflat în real pericol din cauza lacunelor administrative şi Registrul Cinematografic, cu funcţii de control asupra producţiei şi distribuţiei de film în Republica Moldova. Noua lege prevede un control asupra distribuţiei de film şi un mai bun control asupra administrării fondurilor de stat, investite în cinematografie. Finanţarea pe etape a proiectelor cinematografice permite controlul calităţii, dar şi al termenilor de îndeplinire a lucrărilor pentru care s-a solicitat finanţare.

În ultimii ani au fost elaborate un şir de documente normative importante: Regulamentul cu privire la Fondul Naţional de Cinematografie; Regulamentul privind finanţarea Comenzii de Stat în domeniul cinematografiei; Regulamentul cu privire la Concursul de proiecte cinematografice pentru Comanda de Stat; Regulamentul cu privire la modul de întreţinere a ÎS

Republica Moldova


“Registrul cinematografie” şi Regulamentul cu privire la clasificarea, distribuirea şi demonstrarea publică a producţiei cinematografice. Totodată lipsa mai multor documente normative și regulamente în domeniul cinematografiei stagnează modernizarea sistemică a acestui domeniu.

În Strategia de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020, în domeniul cinematografiei se prevede modificarea cadrului legal în domeniu până în 2020, elaborarea strategiei de dezvoltare a cinematografiei naţionale, modificarea politicii fiscale pentru domeniu, fortificarea procesului de pregătire a cadrelor profesioniste în domeniul cinematografiei, şi stimularea investiţiilor în domeniul cinematografiei şi a proiectării filmelor.

Cît privește susţinerea cinematografiei pentru anul 2009 în bugetul de stat au fost prevăzute mijloace de 2,45 mln lei pentru producerea filmelor cu statut de comandă de stat, din care 1,64 mii lei au fost alocate S.A.„Moldova Film”. În anii 2010 şi 2011, în bugetul Ministerului Culturii nu au fost incluse alocaţii pentru realizarea producţiei cinematografice. În situaţia lipsei comenzii de stat, în anii 2010 şi 2011, studioul „Moldova-Film” a produs filme documentare în urma cărora a obţinut un venit de 4,1 mln lei şi 2,8 mln lei respectiv. Deși veniturile de la darea în arendă a spaţiilor neutilizate în procesul tehnologic sunt mai mari decît veniturile de la producerea filmelor, totuși studioul S.A.„Moldova Film” a înregistrat pierderi financiare. O altă instituție care înregistrează pierderi permanente este Societatea pe Acţiuni „Moldcinema” a cărei activitate de bază este distribuirea producţiei cinematografice. În perioada 2009-2011 principalele venituri ale instituţiei au fost constituite din darea în arendă a spaţiilor, venituri care au fost de 70-140 de ori mai mari decât veniturile de la activitatea de bază.

În baza rapoartelor de audit al regularităţii exercițiului bugetar 2012 și gestionării patrimoniului public la Aparatul central al Ministerului Culturii, efectuate de Curtea de Conturi putem constata o administrare ineficientă a patrimoniului public, alocaţiile bugetare nevalorificate, numeroase cazuri de risc de înstrăinare a imobilelor statului în rezultatul creării datoriilor semnificative faţă de personal si alţi creditori etc..

Recent a fost lansat proiectul internaţional de producere a filmului de ficţiune de către S.A. „Moldova-Film” cu concursul producătorului italian Angelo Iacono. De asemenea, a fost elaborat şi lansat un amplu proiect pentru un serial din 12 episoade, un proiect TV şi un film de lung metraj cu participarea elevilor de 17-18 ani din toată republica.

Printre ultimile relazări ale studioului ”Moldova – Film” sunt: filmele documentare de promovare a Moldovei la expozitia mondială de la Shaanghai, China:”Bucuroși de oaspeti”, ”Lăcașuri sfinte”, ”Moldova azi”, ”Vinul patriei mele”; videoclipurile mesaj-invitație, și mesaj de felicitare; acestea fiind vizionate de circa 10000000 vizitatori. Au fost finisate documentarele ”Eu am mers după soare”, ”Golgota Basarabiei”. Premierele acestora fiind organizate la cinematograful ”Odeon”. La aceslași centru cultural ”Odeon” au fost organizate evenimente importante, ca Festivalul Filmului Francofon, cu susținerea Alianței Franceze din Moldova, Festivalul Filmului German, în colaborare cu Centrul Cutural German, Festivalul Filmului Rus, organizat de Ambasada Federației Ruse, Festivalul Internațional al Filmului de Foarte Scurt Mesaj, organizat de Alianța Franceza.

În anul 2014 a fost realizat lungmetrajul de debut al regizorului Anatol Durbală „Ce lume minunată”, ce a câștigat Premiul Federației Internaționale a Criticilor de Film (FIPRESCI PRIZE) la Festivalul de Film de la Varșovia. Filmul are la bază evenimentele reale ale protestelor violente din 7-8 aprilie 2009 din Republica Moldova.

O premieră de succes a anului 2013 a fost lungmetrajul de cinema al cineastului Igor Cobileanski, „La limita de jos a cerului”, o coproducție ce a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary, în competiția East of the West. „La limita

Republica Moldova


de jos a cerului” a primit o finanțare de 1.282.395 de lei (RON) din partea Centrului Național al Cinematografiei (CNC). Scenariul a fost dezvoltat cu sprijinul rezidenței la Atelierul Cinefondation, un proiect al Festivalului de la Cannes. În anul 2014 acest film a fost înaintat pentru nominalizare la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin pe 2015, aceasta fiind a doua propunere pe care Republica Moldova o trimite Academiei americane. În 2013, Republica Moldova a participat pentru prima oară la premiile Oscar, pelicula propusă pentru o nominalizare la categoria "cel mai bun film străin" fiind "Toţi copiii Domnului/ All God's Children", o coproducţie România/ Italia, regizată de Adrian Popovici.

O colaborare de succes dintre Moldova (OWH Studio), România şi Luxemburg a fost lung-metrajul ”Nunta în Basarabia”. Filmul, cu un pronunţat accent regional, a avut un mare success atît în Moldova, cât şi în România. Filmul a fost premiat cu menţiunea specială a juriului Festivalului ”Tallin Black Nights Film” în decembrie 2009. În septembrie 2010 filmul a fost proiectat în cinematografele din România şi Moldova.

Un alt proiect în producţie, este lung metrajul ”2438 km sau Toate drumurile duc la Roma”, cu un buget de 500000 EUR. Acest film de ficţiune, cu impact social, reflectă fenomenul migrării în masă a forţei de muncă din Republica Moldova, accentuând problema copiilor abandonaţi şi a violenţei asupra femeilor. Filmul urmează a fi proiectat în toate ţările unde sunt stabiliţi moldovenii.

În 2010 studioul Simpals a primit finanţare în valoare de EUR 5 milioane pentru lung-metrajul ”Tiganul” - "o istorie vesela din viata tiganilor și legile vietii de zi cu zi", un film de animaţie 3D. Producerea este finanţată de compania TV din Rusia, STV Film şi va crea locuri de muncă pentru circa 100 persoane în viitorii ani. Echipa Simpals a avut şi o vizită în SUA, unde au discutat oportunităţile de colaborare cu faimoasele studiouri Pixar-Disney.

Producătorii de film din Moldova au participat la Festivalul internaţional de Film şi Artă din Italia, Festivalul internaţional al ţărilor CIS şi Baltice “Novoie Kino, XX vek” din Federaţia Rusă, Fesivalul producătorilor independenţi de film din România. La Chişinău au fost organizate săptămânile filmului spaniol, polonez, german, american, indian, israelitean, francez şi român.

Republica Moldova a ratificat Convenţia Europeană asupra coproducţiilor cinematografice, adoptată la Strasbourg la 02.10.1992 Convenția permite accesul Republicii Moldova la practicile culturale internaţionale, includerea în structurile europene şi obţinerea finanţărilor în vederea dezvoltării domeniului.

În 2013 OWH Studio a organizat cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Documentar „CRONOGRAF-2013” unde au fost prezentate 39 de filme concurente din 25 ţări. Festivalul a cuprins trei secţiuni, dintre care două internaţionale şi una naţională: secţiunea principală, secţiunea cadRO, secţiunea producţii locale.

Recent a avut loc cea de-a IV-a ediție a Festivalului Internaţional de Film de Animaţie Anim'est organizat de Asociaţia culturală Este'n'est şi ALTFilm, la care au fost prezentate cele mai bune filme de animaţie de la competiţia internaţională a Festivalului de Film de la Stuttgart din 2014, precum şi cele mai bune animaţii de la Baden - Württemberg, din perioada 2012 - 2014.

Numărul de cinematografe și instalaţii cinematografice rurale şi municipale sunt în continuă descreștere: de la 77 în anul 2004, la doar 18 cinematografe și instalaţii cinematografice în anul 2012. În acelaș timp numărul de spectatori a crescut de la 466 mii spectatori în 2011, la 598 mii spectatori în anul 2012. Cinematografele private în oraşele Chişinău şi Bălţi îşi prelungesc activitatea, în mare parte datorită preţului substanţial al biletului de intrare, programele cu diverse reprezentaţii, prezentări de produse, loterii etc.

Republica Moldova


Reforma juridico-organizatorică a instituţiilor cinematografice de stat şi a cadrului legal aprobat până în prezent nu au schimbat spre bine situaţia din domeniul artei cinematografice. În ultimii ani nu s-au făcut deloc investiţii în dotarea studiourilor și cinematografelor cu tehnică și echipament modern, nu au fost acordate facilități fiscale pentru dezvoltarea domeniul cinematografiei. În consecință, cinematografia este subdezvoltată, deşi există un potenţial uman în domeniu.

În plus la compania "Teleradio-Moldova" în Republica Moldova funcţionează cîteva companii TV private: Junral TV, Publica TV, Pro TV, Euro TV, Realitatea TV, etc. Acestea transmit 24 din 24 ore şi ţin la current populaţia cu toate noutăţile produse în ţară, dar şi difuzează ediţii speciale în care se dezbat diverse probleme de importanţă majoră pentru ţară. Conform „Barometrului Opiniei Publice – aprilie 2014” sursa cea mai importantă de informare a populației continuă să fie televiziunea (82%), aceasta fiind si sursa de informare în care 35% din populație au cea mai mare încredere, pe locul doi se plasează internetul cu o pondere de (35%), urmată de radiou cu (30%) și ziare (14%). Posturile TV din care se informează preponderent populația adultă sunt Prime TV (47%) și Moldova 1 (46%). Aproape fiecare a patra persoană adultă se informează de la posturile Jurnal TV (24%) și Publika (23%), plasându-se pe locul 3 și, respectiv, 4 printre principalele posturi TV de informare. Pro TV (21%) este solicitat ca sursă de informare de fiecare a cincea persoană.

O atenție deosebită merită două proiecte noi pe piața mediatică online: Privesc.Eu și CanalRegional.md. Privesc.Eu este este cel mai mare proiect de transmisiuni live din Republica Moldova și România, transmițînd în direct evenimente din ambele țări: ședințe ale Parlamentului, ale Guvernului, conferințe de presă, summit-uri, congrese, întruniri, meciuri sportive, festivaluri, etc. În cadrul programului “Consolidarea Reţelei Radiodifuzorilor Regionali pentru o Societate Informată, Guvernare Participativă şi Responsabilă”, cu susţinerea Guvernului Suediei, Fundaţiei Soros Moldova, Free Press Unlimited şi a Programului Mass-Media al FSM, a fost înfiinţată Reţeaua radiodifuzorilor regionali care cuprinde 14 posturi de televiziune din diferite regiuni ale Republicii Moldova, inclusiv Găgăuzia şi Transnistria. În cadrul acestui program a fost creată platforma CanalRegional.md pentru a consolida reţeaua de televiziuni regionale ca sursă alternativă de informaţie actuală, veridică şi echidistantă pentru audienţa din zonele rurale.

În domeniul editorial-poligrafic în Republica Moldova există 2 edituri de stat, 1 revistă şi 2 întreprinderi poligrafice de stat gestionate de Ministerul Culturii, în care statul deţine peste 60% din capitalul social. La moment în Republica Moldova avem înregistrate 24 de edituri private. Cea mai mare întreprindere din domeniu este Combinatul poligrafic din Chișinău. Editurile de stat Cartea Moldovei și Lumina, implementează politica statului prin editarea literaturii naționale în funcție de prioritățile stabilite de către Ministerul Culturii. Deși misiunea editurilor de stat este susținerea producției de carte națională, totuși administrarea ineficientă a resurselor de care dispun editurile de stat, conduce la un număr mic de titluri de carte editate în comparație cu editurile private. Spre exemplu: din totalul de titluri de carte și broșuri (2470) editate în 2011, 319 (13%) aparțin editurilor de stat. În 2010, editurile de stat unde statul deţinea peste 60% din capitalul social, au scos de sub tipar 2366 titluri de carte, ceea ce constituie 0.08% din volumul total editat în ţară. Editura Cartea Moldovei în 2010 nu a editat nimic, iar în 2011, a editat doar 3 titluri de carte. În acceași perioadă editura Cartier, a editat 61 de titluri într-un tiraj de total de 195980 exemplare. Majoritatea editurilor de stat nu sunt în stare să își achite cheltuielile din veniturile proprii. Doar Combinatul Poligrafic și Tipografia central înregistrează profit. La data de 31.12.2011, patrimoniul net al întreprinderilor de stat menționate a constituit 87.796,77 milioane lei, cu 6.586,92 mai mult decât la începutul anului 2011.

Prin Programul editorial 2013 din mijloacele finaciare prevăzute în bugetul de stat: au fost editate 44 titluri de carte în număr total de 55 mii exemplare în suma de 2,23 mln lei care

Republica Moldova


urmează a fi distribuite cu titlu de donaţie bibliotecilor publice din teritoriu. Fondurile bibliotecilor publice au fost completate în anul 2013 cu 403 mii unități, inclisiv în limba romănă 350,1 mii unităţi.

Deoarece piaţa de carte din Moldova este mică şi săracă, editurile exportă 80% din totalul ediţiilor în România. Această situaţie dificilă de pe piaţa cărţii a fost cauzată de distrugerea fostei reţele sovietice de distribuţie a cărţii prin intermediul librăriilor specializate şi lipsa unor soluţii alternative dar şi de posibilităţile reduse de cumpărare ale populaţiei. Cu toate acestea pînă la moment statul nu are o politică publică de dezvoltare și susținere a ramurei editorial-poligrafice.

În ceea ce priveşte show business-ul din Moldova, el rămâne mult în urma ţărilor vecine, mai ales România şi Rusia, şi este influenţat de pieţele show business din aceste state.

Piaţa publicitară din Republica Moldova se dezvoltă într-un ritm dinamic crescând în fiecare an cu 25-40%. În 2013 potrivit unor studii a organizaţiilor care monitorizează piaţa de publicitate din Republica Moldova, volumul afacerilor în publicitate a constituit 45-50 milioane USD. Publicităţii TV i-ar reveni 65-70% din piaţă, ceea ce constituie cca. 20 mil. USD. Televiziunea este în topul preferințelor consumatorilor de informaţie cu 70 %, urmată de publicitatea outdoor, publicitatea radio, cea din presa scrisă şi publicitatea on-line, care a avut o ascensiune de 100% în ultimii 2-3 ani, de la 200.000 USD pînă la 2 mil. USD.

Cu toate acestea Legea cu privire la publicitate (1997), nu asigură o dezvoltare corespunzătoare a pieţei de publicitate şi nu protejează domeniul de pericolul monopolizării. La moment bugetele pentru publicitate sunt concentrate excesiv în capitală, ceea ce plasează mass-media locală/regională la o existenţă precară. Mass-media privată funcţionează pe piaţa de publicitate în aceleaşi condiţii ca și instituţiile massmedia finanţate din bani publici, ceea ce crează o concurență asimetrică și împiedică dezvoltarea massmediei private.

Organizaţia non-guvernamentală OWH TV Studio organizează ateliere de creaţie pentru tinerii profesionişti în domeniu, festivaluri internaţionale de film documentar, şcoli de vară vizând producţia de film etc., cu participarea experţilor internaţionali. Acelaşi Studio are o vastă experienţă de colaborare cu organizaţii internaţionale ca ONU, Alianţa Franceză, USAID etc.

În Republica Moldova nu există la moment o definiţie explicită a termenului de industrii culturale.

4.2.4 Diversitatea culturală şi politicile de incluziune

Conform recensămîntului din 2004, moldovenii (romanii) reprezintă 78.2% din totalul populaţiei de 3.388 milioane. Această dramatică descreştere demografică (de la 4.5 milioane în 1989 la 3.388 milioane în 2004) s-a produs în fond din două motive; regiunea separatistă Transnistria a boicotat ultimul recensămînt şi, conform statisticii oficiale, mai mult de 600 000 de persoane au părăsit republica în căutarea unui loc de lucru peste hotare.

În perioada 12-25 mai 2014 a fost desfășurat recensămîntul populației. Biroul Național de Statistică va anunța datele preliminare ale Recensământului populației în luna decembrie. Datele finale vor fi cunoscute în anul 2015, la 27 de luni de la desfășurarea recensământului.

În Republica Moldova există 18 etnii minoritare, cele mai numeroase dintre ele fiind formate din ukrainieni, ruşi, bulgari, gagauzi.

Republica Moldova


Tabel 1: Cele mai numeroase etnii din Moldova, anul 1989, 2004 conform datelor de recensămînt

Etnii Număr de persoane % din totalul populației 1989 2004 1989 2004

Ukrainieni 600 000 283 367 13.8 8.4

Ruşi 562 000 198 144 13.0 5.8

Gagauzi 157 500 147 661 3.5 4.4

Bulgari 90 000 65 072 2.0 1.9

Alte minorităţi 121 500 44 350 2.7 1.3

Sursă: Biroul Naţional de Statistică, 2007

Cele 18 minorităţi - ucrainenii, ruşii, bulgarii, găgăuzii, evreii, bieloruşii, polonezii, germanii, ţiganii, grecii, lituanienii, armenii, azerii, tătării, ciuvaşii, italienii, coreenii, uzbecii dispun de asociaţii care activează sub formă de comunităţi (11) societăţi (14), uniuni (2), centre (4), asociaţii (4), fundaţii (4) etc. Televiziunea Naţională are în grila de programe emisiuni pentru minorităţi (40% din grilă).

Organizaţii similare sunt create şi în teritoriu (oraşele Soroca, Bălţi, Orhei, Cahul, Comrat, Bender, Tiraspol), contribuind la păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor naţionale, limbii materne şi culturii minorităţii respective. În ultimii ani, reprezentanţii ucrainenilor, ruşilor, bulgarilor, bieloruşilor, germanilor, azerilor şi armenilor au creat comunităţi naţionale, reprezentând organizaţii de ordin social, cultural şi umanitar. Comunităţile nu se limitează la o activitate pur culturală. Ele protejează drepturile civice, economice, sociale şi religioase ale membrilor lor. Comunităţile încearcă să exercite un rol coordonator între toate asociaţiile obşteşti ale reprezentanţilor minorităţii respective şi îşi asumă dreptul de a exprima şi reprezenta interesele acesteia în ansamblu. În conformitate cu statutul lor, comunităţile au dreptul să desfăşoare o activitate economică pentru finanţarea acţiunilor lor statutare şi sprijinirea materială a membrilor lor.

În virtutea principiului egalităţii şi universalităţii legislaţiei culturale, minorităţile etnice au posibilitatea să-şi dezvolte cultura tradiţională, arta naţională.

Astfel, în ultimii zece ani, în baza reţelei de stat a bibliotecilor, muzeelor şi teatrelor, a fost constituit un subsistem al instituţiilor de profil aparţinând minorităţilor culturale. În Chişinău funcţionează 6 biblioteci ale etniilor minoritare şi Teatrul Rus de Stat “A.P.Cehov”. La Comrat a fost creat primul teatru găgăuz, iar la Taraclia – primul teatru bulgar.

În Republica Moldova există programe de pregătire a cadrelor pedagogice pentru şcolile şi grădiniţele de copii cu instruire în limbile minorităţilor naţionale. În acest scop, în ultimii 10 ani, au fost înfiinţate Universitatea de Stat şi Colegiul Pedagogic din Comrat, Colegiul Pedagogic din Taraclia, Filiala Colegiului de Muzică “Şt. Neaga” din Tvardiţa. În plus la aceeaşi largă reţea de şcoli cu instruire în limba rusă, ucraineana este învăţată în 71 şcoli, găgăuza – în 49 şcoli şi bulgara – în 27 şcoli. Copiii de oprigine belorusă, lituaniană, greacă, georgiană, armenească şi germană se familiarizează cu limba maternă şi cultura lor naţională în cadrul şcolilor duminicale instituite de societăţile etnoculturale respective.

În structura companiei "Teleradio-Moldova" funcţionează două redacţii specializate, "Comunitate" şi “Radio-Moldova International” - pentru emisiuni în limbile minorităţilor etnice. Cota programelor acestora constituie aproape 40% din totalul emisiunilor companiei (24.9% - in limba rusă; 14.8% - in limbile ukrainiană, bulgară, gagauză, poloneză, idiş, romaică. În Balţi, Edineţ, Ceadîr Lunga, Vulcăneşti, Ocniţa, Briceni, Soroca şi Comrat, funcţionează posturi TV şi radio care emit cu regularitate programe în limbile găgăuză, bulgară, ukraineană.

Republica Moldova


Aproape o jumătate din producţia editorială a Moldovei (44.7%) ţine de ediţiile de carte şi publicaţiile apărute în limba rusă.

Instrumentele principale de reglementare a statutului minorităţilor etnice sunt reprezentate de:

• Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; • Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991; • Legea Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul

republicii din 31 august 1989; • Hotărârile Parlamentului Republicii Moldova despre modul de punere în aplicare a

legislaţiei lingvistice (1 septembrie 1989); • Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova cu privire la statutul juridic al persoanelor

aparţinînd minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase în contextul conflictului armat din Transnistria (26 mai 1992);

• Legea cetăţeniei , modificata in iunie 2003 in Legea cetataniei multiple; • Legea cultelor din 24 martie 1992; • Pachetul de legi şi hotărâri privind statutul juridic al Unităţii Teritoriale Autonome

Căgăuzia; • Legea învăţământului din 9 martie 1995; • Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova (februarie 1996); • Legea cu privire la asociaţiile obşteşti din 10 ianuarie 1997; • Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, nr.191-XIV

din 12 noiembrie 1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.116-118, art.705). Prin modificarea din mai 2003 a acestei legi, Moldova a revenit la formula teritorial administrativa din 32 raioane.

• Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a fost ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 22 octombrie 1996.

• Legea privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi Statutul legal al organizaţiilor lor din 19 August 2001

În anul 1991, pe lîngă Guvernul Republicii Moldova, a fost creat Departamentul de Stat pentru Probleme Naţionale al Republicii Moldova, organ al autorităţii publice centrale responsabil de realizarea politicii naţionale în domeniul relaţiilor interetnice şi funcţionării limbilor. La 14 noiembrie 1990 a fost adoptată Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la crearea Departamentului, iar la 25 aprilie 1991 - Hotărîrea Guvernului, fiind totodată determinate obiectivele şi statele de personal. Ca urmare a reorganizării instituției denumirea Departamentului relaţii naţionale şi funcţionarea limbilor (1998) a fost modificată în Departamentul relaţii interetnice (2001), iar ulterior a devenit Biroul Relaţii Interetnice (2005), (2010).

În structura Biroului sunt Direcţia relaţii interetnice şi minorităţi naţionale, Direcţia relaţii externe şi diaspora, Direcţia promovare a limbii oficiale şi control asupra respectării legislaţiei lingvistice. În subordinea Biroului se află Centrul Naţional de Terminologie şi Casa Naţionalităţilor reprezentînd un centru cultural şi de documentare al organizaţiilor obşteşti etnoculturale. Pe lângă Biroul Relaţii Interetnice sunt acreditate 78 de asociaţii etnoculturale neguvernamentale, care aduc o contribuţie importantă la realizarea drepturilor cetăţenilor, la menţinerea, dezvoltarea şi exprimarea identităţilor culturale, lingvistice, religioase şi etnice.

În anul 2012 a fost creat Biroul pentru Relații cu Diaspora (BRD) din cadrul Cancelariei de Stat a cărui misiune este asigurarea unui cadru de politici coerent și comprehensiv pentru diaspora moldovenească, prin coordonarea politicii de stat în domeniu, consultarea politicilor Guvernului cu asociațiile diasporei, consolidarea diasporei moldovenești, elaborarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor și programelor destinate diasporei, acordarea asistenței necesare Prim-ministrului în politicile destinate diasporei moldovenești

Republica Moldova


4.2.5 Problematică şi politici lingvistice

În contextul valorilor culturale naţionale şi în raport cu acestea, problematica vizînd starea limbii populaţiei autohtone majoritare, declarată limbă de stat în Republica Moldova, pare a fi una dintre cele mai acute. În preajma dezintegrării URSS, la 31 august 1989, Sovietul Suprem al RSSM a adoptat trei legi lingvistice: a. "Cu privire la limba de stat"; b. "Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul republicii"; c. "Cu privire la revenirea la grafia latină". Aceste legi, urmate de "Programul complex de stat pentru asigurarea funcţionării limbilor vorbite pe teritoriul R.Moldova" al Guvernului, veneau să repare o veche şi frustrantă inechitate, deschizând accesul limbii române în toate sferele de activitate ale societăţii.

Legea cu privire la Limba de Stat adoptată în RSS Moldovenească, stabileşte pentru limba română, limba oficială a ţării, un statut egal cu cel al limbii ruse. Din cele 32 de articole ale Legii, 20 se referă, concomitent, la limba rusă. În consecinţă, limba rusă continuă să fie limba documentelor oficiale în toate structurle centrale şi locale ale administraţiei publice. În plus, limba maternă a populaţiei băştinaşe încă nu a devenit " limbă de comunicare interetnică", în concordanţă cu articolul 1 al Legii. Această funcţie importantă este până la ora actuală exercitată de limba unei minorităţi conlocuitoare.

Regimul sovietic a legiferat în legislaţia lingvistică glotonimul antiştiinţific "limba moldovenească" (aceasta fiind de fapt unul din numeroasele dialecte ale limbii române), care nu a fost corectat în noua Constituţie a Republicii Moldova (1994). Astăzi, în pofida amendametelor Adunării Generale a Academiei de Ştiinţe şi ale altor foruri lingvistice locale şi internaţionale, oficialităţile statale operează cu falsul glotonim "limba moldovenească" iar şcolile, universităţile, mass media, intelectualitatea şi administraţia publică utilizează glotonimul "limba română".

Toate aceste legi şi acte de bază au fost adoptate în 1989, când Republica Moldova era parte componentă a URSS, deci ele nu corespundeau circumstanţelor radical schimbate deja în 1991, atunci când Moldova şi-a declarat indepenţa. În pofida acestui lucru, legislaţia lingvistică nu a fost redactată sau modificată timp de 22 ani. La data de 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a examinat două sesizări privind interpretarea art. 13 din Constituție, care au fost conexate într-un singur dosar la inițiativa Curții Constuționale. Drept urmare Curtea Constituţională a decis că textul din Declarația de Independență a Republicii Moldova prevalează textului din Constituție. Astfel, limba română este limba de stat a R. Moldova, deoarece acesta este termenul precizat în Declarația de Independență a țării. În textul hotărîrii se argumentează: În sensul preambulului Constituției, declarația de independență a Republicii Moldova face corp comun cu Constituția. În cazul existenței unor divergențe între textul declarației de independență și textul Constituției, textul primar al declarației de independență prevalează. Prezenta hotărâre este definitvă, nu poate fi suspusă niciunei căi de atac.

4.2.6 Pluralismul mediatic şi diversitatea de conţinut

Deşi cota mediei independente din Republica Moldova este suficient de mare, numai 20 la sută din săptămânale, cotidiene, reviste şi mijloace audiovizuale şi-au menţinut în mod principial statutul de medii independente. Restul de aproximativ 40%, aparţinând unor persoane particulare sau unor grupuri de jurnalişti, şi-au cedat parţial independenţa şi fac politica unor partide, companii, etc. În 2012, statistica consemnează 232 reviste şi alte publicaţii periodice şi 166 ziare în Repubica Moldova.

La insistenţa Guvernului şi Ministerului Finanţelor, Statul a suspendat în 1995 finanţarea pentru revistele de cultură. În consecinţă, două reviste ("Columna" şi "Codru") au încetat să funcţioneze, altele 8 (săptămânalul "Literatura şi Arta", revistele cu apariţie lunară "Basarabia", "Contrafort", "Semn", “Viaţa Basarabiei”, "Atelier", "Limba Română" şi trimestrialul "Sud-Est") supravieţuind datorită susţinerii unor companii private, organizaţii

Republica Moldova


non-guvernamentale, fundaţii. Institutul Cultural Român şi Fundaţia Culturală Română au contribuit de asemenea la susţinerea revistelor culturale. Deşi aproape toate aceste reviste şi-au păstrat numărul lor constant de cititori, periodicitatea şi tirajul lor s-a diminuat în rezultatul finanţării sporadice.

În afara revistelor culturale, 8 săptămânale şi 12 cotidiene abordează periodic subiecte culturale. În 2012 tirajul anual al revistelor şi publicaţiilor periodice a constituit 2,9 milioane de exemplare, ceea ce este cu 1,3 milioane mai puțin comparativ cu anul 2011. Cota ediţiilor în limba română se menține la nivelul de 46% în 2012. Mai dificilă este situaţia referitor la editarea ziarelor, tirajul unic al cărora este în scădere pe parcursul ultimilor ani: de la 1,5 milioane de exemplare în anul 2009 la 0,9 milioane în anul 2012, iar tirajele anuale au scăzut de la 54 milioane (2009) la 40 milioane de exemplare (2012). Conform datelor sociologice, pentru 82% din populaţia Republicii Moldova principala sursă de informaţie este televiziunea şi doar 14 % recepţionează informaţia din media tipărită. Atitudinea populaţiei din Republica Moldova faţă de produsul mass mediei scrise este determinată de condiţiile sociale şi economice dificile.

Pe teritoriul Republicii Moldova funcţionează 190 de studiouri TV şi 42 staţii radio. Toate aceste staţii şi studiouri activează în baza unor licenţe emise de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi în conformitate cu grila de emisiuni anunţată, în care sunt reflectate cerinţele legale ale Consiliului. Legea Audiovizualului şi deciziile Consiliului obligă fiecare canal să emită, cel puţin, 65% din volumul emisiunilor în limba română a ţării; 20 la sută muzică autohtonă din totalul emisiunilor muzicale; cel puţin 30% de emisiuni cu tematică culturală şi educaţională.

De fapt, marea majoritate a acestor studiouri retransmit programe TV şi radio din Rusia, România, Ukraina şi alte ţări, cu cota lor specifică de emisiuni culturale. Acesta este motivul pentru care datele statistice în acest subiect se referă doar la programele transmise de Compania “Teleradio-Moldova”. Cotele emisiunilor cu destinaţie culturală din cadrul companiei sunt următoarele: Radio-Moldova – 34.5%; TV-Moldova 1 – 23% în limba româna şi 3% în limbile minorităţilor etnice.

TV Moldova 1, restructurată esenţial după 29 iulie 2009, şi-a diversificat transmisiile pe teme culturale; emite în direct concerte şi spectacole, evenimente importante care au loc în diverse instituţii culturale, emisiuni care au în vizor personalităţi artistice, emisiuni de divertisment etc.

Cota emisiunilor autohtone (în cadrul aceleiaşi companii) este de 91.4% iar a celor străine –8,6%.

Jurnal TV este partener media la majoritatea festivalurilor internaţionale de anvergură, informând publicul despre orarul şi distribuţia concertelor, organizeză mese rotunde cu invitarea artiştilor, participanţilor la festivaluri. În plus, de două ori pe săptămână şi în weekend, discută interactiv cu telespectatorii diverse probleme ce ţin de cultură. În cîteva rînduri, Jurnal TV a împiedicat dărâmarea abuzivă a cîtorva monumente culturale şi istorice, informînd lumea şi sesizând autorităţile locale asupra problemei.

Uniunea Jurnaliştilor din Moldova, ONG Centrul Independent de Jurnalism, alte câteva cluburi în acest domeniu organizează dezbateri referitor la etica profesională şi, pe de altă parte, sprijină media locală în lupta cu cenzura autorităţilor şi presiunile din partea unor grupuri interesate de afaceri sau politice.

4.2.7 Dialogul inter-cultural: programe şi strategii

În anul 2014 Guvernul Republicii Moldova și-a propus elaborarea Strategiei naționale „Diaspora - 2025". Acest document va stabili cadrul general pentru asigurarea coerenței politicilor statului cu privire la diaspora și implementarea unei viziuni comune a Guvernului

Republica Moldova


asupra diasporei. Pentru prima oară în istoria independentă a Republicii Moldova, componenta diasporei este abordată transversal și pe orizontală de către Guvernul Republicii Moldova. Respensabil de elaborarea Strategiei naționale „Diaspora - 2025" este Biroul pentru Relații cu Diaspora (BRD) din cadrul Cancelariei de Stat, care are misiunea de a asigura cadrul de politici coerent și comprehensiv pentru diaspora moldovenească, prin coordonarea politicii de stat în domeniu, consultarea politicilor Guvernului cu asociațiile diasporei, consolidarea diasporei moldovenești, elaborarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor și programelor destinate diasporei, acordarea asistenței necesare Prim-ministrului în politicile destinate diasporei moldovenești.

Biroul Relaţii Interetnice, care este un alt organ al autorităţii publice centrale responsabil de realizarea politicii naţionale în domeniul relaţiilor interetnice şi funcţionării limbilor. Direcţia relaţii internaţionale, integrarea europeană şi diaspora este specializată în politica privind relaţiile inter-etnice multiculturale.

Biroul Relaţii Interetnice cooperează cu Ministerul Culturii (în probleme inter-culturale) şi cu Ministerul Educaţiei (în probleme inter-lingvistice). Casa Naţionalităţilor coordonează organizarea diverselor evenimente şi programe naţionale inter-culturale: expoziţii, concursuri, festivaluri.

Sub egida Departamentului, activează 78 de ONG-uri inter-culturale reprezentând etniile din Republica Moldova. Ele aduc o contribuţie importantă la realizarea drepturilor cetăţenilor, la menţinerea, dezvoltarea şi exprimarea identităţilor culturale, lingvistice, religioase şi etnice. Aceste asociaţii organizează de regulă evenimentele inter-culturale locale.

Prin publicaţia sa informaţională bilingvă (rusă şi română) “EtnoDialog”, Centrul pentru problemele minorităţilor aduce un aport însemnat la politica inter-educaţională. Revista este editată în cadrul proiectului “Prevenirea conflictelor inter-etnice prin politici educaţionale de integrare” şi apare cu susţinerea organizaţiei internaţionale CORDAID.

În perioada 17-21 mai 2013, echipa naţională a Republicii Moldova a participat la Jocurile Delfice pentru Tineret a statelor-membre CSI, care s-au desfăşurat la Novosibirsk, Federaţia Rusă.

Peste 80 de organizaţii etnoculturale ce reprezintă 30 de etnii din Republica Moldova şi-au prezentat cultura şi tradiţiile în cadrul celei de-a 14-a ediţii a Festivalului Etniilor care s-a desfăşurat la 21 septembrie 2014 în Grădina publică Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chișinău. Evenimentul este organizat anual de către Biroul Relaţii Interetnice în colaborare cu Primăria municipiului Chişinău.

În perioada 1-3 septembrie 2014, la Chişinău, a avut loc al VI-lea Congres al Diasporei moldoveneşti, la care au participat 145 de delegați reprezentanţi din peste 28 de ţări. Congresul a fost un bun prilej de a dialoga, de a stabili noi proiecte pentru organizaţiile diasporale care promovează imaginea culturală a Republicii Moldova. În cadrul congresului a fost prezentată Strategia Guvernului Republicii Moldova cu privire la diaspora - ”Diaspora 2025. Evenimentul realizat a avut ca scop consolidarea relaţiilor dintre guvernul Moldovei cu migranţii moldoveni de peste hotare, prin dialog asupra celor mai stringente probleme de interes comun, precum şi mecanismele de implicare şi contribuţie a migranţilor la dezvoltarea ţării lor de origine, aplicînd experienţa acumulată peste hotare.

Estimativ, pînă la 600 000 de moldoveni locuiesc în afara ţării. Conform analizei datelor pentru anii 2005-2012 din Raportul privind Profilul Migraţional Extins există o constantă emigraţie anuală a cetăţenilor moldoveni, indicînd implicarea în procesele migraţionale de la circa o pătrime pînă la o treime din populaţia aptă de muncă. Potrivit aceluiaș Raport transferurile valutare efectuate de persoane fizice prin intermediul băncilor pe parcursul anului 2012, au constituit 1,494 miliarde de dolari SUA, care s-a majorat de 2,2 ori în comparaţie cu anul 2005 şi a ajuns în anul 2008 la cota maximă de 1,66 miliarde dolari SUA,

Republica Moldova


constituind 27,4 la sută din PIB. Conform estimărilor Băncii Mondiale, fluxul de remitenţe către RM a atins cota maximă istorică în anul 2007 cu o pondere remarcabilă de 36 la sută în PIB. Majoritatea migranţilor părăsesc ţara din motive economice, Republica Moldova fiind cea mai săracă ţară din Europa este pe locul 113 din 187 de ţări din întreaga lume, care sunt incluse în Indicele Dezvoltării Umane 2013.

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a lansat un apel de propuneri de proiecte pentru asociaţiile diasporei şi grupurile de iniţiativă în cadrul Mecanismului de granturi mici pentru diasporă în scopul sprijinirii comunicării dintre asociaţiile diasporei şi migranţi în ţările lor gazdă, dezvoltării căilor existente sau creării căilor noi de comunicare între Republica Moldova şi migranţii aflaţi peste hotare, creării platformelor de servicii pentru migranţi în ţările gazdă şi consolidării capacităţilor instituţionale ale asociaţiilor diasporei şi grupurilor de iniţiativă.

4.2.8 Coeziunea socială şi politica culturală

Coeziunea socială nu este un subiect aparte al politicii culturale din Republica Moldova, figurând în acelaşi timp ca scop de bază în toate programele şi strategiile de stat, lansate pe parcursul anilor. Pe de altă parte, numărul impunător de evenimente social-culturale şi activităţi cultural-generale, dar şi extinderea audienţei şi participării la ele, demonstrează că coeziunea socială devine deja un subiect specific al politicii culturale.

Termenul de coeziune socială se regăsește atît în scopul cît și printre obiectivele “Strategiei Naționale de Dezvoltare a Culturii Republicii Moldova / Cultura 2020”. În acest sens obiectivul “Creșterea contribuției sectorului cultural în dezvoltarea coeziunii sociale“ își propune creşterea progresivă a participării la activităţile culturale a cetăţenilor, astfel încît, pînă în anul 2020, rata de participare să constituie cel puţin 40% din populaţie, iar consumul cultural să crească cu 1% anual.

Republica Moldova a semnat Carta europeană a Limbilor regionale sau minoritare în iulie 2002. În vederea pregătirii pentru ratificarea acestui important document de către Parlamentul Moldovei, Consiliul Europei şi Centrul pentru problemele minorităţilor au organizat un şir de activităţi: 3 seminare informaţionale la Comrat, Taraclia şi Briceni şi o conferinţă naţională la Chişinău. La 27 septembrie 2007, în Comrat a avut loc seminarul “Carta europeană a Limbilor regionale sau minoritare – un instrument de promovare a diversităţii culturale şi înţelegerii reciproce între grupurile vorbind diferite limbi într-o societate multiculturală. Rolul autorităţilor regionale şi locale în promovarea şi implementarea Cartei în Moldova”.

În ultimii 10 ani, Republica Moldova a acumulat o experienţă bogată în organizarea unor evenimente speciale prilejuite de diverse sărbători naţionale, religioase etc., la care participă mii de oameni de diferite naţionalităţi, vârste şi condiţii sociale şi care sunt foarte eficiente pentru promovarea coeziunii sociale şi înţelegerii reciproce. Multe din aceste evenimente sunt organizate şi finanţate de companii private.

4.2.9 Politica de angajare în domeniul culturii

Conform ultimelor datelor date ale Biroului Naţional de Statistică (BNS), în sectorul cultural (instituţii bugetare), în anul 2011 erau angajaţi 7746 de persoane (în afară de meşterii populari, formaţiile artistice de amatori și liber-profesionişti). Ponderea populației ocupate în sectorul cultural în 2012 constituia – 2,6% din totalul persoanelor angajate. În Republica Moldova nu există o statistică a angajaţilor pe cont propriu iar în nomenclatorul ocupaţiilor lipseşte noţiunea de liber profesionist. Conform datelor BNS câştigul salarial mediu nominal brut în 2014 pe activităţi economice salariul unui angajat în domeniul culturii este de circa 2.577 de lei, fiind cel mai slab plătit în comparație cu alte activități economice. Pentru comparaţie, în anul 2013 mărimea minimului de existenţă a constituit în medie pe lună pentru

Republica Moldova


o persoană 1612,3 lei; costul lunar al coşului minim de consum – 1710 lei. Cele mai mici salarii le au angajaţii caselor de cultură - 900 lei/lună, bibliotecarii – 1590 lei/lună şi muzeografii - 1584 lei/lună. Astfel salariile angajaţilor instituţiilor de cultură de stat se plasează sub nivelul coşului minim de existenţă, ceea ce contribuie la migrarea masivă a specialiștilor din domeniu și împiedică dezvoltarea sectorului.

Guvernul a aprobat acte normative privind stabilirea unor sporuri şi suplimente pentru angajaţii din ramura „Cultura, arta, sport şi activităţi pentru tineret”, în rezultatul cărora salariul mediu se va majora cu 17,6 la sută, şi respectiv în ramura „Asigurare şi asistenţă socială” - cu 23,8 la sută. Costul acestei măsuri pentru anul 2014 constituie circa 24 mil. lei.

În Republica Moldova nu există o concepţie sau instituție responsabilă dezvoltarea capacităţilor specialiștilor din domeniul culturii. Acest lucru se răsfrînge direct asupra modului de administrare a culturii la toate nivelurile. Cît privește resursele umane, este nevoie de reformat și modernizat întregul sistem de învăţămînt artistic şi de creat condiţii pentru formarea continuă a cadrelor manageriale şi angajaţilor în cultură, în vederea dezvoltării unui domeniu cultural viabil.

Legea cu privire la oamenii de creaţie şi la uniunile de creaţie nr.21 din 01.03.2013 (nr. 1263-VII, 28 iulie 2014) prevede abrogarea normelor privind impozitarea oamenilor de creaţie şi a uniunilor de creaţie din legea respectivă. Scopul prezentei legi este crearea garanțiilor legale pentru asigurarea drepturilor sociale ale oamenilor de creație din domeniul literaturii, artei și al jurnalismului, precum și reglementarea raporturilor juridice legate de particularitățile fondării și activității uniunilor de creație: Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Arhitecților, Uniunea Cineaștilor, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Uniunea Designerilor, Uniunea Jurnaliștilor, Uniunea Meșterilor Populari, Uniunea Muzicienilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Scriitorilor pentru a păstra și a dezvolta tradițiile literaturii, artei și jurnalismului.

O problemă la capitolul angajării în instituțiile și agențiile de stat din domeniul culturii este lipsa transparenței cu privire la procedurile de angajare. Spre exemplu, legea nu stabileşte concret modul de angajare al directorilor agențiilor subordonate Ministerului Culturii, muzeelor și instituțiilor teatral concertistice, prin sau fără concurs, ceea ce creează posibilitatea de interpretare subiectivă a prevederilor legale. Deseori candidații sunt numiți în funcție direct de către Ministerul Culturii fără un concurs public, fără a fi luate în calcul competențele manageriale ale candidaților, fără a fi prezentate proiectele de management, fără contracte cu termene clar definite etc..

4.2.10 Egalitatea de genuri şi politicile culturale

Promovarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în Republica Moldova este la etapa de armonizare a legislaţiei la standardele internaţionale şi europene și de implementare a prevederilor comunitare privind egalitatea de şanse şi de tratament egal pentru femei şi bărbaţi. Deși există indici de ameliorare a statutului juridic al femeilor, totuși ele nu reușesc pe deplin să-și exercite drepturile. Cele mai problematice domenii sînt: abilitarea femeilor în plan politic, economic şi social, precum şi violenţa faţă de femei. Femeile din Moldova continuă să fie slab reprezentate la nivelul forurilor politice înalte, în funcţii de conducere din Administraţia Publică Centrală (APC) şi Administraţia Publică Locală (APL).

Peste 220 organizaţii de pe întreg teritoriul Republicii Moldova sunt întrunite sub egida Forului Organizaţiilor de Femei din Republica Moldova şi a programelor acestuia privind statutul social al femeii. Între ele, 18 associaţii reprezintă problematica de gender din cadrul unor diverse grupuri etnice. Consiliul Naţional al Femeilor şi Centrul Naţional al Femeii de Studii şi Informare sunt preocupate de sprijinul procesului de adaptare al femeii la condiţiile economiei de piaţă, de protejarea valorilor feminine şi promovarea femeilor în funcţii decisive. Programul Fundaţiei Soros Moldova privind egalitatea de genuri, în cooperare cu alte 18 ONG-uri, realizează diverse activităţi în vederea soluţionării multiplelor probleme din

Republica Moldova


domeniu. Representanţi ai celui de-al treilea sector, Clubul Femeilor Jurnaliste Zece Plus, Asociaţia Esteticienilor, Asociaţia Femeilor Virtuoase, Clubul Politic al Femeilor 50/50, Asociaţia Natională a femeilor-inventatori etc., au drept scop susţinerea activităţilor profesionale în domeniul creaţiei artistice, ştiinţifice şi tehnice, organizarea diverselor acţiuni culturale, încurajarea participării femeii în viaţa culturală, socială şi politică a ţării.

În cadrul organizaţiilor culturale, în care femeile constituie în mod tradiţional majoritatea membrilor, doar aproximativ 5% din totalul lor se află în posturi de conducere. În sistemul Ministerului Culturii, femeile cu funcţii decisive constituie 10 la sută din colaboratori.

În perioada 2010-2014, nivelul de reprezentare a femeilor în Parlamentul Republicii Moldova a constituit 19 mandate din 101, ceea ce reprezintă doar 18,8%.

4.2.11 Noile tehnologii şi digitalizarea în domeniul artelor şi culturii

Principalul responsabil pentru strategia de stat privind "informaţia în societate" în Moldova este Departamentul Tehnologii Informaţionale.

Modernizarea instituțiilor culturale și digitalizarea în domeniul artelor şi culturii este unul din obiectivele Strategiei de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020, care își propune să asigure circulația reală și virtuală a produsului cultural. Obiectivul specific al strategiei este: crearea reţelelor virtuale ale instituţiilor şi produselor culturale, astfel încît, pînă în anul 2020, toate categoriile de patrimoniu cultural, inclusiv colecţiile muzeelor şi fondurile bibliotecilor, să fie digitizate, iar sistemul informaţional al domeniului culturii să devină funcţional. Printre acţiunile prioritare ale strategiei sunt: • reabilitarea tehnică şi modernizarea instituţiilor culturale; • digitizarea patrimoniului cultural; • formarea sistemului informaţional unic al domeniului culturii; • formarea Muzeului Virtual Naţional; • digitizarea fondurilor bibliotecilor şi asigurarea reţelei de împrumut digital

interbibliotecar; • formarea Bibliotecii virtuale; • crearea e-serviciilor în domeniul culturii; • instruirea angajaţilor instituţiilor culturale în domeniul tehnologiilor informaţionale.

În 2012 a fost aprobat Programul naţional de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020, obiectivul Programului fiind digitalizarea patrimoniului cultural material şi imaterial al Republicii Moldova la 75% până în 2020. Un alt document ce conține prevederi în domeniul culturii este Strategia Naţională privind Societatea Informaţională E-Moldova. Programul Național de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020 presupune „crearea infrastructurii şi a spaţiului informaţional cultural necesar pentru prestarea serviciilor electronice în domeniul culturii” prin (i) implementarea guvernării electronice în cadrul aparatului central al Ministerului Culturii şi în instituţiile subordonate, (ii) digitalizarea patrimoniului cultural la 75%, (iii) asigurarea digitalizării fondului de carte din bibliotecile publice, (iv) crearea serviciilor culturale publice online, (v) crearea paginilor web pentru instituţiile de cultură. Ambele documente nu au fost realizate în practică din lipsă de resurse financiare, lipsă de echipament şi specialişti etc. Programul de digitizare a patrimoniului cultural şi Sistemul informatic „E-Patrimoniu” au avut rezultate modeste şi în mare parte au rămas doar pe hârtie. În anul 2012 nu au fost alocate resurse pentru realizarea obiectivelor din Programul de Informatizare. În aceste condiții, digitalizarea pieselor muzeistice și a cărților este realizată din resursele proprii ale instituțiilor subordonate, care au demarat implementarea programelor de evidenţă electronică a patrimoniului muzeal şi formarea bazei de date privind bunurile culturale mobile aflate în proprietatea muzeelor naţionale. În anul 2012 au fost digitalizate 1000 de cărți la Biblioteca Națională (colecţia „Cărţi vechi şi rare” şi colecţia

Republica Moldova


„Periodice naţionale vechi); 100 mii piese incluse în baza de date electronice a Muzeului Național de Istorie și Arheologie a Moldovei (MNIAM); iar în baza electronică a Muzeul Național de Arte (MNA) au fost introduse 2518 opere; în baza electronică a Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN) au fost introduse 417 fişe analitice, 5440 imagini foto, 52 video, 270 colinde şi 14 registre de patrimoniu ale negativelor fotografice. Digitalizarea are loc în absența unui soft comun pentru toate instituțiile, ceea ce va face dificilă unirea acestora într-un singură platformă. 80% din muzeele din teritoriu nu sunt dotate cu calculatoare şi echipament tehnic, care le-ar permite digitalizarea patrimoniului. În prezent nu există o arhivă electronică şi un program modern unic de evidență computerizată a patrimoniului muzeal. La moment doar 11 % din obiectele de patrimoniu muzeal este digitalizat, iar numărul de obiecte din patrimoniul naţional material/imaterial, mobil/imobil online este foarte redus.

Cît privește digitalizarea colecțiilor de bibliotecă și includerea acestora în baza de date internațională, au fost planificate a câte 53.000 lei (159.000 pentru anii 2012-2014) pentru digitalizarea a zece mii de documente anual. Deoarece bibliotecile din teritoriu nu dispun de acces la internet și de calculatoare, obiectivele fixate sunt irealizabile. În anul 2012 (9 luni) Biblioteca Națională a digitizat 1000 de exemplare de carte, iar în 2011 – 2600, care au fost incluse în baza de date Moldavica și la The European Library, care este un sistem integrat a 41 de biblioteci europene.

Muzeele din subordinea Ministerului Culturii dispun de pagini web proprii. În domeniul patrimoniului cultural imaterial un exemplu pozitiv de propagare este site-ul Patrimoniul cultural imaterial, realizat de MNEIN. Pagina web cuprinde patrimoniul cultural imaterial înscris în lista UNESCO, Registrul Naţional al Patrimoniului Imaterial, cu texte explicative, imagini foto și video. În total sunt plasate peste 5 mii de imagini, fotografii referitoare la diferite elemente ale patrimoniului imaterial.

Un exemplu de promovare a patrimoniului cultural imobil prin tehnologii informaţionale este aplicaţia „E-Patrimoniu” creată de către AIRM pe platforma www.geoportal.md , care oferă date online a peste 1000 de monumente din patrimoniul imobil al Republicii Moldova. În același context o contribuţie inestimabilă în domeniul cercetării şi promovării patrimoniului arhitectural al mun. Chişinău este platforma online www.monument.sit.md lansată de către Asociaţia „SIT”.

Ameliorarea în domeniul informaticii a început cu ani în urmă la iniţiativa Fundaţiei Soros Moldova. Aceleiaşi FSM îi aparţin cele mai ample programe de modernizare a sectorului cultural. Astfel, Biblioteca Naţională, Biblioteca Naţională pentru Copii, bibliotecile ştiinţifică şi universitară au fost utilate cu echipamente hardware şi software (Sistemul Bibliotecar Integrat TINLIB). Mai recent, FSM a realizat un proiect de dotare cu o bază de date performanta Academia de Teatru, Muzică şi Arte Plastice.

O istorie de succes este Programul Novateca finanțat de către Fundația Bill și Melinda Gates. Scopul programului este de a facilita transformarea bibliotecilor din Republica Moldova în instituții comunitare vibrante. Programul se focusează pe patru domenii principale de activitate, pentru realizarea obiectivelor propuse: dotarea bibliotecilor cu tehnologii moderne, instruirea bibliotecarilor, colaborarea cu autoritățile publice locale și centrale în vederea susținerii bibliotecilor publice în calitate de centre de dezvoltare comunitară și conlucrarea cu societatea civilă și sectorul privat pentru sensibilizarea publicului și a instituțiilor față de modernizarea bibliotecilor. Toate activitățile programului Novateca susțin dezvoltarea liderilor bibliotecari în inovarea serviciilor de bibliotecă și modernizarea bibliotecilor la nivel local, regional și național. Novateca va echipa bibliotecile cu calculatore, prin selectarea bibliotecilor în baza unui proces competitiv, va achiziționa utilajul pentru dotarea bibliotecilor și vadezvolta un sistem durabil de suport IT pentru biblioteci.

Republica Moldova


În anul 2009 a fost re-animată activitatea studioului Moldova-Film, după o lungă perioadă de stagnare. Aceasta a devenit posibil după digitalizarea echipamentului cinematografic în 2008, care a permis şi restaurarea materialului cinematografic din arhivele studioului. În prezent, arhivele studioului Moldova-Film sunt utilizate la producerea unui ciclu de documentare despre cei 23 de ani scurşi de la colapsul Uniunii Sovietice, ciclu realizat în colaborare cu Germania.

Un alt proiect al studiolului Moldova–Film în producţie este documentarul despre deportările care au avut loc în Basarabia la mijlocul secolului XX, în colaboarare cu România.

În iunie 2011, Guvernul Republicii Moldova a avizat pozitiv proiectul de lege privind reintroducerea a 30 de filme moldovenești în ţară, după ce în perioada sovietică acestea au fost transmise în Ucraina pentru reproducerea unor copii de pe produsul original.

Peliculele respective sunt producţii cinematografice moldoveneşti care, din varii motive, de la începutul anilor '90, când au fost transmise Centrului Cinematografic "A. Dovjenco", şi până acum, nu au putut fi readuse în ţară.

30 de filme moldoveneşti vor reveni în fondul de film al S.A. „Moldova-film”, astfel contribuind la reîntoarcerea patrimoniului cultural naţional.

4.3 Alte dezbateri relevante

In septembrie 2003, asociatia „Alternativa noua“, in colaborare cu Centrul de Politici Culturale a lansat proiectul „Identificarea şi implementarea unor mecanisme eficiente de finanţare a culturii în Republica Moldova“. Proiectul este susţinut de Programul pentru Politici Culturale al Fundaţiei Culturale Europene, asociaţia ECUMEST, Fundaţia Soros Moldova şi Conciliul Europei, şi are drept scop investigarea mecanismelor de finanţare a culturii în diferite ţări, analiza lor comparată şi reforma sistemului existent de finanţare din Moldova.

În procesul implementării proiectului, grupe de lucru formate din specialişti în managementul cultural au colectat şi analizat mai multe mecanisme de finanţare a culturii în Republica Moldova şi în alte ţări, a determinat starea de lucruri din instituţiile culturale locale.

În urma acestei munci de investigare, au fost făcute o serie de sugestii care ar fi putut fi folosite drept temei pentru reforma mecanismelor de finanţare culturală din Republica Moldova. Propunerea de bază a experţilor a fost cea de a institui în Moldova un Fond Cultural, organizaţie publică autonomă a proiectului (din martie pînă în iunie, 2004), trei grupe de experţi naţionali şi internaţionali şi-au concentrat atenţia asupra aspectelor legale, organizaţionale şi financiare ale viitoarei instituţii, au conceput şi dezvoltat un model al Fondului Cultural din Moldova. Rapoartele şi materialele acestei etape au fost discutate în cadrul uniunilor şi asociaţiilor de creaţie.

Cele mai relevante probleme apărute pe parcursul acestor discuţii publice au constituit motivul şi tematica conferinţei internaţionale “Modele de finanţare a instituţiilor culturale”, care a avut loc la Chişinău la 16 octombrie 2004. La conferinţă, experţi din Estonia, Ungaria, Romania au prezentat în detaliu structura şi activităţile organizaţiilor responsabile pentru finanţarea culturii din ţările lor, participanţii la conferinţă au fost informaţi despre obiectivele şi activităţile Programului Politici Culturale al Fundaţiei Culturale Europene.

Actualmente, proiectul de lege privind Fondul Cultural din Moldova este încă examinat la Ministerul Culturii.

Din decembrie 2006 până în decembrie 2007, Programul Politici Culturale al Fundaţiei Soros Moldova în cooperare cu Fundaţia Culturală Europeană realizează proiectul-pilot “Viziuni de viitor: politica culturală a Moldovei de la schimbare la viabilitate”. Proiectul a reprezentat

Republica Moldova


prima etapă a proiectului-pilot de trei ani al Fundaţiei Culturale Europene “Redresarea capacităţilor de dezvoltare a Moldovei prin consolidarea sectorului cultural”, desfăşurat în colaborare cu Fundaţia Soros Moldova.

Scopul proiectului a fost de a identifica problemele cu care se confruntă sectorul cultural şi a propune soluţii viabile pentru ele; de a elabora programe de training destinate operatorilor din domeniul culturii şi a constitui un grup de profesionişi traineri/consultanţi/experţi care vor asigura desfăşurarea unui program de instruire şi consultanţă pentru administratorii culturali din teritoriu şi managerii din domeniile decizional, organizatoric, planificare strategică, colectare de fonduri etc. la etapele următoare ale proiectului.

În vederea realizării acestor obiective, Fundaţia Soros Moldova a organizat 5 mese rotunde cu participarea reprezentanţilor din cele mai importante sectoare culturale: Artele de spectacol, Literatura, Artele vizuale, Industriile culturale şi Casele de cultură. Experţii (câte unul pentru fiecare din aceste sectoare) au elaborat câteva subiecte-cheie pentru dezbateri:

• Starea actuală în sectorul cultural; • Protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural. Păstrarea identităţii culturale; • Reformarea raportului Stat versus Cultură; • Finanţarea culturii: diversificarea surselor de finanţare; • Descentralizarea actului cultural şi asigurarea accesului egal al populaţiei la valorile

culturale; • Rolul actului cultural în soluţionarea problemelor comunităţii.

Între 21-22 iunie, 2007 în localitatea turistică Vadul lui Vodă din Moldova a avut loc conferinţa internaţională “Politica culturală a Republicii Moldova în perioada de tranziţie: experienţă, provocări, viabilitate, perspective”. Conferinţa a întrunit artişti, manageri din cele mai importante instituţii culturale, factori de decizie din domeniul culturii de pe întreg teritoriul ţării, reprezentanţi ai Fundaţiei Culturale Europene şi a altor organizaţii internaţionale, ataşaţi culturali ai ambasadelor străine din Republica Moldova. Participanţii au discutat asupra rapoartelor şi prezentărilor pregătite de către experţii locali şi străini în baza problemelor identificate la mesele rotunde. În cea de-a doua parte a conferinţei, participanţii au fost divizaţi în 4 ateliere de lucru, în cadrul cărora au fost discutate şi trasate principalele instrumente, măsuri şi strategii care urmează a fi promovate în politica culturală a Republicii Moldova.

În anul 2009, în cadrul celei de a 3-a etape a proiectului "Reinforcing Moldova's Development Capacities by Strengthening its Cultural Sector" a fost publicată lucrarea "Viziuni de viitor: politica culturală a Moldovei de la schimbări la viabilitate". Această activitate a avut ca scop iniţierea procesului de consolidare a capacitaţilor în sectorul cultural din Republica Moldova şi cuprinde rezultatele unei serii de activităţi organizate în cadrul proiectului-pilot.

Tirajul de 500 ex. al cărţii respective a fost distribuit gratis participanţilor la Congresul Oamenilor de Cultură, desfăşurat la Chişinău, pe 12 decembrie 2009.

Congresul a întrunit o mare parte a lucrătorilor culturali din Republica Moldova, reprezentanţi ai administraţiei culturale locale şi centrale, şi ai ONG-urilor culturale din Republica Moldova. Acest eveniment a fos organizat de către Centrul de Politici Culturale, în colaborare cu Fundaţia Soros-Moldova, cu suportul financiar al SIDA şi al Fundaţiei Culturale Europene.

Pornind de la premisa, că domeniul culturii trebuie să reprezinte o prioritate naţională, Congresul oamenilor de cultură şi artă a adoptat o rezoluţie, prin care a cerut structurilor de stat în domeniul culturii următoarele:

• Realizarea politicilor culturale în conformitate cu priorităţile procesului cultural din ţară şi din regiune.

Republica Moldova


• Crearea condiţiilor pentru dezvoltarea artei contemporane ca mijloc de promovare şi afirmare a culturii naţionale.

• Susţinerea infrastructurii şi educaţiei artistice. • Asigurarea transparenţei în elaborarea, gestionarea şi distribuirea bugetului culturii. • Înlesnirea accesului la bunurile cultural-artistice. Încurajarea participării cetăţenilor la

procesele cultural-artistice. • Susţinerea artiştilor prin realizarea dezideratelor ce se conţin în Declaraţia privind

Statutul creatorilor de artă şi artiştilor. • Susţinerea asociaţiilor artistice şi a uniunilor de creaţie. Restabilirea activităţii şi

infrastructurii culturale în zonele rurale. • Delegarea colectivelor artistice profesionale teatrale şi concertistice, organizarea

expoziţiilor de artă plastică, proiectarea filmelor de înaltă calitate artistică în localităţile ţării în cadrul unui program educaţional de stat.

• Încadrarea artiştilor, meşterilor populari în programele regionale de dezvoltare culturală, socială şi economică şi susţinerea activităţii lor din diverse fonduri.

• Crearea Fondului Culturii care să includă mijloace bugetare şi extrabugetare destinate proiectelor cultural-artistice.

Pentru a monitoriza permanent situaţia şi a releva schimbările pruduse, la Congres s-a decis organizarea anuală a unor adunări a oamenilor de cultură.

În octombrie 2011, preşedinţi ai uniunilor de creaţie, reprezentanţi ai unor instituţii culturale şi ai partidelor politice au semnat Convenţia cu privire la susţinerea şi dezvoltarea culturii în Republica Moldova – „Cultura 2015”.

Această convenție a avut drept obiectiv „modernizarea şi integrarea culturii Republicii Moldova în circuitul internaţional”. Convenţia prevede acţiuni de susţinere a oamenilor de cultură şi de dinamizare a vieţii culturale din republică pe parcursul a patru ani, perioadă în care va activa viitorul Parlament.

Una din primele acţiuni care trebuia realizată în cadrul Convenţiei era crearea unui consiliu consultativ, alcătuit din oameni de cultură notorii. Acest consiliu urma să activeze pe lângă Comisia parlamentară pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, cu scopul unor consultări prealabile privind proiectele de lege în domeniul culturii.

Convenția ”Cultura – 2015” prevedea:

• aprobarea legilor privind fondul cultural, uniunile de creaţie şi statutul omului de creaţie; • elaborarea unui program de restructurare şi modernizare a caselor de cultură şi

bibliotecilor din Republica Moldova, care vor fi asigurate cu calculatoare şi acces la internet.

• lansarea Centrului de instruire a angajaţilor din cultură. • lansarea Programului privind susţinerea mobilităţii produselor culturale din ţară şi

digitalizarea patrimoniului cultural al Republicii Moldova.

O acţiune importantă privind realizarea Convenţiei este modificarea legii şi stabilirea nivelului de salarizare a angajaţilor din domeniul culturii, egal cu cel din domeniul educaţiei.

Pînă la ora actuală nu au fost modificate legile privind crearea Fondului Național al Culturii, nu a fost creat Centrul de instruire a angajaţilor din cultură, finanțarea culturii a rămas după modelul centralizat sovietic, procesul de descentralizare decurge lent, iar dialogul cu societatea civilă din domeniul culturii practic lipsește.

Republica Moldova


5. Legislaţia în domeniul culturii

5.1 Legislaţia generală

5.1.1 Constituţia

În conformitate cu paragraful 1, articolul 32 al Constituţiei, în Republica Moldova "oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil". Paragrful 3 al articolului 33 prevede că " statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei, naţionale şi mondiale". Acelaşi articol stipulează că " libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată". În conformitate cu paragraful 2 al articolului 33 "dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor morale şi materiale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de lege".

5.1.2 Divizarea jurisdicţiei

Cu excepţia a 2 municipii, Chişinău şi Bălţi, şi a Unităţii Teritorial-Administrative Găgăuz Yeri care pot, în conformitate cu autonomia lor relativă, să dispună de propria lor politică bugetară, administraţia locală trebuie să apeleze pentru a primi fonduri de la bugetul de stat la Ministerul Culturii (sau direct la Parlament ori Preşedinţie, în cazuri ieşite din comun), pentru proiecte care prezintă interes la nivel naţional. Colegiul Ministerului Culturii dispune de puterea de a aproba sau a respinge finanţarea parţială a acestor proiecte. Unele activităţi culturale locale, cum ar fi restaurarea instituţiilor de profil sau cheltuielile de călătorie pentru participarea la festivalurile naţionale şi internaţionale, care au loc în Republica Moldova sau în străinătate sunt finanţate de la bugetul local.

Principalele legi de reglemetare a competenţelor la nivel central/local/regional sunt următoarele:

• legea cu privire la Administraţia Publică Locală nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998, modificată în 20 iunie, 2002;

• pachetul de Legi şi Decizii cu privire la statutul legal al Unităţii Teritorial-Administrative Autonome Găgăuz Yeri;

• legea cu privire la statutul municipiului Chişinău nr. 431-XIV din 19 aprilie, 1995.

5.1.3 Alocarea din fonduri publice

Fiecare Decizie a Guvernului privind distribuirea banilor publici în Republica Moldova este expediată pentru dezbateri în Comisiile parlamentare, apoi este legalizată de către Parlament prin o lege cu un singur articol. Decizia cu privire la distribuirea fondurilor publice în raioane sau municipii aparţine în ultimă instanţă Consiliului raional sau municipal.

5.1.4 Cadrul securităţii sociale

Cu excepţia prevederilor generale din Constituţia Republicii Moldova şi din Legea Culturii, în Moldova nu există legi specifice privind securitatea socială.

5.1.5 Legi privind taxele

Noua Lege privind Filantropia şi Sponsorizarea nr. 1420-XV din 31 octombrie 2002 prevede scutiri de taxe şi susţinere pentru 80% din activităţile organismelor filantropice, însa în condiţii absolut neclare.

Republica Moldova


Din 2002, cu un TVA (Taxa pe Valoarea Adăugată) de 20% sunt taxate veniturile extra-bugetare ale instituţiilor culturale, provenite din arenda spaţiilor libere şi din alte servicii. Cărţile, ediţiile, publicaţiile culturale, filmele, costul biletelor de intrare, lucrările artistice etc., sunt scutite de TVA în Republica Moldova.

5.1.6 Legile muncii

Codul Muncii constituie legislaţia generală a muncii, valabilă şi în domeniul culturii.

5.1.7 Clauze privind dreptul de autor

Pînă la dezmembrarea URSS, drepturile de autor ale oamenilor de creaţie sunt protejate de către Secţia din RSSM a Agenţiei unionale pentru Drepturile de autor, reorganizată, în 1991, în Agenţia de Stat pentru Drepturile de autor a Republicii Moldova.

În baza Codului cu privire la știintă și inovare și a Hotararii Guvernului nr. 1016 din 13 septembrie 2004 prin fuziunea Agentiei de Stat pentru Protectia Proprietatii Industriale și a Agenției de Stat pentru Drepturile de Autor a fost creată Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI). Această agenție este organul guvernamental specializat, investit cu dreptul de a acorda protecția obiectelor de proprietate intelectuală. AGEPI își desfășoară activitatea pe principiile autogestiunii și autofinanțării și se subordonează Guvernului. AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizația Mondială pentru Proprietatea Intelectuală, în alte organizații internaționale și interstatale pentru protecția proprietății intelectuale, intreține și dezvoltă relații de colaborare și cooperare cu ele, precum și cu instituțiile de profil din alte state. AGEPI are urmatoarele functii de baza:

• elaboreaza propuneri referitoare la politica de stat si la cadrul normativ-legislativ privind protectia proprietatii intelectuale;

• organizeaza si gestioneaza sistemul national de protectie a proprietatii intelectuale; • elaboreaza propuneri privind dezvoltarea sistemului national de protectie a proprietatii

intelectuale si supravegheaza executarea si respectarea legislatiei Republicii Moldova si a tratatelor internationale in domeniu la care Republica Moldova este parte.

Regimul de copyright este la momentul actual ineficient. De aceea este necesar de a găsi soluţii pentru:

• reformarea cadrului legislativ pentru întregul sistem de consum şi difuzare a produsului cultural;

• formarea reţelei serviciului de copyright, care să reflecte noile relaţii bazate pe sistemul economiei de piaţă;

• aducerea în concordanţă a nivelului de eficienţă a regimului de copyright şi capacitatea de cumpărare a consumatorilor autohtoni.

Modificările din 8 februarie 2003 vizează un cadru lărgit al aplicărilor Legii privind drepturile de autor şi conexe: bazele de date, concertele, fonogramele, programele de computator, emisiile audio-vizuale, drepturile imprumutului public.

Astfel, plățile pentru reproduceri sunt prevăzute in Articolul 19 al Legii privind drepturile de autor şi conexe modificate. În conformitate cu Articolul 19 (2) scriitorii și autorii de opere de artă au dreptul sa fie remunerați în cazul reproducerii operei lor.

Articolele 20 si 21 ale Legii privind drepturile de autor şi conexe modificate prevăd onorarii pentru folosinţa sau imprumutul privat al operelor de artă si un numar redus de îmrumuturi gratuite pentru biblioteci, arhive și instituţii educaționale.

Republica Moldova


5.1.8 Legi privind protecţia datelor

Legea modificată privind drepturile de autor prevede protecţia datelor de bază

5.1.9 Legi lingvistice

Vezi capitolul 4.2.5.

5.1.10 Alte domenii acoperite de legislaţie

Nu este disponibilă informaţie relevantă.

5.2 Legislaţia în cultură

Legea Culturii nr. 413-XIV din 27 mai, 1999 dezvoltă principiile constituţionale, care guvernează domeniul culturii.

Domeniul de aplicare a legii cuprinde o paletă largă de activităţi culturale: literature, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura,cinematografia, radiodifuziunea şi televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, muzeele, arhivele şi bibliotecile, editarea de cărţi, cercetarea ştiinţifică, turismul cultural. În conformitate cu articolul 19 al legii, instituţiile de cultură pot fi create şi active în baza proprietăţii de stat şi municipale, a asociaţiilor publice, uniunilor de creaţie, organizaţiilor religioase, organizaţiilor internaţionale, statelor străine, persoanelor fizice şi juridice, inclusive străine. Instituţiile de cultură pot fi create de către autorităţile administraţiei publice centrale de profil sau locale, de către persoane juridice, precum şi de personae fizice, indiferent de cetăţenie.

În concordanţă cu articolul 21 al legii, instituţiile de cultură îşi acoperă cheltuielile din mijloacele fondatorului, din veniturile provenite din propria activitate, precum şi din alte mijloace şi încasări, permise de legislaţia în vigoare.

Legile care urmează stabilesc scopurile, funcţionarea, structura şi procedurile generale de susţinere a sectoarelor specifice ale culturii:

• legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22 iunie, 1993; • legea privind fondul arhivistic al Republicii Moldova nr. 880-XII din 22 ianuarie, 1992; • legea cu privire la biblioteci nr 286-XIII din 6 noiembrie, 1994; modificată în 29 iulie

2005; • legea cu privire la activitatea editorială nr. 939-IV din 20 aprilie, 2000; modificată în 17

august, 2001; • legea cu privre la teatre, circuri şi organizaţii concertistice nr. 1421-XV din 31

octombrie, 2002; modificată în 31 octombrie 2003 şi în 17 mai, 2012; • legea audiovizualului nr. 603-XIII din 3 octombrie, 1995; • legea muzeelor nr.1596-XV din 12 decembrie, 2002; modificată în 30 iulie 2010; • legea privind activitatea arhitecturală nr. 1350 – XIV din 27 februarie, 2001; • legea privind constituirea Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi” nr. 251 din 4

decembrie 2008; • legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr.139 din 2 iulie 2010; • legea privind protejărea patrimoniului arheologic nr. 218 din 17 septembrie 2010; • legea monumentelor de „for public” nr. 192 din 30 septembrie 2011; • legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil nr. 280 din 27 decembrie

2011; • legea privind protejarea patrimoniului cultural imaterial nr. 58 din 29 martie 2012; • legea cu privire la oamenii de creaţie şi la uniunile de creaţie nr. 21 din 01 martie 2013

(nr. 1263-VII, 28 iulie 2014); • legea cu privire la cinematografie nr. 116 din 03 iulie 2014.

Republica Moldova


Nici una din legile enumerate anterior nu conţine mecanisme concrete de finanţare, astfel încît există o mare discrepanţă între legislaţie şi realitate în Republica Moldova. Astfel, actuala legislaţie nu stimulează actul de creaţie, nu sprijină oamenii de artă şi nu crează posibilităţi egale pentru dezvoltarea creaţiei şi afacerilor în sectorul cultural.

5.3 Legi în diverse sectoare culturale

5.3.1 Arta plastică şi decorativă

Cu excepţia Legii Culturii şi a unor prevederi legale din legile muzeelor, protecţiei monumentelor şi a fondurilor arhivistice, în Republica Moldova nu există un cadru legal specific pentru sectorul Arte vizuale. Cu toate acestea, trebuie de menţionat că pentru scriitori şi artişti, în marea lor majoritate liber profesionişti, este necesar un cadru legal special vizând activităţile şi drepturile lucrătorilor pe cont propriu, care încă nu a fost adoptat în Moldova.

5.3.2 Artele interpretative şi muzica

În conformitate cu articolul 4 al legii cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice, obiectivul şi sarcinele legii nominalizate reies din strategia statului în aceste sectoare culturale. Această strategie face parte integrantă din politica culturală a statului şi se bazează pe recunoaşterea importanţei artei spectacolului ca element esenţial al culturii, ca mijloc de păstrare a conştiinţei naţionale şi a limbilor care funcţionează pe teritoriul Republicii Moldova, ca una din instituţiile primordiale ale statului de susţinere, asanare, dezvoltare a vieţii morale şi spirituale a societăţii.

Articolele 5, 6, 7 preconizează disponibilitatea statului de a crea pentru teatre, circuri şi organizaţii concertistice, indiferent de tipul de proprietate, condiţii economice şi juridice de activitate. Statul garantează drepturile şi interesele lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, loiale între creatori, asigură posibilităţi egale în folosirea potenţialului intelectual şi artistic al ţării, a resurselor tehnico-materiale, naturale, de muncă, de finanţare şi informative.

Potrivit legii, instituţiile de spectacol au drepturi nelimitate în a-şi diversifica repertoriul, a întreprinde deplasări atât în limitele ţării cât şi în străinătate, a monta spectacole în afara Republiciii Moldova, a înfiinţa în cadrul instituţiei studiouri pentru tinerii artişti şi nu în cele din urmă, a-şi diversifica sursele de venituri extra-bugetare.

5.3.3 Patrimoniul cultural

Actualul cadru legal şi organizatoric privind patrimoniul cultural şi istoric al Moldovei este bazat pe legea cu privire la protecţia monumentelor şi legea muzeelor. Potrivit legii cu privire la protecţia monumentelor, monumentele constituie obiecte ori ansambluri de obiecte cu valoare isorică, artistică sau ştiinţifică care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor pe teritoriul ţării, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sunt înscrise în registrul monumentelor ocrotite de stat.

În noţiunea de monument sunt incluse atât bunuri culturale imobile, cât şi mobile. Din categoria monumentelor imobile fac parte monumente aparte: obiectele naturale cu valoare geologică, biologică, zoologică, arheologică, etnografică, istorică, clădiri, construcţii, monumente în cimitire, opere de artă monumentală şi de arhitectură, tumuli, stele funerare, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri, poduri, apeducte antice şi medievale,etc. Registrul monumentelor este constituit pe baza investigaţiilor pluridisciplinare, fiind avizat şi propus spre aprobare Parlamentului prin Guvern de către Ministerul Culturii.

Republica Moldova


În corespundere cu legislaţia în vigoare, hotărârile organelor de stat pentru protecţia monumentelor referitoare la evidenţa, studierea, protejarea, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice, iar condiţiile exercitării dreptului de proprietate asupra monumentelor, inclusiv restricţiile stabilite de lege, se extind asupra tuturor subiectelor dreptului de proprietate, indiferent de tipul de proprietate şi titlul juridic al deţinătorului.

Dreptul de a dispune referitor la monumentele de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat, conform legii, de Parlament, de consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, în dependenţă de categoria monumentului protejat: de importanţă naţională, judeţeană sau locală.

Dreptul de a dispune referitor la monumentele sub formă de bunuri mobile este exercitat, respectiv, de către Guvern, prefecturi şi primării.

Legea muzeelor stabileşte cadrul legal general de organizare şi funcţionare a muzeelor din Republica Moldova.

Conform Articolului 2 al Legii, statul garantează condiţii egale pentru organizarea şi funcţionarea muzeelor, indiferent de profilul şi tipul de proprietate ale acestora

Muzeele sunt instituţii non-comerciale care exercită funcţii de constituire şi dezvoltare a patrimoniului muzeal în conformitate cu profilul muzeului, de cercetare şi promovare a patrimoniului muzeal în scop educaţional şi cognitiv. Elaborarea şi derularea de proicte culturale şi ştiinţifice în vederea dezvoltării spiritului comunitar, elaborarea şi editarea cataloagelor de colecţii muzeale şi a altor publicaţii ştiinţifice, realizarea schimburilor şi cooperării inter-muzeale, interne şi internaţionale (art. 5 şi 6).

Art. 16 reglementează şi specifică modalităţile de organizare a muzeelor de către persoane fizice şi juridice, drepturile şi obligaţiile organizatorilor.

Finanţarea muzeelor aflate în proprietatea publică a statului se asigură din surse bugetare şi speciale, iar cea a activităţilor muzeale poate fi asigurată, pe bază de proiecte şi programe avizate şi aprobate, de la bugetul de stat, de la bugetele locale sau prin cofinanţare publică şi privată, indiferent de subordonare sau tipul de proprietate (art. 28 (1), (2)).

La 17 septembrie 2010 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la patrimoniul arheologic. Noua lege prevede mecanisme de combatere a pieţii negre în domeniul arheologic. Noua lege a fost elaborată timp de cinci ani, grupul de lucru consultând experţi din SUA, Germania, Ukraina şi România. Până în prezent legislaţia nu garanta protecţia monumentelor. Astfel, noua lege crează precondiţii reale pentru protecţia patrimoniului arheologic.

Cît privește cadrul legal în domeniul protejării patrimoniului cultural în ultimii ani a fost îmbunătățit semnificativ, fiind adoptate: Legea privind protejărea patrimoniului arheologic nr. 218 din 17 septembrie 2010; Legea monumentelor de „for public” nr. 192 din 30 septembrie 2011; Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil nr. 280 din 27 decembrie 2011; Legea privind protejarea patrimoniului cultural imaterial nr. 58 din 29 martie 2012 și au fost operate mai multe modificări in legile din domeniul patrimoniului național. În proces de modificări majore este Legea privind protejarea monumentelor istorice, care o va înlocui pe cea în vigoare din 1993. În acelaș context, Republica Moldova a semnat şi ratificat zece convenţii internaţionale în domeniul patrimoniului cultural.

”Cartea neagră a patrimoniului cultural” conţine informaţii despre cladirile ameninţate. Cartea, la fel, atenţionează autorităţile publice şi societatea civilă despre necesitatea întreprinderii unor măsuri urgente pentru protecţia patrimoniului cultural. În ultimii ani, 76 dintre 977 edificii arheologice au fost demolate, în timp ce 155 monumente au fost modificate fără autorizaţie. Fenomenul pieţei negre a arheologiei este, în general, larg răspîndit în

Republica Moldova


Moldova. Există circa 150 de vânători de comori care utilizează detectoare metalice neautorizate.

5.3.4 Literatura şi bibliotecile

Exceptînd prevederile generale ale Legii Culturii, în Republica Moldova nu există legi speciale privind literatura.

Legea cu privire la biblioteci determină regimul juridic al bibliotecilor în Republica Moldova. Potrivit articolului 3, principiile de funcţionare a bibliotecii sunt: accesibilitatea, neangajarea politică, autonomia profesională.

Din punctul de vedere al destinaţiei, bibliotecile din Moldova se împart în biblioteci specialzate, de învăţămînt, publice, iar din punctul de vedere al apartenenţei, bibliotecile sunt de stat, publice şi particulare.

Potrivit articolului 9 al Legii, sistemul naţional de biblioteci este un ansamblu de reţele de biblioteci şi centre biblioteconomice, organizate după principiul territorial şi de ramură, fondate şi întreţinute de stat, menite să satisfacă interesele şi cerinţele de informare, instruire şi culturalizare ale societăţii şi subordinate unui organ comun de coordonare

Articolele 14 şi 15 ale Legii reglementează administrarea publică localî a bibliotecilor. Totodată, legea conţine reglementări detaliate privind colecţiile de bibliotecă; baza economică a bibliotecilor şi colaborarea internaţională a bibliotecilor.

Legea cu privire la activitatea editorială determină regimul juridic al activităţii editoriale, politica de stat în domeniul editării cărţilor, care se bazează pe principiile neadmiterii monopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării bazei tehnico-materiale, organizatorice, juridice şi ştiinţifice în acest domeniu. În conformitate cu articolul 4 statul recunoaşte următoarele drepturile editoriale de fondare a editurii; la activitatea editorială; dreptul de proprietate intelectuală al editorului asupra producţiei editate (ce aparţine unei instituţii de stat sau publice, organizaţii sau persoane), ce asigură ocrotirea drepturilor editoriale pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele ei.

Totodată, Legea cu privire la activitatea editorială conţine reglementări vizând contractul de editare, organizarea activităţii editoriale, difuzarea producţiei editoriale, garanţiile statului în domeniul activităţii editoriale, precum şi colaborarea internaţională în domeniu.

5.3.5 Arhitectura şi planificarea urbană

Legea cu privire la activitatea arhitecturală reglementează relaţiile ce apar în cadrul activităţii arhitecturale, determină formele de sprijin ale activităţii arhitecturale de către stat şi competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în domeniul arhitecturii şi urbanismului, justifică dreptul de autor al arhitectului, stabileşte sarcinile de bază, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice implicate în procesul de activitate arhitecturală.

Conform art. 3 al Legii, statul asigură crearea condiţiilor pertinente pentru exercitarea activităţii arhitecturale prin susţinerea cercetărilor ştiinţifice în domeniul arhitecturii şi urbanismului; atragerea investiţiilor la proiectarea şi construirea obiectelor arhitecturale; formarea şi reciclarea cadrelor care activează în domeniul arhitecturii şi urbanismului; protejarea drepturilor de autor şi asigurarea creaţiei libere a arhitectului; promovarea concursurilor, inclusiv internaţionale, pentru crearea obiectelor cu valoare urbanistică şi arhitecturală deosebită.

Conform art. 9 şi 10, persoanele fizice şi juridice străine, precum şi apatrizii, la exercitarea activităţii arhitecturale, se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi responsabilităţi ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova.

Republica Moldova


Legea specifică obiectele dreptului de autor asupra creaţiei arhitecturale şi modalităţile de organizare şi administrare a activităţii arhitecturale.

5.3.6 Filmul, Video şi Arta fotografică

Cu excepţia unor prevederi generale din Legea Culturii, în Moldova nu există un cadru legal specific privind arta fotografica.

Legea cu privire la cinematografie nr. 116 din 03 iulie 2014, reglementează modul de desfăşurare a activităţilor din domeniul cinematografiei (crearea, producerea, finanţarea, distribuirea şi exploatarea filmelor), de susţinere a dezvoltării industriei filmului, precum şi de administrare a patrimoniului cinematografiei naţionale.

Prezenta lege are drept obiective: dezvoltarea domeniului cinematografiei ca parte componentă a culturii naţionale prin acordarea de către stat a suportului financiar, tehnic şi juridic; susţinerea dezvoltării industriei filmului din Republica Moldova prin activităţi de formare şi de perfecţionare a specialiştilor în domeniu; stabilirea modului de constituire şi de utilizare a resurselor financiare necesare pentru producerea, distribuirea, exploatarea şi arhivarea filmelor naţionale; organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional al Cinematografiei ca instituţie publică cu atribuţii în domeniul cinematografiei; afirmarea identităţii culturale naţionale şi a minorităţilor naţionale din Republica Moldova prin producţia de filme şi promovarea acestora în circuitul mondial de valori; protejarea, dezvoltarea şi punerea în valoare a patrimoniului cinematografiei naţionale; promovarea unui sistem concurenţial echitabil şi transparent de acces la sursele financiare publice destinate domeniului cinematografiei; încurajarea iniţiativei private în domeniul cinematografiei; reglementarea activităţii agenţilor economici în domeniul cinematografiei; stimularea cooperării cinematografice la nivel european şi international.

Articolul 3 al Legii defineşte politica de stat în domeniul cinematografiei şi principiile realizării acestei politici prin Centrul Naţional al Cinematografiei, în calitate de instituţie publică abilitată să implementeze politici de stat în domeniul cinematografiei.

Articolele 10-17 din prezenta lege se referă la modul de finanțare a activității cinematografice din bugetul de stat dar și din activitățile Centrului Naţional al Cinematografiei. Cît privește finanţarea producţiei cinematografice, cota de participare a statului la producţia de film naţional, nu poate depăşi 50% din devizul de producţie al filmului. Sprijinul financiar pentru coproducţii internaţionale este de cel puţin 20% din contribuţia părţii moldoveneşti în cazul coproducţiilor bilaterale şi de cel puţin 10% în cazul producţiilor multilaterale, cu respectarea condiţiilor prevăzute în Regulamentul de finanţare a cinematografiei.

Noua lege a cinematografiei a avut drept scop actualizarea normelor legislative, introducerea unor prevederi ce se armonizează cu noile politici din domeniu, substituirea noţiunilor şi formulărilor ambigue, depăşite de timp, lichidarea evaziunii fiscale şi pirateriei în domeniul cinematografiei. Totodată legea modifică sistemul de finanţare şi administrare a cinematografiei de la modelul de comandă de stat (finanţare integrală din buget) la finanţare parţială maxim 50% din buget, ceea ce pune bazele unei industrii cinematografice, auto-suficiente, în comparaţie cu cinematografia subvenționată 100% de stat.

5.3.7 Mass Media

Legea audiovizualului stabileşte modul de eliberare a licenţelor pentru emisie, reglementează recepţia programelor audiovizuale transmise prin satelit, comunicaţia audiovizuală distribuită prin cablu. Sunt reglementate detaliat drepturile şi obligaţiile instituţiilor audiovizualului şi ale lucrătorilor acestora, responsabilitatea pentru conţinutul informaţiei transmise prin mijloace de comunicare audiovizuală şi colaborarea internaţională în domeniul audiovizualului.

Republica Moldova


Articolul 13 al Legii Audiovizualului, stipulează pentru fiecare canal emiteri de cel puţin 65 la sută din volumul emisiunilor în limba de stat a Republicii Moldova, obligaţie care nu se respectă, în mare parte din cauza ambiguităţii Legii; prevederile art.13 al Legii Audiovizualului nu se aplică faţă de posturile străine care sunt coordonate de legile ţării lor de origine.

Un capitol aparte al Legii reglementează activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Potrivit articolului 31 al Legii, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) este constituit din 9 membri, numiţi de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern pe un termen de 5 ani. CCA reprezintă garantul interesului public.

5.3.8 Alte domenii şi legislaţie specifică

Legile care urmează vin în tangenţă cu sfera culturii:

• Legile "Cu privire la limba de stat"; "Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul republicii"; "Cu privire la revenirea la grafia latină" (1989);

• Legea cu privire la publicitate (1997); • Legea privind drepturile copilului (1994); • Legea învăţămîntului (1995); • Legea cu privire la cultura fizică şi sport (1999); • Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare (2002); • Legea privind administraţia publică locală (1998); • Legea cu privire la asociaţiile publice (1996).

Republica Moldova


6. Finanţarea culturii

6.1 Prezentare generală

Principala sursă de finanţare a culturii în perioada de tranziţie este bugetul consolidat al culturii, format din bugetul de stat şi bugetele unităților administrativ-teritoriale. Ponderea sectorului cultură în Bugetul Public Naţional în perioada 2009-2011 s-a aflat în scădere de la 2,13 % la 1,72 %, iar în anii 2012-2013 fiind de 1,45%. Ponderea sectorului cultură din PIB în perioada 2009-2011, deasemenea s-a aflat în scădere de la 0,83 % la 0,63 %, iar în anii 2012-2013 a ajuns până la 0,58 %. Finanțarea culturii este efectuată în conformitate cu prevederile legale privind delimitarea competențelor autorităților publice. Astfel, pentru atingerea obiectivelor statului privind dezvoltarea culturii, instituțiile aflate în subordinea Guvernului sunt finanțate de la bugetul de stat, iar restul de la bugetele unităților administrative-teritoriale de nivelul I sau II.

Documentul principal de politici bugetare al Ministerului Culturii este Cadrul Bugetar pe Termen Mediu (CBTM). În domeniul culturii programul (CBTM) are următoarele subprograme:

Distribuirea finanţării pe subprograme, mii MDL 2010-2013:

Subprograme 2010 2011 2012 2013 I. Elaborarea politicii de management în domeniul culturii

13561,8 14 415,6 16 924,0 22937.9

II. Dezvoltarea culturii 406510,6 419 164,4 484 945,7 520794.5 III. Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional

646 7 670,0 1 588,8 3 871,4

IV. Susţinerea de stat a televiziunii şi radiodifuziunii publice

74027,9 88 603,6 98 410,2 96 874,2

V. Susţinerea culturii scrise. 10416,6 9 726,3 13 509,6 5 592,1 Total pe sector 505162,9 539 579,9 615 378,3 650070.1

Sursa: Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul Culturii, 2013-2015, Ministerul Culturii

Finanţarea învăţămîntului artistic se efectuează în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu elaborat de către Ministerul Educaţiei. În anul 2013 finanțarea învățămîntului artistic a constituit suma de 99660,9 mii MDL.

Conform raportului privind executarea Bugetul Public Național cheltuielile în domeniul culturii, artei și sport pentru anul 2013 au constituit 1020,1 mln. MDL (EUR 53 973544), dintre care 376,9 mln. MDL (componenta de bază și mijloace speciale) sunt de la Bugetul de Stat, iar 644,0 mil. MDL sunt din bugetul unităților administrativ-teritoriale (BUAT).

Analizînd politicile de finanțare a culturii putem observa o repartizare neuniformă a resurselor, orientată excesiv pe finanțarea instituțiilor publice și nu pe rezultate obținute la realizarea obiectivelor din acest sector. Volumul finanțărilor și structura bugetelor pentru cultură alocate în ultimii ani, demonstrează faptul că domeniul cultură este perceput drept unul consumator de resurse, fiind subestimat de elitele politice. Drept consecință, modelul de finanțare a culturii a rămas unul de tip sovietic excesiv de centralizat, ceea ce împiedică dezvoltarea dinamică a sectorului. Prin urmare, finanțarea obiectivelor Ministerului Culturii sunt axate în mare măsură spre menținerea infrastructurii actuale a culturii și mai puțin este orientată spre dezvoltarea și reformarea sectorului cultural în condițiile economiei de piață. Este nevoie de o schimbare a paradigmei de dezvoltare a culturii, prin care vor putea fi rezolvate problemele prioritare cu care se confruntă domeniul cultural cum ar fi: lipsa unui management eficient al instituțiilor de cultură bazat pe indicatori de performanță; lipsa unui mecanism de finanțare a instituțiilor de cultură bazat pe principiile egalității, transparenței și

Republica Moldova


concurenței; lipsa unui sistem de motivare și creștere profesională în domeniul managementului instituțiilor de cultură; lipsa infrastructurii etc.

Cît privește eficiența și transparența utilizării resurselor publice în domeniul culturii, din rapoartele de audit ale Curții de Conturi efectuate la Aparatul central al Ministerului Culturii și la unele instituții din subordine, putem constata că există numeroase abateri și deficiențe vizînd modul de administrare a cheltuielilor şi de gestionare a patrimoniului public. Atît societatea civilă, cît și mass media nu are acces public la datele privind achizițiile publice desfășurate, și respectiv este limitată în elucidarea cazurilor de conflict de interese sau fraudare a achizițiilor publice. Deasemenea, pe situl web al Ministerului Culturii nu sunt plasate public rapoartele de executare a bugetului de stat a Ministerului Culturii pentru perioada 2011, 2012, 2013.

În acelaș timp instituţiile culturale profesioniste fiind confruntare cu deficit bugetar încearcă sa-și diversifice sursele de mijloace extrabugetare prin studii în bază de contract în instituţiile de învăţămînt artistic, expertiza lucrărilor artistice, arenda încăperilor disponibile atît la instituţiile de cultură cît şi la instituţiile de învăţămînt artistic.

Modul în care a fost finanțat sectorul cultural în ultimii 23 de ani demonstrează clar faptul că domeniul culturii nu se regăsește printre prioritățile statului, iar pentru a se înscrie în programele de modernizare şi dezvoltare durabilă a ţării acest sector are nevoie de o susţinere financiară sporită cu investiții majore în capitalul uman, e nevoie de o schimbare a paradigmei de dezvoltare a culturii, o descentralizare sistemică și un management eficient.

În cazul în care statul nu își va modifica esențial viziunea asupra finanțării culturii în următorii ani, există riscul ca majoritatea obiectivelor din Strategia de dezvoltare a culturii Republicii Moldova / Cultura 2020, sa fie compromise și nerealizate.

6.2 Cheltuieli în cultură

6.2.1 Indicatori agregaţi

Cheltuielile la categoria culturii, artei și sportului pentru anul 2013 au constituit 301,4 lei (EUR 16,14) pe cap de locuitor.

6.2.2 Cheltuieli publice în cultură alocate la nivel de guvern

Tabel 2: Cheltuieli publice în cultură alocate la nivel de guvern, mln. lei, anul 2013

Nivel de guvern Cheltuieli în cifre (mln lei)

% din total

Bugetul de Stat 376,9 37 Bugetul unităților administrativ-teritoriale 644,0 63 Total 1020,1 100

Sursa: Ministerul Finanţelor, 2013.

Republica Moldova


6.2.3 Cheltuieli bugetare

Tabel 3: Cheltuieli bugetare pentru anul 2013 Executat de la componenta de bază pe anul 2013

executat cheltuieli efective

datorii debitoare

datorii creditoare

Total, autoritatea publică centrală 252523.3 255006.9 2198.5 6236.8 inclusiv: Total, învăţămînt 94705.8 93914.8 803.3 3044.8 Total, învățămînt superior 39192.9 39192.9 - - Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice 39192.9 39192.9 - - Total, învăţămînt mediu de specialitate 36703.8 36213.2 625.1 1706.6 Colegii 35397.5 34896.9 621.9 1641.3 Cămine 1306.3 1316.3 3.2 65.3 Total, învăţămînt secundar 21508.1 21508.7 178.2 1338.2 Licee-internat 21508.1 21508.7 178.2 1338.2 Total, activităţi în domeniul culturii 147754.0 147910.8 1292.0 2539.2 Biblioteci 19672.2 19717.0 110.6 998.2 Muzee 21341.6 21721.4 127.5 1113.3 Teatre 83030.1 83030.1 - 128.0 Alte instituţii 1588.0 1598.4 1.8 53.0 Cinematografia - - 652.8 - Uniuni de creaţie 3579.2 3563.9 81.9 56.4 Activităţi culturale 9217.7 9217.6 0.4 - Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii 439.1 442.7 15.4 40.0 Comisia Naţională a RM pentru UNESCO 354.7 350.6 - 35.6 Activităţi culturale 8351.4 8269.3 301.6 114.7 inclusiv: din fondul de rezervă al Guvernului 468.9 468.7 - -

Presa periodică 2975.7 3172.3 17.0 206.6 Revista „ Moldova” 900.0 900.0 - - Edituri 2075.7 2272.3 17.0 206.6 Instituţii în domeniul culturii 1494.1 1468.0 9.9 46.7 Agenţii 1494.1 1468.0 9.9 46.7 Total, organe administrative 5178.7 5131.6 70.5 399.5 Aparatul central al ministerului 5178.7 5131.6 70.5 399.5 Asigurarea şi asistenţa socială 415.0 409.2 5.8 -

Sursă: Datele selectate din Raportul privind executarea bugetului Ministerului Culturii pe anul 2013

Ponderea majoră în totalul surselor de finanţare a executării de casă a cheltuielilor ministerului revine mijloacelor bugetului de stat de la componenta de bază – 92,0%, iar de la componenta mijloace speciale – 8,0%, acestea provenind din acordarea serviciilor cu plată, din darea în locațiune a imobilelor și din sponsorizări.

6.3 Tendinţe şi indicatori ai finanţărilor private în cultură

La ora actuală nu există cercetări de referință cu cifre exacte cu privire la domeniile culturii finanțate și sponsorizarea culturii de către mediul de afaceri, companii private, fundații, agenții și donatori individuali. Cultura nu se regăsește printre programele prioritare de investiții și finanțare ale organizațiilor donatoare ce își desfășoara activitatea în Republica Moldova, iar mojoritatea companiilor straine private nici nu au formulate strategii de comunicare în care s-ar regăsi cutura. Parteneriatele publice-private la fel ca și cultura responsabilității sociale corporative sunt la o etapă incipientă în republica Moldova. Parteneriatele și relațiile între mediul de afaceri și sectorul cultural sunt slab dezvoltate, iar cadrul legal și beneficiile fiscale nu sint suficient de stimulative pentru investiții serioase în acest sector. Cu toate acestea există un număr mic de instituții ce pe parcursul ultimilor ani au susținut constant și au investit în dezvoltarea sectorului cultural.

Republica Moldova


Un exemplu elocvent este Fundația Soros-Moldova, care pe parcursul ultimilor cinci ani a investit 401109 USD în susținerea și dezvoltarea proiectelor culturale din Republica Moldova. Bugetul Fundației Soros-Moldova pentru programul de politici culturale în anul 2013 a constituit 21329 USD și a fost destinat proiectului TRIO – Hub de Dezvoltare Rurală Culturală 2011-2013. Proiectul s-a desfăşurat din noiembrie 2011 până în decembrie 2013 cu susţinerea financiară a Fundaţiei Culturale Europene (ECF), Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă (OSF) şi Fundaţiei Soros-Moldova (FSM). Scopul proiectului a fost de a crea modele de reorganizare a caselor de cultură în centre de furnizare a serviciilor culturale pentru populaţie în bază de parteneriat şi cooperare între instituţiile de cultură, organizaţiile ce reprezintă sectorul civic şi instituţiile Administraţiei Publice. Proiectul TRIO Moldova a marcat încheierea programului de lungă durată privind consolidarea capacităţilor de dezvoltare în sectorul cultural din Moldova, implementat de Fundația Culturală Europeană (ECF) din 2007. Un proiect de succes al Fundației Soros-Moldova în anul 2012 a fost proiectul TANDEM, realizat în parteneriat cu Fundaţia Culturală Europeană (Amsterdam), MitOst (Berlin), Acţiunea Culturală Europeană (Bruxelles) şi Centrul pentru Management Cultural (Lvov). Activităţile din cadrul proiectului au fost implementate cu sprijinul financiar al Comisiei Europene şi Fundaţiei Robert Bosch Stiftung. Organizatorii şi-au propus să ofere un teren propice pentru cooperarea culturală cu ţările Uniunii Europene, inclusiv pentru a combate stereotipurile care există de ambele părţi ale frontierei, şi să faciliteze implementarea proiectelor de cooperare artistică. De asemenea, profesioniştii din domeniul cultural din ţările Uniunii Europene şi cei din Republica Moldova şi Ucraina au avut oportunitatea să creeze noi reţele şi parteneriate de colaborare. Bugetul pentru programul de politici culturale a Fundației Soros-Moldova în anul 2012 a constituit în total 119334 USD.

În anul 2013 Fundația ”Edelweiss” a susținut şi promovat persoanele talentate din Republica Moldova prin sponsorizarea a şase proiecte culturale care au atins numărul de beneficiari direcți de 29.501, cu un buget alocat de 306088,4 MDL. A fost lansat un proiect de succes cu genericul „Muzică Clasică pentru Toți” care a adunat 24000 de spectatori doritori de a asculta muzică clasică interpretată de 65 de tineri instrumentişti ai Chişinău Youth Orchestra. De asemenea au fost susținute evenimente culturale dedicate copiilor din familii social vulnerabile, copiilor dezavantajați sau celor cu dizabilități, în parteneriat cu Societatea Culturală „Vatra”. De asemenea a fost organizată ediția a a IV-a a Festivalului Național „Colinde, Colinde”. Au fost organizate trei concerte spectaculoase în cadrul festivalului, care a reunit 11 coruri din toată țara, orchestră simfonică şi invitați de peste hotare.

Printre companiile private ce au o implicare activă în sponsorizarea evenimentelor culturale sunt doi operatori de telefonie mobilă – Orange şi Moldcell. Aceste două companii, cu politici de responsabilitate civică clar definite, sunt în cele mai multe cazuri sponsorii generali ai evenimentelor culturale de anvengură.

Compania Orange prin Fundația Orange este implicată în sponsorizarea evenimentelor culturale organizate în aer liber, dedicate tinerilor, sau în invitarea interpreţilor de talie internaţională precum Goran Bregovic sau Cesaria Evora, Thomas Anders etc.

La rîndul său, compania Moldcell are un program de acţiune, întitulat ”Ambasadorul Culturii”, agenda căruia include evenimente precum: ”Ethno Jazz Festival”, Festivalul International de Artă Teatrală ”BITEI”, Festivalul Internaţional ”Regina Vioară” şi multe alte evenimente culturale importante.

Bineinteles, că există şi multe alte întreprinderi mici precum agenţii de turism sau edituri care sponsorizează domeniul culturii, însă acordul cu aceste companii comportă un caracter confidenţial sau de barter cu organizatorii şi, respectiv, aceste cifre nu sunt făcute publice.

Aceste contribuţii pot fi observate doar de pe panourile promoţionale de la un eveniment sau altul.

Republica Moldova


O alternativă de finanțare a sectorului cultural și în mod special a organizațiior nonguvernamentale poate fi prin adoptarea Legii 2%, prin care ONG-urile din Moldova vor putea fi parțial finanțate de contribuabili. O soluție implementată cu succes în mai multe țări europene este crearea unui Fond Național al Culturii a cărui buget este constituit din diverse surse precum: accize de 1% la importul berii şi produselor alcoolice; accize de 1% la importul produselor de tutun; desfăşurarea loteriei culturale; mijloacele încasate de la concertele (spectacolele) organizate special de instituţiile de cultură, donaţiile persoanelor fizice şi juridice și alte încasări care nu contravin legislaţiei.

Republica Moldova


7. Instituţii publice în infrastructura culturală

7.1 Infrastructura culturală: tendinţe şi strategii

Modelul politicii culturale din Moldova este bazat pe influenţa puternică a statului asupra instituţiilor culturale şi activităţii lor. Ani la rînd statul a incercat să menție și să reanimeze la viață o infrastructură rămasă drept moștenire din perioada sovietică, utilizînd ineficient resursele destinate culturii, și uitînd să investească în capitalul uman care trebuia să administreze această infrastructură în noile condiții ale economiei de piață. Drept rezultat avem o infrastructură culturală subdezvoltată: instituții cu capacități reduse de administrare și o acută criză de resurse umane calificate. Unele semne de descentralizare aşa cum ar fi descentralizarea şi combinarea cu mecanismele de piaţă, au apărut prin instituirea unor noi agenţii cum ar fi: Întreprinderea de Stat “Agenţia de impresariat”, Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii, Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor, Centrul Naţional de Creaţie Populară, Agenţia Naţională Arheologică. Astfel, o parte substanţială a responsabilităţilor publice au fost transferate către aceste instituţii, însă rolul societății civile rămîne în continuare subestimat și neapreciat la justa lui valoare. Recent Ministerul Culturii a elaborat Programul de Descentralizare a sectorului Cultură prin care se urmăreşte consolidarea autonomiei financiare, instituţionale, stabileşte competenţele şi responsabilităţile managementului sectorului cultural, autorităţilor publice centrale şi locale, de nivelul I şi nivelul II. Astfel, APL-urilor de nivelul I şi II le sunt delegate competenţele patrimoniale, de planificare, dezvoltare şi gestionarea infrastructurilor necesare activităţilor culturale. Acestea vor asigura managementul instituţiilor de cultură din UAT prin intermediul organelor raionale/municipale de specialitate (direcţiile, secţiile, serviciile cultură).

7.2 Informaţii de bază privind instituţiile publice în domeniul culturii

Tabel 4: Insituţii culturale finanţate de autorităţi publice, pe domenii

Domeniu Insituţii culturale (sub-domenii) Număr (anul) Tendinţe (+ la --)

Patrimoniul cultural Obiecte ale patrimoniului cultural - - Muzee (organizaţii) 3 (2013) - Arhivele autorităţilor publice - - Arte plastice Galerii de artă / săli de expoziţii - - Şcoli de arte plastice 1 (2013) - Arte interpretative Orchestre simfonice (incluse in categoria

Instituţii teatral – concertistice) - -

Şcoli de muzică 3 (2013) - Colegii de muzică 3 (2013) - Academii de Teatru / Muzică 1 (2013) - Teatre dramatice 12 (2013) - Teatre Muzicale / de operă 2 (2013) - Companii de dance si balet (Ansamblul

Naţional Academic de Dansuri Populare ”JOC”)

1 (2013) -

Cărţi şi bibilioteci Biblioteci 3 (2013) - Audiovizual Organizaţii de radiodifuziune şi de

televiziune 1 (2013) -

Interdisciplinare Centre social culturale / case de cultură (Centrul Naţional de Creaţie Populară)

1 (2013) -

Alte Edituri şi Tipografii 5 (2013) - Instituţii teatral – concertistice 17 (2013) -

Source: Ministerul Culturii, 2013

Republica Moldova


7.3 Statut şi parteneriate ale instituţiilor publice culturale

Pe parcursul ultimilor 10 ani, aproape toate instituţiile culturale majore şi-au schimbat denumirea devenind ori "naţionale" ori "centre" fără însă a-şi schimba radical statutul, care a fost suplimentat cu drepturi de impresariat sau cu o anumită autonomie în gestionarea localurilor şi sălilor de spectacole. De asemenea, toate Uniunile de Creaţie s-au transformat din organizaţii ce mediau promovarea programelor de stat în asociaţii benevole a artiştilor (scriitorilor), uniţi mai mult din interese de breaslă decât în baza unei doctrine estetice sau conceptuale.

În perioada anilor 1995 - 2000 bibliotecile universitare, ştiinţifice, Biblioteca Naţională , Biblioteca Naţională pentru Copii au fost dotate cu echipament şi software (sistemul integrat de bibliotecă TINLIB). Aceste biblioteci şi-au creat reţele locale, baze de date bibliografice şi speciale. Bazele de date ale acestor biblioteci conţin peste 700.000 de înregistrări. Finanţarea pentru automatizarea proceselor de bibliotecă (cu mici excepţii), la fel ca şi a altor proiecte eligibile în domeniul ştiinţei şi culturii, a fost susţinută de Fundaţia Soros Moldova.

Pe parcursul ultimilor 15 ani, Fundaţia Soros Moldova a fost principalul sponsor al culturii şi artei din Republica Moldova. Fundaţia a sprijinit sectorul cultural prin diverse programe, granturi, burse de excelenţă şi pentru studii etc. Din 2006, fundaţia şi-a re-orientat activitatea pe făgaşul politicii culturale, astfel încât artiştii nu mai dispun de această sursă alternativă de finanţare. În schimb, activitatea Programului Politici Culturale al fundaţiei, a făcut posibilă apariţia unor perspective inedite pentru Moldova. Prin diverse cursuri şi ateliere de instruire, conferinţe, seminare şi mese rotunde, organizate în cadrul acestui specific program, agenţii culturali sunt antrenaţi în vederea colectării de fonduri necesare prin parteneriatul direct cu organizaţiile internaţionale şi cele locale. Fundaţia a lucrat asiduu şi fructuos pentru schimbare, acum punctul forte al strategiilor ei este viabilitatea sectorului cultural.

Anual, cheltuielile Programului Politici Culturale al Fundaţiei Soros Moldova constituie circa $ SUA 90 000.

Republica Moldova


8. Susţinere pentru activitate şi participare

8.1 Susţinerea artiştilor şi altor oameni de creaţie

8.1.1 Strategii, programme şi alte forme de suport direct sau indirect

Sistemul achiziţiilor de stat a lucrărilor, realizat de Ministerul Culturii, care garantează susţinerea financiară a artiştilor, rămâne unica formă de remunerare a muncii lor. Mijloacele pentru achiziţii sunt insuficiente şi achiziţiile au o formă sporadică, fapt ce restrânge garanţiile financiare acordate artiştilor, aşa încât ei sunt nevoiţi să practice şi alte activităţi: activitatea didactică, interpretarea, redactarea muzicală, participarea la spectacole de stradă şi târguri ambulante etc.

Pentru a ameliora cât de puţin situaţia grea în care s-au pomenit artiştii pensionaţi, Guvernul alocă o dată în an ajutoare băneşti modeste pentru cei mai notorii dintre ei. Insuficienţa resurselor bugetare împiedică şi funcţionarea cuvenită a instituţiilor culturale de stat. Salariul lunar extrem de mic constituind circa 1 600 lei pentru angajaţii în domeniul culturii, comparativ cu coşul minim de consum în valoare de 1 900 lei, nu este destul pentru a acoperi chiar şi minimul de existenţă.

8.1.2 Fonduri artistice speciale

Acum 20 ani, în cadrul majorităţii uniunilor de creaţie funcţionau 8 fonduri artistice care operau cu toate resursele financiare disponibile pentru sprijinul membrilor lor. Din aceste fonduri, ele ofereau burse de creaţie şi alte ajutoare materiale pentru artiştii liber profesionişti, administrau casele de creaţie în care, pentru o contraplată minimă, oamenii de cultură aveau posibilitatea să locuiască şi să creeze timp de cîteva luni pe an în condiţii excelente, construiau ateliere pentru artişii plastici etc.

Din 1993, datorită descreşterii fondurilor disponibile, ele sunt treptat transformate în insignifiante oficii aflate în subordinea uniunilor de creaţie, finanţate din sponsorizări şi donaţii, care oferă mici ajutoare (medicamente, bani sau servicii) celor mai neajutoraţi membri ai lor.

8.1.3 Burse, premii, granturi

În Republica Moldova există următoarele premii pentru artişti:

• Premiile Naţionale pentru cultură (o dată în trei ani); • Premiile Naţionale pentru Tineret (o dată în an); • Premiul Ministerului Culturii în cadrul Concursului naţional pentru cea mai bună piesă de

teatru ( o dată în 2 ani); • Premiul Ministerului Culturii pentru cele mai bune lucrări expuse în cadrul Expoziţiei

naţionale anuale de arte plastice "Saloanele Moldovei"; • Premiul Uniunii Oamenilor de Teatru pentru cel mai bun spectacol al anului; • Premiile (5) Uniunii scriitorilor pentru cel mai bun debut literar, carte de poezie, de proză,

de critică sau eseu, premiul de excelenţă pentru întreaga creaţie (o dată în an); • Premiile Uniunii Artiştilor Plastici pentru lucrări de diferite genuri, expuse în cadrul

Expoziţiei naţionale anuale "Saloanele Moldovei"; • Premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicienilor pentru cele mai bune piese şi compoziţii

muzicale (o dată în an);

Republica Moldova


• În legatură cu aniversarea a 20 de ani de independență, Guvernul Moldovei a instituit în iunie 2011 zece premii naționale în valoare a câte 100,000 lei, penru cele mai remarcabile realizări în domeniile artă, cultură, știință.

• La 12 martie 2014, Guvernul a votat un proiect de lege, prin care a fost instituită indemnizaţia de merit pentru oamenii de cultură cu realizări deosebite şi activităţi de notorietate. Astfel, cei care au 60 de ani vor beneficia de o indemnizaţie lunară, egală cu suma unui salariu mediu pe economie, stabilit de Guvern şi neimpozabil.

8.1.4 Susţinerea asociaţiilor sau uniunilor de creaţie

În Republica Moldova funcţionează 10 uniuni profesionale de creaţie: Uniunea Scriitorilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Muzicienilor, Uniunea Compozitorilor şi Muzicienilor, Uniunea Meşterilor Populari, Uniunea Jurnaliştilor, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor şi Uniunea Designerilor.

Pe parcursul anilor '90, activitatea acestor uniuni s-a schimbat foarte mult, ele transformîndu-se din organizaţii care mediau promovarea partidului comunist în asociaţii benevole de artişti, uniţi mai mult din interese de breaslă (adesea cu caracter economic), decît în baza unei doctrine estetice sau conceptuale.

Deşi statutul lor social şi situaţia lor economică s-a înrăutăţit în mod dramatic, ele îşi mai menţin autoritatea şi importanţa prin potenţialul lor creator încă destul de semnificativ. Pe de altă parte, în lipsa unei politici culturale coerente şi echidistante, ele sunt impuse să-şi elaboreze propriile strategii şi politici pentru a se descurca în condiţiile dificile curente.

Începând cu anul 1993 bugetul de stat nu include fonduri pentru acest sector. Unica formă de remunerare a uniunilor şi asociaţiilor de creaţie constă în achiziţiile de stat ale lucrărilor artistice, administrate de către Ministerul Culturii.

În 2013 Ministerul Culturii a distribuit mijloace financiare în sumă de 2000000 MDL (EUR 107 300) pentru 60 de acţiuni culturale organizate de către organizațiile nonguvernametale. Conform rapoartelor aceste resurse financiare, au fost utilizate pentru acordarea premiilor, achitarea onorariilor, remunerarea juriilor, editarea programelor, afişelor şi invitaţiilor, cît şi pentru organizarea şi desfăşurarea expoziţiilor şi festivalurilor.

8.2 Participare şi consum cultural

8.2.1 Tendinţe şi cifre

Cotele de participare în activitate culturală au scăzut treptat între anii 1991 şi 2000 (vezi tabelul 3), principala cauză a acestei deprecieri fiind pauperizarea masivă a populaţiei (mai mult de 90% din populaţie au fost preocupate de probleme de supravieţuire). În aceeaşi perioadă, majoritatea instituţiilor culturale au fost transformate în instituţii aflate la autofinanţare parţială. Din această cauză, instituţiile culturale se transformă treptat în structuri de căutare a banilor (majoritar, prin închirierea spaţiilor disponibile), crearea spectacolelor şi numărul de spectatori devenind o prioritate mai puţin importantă.

Din 2001, numărul de spectatori a crescut uşor, aceasta datorându-se în special creşterii numărului unităţilor instituţionale în cazul muzeelor (de la 66 în 2000 la 112 în 2013) sau al bibliotecilor (de la 1372 în 2001 la 1380 în 2013), precum şi datorită diversificării şi îmbunătăţirii serviciilor culturale.

Numărul de vizite la muzeele naţionale a crescut cu 11,6% (201,8 în anul 2013) în comparaţie cu anul 2012 ( 174,4 mii vizite). Numărul vizitatorilor a crescut grație programelor muzeale dedicate Zilei Internaţionale a Muzeelor şi Nopţii Europene a Muzeelor. În muzee au fost organizate 137 expoziţii din colecţiile proprii dedicate diverselor evenimente din istoria şi

Republica Moldova


cultura naţională, 1963 ghidaje, 460 activităţi ştiinţifice, educative (conferinţe, simpozioane, seminare) şi cultural-educaţionale.

Numărul vizitatorilor în bibliotecile publice în anul 2013 constituie 827,1 mii, numărul de vizite virtuale a crescut considerabil (58,4%) în comparație cu anul 2012 (1871,6 mii) și se cifrează la 2965,4 mii.

În anul 2013 au fost editate 44 titluri de carte cu un tiraj de 55 mii exemplare. Fondurile bibliotecilor publice au fost completate în anul 2013 cu 403 mii unități, inclusiv în limba română 350,1 mii unităţi. Pe parcursul anului 2013, bibliotecile naționale au realizat acțiuni științifice, au editat un șir de publicații: bibliografii, ediții promoționale, ediții periodice de specialitate, publicații de sinteză, în total peste 20 de titluri. De serviciile bibliotecilor naționale beneficiază circa 20 000 de utilizatori. Activitatea bibliotecilor naționale a vizat atât atribuțiile lor directe, cât și organizarea acțiunilor de nivel național și internațional, în numar de peste 100 activități, dintre care: Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret, ediţia a IV–a a Festivalului Internaţional de poezie „Grigore Vieru” (locaţie Chişinău - Iaşi), Concursul literar „La izvoarele înţelepciunii” ediţia XXIII, Campania naţională „Copiii Moldovei citesc o carte” și Salonul Internaţional de Carte ediţia a XXII-a în cadrul căruia au participat mai mult de 300 edituri cu 6000 titluri de carte. Au avut loc peste 150 lansări de carte.

Camera Națională a Cărții a realizat activități științifice culturale și a înregistrat în depozitul legal 2366 titluri de carte, arhiva depozitului fiind completată cu 10069 bucăti; au fost editate 6 numere de bibliografie națională a Moldovei.

În teritoriu au fost organizate și desfășurate 84171 manifestări cultural-artistice ( inclusiv 31834 pentru copii și adolescenți) la care au participat 10466,6 mii spectatori ( inclusiv 3680,6 mii copii și adolescenți).

În total pe parcursul anului 2013 au fost prezentate 2998 spectacole, adică cu 4,5 % mai multe decît în 2012, 46 montări noi, turnee organizate în ţară 526, peste hotare 11, în total fiind deserviţi 478,4 mii spectatori. Deasemenea au fost organizate 112 concerte şi spectacole de binefacere, vernisate 137 expoziţii de artă vizuală, saloane şi tîrguri de carte.

În ciuda unei uşoare stabilizări economice în Republica Moldova, posibilităţile financiare ale populaţiei sunt destul de modeste. Majoritatea spectatorilor nu-şi poate permite costul unui bilet, egal uneori cu salariul lor lunar (de exemplu, salariul mediu al unui lucrător în domeniul culturii este de 1350 MDL, iar un bilet la concertul faimoasei orchestre de cameră a lui Spivakov, care a evaluat la Chişinău, a costat circa 2000 MDL (EUR 125) în 2009.

Anual în Republica Moldova sunt organizate peste 30 de festivaluri, concursuri, tîrguri (nu există o statistică a participării la aceste manifestări).

Tabel 5: Ratele de participare 2006 – 2013.

Instituţii 2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Spectacole şi concerte

626 000 614 000 599 000 515 000 522 000 520 000 568 000 478 400

Muzee 540 100 542 400 542 400 531 000 950 000 957 217 828 693 821 319 Biblioteci 9800700 9222650 9780500 7210240 8253700 8591900 7888000 8271000

Sursa: Biroul Național de Statistică, Ministerul Culturii, 2013

8.2.2 Politici şi programe

Deşi există mai multe programe care se referă la activitatea civică, îndatoririle cetăţeneşti şi consolidarea societăţii civile, realizate de organizaţii internaţionale (UNDP, UNICEF, Fundaţia SOROS, Fundaţia EURASIA, Agenţia Suedeză de Dezvoltare Internaţională, DFID etc.), ele nu se referă în mod explicit la promovarea participării la viaţa culturală.

Republica Moldova


8.3 Arta şi educaţia culturală

8.3.1 Analiză instituţională

Ministerul Culturii este responsabil pentru învăţământul specializat în 109 şcoli de muzică şi arte plastice din 32 de raioane; 9 şcoli de artă medii şi superioare din 3 oraşe ale Moldovei; Academia de Teatru, Muzică şi Arte Plastice (AMTAP); 5 Colegii - de muzică, pedagogie specializată, artă plastică şi artă populară; 3 Licee de tip internat de muzică, artă plastică şi coregrafică. În învățământul artistic din Republica Moldova sunt încadrați, pe toate formele și nivelele de învățământ, 3349 de elevi/studenți, dintre care 1909 sunt la AMTAP. Ministerul Culturii oferă asistență metodică, finațare parțială și monitorizează aceste instituții iar Ministerul Educaţiei este responsabil pentru administrarea curiculară și asigură finanțarea acestor 109 instituții împreună cu Administrația Publică Locală.

În 2012 a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de funcţionare în condiţii de autonomie financiară a instituţiilor de învățământ superior de stat și a fost modificată Legea Învățământului. Astfel instituțiile de învățământ superior precum este AMTAP au început să funcționeze în regim de autonomie universitară începînd din luna ianuarie 2013, iar rolul Ministerului Culturii se va limita la participarea în procesul de evaluare și acreditare a instituției.

Finanțarea învățământului artistic se efectuează în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu elaborat de către Ministerul Educaţiei. În 2013 suma planificată a constituit 99669,8 mii MDL. Ponderea cea mai mare o au cheltuielile pentru retribuirea muncii, contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale și primelor de asigurare obligatorii de asistență medicală. În ultimii ani Ministerul Culturii asigură finanțarea de circa 30-40% anual pentru 9 instituții de învățământ artistic. În noile condiții de autogestiune și autofinațare a instituțiilor există pericolul real ca unele instituții să dispară dacă nu vor reuși independent să facă față cheltuielilor și costurilor de administrare. În sistemul de învățămînt costurile sunt calculate în funcție de necesitățile instituției: remunerarea muncii, achitarea cheltuielilor curente, și alte cheltuieli instituționale. Trebuie menționat faptul că grație specificului pregătirii profesionale în domeniul artistic costurile de instruire a elevilor și studenților de la an la an sunt în creștere. Astfel în anul 2011, cheltuielile medii pentru un student la AMTAP a constituit suma de 27378 mii lei, cu 322,4 lei mai mult decât în anul 2010. Dacă în medie pe țară în 2009 în instituțiile de învățământ superior cheltuielile per student erau 6802 lei, apoi cheltuelile de pregătire per student în AMTAP erau de 25847,5 mii lei. Acelaș lucru este valabil și pentru colegii, unde în medie pe țară costurile per student la colegiu erau de 8.709 lei, iar în colegiile de profil artistic 18016,6 mii lei.

Starea edificiilor instituțiilor de învățămînt artistic este degradată. Pentru investiții capitale în anii 2009-2012, au fost acordate 999,6 mii lei (AMTAP). Pentru cheltuielile capitale, din mijloace speciale au fost alocați 431,3 mii lei (2010) și 166,8 mii lei (2011). Practic toate instituțiile de învățămînt artistic rămîn dependente de fondurile bugetare.

Sistemul este adaptat la practica sovietică şi este bazat pe identificarea anticipată a copiilor talentaţi şi selectarea lor pentru o instruire progresiv specializată. În cazul instruirii muzicale sau al instrurii în arta plastică, procesul poate să se extindă până la 20 ani. Sistemul prevede câteva mii de studenţi şi elevi şi oferă o elită profesională de un calibru remarcabil.

Este impresionant faptul că într-o perioadă atât de dificilă pentru Republica Moldova, studenţii şi absolvenţii acestor şcoli sunt apreciaţi la cel mai înalt nivel în cadrul unor prestigioase competiţii internaţionale sau festivaluri în artă.

În pofida problemelor cu care se confruntă învăţămîntul artistic, în anul 2013 circa 357 de elevi şi studenţi au dat dovadă de performanţe la concursurile naţionale şi internaţionale, devenind laureaţi, deţinători ai unor premii prestigioase dintre care: Medalia de Aur - 2,

Republica Moldova


Medalia de Argint - 2, Marele Premiu - 11, Premiul I - 67, Premiul II - 39, Premiul III - 65, ceea ce denotă şi calitatea înaltă a procesului instructiv - didactic.

În 2011 Comisia Națională a Republicii Moldova pentru UNESCO, cu susținerea financiară a biroului UNESCO în valoare de USD 10,000, a elaborat proiectul pilot “Educația artistică în Moldova: probleme și perspective pentru dezvoltarea capacităților creative pentru secolul XXI”. Raportul conține analiza situației curente, direcțiile principale ale învățământului artistic, și elaborarea recomandărilor pentru dezvoltarea învățământului artistic la toate nivelurile.

8.3.2 Arta în şcoală (curricula etc.)

Nu este disponibilă informaţie relevant pentru moment.

8.3.3 Educaţia inter-culturală

Educaţia inter-culturală nu face parte în mod special din curricula şcolară. Acest subiect figurează în cadrul altor programe şcolare care se referă la îndatoririle cetăţeneşti sau drepturile umane şi democratice, realizate în şcoli de către organizaţii non-guvernamentale specializate. Un exemplu este ONG “Societatea Independentă pentru instruire în Drepturile Omului” care elaborează manuale în domeniul dreptului uman şi democratic pentru învăţători şi elevi. Aceste manuale conţin capitole care se referă la diversitatea culturală, valorile naţionale şi identitate, promovarea toleranţei religioase etc.

O iniţiativă recentă în acest context este lansarea, în mai 2010, a competiţiei din cadrul Festivalului video PLURAL+MOLDOVA, având ca temă migraţia şi diversitatea, organizat cu suportul Alianţei Civilizaţiilor a ONU (AoC), IOM şi UNFPA.

Festivalul are ca scop implicarea tinerilor în dialogul cu privire la migraţie, identitate, drepturile omului şi coeziunea socială pe întreg globul pământesc, prin recunoaşterea rolului tinerilor în promovarea schimbărilor sociale în lume, deseori caracterizate prin segregare, divizare şi intoleranţă.

8.3.4 Învăţământul artistic superior şi formarea profesională

La 1 septembrie 2005, Moldova a aderat la procesul de la Bologna privind învăţământul superior. Ministerul Culturii a elaborat codul educaţional, care conţine noi proiecte de legi referitor la instruirea artistică, şi un nou Curriculum pentru Academia de Teatru, Muzică şi Artă Plastică.

Pentru noul sistem au fost acreditate câteva instituţii de învăţământ artistic: Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală“, Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga“, Colegiul Naţional de Coregrafie, şcolile de artă din Soroca şi Bălţi. Însă toate aceste măsuri sunt insuficiente, întrucât nu sunt raportate la standardele şi valorile europene privind promovarea artelor vizuale, în acest domeniu fiind necesară o reformă mult mai profundă.

În primul rând, este nevoie de reforma sistemului de învăţământ prin introducerea artelor vizuale în programele de studiu, cu referinţă la tendinţele actuale, tehnicile şi mijloacele noi de lucru. Cu alte cuvinte, este necesară crearea unui sistem metodologic care ar face posibilă predarea artelor vizuale în sistemul de învăţământ la toate nivelele.

Potrivit opiniei majorităţii profesorilor, Programul Bologna nu funcţionează în Republica Moldova şi din alte motive. Calificarea cadrelor didactice se face după un sistem învechit, curriculumul şcolar este şi el depăşit din simplul motiv că mai are la bază principii ale esteticii marxiste. Prin urmare, absolvenţii instituţiilor superioare de profil sunt în mare parte extrem

Republica Moldova


de slab pregătiţi, find necesare eforturi suplimentare pentru pregătirea lor la nivelul artiştilor profesionişti din Europa.

Nivelul de pregătire al cadrelor didactice, calitatea programelor educaţionale şi a procesului educaţional în general lasă de dorit. Nu există niciun program de pregătire a profesorilor din domeniu, prin care aceştia s-ar putea familiariza cu noile tendinţe în artă. Este nevoie de o democratizare reală a învăţământului, fapt care le-ar permite elevilor şi studenţilor să aleagă materii care îi interesează nemijlocit şi să nu se afle permanent sub presiunea profesorilor.

Pentru pregătirea artiştilor plastici, dar şi a cadrelor didactice, este nevoie de utilizarea tehnologiilor noi, la fel, trebuie susţinute iniţiativele artiştilor şi a profesorilor în scopul reformării sistemului de învăţământ.

8.3.5 Învăţământ artistic extraşcolar şi educaţia culturală (şcoli de muzică, patrimoniu etc)

În Republica Moldova activează 109 instituţii de învăţământ artistic extraşcolar, care întrunesc 1720 cadre didactice şi 16855 elevi, fiind subordinate autorităţilor publice locale de nivelul II şi I. Ministerul Culturii acordă acestor instituţii asistenţă metodică şi logistică. Anual sunt organizate diverse activităţi cu scopul imbunătăţirii calităţii serviciilor şi sporirii eficienţei sistemului de învăţământ artistic: seminare de specialitate cu master-class la disciplinile muzical-teoretice, instrumente aerofone, populare, cu corzi, pian, orchestra de muzica populară, artă plastică, cu participanți din toate instituţiile de învăţământ artistic extraşcolar din republică.

8.4 Arta amatoricească, asociaţii culturale şi iniţiative civice

8.4.1 Arta amatoricească şi cultura populară

Realizarea politicii culturale a statului de susţinere a artei populare se realizează prin intermediul instituţiilor culturale abilitate. Una din aceste instituţii, Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimonului Cultural Imaterial (CNCPPCI) din subordinea Ministerului Culturii, are funcţia de a asigura aplicarea politicilor de protejare în teritoriu, în special în comunităţile purtătoare de patrimoniu, susţine prin măsuri concrete viabilitatea patrimoniului cultural imaterial şi transmiterea lui către tânăra generaţie, inventariază elementele acestuia, conservând informaţiile pe diverse suporturi moderne. Specialiştii Centrului, în colaborare cu specialiştii din teritoriu, sunt antrenaţi în realizarea mai multor proiecte culturale cum ar fi: "Revitalizarea meşteşugurilor artistice", "Inventarierea dansului folcloric", "„Parada portului popular de vară”, Festivalul Naţional al Iei Centrele de olărit", Festivalul Bîlciul Olarilor „Iurceni-2014” ed. XXVI-a, "Femeia - păstrătoare şi continuatoare a tradiţiilor","Taraful tradiţional din Moldova", Festivalul-concurs naţional al interpreţilor cîntecului folcloric ,, Maria Drăgan” ş.a.).

În Republica Moldova își desfășoară activitatea peste 2900 meşteri populari şi 47 de centre meşteşugăreşti în cadrul cărora se promovează olăritul, prelucrarea lemnului, pietrei, ţesutul, brodatul, împletitul, împletitul din fibre naturale etc.

Evenimentul de excepţie a anului 2013 este considerat înscrierea în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii a obiceiului tradiţional de iarnă „Colindatul de ceată bărbătească”, acesta fiind primul element de patrimoniu cultural al Republicii Moldova acceptat în lista patrimoniului mondial al UNESCO.

La 10 august 2013 s-a desfăşurat, ediţia a II-a, a Festivalul Naţional al Iei, la care au participat 25 de meşteri populari din republică care confecţionează piese tradiționale de port popular, iar în cadrul Sărbătorii Naţionale ,,Ziua Independenţei Republicii Moldova” Parada Portului Popular au participat 37 colective de artişti amatori din toate raioanele republicii.

Republica Moldova


CNCPPCI realizează de asemenea atestarea bianuală a formaţiilor artistice cu titlul "model", acţiune de amploare, coordonată şi subvenţionată de Ministerul Culturii, în colaborare cu Secţiile raionale cultură, Centrele raionale de conservare şi valorificare a creaţiei populare, precum şi cu primăriile locale. Atestarea permite supervizarea situaţiei în domeniul creaţiei artiştilor amatori (creaţia muzicală, coregrafică, portul popular, arta teatrală), depistarea problemelor cu care aceştia se confruntă, menţinerea şi promovarea formaţiilor de o bună calitate artistică. Ultima trecere în revistă a colectivelor artistice "model" (2013) a antrenat un număr important de colective artistice de amatori din teritoriu.

În Republica Moldova există 3972 formaţiuni artistice de amatori între care 798 de formaţiuni „model”, dintre care 234 sunt formaţii folclorice, 87 de teatre, 69 de orchestre de muzică populară, 61 ansambluri de dans popular, ș.a.

Deşi toate aceste formaţiuni nu au un statut legal special, ele sunt protejate de legislaţia cu privire la dezvoltatrea activităţilor social culturale. Cele mai multe dintre formaţiunile de amatori sunt administrate de către Casele de Cultură din localităţile respective.

8.4.2 Casele de cultură şi cluburile culturale comunitare

Reţeaua instituţiilor culturale din teritoriu constituie 1232 de Case de Cultură, situate în sate şi oraşe. 519 din casele de cultură necesită reparații capiltale, doar 347 se încălzesc pe timp de iarnă, 136 din ele se află în stare avariată, 12 au fost privatizate, 10 au fost date integral în arendă. În acest sens pe parcursul anului 2013 din 1232 case și căminele de cultură au fost efectuate lucrări de reparație capitală și curentă la peste 200 edificii, în sumă de 55,97 mln lei. Pe parcursul anului 2013 în teritoriu au fost organizate și desfășurate 84171 manifestări cultural-artistice (inclusiv 31834 pentru copii și adolescenți) la care au participat 1046,6 mii spectatori (inclusiv 3680,6 mii copii și adolescenți).

Casele de cultură au fost concepute special pentru organizarea evenimentelor culturale, fiind prevăzute cu săli pentru festivităţi cu 200 – 1000 locuri, precum şi săli de repetiţii pentru grupuri artistice, preponderant amatoriceşti. Majoritatea caselor de cultură din zonele rurale incadrează şi săli – biblioteci. Chiar dacă în unele case de cultură sunt puține activități, cheltuelile APL pentru întreținerea edificiilor din localităţile rurale sunt de 6 ori mai mari decât a celor din orașe, irosind ineficient resursele comunității. Casele de cultură trebuie să devină centre de servicii culturale pentru comunitate, iar finanțarea lor trebuie asigurată în bază de proiect și în funcție de activitățile culturale desfășurate. Pentru a oferi servicii de calitate comunității casele de cultură au nevoie de investiții majore în capitalul uman ce administrează aceste instituții, o mai mare autonomie în gestiunea resurselor și a spațiului de care dispun, de liberalizare în ceea ce privește crearea parteneriatelor publice private etc.

Ministerul Culturii are doar funcţia de a monitoriza casele de cultură, ele fiind finanţate din bugetele locale.

Programul de stat “Satul moldovenesc 2005-2015” a prevăzut 300 mln. lei pentru renovarea capitală a 118 Case de Cultură. Pe parcursul anului 2007, au fost renovate 12 Case de Cultură din diferite raioane ale Moldovei. Cota proiectelor de investiţii constituie, în cadrul aceluiaşi program, aproximativ 135 mln. lei.

Însă, problemele şi reţinerile apar din cauza că autorităţile locale re-direcţionează sursele alocate către alte domenii considerate a fi mai importante.

8.4.3 Asociaţii de cetăţeni, grupuri de advocacy, ONG-uri şi grupuri consultative

În Republica Moldova actualmente sunt înregistrate circa 7000 de ONG-uri, cultura însă este printre domeniile în care prezenţa ONG-urilor este foarte modestă și reprezintă circa 5% din numărul total de ONG-ri, dintre care doar 2% sunt active.

Republica Moldova


În astfel de condiţii, nu poate exista o piaţă de artă, iar capacitatea de lobby și advocacy a societăţii civile în domeniul culturii este extrem de slabă. Politicile de finanțare sunt preponderent axate pe finanțarea instituțiilor publice, iar sectorul nonguvernamental este practic neglijat. Ministerul Culturii nu are o politică publică cu privire la dezvoltarea sectorului cultural privat, iar unica formă de susținere financiară este un fond de 2 mln lei anual, ceea ce constituie mai puțin de 1% din bugetul Ministerului Culturii. Finanțarea uniunilor de creaţie şi asociaţiilor obşteşti are loc în baza „Regulamentului cu privire la modul de finanţare din bugetul de stat a programelor, proiectelor sau acţiunilor culturale desfăşurate de către asociaţiile obşteşti”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 39 din 26 ianuarie 2009. În anul 2013 au fost finanțate doar 53 proiecte în sumă de 1790,2 mii lei.

În ultimul timp, prin diferite activităţi culturale, s-au manifestat Centrul de Politici Culturale, Centrul pentru Artă Contemporană KSA:K, Asociaţia de Muzică Contemporană, Asociația ARS DOR, Asociația Oberliht, Asociaţia „Papyrus-studio“, Centrul Cultural German AKZENTE, Teatrul Spălătorie, “Muzica Nelimitată”, etc.

Asociaţia „Papyrus-Studio“ este o organizaţie neguvernamentală, care activează din 1999 şi are ca scop animarea vieţii artistice din Republica Moldova prin implementarea noilor tehnologii şi materiale: în special, experimentarea cu hârtie manuală, cu obiecte de artă sau în gravură.

ARS DOR este un Centru de Artă si Dezvoltare Profesională ce oferă consultantă, traininguri și programe de dezvoltare a capacitatilor pentru sectorul cultural al Republicii Moldova. În acest sens Asociatia ARS DOR contribuie la elaborarea și implementarea politicilor culturale, la inițierea campaniilor de advocacy și loby, prin realizarea cercetărilor si a studiilor analitice în domeniul culturii. Totodată ARS DOR consultă instituții din domeniul culturii în procesul de elaborare a planurilor de dezvoltare strategică (PDS), oferă traininguri în domeniul: management cultural, marketing cultural, cartografierea resurselor culturale, project management, colectare de fonduri etc.

În octombrie 2011, preşedinţi ai uniunilor de creaţie, reprezentanţi ai unor instituţii culturale şi ai partidelor politice au semnat Convenţia cu privire la susţinerea şi dezvoltarea culturii în Republica Moldova – „Cultura 2015”.

Această convenție are ca obiectiv „modernizarea şi integrarea culturii Republicii Moldova în circuitul internaţional”. Convenţia prevede acţiuni de susţinere a oamenilor de cultură şi de dinamizare a vieţii culturale din republică pe parcursul a patru ani, perioadă în care va activa viitorul Parlament. (pentru mai multă informație, vezi capitolul 4.3)

Republica Moldova


9. Surse de informare

9.1 Documente esenţiale privind politica culturală

Strategia de Dezvoltare a Culturii Republicii Moldova / Cultura 2020;

Programul de Dezvoltare Strategică al Ministerului Culturii pentru anii 2012 – 2014;

Programul Naţional de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012 – 2020;

Propunere de Politică Publică privind modernizarea și eficientizarea activității muzeelor, 2012;

Propunere de Politică Publică ”Eficientizarea Instituțiilor-Teatral Concertistice din Republica Moldova”, 2012;

Programul de Stat "Dezvoltarea şi ocrotirea culturii şi artei în Republica Moldova în anii 1997-2000";

Strategia de Stat privind Societatea Informaţională “Moldova Electronică”;

Politica culturală în Republica Moldova, ediţie a Ministerului Culturii, Chisinau, 2002;

Evaluarea eficienței și transparenței utilizării resurselor publice alocate culturii, Centrul Analitic Independent "Expert-Grup", 2013;

Rapoartele de audit ale Curții de Conturi, 2012, 2013;

Monitorul Oficial al Republicii Moldova pentru anii 1999 - 2014;

Legea Culturii, Legea privind ocrotirea monumentelor, Legea cu privire la biblioteci, Legea cu privire la activitatea editorială, Legea Audiovizualului, Legea Învăţământului, Legea privind protejărea patrimoniului arheologic, Legea monumentelor de „for public”, Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, Legea privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, Legea cu privire la oamenii de creaţie şi la uniunile de creaţie, Legea cu privire la cinematografie;

Arhivele Ministerului Culturii (1994-2004);

Programe speciale în cultură elaborate de Fundaţia Soros Moldova, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, a altor fundaţii publice locale şi programe internaţionale ce activează în ţară;

Strategia de Stat de lunga durata privind dezvoltarea economica si combaterea sărăciei in Republica Moldova;

“Cultura în 2005”, ediţie a Biroului Naţional de Statistică, 2005;

Reviste: Sud-Est; Contrafort; Semn; Timpul; Viaţa Basarabiei; Jurnal de Chişinău, Moldavskie Vedomosti.

Republica Moldova


9.2 Pagini Web

Pagina oficială a Guvernului Republicii Moldova http://www.moldova.md

Ministerul Culturii http://www.mc.gov.md

Biroul Relaţii Interetnice http://www.bri.gov.md

Agenția de Inspectare a Monumentelor http://www.airm.gov.md

Fundaţia Soros http://www.soros.md

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare http://www.undp.org

Initiativa: Fondul Național al Culturii http://fondulculturii.wordpress.com/

Centrul de Artă Contemporană http://www.art.md

ARS DOR Association http://www.arsdor.org

Asociația SIT http://www.monument.sit.md

Oberliht Association http://www.oberliht.com

Teleradio Moldova http://www.trm.md

Televiziunea de ştiri Jurnal TV http://www.jurnaltv.md

Televiziunea de ştiri Publika TV http://www.publikatv.md

Documents

Politicile Culturale ale Republicii Moldova