UNIVERSITATEA DE �TIIN�E AGRICOLE �I DE MEDICIN� VETERINAR� “ION IONESCU DE LA BRAD” IA�I

FACULTATEA DE AGRICULTUR�

SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMIC� AN IV

MATERIAL DE STUDIU ID

POLITICI AGRICOLE �I INSTITU�II AGRARE

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

� ��

CUPRINS

1. Politici agricole de pre�……………………………3 2. Politica de marketing……………………………..19

3. Polticile inpturilor variabile………………………28 4. Politica de creditare……………………………….31

5. Politici structurale…………………………………3 6. Politica alimentar� �i de securitate alimentar�…..46 Teme: Politica de marketing Referate: Politica de inputuri variabile

� ��

1. TIPURI DE POLITICI AGRICOLE Obiectivele Politicii agricole Politica agricol�, ca orice alt aspect al politicii economice,

depinde de anumite obiective politice (în ultim� instan��). În trecut, unul dintre obiective a fost men�inerea unui num�r maxim de persoane angajate în agricultur�, atât din cauz� c� popula�ia agricol� a fost privit� ca surs� de solda�i în timp de r�zboi, �i ca for�� stabil� �i de "încredere" în societate pe timp de pace sau pentru c� ruralul asigura condi�ii mai bune de via�� decât urbanul. Al doilea obiectiv a fost frecvent, men�inerea unui anumit grad de independen�� alimentar�, atât datorit� riscului de r�zboi, cât �i datorit� limit�rii la importa din alte motive sau datorit� dificult��ilor balan�ei de pl��i. Al treilea obiectiv, care în ��rile dezvoltate a devenit foarte important, este men�inerea �i cre�terea veniturilor fermierilor �i îmbun�t��irea eficien�ei produc�iei agricole �i a distribu�iei (marketing).

Ultimul tip de obiectiv apare datorit� imperfec�iunilor economiei de pia�� din agricultur�. Luând cele trei probleme economice de baz� - combinarea factorilor de produc�ie, mixul de produse (product mix) �i distribuirea venitului - economia func�ioneaz� bine pentru primele dou�, dar mai pu�in bine spre prost pentru a treia. Se produce ceea ce dore�te consumatorul, dar nu întotdeauna se produce eficient �i nici nu are ca rezultat o distribuire acceptabil� între sectoarele agricole �i non-agricole.

Marketingul �i metodele de produc�ie r�mân uneori în urm� cerin�elor timpului �i, în absen�a interven�iilor, venitul fermierilor scade �i fluctueaz�. În ��rile dezvoltate avansul tehnologic determin� cre�terea mai rapid� a produc�iei decât cererea, ceea ce conduce la pre�uri mici �i venituri mici. În acela�i timp, natura biologic� a agriculturii conduce la fluctua�ii neprev�zute ale produc�iei, ceea ce are ca rezultat mari fluctua�ii de pre�uri �i, de aici, fluctua�ii ale veniturilor fermierilor.

1.1. POLITICI AGRICOLE DE PRE�

Stabilizarea pre�urilor sau m�rirea lor? Interven�ia statului în

formarea pre�urilor agricole este de obicei f�cut� pentru a "stabiliza" pre�urile, dar "stabilizarea" este adesea un eufemism pentru "cre�tere" sau - mai pu�in frecvent - "sc�dere". Stabilizarea înseamn� cre�terea pre�urilor când acestea sunt anormal de sc�zute �i sc�derea lor câns sunt anormal de ridicate. Dac� pre�urile sunt "stabilizate" la un "vârf" sau la un "minim" (trough level), atunci pre�urile sunt m�rite sau sc�zute (la fel de bine stabilizate), aceasta are variate consecin�e economice.

� ��

Vorbind în sens larg, efectul politicilor de pre� a fost de a men�ine pre�urile la alimente ridicat în ��rile dezvoltate �i de a men�ine pre�urile sc�zute în ��rile "mai pu�in dezvoltate" (în interesul presupus al popula�iei urbane). În negocierile interna�ionale, scopul principalilor exportatori de produse primare a fost dublu: de stabilizare a pre�urilor �i de cre�tere a lor.

Scopul stabiliz�rii pre�ului este acela, în principal, de a preveni fluctua�iile nedorite ale venitului fermierilor. Scopurile cre�terii pre�ului, pe de alt� parte, pot fi extrem de diverse. În trecut, scopul a fost adesea de a men�ine popula�ia agricol�, atât din cauz� c� popula�ia rural� era considerat� coloana vertebral� a armatei ��rii, dar �i element de "încredere" conservator în politic� sau pentru c� s-a dorit s� dea cât mai multor oameni posibil avantajele unei vie�i s�n�toase de la �ar�. Acest scop a fost abandonat în zilele noastre în toate ��rile dezvoltate. Un scop diferit al sprijinirii pre�ului, cel pu�in teoretic, este acela al men�inerii unui anumit nivel al produc�iei. Motivul men�inerii produc�iei a fost în trecut datorat temerii c� în timp de r�zboi oferta (proviziile) de alimente ar putea fi reduse. Dintr-un alt motiv, care probabil este mai relevant ast�zi, ar fi c� tulbur�rile politice ar putea reduce proviziile (supplies) �i o astfel de �ar� s-ar l�sa deschis� �antajului politic dar depinde în mare m�sur�, pentru aprovizionarea cu alimente, de alt� �ar�.

Un argument "strategic" diferit este c� produc�ia ar trebui men�inut� în anticiparea unei reduceri la nivel mondial a produc�iei de alimente. Experien�a totu�i, a ar�tat c� surplusurile din ��rile dezvoltate ca produs secundar (derivat) a politicii de sprijinire a pre�ului nu sunt de ajuns pentru ��rile mai pu�in dezvoltate �i pot uneori s� provoace grave pejudicii ��rilor s�race sau vulnerabile. Un argument final al men�inerii produc�iei agricole este c� aceasta ajut� la dep��irea tendin�ei de a înregistra o balan�� de pl��i deficitar�.

De�i multe din argumentele men�inerii nivelului produc�iei agricole sunt deschise discu�iilor, exist� probabil o justificare a faptului c� o prea mare dependen�� de importuri este neîn�eleapt�. Nu se poate presupune c� oferta de alimente de pe pia�a mondial� va r�mâne întotdeauna din bel�ug �i ieftin� �i trebuie admis c� nimeni nu poate spune cun încredere ce cantit��i �i ce pre�uri la alimente vor fi pe pia�� peste 10 sau 20 de ani.

Evenimentele au infirmat pres des prognozele unor eminen�i economi�ti, începând de pe vremea lui Malthus. Este adev�rat c� evenimentele în general au infirmat profe�iile de deficit alimentar, dar aceasta nu înseamn� c� întotdeauna va fi la fel.

Politicile agricole, de aceea nu ar trebui bazate în mod irevocabil pe ipoteza c� surplusurile �i pre�urile joase de pe pia�a mondial� vor continua sau c� acele deficite �i pre�uri mari vor cre�te. Ele trebuie s� fie flexibile suficient pentru a reac�iona atât la surplusuri

� ��

, cât �i la deficite, potrivit situa�iei în cauz�. Aceasta implic� printre alte lucruri, c� stocuriu mari de produse agricole u�or de depozitat ar trebui men�inute: cereale, zah�r, lapte etc. Stocuri substan�iale în mâinile autorit��ii publice ac�ioneaz� ca un tampon între produc�ie �i consum �i s� produc�iei un r�gaz în care s� se dezvolte potrivit tendin�elor pe termen lung. Se reduc astfel �i fluctua�iile de pre� pe termen scurt, care ar putea tulbura stabilitatea produc�iei �i pre�ului atât în ��rile exportatoare, cât �i în cele importatoare, în special în ��rile importatoare. Pot, de asemenea, atunci când se g�sesc în propria �ar�, s� fie folosite de c�tre ��rile dezvoltate de a dep��i deficite alimentare cauzate de recoltele slabe �i astfel s� îndep�rteze o amenin�are care adesea are un efect negativ în planurile de dezvoltare ale acestor ��ri.

Dar, probabil cel mai important motiv al sprijinirii pre�urilor totu�i, este nu atât men�inerea unei popula�ii agricole �i nici a produc�iei, pe cât men�inerea veniturilor fermierilor. Tendin�a din ��rile dezvoltate ce se manifest� prin dep��irea cererii de c�tre produc�ie (ofert�) determin� cre�terea disparit��ilor de venit dintre agricultur� �i alte sectoare, prin care sprijinul pre�ului le ajut� s� se reduc�. Argumentul sprijinirii pre�ului - sau mai degrab� sprijinul de venit - în aceste circumstan�e se afl� pe terenul echit��ii.

Rezultatul interven�iei statului. Oricare ar fi motivele adopt�rii

sale, sprijinul (spriinirea) pre�ului agricol înseamn� un transfer de venit de la sectorul neagricol la sectorul agricol; mai înseamn�, de asemenea, în unele cazuri, c� nivelul produc�iei agricole va fi men�inut la un nivel mai mare decât ar trebui s� fie. Acest lucru este contrar doctrinei liberului schimb, bazat pe teoria costurilor comparative, prin care o �ar� ar trebui s� produc� acele bunuri de costurile relative cele mai mici �i s� importe acele bunuri pe care le produce la costuri relative mai mari. Dar separat de motivele "strategice" prin care o �ar� ar dori s� sacrifice unele din avantajele specializ�rii interna�ionale, exist� alte motive de ce o �ar� nu ar dori s� permit� comer�ul liber cu produse agricole.

De exemplu, a�a cum economistul modern al bun�st�rii a accentuat orice concluzie asupra faptului c� o �ar� se afl� într-o stare mai bun�, fie mai proast�, datorit� um�rii unei sau a altei politici economice, nu se poate ignora distribu�ia venitului. De aceea, este perfect legitim s� se abat� de la comer�ul liber dac� acesta implic� un nivel neacceptabil de coborât al veniturilor agricole. Nu se poate spune c� agriculturii poate sau, ar trebui s� i se acorde protec�ie complet� împotriva efectelor modific�rii economice sau concuren�ei str�ine. Presiunea economic� este aceea care aduce modificarea structural�, presiunea economic� poate fi deci necesar� în ini�ierea adopt�rii agriculturii care pe termen lung este singura solu�ie de a

� ��

mic�ora veniturile fermierilor. Dar, chiar dac� scopul este de a atinge/îndeplini modificarea structural� �i deci dispare necesitatea sprijinului, agricultura poate înc� cere sprijin pentru perioada de tranzi�ie, la fel ca alte sectoare "problem�". Specificitatea agriculturii este c� modific�rile structurale necesit� un timp excep�ional de lung - adesea mai mult de o garan�ie. Deci distinc�ia dintre sprijinul de tranzi�ie �i cel permanent nu este întotdeauna limpede.

Datorit� dificult��ilor în modificarea agriculturii, nu este întotdeauna posibil s� se sprijine cu încredere pe mecanismul de pre� al pie�ei. Probabil cea mai rezonabil� atitudine în privin�a sprijinului de pre� agricol este c� nu toate circumstan�elele acesteia poate fi exclus� ca un nonsens economic, dar aceasta este excesiv� dac� în mod seriosstânjene�te (împiedic�) modific�rile dorite în structura fermei. Este deci o problem� de a g�si nivel corect de sprijin dar �i tipul de sprijin de pre�.

1.1.1.TIPURI DE POLITIC� DE PRE�

Unele din principalele tipuri de politic� de pre� sunt descrise în

tabelul 1. Politicile concepute s� stabilieze pre�urile mai mult decât s� le majoreze nivelul în mod semnificativ includ stocuri tampon �i politici care stabilesc un "prag" minim de pre� (pre� minimal). Schemele stocurilor tampon opereaz� prin constituirea stocurilor atunci când oferta din bel�ug �i se reduc când oferta este s�rac�, deci m�rind pre�urile în vreme de abunden�� �i sc�zându-le în vreme de s�r�cie. Un pre� minimal, pe de alt� parte, poate fi stabilit atât prin mijloace de control pe termen scurt, prin care cantit��ile oferite sunt �inute departe de pia�� în perioade de abunden��, fie prin programe de plat� a eficitului de pre� (diferen�a dintre pre�ul minim �i pre�ul de pia�� = Pmin– Ppia��) cu stabilirea garantat� a pre�ului la un nivel sc�zut în raport cu pre�urile normale de pe pia��. Restric�ii de import sau taxe, care sunt aplicate numai atunci când pre�urile sunt neobi�nuit de joase, intr� în aceea�i categorie de stabilizare a pre�ului.

Scopul stabiliz�rii pre�urilor este în general, de a stabiliza încas�rile (receipts), care fluctueaz� în principal ca rezultat al varia�iei ofertei. Rela�ia dintre fluctua�iile ofertei �i fluctua�iile încas�rilor va depinde de elasticitatea de pre� a cererii la poarta fermei. Dac� elasticitatea este mai mic� decât 1, încas�rile vor fluctua invers fa�� de ofert� �i dac� este 0,5, încas�rile vor varia exact într-o propor�ie invers�, de ex: o cre�tere cu 10 % a ofertei va conduce la o sc�dere cu 10 % a încas�rilor.

Dar stabilizarea pre�urilor nu va stabiliza veniturile. Dac� pre�ul este men�inut constant, în timp ce oferta fluctueaz�, veniturile (încas�rile) vor fluctua propor�ional cu oferta, de exemplu la fel de

� ��

mult dac� pre�urile nu erau controlate, cu o elasticitate de – 0,5 cu toate c� în direc�ia opus�.

Pentru a stabiliza încas�rile (�i deci, presupunând costuri neschimbate, venit net) când oferta cre�te, pre�urile trebuie s� scad� într-o a�a m�sur� încât încas�rile totale s� r�mân� constante (Pre� x Cant.); cu alte cuvinte mi�care se face de-a lungul curbei cererii cu elasticitate unitar�. Dac� oferta cre�te cu 25 %, atunci pre�urile trebuie s� scad� cu 20 %.

Alte tipuri de politic� privesc cre�terea nivelului general al pre�urilor produc�torului. Acest lucru poate da na�tere unor probleme �i cu atât va fi mai mare nivelul sprijinului de pre�, cu atât vor fi mai mari problemele. Politicile care nu caut� s� m�reasc� nivelul pre�ului, ci doar s� reduc� instatabilitatea sau s� pun� un nivel minim în pia��, m�re�te cel pu�in problemele �i poate fi cel mai inechivoc recomandat�. Atunci când politicile de pre� trec dincolo de acest obiectiv, cel mai important este nivelul de protejare; metoda adoptat�, de�i important�, este secundar� ca importan��.

Metodele de sprijin ale pre�ului se grupeaz� în dou� categorii - metode care afecteaz� pre�urile de pia�� �i subven�iile. Amândou� metodele care func�ioneaz� prin pre�urile de pia�� sunt bazate pe principiul c� o sc�dere a ofertei duce la cre�terea pre�ului, iar o cre�tere a ofertei duce la o sc�derea lui; gradul de cre�tere a pre�ului sau de sc�dere fiind determinat de elasticitatea de pre� a cererii. O subven�ie poate fi atât pentru a reduce costul inputurilor agricole, cum ar fi îngr���mintele, cât �i pentru a m�ri pre�ul total primit pentru produsele fermei (de ferm�). În al doilea caz, subven�ia poate lua forme pl��ilor fixe pe unitate de output - care în mod evident are un efect unic de stabilizare a pre�ului - sau poate fi bazat� pe principiul pl��ii diferen�ei de pre� (deficiecy payments) prin care statul marcheaz� diferen�a dintre pre�ul garantat �i pre�ul mediu de pia��. În ambele cazuri, costul sprijinului agricol trebuie s� fie suportat de cineva, dar subven�iile sunt suportate de c�tre contribuabil, în timp ce politicile care m�resc pre�ul de pia�� sunt suportate de consumator. Consumatorul �i contribuabilul sunt, desigur, pân� la un anumit grad aceeasi persoan�.

Dintre variatele metode de sprijin al pre�ului, pl�tile diferen�ei de pre� au o atrac�ie considerabil�. Sistemul permite libertatea comer�ului �i schimbului (vânz�rii) �i d� o indica�ie asupra costului sprijinului agricol (ambele în total �i pentru m�rfuri individuale) în cheltuielile bugetare anuale. Dar pl�tile diferen�ei pre�ului sunt posibile numai în anmite circumstan�e. Num�rul fermierilor trebuie s� fie suficient de mic, iar standardul lor educa�ional suficient de mare, pentru a permite administrarea satisf�c�toare, iar costul bugetar trebuie s� fie tolerabil. Aceasta, dup� cum se �tie, nu face nici o diferen�� din punct de vedere al aloc�rii resurselor fie dac� este

� ��

men�inut un num�r de produc�tori prin aceste pl��i a diferen�ei pre�ului, fie prin sprijinul pre�urilor de pia�� (adic� dintre num�rul de produse �i sus�inerea pre�ului); totu�i, diferen�a de pre� se pl�tesc din fonduri publice, �i acestea sunt f�r� fund în practic�. Costul bugetar va fi mai mic dac� o �ar� import� într-o larg� propor�ie, ceea ce are nevoie sau dac� marfa în discu�ie este una minor�, decât în cazul unei m�rfi principale în care o �ar� este mai mult sau mai pu�in auto-satisf�c�tor (self-sufficiency).

Dac� costul bugetar al pl�tilor diferen�ei de pre� este substan�ial, natura "sfâr�itului" deschis al angaj�rii poate fi jenant pentru guvernan�i. O sc�dere nea�teptat� a pre�urilor de pia�� va cauza o cre�tere a costului pl��ilor, care tulbur� planific�rile financiare.

Sprijinirea pre�urilor de pia�� Calea alternativ� a sus�inerii pre�urilor fermierilor este de a

sus�ine pre�ul de pia��. Dac� importurile sunt interzise sau excluse datorit� costurilor mari de transport, pre�ul de pia�� poate fi m�rit prin restric�ionarea ofertei interne. Acest lucru poate fi f�cut prin impunerea cotelor pe fiecare produc�tor sau printr-o agen�ie public� de comer� care s� cumpere o propor�ie din produc�ie �i s� o depoziteze în afara pie�ei, atât pentru utiliz�ri necomerciale, cât �i prin interzicerea utiliz�rii ca hran�. Utiliz�rile necomerciale sunt eficace numai dac� vânz�rile comerciale nu sunt reduse corespunz�tor. Cea mai utilizat� (obi�nuit�) metod� este asigurarea c� produsul nu este folosit ca hran� (aliment) : cartofi, cereale sau lapte; poate fi limitat doar consumul animal prin interzicerea vânz�rii cu am�nuntul, a cartofilor sub o anumit� m�rime, vinul în surplus s� fie distilat în alcool etc. Desigur, dac� acest tip de interven�ie este utilizat în mod obi�nuit, separat de timpurile de abunden�� ocazional�, putem pune sub semnul întreb�rii dac� sistemul are o natur� economic�.

Atunci când sunt posibile importurile, m�rirea pre�ului de pia�� implic� una sau mai multe din urm�toarele, în plus la interven�ia de cump�rare: tarife de import sau taxe variabile la import, subven�ii de export, cote de import. Atunci când o �ar� (sau o uniune economic�) este un puternic importator, este corect s� men�in� pre�urile, atât prin mijloace prin proiectul pl��ilor diferen�ei de pre� (dac� este realizabil�), cât �i prin men�inerea pre�urilor de pia�� prin tarife �i taxe de import. Dar, pe m�sur� ce o �ar� se apropie sau dep��e�te auto-aprovizionarea, sus�inerea pre�ului devine mai dificil� �i mai costisitoare.

O form� special� de sus�inere a pre�urilor de pia�� este diferen�ierea de pre�. Acesta este folosit în particular pentru lapte. Cu condi�ia ca gradul diferen�ierii de pre� s� nu fie prea mare, sistemul are virtu�i în cazul laptelui: permite men�inerea unui pre� constant, dar rezonabil în ciuda perioadelor de abunden��. Dar, dac� este m�rit

� �

pre�ul unit (pooled price) prea mult, sistemul se va autosubmina, pe m�sur� ce cantitatea de lapte folosit� pentru procesare (�i dup� un punct, vândut� la pre�uri subven�ionate) cre�te.

Subven�ii de produc�ie În plus fa�� de pl��ile diferen�ei de pre� �i sus�inerea pre�ului de

pia��,exist� subven�ii "de produc�ie". Acestea iau forma subven�iilor pentru diferitele inputuri, de exemplu: îngr���minte, subven�ii pentru anumite opera�iuni, cum ar fi revendicarea (sau recuperarea) p�mântului, �i pl��i legate de num�rul de animale (�eptel = livestock). Unele din aceste subven�ii î�i au originea în perioada de dup� al doilea R�zboi Mondial, având o m�rire a outputului a fost încurajat� aproape indiferent de cost. Altele caut� s� încurajeze practica de cultivare care sunt dorite pe terenurile de folosin�� îndelungat� (long-term grounds), dar care nu pot fi profitabile pe termen scurt, de exemplu: subven�ii pentru aratul terenurilor inerbate, apoi subven�ii pentru cultivarea de semin�e ca recolt� de odihna a p�mintului.

Ra�iunea acestui tip de subven�ie este deosebirea dintre profitabilitatea pe termen scurt �i cea pe termen lung. Unele ferme practic� cultiv� pe terenuri cu fertilitate redus�, cazul de�i fiind american "dust bowls" a anilor ’30, iar unii dintre oamenii de �tiin�� sunt îngrijora�i c� metodele specializate adoptate de agricultura european� pot mic�ora fertilitate solului �i pot astfel provoca boli la plante. Dar probleme de acest tip au fost datorate mai degrab� ignoran�ei decât urm�ririi profitului pe termen scurt; cel pu�in acolo unde exist� un model stabil al familiei de fermieri, ace�tia nu au adoptat "exploatarea minier� a solului" (exploatarea nera�ional�, sec�tuirea). Nevoia principal�, dup� oamenii de �tiin�� din domeniul agricol - este men�inerea pe termen lung a efectelor, clar în minte, atunci când se dezvolt� noi sisteme de înalt randament al produc�iei �i s� fac� publice principiile modernei �i bune administr�ri, odat� ce fermierii s-au stabilit. Multe studii, atât în ��rile dezvoltate �, cât �i în cele în curs de dezvoltare, au ar�tat c� fermierii sunt extrem de inteligen�i în adaptarea celor mai potrivite tehnici la condi�iile financiare �i sociale, ca �i la cele fizice - în care ac�ioneaz�.

Exist� totu�i unele situa�ii, în care costurile "sociale" se diferen�iaz� de costurile "private" �i în care o subven�ie pentru acoperirea acestei "externalit��i" poate conduce la un model de produc�ie mult mai economic. Cu o orientare mai mare c�tre "ecologic" în ��rile dezvoltate �i cu o nevoie redus� de produc�ie agricol� (on marginal land), exist� un rol m�rit din partea statului atât de a ob�ine teren suplimentar �i s�-l administreze pe o baz� non-comercial�, �i s� utilizeze subven�ii pentru scopuri "ecologice". Dar o mare parte din subven�iile de produc�ie au fost imaginate într-o arie a s�r�ciei (de resurse - rare) �i au efecte "sociale" d�un�toare decât

� ��

benefice. Se dore�te încurajarea conserv�rii a ceea ce a r�mas din habitatul natural, dar subven�iile sunt înc� pl�tite pentru secarea terenurilor înml��tinite pentru terenurile înc� nefolosite (nefolositoare).

O ultim� categorie de subven�ii sunt acele subven�ii destinate în mod explicit pentru sus�inerea veniturilor fermierilor decât a produc�iei sau chiar pentru reducerea ei: de exemplu: stocurile în SUA , prin care, în anumi�i ani, fermierii care �in necultivat (pârloag�) unele suprafe�e de teren pentru cereale sunt pl�ti�i, s� fac� acest lucru. Dac� exist� o perioad� de abunden�� temporar� a unui produs �i se dore�te men�inerea structurii produc�iei �i nu se vrea împov�rarea fermierilor prin sc�derea drastic� a pre�ului, apoi (dup� ce stocurile tampon au atins nivelul maxim realizabil) o politic� de "a pune deoparte" are sens. Programele americane de dup� r�zboi, par s� fie justificate. Problema este de a �ti când un surplus este fie temporar sau permanent.

În cazurile în care scopul politicii de subven�ii este social în mod explicit, de exemplu: sus�inerea venitului fermierului în timpul perioadei de modific�ri structurale - cea mai simpl� �i cea mai eficace cale ar fi doar s� se pl�teasc� fermierilor o sum� anual� (anuitate). Asemenea pl��i ar putea s� nu aib� efectele nedorite ale sus�inerii pre�ului asupra produc�iei. Acestea au fost ocazional propuse, dar rar implementate. Politicienii simt probabil c� un transfer devenit nejustificat ar putea fi mai dificil de explicat electroratului decât pre�ul sau subven�iile de produc�ie.

Stocurile tampon Metoda clasic� de stabilizare a pre�urilor produselor agricole

este cea a stocurilor tampon. În lumea modern�, exist� multe agen�ii statale care de�in stocuri

de produse agricole, dar aceste stocuri sunt în general de�inute în leg�tur� cu sus�inerea pre�ului sau cu politicile de marketing; aceste stocuri nu sunt stocuri tampon pure, de�i uneori func�ioneaz� astfel. Un tip de politic� a stocurilor tampon a fost, de ex., cel folosit de Consiliul Canadian al Grâului (Canadian Wheat Board), care trebuie s�-�i vând� grâul la pre�urile curente ale pie�ei, dar poate reconstitui stocurile când oferta este excep�ional de puternic� (heavy) sau când cererea interna�ional-excep�ional de slab� �i s� le epuizeze când oferta este slab�, iar cererea puternic�. Stocurile tampon interna�ionale au fost adesea propuse ca mijloace de reducere a fluctua�iilor pe pie�ele mondiale, dar o schem� de acest tip nu a fost niciodat� pus� în practic� pentru produsele agricole, în special pentru c� ��rile respective (concerned) nu au fost suficient de unite s� accepte o politic� comun�. Singura schem� interna�ional� a stocurilor care a func�ionat continuu timp de mai mul�i ani a fost Acordul Interna�ional

� �

al conservelor (International Tin Agreement). A avut oarecare �anse , epuizându-�i periodic fondurile în încercarea de a �ine ridicate pre�urile sau stocurile epuizate în încercarea de a men�ine coborâte pre�urile.

Dificult��ile schemei �in s� ilustreze una din principalele probleme a stocurilor tampon �i anume judecarea tendin�ei pre�ului pe termen lung în mod corect. Dac� pre�urile la care stocul tampon cump�r� �i vinde sunt bazate pe o subestimare a tendin�ei pre�ului pe termen lung, stocul întotdeauna va fi vândut �i în final chiar epuizat.

Dac� pre�urile sunt bazate pe o supraevaluare a tendin�ei pe termen lung, stocul tampon va fi întotdeauna cump�r�tor, �i va fi eventual distrus atunci când stocurile de vin prea mari pentru a putea fi administrate.

Un stoc tampon chiar în afara pre�ului, dar aceasta nu înseamn� în mod necesar c� produc�torii primesc exact acela�i pre� mediu pe care l-ar primi în absen�a lui, Departe, fa�� de costurile cu depozitarea, costurile (cheltuielile) pot fi mai mari sau mai mici potrivit caracteristicilor curbei cererii.

1.1.2.POLITICA DE PRE� A PRODUC�IEI FERMEI

Este vorba de politicile statului care influen�eaz� nivelul

pre�urilor primite de fermieri �i pl�tite de consumatori pentru produc�ia fermei. Uneori include �i alte politici care afecteaz� pre�ul inputurilor, a ma�inilor agricole, a p�mântului �i a muncii �i creditarea agricol� (a fermei).

Pre�urile outputului agricol sunt, în general, recunoscute ca având trei func�ii în sistemul economic �i anume:

– de alocare a resurselor fermei; – de distribuire a veniturilor; – de încurajare sau de întârziere �i formarea

capitalului în agricultur�. Aceste func�iuni au fost descrise de asemenea ca semnale,

stimulente �i instrumente pentru alocarea resurselor �i veniturilor. O cre�tere a nivelului general al pre�ului produc�iei (output),

m�re�te veniturile la toate inputurile de produc�ie, încurajând utilizarea mai mare a inputurilor variabile, ca �i asigurarea unor venituri mai mari la inputurile fixe (p�mânt, capital, munca familiei). O modificare a nivelului pre�ului relativ al unui output fa�� de alte rezultate în substitu�ia inputurilor prin care gospod�rie fermier� se adapteaz� la modificarea profitabilit��ii relative a diferitelor outputuri. Pentru gospod�riile ��r�ne�ti care consum� o propor�ie din propria produc�ie, aceste adopt�ri pot fi modificate de securitatea alimentar� �i alte scopuri ale gospod�riei.

� ��

Func�ia de distribu�ie a venitului are multe dimensiuni. Exist� directa implicare pentru alimentele principale, prin care pre�urile mari m�resc veniturile produc�torului �i mic�oreaz� venitul real al consumatorilor. Acest conflict este adesea întâlnit în contextul tipului de dispute politice rural-urban, �ar�-ora� sau agricultur�-industrie. Totu�i, efectele distribu�iei venitului a pre�urilor marilor alimente nu sunt atât de simple. Pre�uri mai la alimente au efecte adverse pentru ruralul f�r� p�mânt, �i pentru ��ranii care sunt cump�r�tori ne�i de alimente, la fel ca �i pentru consumatorii urbani.

Rolul investi�iilor �i a acumul�rii de capital se înrude�te cu efectele lor cumulative pe termen lung. Pre�urile mari de ferm� se leag� de celelalte din alte sectoare �i care m�resc rata recuper�rii investi�iilor la capital în agricultur� �i încurajeaz� investi�iile în diferite moduri. La nivel de gospod�rie, venituri mai mari peermit economii în sezoane care în schimb permit o utilizare mare mare a inputurilor achizi�ionate cash.

Venituri mari mari încurajeaz� de asemenea fluxul de credite spre activit��i agricole prin îmbun�t��irea gradului de risc al gospod�riei. La nivel intersectorial, pre�uri mai mari la alimente mic�oreaz� rata relativ� de recuperare a investi�iilor la capital în economia non-fermier� - prin impactul asupra nivelelor salariului non-fermier �i m�resc rata relativ� a recuper�rii investi�iilor în agricultur�.

1.1.2. OBIECTIVELE POLITICII DE PRE� A

OUTPUTULUI Exist� trei obiective primare care corespund celor trei func�iuni

ale pre�urilor la output deja identificate. Acestea sunt: 1) s� influen�eze outputul agricol; 2) s� realizeze modific�rile dorite ale distribu�iei venitului; 3) s� influen�eze rolul �i contribu�ia sectorului agricol la

procesul general al dezvolt�rii economice. Exist� multe conflicte poten�iale între aceste obiective.

Realizarea modific�rilor dorite în distribu�ia veniturilor poate fi în contradic�ie cu cre�terea outputului. Apoi, al treilea mare obiectiv trebuie s� fie specificat prin respectarea direc�iilor sale strategice. O politic� care subordoneaz� agricultura nevoilor cre�terii industriei este diferit� de cea care trateaz� sectorul agricol ca surs� de cre�tere �i dezvoltare �i ocupare a for�ei de munc�.

Exist� multe obiective secundare diferite ale interven�iei pre�ului care la un moment sau altul arat� puternice justific�ri pentru interven�iile de politic� de pre� avansate de state. Acestea sunt întotdeauna legate de unul din obiectivele primare de mai sus, iar leg�turile sunt identificate mai jos:

� ��

a) s� m�reasc� outputul agricol agregat, la toate culturile �i întreprinderile;

b) s� m�reasc� outputul recoltelor individuale sau outputurile, de exemplu export contra recolte pentru alimente, recolte perene contra recolte anuale, grâne contra r�d�cinoase, s.a.m.d.;

c) s� stabilizeze pre�urile agricole, în sensul de a reduce incertitudinea pentru fermieri �i pentru a asigura pre�uri stabile la alimente pentru consumatori �i stabilitate în mediul macroeconomic al pre�urilor;

d) s� stabilizeze veniturile fermei, distinct de stabilitatea pre�ului, din moment ce pre�urile stabile pot acum s� stabilizeze veniturile depinzând de cauza fluctua�iilor de pre� �i de gradul de angajarepe pia�� a diferitelor tipuri de gospod�rie fermier�;

e) s� realizeze autosuficien�a alimentar�, acesta fiind un obiectiv agregat de securitate alimentar� cu leg�turi la a) �i la b) de mai sus;

f) s� genereze venituri din taxe pentru stat, din taxe de export sau de import, cu efecte pe termen scurt �i cumulative, peste toate celelalte obiective;

g) s� genereze s� salveze comer� exterior �i deci s� contribuie la balan�a de pl��i;

h) s� asigure dac� sediul manufacturier este aprovizionat cu alimente ieftine �i materii prime ieftine pentru a accelera ritmul cre�terii industriale, acesta fiind cel mai important obiectiv clasic al politicii de pre�;

i) s� maximizeze surplusul de investi�ii care poate fi extras din agricultur� pentru investi�ii în sectorul manufacturier al , acest surplus fiind mobilizat fie prin taxarea m�rfurilor sau prin modificarea termenilor de schimb.

Ast�zi se respinge modelul subordon�rii agriculturii în dezvoltarea economic� ca incorect conceptual, ca �i periculos �anselor economice ale ��rilor ce au urmat acest model. De aceea, folosirea politicii pre�ului pentru a favoriza cre�terea industrial� nu mai este larg sus�inut�. Aceasta nu înseamn� c� abordarea subordon�rii a disp�rut total: f�r� îndoial� înc� continu� s� influen�eze gândirea unor birocra�i �i politicieni.

Celelalte obiective pot fi împ�r�ite larg în trei grupe: cele legate de output, cele legate de stabilizare �i cele legate de distribu�ia venitului.

Un punct final al obiectivelor prive�te diferen�a dintre obiectivele declarate �i cele curente, dintre obiectivele explicite �i cele implicite. Trebuie acceptat c�, conduc�torii oriunde �i oricând g�sesc s� manifeste un angajament, la un anumit model de ac�iune, dar f�r� s� fie necesar� o potrivire cu actele concrete. Invers, uneori g�sesc

� ��

convenabil s� nu fac� prea mult zgomota asupra cursurilor de ac�iune pe care de fapt le urmeaz�. De aceea, scopurile declarate ale politicii de pre� ar putea s� nu fie o reprezentare corect� a interven�iilor de pre� implementate de fapt.

1.1.3. INSTRUMENTELE POLITICII DE PRE�

Instrumentele sunt grupate potrivit tipului de impact asupra

nivelului �i stabilit��ii pre�urilor. Descrierea instrumentelor politicii de pre� este urmat� de unele observa�ii privind interac�iunea dintre instrumente �i rela�ia instrumentelor cu obiectivele.

♦ Instrumentele politicii comerciale Acestea afecteaz� pre�urile agricole interne prin ac�iunea lor

asupra pre�urilor �i cantit��ilor fie importate, fie exportate. Includ: a) taxe de import sau subven�ii, care m�resc sau scad

pre�urile interne prin cre�terea sau sc�derea costului importurilor în moned� na�ional�;

b) restric�ii cantitative la importuri care m�resc pre�urile internen peste pre�urile de import;

c) taxe de export, care sunt ob�inute din pre�urile de export �i care mic�oreaz� pre�ul intern, înapoiate produc�torilor.

♦ Politica ratei de schimb Are un impact major asupra pre�urilor interne a bunurilor

agricole ce pot fi schimbate, iar acest impact este la fel în direc�ia substituirii la import �i a exportului de m�rfuri. O rat� de schimb mai mare are ca rezultat un echivalent în moned� na�ional� mai mare a pre�ului de pia�� mondial, atât pentru alimente �, cât �i pentru recolte exportate. Invers, o rat� de schimb mai mic� are ca rezultat un echivalent în moned� na�ional� mai mare a pre�urilor pe pia�a mondial�.

♦ Taxe �i subven�ii În plus fa�� de taxele de import sau de export deja men�ionate,

pre�ului outputului de ferm� poate fi afectat de mai multe tipuri de taxe interne sau subven�ii în diferitele puncte ale lan�ului de marketing:

a) taxe locale pe produc�tori atunci când vând prin agen�i de marketing specifica�i, aceast� tax� fiind redus� (sc�zut�) din pre�ul de la poarta fermei (pre� prod.);

b) tax� pe m�rfuri neprocesate la punctul intr�rii în procesare;

c) taxe de consum pe m�rfuri pe pie�ele cu am�nuntul sau de engros;

d) subven�ii de consum aplicate m�rfurilor la vânzarea cu am�nuntul atât în general, cât �i pe debu�ee de vânzare cu

� ��

am�nuntul specifice ce vând alimente pentru anumite grupuri de consumatori;

e) plat� a diferen�ei de pre� pentru produc�tori în care exprimarea subven�iei variabile pentru acoperirea diferen�elor dintre pre�ul la poarta fermei (pre� obiectiv) �i actualul pre� la poarta fermei ob�inut, când difer�.

♦ Interven�ii directe În plus fa�� de politicile fiscale sau ale ratei de schimb, statele

caut� frecvent s� influen�eze pre�urile prin controale directe asupra form�rii pre�ului, marketingului �i depozit�rii m�rfurilor agricole. Aceste controale necesit� crearea unor agen�ii publice de marketing pentru a asigura controlul asupra unei p�r�i sau asupra întregii cantit��i vândute dintr-o anumit� marf�. Unele controale comune sunt:

a) output vândut limitat pentru vânzarea prin canale de stat la pre�uri fixe, acestea fiind adesea pre�uri fixe uniforme la poarta fermei anun�ate în avans pentru sezonul de recoltare;

b) o variant� a aceleia�i idei implic� achizi�ionarea for�at� (prin lege) de stat a întregii sau a unei p�r�i output la pre� fix;

c) pre�uri divizoare cu am�nuntul fix sau maximum pentru alimente de baz�, oferta fiind limitat�, în principal, la magazinele de stat, pedepse punându-se la vânz�torii priva�i care-�i pun pre�urile (ilegal;

d) pre�uri minime fixe la produc�tori (pre� de baz� = floor price), legate de achizi�iile de stat de pe pia�� a unei p�r�i a întregii oferte la pre�ul de baz�;

e) pre�uri prag fixe la produc�tori �i pre�uri plafon la vânzare en-gross sau en-detail, legate de opera�iile autorit��ilor asupra stocurilor tampon care cump�r� la pre� prag în timpul sezonului de recoltare �i vinde la pre�uri de plafon în sezonul cu deficit.

De�i aceste categorii �i liste de instrumente acoper� multe din diferitele tipuri de interven�ii care influen�eaz� nivelurile pre�ului de ferm�, nu sunt epuizate. Unele ��ri utilizeaz� rate de schimb multiple pentru a converti pre�urle m�rfurilor la o rat� de schimb diferit� fa�� de cea care se aplic� la alte importuri �i exporturi în economie, care poate favoriza sectorul industrial (rat� mai mare). În alte ��ri politicile de pre� pot fi de discriminare între diferitele tipuri de ferm�, de exemplu, outputul din sectorul ��r�nesc au pre� mai mic decât cel din sectorul fermei comerciale.

Este neobi�nuit s� descoperi o situa�ie în care numai una sau câteva din aceste instrumente ac�ioneaz� la un moment dat. Mult mai obi�nuit este ca pre�urile de ferm� s� fie manipulate de un întreg dispozitiv de instrumente politice, unele putând s� ac�ioneze pe direc�ii diferite. Aceasta apare din dou motive principale: a) noile instrumente sunt implementate f�r� îndep�rtarea vechilor instrumente

� ��

�i b) departamentele diferite ale statului sunt responsabile de legislarea diferitelor instrumente �i de coordonarea între ele nu este perfect�. De aceea, politica de comer� �i fiscale sunt de obicei determinate de Banca Central� sau de Ministerul de Finan�e, în timp ce interven�iile directe asupra pre�ului de ferm� sunt implementate de Ministerul Agriculturii.

Leg�turile dintre obiective �i instrumente pot fi mai mult sau mai pu�in direct dependente de tendin�a ca instrumentele s� se multiplice dincolo de inten�iile originale. Direc�ia efectelor pre�ului asupra comer�ului, politicile de taxe i subven�ii ar trebui s� spun� ceva despre obiectivele care au adus asemenea instrumente în existen��, dar nu în mod necesar. Multe instrumente au ca scop explicat stabilizarea venitului sau a pre�ului (se aplic� în special la pre�uri fixe prag), dar fixarea pre�urilor poate avea implica�ii mult mai largi depinzând de criteriul de determinare a nivelelor de pre� �i de modul în care aceste criterii sunt aplicate în timp. Criterii alternative de fixare a pre�ului sunt aspectele politicii de pre�.

Criterii de determinare a nivelelor de pre� Decizându-se interven�ia asupra nivelului pre�urilor de ferm�,

anumite reguli �i linii directoare sunt necesare în sensul de a determina minimul, maximul pre�urilor fixe sau limitele acceptabile. Chiar dac� singurul instrument aplicat este taxa procentual� pe importuri �i exporturi, unele feluri de linii directoare sunt înc� cerute pentru a determina nivelul potrivit al unei asemenea taxe.

Literatura de specialitate în domeniul politicii de pre� recunoa�te 5 criterii economice diferite sau grupe de criterii care pot fi îndreptate c�tre deciziile de politic� ale pre�ului. Exist� o rela�ie apropiat� evident� între obiectivele �i criteriile clare: în unele cazuri, obiectivele prin caracterul lor pot restric�iona alegerea între criterii de determinare a nivelului de pre�.

Urm�toarele paragrafe prezint� principalele criterii împreun� cu scopul lor, validitatea �i popularitatea în analiza politicii de pre�:

♦ Criteriul costului de produc�ie A fost în trecut cel mai popular criteriu în determinarea

nivelului pre�ului. S-a folosit larg acolo unde pre�urile fixe sau pre�urile prag sunt folosite ca instrumente ale politicii de pre�. Costul de produc�ie se aplic� pentru dec�derea pre�ului prag a culturilor la alimentele primare în zonele cu ��rile care sunt izolate într-un anumit grad de pre�urile mondiale prin costuri mari de transport sau alte bariere.

Exprimat în termeni simpli, criteriul costului de produc�ie spune c� nivelul pre�urilor la poarta fermei pentru o cultur� trebuie s� fie legat de costul s�u mediu de produc�ie. Totu�i, un num�r de subtilit��i sunt necesare în sensul de a face acest criteriu func�ionabil:

� ��

a) costul de produc�ie trebuie s� fie pentru un an "normal" sau o medie a 3 - 5 ani;

b) trebuie s� fie media costului de produc�ie total inclusiv evaluarea p�mântului �i for�ei de munc� la pre�uri de pia��, nu doar media costurilor de produc�ie variabile;

c) costul mediu trebuie calculat plecând de la datele e�antion ale costului pentru un lot reprezentativ de ��rani ce folosesc tehnologie îmbun�t��ite, nici pentru tehnologie joas�, dar nici înalt� tehnologie a fermelor comerciale.

Un pre� prag fixat la media costului total de produc�ie pentru tehnologia îmbun�t��it� a ��ranilor leva asigura un randament de pia�� pentru munca familiei lor �i pentru p�mânt. Pentru costuri mai mari, tehnologia joas� ��r�neasc� va asigura stimulente pentru a adopta noi tehnologii �i pentru fermierii comerciali, va asigura un surplus adecvat sau profit ca stimulent pentru a m�ri oferta.

Criteriul costului de produc�ie se concentreaz� pe venituri private mai degrab� decât pe cele sociale pentru produc�ia agricol�. Meritele sale sunt acelea c� este ancorat în condi�iile economice reale ale majorit��ii ��ranilor �i aceasta-i asigur� o leg�tur� clar� (categoric� între veniturile agricole �i pre�urile agricole.

Dar principalele defecte sunt: 1) este dificil uneori în realitate s� identifici un grup

majoritar de fermieri reprezentativi; 2) costul poate varia puternic între fermieri �i zone, astfel c�

o simpl� medie este f�r� sens; 3) unele costuri, precum rentele lichide variaz� odat� cu

pre�ul la poarta fermei �i de aceea poate cauza o spiral� cresc�toare a costului �i pre�ului;

4) pre�urile fixe potrivit acestui criteriu pot devia cumulativ de la pre�urile mondiale la rate oficiale de schimb.

♦ Criteriul pre�ului la frontier� Termenul de pre� la frontier� înseamn� exact ceea ce spune: este

pre�ul mondial fob pentru exporturi sau cif pentru importuri, transformat în moned� na�ional� la o rat� oficial� de schimb. Acest pre� la frontier� tipic trebuie ajustat în sensul de-al aduce în compara�ie cu pre�urile interne cum ar fi pre�urile de desfacere, pre�urile de vânzare en gros sau pre�urile la poarta fermei prin sc�derea costurilor de marketing �i de procesare, pre�ul mondial care rezult� se nume�te pre� de export la paritate �i pre� de import la paritate pentru m�rfurile de export sau import respective.

Cu condi�ia ca o marf� este ori în exces (la o marf� de export) sau în deficit (o marf� de import), atunci pre�urile la partitate de export sau de import asigur� unghiul în ceea ce prive�te costurile de oportunitate a pre�urilor mondiale. O problem� de definire apare, totu�i, pentru m�rfurile care sunt în cantitate suficient� �i pentru care

� ��

ar putea exista exporturi în anii buni �i importuri în anii slabi. Diferen�a dintre pre�urile de export la paritate �i cele de import la paritate pentru unele m�rfuri poate foarte mare, însemnând c� pre�urile mondiale nu asigur� un ghid precis la nivelurile de pre� specifice.

Datorit� volatilit��ii pre�urilor mondiale la produsele agricole (în special la alimentele primare), criteriul pre�ului la frontier� ar trebui s� fie utilizat ca o medie a pre�ului mondial pentru un tip �i calitate de marf� comparabil� cu produc�ia na�ional�. Scopul este de a evita divergen�ele cumulative, a costurilor de oportunitate pe termen lung, decât de a trata pre�urile mondiale imediate ca un totem sacru.

♦ Criteriul termenelor de schimb Acest criteriu se refer� la tendin�a pre�urilor produc�iei agricole

fa�� de pre�urile inputurilor �i bunurilor de consum pe care fermierii le cump�r� din sectorul industrial. Termenii de schimb se refer� la produc�ie agricol� ca un întreg, nu ca culturi individuale �i de aceea acest criteriu se refer� la nivelul general al pre�urilor la poarta fermei, nu la nivelul pre�urilor relative dintre outputuri. Termenii de schimb se calculeaz� prin împ�r�irea indicelui pre�urilor primite de fermier la indicele pre�urilor pl�tite de fermier pentru inputuri �i bunuri de consum.

Scopul este de a controla nivelul comparativ al pre�urilor dintre agricultur� �i industrie. Ca �i în cazul pre�urilor de frontier�, inten�ia nu este în mod necesar de aderare apropiat� la schimb�rile anuale ale acestor pre�uri relative, ci mai degrab�, de asigurare c� deosebirile nu apar între tendin�ele pre�ului agricol �i cel neagricol ca rezultat al interven�iilor politicii. Pot exista inten�ii deliberate ale politicii de a reduce pre�urile agricole relative fa�� de cele industriale (ca în modelul de subordonare) caut� s� m�reasc� cel agricol fa�� de cel industrial (în sensul poate de a se redresa dezavantaje trecute ale agriculturii).

Termenii de schimb lua�i înc� în considerare sunt pre�ul termenilor de schimb caracterul net al termenilor de schimb (pentru c� se compar� tendin�ele pre�urilor). Sau adesea a�a-numi�ii termeni de schimb rural-urban sau intersectorial. În literatura clasic� a dezvolt�rii economice a agriculturii, termenii de schimb rural-urban au fost considera�i, cei mai importan�i factori care influen�eaz� rata acumul�rii capitalului �i cre�terea în fiecare sector.

♦ Criteriul parit��ii multiple Pre�ul la frontier� �i termenii de schimb sunt dou� tipuri de

criterii de partitate în deciderea nivelelor pre�urilor prag sau fixe. Cuvântul paritate înseamn� egal cu, astfel c�, criteriul pre�ului de frontier� cere egalitatea cu pre�urile mondiale �i criteriul termeni de schimb are tendin�� de egalitate cu pre�urile industriale.

Exist� mai multe dintre parit��i care pot fi aduse în decizia politicii de pre�. De exemplu, Comisia Pre�urilor din India �ine seama de:

� �

1) paritatea de pre� între culturi; 2) paritatea pre�ului input-output; 3) paritate între materii prime �i produse finite; 4) paritate între pre�uri primite �i pre�urile pl�tite de

fermieri; 5) costul de produc�ie; 6) termenii de schimb intersectoriali.

1.2. Politica de marketing

1.2.2. TIPURI DE POLITICI DE MARKETING Exist� mai multe forme de interven�ie direct� a statului

justificabile în marketing. Acestea pot fi clasificate ca: 1) m�suri de men�inere a concuren�ei sau controlul

monopolului; 2) m�suri de îmbun�t��iri a prefunc�ion�rii pie�ei; 3) m�suri de sprijin economic sau de progres social.

Categoria 1) poate lua forma de:

a) "cartel"(Trust busting); b) încurajare de noi concuren�i de a intra pe pia��; c) asigurare a "puterii de operare".

"Cartelul" a fost urmat� în special în S.U.A.: o investiga�ie a

Congresului asupra unei acuza�ii de în�elegere (secret� împotriva unui ter�) pentru cei care ambaleaz� carnea a fost, în parte, responsabil� pentru Legea Anti-Trust a lui Sherman din 1880. Marketingul agricol în S.U.A. contemporan� este în termenii numerii ai organiza�iilor implicate, mult mai concentrat decât a fost alt�dat�. Pe de alt� parte, fermele cooperatiste joac� un rol principal, în unele domenii chiar dominant �i exist� concuren�e care func�ioneaz� sigur. Dar exist� multe c�i subtile în care politica statului poate m�ri sau uneori reduce neinten�ionat concuren�a. Îmbun�t��irea func�ion�rii pie�elor (deosebit de modific�rile în concuren��) cad în trei categorii.

Exist�, pentru prima, acele aspecte în care consumatorul nu este capabil s� realizeze o judecat� insparat� (informed); îndeosebi înt�rirea standardelor de igien�. O prelungire a acestei abord�ri este în domeniul educa�iei regimului alimentar. S-a sus�inut c� statul ar trebui s� suplimenteze îndemnurile de "reform� a regimului alimentar" �i ca popula�ia s� adopte regimuri alimentare bazate pe fibroase etc. În aceea�i categorie sunt func�ii cum ar fi producerea �i aplicarea standardelor gradate (aceasta este necesar� consumatorilor pentru a

� ���

face alegeri ra�ionale). Urm�rirea ordinii, uniformit��i �i purit��i etimologice poate deveni o obsesie a administratorilor �i poate fi împins� prea departe.

Al doilea tip de politic� const� în cercet�ri în marketing din sus�inere public�. Nu este acela�i cât pentru cercet�ri din fonduri publice în acest domeniu, a�a cum sunt în produc�ia agricol� pe când organiza�iile de marketing pot �i fac cercet�ri ele însele.

A treia categorie de politici sunt acelea realizate s� îmbun�t��easc� marketingul atunci când agricultura unei ��ri pierde teren în fa�a importurilor datorit� marketingului slab sau s� câ�tige pie�e externe. În asemenea cazuri, guvernele sunt înclinate s� caute s� învioreze sistemul de marketing. În mod similar, marketingul agresiv al m�rfurilor alimentare de export ale unei ��ri este la fel de important în influen�area fluxurilor comerciale ca �i "costurile comparative" (tarifele �i subven�iile). Acest marketing interna�ional poate fi realizat prin cooperativele fermerilor - ca Danemarca - sau de firme private, dar poate fi asistat de stat. Dus� la extreme, asemenea interven�ie na�ional� poate fi nes�n�toas� economic; într-un anumit moment totu�i, orice pericol de acest gen este insignifiant comparat cu paguba economic� f�cut� de tipuri de protec�ie agricol� mult mai extreme indeplinite în numele sus�inerii pre�ului.

Exist� deci un rol important pentru stat în marketingul agricol, ce deriv� din 2 temeiuri generale ale ac�iunii statului. Primul este prevederea c�:

– toate aceste institu�ii publice �i toate acele lucr�ri publice care de�i pot fi în cel mai înalt grad avantajoase pentru o societate, totu�i, profitul nu poate niciodat� s� acopere cheltuielile oric�rui individ sau a unui num�r mic de indivizi �i, care de aceea, nu se poate a�tepta ca orice individ sau unui nr. de indivizi s�-l m�reasc� sau s�-l men�in�.

Un program extensiv de controale de igien�, cercetare sau asigurarea cu informa�ii de pia�� poate fi justificat� dup� acest principiu al lui Adam Smith.

Al doilea motiv al ac�iunii statului prive�te politica concuren�ial� în cel mai larg sens, în felul în care Germania nume�te Mittelstandspolitik (politica afacerilor mici). Ar putea fi de exemplu, dorit, îm ambele temeiuri sociale �i ale eficien�ei marketingului, s� încurajeze semnificativ rolul cooperativelor de fermieri prin înclinarea balan�ei avantajelor, în favoarea lor. Dac� organiza�iilor fermierilor ar trebui s� li se dea puteri de monopol aceasta este o problem� diferit�, ce prive�te mai mult politica de pre� decât eficien�a de marketing, ca �i alte monopoluri, beneficiile posibile ale fermierilor ar trebui comparate cu posibilele dezavantaje ale consumatorilor.

Pe de cealalt� parte, ideea popular� prin care marketingul agricol are o ineficien�� specific� �i c� orice interven�ie a statului va

� ��

realiza mari economii în contul fermierilor sau consumatorilor, este puternic infirmat� de experien��. Cele mai multe probleme care au dus la criticarea de c�tre fermieri a intermediarilor nu-�i au ofiginile în ineficien�a marketingului �i nu pot fi abordate de politica de marketing.

Marketing Board se împarte în dou� categorii- Consilii de comer� (comerciale) obligatorii împuternicite s� cumpere de la fermieri tot ceea ce-i ofer� spre vânzare (sau s� controleze vânzarea) �i Consilii non-comerciale, a c�ror func�ie este s� regleze oferta. Scopul care st� la baza acestor dou� tipuri este de a servi interesele produc�torilor, iar fermierii le privesc ca pe un mijloc de cre�tere a pre�urilor de ferm�. Este necesar s� se examineze dac� aceast� viziune este justificat�.

În teorie, un Marketing Board, cu puteri statutare poate îmbun�t��i pre�ul primit de c�tre fermier prin patru c�i: prin cre�terea pre�ului de desfacere (cu am�nuntul); prin reducerea verigilor de desfacere; prevenirea diferen�ierii între produc�tori, de aceea se asigur� c� to�i produc�torii primesc acela�i pre� pentru acela�i produs sau prin impunerea de restric�ii celor mai de succes produc�tori în sensul de a-i ajuta pe cei mai pu�in eficien�i.

Cre�terea pre�ului de vânzare cu am�nuntul (de desfacere) Prima metod� const� în m�rirea pur �i simplu a vânz�rilor cu

ridicata (while sale) �i de aici a pre�urilor cu am�nuntul. Se presupune (în cercurile fermierilor) un Consiliu de marketing poate realiza acest lucru automat; pentru c�, odat� ce fermierii pot "vorbi cu o singur� voce", ar putea stabiliza pre�urile �i le poate m�ri u�or. În cazul cerealelor un Consiliu poate men�ine stocurile �i le poate m�ri sau reduce pentru a stabiliza, dar poate doar m�ri pre�urile prin retragerea ofertei de pe pia�a intern� �i s� le exporte în pierdere sau altfel s� le lichideze. Un Consiliu al c�rnii poate depozita carnea pentru aceste perioade de timp, de�i costul depozit�rii la rece (�i deteriorarea calit��ii) impune limit�ri.

Dar în nici unul din aceste cazuri nu exist� un monopol comerciale esen�ial în stabilirea pre�urilor. O organiza�ie guvernamental� de sprijinire/sus�inere în cump�rarea poate interveni pe pia�� pentru a împiedica sc�deri severe de pre�, cum ar fi la cereale, unt �i alte produse în SUA, Canada �i în cele mai multe ��ri din Europa.

Reducerea limitelor in desfacere. A doua cale prin care un Consiliu comercial poate, în teorie, s�

îmbun�t��easc� pre�ul primit de fermieri, este prin reducerea limitelor desfacerii. A�a cum s-a men�ionat mai devreme exist� convingerea larg� c�, datorit� costurilor sau profiturilor mari, veniturile din

� ���

desfacerea cu am�nuntul sau la en-gross sint prea mari. Dar un Consiliu poate reduce limitele la orice faz� a distribu�iei �i poate produce economii din asta. Dac� un Consiliu al c�rnii a cump�rat animale de la fermieri, le-a t�iat �i a vândut carcasele c�tre detaili�ti poate - dac� sistemul anterior a fost insuficient - fi capabil s� reduc� profiturile acestei faze a distribu�iei.

Orice economii realizate în procesul de distribu�ie care se poate ob�ine de c�tre Consiliul de Marketing pot fi la fel de bine ob�inute de o organiza�ie voluntar� a fermierilor. Dac� o cooperativ� a fermierilor poate vinde mult mai eficient decât proprii lor concuren�i, atunci îi poate scoate din afacere sau îi poate for�a s� devin� la fel de eficien�i. Deci reducerea limitelor desfacerii nu este dependent� de crearea unui monopol de vânzare statutar. De fapt, un produc�tor care controleaz� pia�a, dar nu agen�ie de vânzare (marketing) non-statutar� poate lucra mai bine decât un Consiliu, prin faptul c� un consiliu poate fi împiedicat de sectoarele mai pu�in progresiste ale unei industrii.

Fie este realizat prin cooperative sau consilii, orice îmbun�t��ire a eficacit��ii de marketing este de dorit, dar nu se poate presupune c� produc�torii vor ob�ine în mod necesar mari beneficii din aceasta. Produc�torii au un interes în a vedea c� produsul lor este vândut pe cât este posibil de eficient, atunci când se g�sesc în concuren�� cu ofertan�i din alte regiuni sau ��ri. Dar câ�tigul actual al produc�torilor din eficien�a distribu�iei îmbun�t��it� se poate dovedi dezam�gitoare, prin aceea c� aceste câ�tiguri pot fi trecute în mare m�sur� consumatorilor.

O reducere a limitelor desfacerii are teoretic acela�i efect ca �i o reducere a taxei de vânzare. Aceasta se poate reprezenta ca o sc�dere pe curba ofertei, conducând c�tre un nou pre� de echilibru la nivel de poart� a fermei sau de desfacere. Dac� elasticit��ile cererii �i ofertei sunt egale numeric, beneficiile vor fi împ�r�ite între consumator �i produc�tor. Dac� elasticitatea ofertei este mai mic� decât cea a cererii, beneficiul va merge în principal la consumator. Ultimul caz pare s� fie cel mai uzual pentru produse alimentare.

Împiedicarea diferen�ierii între produc�tori (discriminarea) Cea de-a treia cale prin care un Consiliu de Marketing poate,

din punct de vedere teoretic, s� ajute produc�torii este s� îndep�rteze diferen�ierea dintre ei. Atunci când exist� elemente monopolistice în vânzare sau ignoran�� printre produc�tori în ceea ce prive�te pre�urile, unii produc�tori li se vor oferi mai pu�in decât altora pentru produse similare. Un consiliu de marketing se poate asigura c� toate vor fi tratate la fel, dup� ce s-a �inut seama de costurile de transport. Se poate chiar merge mai departe �i s� se uneasc� (s� se pun� la un loc), costurile de transport, astfel ca to�i produc�torii s� primeasc� acela�i pre�. Un asemenea aranjament poate fi criticat pentru c� încurajeaz�

� ���

un model economic de produc�ie, de�i, cu toate c� zonele îndep�rtate sunt în general, relativ s�race, pot fi sus�inute pe temeiul echit��ii (drept��ii).

Ca �i în cazul limitelor desfacerii, totu�i diferen�ierea dintre produc�tori poate fi de asemenea împiedicat� de în�i�i fermierii, organiza�iile produc�toare �i de marketing capacita fermierii s� evite exploatarea lor de c�tre cump�r�tori monopolistici locali. Fermierii vânz�tori de vite, pot, de exemplu, s� compare pre�urile de licita�ie locale cu cele ale organiza�iilor cooperatiste (sau private) cump�rând pe o baz� echitabil�.

Limitarea celor mai de succes produc�tori A patra cale prin care un consiliu de marketig poate ajuta un

grup anume de fermieri este prin impunerea de limit�ri asupra celor mai de succes produc�tori, în sensul de a-i ajuta pe cei mai slabi, cu mai pu�in succes. De exemplu, tendin�a general� de cre�tere a m�rimii fermei (a activit��ii ei economice) �i a micilor produc�tori de a fi stor�i, conduce pe fermierii afecta�i negativ, s� cear� limit�ri asupra produc�torilor mai mari.

1.2.3. CONCEPTE ÎN STUDIEREA MARKETINGULUI

Vânzarea produc�iei fermei joac� un rol dual. O dimensiune este

transmiterea semnalelor pie�ei între consumatori �i produc�tori. Cea de-a doua dimensiune este transmiterea fizic� a m�rfurilor de la punctele de produc�ie la punctele de cump�rare de c�tre consumatori.

Mi�carea fizic� a m�rfurilor de la fermier la consumator are trei dimensiuni. Sistemul de marketing transform� marfa în timp, spa�iu �i form�, ceea ce înseamn� c�, consumatorul este capabil s� cumpere marfa 1) la un timp diferit de recoltarea sa; 2) la un loc diferit de locul de vânzare de c�tre fermier; 3) într-o form� diferit�.

Fiecare din aceste trei dimensiuni are atribute speciale, fiecare în parte, care se disting unele de altele �i care între ele descriu întinderea activit��ilor care sunt implicate în vânzarea recoltelor.

Dimensiunea timp se refer� la toate aspectele de stocare între sezoane (intersezonal�) �i între ani. Depozitarea are costuri �i riscuri. Costurile de stocare constau, în principal, în suma de bani necesar� cump�r�rii �i form�rii stocului de acea marf� (costul cu dobânda), cantitatea �i calitatea pierdut� a m�rfii stocat� în timp �i costurile de gestiune a capitalului investit în facilit��i de depozitare. Stocarea este riscant� pentru c� pre�urile viitoare ar putea s� nu fie suficiente pentru a compensa costurile implicate.

Dimensiunea spa�ial� se refer� la toate aspectele de transport a m�rfurilor de la locul de vânzare la locul final de cump�rare.

� ���

Transportul poate fi local, pe distan�e medii sau de lung� distan��. Distan�ele �i costurile depind de locul surplusurilor �i al deficitelor �i de marf�. Ca �i stocarea, transportul implic� riscuri privind diferen�ele de pre� între locul de origine �i cel de destina�ie �i în cazul produselor perisabile, de condi�ia m�rfii la sosire. Aceste riscuri sunt mult mai mari în cazul dezintegr�rii infrastructurii, crizei de combustibil �i de piese de schimb etc.

În ce prive�te forma, se refer� la toate modific�rile atributelor fizice a m�rfii între fermier �i consumator. Include nu numai procesare direct� dar �i cur��are, sortare, etichetare, ambalare, altele. Aceast� dimensiune a formei variaz� mult între forme �i este cea care se schimb� cel mai mult datorit� dezvolt�rii modelelor cererii �i a cre�terii veniturilor.

Pentru fructe �i legume, schimb�rile de form� sunt minore, dar pentru cereale de exemplu: forma poate varia de la procesare minor� la produse reformate �i ambalate de supermarket. Costurile implicate în modific�ri de form� pot varia de aceea într-o gam� larg�.

Diferen�a general� dintre pre�ul de cump�rare a m�rfii de c�tre consumator �i pre�ul s�u de vânzare de produc�tori este numit diferen�� de vânzare. Aceast� acoper� toate cele trei dimensiuni ale vânz�rii �i uneori este folositor s� fie privit� ca suma diferen�ei de sezon, spa�iale �i de form�. Totu�i, este rar pentru aceste dimensiuni s� fie observat într-o asemenea schem� tripl� simpl�, cu excep�ia faptului c� o anumit� dimensiune este investigat� în adâncime. De exemplu, dimensiunea spa�ial� poate implica mai multe deplas�ri - separate în timp �i form� - de la ferm� la poarta din sat, de la magazinul s�tesc la fabric�, de la magazinul fabricii la pia�a engros �i de aici, la cea en detail.

Din acest motiv, sistemele de marketing sunt în mod caracteristic în�elese ca sisteme la m�rfuri verticale sau canale de marketing, prin care m�rfurile trec spre o secven�� a stadiilor. Principalele stadii secven�iale într-un sistem de marketing obi�nuit sunt:

a) achizi�ia primar�, în care m�rfurile sunt cump�rate de la fermieri �i adunate local;

b) procesarea, în care m�rfurile sunt prelucrate sau altfel transformate înainte de distribu�ie;

c) vânzarea en gros, în care m�rfurile schimb� în vrac spre pie�ele de gros;

d) vânzarea cu am�nuntul în care marfa este vândut� direct consumatorilor;

e) acolo unde marfa este destinat� direct pentru export, stadiul exportului FOB înlocuie�te stadiul en gros.

� ���

Un punct final în ceea ce prive�te ideile legate de canalele de marketing sunt cele privitoare la analiza �i m�surarea func�ion�rii sistemului. Pentru canalele de marketing s� lucreze eficient trebuie s� existe numero�i vânz�tori care la fiecare nivel diferit al sistemului, iar informa�ia trebuie s� disponibil� pentru to�i participan�ii.

1.2.4. OBIECTIVELE POLITICII DE MARKETING

Obiectivele interven�iei statului în marketingul agricol sunt

îndeaproape legate de aspectele structurii, conducerii �i eficien�ei canalelor private de marketing. Importante sunt leg�turile dintre interven�iile de marketing �i alte obiective, în special cele ale politicilor de pre�. Viziunea prin care comercian�ii priva�i sunt capabili s� exploateze fermierii sau consumatorii prin exercitarea puterii de monopol locale prevaleaz� larg ca motiv sau ca o scuz� a interven�iilor de marketing. Cele mai comune obiective sunt:

a) s� protejeze fermierii sau consumatorii de comercian�ii verosi. Aceasta este o p�rere îmb�trânit� pentru interven�iile de marketing, bazate pe ideea c� mijlocitorii sunt capabili s� ob�in� profituri de monopol din pozi�ia lor dintre produc�torii prost informa�i �i împr��tia�i, pe de o parte, �i consumatorul prizonier pe de alt� parte. Potrivit acestei viziuni, limitele marketingului sunt mai largi în sistemele caracteristice ale comer�ului privat decât ar fi altfel posibil într-un sistem de marketing concuren�ial sau într-un sistem de marketing consud de stat. Cele mai multe guverne au optat pentru cea din ultima decât pentru solu�ia precedent� pentru problema în chestiune. Aceasta poate fi uneori explicat� prin predominan�a minorit��ilor etnice în activit��ile de comer� (ex: Asia �i Africa de Est, China, Java etc.), excluzând un scop nedeclarat al politicii statului în acest domeniu.

b) Pentru a stabiliza �i pentru a cre�te pre�urile de la poarta fermei. Politicile pre�ului produc�iei (output) destinate stabiliz�rii sau cre�terii pre�urilor produc�torilor ar putea necesita interven�iile statului în marketing pentru a atinge aceste scopuri. Aceasta se aplic� pre�urilor fixe la produc�tor are pot fi implementate numai dac� tot outputul este vândut prin acelea�i canale. Chiar �i cu grade mai mici de interven�ie exist� o viziune implicit� prin care comercian�ii priva�i au un efect de destabilizare a pre�urilor datorit� stoc�rii �i specula�iilor. Apari�ia sistemelor de stat pentru pre�uri obiectiv �i plafon legate de stocurile tampon sunt destinate a plasa limite instabilit��ii cauzate de asemenea motive.

c) Pentru a reduce limitele marketingului. Acesta se leag� de primul obiectiv amintit mai sus. Statul poate interveni în mod specific pentru a apropia diferen�a (propor�ia) dintre pre�urile pre�urile la consumator �i cele la produc�tor. Exist� diverse

� ���

instrumente disponibile. Reducând m�rimea brut� a diferen�ei, aceasta poate fi o parte fi o parte a încerc�rii de cre�tere a pre�urilor la produc�tor prin m�rirea p�r�ii ce revine produc�torului dintr-un pre� de desfacere dat sau de export, ori poate fi legat� de încercarea de a reduce pre�urile alimentelor la consumatorii urbani.

d) Pentru îmbun�t��irea calit��ii �i a standardelor minime. Un obiectiv comun al interven�iilor de marketing este de a încerca s� creasc� calitatea produc�iei agricole, în special pentru culturile de export care se confrunt� cu norme riguroase de calitate pe pie�ele interna�ionale. Controlul calit��ii �i standardele minime sunt adesea considerate ca func�ii regulatoare decât ca func�ii de interven�ie direct� a statelor, dar aceast� distinc�ie ar putea s� nu fie vizibil� în implementarea practic� a standardelor de calitate.

e) Pentru a m�ri siguran�a alimentar� (securitatea). Securitatea alimentar� este adesea pus� în fa�� ca un motiv important al interven�iei de marketing. Având ca origine primul motiv de mai sus, ideea prin comercian�ii priva��i au avantaje din deficitele alimentare incipiente (ini�iale) pentru a cump�ra �i a stoca în scopuri speculative. Argumentul sus�ine c� aceast� comportare, în fapt destul de ra�ional� pentru comercian�ii implica�i, exacerbeaz� deficitele alimentare �i m�re�te instabilit��ile pre�ului. De aceea, trebuie implementate mijloace de evitare a acestor efecte negative asupra securit��ii alimentare na�ionale.

1.2.5. INSTRUMENTELE POLITICII DE MARKETING

a) Institutii parastatale. Aceast� categorie include toate

acele institu�ii proprietate de stat care reprezint� anumite forme control de monopol asupra unuia sau mai multor stadii ale sistemului de consilii de marketing. Include consilii de marketing (board), care sunt larg r�spândite în ��rile în curs de dezvoltare, în special pentru culturi tradi�ionale de export (sau export tradi�ionale) cum ar fi caea, ceai, cacao, cauciuc, tutun. Organiza�iile din aceast� categorie variaz� dup� num�rul de stadii de marketing în care pot fi implicate. La un cap�t al spectrului larg, acestea ar putea s� reocupe doar de vânzarea final� c�tre un cump�r�tor str�in la export fob. La cel�lalt cap�t acestea ar putea s� se ocupe de toate stadiile de marketing, procesare �i vânzare final� de la produc�tor la consumator sau la export. În unele ��ri, aceste organiza�ii au fost responsabile de subven�ii la import, cercet�ri specifice, creditare, pentru a dezvolta cultura.

b) Institu�ii parastatale f�r� puteri de monopol. Aceast� teorie iclude o gam� larg� de institu�ii diferite care asigur� un anumit canal, dar nu exclusiv, prin care recoltele de c�tre ��rani

� ���

(vândute) sunt transferate c�tre consumatori. Forma predominant� de institu�ii de acest gen o reprezint� stocurile tampon pentru grâne principale. Scopurile unei asemenea autorit��ii (de stocuri tampon) sunt de implementare a pre�urilor obiectiv �i plafon pentru principalele grâne alimentare. Aceasta se realizeaz� prin cump�rarea întregului grâu oferit de fermieri sau comercian�i la pre� obiectiv sau de livrare �i apoi vânzând grânele prin magazine de stat pentru a preveni ca pre�urile s� dep��easc� un anumit plafon. Exist� multe c�i prin care aceast� idee poate fi implementat� în practic�.

c) Cooperative ale fermierilor. Ar putea p�rea o categorie ciudat� de a fi inclus� în interven�iile statului în marketing, dar din p�cate cooperativele de marketing sunt mai degrab� rare �i conduse de c�tre proprii fermieri. Este obi�nuit pentru ei ca acestea s� fie inventate de stat �i dotate cu numi�i ai statului. Cooperativele sunt de obicei în conjunc�ie cu unul sau altul din sistemele parastatale deja amintite. Sarcina lor este de a întreprinde achizi�ionarea primar� a stadiului de marketing, de livrare c�tre prelucr�torii autoriza�i sau c�tre alte organisme de stat. Uneori este obligatoriu pentru to�i fermierii dintr-o zon� s� apar�in� de o anumit� cooperativ� (cafea, cacao).

d) Autorizarea comerciantului. Unde statul nu-�i ia îl însu�i responsabilitatea pentru marketing, uneori încearc� s� controleze comer�ul privat prin autorizarea de anumite întreprinderi. Licen�ele sunt atât o surs� de venit pentru stat, cât �i o amenin�are. Sursa de venit este taxa de autorizare, adesea suplimentat� de mixte pentru a avea siguran�� în licen�iere contra altor comercian�i. Amenin�area este pierderea licen�ei dac� comerciantul este observat c� joac� dup� regulile pe care oficialii vor s�-l vad� c� joac�.

e) Instrumente de îmbun�t��ire a conducerii �i activit��ii pie�ei. Exist� 3 tipuri distincte de instrumente în cadrul acestei categorii de interven�ie. Primul este asigurarea de informa�ii îmbun�t��ite participan�ilor la sistemul de marketing. Aceasta include noi servicii asupra pre�urilor pie�ei �i alte informa�ii care pot fi cititite �i în rezumat, în ziare, la radio �i TV. Al doilea este func�ia de reglementare �i de stabilire �i înt�rire a standardelor de calitate, greut��i �i m�suri �i reglement�ri de igien�. Al treilea este prevederea de facilit��i de marketing.

f) Instrumente de îmbun�t��ire a structurii pie�ei. Variatele tipuri de întreprinderi de stat deja amintite mai sus sunt adesea descrise de to�i cei care au decis asupra tipului de interven�ie pentru a îmbun�t��i structura de pia��. Totu�i, un sens diferit în care îmbun�t��irea structurii pie�ei poate fi interpretat� este de a m�ri suma concuren�ilor în sistemul de pia�� prin încurajarea

� ���

noilor intra�i la fiecare nivel al sistemului. Aceasta n-a fost metoda preferat� a cre�terii eficien�ei de pia�� în ��rile în curs de dezvoltare. Totu�i, devine o metod� tot mai popular� sub presiunile de reglementare ale agen�iilor externe (Banca Mondial� �i FMI).

1.3. POLITICI ALE INPUTURILOR VARIABILE

Include fertilizan�i chimici (nitrogen, fosfat, potasiu, sulf etc.),

pesticide, erbicide, s�mân�� îmbun�t��it� de mare randament, combustibil, hrana animalelor �i altele. Apa, de asemenea, este un input variabil important în condi�iile irig�rii acolo unde controlul apei de c�tre fermieri este posibil.

Politicile la inputurile variabile au trei dimensiuni principale. Prima este nivelul de pre� al inputurilor variabile �i prive�te ac�iunile statului �i influen�area pre�urilor pl�tite de fermieri pentru inputuri care fertilizan�i sau pesticide. A doua dimensiune o reprezint� sistemul de livrare a inputurilor variabile �i prive�te ac�iunile statului de îmbun�t��ire a fluxului fizic de inputuri fermierului. A treia este informa�ia disponibil� în ceea ce prive�te cantitatea �i combina�ia de inputuri specifice �i sistemului lor de cultur�.

1.3.1. OBIECTIVELE POLITICII INPUTURILOR

VARIABILE Obiectivele interven�iei statului pe pie�ele inputurilor variabile

agricole au în principal leg�turi cu adoptarea de noi tehnologii agricole. Cu alte cuvinte, sunt preocupate de cre�terea outputului agricol, mai mult decât de distribu�ia venitului sau de aklte tipuri de obiective sociale. Uneori, totu�i, distribu�ia venitului de construit� în politica inputurilor prin �intirea de aleg�tori printr-un program de livrare a inputurilor (de ex: micii fermieri s�raci). Uneori sunt folosite pentru a compensa impactul negativ al altor politici ce opereaz� asupra gospod�riei agricole.

Obiectivele interven�iei statului pe pia�a inputurilor pot fi diferen�iate �i specifice, între fermier, pia�a inputurilor �i dimensiunile ofertei de input, dup� cum urmeaz�;

Generale

a) În general, pentru a accelera �i a face mai uniform succesul adopt�rii de noi tehnologii de c�tre fermieri, în situa�ii în care: 1) fermierii sunt înv��a�i s� subestimeze câ�tigurile ce se pot realiza din adoptarea de noi combina�ii de input �i 2) pie�ele sunt considerate ca fiind incapabile noile inputuri în ceea ce prive�te

� ��

concuren�a, oportunitatea, calitatea, acurate�ea informa�iei, acoperirea geografic�.

Fermierii b) s� înving� comportamentul aversiunii fa�� de risc al

fermierilor, care îi determin� s� nu estimeze veniturile ce rezult� din utilizarea de noi inputuri.

c) s� evite ge�elile de utilizare a inputurilor de c�tre fermieri, pentru c� apari�ia tot mai adesea a acestor gre�eli va tinde s� accentueze aversiunea fa�� de risc �i s� încetineasc� folosirea de noi inputuri;

d) s� evite adoptarea de inputuri necorespunz�toare sau chiar periculoase.

Pie�e de inputuri

e) s� asigure un sistem de livrare a inputurilor în condi�iile în care pie�ele private a inputurilor agricole nu exist� sau insuficient dezvoltate sau neconcuren�iale;

f) s� combine livrarea de inputuri cu prevederi de creditare în sensul de a u�ura constrângerile capitalului productiv în adoptarea de noi inputuri;

g) s� reglementeze �i s� controleze pia�a pentru materialul s�ditor (semin�e), pentru a asigura calitatea genetic�;

h) s� reglementeze �i s� controleze pia�a pesticidelor �i controlul chimicalelor folosite în combaterea bolilor

Oferta de inputuri

i) s� maximizeze utilizarea ofertei interne fa�� de cea din import de inputuri agricole;

j) s� asigure debu�ee de vânzare, poate la pre�uri subven�ionate, pentru costurile mari la care produce industria na�ional�, pentru a proteja de concuren�a de import prin taxe sau interdic�ii la import.

INSTRUMENTELE POLITICII DE INPUTURI

Pre�urile pot fi fixate la pre�ul de ie�ire pe poarta fabricii (ex-

factory) atunci câd se livreaz� prin canale private sau pot fi fixate la poarta fermei când livrarea se face prin agen�ii de stat.

Fixarea pre�ului se poate stabili numai la inputuri strategice importante, cum ar fi fertilizan�i sau poate fi implementat� pentru o gam� larg� de inputuri variabile.

Presupunând c� sistemele de livrare func�ioneaz�, fixarea pre�ului poate servi scopurilor de indep�rtare a unui element de risc la cump�rarea de inputuri (instabilitatea pre�ului) �i pentru a se asigura

� ���

c� to�i fermerii pl�tesc acela�i pre�, indiferent de zon�, statut social sau sezon.

În plus, fa�� de fixarea pre�urilor, cele mai multe state au subven�ionat în trecut pre�urile la inputuri cum ar fi fertilizan�ii. Rata de subven�ionare poate varia foarte larg de la niveluri foarte joase pân� la peste 50 %. Subven�ia poate fi pl�tit� la import (pentru inputuri importale), industriei na�ionale sau agen�ilor statului de distribu�ie în acele cazuri în care statul are drepturi exclusive de livrare.

Legat de obiective, subven�ionarea este destinat� pentru asigurarea de stimulente în adoptarea mai rapid� a inputurilor moderne, stimulente care nu ar ap�rea în absen�a lor. Se realizeaz� prin cre�terea câ�tigurilor, devenit net la un nivel dat de utilizare a inputurilor. Sau pot fi folosite ca metod� de men�inere a nivelurilor adecvate de randament a produc�iei agricole în fa�a pre�urilor inputurilor dorite de consumatorii urbani.

Sistemele de livrare a inputurilor. Agen�iile de livrare a inputurilor (de stat) pot lua diferite forme. La un cap�r al spectrului ar putea exista o agen�ie de dezvoltare agricol� cu responsabilit��i largi în livrarea inputurilor, prevederi de creditare �i servicii prestate fermierilor. În alte cazuri, aceste func�iuni pot apar�ine unor institu�ii separate, sau livrarea ar putea fi fragmentat� într-un num�r de agen�ii pentru anumite culturi sau regimuri specifice. În unele cazuri, livrarea ar putea fi combinat� cu vânzarea recoltei, cercetare �i extindere a agen�iilor (parastatals) specializat� pe anumite culturi. În ciuda acestor forme variate, conceptele de baz� ale livr�rii de c�tre stat a inputurilor r�mân acelea�i. Acestea sunt de înlocuire, atât par�ial, cât �i în întregime a sistemului privat de livrare, care este considerat înadecvat în aprovizionarea fermierilor cu inputuri la timp �i la pre�uri stabile �i concuren�iale.

Informarea privind inputurile (informa�ii). Lipsa de informa�ii relevante �i practice a fost de mult timp recunoscut� ca barier� important� în r�spândirea adopt�rii rapide de inova�ii de c�tre fermieri. Aceasta nu se aplic� numai inputurilor variabile, dar �i a practicilor de cultivare �i sisteme de cultur� specifice noilor semin�e.

Metoda tradi�ional� de informare se bazeaz� pe extinderea serviciului statului. Un sistem extins este compus din personal preg�tit, fiecare specialist având o zon� sau suprafa�� în cadrul c�reia asigur� consultan�� �i realizeaz� preg�tirea individual� a fermierilor sau grupurilor de fermieri.

Num�rul gospod�riilor agricole ce revin ca sarcin� specialistului variaz� larg în diferite ��ri, de la cel mai sc�zut nivel, în jur de 50, pân� la 500 – 600.

Ideile în privin�a extinderii au evoluat în timp. La început extinderea a a tins s� fie într-un singurs sens, de sus în jos, procesul de

� ��

informare �i speciali�tii urm�rind în principal fermierii orienta�i c�tre pia�� �i spre inovare. Mai popular �iu ma recent, a fost modelul de preg�tire �i de via��", care includea �i integrarea îmbun�t��it� a extinderii cu cercetarea, mai multe niveluri �i tipuri de informare sau chiar preg�tiri s�pt�mânale etc. Accentuarea curent� const� în fluxuri de informare în ambele sensuri, metode de preg�tire interactive �i sisteme de cercetare agricol�.

1.4. POLITICA DE CREDITARE

1.4.1. CREDITUL �I PIE�ELE FINANCIARE RURALE Creditarea a fost una din cele mai populare tipuri de interven�ie

a statului în sectorul agricol, dar �i cel mai mare sector care a primit fonduri de ajutor de la donatorii de ajutor extern în ��rile în curs de dezvoltare. Idei în privin�a politicii de credit s-au modificat larg în timpul anilor '80, astfel c� în anii '90 exist� o nou� politic� de credit în acest sector.

Creditul este uneori confundat cu capitalul, �i de asemenea, este ocazional confundat cu alte inputuri agricole.

Creditul nu este capital, dar poate fi utilizat printre alte lucruri, pentru a face inveti�ii a�a cum ar fi cump�rarea unei pompe de iriga�ie, care este capital. Creditul nu este un input în produc�ia agricol�, precum semin�ele, fertilizan�ii, pesticidele sau orele de munc�. Totu�i, poate fi utilizat, pentru îmbun�t��irea capacit��ii fermierului de a cump�ra aceste inputuri în momentele critice ale anului.

Aceste aspecte ale creditului puncteaz� una din cele mai importante caracteristici �i anume fungibilitatea sa. Termenul de fungibilitate se refer� la interschimabilitatea utiliz�rilor în care creditul poate fi afectat. Fungibilitatea face pentru împrumutat s� diversifice creditul de la o fertilizare la alta. Împrumutatul poate de asemenea, s� substituie fondurile împrumutate pentru al�i bani (fondurile sunt folosite pentru ace�ti bani elibereaz� al�i bani pentru a cump�ra altceva). Diversitatea �i substitu�ia pot apare chiar dac� creditul este luat în form� fizic�. Creditul acordat sub forma unui sac de semin�e poate fi înc� vândut pentru a cump�ra altceva.

În plus fa�� de creditor �i împrumutat, alt actor principal al sistemului rural este cel care economise�te. Acesta este persoana sau gospod�ria sau institu�ia care este preg�tit� s� ofere fonduri pentru a fi p�strate de institu�ii financiare în schimbul dobânzii. Acesta depune bani la respectivele institu�ii financiare, astfel transferând controlul asupra banilor, institu�iile financiare pot folosi banii pentru a acorda împrumuturi.

� ���

Procesul de economisire �i de împrumut este numit intermediere financiar�. Este un proces în care obliga�ia de datorie a economisitorilor asupra împrumut�torilor este convertit� în obliga�ie de doare a împrumut�torilor asupra împrumuta�ilor. Institu�iile care fac ca acest proces s� aib� loc prin aducerea împreun� a celor care economisesc, cât �i a celor care împrumut� cu diferite nevoi în timp �i spa�iu sunt numite intermediari financiari.

Creditul poate fi informal �i formal, privat sau de stat dup� origine. Canalele de creditare informale se refer� la serviciile financiare asigurate de cei care împrumut� (fermieri boga�i, comercian�i �i al�ii în economia rural� care împrumut� bani pe baz� de cuno�tin�e personale în fiecare tranzi�ie).

Canele de creditare formale sunt acelea îngr�dite de reglement�ri legale ale fiec�rei ��ri �i pot include b�nci private, de stat, cooperative de credit �.a. Sistemul aceste de institu�ii �i modul în care func�ioneaz� este numit sistem financiar rural.

Tranzac�iile de credit implic� ni�te costuri �i anume costuri de tranzac�ie, iar fiecare din ace�ti participan�i are rate de dobânzi diferite, în sensul de-a�i recupera costurile de intermediere. Astfel rata dobânzii cerut� de creditori trebuie s� fie mai mare decât rata dobânzii cerute de cei care au depus banii la banc�.

Un criteriu tipic în selectarea creditorilor este de a cere ca ace�tia s� asigure anumite garan�ii pentru întregul sau o parte din împrumut (colateralul). Garan�ia poate fi o suprafa�� de teren, o parte din echipament, o parte din efectivul de animale sau o propor�ie din recolt�. Incapacitatea proprietarilor de teren �i a fermierilor s�raci de a asigura garan�ii în sistemele private financiare sau în cele informale reprezint� unul din principalele motive de a crea programe institu�ionale de creditare. Chiar �i atunci când collateralul exist�, acesta nu îndep�rteaz� în întregime elementul risc în a lua cu împrumut.

1.4.2. OBIECTIVE �I INSTRUMENTE (ALE ANILOR

'90) Mobilizarea economiilor. Generarea de fonduri de c�tre cei care

economisesc este considerat� cheia autosus�inerii institu�iilor de credit. În primul rând, o puternic� baz� de economisire reduce rolul fondurilor externe. Apoi, cei ce economisesc �i creditorii sunt adesea acelea�i persoane la diferite momente în timp în comunitate, reducând costurile de informare �i de tranzac�ie. Apoi, în cazul în care oamenii lega�i de o institu�ie atât pentru economisire, cât �i pentru împrumut, este mai pu�in probabil s� aib� probleme la returnarea împrumuturilor. Pentru fermierii cu economii î�i pot autofinan�a mici debu�ee. Atunci

� ���

împrumuturile devin orientate spre debu�ee mai mari cu costuri de tranzac�ie mai mici pe unitate de m�sur�.

O viziune tradi�ional� prin care micii fermieri �i popula�ia rural� s�rac� este incapabil� s� economiseasc� s-a dovedit a fi gre�it�. Problema principal� a acestui context este: venitul lor este mic deci �i poten�ialul de economisire este mic, implic� sume mici �i pot permite "costuri" asociate economisirii (incluzând costuri de timp �i de distan��) �i sunt în mod natural preocupa�i de securitatea economisirii.

Nivelul ratei dobânzii Un sistem financiar cu autosus�inere necesit� o rat� a dobânzii

la împrumut suficient� ca s� acopere cele 3 componente a) rata dobânzii pl�tite celor care economisesc; b) costul mediu al tranzac�iei; c) rata de risc pentru a acoperi probabilitatea de neplat�.

Nivelul primei componente ar trebuie s� corespund� costurilor de oportunitate în marea economie �i trebuie s� fie sufiicient de mare pentru a asigura c� cei ce economisesc un randament pozitiv real al depozitelor pe care le-au f�cut. A doua component� este imposibil de acoperit dac� costurile administrative sunt înc�rcate. Un randament eficient între rata dobânzii la creditori �i cea la depunere este între 4 – 6 % sau mai mic�, de exemplu, depun�torii primesc 10 %, iar creditorii 15 %. M�rimea celei de-a treia componente - rata de risc, scade pe m�sur� ce rata de recuperare a împrumuturilor se îmbun�t��e�te.

Principalul element al politicii ratei dobânzii destinate îmbun�t��irii sistemului de creditare este de reduce costurile de tranzac�ie. O rat� a dobânzii realiste poate fi stabilit� în termeni ai ratelor mai largi de pia��, dar agen�iile de creditare vor r�mâne neviabile dac� costurile lor sunt mai mari decât rata dobânzii permis� dintre depun�tor �i creditor. O institu�ie financiar� activ� care-�i extinde opera�iile autonom, în timp va avea costuri de tranzac�ionare în sc�dere datorit� unui volum mai mare de bani rula�i.

Viziunea tradi�ional� prin care ratele dobânzii de pia�� descurajeaz� fermierii în utilizarea creditului este gre�it� în multe cazuri.

Recuperarea împrumutului. Este larg acceptat c� o slab� activitate de recuperare a împrumutului este inacceptabil� oric�rei scheme (program) de creditare.

Exist� mai multe motive pentru ratele slabe de recuperare a împrumuturilor. De aceea, nu exist� o singur� solu�ie a problemei, de�i o disciplin� de recuperare mai sever� (nu se acord� alte împrumuturi pân� nu sunt achitate cele vechi), rate ale dobânzii mai realiste, mai multe opera�ii cerute de depunere �i de creditare, toate joac� un rol.

Dar r�mân variate motive de e�ec care sunt inevitabile sau care necesit� mai mult� grij� la ini�ierea unui program de împrumut.

� ���

Calamit��i naturale, ca inunda�ii sau secet� pot face rambursarea imposibil� în zonele �i sezoanele în care apar. Atunci când creditul este destinat culturilor sau întreprinderilor care se dovedesc neviabile atât datorit� gre�elilor, cât �i politicilor statului, atunci responsabilitatea e�ecului revine mai pu�in împrumutatului �i mai mult agen�ilor de creditare.

Modificarea accentu�rii în respectarea acestor instrumente conduc la schimb�ri ale criteriilor prin care succesul sau era al unui program de creditare poate fi m�surat. Unii autori sugereaz� c� în loc s� se vizeze realiz�ri de grup (num�rul împrumuta�ilor �int� viza�i de un program dat), criteriul de succes ar trebui s� includ�: 1) num�rul de clien�i g�si�i atât ca depun�tori, cât �i ca credita�i; 2) sc�derea costurilor de tranza�ie în timp, reflectând expansiunea serviciilor �i succesul în atragerea de noi clien�i; 3) îmbun�t��irea recuper�rii împrumuturilor; 4) volumul total de economii realizat �i importan�a economiilor în sursele de finan�are pentru împrumuturi viitoare.

1.5. POLITICI STRUCTURALE

Politicile agricole structurale sint acele politici concepute sa

incurajeze schimbarile (modificarile) in marimea sau organizarea intreprinderii fermiere; sa usureze dificultatile sau distrugerile cauzate de astfel de modificari; sau sa gaseasca cai de mentinere a avantajelor sociale non financiare care sint in pericol de a fi pierdute in jocul liber al fortelor pietii.Politicile structurale nu sint specifice sectorului agricol. Toate sectoarele sin subiectul unui proces continuu de modificari, reflectind schimbarile variabilelor economice,atitudinilor sociale sau tehnologiei.Acest proces este uneori lent ,nu prezinta probleme serioase managerilor,si atrege o mica atentie din afara sectorului.Dar, din timp in timp,apar modificari rapide si drastice,care atrag asupra lor atentia publicului si politicienilor datorita numarului celor care-si cistiga existenta din acel sector si a intereselor pe care le afecteaza.Devine apoi necesar ca politicienii sa aprecieze modificarile ce se petrec,si caile in care politica ar cauta sa le influenteze.

In sectorul agricol, schimbari dramatice au aparut in timpul "transformarii agriculturii traditionale" care a avut loc in tarile "dezvoltate" in secolul 19 sau mai devreme, si care are inca loc si astaziin tarile in curs de dezvoltare.Cadrul politicii publice in care aceste modificari apar, pot influenta profund cursul pe care acestea il iau. Schimbari au loc, deasemeni, si in agricultura tarilor dezvoltate.In tarile dezvoltate, politica structurala in sens larg acoper�:

1) adaptarea structurii fermei la schimbarile care necesita ferme mai mari, cu timp complet de lucru,cu mai putini fermieri si o polsibila reducere a suprafetei cultivate.

� ���

2) consecinte sociale si de mediu mai largi a punctului 1).

3) cazul special al fragmentarii fermelor in regiuni in care miscarea nu a fost ingradita.

Politica structurala este legata de politica de pret si de venit, care este in mare masura necesara pentru ca sectorul agricol nu se poate ajusta suficient de rapid la modificarea tehnologiei.De aceea se ridica intrebarea: cit de mult ar trebui sa ajute statul agricultura si cum ar trebui alocate resursele financiare disponibile intre politicile structurale si cele de sustinere a pretului.Cele patru posibilitati sint:

1) nici o politica structurala si nici o sustinere de pret. 2) politica structurala dar nici o sustinere de pret. 3) o combinatie intre politicile structura;le si cele de

pret. 4) sustinere de pret dar fara politica structurala.

Inainte de 1939, multe tari au adoptat politica de la punctul 4),dar dupa razboi, s-au acceptat gradual cele de la punctul 3).Uneori se argumenteaza ca sustinerea de pret reduce inevitabil presiunea asupra fermierilor si deci dorinta de a întreprinde, de a încerca modificare structural�. Dac� scopul este de a aduce o îmbun�t��ire în eficien�a agriculturii, astfel încât s� se fac� f�r� sus�inere, se argumenteaz� c�, cu cât se cheltuie mai pu�ini bani pe sus�inerea pre�ului �i cu cât sunt cheltui�i mai mul�i bani pe încurajarea modific�rii structurale, cu atât mai bine. Dac� privim pe termen lung, exist� ceva adev�r în afirma�ia anterioar�. Cea mai eficient� structur� a fermei în Anglia, Danemarca �i Olanda – comparat� cu cea a Fran�e, Germaniei �i Italiei – este cel pu�in în parte, rezultatul unei mai mari expuneri la concuren�a interna�ional� din secolele XIX �i începutul secolului XX. Dar când agricultura suferea deja modific�ri rapide, ca rezultat al presiunii industriei moderne , nu este a�a de sigur c� un anumit grad al sus�inerii pre�ului va încetini în mod semnificativ rata modific�rii. În perioada de dup� 1945, propor�ia popula�iei totale angajate în agricultur� �i num�rul actual a fost în sc�dere în aproape toate ��rile dezvoltate, cu o rat� mai rapid� decât în anii anteriori, ca rezultat al cererii industriale pentru for�� de munc� �i ca rezultat al mecaniz�rii agriculturii. Sc�derile au fost �i mai mari în acele ��ri care anterior au avut o propor�ie relativ ridicat� de popula�ie angajat� în agricultur�, dar care ast�zi au industrii larg r�spândite �i în expansiune (Germania). Din ��rile amintite doar Grecia a înregistrat o cre�terea a for�ei de munc� agricol� înainte de 1962, care rezultat al ratei înalte a sporului natural �i lentei industrializ�ri, dar acest lucru s-a inversat dup� 1962. În aceste condi�ii, un nivel moderat al sus�inerii pre�ului este pu�in probabil s� încetineasc� substan�ial rata modific�rilor structurale.

� ���

O puternic� atragere din partea industriei a for�ei de munc� din agricultur� este o cerin�� esen�ial� pentru îmbun�t��irea eficien�ei agriculturii, �i f�r� aceasta, scopul oric�rei reforme structurale este limitat. Dar s-ar putea s� nu fie suficient de simplu s� se bazeze pe cererea industriei de for�� de munc� în aducerea reformei. Obstacolele schimb�rii structurale sunt adesea atât de mari, încât în absen�a unui sprijin oficial, pu�ine se întâmpl�, cu excep�ia faptului c� popula�ia tân�r� p�r�se�te fermele; când moare tat�l, întregile suprafe�e sunt abandonate, chiar �i atunci când, cu o structur� mai bun�, ar putea fi profitabile. Acesta este un pericol foarte real în unele ��ri mediteraneene. Se poate desigur argumenta � aceast� renun�are la vechea structur� ar trebui încurajat�, c� pe p�mântul acesta pot fi reinstala�i fermieri dup� un model modern de ferme. ��ri care au avut revolu�ia industrial� mai târziu (decât Anglia) – cum ar fi Germania �i Olanda – au fost capabile s� evite multe din gre�elile Marii Britanii. {i cu toate c� o �ar� foarte s�rac� nu-�i poate permite s� sarcrifice cre�terea maxim posibil� a venitului real, doar o �ar� bogat� poate acest lucru. Mai mult, cu cât se mic�oreaz� for�a de munc� agricol�, cu atât câ�tigurile economice din viitoarele reduceri devin corespunz�tor mai mici.

În planificarea modific�rii structurale a agriculturii, o diferen�iere trebuie s� fie f�cut� între structura ideal�, care este scopul final al politicii publice, �i viteza cu care este dorit s� se ob�in� aceast� structur�. Limitele sunt stabilite la viteza modific�rii structurale pân� la gradul la care este fizic posibil, din punct de vedere economic �i de dorit social. Exist� dou� limirte ale vitezei de modificare a agriculturii, care este dorit� în cel mai strict sens economic. Prima, o asemenea schimbare nu este adesea o problem� a organiz�rii diferite a muncii; implic� investi�ii considerabile în ma�ini noi, construc�ii, drumuri etc. Pentru a scoate din uz peste noapte cea mai mare parte a stocului de capital fix existent – atât timp cât înc� mai mare durat� util� de func�ionare – �i s� se înlocuiasc� cu cel nou, nu ar fi întotdeauna justificat economic prin economisirea costului de exploatare. A doua limit� nu se poate ca sigur c� contribu�ia la outputul economic al for�ei de munc� eliberate din agricultur� va fi întotdeauna cu atât mai mare pe individ, cu cât în alte sectoare ale economiei. Fermierii de vârst� mijlocie sau mai în vârst� vor fi rar în pozi�ia de a contribui mai mult decât cu munc� necalificat� �i de aceea, vor contribui cu pu�in la outputul economic. Dac� într-adev�r nu exist� posibilit��i de angajare a acestora în vecin�tatea locurilor în care tr�iesc, nu vor contribui cu nimic la outputul economic. Dac�, pe de alt� parte, trebuie s�-�i p�r�seasc� casele �i s� se mute într-un centru industrial, aceasta va necesita adesea cheltuieli suplimentare pentru locuin�e �i alte facilit��i. Mai mult, în evaluarea vitezei de transformare a agriculturii, la cele mai dorite viteze, consecin�ele pe termen lung ale distribu�iei

� ���

industriei �i popula�iei nu trebuie s� fie supraapreciate. Devine clar în multe ��ri c� o concentrare a popula�iei în zonele urbane nou construite aduce dup� sine costuri sociale �i economice mari – timp de deplasare la locul de munc� mare, aglomerarea traficului etc. În acela�i timp depopularea anumitor regiuni rurale implic� de asemenea costuri economice, prin aceea c� r�rirea popula�iei face ca serviciile publice ca : drumuri, c�i ferate �i altele s� fie foarte costisitoare. De aceea, multe ��ri au acceptat o politic� de încurajare a dezvolt�rii industriei în micile ora�e din zonele agricole, �i unele chiar au avut succese considerabile.

Aceste probleme regionale nu pot fi rezolvate prin men�inerea permanent� la un nivel înalt �i nenecesar a popula�iei agricole; alte oportunit��i de ocupare a for�ei de munc� trebuie asigurate. Pe de al� parte, din acest punct de vedere, ar putea s� nu fie un lucru r�u ca viteza de transformare a agriculturii s� fie mai mic� decât maximul posibil, din moment ce dezvoltarea sectoarelor din afara centrelor principale comport� un proces gradual. Atunci când mobilitatea for�ei de munc� r�mâne în anumite limite, este mai u�or s� se asigure ocuparea for�ei de munc� în zonele natale pentru cel pu�in o propor�ie bun� din cei care-�i p�r�sesc p�mântul; de altfel ei sunt for�a�i s� p�r�seasc� p�mântul �i s� se mute într-un ora� mai îndep�rtat, cu toate pierderile sociale �i problemele economice pe termen lung.

Toate aceste considera�ii nu înseamn� c� transformarea agriculturii este nedorit� sau c� este necesar s� se accelereze procesul. Înseamn� pur �i simplu c� se pune întrebarea fie viteza de transformare într-o anumit� �ar� sau regiune este ori prea înceat�, ori prea rapid�, sau cea dorit�, aceasta în lumina implica�iilor pentru agricultur� din �ara respectiv� �i posibilit��ile de ocupare a for�ei de munc� pentru popula�ia implicat�. Scopul politicii agricole în ��rile unde agricultura este supus� la presiune de c�tre cre�terea industrial� este de a direc�iona tranzi�ia spre un nou echilibru atât prin u�urarea dificult��ilor excesive prin politici de pre� �i de venit, dar �i prin încurajarea schimb�rilor structurale, printr-o politic� structural� specific�.

1.5.1. POLITICA REFORMEI AGRARE (A

P�MÂNTULUI) Presiunile de reform� apar datorit� cre�terii disparit��ii dintre

inegalit��i mari, dar fixe ale structurii propriet��ii p�mântului �i a modific�rilor rapide ce au loc în societate. Asemenea schimb�ri includ cre�terea popula�iei, mobilitate m�rit�, dezvoltarea pie�ei, cre�terea venitului, forme ale schimbului economic modificate sau interac�iune social�. În final, disparitatea dintre forma de proprietate rigid� a

� ���

p�mântului �i accelerarea schimb�rilor sociale devine atât de larg� încât for�ele sociale explozive sunt puse în mi�care.

1.5.1.1. OBIECTIVELE POLITICII REFORMEI

AGRARE Obiectivele politice ale reformei p�mântului depind de for�ele �i

presiunile care au creat oportunitatea ca reforma p�mântului s� fie luat� în considerare �i asupra modific�rii revolu�ionare a puterii politice implicate. Mai multe posibilit��i:

a) reforma ap�rând ca rezultat al modific�rii politice revolu�ionare, principalele sale obiective fiind înt�rirea �i consolidarea noului stat;

b) reforma ca platform� pentru grupurile politice liberale (orientate spre pia��), principalul obiectiv fiind subminarea puterii elitei bazat� pe p�mânt.

c) reforma ca platform� pentru grupurile politicile socialiste, obiectivul fiind instituirea de cooperative, colective sau forme de produc�ie agricol� de stat;

d) reforma ca o m�sur� de ap�rare a grupurilor politice conservatoare, pentru a preveni schimb�rile sociale prin aparen�a de schimb�ri a sistemelor de proprietate a terenurilor sau prin minim de schimb�ri pentru a men�ine status quo-ul.

– Obiective sociale. Principalul obiectiv social al reformei este

de obicei conceptul de "justi�ie social�". Acesta este aliat atât al motivelor politice, cât �i sociale. Din punct de vedere politic, în diferite c�i �i pentru diferite motive, cre�terea egalit��ii poate fi un argument atât pentru liberali, cât �i pentru sociali�ti în sus�inerea reformei. Din punct de vedere economic, justi�ia social� este legat� de ocuparea for�ei de munc�, distribu�ia venitului, eficient� �i de m�rimea pie�ei interne.

– Obiective economice. Cele 2 obiective economice importante ale reformei agrare sunt de a reduce s�r�cia absolut� �i de-a m�ri produc�ia agricol�. Acestea sunt scopurile de echitate �i eficien�� a reformei agrare. Reforma poate fi un poten�ial instument important al reducerii s�r�ciei datorit� elimin�rii anumitor tipuri de proprietate a terenurilor, apropiate de sclavie, �i pentru c� o reducere a inechit��ii a propriet��ii p�mântului ar m�ri veniturile reale ale familiilor agricole �i

poate m�ri num�rul acestor familii capabile s� ob�in� un nivel de via�� acceptabil. Alt argument economic pentru reform� este nevoia de a m�ri dimensiunea pie�ei interne pe m�sur� ce dezvoltarea economic� înainteaz�.

� ��

1.5.1.2. INSTRUMENTELE REFORMEI AGRARE Pot fi identificate trei grupe mari de instrumente:

1) instrumente ale reformei de proprietate a p�mântului; 2) instrumente de redistribuire a terenurilor; 3) instrumente ale stabilirii (coloniz�rii) terenurilor.

Reforma propriet��ii arendate (a arend�rii) nu implic�

redistribuirea titlurilor private de proprietate existente asupra p�mântului, ci mai degrab� schimb� regulile în ceea ce prive�te tipurile de contracte legale �i ilegale dintre proprietari �i arenda�i. Reforma sistemului arend�rii înseamn� interzicerea anumitor tipuri de rente feudaliste �i modificarea altora. Eficacitatea acestor instrumente este compromis� în practic� de diversitatea naturii nescrise a rela�iilor (cutume) dintre proprietarul de teren �i arenda�.

Stabilirea pe teren nu implic� redistribuirea for�at� a titlurilor de proprietate anterioare. De obicei înseamn� eliberarea de p�mânt de c�tre stat pentru stabilire, de deschidere de noi terenuri pentru stabilire sau de rea�ezare pe p�mânturi abandonate de fo�tii proprietari. Reforma necesit� un set de criterii �i reguli pentru a decide categoriile de locuin�e rurale care vor fi eligibile pentru o ferm�, m�rime care este specific� solurilor, climat, �ansele de cultur�; suma de capital necesar� pentru fiecare agricultor, sub form� de împrumuturi, de începere a cultiv�rii, rambursarea lor; fie închirirea, fie vânzarea terenurilor c�tre noii ocupan�i �i pre� �i metod� de recuperare în cazul transferului titlului de proprietate.

Redistribuirea terenului înseamn� realocarea dreptului de proprietate a p�mântului între oameni �i regulile pentru aceasta sunt mai dificil de formulat �i de implementat decât în celelalte tipuri de reform�. Unii autori identific� patru mari componente: exproprierea, compensa�ia, scutirea (exceptarea), distribuirea.

Exproprierea – primul pas al unei reforme a p�mântului de tip redistributiv este de a expropria terenul pe care inten�ioneaz� s�-l realoce. Aceasta este cea mai dificil� ac�iunea din punct de vedere politic dintre toate instrumentele reformei. În cele mai multe cazuri, exproprierea este rezultatul unui proces politic ce implic� multe compromisuri.

Cel mai comun instrument este de a stabili un plafon (limit�) pentru suprafa�a de teren pe care proprietarii o pot p�stra în uzul lor personal �i s� exproprieze tot terenul peste acea limit�.

M�rimea acelui plafon a variat larg în diferite reforme, de la 500 ha in Iran la 150 ha în America Latin�. Aceste plafoane tind s� reflecte m�rimea structurii fermei preexistente, intensitatea cultiv�rii �i natura presiunii pentru reform� de c�tre grupurile politice.

� ���

Compensarea - suma compens�rilor pentru p�mântul realocat prin legisla�ia reformei este o alt� problem�. Este destul de rar s� nu existe deloc compensa�ii, dar la fel de rar ca pre�ul pl�tit s� fie la nivelul pre�ului pie�ei. A fost de obicei, dincolo de capacitatea financiar� a statelor ce reformau terenul, s� pl�teasc� întregul pre� de pia�� pentru p�mântul confiscat.

O metod� de plat� a compensa�iei este de a lua valoarea terenului ca fiind cea înregistrat� pentru plata taxei pe p�mânt. Aceasta subevalueaz� p�mântul fa�� de criteriul pre�ului de pia�� dar cel pu�in consecvent pentru to�i proprietarii. Compensa�ia este de obicei, împ�r�it� în dou� componente: o plat� în bani imediat� �i o alocare de certificate de trezorerie a statului, r�scump�rabile la o dat� viitoare. Depinzând de modul în care este stabilit�, este posibil ca nivelul compensa�iei s� fie erodat de infla�ie �i astfel costul real al statului este mult mai mic decât costul nominal atunci când compensa�ia este acceptat�.

Excep�iile. Multe reforme agrare con�in în practic� excep�ii de la criteriile stabilite în lege pentru exproprieri. Aceste excep�ii sau scutiri reprezint� compromisuri politice, �i pot fi fatale în realizarea scopurilor reformei. O excep�ie obi�nuit� în America Latin� în cazul reformelor era exceptarea terenului care putea ar�ta c� este deja într-un sistem de produc�ie agricol� "eficient". Aparte de deschiderea porti�ei pentru proceduri legale interminabile pentru în�elesul de utilizare agricol� eficient�, acest tip de exceptare înseamn� c� beneficiarii reformei sfâr�esc prin a avea cel mai slab teren fertil.

Alte except�ri sunt legate de proprietarii de p�mânt institu�ionali, societ��i, proprietari de pamânt sau proprietari str�ini.

Distribu�ia. Legisla�ia reformei trebuie s� aib� în vedere criteriile �i instrumentele aloc�rii terenului post reform�. În parte, aceasta implic� decizii cum ar fi s� distribuie sau s� colectivizeze, fie s� mearg� pe ideea arend�rii sau fermelor proprietarului ocupant, fie s� re�in� terenul în proprietatea statului sau s� permit� înregistrarea ca neocupat.Alocarea terenului distribuit dup� reforma p�mîntului implic� criterii privind maximizarea �i minimizarea dimensiunii exploata�iei,numai dac� p�mîntul este realocat fo�tilor de�in�tori f�r� schimb�ri planificate în m�rimea exploata�iei.Un e�ec în stabilirea dimensiunii fermei ar putea însemna ca un num�r mare de exploata�ii s� r�mîn� sub produc�ia de subzisten��, �i cu fragmentarea în anii urm�tori.Un astfel de e�ec ar avea efectul invers a num�rului total de exploata�ii disponibile,�i permi�înd cîtorva,dar mari fermieri,s� aib� un standard de via�� relativ mare,în timp ce ceilal�i ar r�mîne f�r� p�mînt �i s�raci.

� ��

1.5.2. CONSOLIDARE �I CONCENTRARE Nevoia de consolidare �i concentrare – �i costul îndeplinirii

acestui lucru – depinde de starea structurii fermei. Unele ��ri vest-europene, Italia, Fran�a, Germania, au în multe regiuni de propriet��i fragmentate datând din timpuri medievale. Fermele sunt situate în sate �i fermierul c�l�tore�te spre loturile de p�mânt împr��tiate, pe care le de�ine adesea prea mici pentru mecanizare �i situate la distan�e considerabile unele de altele. O ferm� de 50 acri în Germania, înainte de a fi consolidat�, consta din 283 buc��i separate de p�mânt. În acela�i timp, fermele din sat sunt adesea insuficiente pentru a asigura atât spa�iul locuibil pentru familie, cât �i spa�iu pentru animale. Când condi�iile de acest gen sunt prezente, este aproape imposibil pentru orice fermier individual, s� îmbn�t��easc� condi�iile fermei sale: schimbarea poate veni doar prin programe publice care s� realizeze un schimb de terenuri între fermieri. Loturile înguste apar�inând fiec�rui fermier pot fi astfel concentrate într-un singur bloc (consolidate) sau cel pu�in mai multe blocuri mai mari situate nu prea departe unele de altele. Apoi este posibil� construirea unei noi ferme în mijlocul terenului consolidat.

A doua faz� a dezvolt�rii structurale, odat� ce un grad rezonabil de consolidare a fost ob�inut, este concentrarea. În aceast� faz�, interven�ia statului nu este atât de esen�ial� ca în cazul consolid�rii, din moment ce concentrarea poate �i are loc doar ca rezultat al presiunii economice. De exemplu, m�rimea medie a unei fermei în S.U.A. a crescut de la 211 la 300 acri, f�r� nici o încurajare din partea statului. Totu�i, doar pentru c� exist� o situa�ie bun� pentru asisten�a financiar� a moderniz�rii industriei de prelucrare a bumbacului �i a minelor de c�rbune, a�a exist� o situa�ie bun� pentru asisten�a modific�rilor dorite a structurii fermei. De fapt, exist� temeiuri speciale pentru a face aceasta, din moment ce modific�rile în a�ezarea terenului agricol ridic� probleme specifice. O ferm� neviabil�, mic� de exemplu, devine neocupat�, în momentul în care fermierii vecini nu pot sau nu doresc s� o cumpere. În acest moment în multe ��ri din Europa, Consiliile publice, au fost îns�rcinate s� cumpere fermele mici, neviabile, acestea când intr� pe pia��, în sensul de a le uni cu alte ferme. Deci, în Fran�a, problema fragment�rii �i a m�rimii mici a fost abordat� de SAFER (Societes d'Amenagement Foncier et d'Etablissment Rural) înc� de la începutul anilor '60. Acestea sunt societ��i publice, finan�ate de stat, dispunând de putere de cump�rare �i de vânzare a terenului pentru îmbun�t��irea structurii fermei. Nu dispune de puteri pentru a sili vânzarea, dar, dac� terenul este oferit spre vânzare, au dreptul de preem�iune s�-l cumpere. Astfel, pot concentra mici ferme, s� p�streze buc��elele de teren pân� când pot fi

� ���

cump�rate de c�tre fermierii vecini sau s� divid� terenul �i s�-l pun� la dispozi�ia fermelor învecinate pentru le m�ri suprafa�a.

Structura fermei unei ��ri sau regiuni depinde larg de perioada la care fermele au fost concepute, �i în general, cu cât este mai îndep�rtat� în timp aceast� perioad�, cu atât mai pu�in potrivit� este structura sa la condi�iile moderne. Deci ferma bazat� pe loturi de teren împr��tiate înc� se mai g�se�te în multe zone ale Europei continentale �i este rezultatul sistemului medieval. La cel�lalt pol – America de Nord �i Australasia – au ferme concepute în timpuri mult mai moderne �i care sunt de aceea mai mari �i mari eficiente. Dar, chiar �i în aceste ��ri, exist� diferen�e considerabile între regiuni, reflectând data coloniz�rii. Fermele din Quebec �i Noua Anglie, construite în secolul XVIII, sunt dup� scara european�; în timp ce ferme din Preeria canadian�, colonizate la sfâr�itului secolului XIX, au fost construite în blocuri rectangulare, pe o suprafa�� de un sfert de mil� p�trat�, cu fiecare fermier primind unul sau dou� sferturi; ferme de trei sau patru sferturi, au devenit obi�nuite ulterior. Anglia a fost neobi�nuit� printre ��rile europene, la începutul secolului XVIII, în care p�mântul comun a fost închis de c�tre latifundiari priva�i, care au creat un model de ferm� care a fost, �i pân� înrtr-o mare m�sur� a r�mas, cel mai eficient din Europa. La sfâr�itul secolului XIX, un proces similar a avut loc în Danemarca �i eforturi s-au f�cut în cele mai multe din ��rile europene, dar programe serioase de consolidare a fermei s-au f�cut dup� cel de-al doilea r�zboi mondial.

Toate ��rile au realizat c�, odat� cu trecerea timpului, standardul pentru m�rimea minim� a unei ferme viabile a trebuit s� fie m�rit. Fermele construite în Danemarca la sfâr�itul secolului XIX erau în general de 40 - 50 acri �i aceast� structur�, combinat� cu produc�ia vegetal� �i animal� eficient�, au f�cut agricultura danez� pentru multe decenii, s� fie cea mai eficient� din Europa �i chiar din lume. Dar în anii recen�i a devenit clar c� aceast� m�rime a fermei a devenit prea mic� pentru condi�iile moderne.

Sub presiunea costului mare �i a migr�rii popula�iei din agricultur� a început un proces de concentrare de�i stânjenit de c�tre legile demodate care, pentru a proteja micul fermier au f�cut concentrarea dificil�. În unele ��ri, fermele au fost concepute înc� de la început prea mici. În Germania, de exemplu, fermele construite în perioada timpurie de dup� 1949, erau de 20 - 25 acri. Mai târziu s-a realizat c� erau prea mici �i m�rimea lor s-a f�cut de 45 - 50 acri. Chiar �i aceste ferme sunt clar prea mici în lumina tehnicilor agricole moderne �i probabil c� vor fi concentrate în urm�toarea genera�ie. Olanda a avut experien�e similare �i exist� economi�ti care pun sub semnul întreb�rii acest proces. Totu�i, odat� consolidarea dus� la bun sfâr�it, un proces de concentrare devine cel pu�in posibil, de�i atunci când fermele sunt fragmentate, nimic nu se mai poate face.

� ���

Munca în timp par�ial poate uneori s� ajute la rezolvarea problemelor micilor ferme. Acesta este modelul în Germania, unde industria este foarte dispersat�, astfel c� multe ferme, care odat� erau unit��i cu timp întreg de lucru �i care ast�zi ar fi neviabile, f�r� speran��, func�ioneaz� ca întreprinderi cu timp par�ial de lucru. Dac� este realizabil �i dac� familiile respective sunt preg�tite s� accepte acest tip de munc�, atunci munca în timp par�ial este un sistem satisf�c�tor. Exist� totu�i, limite ale aplicabilit��ii sale �i eviden�iaz� nevoia pentru o cre�tere a m�rimii tuturor fermelor care constinu� s� fie conduse în sistem cu timp complet de munc�.

1.5.3. CULTIVAREA SUPRAFE�ELOR MARGINALE

Cultivarea suprafe�elor marginale prezint� probleme speciale

pentru politica structural�. Acestea sunt suprafe�e care sufer� din cauza costurilor de produc�ie relative mari, datorit� situ�rii lor pe dealuri sau în zone mai înalte, sau datorit� solului sau climatului. Din motive pur istorice, asemenea suprafe�e sufer� adesea de un dublu handicap: sol s�rac �i ferme mici. Atunci când fermele sunt mari, totu�i, randamente mici pot pân� la o anumit� propor�ie s� fie compensate prin metode de produc�ie extensive – cum ar fi cre�terea oilor în regiune de deal – dar cu costuri m�rite ale for�ei de munc�; chiar ferme de acest tip se afl� sub presiunea fermelor situate pe teren mi jos mult mai productiv.

Dup� cum v�zut mai înainte, restrângerea sau extinderea limitelor depinde de rela�ia cost-pre� în agricultur�, care depinde din nou de raportul dintre ofert� �i cerere. În cele mai dezvoltate ��ri, extinderea produc�iei pe cele mai fertile suprafe�e, a fost în anii recen�i atât de mare, astfel încât a existat o tendin�� de restrângere a limitelor. Aceast� restrângere a fost adesea împiedicat� de subven�ii speciale pentru a cultiva aceste suprafe�e a�a cum s-a întâmplat în Anglia, Olanda (prin pre�uri mai mari acordate produc�torilor ce cultivau terenuri nisipoase). Aceste subven�ii sunt în parte bazate pe credin�a c� este dorit, din punct de vedere social s� se men�in� popula�ia din aceste zone, în parte, în ideea ap�rut� dup� al doilea r�zboi mondial, c� este necesar s� se ob�in� maximum de produc�ie agricol� din toate zonele, indiferent de cost. Dar este clar c� modific�ri fundamentale deja au avut loc în zonele deluroase �i este discutabil dac� politica de subven�ii ar trebui s� sus�in� tranzi�ia spre un model mai satisf�c�tor de utilizare a p�mântului, decât s� se încerce men�inerea cultiv�rii comerciale cu timp complet de munc� în condi�ii inevitabil de descurajante.

� ���

Utilizarea în scopul recreativ a p�mântului Cea mai important� utilizare, poten�ial� a zonelor înalte, este în

scop recreativ. Deja în multe din zonele înalte ale Europei exist� un flux în cre�tere de vizitatori din ora�e, care caut� aer proasp�t �i mi�care în împrejurimi, �i cu o cre�tere a veniturilor reale. Pân� acum s-a obi�nuit s� se priveasc� recreerea ca o problem� l�turalnic�, în compara�ie cu problema serioas� a produc�iei agricole. Totu�i, pentru 96 % din popula�ia Marii Britanii �i peste 90 % din ��rile Europei de Nord �i ale Alpilor, este non-agricol�, iar cifra se m�re�te rapid. Nevoile recrea�ionale ale acestei vaste majorit��i sunt importante. Mai mult, zonele înalte ofer� unele din cele mai bune zone de conservare a florei naturale �i faunei, care datorit� cre�terii industrializ�rii tehnicilor de cultivare, scade în zonele joase de câmpie.

O accentuare sporit� a utiliz�rii terenurilor cultivate de margine pentru recreere nu înseamn� transformarea lor în de�ert �i privarea locuitorilor lor de propriile mijloace de existen��. Recreerea poate fi combinat� cu silvicultura �i chiar cu agricultura de tip extensiv, în special dac� încas�rile din agricultur� sunt suplimentate de cele din turism. În Olanda, reduceri de taxe la proprietarii de p�duri sunt condi�ionate de deschiderea acestor p�duri c�tre public. În mod similar, în loc s� se acorde fonduri fermierilor din zonele de deal pentru des�elenire, guvernul ar putea acorda fonduri pentru a nu face acest lucru.

Problema recreerii în zonele joase este cumva altfel fa�� de cea din zonele înalte. Terenurile joase sunt acolo unde se producea cea mai mare parte din hran� �i unde cerin�ele pentru o cultivare serioas� trebuie s� domine, desi aceste nevoi nu exclud complet alte considera�ii. Ruralul Europei este puternic influen�at de munca genera�iilor trecute �i aceast� influen�� istoric� nu se va pierde peste noapte. Cu toate acestea, chiar �i ruralul altor ��ri europene nu este schimbat de tehnicile de cultivare moderne, �i se mi�c� spre modele mai potrivite agriculturii secolului XX. Acest lucru se poate vedea în Vestul mijlociu al Americii sau în Australia �i aceasta nu este în general atractiv� – câmpuri mari înconjurate de garduri, f�r� a se permite accesul public.

Dar sub impactul tehnologiilor agricole moderne, ruralul tradi�ional se pierd. Fermele devin mai intensive, gardurile vii sunt distruse, potecile sunt închise �.a.m.d.

O reducere a sus�inerii pre�ului agricol va face mai pu�in în stoparea acestui proces, din moment ce pe p�mânt bun, tehnici intensive ar fi profirabile chiar �i la pre�uri mai mici. Aceast� "dezumanizare" a ruralului continu� în momentul în care cererea or��enilor pentru recreere în rural este în cre�tere.

O reac�ie la aceast� problem� poate fi cea numit� "Grupul conservatorilor de mediu", adic� ecologi�tii care caut� s� p�streze, s�

� ���

opreasc� distrugerea �i în general, s� încetineasc� viteza schimb�rii. Dar viziunea economic� a agriculturii moderne �i în dificultatea de a face o via�� mai bun�, face ca orice politic� proiectat� s� se opun� adopt�rii unei planific�ri economice a agriculturii �i este posibil s� se lupte într-o b�t�lie pierdut�. O politic� care s� aib� mai mult succes poate fi cea numit� a "conserv�rii selective a mediului"; acesta va cauta s� conserve, pe cheltuiala public�, insule de frumuse�e a peisajului în centrul agriculturii industrializate. Aceasta nu înseamn�,totu�i, c� suprafe�ele cultivate s� fie privite ca simple locuri de fabric� agricola. Se pot face s� foloseasc� scopului recrea�ional cu condi�ia ca publicul sa fie îndeprtat de actuala suprafa�� cultivat�. Aleile �i c�r�rile pot trece prin zunele cultivate sau separate de ele, astfel încît s� nu se amestece cu lucr�rile agricole, în timp ce autorit��ile pot achizi�iona mici suprafe�e împ�durite �i s� le dea în circuitul recreativ.

Dac� terenurile joase sînt folosite atît pentru producerea eficient� a hranei, cît �i pentru recreere, trebuie s� existe o separare între cele dou� utiliz�ri, analog diferen�ierii între ma�ini �i pietoni necesar� în ora�e. Trebuie s� fie ruralul în care zonele de cultur� intensiv�, din care publicul s� fie exclus, s� fie dotate cu p�duri deschise publicului, unele din ele s� fie folosite ca ecrane pentru ma�inile parcate. Zonele de recreere împ�durite pot fi legate prin alei �i c�r�ri deschise plimb�rilor �i ma�inilor agricole, dar închise automobilelor. În acest sens, publicul va putea s� se bucure de rural f�r� a se interfera cu mijloacele de existen�� ale fermierilor. Costul achizi�ion�rii �i admnistr�rii zonelor recreative �i a c�r�rilor trebuie s� fie sus�inut de autorit��ile publice sau de cele caritabile pentru c� fermierul sau proprietarul de p�mânt nu poate s� suporte acest cost de serviciu public.

1.5.4. OCUPAREA FOR�EI DE MUNC� ÎN RURAL

Este o alt� zon� a centrelor de discu�ie asupra a dou� tendin�e

aparent contradictorii. Pe de o parte, exist� o mi�care a profesioni�tilor de la ora� spre rural, inversând într-un fel marea migra�ie rural-urban, care a avut loc în ��rile dezvoltate în secolul XIX �i care are loc ast�zi în ��rile în curs de dezvoltare. Pe de cealalt� parte, exist� nemul�umiri în ceea ce prive�te comunit��ile rurale care sufer� datorit� declinului serviciilor esen�iale. Magazine, �coli, transport public, sunt închise pentru c� standarde moderne – nu exist� suficiente afaceri care s� justifice aprovizionarea lor economic�. Popula�ia tân�r� merge în ora� pentru educa�ie �i distrac�ie �i în final se mut� acolo pentru a se angaja, l�sând în urm� o popula�ie îmb�trânit� �i neechilibrat�, cu un viitor nesigur.

� ���

Una din probleme este c�, din motive economice sau din în�elegeri (acorduri), multe servicii publice sosesc în pachete mari. Cu declinul în for�a de munc� agricol� �i multe feluri tradi�ionale ale industriei rurale, popula�ia local� poate sc�dea sub "pragul" aprovizion�rii cu servicii. Politici posibile în rezolvarea acesteio situa�ii includ subven�ii speciale (cel pu�in ca m�sur� de tranzi�ie); servicii reunite pentru a reduce costurile sau anumite idei tradi�ionale r�spânidite asupra m�rimii minime a serviciilor publice. Totu�i, cel mai bun r�spuns este probabil ocuparea for�ei de munc� non-agricole suficient pentru a asigura ca serviciile de baz�, fie publice, fie private, s� continue. Se ridic� întreb�ri asupra a ceea ce se obi�nuie�te a fi numit "planificarea orasului si a ��rii". Unele ��ri au încurajat mica industrie în zonele rurale. Pentru orice eventualitate, aceste noi probleme ale ruralului – ap�rute în toate ��rile dezvoltate – necesit� noi politici dac� nu se vrea ca ruralul s� devin� numai înalt eficient in producerea hranei ca �i vizual �i social un loc mai inatractiv.

1.6. POLITICA ALIMENTAR� �I DE SECURITATE

ALIMENTAR� Politica alimentar� este definit� ca integrarea ac�iunilor statului

asupra ofertei, distribu�iei si consumului de alimente în sensul de asigura continuitatea accesului la alimente suficiente pentru to�i oamenii dintr-o �ara. În acest context, oferta se refer� la oferta total� disponibil�, încluzînd produc�ia intern�, importurile comerciale �i ajutorul alimentar. Distribu�ia se refer� la modul de operare a sistemelor de marketing alimentar, iar consumul la capacitatea popula�iei de a achizi�iona alimente, date fiind modelele sale de ocupare �i de venit, �i nivelele �i tendin�ele pre�urilor alimentelor.

Politica alimentar� se ocup� în mod esen�ial de echilibrul dintre alimentele disponibile �i cerin�ele alimentare. Acest echilibru are dimensiuni interna�ionale, na�ionale, de gospod�rie, �i individuale.Un surplus de alimente la nivel interna�ional nu garanteaz� ca toate ��rile posed� alimente pentrut popula�ia lor în alc�tuirea unei diete adecvate.La fel auto-suficien�a alimentar� la nivel national nu garanteaz� accesul la alimente pentru grupurile sociale, �i gospod�riilor c�rora le lipse�te puterea de cump�rare pentru a achizi�iona alimente.

Idei în privin�a politicii alimentare s-au schimbat, în special în accentuarea relativ� pus� pe disponibilitatea alimentara contra bonuri alimentare (food entitlement). În timp ce în trecut, aten�ia era îndreptat� spre lipsa disponibilit��ilor alimentare �i asupra cre�terii produc�iei, accentul se pune ast�zi pe cererea de alimente a popula�iei. Termenul de bonuri alimentare (food entitlement) se concentreaz� pe cererea non-monetar� a popula�iei asupra alimentelor. Se

� ���

concentreaz�, deasemeni, pe diferitele feluri de schimb�ri, cum ar fi dezastrele naturale sau modific�ri adverse ale pre�ului, care pot reduce dieta alimentar� sub niveleul minim acceptabil în termeni de nutri�ie.

Conceptul de securitate alimentar� ajut� la reunirea �i integrarea ideilor contemporane în privin�a politicii alimentare. O defini�ie larg acceptat� a securit��ii alimentare este :"...accesul tuturor oamenilor oricînd la hrana suficient� pentru o via�� activ� �i s�n�toas�" (World Bank,1986 a:1).Insecuritatea alimentar� cronic� este definit� ca o dieta continu� �i inadecvat� datorit� incapacit��ii persistente de achizi�ionare a unei cantit��i de alimente suficiente. Insecuritatea alimentar� tranzitorie reprezint� un declin temporar a accesului gospod�riei la hrana, alimente în cantit��i suficiente.

1.6.1. INSTRUMENTELE POLITICII ALIMENTARE

Acestea pot fi clasificate în instrumente care privesc oferta de

alimente �i instrumente care se refer� la cerere. Politicile alimentare ortodoxe privesc în principal oferta, iar în cadrul ofertei , acestea se concentreaz� pe auto-suficien�a intern� �i stabilitatea pre�ului. Cre�terea produc�iei de alimente interne are în vedre anumite aspecte ale insecurit��ii alimentare cronice, de�i nu cele mai importante se refer� la bonurile alimentare. Stabilizarea pre�ului este principalul instrument destinat s� se ocupe de insecuritatea alimentar� tranzitorie.

Accentul care se pune în politica alimentar� contemporan� este asupra accesului la alimente, �i prive�te u�urarea insecurit��ii alimentare cronice prin subven�ii alimentare în general sau la anumite alimente, �i creearea de proiecte sau programe de ocupare a for�ei de munca.

Politica alimentar� ce este îndreptat� spre un anumit scop poate fi subîmpar�it� între obiective administrative (decizii birocratice ce privesc categoriile eligibile de popula�ie) �i obiective de auto-reglare (de alegere a m�rfurilor sau zonelor pentru care accesul grupurilor �inta se auto-define�te).

Ajutorul alimentar se împarte în programe de ajutor alimentar, proiecte de ajutor alimentar, ajutor alimentar de urgen�� �i ajutor alimentar de ajustare.Aceste ajutoare joac� roluri diferite in politica alimentar� influen�înd atît oferta cît �i cererea de pe pie�ele alimentare. Programul de ajutor alimentar este din punct de vedere cantitativ cel mai important tip de ajutor alimentar, �i este deasemenea categoria ce a fost cel mai mult dezb�tut� în timp în literatura de specialitate.

� ���

BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE

1) OECD – Agricultural policies in OECD countries – Monitoring and Evaluation, 1998.

2) OECD – Agricultural policies in Emerging and Transition Economies. Monitoring and Evaluation, 1998.

3) OECD – Agricultural policies in OECD countries – Measurement of Support and Background Information, 1998.

4) OECD – Agricultural policies in OECD countries – Outlook, 1999-2003.

5) Burger K. – Agricultural Economics and Policy, Cambridge University Press, 1996.

6) Ellis Frank – Agricultural policies in developing countries, Cambridge University Press, 1994..

7) Halcrow H. – Food and Agricultural Policy: Economics and Policy, Cambridge University Press, 1998.

8) Hallett G. – The Economics of Agricultural Policy. Basil Blackwell, 1984.

9) Rayner A.J., Colman D. – Current issues in Agricultural Economics, Cambridge University Press, 1993.

10) Timmer C., Falcon H., Person G. – Food Policy analysis, Basil Blackwell, 1983.

11) Tracy M. – Agricultural policies in the EU and other market economies, O.E.C.D., 1995.

12) Tracy M. – Food and agriculture in a market economy, A.P.S.1994.