POLITICA MONETARĂ A UNIUNII EUROPENE

Uniunea economică şi monetară (UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a economiilor UE. UEM presupune coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică monetară comună şi o monedă comună - euro. Cu toate că toate cele 28 state membre UE participă la uniunea economică, unele ţări au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice. Împreună, aceste ţări formează zona euro.

ETAPELE FORMĂRII UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE

1950 Crearea unui aranjament monetar – Uniunea de Plati format din tari

europene dar si tari foste colonii aflate in spatiul african.

1969      Summit-ul de la Haga din in care s-a pus problema crearii unei uniuni

economice si monetare.

1970  Raportul Werner din care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin

fixarea irevocabila a paritatilor dintre monedele statelor membre si liberalizarea

totala a fluxurilor de capital.

 1979    Crearea Sistemului Monetar European , înlocuit ulterior de către

Mecanismul Ratei de Schimb

 1988     Crearea, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice si Monetare, sub

conducerea presedintelui Comisiei Europene din acea perioada, Jacques Delors, care

a propus, prin raportul care ii poarta numele, o noua baza pentru unificarea monetara

in Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, in mai multe

etape, a uniunii monetare.

1992    Tratatul de la Maastricht privind constituirea Uniunii Europene, care in plan

monetar, a consfintit constituirea unei Banci centrale la nivelul uniunii si a stabilit

criteriile pe care statele membre trebuie sa le indeplineasca pentru a deveni membru

al spatiului monetar european

1999.     Introducerea monedei Euro, incepand cu 1 ianuarie 1999.        

Euro este moneda unică adoptată (pînă în acest moment) de 17 state membre ale Uniunii Europene care, împreună, formează zona euro. În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 state membre. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede. Euro nu este moneda tuturor statelor membre. Două ţări (Danemarca şi Regatul Unit) au optat pentru clauza de neparticipare prevăzută în Tratat, iar restul (majoritatea noilor state membre şi Suedia) nu au îndeplinit criteriile stabilite în vederea adoptării monedei unice. În momentul în care le vor îndeplini, monedele lor naţionale vor fi înlocuite de euro.

ŢĂRILE MEMBRE ALE ZONEI EURO1999 BELGIA, GERMANIA, IRLANDA, SPANIA, FRANŢA, ITALIA, LUXEMBURG, ŢĂRILE DE JOS, AUSTRIA, PORTUGALIA ŞI FINLANDA2001 GRECIA2002 INTRODUCEREA BANCNOTELOR ŞI MONEDELOR EURO2007 SLOVENIA2008 CIPRU,MALTA2009 SLOVACIA2011 ESTONIA

Pentru aderarea la Zona Euro, fiecare stat membru trebuie să întrunească cîteva criterii, numite şi criterii de convergenţă. Acestea sunt:1. Stabilitatea preţurilor: Statele membre trebuie să realizeze un grad ridicat de stabilitate a preţurilor la bunuri şi servicii;2. Rata medie de inflaţie trebuie să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media primelor 3 state care înregistrează cele mai bune performanţe economice. 3. Deficitul bugetar nu trebuie să depăşească 3% din PIB. 4. Stabilitatea ratei de schimb: Rata de schimb a valutei naţionale trebuie să fie stabilă pentru cei doi ani anteriori.5. Datoria publică: nu poate depăşi 60% din PNB;  

Necesitatea monedei unice este ceruta de faptul ca o piata unica are nevoie de un sistem unic de preturi care sa fie exprimate cu acelasi etalon al valorii;-      instituirea unei monede unice presupune existenta unei Uniuni Vamale si o Banca Centrala europeana care sa elimine riscurile de schimb, sustinand strategii investitionale europene;-      crearea SME viza in principal stabilitatea ratei de schimb, dar antrena si o slabire a suveranitatii monetare, pana la disparitia sa completa;-      Adoptarea unei monede unice este de neconceput intre tari care au situatii conflictuale majore -      SME a intrat in vigoare in 1979, cu scopul formarii unei zone de stabilitate monetara in Europa occidentala; el reprezinta un ansamblu de mecanisme, reglementari si institutii avand ca scop realizarea unei politici monetare comune

Avantajele monedei unice:-        reducerea costurilor legate de rata de schimb;-        economiile realizate la tranzactiile intre firme;-        reducerea timpului si a costurilor platilor peste granita-        eliminarea speculatiilor valutare;-        asigura transparenta preturilor;-        permite accentuarea integrarii (inclusiv politica);

.Dezavantajele monedei unice-        costul ridicat al conversiei (timp si bani);-        pierderea de suveranitate;-        renuntand la politica monetara proprie, guvernele se lipsesc de un instrument vital pentru politica lor economica;-        costurile adaptarii la soc si posibilitatea ca unele dificultati economice sa fie puse pe seama EURO;-        sectorul bancar este puternic afectat si nevoit sa adopte noi strategii (inclusiv agresive);

Prin politica monetară se poate influenta activitatea economică, utilizandu-se instrumentele disponibile bancii centrale: • oferta de bani• ratele dobanzii • rata de schimb. Banca Centrala Europeana a fost infiițata in 1999 cu scopul de a implementa si coordona politica monetara in interiorul Uniunii Monetare Europene

Obiectivele Băncii Centrale Europene

• Obiectivul principal al Băncii Centrale Europene este menținerea stabilității preturilor in zona Euro. Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu

• Sa mențină functionarea mecanismului de transmisie• Să aibă un caracter anticipativ și preventiv• Să se concentreze asupra intervalelor pe termen mediu• In condițiile țintirii inflatiei, Banca Centrala manevrează

instrumentele politicii monetare in scopul direct de limitare a inflației pe termen mediu. In acest context, inflatia devine scopul predominant al politicii monetare

• Pentru a atinge obiectivul principal- stabilitatea preturilor, strategia initiala a Bancii Centrale Europene s-a axat pe doi "piloni":

1. controlul masei monetare ,

2. analiza perspectivelor privind evolutia preturilor in zona euro, prin intermediul unui ansamblu de indicatori

• Uniunea Europeana doreste sa sporeasca forta sa competitiva in context global, utilizarea unei singure monede contribuind la amplificarea schimburilor comerciale nu numai in interiorul zonei, ci si in relatiile cu restul lumii, la sporirea volumului operatiunilor financiare. Prin moneda unica, politica monetara e transferata la nivel comunitar devenind de competenta Bancii Centrale Europene, absolut independenta.

Instrumentele politicii monetare ale Băncii Centrale Europene sunt:

1.Rezervele minime obligatorii• Baza de calcul a rezervelor minime oligatorii• Rata rezervelor minim obligatorii• Remunerarea

2.Operatiunile pe piata libera - open market• Operatiuni principale de refinanțare• Operatiuni de refinantare pe termen lung• Operatiuni de reglaj fin• Operatiuni structurale

3. Facilitățile permanente• Facilitatea de creditare marginală • Facilitatea de depozit.

Monedele euro