DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXIV NR. 39 (1.325) 7 – 13 OCTOMBRIE 2015 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Eug

en M

ihai

79 OCTOMBRIE – ZIUA RESURSELOR UMANE Pagina 5

Stingerea sau reaprinderea flăcării candelei de la Mor-mântul Ostaşului Necunoscut fără aprobarea Guvemu-lui se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 3.000

lei, potrivit unei legi adoptate, recent, de plenul Senatului, în unanimitate, informează Mediafax.

Proiectul mai prevede că depunerea la Mormântul Ostaşului Necunoscut a altor obiecte decât flori, coroane, jerbe de flori sau alte obiecte demne de cinstirea memoriei celor prevăzuţi la art. 2-4 din Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război se sancţionează, potrivit proiectului de modificare a Legii nr. 397/2003, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.

Potrivit expunerii de motive, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a constatat în urma multiplelor controale că regimul juridic al acestor necropole nu este respectat, cazurile de profanare a mormintelor eroilor de război fiind numerose, solicitând astfel modificarea Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, în sensul înăspririi sancţiunilor.

Sancţiuni drastice pentru nerespectarea regimului mormintelor şi operelor comemorative de război

Potrivit proiectului adoptat de Senat, introducerea în cimiti-rele de război a animalelor, pentru păscut sau adăpost, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, la fel şi strămutarea operelor comemorative de război fără aprobările legale, construirea, modificarea, restaurarea sau orice intervenţie asupra acestora.

Înhumarea persoanelor decedate, altele decât cele prevăzute de legea în discuţie, în spaţiile destinate mor-mintelor de război sau în zona de protecţie a acestora, se sancţionează cu amendă de la 7.000 lei la 10.000 lei şi obligarea la suportarea cheltuielilor pentru aducerea operelor comemorative de război la starea lor iniţială. Poiectul de lege mai prevede că amplasarea şi construirea de noi monumente comemorative, cruci sau orice construcţie ri-dicată pe spaţiul destinat mormintelor de război sau în zona de protecţie a acestora fără avizul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor se sancţionează cu amendă de la 7.000 lei la 10.000 lei.

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

Spectacol pentru veterani

Cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice (1 octombrie), la Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional, a avut loc vineri, 2 octombrie, spectacolul

Cântecele bunicilor interpretate de copii, susţinut de trupa de copii Supercalifragilistic. Micii interpreţi, deosebit de talentaţi, au cân-tat şi au susţinut un moment umoristic. David a deschis specta-colul cu urarea La mulţi ani! şi emoţionantul cântec Mama e un înger sau o stea, iar Anisia, înainte de cânta, a ţinut să le explice veteranilor din sală: Şi tatăl meu este militar şi sper ca, după ani şi ani, să ajungă ca dumneavoastră. Cadoul muzical a fost iniţiativa ministrului apărării naţionale, din partea ministerului onorând cu prezenţa secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, infor-mare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului, Otilia Sava.

Căpitan Cornelia Mihăilă

ALMA MATER

Anul universitar, la început

Imnul studenţilor Gaudeamus a răsunat în instituţiile militare de învăţământ superior, la deschiderea anului universitar

2015-2016.

Trenul regal al armatei

10

LOGISTICĂ

În remiza Şcolii de Aplicaţie pentru Logistică General Constan-tin Zaharia, trenul de comandament îşi aşteaptă misiunile.

Anul acesta, Exerciţiul Histria 15 i-a întrerupt monotonia.

POLIŢIA MILITARĂ,ÎN ACŢIUNE

12-13

Luni, 5 octombrie, la Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre Getica, din Cincu, judeţul Braşov, s-a desfăşurat ceremonia de deschide-

re a exerciţiului Scorpions Fury 2015. La eveniment au participat generalul de brigadă Ioan Manci, coman-

dantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, alături de o echipă de evaluatori de la Statul Major al Forţelor Terestre, sub coordonarea generalului de brigadă Nicolae Tonu, comandantul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt, precum şi o echipă de observatori, coordonată de generalul de brigadă Marius Giurcă, comandantul Brigăzii 61 Vânători de Munte General Virgil Bădulescu. Cu această ocazie, comandantul Brigăzii 2 Infanterie Rovine, general de bri-gadă Dorin Blaiu, a prezentat structura marii unităţi craiovene, precum şi celelalte structuri care evaluează sau sprijină acest exerciţiu.

La finalul ceremoniei, doi maiori din comandamentul Brigăzii 2 Infanterie Rovine, respectiv din Batalionul 20 Infanterie Dolj au fost avan-saţi la gradul de locotenent-colonel.

Prima etapă a exerciţiului Scorpions Fury 2015 se desfăşoară în peri-oada 5-7 octombrie şi constă într-un antrenament asistat de calculator, destinat pregătirii şi evaluării comandamentului Brigăzii 2 Infanterie Rovine, precum şi a structurilor subordonate marii unităţii craiovene, pe timpul desfăşurării unei operaţii defensive. n

Miercuri, 30 septembrie, la Baza Aeriană Kandahar, s-a desfăşurat ceremonia de

avansare în gradul următor a trei militari din Batalionul 811 Infanterie Protecţia Forţei Dragonii Transilvani.

Plutonierul Emil Marius Cicovanu şi plutonierul-major Mihai Dănuţ Ştef au primit noile grade de la consilierul comandantului, plutonier-adjutant princi-pal Lucian Bal, CSM Parker şi CSM Komsicki, parteneri de coaliţie.

De asemenea, generalul de brigadă Paul Bontrager şi locotenent-colonelul Adrian-Nicolae Costaru au schimbat gradele de maior cu cele de locotenent-colonel pentru Liviu Şoric.

La ceremonie au participat reprezentanţi ai Elementului Naţional de Sprijin, seniorul naţional reprezentativ, colonel Sorin Panait, precum şi militari din structurile americane prezente în bază.

Batalionul 811 Infanterie Protecţia Forţei Dragonii Transilvani participă la misiunea Resolute Support, din Afganistan, începând cu luna august a acestui an. n

Observatorul militar Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015 2

EVENIMENTuSărbătoare. Joi, 1 octombrie, la Slobozia, în pre-

zenţa reprezentantului Statului Major General, general de brigadă Florinel Damian, şi al Diviziei 2 Infanterie Getica, colonel Costache Dragomir, precum şi a reprezentanţilor administraţiei publice locale, a foştilor comandanţi şi a nu-

meroşilor invitaţi, la Regimentul 51 Artilerie Mixtă General Cornel Paraniac s-a desfăşurat o ceremonie, care a marcat cinci ani de la înfiinţarea acestei unităţi. Cu această ocazie, au fost oferite diplome militarilor din structura sărbătorită, iar comandantul regimentului, colonel Marcel Mergeanu, în alocuţiunea sa, a mulţumit tuturor participanţilor pen-tru prezenţa la eveniment. Activităţile au continuat cu vizitarea expoziţiei de armament, echipament şi tehnică militară din dotarea unităţii de către toţi invitaţii. Cere-monia s-a încheiat cu defilarea militarilor regimentului. (Maistru militar clasa I Iulian Cadulencu)uAcţiune umanitară. În zilele de 30 septembrie şi

2 octombrie, militari din Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa au participat la acţiunea umanitară O pi-cătură pentru viaţă, activitate de donare de sânge care s-a desfăşurat la Centrul de transfuzii sangvine, din Braşov. (Locotenent-colonel Dorinel Cotea)uLansare de carte. Cartea Kaalay! Kaalay! – Voluntari

la Mogadiscio, scrisă de colonelul (r) Cristian Crâmpiţă, a fost lansată joi, 1 octombrie, la Sala Bizantină a Cercului Militar Naţional. Volumul este o cutremurătoare relatare, într-o manieră literară acaparatoare, care face digerabil su-

biectul, a misiunii medicilor militari voluntari în Somalia, din urmă cu 21 de ani. Cartea se bazează nu doar pe experienţa personală, ci şi pe jurnalele a trei asistente. Cu strigarea Kaa-lay! Kaalay! ( Vino! Vino!) le chemau răniţii aflaţi pe patul de spital pe asistentele românce. Aneta Ivănel, asistentă la tera- pe asistentele românce. Aneta Ivănel, asistentă la tera- asistentele românce. Aneta Ivănel, asistentă la tera- Aneta Ivănel, asistentă la tera-pie intensivă, ne spune: Amputările, arsurile, gloanţele scoase din capetele de copii erau ceva obişnuit. Plânsul şi suferinţa lor le luam cu mine până şi în somn. Aceasta este a doua carte a fostului nostru coleg din presa militară, colonelul (r) Cristian Crâmpiţă, care la vremea misiunii din Somalia era locţiitorul comandantului Spitalului militar de campanie nr. 50, dislocat la Mogadiscio. (Căpitan Cornelia Mihăilă)uExpoziţie de machete. Ediţia a VII-a a Salonului

Naţional de Modelism Militar (SNMM) se desfăşoară în incinta Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I (MMN), în perioada 20 septembrie-24 octombrie. Orga-nizatorii sunt instituţia gazdă, Liga Aeriană Română, Liga Naţională Română şi Asociaţia de Modelism Alba. Sunt expuse peste 100 de machete de mijloace de transport şi obiecte militare terestre, aeriene şi navale. (Ilarion Barbu)uCareul marinarilor. De curând, în prezenţa repre-

zentanţilor Statului Major al Forţelor Navale şi ai Acade-miei Navale Mircea cel Bătrân, a oaspeţilor din Franţa şi din Africa de Sud, Careul Marinarilor şi-a reluat activitatea în al 15-lea an de la constituire. Cu această ocazie, a fost evocat momentul emoţionant din 5 septembrie 1944, când căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă, coman-dantul distrugătorului NMS Regina Maria şi-a luat viaţa în semn de protest împotriva confiscării navelor maritime militare din portul Constanţa, de către flota roşie a Mării Negre. În semn de omagiu faţă de comandantul erou, Careul Marinarilor îi poartă numele. (Ilarion Barbu)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Locotenent-colonel Oliver Anghel Maistru militar clasa I Radu Mureşan

Sublocotenent Simona-Andreea Ciobanu

Ministru pentru o ziMiercuri, 30 septembrie, Cezar-Dumitru Roşu, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Mihai Eminescu, din Iaşi, a renunţat la cărţi şi la ghiozdan pentru a îmbrăca costumul de ministru al apărării.

Exerciţiu la Cincu Avansări în grad

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uBucureşti. Recent, colegii

noştri, plutonierii Elena-Irina Spilcă

şi Marius Galanton au decis să-şi

întemeieze propriile familii. Irina a

ales să-şi unească destinul, în faţa ofiţerului stării civile, cu alesul inimii ei, Nikos

Daniel Ivopol, iar Marius cu logodnica sa, Ana-Maria Lucia.

Le urăm casă de piatră, fericire şi ani

mulţi împreună!

Cezar-Dumitru Roşu este elevul care, timp de o zi, a ocupat scaunul ministrului

apărării naţionale, Mircea Duşa. În urma experienţei trăite, câştigătorul proiectului Ministru pentru o zi al Consiliului Naţional al Elevilor s-a de-clarat încântat şi hotărât să urmeze o carieră în domeniu.

Ziua a început cu vizitarea sediu-lui Ministerului Apărării Naţionale, unde a fost întâmpinat de titularul funcţiei, Mircea Duşa, care i-a pre-zentat activităţile aflate pe ordinea de zi. Totodată, l-a felicitat pentru calitatea răspunsurilor date în chesti-onarul care l-a calificat drept Ministrul apărării pentru o zi. De asemenea, şi-a manifestat speranţa că, pe viitor, tânărul va opta pentru o carieră în domeniu. Îl întrebam dacă vrea să se orienteze spre o carieră militară. Mi-a spus că intră în preocupările lui. Cred că după lucrurile interesante pe care le

va vedea, chiar va fi convins că poate să îmbrăţişeze o carieră militară, a pre-cizat ministrul Mircea Duşa. În semn de respect, în întâmpinarea elevului a venit şi plutonierul-major Cristian Mostoc, rănit în teatrul de operaţii din Afganistan.

Prima inspecţie a ministrului pentru o zi a fost la Batalionul 2 Infanterie Călugăreni. Militarii l-au primit cu onorurile cuvenite, dar şi cu o simulare a uneia dintre misiunile lor specifice: plutonul de infanterie în executarea unui punct de control trafic. Cezar a fost entuziasmat de echipamentele militare pe care le-a şi încercat.

La Academia Tehnică Militară, al doilea obiectiv vizitat, rectorul (comandantul) şi profesorii i-au pre-zentat oferta educaţională şi dotările pe care unitatea le deţine. Elevul a avut ocazia să discute cu studenţii care, prin încântarea manifestată faţă de universitatea pe care o urmează, l-au determinat să îşi consolideze părerea despre viaţa de militar şi să

includă în planurile sale şi posibilita-tea de a urma o carieră în domeniu. Prin inspecţiile pe care le-am efectuat la unitatea militară şi la academie mi-am mărit aria de viziune asupra comunităţii de oameni care lucrează în mediul militar şi am descoperit valorile ce guvernează Ministerul Apărării Naţionale.

Dacă la începutul zilei cariera mi-litară reprezenta doar o opţiune de viitor, printre multe altele, la final, în urma experienţei trăite, elevul a de-clarat că aceasta a devenit o priorita-te între celelalte variante de orientare profesională pe care şi le stabilise.

Proiectul Ministru pentru o zi a fost publicat pe platforma wedu.ro. Au participat elevi din întreaga ţară, însă, doar nouă au fost sau vor fi selectaţi să ocupe scaunul de mi-nistru. Scopul concursului este de a îmbunătăţi comunicarea dintre elevi şi mediul decizional, precum şi de a aduce în prim-plan responsabilităţile pe care le deţine un lider cu atribuţii la nivel naţional. n

În perioada 28-30 septembrie, s-a desfăşurat la Varşovia, în Polonia, vi-

zita oficială a delegaţiei Departamentului pentru armamente, prilejuită de Sesiunea 2015 a Comisiei Tehnice Mixte româno– poloneze, de cooperare în domeniul ar-mamentelor.

Pe parcursul activităţii, delegaţia Ministerului Apărării Naţionale, condusă de şeful Direcţiei Management Resurse pentru Înzestrare, colonel ing. Romeo Nechita, a dezbătut diferite subiecte, în scopul identificării cooperărilor tehnico-

3Observatorul militarNr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

GARNIZOANA ROMÂNIAuMisiune umanitară. O aeronavă C-27J Spartan a

Forţelor Aeriene Române, configurată pentru misiuni de evacuare medicală, a efectuat miercuri, 30 septembrie, cu aprobarea ministrului apărării naţionale, Mircea Duşa, o mi-siune umanitară de urgenţă către Aeroportul Cluj-Napoca, pentru transferul către Capitală a patru pacienţi adulţi, care au suferit arsuri într-un incendiu izbucnit la o locuinţă din localitatea Noşlac, judeţul Alba. Pacienţii au fost asistaţi pe timpul zborului de o echipă medicală coordonată de SMURD, sprijinită de locotenent-colonelul Dragoş Tudose, medic, caporalul Cristinel Panait, paramedic, şi caporalul Gabriel Păunescu, salvator, din Baza 90 Transport Aerian. Misiunea a fost executată la solicitarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne, iar echipajul a fost format din căpitan-comandorul Emil Tecuceanu, locotenent-comandorul Ovidiu Dragomir, căpitanul Claudia Voicu şi maistrul militar Ovidiu Lupu.uInaugurare. Joi, 1 octombrie, la Alba Iulia, s-a desfă-

şurat festivitatea de inaugurare a noului sediu al Centrului Militar Judeţean Alba. La eveniment au participat locţiitorul

pentru resurse al şefului Statului Major General, contraamiral de flotilă Cătălin Silviu Dumistrăcel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, subprefectul judeţului Alba, Cornel Murg, Înaltpreasfinţitul părinte Irineu, arhiepiscopul Alba Iuliei, şefi ai instituţiilor de siguranţă şi ordine publi-că locale, comandanţii centrelor militare din subordinea Centrului Militar Zonal Cluj şi ai unităţilor militare din judeţ. (Locotenent-colonel Cornel Oltean)uAniversare la Timişoara. Cu ocazia împlinirii a cinci ani

de la înfiinţarea Batalionului 184 Apărare Antiaeriană Timiş, joi, 1 octombrie, la Timişoara, s-a desfăşurat o ceremonie dedicată acestui eveniment. La activitate au participat reprezentanţi ai eşaloanelor superioare, ai autorităţilor publice judeţene şi locale, cadre militare active şi în rezervă, membrii asociaţiei veteranilor de război, precum şi personalul unităţii. Partici-panţii la activitate au asistat la o slujbă religioasă, alocuţiuni, exerciţii demonstrative şi defilarea militarilor unităţii. Cu acest prilej, comandantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, general de

brigadă Ioan Manci, a decorat drapelul de luptă al unităţii cu Emblema de onoare a Statului Major al Forţelor Terestre. (Locotenent-colonel Daniel Pîrvu)uSeminar. La Universitatea Naţională de Apărare Carol I

(UNAp) a avut loc vineri, 2 octombrie, seminarul Sistematiza-rea bunelor practici privind trecerea de la şcoală la viaţa activă; egalitate de şanse şi dezvoltare durabilă. Activitatea face parte din proiectul Profesie: Şcoală, Consiliere, Orientare, Practică (ProSCOP), cofinanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POSDRU. La eveniment au participat stu-denţii şi masteranzii de la specializările Comunicare publică şi interculturală în domeniul securităţii şi apărării, Securitate  şi apărare, Managementul crizelor şi conflictelor din UNAp, de la DRESMARA Braşov, de la alte universităţi bucureştene care au aplicat la acest proiect, precum şi profesori din instituţia gazdă. (Căpitan Cristina Barna)uEroi cinstiţi în Banat. Sâmbătă, 3 octombrie, Oficiul

Naţional pentru Cultul Eroilor, în colaborare cu Comenduirea Garnizoanei Timişoara şi cu Asociaţia Neamunit, filiala Timiş, au desfăşurat activitatea Un erou, o floare la Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, situat în comuna Voiteg, judeţul Timiş. Membrii Asociaţiei Neamunit şi elevii şcolii din comună au efectuat activităţi de îngrijire a operei co-memorative de război, constând în refacerea inscripţiilor de pe monument, vopsirea gardului, curăţarea de vegetaţie a zonei de protecţie a monumentului. La final, elevii au depus flori la monumentul eroilor şi, pentru implicarea lor, în semn de recunoştinţă, au primit diplome din partea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. (Mioara Balosin)

Foto

: loc

oten

ent-

colo

nel D

anie

l Pîrv

u

Foto

: Luc

ian

Irim

ia

Joi, 1 octombrie, în piaţa Roman-Vodă, din Roman, s-a desfăşurat ceremonia acordării Drapelului de Luptă Centrului 83 Mentenanţă Est.

Locotenent-colonel Cezar Stroe

Sărbătoare la Roman

Vizită în Polonia militare cu partenerul polon, inclusiv de dezvoltarea, în comun, de proiecte pri-vind fabricaţia de echipamente din do-meniile: apărare aeriană, vehicule pe roţi şi tractate pentru Forţele Armate, suport logistic şi mentenanţă pentru avioane mi-litare, echipament de luptă pentru solda-tul debarcat (soldatul viitorului), vehicule aeriene fără pilot (UAV), infrastructura critică şi tehnologiile dual-use, cercetare-dezvoltare de echipamente militare.

Pe durata convorbirilor s-au identi-ficat posibilităţile dezvoltării cooperării

bilaterale româno-poloneze, s-au discutat propunerile celor două părţi şi s-au defini-tivat activităţile pentru anul 2016.

Simultan cu reuniunea Comisiei Tehnice Mixte româno-poloneze, s-a des-făşurat şi activitatea Industry Day, la care delegaţia Departamentului pentru arma-mente a participat alături de preşedinte-le asociaţiei patronale a producătorilor de tehnică militară Patromil, reprezentanţi ai firmelor din industria românească de apărare, precum şi a peste 50 de operatori economici din industria poloneză de pro-fil. Întâlnirea a fost un bun prilej pentru ca operatorii economici din cele două state să găsească proiecte comune de cooperare. n

Cezar-Dumitru Roşu, câştigătorul proiectului Ministru pentru o zi, şi ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa.

Municipiul Roman a fost gazda unei importante sărbători pen-

tru Centrul 83 Mentenanţă. Acordarea Drapelului de Luptă este rezultatul unui lung şir de rezultate pozitive şi vine ca o încununare a muncii militarilor care com-pun această structură militară.

La ceremonie au participat coman-dantul Diviziei 2 Infanterie Getica, general-maior Petrică-Lucian Foca, şeful Direcţiei Operaţii din Statul Major General, general de brigadă Vasile Roman, comandantul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt, general de brigadă Nicolae Tonu, comandantul Bazei 3 Logistice Zargidava, colonel Ioan Lahman, alţi comandanţi de unităţi, ca-dre militare în activitate şi rezervă, vete-rani de război, reprezentanţi ai autorită-ţilor publice locale şi un numeros public,

Plutonier-adjutant Lucian Irimialucian.irimia@presamil.ro

semn că în Roman, tradiţia militară este apreciată.

După primirea oficialităţilor, Drapelul de Luptă a fost adus în faţa formaţiei, unde a fost sfinţit de un sobor de preoţi. După ceremonia religioasă, generalul-maior Petrică-Lucian Foca a dat citire decretului prezidenţial de acordare a Drapelului de Luptă Centrului 83 Mentenanţă Est, sub-ordonat Bazei 3 Logistică Zargidava. Apoi, simbolul onoarei şi demnităţii militare a fost înmânat comandantului Centrului 83 Mentenanţă, colonelul ing. Ioan Buta, care l-a prezentat militarilor în strigăte de Ura ale acestora şi în aplauzele asistenţei. În conti-nuare, au luat cuvântul reprezentanţii auto-rităţilor publice locale, clerului din Roman, după care au fost decernate diplome şi plachete aniversare, mai ales că în aceeaşi zi unitatea de mentenanţă romaşcană a împlinit cinci ani de la înfiinţare.

Ceremonia s-a încheiat cu defilarea

militarilor pe acordurile muzicii militare a garnizoanei Iaşi şi în aplauzele asistenţei.

Astăzi, celebrăm două evenimente im-portante: cinci ani de la înfiinţare şi acordarea Drapelului de Luptă unităţii noastre. Acest simbol al onoarei şi demnităţii militare este ceva sacru pentru militarul armatei române. Datorită muncii noastre şi prin crearea in-frastructurii necesare desfăşurării activităţi-lor de producţie şi mentenanţă din Divizia 2 Infanterie, preşedintele României a acordat Drapel de Luptă acestei unităţi, a declarat co-mandantul Centrului 83 Mentenanţă, colo-nel ing. Ioan Buta. n

Observatorul militar Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015 4

LINIA ÎNTÂI

Cursuri la început

de misiune

Maistru militar clasa I Radu Mureşan

Printre activităţile importante pe care militarii Batalionului

811 Infanterie Protecţia Forţei Dragonii Transilvani le-au desfă-şurat încă de la introducerea în teatrul de operaţii din Afganistan s-au numărat şi cele legate de participarea la anumite module de pregătire, susţinute atât de instructori români din batalion şi Elementul Naţional de Sprijin, cât şi de instructori americani.

Maiorul Marius Apetrei, ofiţer din comandamentul structurii dejene dislocate pe tărâm afgan, este cel care, printre sarcinile primite la începutul misiunii, s-a ocupat de planificarea şi coordo-narea acestor activităţi. Pregătirea este foarte importantă, deoarece vizează cunoaşterea şi modul de utilizare a unor echipamente care nu există în ţară şi care sunt fur-nizate în Afganistan de partenerii din Alianţă.

Cursurile au fost structurate în două categorii. O parte dintre ele au fost generale şi parcurse de întreg personalul, indiferent de gradul şi funcţia pe care o deţin în cadrul structurii de protecţie a forţei. Un exemplu în acest sens este cursul care a vizat regula-mentul de ordine al Bazei KAF

Baza aeriană Kandahar este un mic orăşel militar cu străzi, aeroport, spital, cu reguli proprii de circulaţie şi de comportament, gândite pentru a menţine ordinea şi pentru a putea proteja cele câteva mii de militari şi civili care trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea aici.

Maior Marius Apetrei

Tacticile, tehnicile şi procedu-rile folosite la diferite tipuri de intervenţii sunt, în mare măsu-ră, aceleaşi pe care le folosim şi noi în ţară. Diferenţa apare datorită materialelor avute la dispoziţie, a pansamentelor şi instrumentarului, proiectate şi fabricate pentru manevrare uşoară, intervenţii foarte rapide şi precise, în condiţiile specifice teatrului de operaţii.

Caporal clasa III-a Marian Botezatu

(Kandahar Air Field), în care au fost prezentate regulile pe care trebu-ie să le respecte toţi cei care sunt încartiruiţi în această bază.

Un al doilea curs a fost cel de prezentare a regulilor de angajare specifice misiunii Resolute Support, libertăţile şi limitările în acţiuni ale militarilor care participă la ope-raţii desfăşurate în cadrul acestei misiuni. Cel care a întregit seria de cursuri generale a vizat cunoaşte-rea indicilor de demascare şi reac-ţia la descoperirea dispozitivelor explozive improvizate. Având în vedere faptul că, în continuare, aceste tipuri de dispozitive sunt principala ameninţare şi ţinând cont că pot fi plasate oriunde, este foarte important ca toţi militarii să le cunoască, să le poată recunoaşte şi să fie pregătiţi să reacţioneze la descoperirea lor astfel încât să nu fie pusă în pericol viaţa lor şi a celor din jur, completează acesta.

A doua categorie de cursuri a vizat pregătirea specifică şi s-a concentrat pe câteva specializări vitale în desfăşurarea misiunilor. Din această categorie fac parte cursul de acordare a primului ajutor şi cele privind cunoaşterea şi exploatarea tehnicii din dotare. Acestea au inclus module de cu-noaştere şi de conducere a maşi-nilor de luptă tip MRAP, a tehnicii de comunicaţii şi informatică de la bordul acestor maşini, a mijloace-

lor de bruiaj împotriva mijloacelor electronice de detonare de la distanţă atât fixe, cât şi mobile, şi rezolvarea unor incidente la arma-mentul specific instalat pe aceste maşini de luptă.

Având în vedere faptul că, pe lângă patrularea în afara bazei, una din misiunile militarilor din Batalionul 811 Infanterie Dragonii Transilvani este securizarea intrării principale în Baza KAF, două din cursurile efectuate în cooperare cu partenerii americani au vizat cu-noaşterea aparaturii de securitate şi a procedurilor de urmat la intrarea în bază, precum şi o prezentare a tuturor tipurilor de permise de acces acceptate, cu caracteristicile şi procedurile de urmat pentru fiecare categorie de personal care intră în această bază, încheie maiorul.

Plutonierul-major Cătălin Bălaşa este comandant de grupă în cadrul

companiei Wolf. Cu toate că a mai participat la misiuni în Irak şi Afganistan consideră că aceste cursuri sunt bine venite pentru toţi militarii. Ni s-au prezentat, în primul rând, noţiuni generale des-pre bază, despre teatrul de operaţii din Afganistan, despre specificul lui şi despre modul nostru de compor-tare pe timpul executării misiunilor. În ceea ce priveşte celelalte cursuri, o parte din informaţie era deja

cunoscută din celelalte misiuni la care am participat, dar a existat şi o parte cu totul nouă, pe care am avut ocazia să o asimilez acum, afirmă subofiţerul.

Caporalul clasa III-a Marian Botezatu este sanitar cu vechime în

Compania Lion. A parcurs şi în ţară cursuri de pregătire în domeniul sanitar şi este familiarizat cu inter-venţii de acest tip. Aici, a partici-pat la cursurile Combat life savers, organizate la spitalul militar din Kandahar. Cursanţii au exersat

tehnici şi proceduri de acordare a primului ajutor, de evaluare a pacientului şi de transport la cel mai apropiat punct sanitar. Alături de sanitari s-au instruit şi o parte din militarii pistolari, CLS-iştii, care sunt principalii ajutori ai sanitari-lor, explică acesta.

Plutonierul-major Mihai Başagă este mecanic conductor la Compa-nia Lion. În ţară, deserveşte TAB B 33 Zimbru, iar aici, MRAP (Mine Resis-tant Ambush Protected). Trecerea de la Zimbru la MRAP a făcut-o prin urmarea unui curs iniţial în ţară, dar definitivarea pregătirii s-a realizat în primele zile ale misiunii, când a ur-mat un curs cu specialişti americani. Este prima misiune la care particip, deci şi prima întâlnire cu acest tip de tehnică, dar adaptarea nu a fost dificilă, deoarece acesta este specificul armei şi, cu pregătirea necesară, suntem în măsură să utilizăm orice fel de autovehicul, spune mecanicul.

Sergentul-major Albert Ciprian este comandant de grupă la Compania Hyena. Lucrează în armată din 2001, mai întâi ca soldat gradat profesionist, iar din 2009, ca subofiţer. Este la a treia misiune care, de data aceasta, este diferită faţă de cele executate înainte. Misiunea mea este de a supraveghea intrarea principală în Baza Aeriană Kandahar, de a scana şi a asigura accesul autovehicule-lor. Pentru a putea să ne exercităm atribuţiile specifice, am participat la un curs, unde ni s-a prezentat modul de lucru cu principalul mijloc tehnic de scanare a autovehiculelor şi a conţinutului acestora, precum şi a procedurilor de urmat la intrarea în bază a fiecărei maşini.

Pentru fiecare dintre ei, informaţia primită aici îi ajută, în primul rând, la executarea în bune condiţii a misiunii la care participă. De asemenea, aceste cursuri constituie un plus la evoluţia în plan profesional, o aptitudine dezvoltată şi un bagaj nou de cunoştinţe. n

Observatorul militar 5Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015

ANIVERSARE

Adepţii uşilor deschise

Colonel Bogdan Călimănescu

În fiecare an, la 9 octombrie, armata româ-nă sărbătoreşte Ziua resurselor umane.

Poate că s-ar justifica o altă denumire a acestui prilej de sărbătoare, dacă

ne gândim că resursele umane înseamnă întregul personal al sistemului militar – pe care îl săr-bătorim, cum este firesc, de Ziua Armatei României – şi nu doar cei care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Dar, dacă avem în atenţie locul, rolul şi impor-tanţa structurilor de personal în funcţionarea organismului militar, denumirea acestei sărbători devi-ne un aspect care nu mai suportă comentarii.

Trebuie să recunoaştem că, prinşi în vâltoarea celor ce trebuie făcute, de cele mai multe ori extrem de repede, deseori uităm să ne mai gândim la cine, când, cu ce şi, mai ales, cât de bine facem acele lucruri care, în majoritatea cazurilor, ne afectează în mod direct viaţa.

Cu toţii am intrat în această organizaţie inclusiv cu sprijinul administrativ al celor care îşi desfăşoară activitatea în dome-niul resurselor umane. Fiecare dintre noi apelăm la ei ori de câte ori avem o problemă de rezol-vat şi nu suntem puţini cei care îi condamnăm pentru că ceea ce ne doare nu este şi pentru ei întotdeauna prioritatea numărul unu sau pentru că, din cauza lor, problema noastră nu găseşte o soluţionare favorabilă. Cu toate acestea, întotdeauna găsim uşa deschisă la resurse umane. În fine, toţi ieşim din organizaţie, în urma aplicării unui act administrativ pe care l-au iniţiat sau cel puţin l-au redactat ei.

Momentul aniversar ne oferă prilejul să fim introspectivi şi să ne gândim cât de multă nevoie avem de HR-iştii noştri (specialişti în

resurse umane). Poate că cel mai nimerit ar fi să o facem, încercând să ne imaginăm cum ar fi fără ei. Ei bine, dacă am încerca acest exerciţiu, poate că am deveni mult mai conştienţi de importanţa lor. Mai mult decât atât, prin acest exerciţiu am reuşi să ieşim puţin din propriile ego-uri şi ne-am da seama cât sunt ei de necesari pen-tru organizaţie, ca întreg, şi pentru fiecare unitate militară în parte, prin rolul lor de a ajuta comandan-ţii să evalueze nevoile de personal, să optimizeze organigrama, să se ocupe de motivarea subordonaţi-lor, de perfecţionarea pregătirii şi de cariera acestora.

Am accepta, poate, şi faptul că inclusiv atunci când avem impre-sia că nu prea ne acordă atenţia pe care le-o solicităm, HR-iştii noştri lucrează tot cu faţa la om, aşa cum le place să spună. Ne-am simţi în siguranţă, ştiind că cineva instruit se ocupă cu conştiinciozitate şi onestitate atât de prezentul şi de viitorul carierei, cât şi de pensia noastră.

Dimensionarea structu-rilor de resurse umane de la toate eşaloanele

în raport cu volumul crescut şi cu complexitatea deosebită a sarcinilor reprezintă o problemă de actualitate. Chiar şi o analiză empirică a volumului de muncă poate demonstra că structura de personal se situează pe primul loc în ceea ce priveşte numărul documentelor elaborate în cadrul unei unităţi militare. Ţinând cont de acest lucru şi de complexitatea muncii, este evident că structurile de personal sunt mult subdi-mensionate. Lucrurile merg bine datorită profesionalismului şi con-ştiinciozităţii celor care lucrează în acest domeniu.

Un alt aspect interesant se re-feră la pregătirea profesională de

specialitate a celor care încadrează structurile de resurse umane. Armata nu formează astfel de specialişti, fapt pentru care cei mai mulţi se califică la locul de muncă. Este foarte adevărat că învăţămân-tul civil nu poate oferi prea multe opţiuni, pe lângă faptul că cel privat este şi costisitor. În aceste circumstanţe, se poate aprecia că este momentul ca organizaţia militară să se îngrijească mai mult de acest aspect, prin identificarea de soluţii pragmatice şi realizabile. Considerând că acele cursuri de perfecţionare, care se organizează în instituţiile şi unităţile militare de învăţământ, nu sunt tocmai suficiente, o posibilă variantă de avut în vedere ar fi introducerea de module de management al resurselor umane în planurile de şcolarizare pentru formarea iniţială a cadrelor militare în activitate.

În fine, dar nu în cele din urmă, trebuie pus accentul pe tehnolo-gizarea şi informatizarea muncii în domeniul resurselor umane. Dacă perfecţionarea managementului resurselor umane ţine permanent afişul preocupărilor, avem toate motivele să sperăm că vom putea valorifica oportunitatea pe care ne-o oferă aplicaţia informatică RESMIL. Acest subiect nu vizează neapărat uşurarea muncii la nive-lul structurilor de personal. Dim-potrivă, evidenţa informatizată re-clamă o atenţie sporită din partea operatorilor de date, întrucât toate informaţiile trebuie gestionate cu maximă acurateţe. De aceea, ar fi păcat să nu extindem utilizarea acestui sistem informatic, la toate unităţile militare.

Poate că aceste idei sunt doar variante ale unor cursuri de acţiune, care

vor suferi multe modificări înainte să fie implementate şi să solu-ţioneze problemele cu care se confruntă gestionarea resurselor umane. Ceea ce contează este faptul că aceste probleme sunt identificate şi că există posibilităţi şi voinţă pentru rezolvarea lor. n

Încă de la începuturile sale, instituţia militară s-a aflat într-un permanent proces de adaptare la cerinţele şi provocările vremurilor, s-a transformat şi a căutat cele mai potrivite forme organizatorice. Recrutarea, selecţia, formarea şi pregătirea întregului personal al Armatei României, precum şi promovarea în funcţii şi evidenţa acestuia au fost elemente de care au depins evoluţia şi succesul instituţiei militare.Trăind vremuri în care schimbările se succed în ritm alert, apreciez că fără o structură de Resurse Umane competentă, flexibilă şi creativă, instituţia militară ar întâmpina dificultăţi în evoluţie şi modernizare.În acest context, unul dintre dezideratele mele ca ministru al apărării naţionale a fost realizarea unui management transparent al resurselor umane, deoa-rece cred cu tărie în nevoia ca sistemul militar să ofere celor mai buni profesionişti ai săi posibilitatea unei cariere de succes. De aceea, schimbările pe care le-am implementat în conţinutul mai multor acte normative specifice, precum şi cele iniţiate şi aflate în diferite faze ale procesului de elaborare, avizare şi aprobare vor produce efecte benefice organizaţiei militare.Pentru că activitatea dumneavoastră este orientată în exclusivitate spre resursa cea mai importantă a Armatei României, resursa umană, vă cer să iniţiaţi şi să dezvoltaţi acele politici de personal şi educaţionale care să asigure revigorarea activităţii de promovare a profesiei militare, precum şi perfecţionarea recrutării, selecţiei, formării şi dezvoltării profesionale a perso-nalului militar şi civil din organismul militar. Numai cu oameni foarte bine instruiţi şi specializaţi în domenii specifice, Armata României va putea să-şi onoreze cu succes obligaţiile instituţionale pe care le presupune contextul aliat de acţiune, nord-atlantic şi european.Cu prilejul împlinirii a 153 de ani de atestare a primei structuri centrale de resurse umane, vă felicit şi vă asigur de sprijinul meu în toate acţiunile dumneavoastră care vor avea în centrul atenţiei OMUL din sistemul militar. LA MULŢI ANI!

Mircea DuşaDin mesajul ministrului apărării naţionale,

cu prilejul împlinirii a 153 de ani de la înfiinţarea primei structuri centrale de resurse umane

INSTRUCŢIE

Oamenii poligonuluilucian.irimia@presamil.ro

Plutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Poligonul de tragere Smârdan este cu-noscut, în amănunt, multor militari din Moldova, pentru că aici au primit botezul focului şi au crescut în meseria armelor.

La ora actuală, unita-tea este subordonată Centrului de Instruire

pentru Luptă al Forţelor Terestre Getica, de la Cincu. Poligonul asigură desfăşurarea exerciţiilor de subunităţile şi unităţile For-ţelor Terestre şi Aeriene, condiţii pentru executarea mai multor acţiuni specifice, în comun cu partenerii din Alianţă. Dispune de aproximativ 8.500 de hecta-re, cu o dezvoltare frontală de

În poligon se adună toată gama de specialităţi militare şi grade militare. Sub ochii noştri au crescut unităţi, s-au dezvoltat, le-a crescut nivelul de pre-gătire, s-au format lideri. Aşa că suntem mândri de rezultatele obţinute şi asta înseamnă că experienţa şi efortul nostru au contribu-it la dezvoltarea carierelor şi personalităţilor militare de-a lungul vremii.

Colonel Viorel Stuhuleţ

Pentru mine, poligonul Smârdan este o etapă deosebită din viaţa şi cariera mea militară, unde am posibilitatea să cunosc foarte mulţi oameni, unde, în ultima peri-oadă, am avut posibilitatea să lucrez cu militari din armatele NATO, fie ei americani, britanici sau parteneri din Republica Moldova.

Maior Cristinel Bordei

Fiecare categorie de armament are specificul şi farmecul ei. Să vedeţi o tragere de aviaţie noaptea sau de artilerie cu iluminare. Ochiul este încântat de fiecare dată, chiar dacă sunt de atâţia ani în poligon.

Maistru militar clasa I Stelică Măzăroaie

cinci-şase kilometri şi o adâncime de 16 kilometri, ceea ce permite desfăşurarea activităţilor până la nivel batalion, iar pentru tragerile reale până la nivel companie. Din toamna anului trecut s-au intensificat activităţile cu parte-nerii străini, armata americană, britanică, italiană şi spaniolă.

Am prezentat în săptămâ-nalul Observatorul militar multe din exerciţiile ce se desfăşoară în poligon. De această dată, vă înfăţi-şăm acei actori nevăzuţi, care fac posibilă desfăşurarea activităţilor în deplină siguranţă. Colonelul Viorel Stuhuleţ este cunoscut multor militari. Comandantul poli-gonului de tragere din Smârdan a fost martorul multor transformări ale acestor locuri. Părul său a albit, dar zâmbetul i-a rămas acelaşi. A adunat multă experienţă, pe care acum o transmite, cu drag, tuturor celor care intră în contact şi vor să afle cât mai mult despre ce înseamnă o tragere cu muniţie reală.

Viaţa de poligonar nu este uşoară. A lucra în poligon nu înseamnă a rupe legătura cu activităţile curente unei unităţi militare obişnuite. Vin militari care deja au acumulat o experienţă în meseria armelor, iar aici o folosesc din plin, a declarat colonelul Viorel Stuhuleţ.

În poligonul gălăţean, nicio zi nu seamănă cu alta. Nu există un tipar al unei zile,

un program standard. Se începe dimineaţa devreme şi se termi-nă târziu, în noapte. Oamenii poligonului se adaptează condi-ţiilor şi activităţilor planificate de unităţile venite la trageri. Ei sunt întotdeauna prezenţi pentru a ajuta. Sunt zile în care se trage în paralel, în cele trei sectoare. Se execută trageri atât cu militari din Forţele Terestre, cât şi cu cei din Forţele Aeriene. Trebuie specificat

faptul că poligonul funcţionează indiferent de condiţiile meteo.

Maiorul Cristinel Bordei este şef sector trage-re cu armamentul de

infanterie în poligon. A terminat şcoala militară în 1989. Lucrează aici din august 2008. Iniţial, a lucrat la Batalionul 300 Infanterie, Sfăntul Andrei unde a trecut prin diferite funcţii, de la comandant de pluton până la şef de compar-

timent. Viaţa l-a adus aici, unde gestionează şi coordonează activi-tatea în acest sector de tragere.

Trecerea de la batalion la poli-gon a fost relativ uşoară cu toate că sunt multe diferenţe, a spus maiorul Bordei. Aici lucrez cu toate unităţile din Moldova şi nu numai, strict pe probleme de trageri. Mi-au trecut prin faţă mulţi militari. Secre-tul reuşitei în poligon stă, de fapt, în instruirea continuă. Trebuie să te pregăteşti tot timpul cât mai bine.

Militarii nu vin aici să lupte, ci să se instruiască. Totodată, trebuie să îmbine instruirea cu siguranţa oamenilor.

Maistrul militar clasa I Stelică Măzăroaie este ajutor şef sector

tragere cu artileria, aviaţia şi experimentări. Are 47 de ani, este promoţie 1989 şi are specialitatea rachete antiaeriene. Este în poli-gon din 2001. A ocupat diferite funcţii în unitate, iar din 2008 pe cea actuală.

Pentru mine, viaţa din poligon este frumoasă, oricât de grea ar fi, a spus maistrul militar clasa I Măzăroaie. Indiferent de starea vre-mii, trebuie să asigurăm condiţiile de desfăşurare a exerciţiilor. Şi am avut de toate… . Vreme frumoa-să, vânt, ploaie, frig, caniculă sau ger, noi suntem la datorie în poligon.

Îi urmăreşte pe mulţi militari care vin în fiecare an la trageri. Se bucură când îi vede cum au aceeaşi dragoste de meserie, cum privesc totul cu seriozitate şi implicare.

Poate cuvintele par mari, dar aţi fost de atâtea ori lângă noi şi aţi prezentat aceste activităţi. Militarul este altfel aici! Te bucuri să vezi cum evoluează an de an, cum cresc în valoare şi în meserie, a încheiat maistrul militar Măzăroaie. Poli-gonul este locul care i-a marcat viaţa şi cariera militară şi ar dori să treacă în rezervă de aici. n

Ofiţerul este de principiul că orice cartuş sau proiectil care se trage în poligon are darul să transmită militarului o informa-ţie ce se sedimentează în minte şi suflet, care mai devreme sau mai târziu îl va ajuta în activitate.

Observatorul militar Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015 6

ALMA MATER

Anul universitar, la început

Locotenent Marius Mocanumarius.mocanu@presamil.ro

Imnul studenţilor Gaudeamus a răsunat în instituţiile militare de învăţământ superior, la deschiderea anului universitar 2015-2016.

Pentru studenţii militari, începutul unui nou an universitar nu reprezintă doar o ceremonie în cadrul căreia sunt enumerate noi obiective, ci

şi o întoarcere la viaţa de militar, după o vacanţă în care uniforma s-a odihnit pe umeraş. La 1 octombrie, instituţiile militare de învăţământ şi-au deschis porţile pentru părinţii şi prietenii celor care aşteptau în formaţie sosirea oficialită-ţilor. Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a participat, pe rând, la festivităţile desfăşurate cu acest prilej, la acade-miile categoriilor de forţe.

La Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu, activităţile dedicate începerii noului an universitar au debutat pe platoul central, acolo unde, în prezenţa se-cretarului de stat pentru politica de apărare şi planificare, Valeriu Nicuţ, şi a şefului Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, a avut loc o scurtă cere-monie militară. Mai târziu, Piaţa Mare a fost locul în care instituţia militară de învăţământ a organizat, în colaborare cu Universitatea Lucian Blaga, festivitatea de deschidere a anului universitar 2015-2016. Ca o recunoaştere a rezul-tatelor deosebite obţinute în domeniul educaţiei şi al cercetării ştiinţifice de cele două universităţi de-a lungul timpului, la festivitatea din acest an, a participat, alături de ministrul Mircea Duşa, şi ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, Sorin Mihai Cîmpeanu.

La Braşov, Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă a organizat o ceremonie cu o dublă semnificaţie, deoarece la 1 octombrie instituţia a împlinit 20 de ani de la înfiin-ţare. Cu acest prilej, alături de studenţi, cadre didactice şi militare au fost prezenţi ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, şi şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, general-maior Laurian Anastasof. La ceas aniversar, Drapelul de Luptă al academiei a fost decorat cu Emblema de Onoare a Armatei României, cu însemn de pace.

Studenţii Academiei Navale Mircea cel Bătrân, de la Constanţa, au avut ocazia de a discuta cu ministrul Mircea Duşa şi cu şeful Statului Major al Forţelor Navale, contraa-miral Alexandru Mîrşu, la finalul ceremoniei de deschidere a anului universitar, despre viitoarele lor cariere.

Şeful Statului Major General, general-locotenent Nicolae Ciucă, a participat la festivităţile organizate cu acelaşi prilej la Academia Tehnică Militară şi la Universitatea Naţională de Apărare Carol I. Activităţi similare au avut loc şi la sediile Institutului Medico-Militar, de la Bucureşti şi Târgu Mureş. n

AFA

Foto

: Eug

en M

ihai

AFT

Foto

: Eug

en M

ihai

AThM

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

UNAp

Observatorul militar 7Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015

ANMB

INSTRUCŢIE

Maeştrii traiectoriilor precise

Locotenent Narcis Răducunarcis.raducu@presamil.ro

Militarii Regimentului 50 Rachete Anti-aeriene Andrei Mureşianu au executat, recent, trageri de luptă în poligonul de la Capu Midia.

La activitatea de instrucţie au participat Batalionul 1 Rachete Antiaeriene OSA-

AKM, structură operaţionalizată, Batalionul 2 Rachete Antiaeri-ene KUB şi Bateria Stat Major şi Deservire, toate sub conducerea comandamentului regimentului.

În cele aproape două săptă-mâni petrecute în poligon, milita-rii au desfăşurat exerciţii tactice, simulând lupta într-un mediu operaţional complex. Totodată, au evaluat şi nivelul de instrucţie la baterii, totul culminând cu tragerile cu rachetele antiaeriene. Lansările au reprezentat rezulta-tul efortului conjugat al tuturor militarilor din regiment pe durata unui an de instrucţie.

A fost o mobilizare a în-tregii echipe şi fiecare militar participant şi-a folosit bagajul de cunoştinţe teoretice şi prac-tice acumulate şi deprinse pe parcursul etapelor de instruire anterioare, a spus comandantul Regimentului 50 Rachete Antia-eriene Andrei Mureşianu, colonel Ioan Munteanu.

a distrus ţinta. Pot spune că a fost cea mai frumoasă experienţă din cariera mea militară de până acum, primul moment în care m-am simţit cu adevărat rachetist. Abia aştept 2016 pentru a veni din nou în poligon, a afirmat locotenentul Alexandra Gavrilescu, comandan-tul unei secţii de lansare.

La fel ca în ultimii ani, rachetiştii antiaerieni din inima Ardealului au

demonstrat, încă o dată, că sunt maeştrii traiectoriilor precise. Efortul muncii depuse în poligoa-ne şi pe terenurile de instrucţie, timp de un an, a fost răsplătit, pe deplin, cu rezultatele de excepţie, obţinute la exerciţiul tactic cu trageri de luptă (LFX).

Succesul obţinut în această etapă de instruire ne motivează şi pentru activităţile viitoare pe care unitatea urmează să le desfăşoare. Vom valorifica lecţiile identificate şi învăţate pentru a ne putea îndeplini misiunile, a concluzionat coman-dantul regimentului. n

Prin rezultatele foarte bune obţinute, rachetiştii antiaerieni floreşteni au demonstrat, încă o dată, că operativitatea tehnicii nu este doar un deziderat şi capabilităţile tehnice ale celor două complexe antiaeriene OSA-AKM şi KUB sunt demne de luat în seamă, în contextul ducerii luptei în cea de-a treia dimensiune, împotriva mijloacelor de atac aerian moderne, care ar îndrăzni să pătrundă în spaţiul aerian.

Colonel

Ioan Munteanu

Trebuie să recunosc că simţămintele afective din spatele îndeplinirii misiunilor de acest gen nu pot fi verbalizate sau transmise prin redactare, ele putând fi vag definite prin mulţumirea sufletească de care te bucuri la finalul tragerii de luptă.

Locotenent Imre Marton, comandantul plutonului comandă

2015 a fost primul an în care am mers în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer de la Capu Midia, în calitate de coman-dant secţie lansare. Am avut destul de multe emoţii, însă ştiam că am un echipaj cu foarte multă experi-enţă, pe care mă pot baza în orice moment. Ne-am pregătit un an pentru această activitate, iar rezul-tatele au fost pe măsură, racheta

Observatorul militar Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015 8

Dorinţa de a face

mai mult

SUBOFIŢERI

Plutonier-major Alina-Sonia Raicusonia.raicu@presamil.ro

Unităţile de sprijin solicită militarilor efort suplimentar.

Noi, cei din unităţile de sprijin, trebuie să ne îndeplinim misiunile relaţionând cu militarii celorlalte structuri din subordinea diviziei. Oricât de bine pregătit ai fi, dacă nu ai sprijin logistic sau legături telefonice nu ai cum să îţi îndeplineşti misiunea.

Plutonier-adjunat principal Daniel Barac

În spatele reuşitelor noastre, există un alt suport ce trebuie menţionat; cel al familiilor noastre. Dacă reuşim este şi datorită lor, pentru că sunt alături de noi şi fac tot posibilul să se descurce singuri atunci când nu suntem lângă ei.

Plutonier Costel Panţîru

Fiind încadraţi într-o unitate subordonată Diviziei 2 Infanterie Getica ne-a făcut să ne dorim să fim, fără falsă modestie, cei mai buni transmisionişti. Divizia este o structură cu un spectru mare de misiuni. Să fim acolo şi să sprijinim aceste activităţi ne-a obligat să ne perfecţionăm, conştienţi de rolul nostru în această structură.

Plutonier Emanuel Pavlov

Activităţile oricărei unităţi militare, fie că sunt ieşiri în poligoane sau

lucrul de stat major în cadrul comandamentelor, au nevoie de suport logistic permanent. Despre responsabilităţile personalului din unităţile de sprijin am stat de vorbă cu militarii încadraţi la Batalionul 47 Comunicaţii şi Infor-matică General Nicolae Petrescu şi la Batalionul 200 Sprijin Istriţa, ambele din Buzău şi subordonate Diviziei 2 Infanterie Getica. Am aflat că dinamica este una aparte şi că fiecare clipă este deosebit de importantă pentru rezolvarea cerinţelor marii unităţi.

Plutonierul Costel Panţîru este şef autostaţie releu numeric la Ba-talionul 47 Comunicaţii şi Informa-tică. Are 35 de ani şi din 2001 a îm-brăcat uniforma militară. În 2006, după absolvirea şcolii militare de subofiţeri, a fost încadrat la Briga-da 2 Vânători de Munte Sarmizege-tusa, la compania de comunicaţii şi informatică. În 2010, a participat la prima sa misiune într-un teatru de operaţii, alături de Batalionul 33 Vânători de Munte Posada, iar în 2011 s-a mutat la Buzău. În 2012, a făcut parte din Elementul de Sprijin Naţional din Afganistan, ca specialist în comunicaţii.

Comunicarea este cheia de legătură dintre toate structurile, spune Costel Panţîru, adăugând că orice sarcină este o provocare pentru un transmisionist. Fiind încadrat la o unitate de sprijin, misiunile la care particip sunt mult mai complexe. Este o mare diferenţă între o brigadă şi o divizie. Spectrul de misiuni este altul, mult mai extins şi cu dislocare în mai multe locuri şi fiecare zi este o provo-care. Pentru a-ţi dovedi profesionalis-mul trebuie să îţi doreşti permanent să faci mai mult.

Plutonierul a mai povestit că în 2010, Batalionul 33 Vânători de Munte Posada şi-a extins aria de res-ponsabilitate în Afganistan. Atunci, a avut parte de cea mai mare provocare din cariera sa: instalarea unei reţele de comunicaţie în FOB-uri (puncte de observare înaintate) şi pe autostrada A 1, pe distanţa de 100 de kilometri. Astfel, patrulele au beneficiat de legături atât cu bazele militare, cât şi cu familiile lor din Ro-mânia. A realizat acest lucru de unul singur, spune el, pentru că aceasta îi era datoria.

Tot aşa a gândit şi în 2013, când, tot în Afganistan, a cablat şi pregătit reţele, în clădiri dezafectate, pentru subunităţile care aveau misiuni în zonă. Anul acesta, a încheiat încă o misiune externă, cu aceeaşi unitate de vânători de munte cu care a participat în 2010.

Plutonierul Emanuel Pavlov este specialist în arma comunica-ţii şi informatică la Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică al diviziei buzoiene. Are 38 de ani şi a absolvit Şcoala de maiştri militari şi subofiţeri Basarab I, de la Piteşti, în anul 2007. În 2010, a participat la prima sa mi-siune externă în Afganistan, urmată de altele două în 2012 şi 2014, la Elementul de Sprijin Naţional din Kandahar.

La început, nu am conştienti-zat ce înseamnă această armă, a comunicaţiilor. În timp, însă, am realizat că, pentru a fi un specialist militar, este nevoie de mult mai mult. Trebuie să dovedeşti că eşti atât militar profesionist, foarte bine instruit, dar şi că stăpâneşti cunoştinţele din domeniul tău. De aici vin şi provocările zilnice, a spus subofiţerul. Tot el a subliniat că perfecţionarea cunoştinţelor o faci singur şi nu doar în timpul orelor de program.

Te gândeşti că efortul depus este pentru a-i sprijini pe colegii tăi în misiunile pe care le au de îndepli-nit. Trebuie să păstrezi un anumit standard şi să fii apt să lucrezi cu orice timp de tehnică. Suntem cei care au trecut de la sistemul analogic la cel digital şi suntem conştienţi că revoluţia tehnologică nu se opreşte aici, a mai adăugat Emanuel Pavlov.

Plutonierul-adjutant prin-cipal Daniel Barac este consilier al comandan-

tului pe problemele subofiţerilor la Batalionul 200 Sprijin Istriţa. A absolvit şcoala militară de subofi-ţeri în 1992 şi, spune că a încadrat toate funcţiile necesare evoluţiei în cariera de subofiţer, prima fiind de mecanic-conductor. În pre-zent, încadrează a zecea funcţie, care îl obligă la responsabilităţi ridicate faţă de cei pe care îi are în subordine. A trecut prin transfor-

mări şi reorganizări ale sistemului militar şi a ţinut să fie în pas cu orice schimbare. În 2004, a parti-cipat la prima misiune externă, în Bosnia şi Herţegovina, iar în 2012 a fost instructor la catedra de con-ducere şi exploatare a tancurilor pentru armata afgană.

Odată ce intri pe acest făgaş, fiecare zi este o provocare atât ca specialist, cât mai ales ca militar. Trebuie să îţi îndeplineşti misiunile specifice şi să participi la formele

de pregătire necesare funcţiei pe care o încadrezi. Pentru mine, să treci de la mecanic-conductor la subofiţer de administraţie şi apoi la subofiţer

de stat major a fost o tranformare care m-a obligat să particip la multe cursuri, toate într-un timp foarte scurt, a spus subofiţerul, adăugând că experienţa pe care o capeţi de-a lungul carierei este calea spre succes, însă totul depinde de cum o valori-fici. Specificul batalionului cere ca munca să fie făcută în echipă. În momentul în care instalezi un punct de comandă, fiecare om trebuie să ştie ce are de făcut, pentru că depindem unul de celălalt. n

Observatorul militar 9Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015

Observatorul militar Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015 10

LOGISTICĂ

Când, în octombrie 2004, am participat, ca jurna-list militar desigur, la

Reuniunea informală a miniştri-lor apărării din statele membre NATO, RIMAP, care a avut loc la Poiana Braşov, aş fi înţeles că iau parte la un eveniment important, chiar dacă nu aş fi ştiut despre ce este vorba, doar judecând după implicarea forţelor şi seriozitatea participanţilor, dar şi a persona-lului care asigura paza şi controla

Trenul regal al armatei

Căpitan Bogdan Oproiubogdan. oproiu@presamil.ro

Plutonierul-adjutant principal Marian Epure este specialist I şi şef vagon uzină. Şi-a început cariera ca electromecanic de locomotive şi specializarea din armată a făcut-o pe motoare de geniu şi căi ferate. Are în responsabilitate buna funcţionare a generatoarelor pe roţi, care, mulţumită experienţei, nu îi pun probleme majore.

Locotenent Daniel Conache

Trenul în poligonul de la Jegălia.

Asigurarea alimentării cu motorină a vagoanelor-uzină.

autovehiculul cu număr militar - care ne transporta, în fiecare dimineaţă, din Braşov la cota 1020 - cu cea mai mare seriozi-tate, la fel cum o făceau şi câinii geniştilor, încercând să detecteze orice potenţial pericol. Atunci nici nu mi-ar fi trecut prin minte, dar am aflat, de curând, că la RIMAP, în 2004, a fost şi ultima ieşire, de până anul acesta, a unui vehicul (de fapt, convoi de vehicule) unic în armata noastră şi, din câte am reuşit să aflu sau să nu aflu, dacă doriţi, singular şi printre armatele europene: trenul de comandament. RIMAP-ul a fost socotit a fi un eveniment suficient de important pentru ca trenul de comandament să fie deplasat până la Braşov, chiar dacă rolul pe care l-a jucat a fost numai acela de rezervă, după care, mo-dest, a revenit în remiza sa de la Şcoala de Aplicaţie pentru Logis-tică General Constantin Zaharia.

De altfel, modestia a caracte-rizat întreaga carieră a trenului de comandament, construit între anii 1982-1988, la Uzina de Vagoane din Arad. Din cele spuse de comandantul trenului, locotenentul Daniel Conache, de la începutul anilor ’90 încoace, trenul nu a mai participat decât atunci, la câţiva ani după Revo-luţie, la un exerciţiu militar. În rest, şi-a petrecut liniştit zilele în curtea unităţii din Chitila, plimbat

pe rând, vagon cu vagon, de lo-cotractor, o maşinărie care arată ca o cabină de camion aşezată pe un boghiu, până în spaţiul de lucru sau la spălat. Anul acesta, exerciţiul Histria 15 i-a întrerupt monotonia şi ministerul a alocat resurse suficiente pentru a-l deplasa în poligonul Jegălia şi a-l utiliza în scopul pentru care a fost conceput şi construit - punct de comandă mobil. Mobilitatea, până în Jegălia, i-a asigurat-o, contra cost fireşte, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă. Cei aproxi-mativ 150 de kilometri între cele două localităţi au fost parcurşi în trei zile. Nici ataşarea la trenuri de marfă n-a fost glorioasă, dar, din nou, n-o să ne vexeze senti-mentele un astfel de amănunt nesemnificativ. Bine că a mers, bine că a ieşit din remiză şi bine că a participat din nou, după mai bine de douăzeci de ani, la un exerciţiu militar. Nu că ar fi avut vreo emoţie comandantul trenului în legătură cu starea de funcţionare a vagoanelor, pentru că, săptămânal, asta face echipajul: activităţi de întreţinere şi, când îi vine rândul, inspecţia tehnică de sezon. Odată la patru ani, vagoanele sunt verificate din punct de vedere al siguranţei circulaţiei, în ateliere specializate, pentru că altfel nu poate rula pe calea ferată; şi înainte de ieşirea din unitate, convoiul de vagoane este verificat de specialişti de la Căile Ferate Române.

Istoria trenului de comanda-ment începe în 1967, spune şeful trenului, atunci când

s-a dat ordinul pentru ca în anul imediat următor să fie întocmită şi documentaţia tehnică. Iniţial, spune locotenentul Conache, proiectul prevedea un tren de 20 de vagoane, dar, evident, s-a renunţat la această idee. Con-strucţia acestui tren a început şi s-a finalizat în anii ’80 la ceea ce pe atunci se numea Uzina de Vagoane Astra, din Arad, cu piese româneşti, britanice şi nemţeşti. Boghiurile storurile electrice sunt germane, sistemul de climatizare britanic. Pentru ceea ce exista atunci în România, trenul pare, puţin, un produs al literaturii de anticipaţie. Primele vagoane au fost furniruite cu lemn de cireş, au instalaţie de aer condiţionat şi încălzirea se poate face electric sau cu ajutorul combustibilului solid, în sobe, apa la joasă pre-siune circulând prin sistemul de conducte şi calorifere.

Din cele opt vagoane, şase sunt de comandă, briefing şi transmisiuni şi două sunt vagoane uzină, compuse din grupuri electrogene de 400 KWA, care pot asigura energia electrică pentru restul garnitu-rii. La capacitate ma-ximă, generatoarele consumă peste 80 de litri de combustibil pe oră, fiecare din cele două vagoane având un rezervor de 3.000 de litri. În fiecare lună se fac probe dinamice pentru menţinerea în stare de funcţi-onare a uzinelor. În staţionare, trenul poate fi conectat la reţeaua electrică, la 380V. Vagoanele de

pentru trenul de comandament, pentru a se stabili în condiţii reale necesităţile de echipare.

Nu ştiu ce decizii se vor lua în legătură cu acest tren special, care în alte

vremuri era organizat ca unitate militară de sine stătătoare, dar cred că, deşi nu a apucat să facă

prea multă istorie, îşi merită locul în organigramă, măcar prin prisma unicităţii sale. Şi dacă, ajunşi acum la sfârşitul articolului, vă întrebaţi de ce i-am spus trenul regal al ar-matei, aflaţi că nu la legătura lui cu familia regală m-am referit, pentru că nu are niciuna, ci mai degrabă la apartenenţa la o familie a trenu-rilor speciale, din care şi noi avem câteva în ţară, dar care au şi rămas în patrimoniul cultural european. Cred că poate fi un tren ce poate reprezenta armata cu succes, nu doar la activităţi de prezentare, ci şi pentru scopul iniţial: tren de comandament. n

conectare şi interconectare din punct de vedere al comunicaţii-lor. Vagonul de transmisiuni, aşa cum s-a întâmplat şi la Histria 15, poate fi dotat cu tehnologie digi-tală, pentru ca personalul de co-mandă să aibă acces la informa-ţiile relevante. Exerciţiul de anul acesta a fost şi unul de testare

comandă au patru cuşete a două locuri, un dormitor principal şi un birou de opt locuri pentru lucrul cu documente. Fiecare vagon are o bucătărie proprie, aragaz pe butelie şi două rezervoare de 500 litri de apă. Vagonul de briefing este conceput pentru 35 de per-soane, cu multiple posibilităţi de

În remiza Şcolii de Aplicaţie pentru Logistică General Constantin Zaharia, trenul de comanda-ment îşi aşteaptă misiunile. Anul acesta, Exerciţiul Histria 15 i-a întrerupt monotonia.

Plutonierul-adjutant principal Marian Epure

l

l

l

Observatorul militar 11Nr. 39 / 7– 13 octombrie 2015

PASIUNI

Sudoare la categoria grea

Campion la judo, fruntaşul Alin Dinu îmbină cariera militară cu pasiunea pentru acest sport, început în copilărie.

Judo sau ştiinţa supleţii înseamnă lupta celui mic împotriva celui mare, rădăcinile sale găsindu-se

în Japonia, într-o artă marţială mai ve-che, ju-jitsu.

Un mare pasionat al acestui sport este şi fruntaşul Alin Dinu, din Centrul

MAISTRU MILITAR CLASA A LL-A FLORIN BODEA

Sportiv Şcolar Unirea, din Alba Iulia, profită de ziua de recuperare în urma executării serviciului de tură la staţia de comunicaţii, exersând, culmea, în com-pania unei fete, diferite procedee de secerare.

Pasiunea pentru judo a început de mic, când fratele lui, care ajunsese cam-pion naţional, l-a luat, la nici opt ani, în sala de antrenamente. Era fascinant când vedeam cum se antrenează judokanii, spune fruntaşul. Pe vremea aceea, nu înţelegeam cum de sunt atât de buni prie-

teni cei care se bat acolo de mama focului. Fratele lui i-a explicat ce înseam-

nă, cu adevărat, judoul, arătându-i că această disciplină reprezintă mult mai mult decât o simplă tăvăleală pe saltea. Înseamnă multă muncă, respect şi, mai ales, modestie. Se ştie că cine îşi suba-

ală, bronzul, la campionatul naţional de juniori. Între timp, a îmbrăţişat cariera militară, considerând că această profesie este cea mai potrivită felului său de a fi. A evoluat constant, avansând atât în ca-tegorie, cât şi în ceea ce priveşte perfor-manţele. Astfel, în 2013, fruntaşul Dinu a câştigat locul întâi, la categoria 100 kg, la Campionatul militar de judo, organizat de Ministerul Apărării Naţionale.

A rmata este foarte asemănătoa-re sportului pe care îl practic, adaugă militarul. Ea presupune

aceleaşi însuşiri necesare performanţei în sport: disciplină şi conştiinciozitate. Îmi iubesc profesia, de aceea mi-am propus să susţin examenul de admitere pentru a accede în rândurile subofiţerilor.

Comunicaţiile şi informatica repre-zintă, după părerea lui, una dintre cele mai moderne arme. Domeniul IT fiind de mare actualitate, fruntaşul este ho-tărât să se perfecţioneze cât mai mult în această ramură.

Îmi este foarte uşor să împletesc pa-siunea pentru Judo cu cariera militară. În armată există aceeaşi exigenţă cu care am fost obişnuit de mic. Am absolvit, de curând, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, secţia Judo, a Universităţii Lucian Blaga, din Sibiu, iar dacă voi intra şi în rândurile subofiţerilor, pot spune că am reuşit în carieră.

Fruntaşul este căsătorit şi aşteaptă, cu nerăbdare, să se nască pruncul care îi va întregi familia. Mai are foarte puţin de aşteptat, aşa că emoţiile cresc de la o zi la alta. Panoplia cu diplomele şi medali-ile obţinute la concursuri va fi eclipsată de cea mai frumoasă realizare. O familie împlinită. n

Fruntaş Alin Dinu

Nu are mare importanţă mărimea sau forţa partenerului. De-a lungul timpu-lui, am întâlnit numeroase cazuri în care un sportiv de talie mai mică, chiar şi o fată, a trântit la sol parteneri cu o statură semnificativ mai mare. Tehnica este esenţială pentru acest sport.

preciază adversarul este cel mai expus unui eşec. La 11 ani, la Campionatul naţional pe echipe, secţiunea copii, a obţinut prima medalie cu echipa, una de bronz, de care era tare mândru. Acest lucru l-a impulsionat, dedicând tot mai mult timp antrenamentelor. Nu peste multă vreme, eforturile lui au fost răsplă-tite. A obţinut prima medalie individu-

346 Comunicaţii RMNC, despre care co-mandanţii şi colegii lui vorbesc numai la superlativ. Este operator de comunicaţii la unitatea din Sebeş şi se achită de sar-cinile de serviciu cu o conştiinciozitate exemplară, iar atunci când vorbeşte despre sine, degajă o anume blândeţe, care contrastează cu statura lui, deloc de neglijat. N-ai spune că deţine, de ani buni, centura neagră la judo.

Unde poţi găsi mai repede un ju-dokan decât în sala de antrenamente? Fruntaşul Alin Dinu, membru al Clubului

Observatorul militar12FOTOREPORTAJ

Colaborarea şi cooperarea în domeniul asigurării securi-tăţii obiectivelor militare dintre structurile de profil ale celor două ţări membre NATO, România şi Bulgaria, au

făcut parte dintr-un plan cu activităţi internaţionale pe anul în curs.

Timp de patru zile, directorul Serviciului poliţie militară din ţara vecină, general de brigadă Borislav Vladimirov Sertov, şi şeful Biroului secretariat al Serviciului poliţie militară, locotenent-co-lonel Chavdar Todorov Stefanov, au fost oaspeţii omologilor lor români, coloneii Călin Buzea şi Dan Buleandră.

Prima zi a fost dedicată informării reciproce cu privire la capabilităţile, eforturile şi reuşitele misiunilor de paza şi securita-tea obiectivelor atât pe teritoriile naţionale, cât şi în teatrele de operaţii.

A doua zi, locul discuţiilor a fost luat de latura practică. Sce-nariul a fost unul complex. Astfel, un grup de terorişti înarmaţi, care încercau să pregătească o acţiune de diversiune, au ocupat o clădire şi au luat ostatici pe cei aflaţi în interiorul acesteia. Odată anunţat incidentul de securitate, poliţiştii militari din batalion intră în acţiune cu rapiditate. În asemenea situaţii, fiecare secun-dă se măsoară în vieţi omeneşti. Ajunşi la faţa locului, luptătorii specialişti încep să cureţe camerele una după alta, etaj după etaj, anihilând grupul de terorişti şi eliberând persoanele captive. Totul se petrece în doar câteva minute, timp în care, după scurte serii de focuri, situaţia de criză este rezolvată. Se asigură obiectivul şi se cercetează perimetrul clădirii cu atenţie. Când totul este în sigu-ranţă, poliţiştii militari se retrag. În urmă totul rămâne curat.

La sfârşitul exerciţiului, generalul de brigadă Sertov le-a mul-ţumit militarilor români pentru prezentarea pe care au oferit-o şi promptitudinea de care au dat dovadă.

Vizita s-a încheiat după ce distinşilor invitaţi li s-a prezentat sis-temul integrat de securitate al Centrului de Operaţii Aeriene de la Baloteşti şi modul de acţiune a personalului din serviciul de pază şi de intervenţie în cazul unui atac asupra obiectivului militar. n

Cu ocazia unei vizite oficiale a delegaţiei poliţiei militare din Bulgaria, militarii Batalionului 265 Poliţie Militară au prezentat, în poli-gonul de la Domneşti, un amplu exerciţiu demonstrativ.

Armamentul din dotarea poliţiştilor militari români le este arătat distinşilor oaspeţi.

Sub protecţia top cover-ului, echipa de specialişti se pregăteşte de acţiune.

Cei doi reprezentanţi ai poliţiei militare din ţara vecină au fost foarte atenţi la informaţiile pe care le-au prezentat omologii români. Stânga liber! Dreapta liber!

Teroristul capturat este riguros percheziţionat.

Poliţia militară, în acţiune

Locotenent Narcis Răducunarcis.raducu@presamil.ro

Foto: plutonier-adjutant Eugen Mihai

Observatorul militar 13Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

Echipa de intervenţie este pregătită să ia cu asalt clădirea ocupată de terorişti.

Răniţii au fost transportaţi în condiţii de siguranţă.

Stânga liber! Dreapta liber!

Teroristul capturat este riguros percheziţionat. La sfârşitul exerciţiului demonstrativ, generalul de brigadă Sertov i-a felicitat pe militarii români.

LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Observatorul militar Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015 14

Arma portativă cu laserLa finele lunii august, compania

Boeing a prezentat o armă denu-mită Compact Laser Weapons System, care utilizează un laser invizibil pentru a distruge ţinte de la câteva sute de metri. Arma concentrează energia într-un punct suficient de mic pentru a distruge ţintele, inclusiv cele în mişcare, cum ar fi dronele aeriene.

În cadrul prezentării a fost vizionat şi un film în care arma distruge un aparat de zbor fără pilot. O cameră de luat vederi montată la bordul dronei arată cum una dintre aripile aparatului de zbor a luat foc înainte de a se prăbuşi. De la bordul aeronavei nu îţi poţi da seama ce anume te-a lovit şi de unde. Boeing susţine că dispozitivul a fost regândit, iar greutatea sa a fost redusă cu 40%, făcându-l să devină, în acest fel, portabil. În principiu, arma poate fi operată de o singură persoană. n

Forţele Aeriene americane sunt gata să ridice toate restricţiile impuse femeilor militar şi chiar face un pas înainte, deschizând astfel de oportunităţi şi pentru

militarii aparţinând minorităţilor sexuale, conform unei declaraţii a secretarului Forţelor Aeriene, Deborah Lee James. Ea a subliniat că nu vede nicio problemă în a înlătura restricţiile care au funcţionat până acum pentru anumite funcţii, atâta vreme cât stan-dardele unice pentru ocuparea unor asemenea posturi sunt menţinute.

Controversata problemă a ridicării restricţiilor pentru femeile care doresc să ocupe funcţii, în special în unităţile luptătoare (infanterie, blin-date, artilerie), se va lămuri în curând. Până la sfârşitul lunii septembrie, toate cate-goriile de forţe ar fi trebuit să raporteze secretarului Apă-rării, Ashton Carter, dacă vor să păstreze unele excepţii de la ordinul din 2013, care impunea integrarea totală a

femeilor în cadrul armatei. Recent, Corpul Infanteriei Marine a anunţat că în urma unui proces de evaluare în condiţii de luptă a unităţilor mixte formate din femei şi bărbaţi, s-a constatat că femeile sunt mai predispuse la accidentări, dar şi că performanţele unităţilor mixte au fost mai slabe decât cele ale unităţilor formate numai din bărbaţi. La rândul lor, Forţele Aeriene menţineau şapte poziţii în cadrul Forţelor Speciale la care femeile nu aveau acces. Totuşi, opinia secretarului Apă-rării este ca, în condiţiile în care standardele rămân aceleaşi, atunci ar trebui să i se permită oricui să concureze pentru orice funcţie, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Principiul este clar: cine îndeplineşte standardele va ocupa funcţia. n

Oportunităţi pentru femei în Forţele Aeriene americane

Forţele Navale ruse vor desfă-

şura manevre navale de antrenament în regiunea de est a Mă-rii Mediterane, con-form unui comunicat al Ministerului rus al Apărării, citat de AFP. Exerciţiile vor implica trei nave ruseşti din flota Mării Negre, şi anume nava de asalt Saratov, nava purtătoare de rachete Moskva şi distrugătorul Smetlivy. Marinarii ruşi vor lua parte la 40 de tipuri diferite de antrenamente, inclusiv trageri de artilerie şi lansări de rachete asupra unor ţinte de suprafaţă şi aeriene.

Conform Ministerului apărării din Rusia, aceste exerciţii care au fost reluate în 2013, au fost planificate încă de la finele anului trecut şi nu au nicio legătură cu criza din Siria. SUA au acuzat Moscova că a trimis trupe, tancuri şi avioane de luptă către Siria în ultima perioadă. Oficiali sirieni au declarat, recent, că au primit avioane de luptă şi rachete din Rusia. Ambasadorul Siriei la Moscova a declarat pentru agenţia Interfax că Rusia va sprijini terestru forţele siriene, dacă va fi nevoie. Oficial, Rusia a solicitat aeroportului din Cipru, la începutul lunii septembrie, să redirecţioneze avioanele civile, pentru a evita spaţiul aerian dintre Cipru şi portul sirian Tartus, unde Rusia are o bază militară.

De altfel, Rusia a încheiat, de curând, şi un exerciţiu de o săptămână în zona arctică, conform unui comunicat al serviciului de presă al flotei ruse de nord. Peste 50 de vase de luptă, submarine şi alte tipuri de vase, precum şi peste zece aeronave de luptă au participat la aceste manevre din Marea Barents şi Marea Laptev. n

Exerciţii navale ruseşti

NATO cere Rusiei să joace un rol constructiv în Siria

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat, într-un interviu acordat AFP, că este îngrijorat de sporirea activităţilor militare ale Rusiei în Siria.

Sprijinirea regimului Assad nu este o contribuţie constructivă la lupta împo-triva Statului Islamic şi nici pentru găsirea unei soluţii politice la această criză.

Cum Moscova a anunţat, recent, că va desfăşura exerciţii militare navale în estul Mării Mediterane, Stoltenberg a insistat că este esenţial ca Rusia să îşi facă cunoscute foarte clar intenţiile pe care le

are, solicitându-i să se implice constructiv în lupta împotriva Statului Islamic. Cred că acum primul pas ar fi o întâlnire între Rusia şi SUA, pentru a clarifica intenţiile Rusiei, a spus secretarul general al NATO. El a subliniat că Rusia nu ar trebui să îşi folosească forţele pentru a întări poziţia la putere a preşedin-telui sirian Bashar al-Assad. Recent, Rusia a început să aprovizioneze forţele preşedintelui Assad cu echipamente militare moderne, inclusiv avioane de luptă. Totodată, Moscova a început consolidarea bazei sale navale din portul sirian Tartus, dar şi a bazei terestre guvernamentale siriene de la Latakia.

NATO a salutat contactele recente dintre Moscova şi Washington pe tema crizei din Siria, dar îşi menţine îngrijorarea în legătură cu posibilitatea ca forţele ruse să fie folosite în sprijinul regimului Assad. Washingtonul şi aliaţii săi au susţinut ideea că Assad nu are nici un viitor în Siria, dar în ulti-ma perioadă se poate observa o nuanţare a acestei poziţii, în sensul că s-ar accepta pentru Assad un rol interimar, până la formarea unui nou guvern.

În privinţa situaţiei din Ucraina, Stoltenberg a declarat că, deşi pentru moment acordul de încetare a focului pare să fie respectat, există o prezenţă militară rusă în estul Ucrainei, în sprijinul rebelilor pro-ruşi. În opinia secre-tarului general al NATO, atâta timp cât această situaţie continuă, sancţiunile impuse de UE împotriva Rusiei vor fi menţinute. n

Schimbări în structurile de conducere ale NATO

Luna septembrie a marcat o serie de numiri la condu-cerea structurilor militare ale Alianţei Nord-Atlantice.

La mijlocul lunii septembrie, şefii de state majore ai armatelor din statele mem-bre ale Alianţei l-au ales pe generalul

olandez Jan Broeks pentru funcţia de director general al Stafului Militar Internaţional (DGIMS – Director General International Military Staff), de la cartierul general al NATO. El îşi va ocupa efectiv funcţia în luna iulie a anului 2016, când îl va înlocui pe generalul britanic Sir Christopher Harper. Directorul general al IMS are ca principală misiune asigurarea coordonării dintre structurile

de decizie ale Alianţei, cele două comandamente strategice, delegaţiile militare naţionale la NATO, reprezentanţii statelor partenere care lucrează la Bruxelles şi Consiliul Nord-Atlantic, pentru a furni-za o consiliere adecvată pentru Comitetul Militar.

La 30 septembrie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, împreună cu secretarul general adjunct Alexander Vershbow, alături de amba-sadori din Consiliul Nord-Atlantic şi membri ai Comitetului Militar au asistat la ceremonia de schimbare a comenzii la Comandamentul Aliat pentru Transformare de la Norfolk, Virginia.

Ceremonia a marcat predarea oficială a func-ţiei de către cel care a fost în fruntea acestui comandament, generalul Jean-Paul Paloméros şi preluarea funcţiei de generalul francez Denis Mercier (foto). Generalul Paloméros a primit, cu acest prilej, Medalia NATO pentru Serviciu Meritoriu, ca recunoaştere a activităţii sale în această funcţie. Mulţumită rolului dumneavoastră de lider, Alianţa este acum în măsură să înfrunte viitorul, a declarat Stoltenberg, salutând, în ace-laşi timp, numirea generalului Mercier, fostul şef

al Statului Major al Forţelor Aeriene franceze, în noua sa funcţie.

Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT) este unul dintre cele două comandamente strategice ale NATO şi răspunde de promovarea şi supervizarea transformării continue a forţelor şi capabilităţilor Alianţei. El contribuie la identi-ficarea şi prioritizarea viitoarelor cerinţe şi nevoi de interoperabilitate, supraveghează procesul de planificare a apărării, fiind responsabil cu programele de formare, exerciţii şi instrucţie din cadrul NATO. n

Observatorul militar 15Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015

DESTINE

40 de ani cu lira pe umăr

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Fost ofiţer în arma Muzici Militare, colonelul (ret) Ştefan Marcoci a adunat atâtea poveşti, încât viaţa lui pare o operă, desfăşurată, act după act, în lumea cazonă.

V iaţa colonelului (ret) Ştefan Marcoci este toată un cântec. Am

înţeles asta când, printre amintiri-le pe care mi le povestea, strecura, constant, câte o melodie. Muzica şi armata apar în viaţa acestuia în copilărie. Tata mereu depăna amintiri din armată şi cânta cân-tece populare ostăşeşti. Am găsit o carte, scrisă de un ofiţer neamţ care povestea războiul din 1917. Spunea că românii, înainte de a începe o luptă, cântă, iar când pleacă la atac, luptă ca nebunii.

Tatăl ofiţerului în retragere a fost un simplu ţăran din Moldova. L-a prins războiul concentrat şi a fost rănit la Oituz, unde a luptat sub comanda unui tânăr subloco-tenent. Recita foarte frumos, cânta la fel, era un bărbat bine. A fost ră-nit în aceeaşi noapte cu tatăl meu, care, împreună cu un alt sergent, i-a salvat viaţa. Din compania lor mai rămăseseră 17 oameni, urmând să primească sprijinul unui regiment de Roşiori, în noaptea aceea. Cum stăteau de veghe, au auzit vorbe dintr-o parte a tranşeei. Venea cineva. Se auzea vorbindu-se stricat româneşte şi şi-au dat seama că sunt nemţi. Militarii din compania tatălui meu au început să arunce cu grenade spre direcţia din care veneau, iar ei, către ai noş-tri. O grenadă a căzut chiar lângă sublocotenent şi l-a rănit grav. Tata l-a luat repede în braţe, l-a aruncat peste parapetul tranşeei şi a sărit după el, ca să îl ducă la postul de prim ajutor. În timpul acesta, nemţii au venit şi i-au înfipt baioneata în fesa şi mâna dreaptă ale tatălui meu. Dar nu a simţit, pe moment, că este rănit. Şi-a cărat comandan-tul în braţe zeci de metri, până a început să simtă durerea. A strigat după sergentul care era cu ei: vino repede, că domnul sublocotenent

moare, iar eu sunt rănit şi nu-l mai pot căra. A venit, l-a luat şi a fugit cu el. Tata nu ştie ce s-a mai întâmplat cu sublocotenentul lui. Mereu se întreba dacă şi el a scăpat. Peste ani, la o cafea, colonelul (ret) a povestit această întâmplare a tatălui său. Şi un prieten, inginer, spune: Ştiu cine este sublocotenen-tul. Ne-am dat întâlnire a doua zi şi a venit cu o monografie a actorului George Vraca, în care spune aceeaşi poveste. Toată viaţa, amândoi s-au întrebat dacă a reuşit şi celălalt să scape. Păcat că tata nu mai trăia când am aflat. Sunt sigur că întâlni-rea lor ar fi fost memorabilă.

Mama, tata şi noi toţi, cei şapte fraţi, cântam foarte frumos. Tatăl

colonelului avea o soră, care, văzând că Ştefănache, cum îi spunea familia, are voce, le-a spus părinţilor să îl facă învăţător sau preot. Dar avea, deja, un frate la liceu, în Iaşi. Tata cheltuia două perechi de boi pe an ca să îl ţină acolo, nu mai avea bani şi pentru

a înfiinţat, în 1943, şcoli primare militare. Erau şase în ţară. Cele 26 de locuri erau rezervate pentru ei. Iar alte trei locuri, pentru repeten-ţii pe caz de boală, din anii mai mari. Pe restul de 26 de locuri am concurat 475 de candidaţi. Am in-trat al patrulea, în ordinea mediilor, atât de mult mi-am dorit. L-a avut în comisia de examen pe muzico-logul George Breazul.

În primul an, toţi elevii studiau instrumente cu coarde. Stefă-nache a fost repartizat la vioară. A avut profesori excepţionali. Profesorul meu de vioară a fost Ionel Geantă. Mulţi dintre ei erau de la Conservator, de la Filarmanică, mari nume din muzica româneas-că: Garabet Avachian, Alexandru Teodorescu, Iosif Pruner. Din anul doi, a început şi studiul clarinetu-lui. A fost un copil foarte curios. În timpul în care studia clarine-tul, vioara şi harpa, s-a apucat şi de timpane. Doar atât, nici un alt instrument de percuţie nu mă interesa, explică ofiţerul. L-a avut profesor pe unul din cei doi fraţi

Eremia, inspector general al Muzicilor Militare din România, să răspund de toate ansamblurile din ţară care parti-cipă. A mers la Botoşani. Acolo, şeful cultural era un ofiţer de la Armata a II-a, locotenent-colonel Cernat. L-a găsit în sala de teatru. Ce faci aici? îl întreb. Urmăresc repetiţia, spune el. Şi ce ai în mână? Partitura generală de orchestră. I-am arătat cheia de do de pe partitură şi l-am întrebat ce înseamnă. Dar de ce trebuie să ştiu ce este aia? Îmi spune el. Păi cum să urmăreşti dacă nu înţelegi ce scrie? Este ca şi cum aş urmări eu piesa Hamlet după o carte în limba engle-ză, când eu habar nu am engleză. Când am ajuns la inspectorat, Cernat mă turna lui Eremia. Nu am suportat niciodată prostia sau importanţa exagerată.

A comandat şcoala militară de muzică din 1985 până în 1987, ca în-locuitor la comandă, pentru că avea dosarul pătat. Tatăl lui fusese primar vreo 40 de zile înainte de a ajunge comuniştii la putere. A venit la Bucu-reşti cu gândul să transforme şcoala militară de muzică în liceu, aşa cum fusese odată. Când m-au numit şef de stat major, am făcut documentaţia pentru asta şi am trimis-o. Madam Ceauşescu, mare doctor docent, a replicat: ia uite măi, nu pot bate toba dacă nu au liceul, şi a refuzat. După revoluţie, a trimis iar documentaţia şi într-o lună s-a aprobat. Apoi, a schimbat denumirea liceului în Iacob Mureşianu. Din iunie 1990 până în 1992, a devenit comandantul şcolii. Dacă ar fi să iau viaţa de la început, la fel aş face. Nu am nici un regret. n

profesor, vreau şi eu să cânt la contrabas. Nu s-a lăsat până nu l-a primit la ore. A făcut trei ani de contrabas, în paralel cu instrumentele la care fusese repartizat. Într-un an îi întrecuse pe ceilalţi elevi. Îmi spunea să mă las de vioară şi să mă mut la contrabas. I-am spus şi lui, cum am spus fiecărui profesor de instrument pe care l-am avut, că eu vreau să mă fac dirijor, nu instru-mentist.

În 1949, a absolvit liceul, apoi a dat examen la cursul de ofiţeri şi a reuşit. Doar visul

Voiam să încerc, să învăţ totul. Când am auzit în concert partida de 15 contrabaşi, care parcă se rostogolesc sonor peste public, am decis că trebuie să învăţ să cânt şi eu la acest instrument.

Colonel (ret) Ştefan Marcoci

mine. Atunci, mătuşa a găsit în ziar anunţul Liceului muzical Andrei Mureşanu, din Bucureşti, care susţinea examenul de admitere în învăţământul militar. Era combina-ţia perfectă: armată şi muzică. Plus că nu trebuia să-mi pun părinţii la plată. A fost un examen foarte greu. Au scos la concurs 55 de locuri, din care 26 erau rezervate. Pentru că erau foarte mulţi copii orfani de război sau cu tatăl pe front, mareşalul Ion Antonescu

Pace. Imaginează-ţi un copil de la ţară care a umblat numai în opinci, cum intră, pentru prima dată, la Ateneul Român. Clădirea cea mai grozavă pe care o văzuse el, până atunci, era biserica din sat. Mă fascina. Voiam să încerc, să învăţ totul. Când am auzit în concert partida de 15 contrabaşi, care parcă se rostogolesc sonor peste public, am decis că trebuie să învăţ să cânt şi eu la acest instrument. A mers la Iosif Pruner şi i-a zis: domn

lui era să devină dirijor, adică şef de muzică, nu subofiţer instrumentist. După absolvire, a rămas în şcoală, comandant de pluton. Am stat un an, dar nu mi-a plăcut. Iar drepţi, iar pe loc repaus. Eu voiam să fac muzică. Aşa a început periplul lui pe la diverse muzici militare din ţară, cu acelaşi entuziasm şi sete de cunoaştere ca în timpul şcolii. A fost, pe rând, dirijor, profesor şi coman-dant de companie. Începând din decembrie 1969, a fost şeful Estradei armatei. Am stat trei ani. Munca era frumoasă, aveam premiere în fiecare an, două spectacole pe zi. Apoi, m-am mutat la Direcţia Control şi Îndru-mare. Nu mi-a plăcut deloc. Eram mai mult pe drumuri şi iar nu aveam ocazia să fac ce ştiu mai bine: muzică.

În 1973 a avut loc un concurs, Dialog la distanţă, la care a participat şi armata, cu corul şi

muzica. M-a trimis generalul Dumitru

Observatorul militar Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015 16

ARTĂ

Terapia picturii

Pentru locotenent-colonelul (r) Elena Demetrescu, pictura a devenit terapie şi, practic, a doua meserie.

Căpitan Cornelia Mihăilăcornelia.mihaila@presamil.ro

Florina Tudose - Pădure de mesteceni

Elena Demetrescu, la expoziţia personală din octombrie 2014.

Corina Chirilă - Iubire fragilăPetru Damir - Orheiul vechi

Locotenent-colonelul Elena Demetrescu a trecut în rezervă în 2007 şi a fost

medic-şef de laborator la Centrul de Hematologie Transfuzională al Ministerului Apărării Naţionale. Ver-dictul că sângele folosit în transfuzie este neinfectat era responsabilitatea sa. Îşi iubeşte meseria în continuare şi încă nu a rupt complet legătura cu domeniul său. Ar fi şi greu. Despre ce să vorbeşti la întâlnirile cu familia, când mama, tatăl şi surorile sunt cu toţii medici, cum este cazul Elenei Demetrescu? Despre pictură? Cu siguranţă, şi-ar dori tare mult. Pentru că, odată cu trecerea în rezervă, s-a dăruit cu toată seriozitatea… pic-turii. Are expoziţii personale, dar şi împreună cu membrii Cenaclului de Arte Plastice al Medicilor.

Pasiunea pentru pictură a apărut brusc. Cu nouă ani în urmă, am înce-put, pur şi simplu, să vizitez mai mult expoziţii de pictură şi să mă intereseze mai mult decât până atunci arta. Aşa mi-am dat seama că aş vrea să pictez

şi eu. Am început cu nişte cursuri la Cercul Militar Naţional, iniţial cu profe-sorul Nicolae Iorga şi, apoi, cu Violeta Antonovici, care m-a îndemnat să merg mai departe.

A luat în serios îndemnul şi a urmat Universitatea Naţională de Arte, fiind licenţiată în Artă Murală. Acum este masterand, în ultimul an de studiu. Ca un gest firesc, a fost co-optată şi la Cenaclul de Arte Plastice al Medicilor Ion Ţuculescu. Şi pentru că dă dovadă de conştiinciozitate, a fost numită, rapid, preşedinte. De câţiva ani, se ocupă şi cu organizarea expo-ziţiilor, cu cooptarea de noi membri şi de întâlnirile lunare. Totuşi, insist şi întreb dacă există cineva în familie cu talent la desen. Sunt mulţi pasionaţi de pictură, dar nu toţi fac masterul în domeniu! Abia de curând, punându-mi şi eu această problemă, ne lămureşte locotenent-colonelul (r) Elena Deme-trescu, intuiesc că-l moştenesc pe tatăl meu. Pentru că, în primii ani de studiu la Facultatea de Medicină, el mă ajuta cu desenele la Anatomie. Se făceau desene după muşchi, după oase… Atunci nu am apreciat. Abia acum am observat ce desene frumoase făcea tata şi înţeleg că nu oricine poate face aşa. Deci, nu

cred că este complet întâmplător că îmi place arta.

Elena Demetrescu a intrat, deja, într-o altă vârstă a dezvoltării artistice. A început cu reproduceri de peisaje. Acum, aceleaşi peisaje sunt extrem de stilizate, inspirate de stilul minimalist în artă: Aceasta se datorează facultăţii, unde ne învaţă să interpretăm ceea ce vedem.

Vânzarea tablourilor, însă, nu este o sursă sigură de venit. Se vinde greu pictura, pentru că cine îşi permite să achi-ziţioneze tablouri cumpără nume, nu lucrări. Iar, pentru cei care le apreciază, lucrările acestea sunt prea costisitoare. Nici nu poţi să vinzi foarte ieftin, pentru că, pe de-o parte, investeşti bani într-un tablou şi, apoi, este vorba de valoarea ta, pe care dacă nu o apreciezi tu, nici ceilalţi nu o apreciază. Dacă nu aş avea altă sursă de venituri, din vânzare de tablouri aş fi muritor de foame. Nu are un atelier amenajat anume. Lucrează acasă, fie în bucătărie, fie în altă cameră, oriunde reuşeşte să prindă o rază de soare suficientă: Apartamentul meu chiar este unul mai întunecat. Iar în pictură trebuie lumină naturală cât mai multă. Cum văd o rază de soare, mă duc unde este ea: pe balcon, în bucătărie…

Dacă ar fi pusă într-o situaţie limi-tă de a alege între medicină şi pictu-ră, artista plastică Elena Demetrescu ar alege categoric, în momentul de faţă, pictura. Fiul său nu-i urmează pasiunile. A ales informatica. Dar este primul critic de artă al mamei sale: Prima lui impresie, a omului fără cunoştinţe în domeniu, neavizat, dar sincer în percepţie, este foarte impor-tantă pentru mine. O găsesc reală, ade-vărată. De aceea ţin mult la părerea lui.

Pentru că nu vrea să renunţe nici la medicină şi nici la artă, a ales să le îmbine. De pildă, pentru că tema lucrării de disertaţie la master este Arta în spaţiul public, artista a ales de-corarea unui spital, pentru că arta este un lucru bun în medicină. Într-adevăr, arta vindecă, este de părere pictoriţa şi medicul Demetrescu.

Până pe 11 octombrie, la Cercul Militar Naţional este deschisă cea de-a doua expoziţie din acest an a Cenaclului de Arte Plastice al Medi-cilor, denumită Salonul de toamnă. Acolo, am cunoscut-o pe Elena De-metrescu, dar şi pe alţi colegi ai săi, amatori sau nu în domeniul artelor plastice. Şi este aparte să-ţi atragă pri-virea tabloul medicului pediatru

Petru Damir, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, ori pictura îndrăzneaţă a unui tânăr biolog, Corina Chirilă. Sau, privind Toamna pe Herăstrău, a fostei preşe-dinte a cenaclului şi medic primar urgenţe chirurgicale, Suzana Ban-taş, să ştii că este pictată la vârsta de 92 de ani. Se mai distinge tabloul Flori, realizat în relief. Aparţine Cris-tinei Chivu, tot medic de profesie, care a descoperit tehnica din gre-şeală, aplicând mai multe straturi de culori acrilice pe un desen nereuşit. Acum, lucrează deliberat aşa, pen-tru că are succes. Cenaclul fiinţează de 60 de ani încoace, pentru me-dicii şi apropiaţii lor care au ales să se descarce de stresul cotidian prin pictură, fără a avea pretenţii artis-tice. Încurajez oamenii, conchide Elena Demetrescu, să picteze, fără a conta dacă au talent sau nu. Pictura poate fi o terapie. Şi îi sfătuiesc pe toţi din jurul meu să-şi descopere orice fel de pasiune, în care să se refugieze de toate energiile negative care ne înconjoară zi de zi. Când eşti absorbit de ceea ce faci, orice alte gânduri dispar şi acele momente te încarcă cu energie benefică. n

Cum s-a născut ide-ea acestei cărţi şi ce propune ea cititoru-lui?Ideea mi-a venit când

am văzut că există mai multe documente care conţin elemente neo-biective despre această perioadă şi am vrut să adaug o piatră la teme-lia acestor cunoştinţe. Pentru a oferi mai multe

puncte de vedere despre subiect, am folosit mai ales arhivele franceze, pentru accesarea cărora am avut o derogare.

Care sunt obiecti-vele pe care vi le-aţi propus în calitate de ataşat al apărării al Franţei în România?Obiectivul meu prin-

cipal este de a solidifica şi de a intensifica coo-

perarea dintre Franţa şi România. Fiind de un an aici, pot să spun că relaţiile actuale între cele două armate sunt foarte bune. Continuăm în acest sens, iar anul viitor sper la o colabo-rare încă mai eficientă pe plan operaţional şi cultural.

Sunteţi absolvent al Colegiului Naţional

de Apărare şi aţi publicat, de-a lun-gul timpului, două volume şi foarte multe articole şi studii legate de is-toria militară a Ro-mâniei. Care sunt resorturile acestui interes pentru tre-cutul românesc?De fapt, a luat naş-

tere când mi-am întâl-

nit viitoarea soţie, care este din Braşov, Daniela Codruţa. Suntem căsă-toriţi de 19 ani şi îi mul-ţumesc perfectei mele soţii, căci toate orele petrecute pentru a rea-liza această carte au fost în detrimentul ei şi doar sfaturile, răbdarea şi încurajările sale mi-au permis să duc la bun sfârşit această lucrare. n

Observatorul militar 17Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

ISTORIE

O nouă p erspectivă asupra sovietizării armatei române

Colonelul Christophe Midan, ataşatul apărării al Franţei în România, şi-a lansat o nouă lucrare despre crearea „armatei populare”, după model sovietic, în anii ’50 ai secolului trecut, în care îmbină armonios surse de arhivă româneşti şi franceze.

Adrian Pandea, directorul Editurii militare

François Saint-Paul, ambasadorul Republicii Franceze în România

General-maior (r) Mihail E. Ionescu, directorul Institutului de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

L-am cunoscut pe Christophe Midan când a ales să-şi publice la noi lucrarea de doctorat. S-a prezentat cu patru volume, însumând 1.216 pagini, ceea ce m-a pus într-o încurcătură serioasă. Cartea pe care o lansăm astăzi se referă la perioada de după război, o pre-zentare alertă a evoluţiei armatei române până în 1975. Se opreşte aici din cauza restricţiilor care există la accesul unor documente. I-au trebuit patru luni istovitoare autorului pentru a obţine accesul la documentele care pri-veau perioada 1944-1975, altfel restricţionate la cercetare pentru 60 de ani.

Sunt foarte onorat de lansarea acestei cărţi şi pentru că avem la ambasadă un colonel care cunoaşte atât de bine istoria ţării în care este ambasada. Este un mare câştig pentru noi şi pentru cele două armate.

Sper ca această perspectivă franţuzească asupra armatei române, prezenta-tă de colonelul Midan, să deschidă o dezbatere în istoriografia românească. Vreau să îl felicit pentru acest veritabil examen de cercetare pe care l-a dat şi l-a trecut cu brio şi să îl îndemn să continue, să nu se oprească aici.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Vineri, 2 octombrie, la Sala Bizantină a Palatului Cercului Militar Naţional,

a avut loc lansarea cărţii Crearea unei armate populare. O perspecti-vă franceză asupra evoluţiei forţe-lor armate române de la 23 august 1944 până în 1975. Lucrarea îi aparţine colonelului Christophe Midan, ataşat al apărării al Franţei în România, şi a fost tipărită la Editura militară. La eveniment au fost prezenţi François Saint-Paul, ambasadorul Republicii Franceze în România, generalul Ştefan Dănilă, generalul-maior (r) Mihail E. Ionescu, directorul Institutului de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Adrian Pandea, directorul Editurii Militare, Paul Schwartz, preşedintele Comuni-tăţii Evreilor din Bucureşti, ataşaţi militari, istorici şi scriitori.

Lucrarea lui Christophe Midan îşi propune să întregească infor-maţiile cunoscute din arhivele româneşti în legătură cu procesul de sovietizare a armatei române,

cu precădere, de pasiunea colo-nelului Christophe Midan pentru istoria contemporană a României,

după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, cu informaţiile de care dispunea statul francez, în perioada analizată, furnizate de ataşaţii militari francezi de la Bu-cureşti. Demersul este singular, cel puţin deocamdată, determinat,

dar şi de preocuparea sa pentru domeniul istoriei militare. Limitele cronologice ale lucrării sunt 1944-1975, cea din urmă fiind determi-nată, în bună măsură, de accesul restricţionat la documentele de arhivă franceze în perioada în care autorul a întreprins investigaţia ştiinţifică.

Franţa îşi stabileşte un post de ataşat al forţelor armate la Bucureşti în 1959, după ce acesta rămăsese vacant în decembrie 1944. Documentele păstrate în arhivele franceze, spune Midan, „sunt mărturii directe ale unor analişti foarte bine plasaţi pentru a înţelege situaţia militară şi gene-rală a României. Ele sunt, în plus, destul de bogate în date, mai ales începând cu anii 1963-1965 şi, din cunoştinţele mele, nu au fost con-sultate până în prezent într-o ma-nieră sistematică, în cadrul unui studiu despre forţele armate.”

Lucrarea beneficiază de o prefaţă semnată de Catherine Durandin, specializată în istoria românilor, ale cărei lucrări, tradu-se în limba română, contestate şi apreciate, deopotrivă, nu au tre-cut neobservate. n

Colonel Christophe Midan:

Obiectivul meu este intensificarea cooperării dintre Franţa şi România

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

La prima vedere, construcţiile rezultate din asocie-rea substantivului „tristeţe” sau a adjectivului „trist” cu substantivul „melancolie” ori cu adjectivul „me-

lancolic” ar fi inutilă, tautologică. Sunt, într-adevăr, nume-roase contexte unde se poate ca „melancolia” să fie înlocu-ită cu „tristeţea” fără ca înţelesul enunţului să se modifice. Sinonimia dintre „melancolie” şi „tristeţe” este evidentă.

Autorii unor pagini literare au considerat însă că, dinco-lo de amplificarea stilistică prin redundanţă, componentele construcţiei se şi nuanţează reciproc: „se aude, din timp în timp, câte un glas duios, cântând o doină tristă şi melanco-lică” (Al. Odobescu, „Muncitorul român”, în „Junimea româ-nă”, v. Opere complete, volumul II, „Minerva”, Institut de Arte Grafice şi Editură, Bucureşti, 1908, p. 270); „a pledat pentru atâtea drepturi imprescriptibile ale artei şi chiar ale omului, printre care acela de a putea fi uneori trist sau melancolic” (Geo Bogza, „Vineri”, în „Paznic de far”, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1974, p. 44); „Ceva […] trist şi melancolic domină întâlnirea noastră” (Adrian Marino, „Evadări în lumea liberă“, Institutul European, Iaşi, 1993, p. 150); „gesturile sale rede-veniră de flegmatic, cuprins de o melancolie tristă” (Aura Christi, „Casa din întuneric”, books.google.ro).

Cel patru cuvinte provin din franceză, unde substan-tivele „mélancolie” şi „tristesse”, ca şi adjectivele „mélanco-lique” şi „triste” sunt considerate sinonime. Dar şi texte fran-

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

Cercul Militar NaţionalPodul dintre

două lumi

Grigore Toloacă,Eroul de la capul podului.

Povestiri de război, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2015

Căpitan Mircea Petala, Frica în război,

Iaşi,1937, pag. 67

ceze notorii conţin sintagme despre care s-ar putea spune că sunt tautologice: „A cinq lieues au delà de Limoges, […], le pays prend un aspect triste et mélancolique.” /„la cinci leghe dincolo de Limoges, ţinutul ia o înfăţişare tristă şi melancolică” (Honoré de Balzac, „Le Curé de village”, Chapitre III „Le curé de Montégnac”, în „Œuvres complètes” de […], XIII, A. Houssiaux, 1855, p. 571, fr.wikisource.org); „Triste et mélancolique langu-issait le blessé don Quichotte” – „Trist şi melancolic zăcea ră-

nitul Don Quijote” / „Además estaba mohíno y malencólico el malferido don Quijote” („L’ingénieux hidalgo Don Quichotte de la Manche” de Miguel de Cervantes Saavedra, avec les des-sins de Gustave Doré, Traduction de Louis Viardot, Hachette (Paris), 1863. Tome II, Chapitre XLVIII p. 496).

Ca înţeles, „triste” şi „tristesse” fac parte din serii foarte nu-meroase de sinonime, printre care „mélancolie” şi „mélanco-lique”.

În epoci diferite, doi poeţi francezi au utilizat secvenţe ample din aceste serii pentru a descrie starea sufletească la care se referă: „Ces motz finiz, demeure mon semblant / Triste, transi, tout terny, tout tremblant, / Sombre, songeant, sans seure soustenance, / Dur d’esperit, desnué d’esperance, / Melancolic, […], /Pasle, perplex, paoureux, pensif, […], / Foible, failly, foulé, fasché, forclus, / Confuz, courcé.”/„Cuvintele cu care închei îmi seamănă / Trist, înfrigurat, întunecat, tremu-rând tot, / Sumbru, îngândurat, fără vreun sprijin, / Cu spiritul împietrit, fără vreo speranţă, / Melancolic, […], / Palid, uimit, înfricoşat, meditativ, / Plăpând, pierdut, umilit, supărat, blocat, / Încurcat, captiv” (Clément Marot, „La Suite de l’Adolescence Clémentine”, „Les Epistres”, „L’autheur”, 1522, fr.wikisource.org); „Je suis le ténébreux, - le veuf, - l’inconsolé, / Le prince d’Aquitaine à la tour abolie: / Ma seule étoile est morte, - et mon luth constellé / Porte le Soleil noir de la Mélancolie” / „Văduv, sunt întunecat, neîmpăcat / Prinţul Aquitaniei cu tur-nul prăvălit: / Steaua mi-e moartă şi lăuta mea, învăluită de stele, / Poartă Soarele negru al Melancoliei” (Gérard de Nerval, „El Desdichado”, în „Les Filles du feu”, „Les Chimères”, Michel Lévy frères, 1856, p. 291, fr.wikisource.org).

Atât citatele în limba română, cât şi cele franceze de-monstrează că sinonimiile incontestabile nu sunt absolute şi că autorii textelor din care fac parte au sesizat nuanţe dis-tinctive deloc neglijabile. n

INTERFERENŢE CULTURALE În perioada octombrie 2015-mai

2016, în fiecare joi, la ora 17.15, Cercul Militar Naţional vă aşteaptă să parti-

cipaţi la expunerile şi proiecţiile incluse în cele patru mari tematici: Culturi şi civilizaţii, Gânduri duhovniceşti, Anul 1916 - O adevărată bisectoare a Marelui Război şi Un veac de cinematografie militară în România.

Despre programul de istorie militară Anul 1916 - O adevărată bisectoare a Marelui Război, prof. univ. dr. Petre Otu, istoricul care susţine tematica, declară: Expunerile din anul 2015-2016 continuă programul din 2014-2015 şi se circumscriu comemorării Centenarului Primului Război Mondial. Peste tot în lume, împlinirea a o sută de ani de la izbucnirea Marelui Război, cum este cunoscut în istoriografie, este marcată prin ample activităţi culturale, comemorative, ştiinţifice, mediatice etc, întrucât el este considerat evenimentul care a sta-bilit configuraţia secolului al XX-lea, având consecinţe până în zilele noastre. În 1916, la 15/28 august, de Sfânta Marie cea Mare, România s-a alăturat Antantei, cu scopul reunirii teritoriilor româneşti aflate sub domi-naţia monarhiei austro-ungare. Intrarea în război a re-prezentat pasul decisiv pentru realizarea Marii Uniri din 1918, deşi drumul a fost foarte sinuos, românii trecând prin grele încercări.

Joi, 15 octombrie, ora 17.15, la Sala de Cinema:Expunere cu tema: Moştenirea anului 1915.

Planuri ale beligeranţilor pentru anul 1916. Intrarea este liberă.

EXPOZIŢII Galeria Artelor.Redescoperiri – cronică realizată de Octavian

Mihalcea

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

Între 28 septembrie şi 15 octombrie, la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional, putem vizita expoziţia de pictură a lui Mihai Coţovanu, suges-tiv intitulată Spiritualitate şi tradiţie. Ne atrag aten-ţia peisajele încărcate de istorie, recognoscibilă şi acum, după ce paradigma impresionistă a ră-mas un reper incontestabil. Fiecare tablou spune povestea câte unui loc privilegiat din România (Braşov, Plopeni, Vălenii de munte, Deseşti) şi Franţa (Barbizon, Giverny, Étretat, Fontainebleau). Pornind pe această cale a redescoperirilor, întâlnim abordări plastice într-o accepţiune calmă, nelipsite fiind de un bine-venit filon misterios. Alte pânze ipostaziază sugestive arealuri marine, impresii picturale care întotdeauna vor sensibiliza publicul iubitor de artă. Floralele naturi statice vin să certi-fice propensiunea pictorului spre latura diafană a creaţiei. Ca un detaliu aparent secundar, iese în evidenţă fiinţa norilor, parcă străjuind serenitatea spaţiului mundan. Expoziţia lui Mihai Coţovanu se axează asupra explorării unor zone marcante în contextul istoriei artei, lăudabilă atitudine estetică.

Sala Foaier. Salonul de toamnă al Cenaclului de arte plas-

tice al medicilor Ion Ţuculescu, deschis în perioada 28 septembrie-11 octombrie.

Sala Rondă. Expoziţie de pictură a artistului plastic

Dumitru Ţenea, deschisă în perioada 28 septem-brie-11 octombrie.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro. n

Au fost şi vor mai fi scrise, încă mulţi ani de acum încolo, poveşti din tim-pul războaielor. Al Doilea Război Mondial, cea mai recentă conflagraţie, stârneşte, încă, nostalgii şi amintiri despre bunici, fraţi sau părinţi, care

nu s-au mai întors de pe front şi a căror fotografie a rămas, agăţată în timp, pe noptiera de la răsărit, ca mărturie a celui care a lăsat un gol în familie.

Grigore Toloacă aşterne pe hârtie toate acestea, iar călătoria făcută în trecut dezvăluie, încă din primele rânduri, emoţia celui care a rămas orfan de tată foarte devreme. Chiar dacă nu toate personajele povestirilor sale sunt Eroul de la capul podului, ele completează o copilărie şi o adolescenţă marcată de doliu şi de per-sonaje care au continuat să îşi trăiască viaţa în linia întâi a anilor ’40. Dezideratul integrităţii teritoriale a României fusese, în mare parte, realizat. După ani de lupte crâncene, pământul românesc era eliberat şi redat celor care se bucurau cel mai mult de izbânda ostaşilor noştri – ţăranilor români.

Preotul, învăţătorul şi bătrânii satului sunt elementele-cheie ale fiecărei po-vestiri şi, parcurgând filele, înţelegi că ei sunt cei care dau greutate întâmplărilor, ba chiar ai putea spune că ei sunt cei care au înclinat, favorabil, balanţa. Ei sunt cei care au luptat pentru păstrarea limbii române, pentru credinţa creştină şi pen-tru tradiţii şi tot ei sunt cei care poartă versurile şi cântecele româneşti oriunde păşesc. Îndemnurile lor sunt volume de literatură sau poeme învăţate în şcoală, iar rugăciunea îndulceşte ziua sau alungă teama. Folclorul însă este cel care le permite să îl adapteze pentru a face, aşa cum îi stă bine românului, haz de necaz.

Citind cartea lui Grigore Toloacă, descoperi românul simplu, omul care tră-ieşte din pământ şi pentru pământ, cel care înfruntă tăcut moartea şi cinsteşte fiecare clipă cu familia sau apropiaţii. Descoperi simboluri vechi. Dealul Crucii este locul în care drumul îi poartă pe tată şi fiu din sat spre gară, iar Valea Mare este locul în care tot satul se adună la horă. Gara este locul de despărţire, deoarece în acele vremuri puţini erau cei care se întorceau.

La mijlocul volumului, descoperi cine este eroul de la capul podului, însă nu ai cum să dai înapoi de la convingerea că toţi sunt eroi, chiar dacă nu şi-au găsit mormânt la capul unui pod. În tradiţie, intrarea în Rai se face trecând un pod, iar metaforic, doar cei credincioşi o pot face. Eroul îngropat la capul podului devine, fie că autorul a dorit sau nu acest lucru, mediatorul dintre Cer şi Pământ. În po-vestirea lui, caporalul Minculeţ păstrează, cu sacrificiul suprem, drumul liber şi circulabil pentru militari, înclinând mai mult balanţa către victorie.

La finalul cărţii, apar şi personaje cu o istorie mai puţin cunoscută, aşa cum este Cocostârcul, un alt simbol din tradiţia populară, un bătrânel care recunoaşte vocea locotenentului său, devenit, după ani, un om cu tâmplele albite. n

Stări sufleteşti şi psihotehnicaMetoda psihotehnică aplicată la ar-

mată în timp de pace tinde la or-ganizarea unităţilor, mai ales sub

raportul inteligenţei, iar rezultatele obţinute şi publicate de căpitanul Yernaux din armata belgiană (1935) sunt cu adevărat remarcabile.

Restul aprecierei, după fizionomie, după manifestări exterioare, este de domeniul re-lativului şi adesea al fanteziei. Pe de o parte, puterea de interpretare a celui care face apre-cierea, pe de altă parte inteligenţa, puterea de simulare a celui apreciat sub raportul acesta fac adesea ca această preţuire să fie falsă. De câte ori cruda realitate nu infirmă păreri admi-rabile, pe care le avem încă din timp de pace

asupra unor persoane pe care le supravalorăm! Exemplul din articolul d-lui Şeicaru „Manevrele de toamnă s-au terminat” nu este unic. Câţi n-au mai fost ca el, câţi nu vor mai fi încă?

Vedem adesea în război combatanţi asupra cărora timpul, împrejurările, obişnuinţa etc. au operat stări sufleteşti cu totul opuse. Nu e vorba de acei indivizi, nevropaţi psihici, care din ade-văraţi curajoşi au devenit cei mai grozavi fricoşi. Sunt luptători care fără să fi suferit niciun fel de leziune fizică sau psihică, au trecut totuşi de la o stare la alta. Un şef iniţiat are la îndemână mij-loace de corectare. n

Tristeţea melancolică

sonia.raicu@presamil.roPlutonier-major Alina-Sonia Raicu

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

PE LOC, REPAUS

DREPTUL LA ZÂMBET

Dacă toate dorinţele ar fi realizabile, care credeţi că ar fi cea mai des exprimată: vreau să fiu milionar sau vreau să fiu inteligent?!

Progresul omenirii este asigurat de către marii vizionari. Ei sunt cei care duc orizonturile umanităţii cât mai departe. • Cine vrea să stăpânească arta comunicării trebuie să înceapă prin a

stăpâni arta ascultării. • Prostia nu poate fi vindecată, decât dacă se lasă ea. Iar ea nu se lasă. • Dacă toate dorinţele ar fi realizabile, care credeţi că ar fi cea mai des exprimată: vreau să fiu milionar sau vreau să fiu inteligent?! • �������� ���������� �� ���� ������ ��� ����� �������������� ���������� �� ���� ������ ��� ����� ������deauna, un adevăr. • Desuetudinea este o stradă sau o piaţă mare, unde hainele trecătorilor miros a naftalină. • În ciuda aparenţelor, dracii nu se simt confortabil în atmosfera din paradis... • Când te duci la întâlnirea cu norocul, ia în calcul şi posibilitatea ca el să arate modest, să nu fie neapărat la costum şi cravată. • Marile duşmănii ale omenirii, oriunde şi oricând, au fost generate şi perpetuate de către spiritele mediocre ale timpurilor. • Viaţa noastră este destul de ������� D� ������ �� ������� �� ���� �� ����� ���� �� ������ ����d�� ����� d� f���� �� ������� d�� d����� ��� • ��� ����� ��������� �� ���• ��� ����� ��������� �� ���Mai multă prestanţă şi au�toritate are sabia fără teacă, decât teaca fără sabie. • Să ne uităm pe �� �â��� ������ ������� ������ ����d� ��� ��d���: fi���� d� ������ fl����� ��� ������� ���� ������ d� ������� d� ���� ��� d� ���� ������������� • D���� ������� ����� �������� �� ���� �� �� ������ f��� � ������ ������� să fii împăcat cu gândul şi în situaţia când nu găseşti ceea ce cauţi. • Cultura este o piatră de încercare pentru mulţi oameni. Unii nici nu vorbesc despre ea. • Având în vedere atât starea de fapt a omenirii, cât şi evoluţia sa previzibilă, propun celor abilitaţi să se acorde Premiul Nobel şi pentru murphologie. • Sunt şi unele zâmbete care, sforţate sau contrafăcute, au un singur termen de comparaţie: tăişul ghiloti�nei. • Nu mai înţelege nimic: a fost păpuşar şi a tras sforile o viaţă. Dar, azi, sunt unii care trag sforile mai puţin, dar unde şi cum trebuie, ���� d�� f����� ������� • Pentru unii oameni, lumea asta este prea mică: nu au loc de ei înşişi. • În Istorie, oriunde şi oricând, contemporanii �� d�� �â�� � �â�� d� ������ ������ ����������� ������ �� ���������� • Naşterea înseamnă intrarea în viaţă. Şi toţi ne naştem cu şansa de a deveni oameni. Unii, însă, o ratează. • Nu este totul ca să vorbeşti. I�������� ���� �� ��� f��� �� ��d��� ���� ����������� ��� ���� �� ���� tu să fie auzit. Altfel... • Dintre toate resursele de care dispune un ��� ��� ��� ���� �fi������ ��� �d��� f�������� ���������� � ��������� • Din când în când, îi zâmbea şi lui norocul. Cred că voia ceva de la el. • �� ������ ����� fi � ������� �������� ���������� d� �������� �� ����� ����� ������ ����� fi� ������� �������� ���������� d� �������� �� ����� ���curi de muncă, ierarhii, căsnicii... • Cocoţaţi pe umerii altora, unii au �������� �� ������� �� �������� ���f��� �� ��h�� ����� d�� ���� • Marile idei au o trăsătură interesantă: ele poartă amprenta celor cărora le �������� ���� ���� �������� �� � ����� ���� �� f������� d� ���� • În afara mitologiei, Zeus este un mare nimeni. • Capul ce se pleacă are toate ��������� �� ����� ��� ������� • Poate să pară paradoxal, dar cele mai multe rele ale umanităţii au fost făcute de inteligenţă şi de frumuseţe. • V������� �d������� �� ����� ����: �������� d�� �� ���� ����������� n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Când planetele nu se aliniază

D����� ���� �������� N� � ���� ������� ��������le în dimineaţa asta şi e chiar un pic ciufut. P���� ���� ��f���� �� ���� � �������� �� ş����

d� 30 d� ������ �� ��� ����� ���� ����� D�� ������������ d� ����� ��� �� ������d �� ��d���� ���� ��� �����mode, ar trebui să scăpăm de ele, să le alungăm din �������� ������ �� ���â��� �������� ��� ş� f�����h����� ������ ����������� A������ d����� ���� ��� fi �������� ��������� I�� ��f���� � ���� ����� ���� ��� ����� ��� revigorantă. Aşa, astăzi, după acea cafea insipidă, a venit, colac peste pupăză, o şedinţă. Cu şeful, ursuz, ��� ����z �� �����d���� � ����� ���� ��������� ��� �� ���� aliniat. Numai că ale şefului, cel puţin în ultima vre�me, parcă nu se mai aliniază deloc. Au personalitate. S��� ��ş�� �����d����� ��d������������ h������� f��� RG�uri în porthart. Probabil planetele astea nici nu ştiu �� ��������� ���f�� ���� ������� ş� ��� ��� �� ������d����� ş� �� ���� ��� ������� �� ş�f�� ����� ����� �����ş�� întruna la şedinţă, numai el ştie despre ce, căci prea puţini sunt atenţi la el. Sunt puşi să semneze, să ia la cunoştinţă, cum ar veni, şi fiecare semnează cu ochii întredeschişi, ce mai contează o semnătură în plus, ������ ������ ş� ���������� �� ������� ������ d� şcoală generală. Se termină şi şedinţa, e aproape 10, ��� d����� ��� ��ş�� d�� ������ ��� ��������� � �� ������nuare morocănos, parcă în acord cu şeful lui. Se poate

Sunt puşi să semneze, să ia la cunoştinţă, cum ar veni, şi fiecare semnează cu ochii întredeschişi.

considera un subordonat bun, din moment ce sta�rea lui rimează cu cea a şefului. Sunt un corp, când se bucură unul (rar), se bucură şi celălalt, iar când e ���� ��������� (d��)� �������� �� �����z�� D�ş� ����� sub planete diferite, un acord tacit îi armonizează. Cu d����� �â�� �� ������ d��� � ������ d� 10� ��� � ����� şi vine pauza de masă. Timp de câteva telefoane, câ�teva glumiţe cu omuleţii, cinci minute rupte pentru a complimenta o colegă şi, iată, timpul zboară. Vine masa, că nu se poate fără, trebuie să fii sănătos, să ���â��� � �������� �� ���� ��d��� ��� �f����� ����� ������� �������� ������������� � �h��� �k� D����� ��� stă şi la o ţigare� ���� �� �����ş� ���� ������ f�� �������� ����� �â�d ������ �� ���d� ���� �� �� �� ����’� ���� �� ������ ������ ���� �� ����� hai, că te cheamă şeful. La fel de îmbufnat, şeful îl întreabă de nu ştiu ce plan, �� �� ����� �� ��� ������ �� ������ d�� ��� f��� d� ������ d��� d��� ���� �h��� ������ ��� ���� � ���� �� �â��� dimineaţă. Oricum e o zi din aia, de nu iese nimic, nici banii nu se numără, iar şeful acceptă, e şi el bun câteodată. Dar vezi că jucăm în aceeaşi echipă, încear�că o glumă şeful, din preaplinul inimii sale mohorâ���� S� �����? ��� �� �������� d� ��� �� �� ��h����� �z� �� f��� ��������� fiz���� D��� ���� �� ��ş�� �� ����� sunt echipaţi, dornici de o partidă, iar domnul se gră�beşte, la el e mingea, una din piele, luată de la su�������k��� � ��� 13� ������ ������� ��ş����� ����d� bine, cum să stai toată ziua la birou? Aleargă toţi cu poftă, de parcă sunt alergaţi de teama de a nu face burtă. Se simt bine, şeful dă gol din pasa lui şi parcă pe feţele lor apare un zâmbet. O iluzie care se surpă iute şi la fel de rapid se termină şi fotbalul, şi ziua de muncă, dar la intrarea în clădirea de birouri aşteap�tă o ziaristă. Nu se poate? Cu mine vrei să vorbeşti? Nu ţi-ai ales bine omul. Sunt atât de nemulţumit pe sistem încât sigur n-o să poţi scrie tot ce ţi-aş zice eu... n

Comandor Alexandru Leauaalexandru.leaua@presamil.ro

Bombe de vreme bunăNu aducem în

discuţie aici, în acest colţ de pa�

gină, problema intervenţiei în Siria a vecinilor noştri mai de la răsărit. Raţiunea şi �������� ����������� ������� necesită dezbateri mai am�ple şi expertiza unor speci�alişti care vor fi găzduite, la timpul potrivit, în paginile acestui săptămânal.

Nu discutăm nici despre fenomenul refugiaţilor, care a luat o amploare nemaiîn�tâlnită. Catalogat, funcţie de context, fie ca o criză umanitară, fie ca o „armată de invazie bine organizată”, ������ �� �fl� ��� ���� �����ş����� ����������������� ş� mai apoi a istoricilor, care se vor pronunţa.

Nu vom vorbi nici despre şicanele care se fac, �d����� ����� ������� N���� ���ş���� d���� d��� ������ istoriei, cu fel de fel de provocări, cu unii care acţi�onează, de cele mai multe ori, impulsiv, după princi����� ��fl���� ��ş�h���� ş� �����d���� d� ���â�� f��� � se sinchisi să dea, vreodată, socoteală. Istoria, însă, îi ��d��� d� fi����� d����

Cât cinism trebuie să ai sau cât umor negru, �� ������ �� ���z���� �� meteo, la principalul program de ştiri al tele�viziuni publice, vremea prielnică pentru… bom����d�������?

E ca şi cum, în ţările O��������� �������� ��� ��� Africii de Nord, atât de ră�văşite de războiele iniţiate �� P�������� A����� ���� prezenta la televizor starea vremii din Europa Centrală şi de Est, ca să ştie sărmanii refugiaţi când să pornească la drum, eventual ce haine să îşi ia cu ei în boccele…

Cu un zâmbet larg, de parcă ar fi povestit despre ��������� ��������� � ���� veselă anunţa, cu seninăta�te, în graiul slav, mai zilele trecute, la televiziunea na�ţională, că vremea din Siria este tocmai bună pentru… ������� �������� D�� ��� ����� ����� B�� �� �� �� ������ cumva vreo urmă de îndo�ială, pe fundal apărea şi un ������d��� ����������

Nostim era că îi şi sfătuia pe „băieţii” lor să dea zor cu bombardeaua, că se strică vremea. Oricum, spre final, ��� ����ş��� ������ �� ş� d��� apar formaţiuni noroase, spre sfârşit de lună, pot foarte bine, liniştiţi, să atace în con�tinuare aerian, prin zboruri sub plafonul de nori. Cred că bieţii piloţi, nevoiţi să execute asemenea misiuni, au răsuflat �ş������

Dincolo de cinism şi de ri�dicolul situaţiei, se simte de la o poştă propaganda. Între noi fie spus, destul de grosieră.

Apoi, �� �� ��z��? Când au dat buzna ilegal în spa�ţiul aerian al altei ţări au

dat vina, aţi ghicit, tot pe condiţiile meteo, de astă d��� ��f���������� �� ���� ş� cu vremea asta...

Aviaţia militară are, dintotdeauna, propriul serviciu de informare me�teorologică. Nu aşteaptă cu planificarea şi executa�rea zborurilor emisiunile meteo de la televiziuni. Ei bine, este clar că scopul respectivei reprezentaţii a fost cât se poate de perfid. A� �������� ���� ���������neze pe mujic.

������� �� �� ���� ����ra la TV. Poate mai puţin la ştiri, sătul de atâtea min�ciuni, dar, mai mereu la sport şi mai ales la meteo. Să ştie omul cum să se îm�brace a doua zi sau dacă să îşi ia umbrela. Şi atunci, dacă până şi la televizor au spus, la rubrica meteo, că nu plouă şi că e vreme tocmai bună pentru bom�bardamente asupra Siriei, o să pară totul cumva în fi�rescul lucrurilor, iar aceste acţiuni militare vor fi soco�tite ceva normal, intrate în cotidian.

Opinia publică este manipulată grosolan, iar contribuabilul nu îşi va mai pune deloc problema legitimităţii unor aseme�nea acţiuni. Le va asocia, inevitabil, în mintea lui, cu intemperiile, cu ceaţa, cu vântul, cu vremea bună, de �� ��� ��… �������� n

Cu un zâmbet larg, o jună veselă anunţa, cu seninătate, în graiul slav, la televiziunea naţională, că vremea din Siria este tocmai bună pentru… atacuri aeriene!

Observatorul militar Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015 20

IMPACT ANUNŢ UMANITAR

DECESE

ANIVERSĂRI

COMEMORARE

Mirela Mereşanu, de 33 de ani, a cunoscut suferinţa din copilărie, când, la 13 ani, a

trebuit să înceapă şedinţele de dializă. A fost su-pusă unui transplant renal, dar, în urmă cu cinci ani, a intrat din nou în dializă. Din luna februarie a.c., a fost înscrisă pe lista de aşteptare în ve-

derea efectuării unui nou transplant. Tatăl său, maistru militar (r) Romică Mereşanu, s-a adresat conducerii ministerului, în vederea obţinerii unui sprijin financiar din partea foştilor săi ca-marazi. Cei care doresc să ajute familia Mereşa-nu o pot face depunând orice sumă doresc în conturile: lei – RO48BRDE140SV42514931400; euro – RO90BRDE140SV425 15061400.

Comemorare în AfganistanMaistru militar clasa I Radu Mureşan

Joi, 1 octombrie, la Baza Aeriană Kandahar, din Afganistan, militarii

Batalionului 811 Infanterie Protecţia Forţei Dragonii Transilvani au participat la ceremonia de comemorare a eroilor sublocotenenţi (pm) Marius Florin Sfecheş şi Cristian-Petru Filip, căzuţi la datorie în 2010.

Evenimentul s-a desfăşurat la ora 10.30, exact la cinci ani de la sacrificiul celor doi eroi. După slujba de pomenire, oficiată de preotul militar Iustin Şomodean, au fost rostite câteva cuvinte despre cei doi eroi, pentru a rememora evenimentele din acea zi. La final, cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria camarazilor căzuţi la datorie. n

Comitetul de conducere al filialei ANCMRR Sector 6 transmite tuturor membrilor săi, care aniversează în cursul lunii octombrie ziua de naştere şi ziua onomastică, cele mai calde urări de sănătate, fericire, bucurii, împlinirea tuturor dorin-ţelor şi La mulţi ani! Amintim pe colegii noştri general de brigadă (r) Constantin Niţu, coloneii (r) Gheorghe Aioanei, Gheorghe Rujoiu, Dorel Amăriucăi, Ne-stor Lavric, Marilena Stătescu, Gheorghe Mitran, Gabriela Milea, Dumitru Artagea, Dumi-tru Drăguşanu, Ioan Jeberean, maistru militar principal Ilie Bădiţa, plutonier-adjutant (r) Eugen Simion şi Emilia Tudose. Consiliul Director al CAR-C.M Bucureşti urează multă sănăta-te, viaţă lungă şi satisfacţii alături de familie şi de cei dragi mem-brilor asociaţiei care în cursul lunii octombrie îşi aniversează ziua de naştere sau îşi serbează ziua onomastică. Menţionăm aici pe colegii noştri: coloneii Valentin Neacşu, Dan-Gabriel Ciocârlan, Dumitru Drăguşanu, Dumitru Manole, Laurenţiu Răcăşanu, Nicolae Rotăriţă şi Nestor Lavric. Tuturor le dorim fericire, bucurii, împlinirea tu-turor dorinţelor şi La mulţi ani! Cu prilejul aniversării zilei de naştere a colonelului (r) Ghe-orghe Aioanei, comitetul de conducere al filialei ANCMRR Sector 6 şi Consiliul Director al

CAR-CM Bucureşti îi transmite şi pe această cale, cele mai calde urări de sănătate, fericire, bucurii, împlinirea tuturor dorinţelor şi La mulţi ani! Consiliul Director al ACMRRA-TIRE urează multă sănătate, viaţă lungă şi multe satisfacţii alături de cei dragi, următorilor membri ai asociaţiei, care în cursul lunii octombrie împlinesc frumoase vârste după cum urmează: ge-neralii de brigadă ing. (r) Toma Anton şi Nicolae Matei, generalul-maior (r) Ion Cerăceanu, coloneii (r) Alexandru Dumitru Puşcaşu, Dumitru Boţilă, Dumitru Bâscea-nu, plutonierul-adjutant principal (r) Gheorghe Geru şi maistrul militar (r) Viorel Ghiţă. Transmi-tem aceleaşi urări şi membrilor asociaţiei care în luna octombrie îşi serbează ziua onomastică de Sfântul Dumitru. Filiala ANCMRR Decebal, din Mehedinţi, urează membrilor săi care, în luna octombrie, îşi săr-bătoresc ziua de naştere, multă sănătate, viaţă lungă şi fericire, alături de familie şi cei dragi, după cum urmează: coloneii Valerică Crăciunescu, Constantin Brezoi, locotenent-colonel Tiberiu Mu-reşan, maiorii Ioan Gârbovan, Eu-gen Pleş, maistru militar principal Marin Mangu. La mulţi şi fericiţi ani, stimaţi camarazi!

Membrii Filialei ANCMRR – Sector 6, camarazii apropiaţi, prietenii şi foştii studenţi regretă profund trecerea în eternitate

digioasă de ofiţer pusă în slujba armatei şi a armei sale. Ne rugăm ca Dumnezeu să-l aibă în paza Sa. Sincere condoleanţe familiei greu încercate. Înmormântarea este miercuri, 7 octombrie, la Cimitirul Militar Ghencea 3, ora 12.00. Cu profund regret, personalul Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos îşi exprimă compasiunea şi este alături de locotenent-colonelul Pe-trică Panaite în momentele de grea încercare şi suferinţă pricinuite de decesul soacrei. Sincere condole-anţe familiei îndoliate. Dumnezeu s-o odihnească în pace! Vineri, 2 octombrie, în garnizoa-na Beiuş, pensionarii militari, îm-preună cu personalul UM 01343, au condus-o pe ultimul drum pe CUCU VIOLETA-EUGENIA, soţia camaradului nostru plutonier-ad-jutant (r) Cucu Costică. Un suflet bun s-a ridicat prea repede la cer, la 51 de ani. A fost o minunată soţie, mamă şi bunică. În aceste momente de întristare şi doliu, ne rugăm ca bunul Dumnezeu să îi odihnească cu drepţii sufle-tul ei curat, în lumina Împărăţiei Cerurilor, iar familiei să îi dăruiască mângâiere şi întărire sufletească! Conducerea filialei ANCMRR Sector 4, camarazii, foştii colegi, prietenii apropiaţi şi familia, cu mult regret, anunţă trecerea în nefiinţă, la 29 septembrie, a colonelului (r) RÂMNICEANU GHEORGHE, în vârstă de 83 de ani. A fost un ofiţer cu o excepţională pregătire, care şi-a desfăşurat acti-vitatea militară în unităţi din garni-

zoanele Constanţa, Craiova, Vânju Mare, Ploieşti şi Bucureşti, până la ieşirea la pensie, în 1986. Familia îndoliată, fiii acestuia, coloneii (r) Râmniceanu Viile şi Florentin, îşi exprimă întristarea şi durerea profundă pentru dispariţia celui drag. Slujba religioasă, ceremonia şi înmormântarea a avut loc la 1 octombrie, ora 13.00, la Cimitirul militar Ghencea 3. Amintirea sa va rămâne veşnică în memoria tuturor. Dumnezeu să-l odihneas-că în pace! Sincere condoleanţe familiei indurate! Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retra-gere Costin D. Neniţescu anunţă, cu profund regret, încetarea fulgerătoare din viaţă a co-lonelului (ret) RÂMNICEANU GHEORGHE, promoţie 1953. Toţi cei care l-au cunoscut, co-legii de promoţie, camarazii din unităţile militare în care a lucrat, deplâng dispariţia a colegului lor şi transmit sincere condoleanţe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Colegii din promoţia 1977 de ofiţeri de intendenţă de la Sibiu anunţă, cu profund regret, tre-cerea la cele veşnice, la data de 29 septembrie 2015, a maiorului (r) CONSTANTIN ŞTEFAN, ofiţer de o aleasă nobleţe sufletească, exemplu de pasiune, dăruire şi devotament pentru meseria căreia i s-a dăruit şi care l-a făcut preţuit de cei care l-au cunoscut. Transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune,

familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace. General de brigadă (r) dr. Alex Caltan

Colegii de liceu militar sunt alături de familia îndurerată la dispariţia bunului lor camarad DUMANOVSKI ILIE, cu alese calităţi umane şi profesionale. Dumnezeu să-l aibă în paza Sa şi să-l odihnească în pace! Personalul Batalionului 121 Transport Materiale îşi expri-mă regretul profund pentru trecerea fulgerătoare la cele veşnice, mult prea devreme şi mult prea nedrept, a colegului nostru, sergent-major ORZARU LAURENŢIU. Suntem alături de familia îndoliată în sfâşietoarea durere prin care trece. Am pier-dut un camarad adevărat, un caracter deosebit, iar amintirea sufletului său frumos va rămâne mereu alături de noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Au trecut 40 de zile de la trecerea în nefiinţă, la 60 de ani şi 10 luni, a celei care s-a numit MUNTEANU MARIA EUGENIA, soţia colonelului (ret) Nicolae Munteanu, membru marcant al Asociaţiei Cadrelor de Chi-mie Militară în Rezervă şi în Retragere Costin D. Neniţescu. Colegii din asociaţie sunt, în aceste clipe grele, aproape de soţul celei plecate dintre noi şi se roagă împreună ca Domnul să-i ierte toate păcatele şi s-o primească în Împărăţia Sa, acolo unde îi este locul.

Un deceniu de activitate

Luni, 5 octombrie, Fundaţia Mareşal Alexandru Averescu a organizat,

la Buzău, o serie de manifestări dedicate împlinirii a zece ani de la înfiinţare.

Cu această ocazie, la Divizia 2 In-fanterie Getica s-a desfăşurat o adunare festivă la bustul mareşalului Alexandru Averescu, la 77 de ani de la trecerea la cele veşnice, o parcurgere a demersuri-lor şi realizărilor fundaţiei şi s-au acordat diplome şi plachete aniversare.

Evenimentul a continuat la sala de spectacole a Teatrului George Ciprian cu simpozionul Lumea 2015, în cadrul

căruia au conferenţiat pe teme actuale de geopolitică generalul-maior Lucian Foca, generalii-maiori (r) Visarion Neagoe şi Mihaiu Mărgărit, precum şi colonelul (r) Ion Petrescu.

În cadrul activităţii ştiinţifice, a fost semnalată apariţia lucrării 2014 - Anul schimbărilor geopolitice cu implicaţii globale, având ca autori pe generalul-maior Lucian Foca şi colonelul Vasile Cerbu, apărută în acest an, la Editura Academiei Forţelor Terestre.

La încheierea manifestărilor, invitaţii au vizitat expoziţia Aurul şi argintul antic al României, organizată de Muzeul Judeţean Buzău. n

Locotenent-colonel Romeo Feraru

În perioada 2-4 octombrie, grupa de Artilerie şi Rachete

AA/Trupe de Uscat a promoţiei 1995 a sărbătorit împlinirea a 20 de ani de la absolvirea Academiei de Înalte Studii Militare. Organizat la Ploieşti, evenimentul a constituit o ocazie deosebită de rememorare a principalelor clipe, amintiri şi

După 20 de aniColonel Ovidiu Preda

întâmplări din timpul studiilor, de prezentare a drumului în carieră, raportat la perspectiva năzuinţelor de atunci ale fiecă-ruia dintre foştii absolvenţi. Ac-tivitatea nu ar fi avut rezonanţa sentimentală dorită, dacă nu ar fi participat şi îndrumătorul nostru, Dirigu cum îl numeam noi, colonel (r) prof. univ. dr. Ion Bălăceanu, căruia, alături de pla-cheta aniversară, i-am oferit şi o diplomă de excelenţă, în semn de admiraţie pentru exemplul virtuţilor şi recunoştinţă pentru

formarea profesională a Promo-ţiei 100. Coordonat excelent de colegul nostru colonelul Tudor Muşat, evenimentul a cuprins, de asemenea, un tur turistic, vizita unor obiective culturale şi s-a încheiat cu o masă festivă, prilej cu care ne-am angajat ca pe viitor să coagulăm eforturile şi celorlalte grupe pentru organiza-rea unei întâlniri la nivelul întregii promoţii, mai ales că din rândul acesteia s-au ridicat personalităţi militare de excepţie. n

Început, la pluralStudent plutonier

Dora-Elena Simion

Dacă m-aş putea întoar-ce în timp, cu trei ani în

urmă, aş spune că începutul de an universitar mă găseşte prinsă într-un amalgam de sentimente bazate pe emoţii, incertitudine, o oarecare teamă de necunoscut, dar, mai presus de toate, curiozitate. Ajunsă în locul la care visasem cu atâta ardoare, Academia Navală Mircea cel Bătrân, eram mulţumită de parcursul meu, eram fericită că am reuşit şi mă consideram o învin-gătoare. În acelaşi timp, speram să pot face faţă tuturor încercărilor şi că voi reuşi să-mi depăşesc limitele.

1 octombrie 2015 - emoţiile încă există, dar nu sunt la fel ca la prima festivitate de început de an universitar. Ştiu la ce ar trebui să mă aştept, nu prea mai pot fi sur-prinsă atât de uşor, dar urmează o perioadă destul de dificilă. Anul IV

cred că va pendula, în cazul meu, între acumularea unui pachet cât mai complex de cunoştinţe şi împărtăşirea unor momente frumoase cu cei pe care încă îi pot numi colegi de facultate. Acum sunt mai mult decât conştientă că nu mă voi mai întâlni astfel de momente şi că trebuie să profit de acest timp.

Îi privesc pe studenţii din anul I şi îmi amintesc, cu plăcere, de entuziasmul pe care îl afişam şi eu la începutul drumului pe care mă aflu. Îmi este dor de anumite momente, mă amuză unele păţanii, însă gândurile mele se îndreaptă asupra viitorului şi trebuie să mă concentrez asupra scopului pe care l-am fixat, acela de a fi mulţumită de mine şi de a reuşi să depăşesc încă o treaptă a acestei etape. Acum, colegele mele din anul întâi încearcă să absoarbă de la noi, studentele din anul terminal, fiecare cuvinţel,

orice încurajare şi sugestie, aidoma felului în care le priveam şi noi, cu trei ani în urmă, pe camaradele noastre mai mari.

Iată că abia acum realizez cu câtă ardoare îmi doream să simt semnificaţia cuvântului marinărie şi, în urma experienţelor şi clipelor pe care acest loc mi le-a oferit, pot afirma că trăiesc şi simt marină-reşte. Sunt sigură că o contribuţie majoră la formarea mea, din toate punctele de vedere, o au aceşti trei ani pe care i-am parcurs învăţând, lovindu-mă de greutăţi şi depăşind obstacolele cu optimism. Poate aş exagera dacă aş afirma faptul că Academia Navală Mircea cel Bătrân a devenit un cămin pentru mine, însă aici mi-am definit maturizarea, am reuşit să mă cunosc pe mine însămi aşa cum sunt şi, nu în ultimul rând, am făcut primii paşi către via-ţa de marinar pe care mi-o doresc.

Vă urez mult succes în acest an universitar şi sper ca, în orice institu-ţie de învăţământ militar v-aţi afla, să reuşiţi şi să fiţi sprijiniţi spre a vă împinge limitele cât mai departe. n

a generalului de brigadă (ret) PASCARIU DUMITRU. Ca profesor în Academia Militară, şi-a adus o contribuţie importantă la pregă-tirea şi formarea mai multor gene-raţii de comandanţi, ofiţeri de stat major, de adevăraţi profesionişti militari. Atât în calitate de cadru didactic în Academia Militară, cât şi în funcţii de răspundere în Statul Major General din ultimii ani de serviciu, a fost apreciat, stimat, respectat şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut. Pentru familie, ca şi pentru filială, plecarea dintre noi prea devreme a generalului de brigadă (ret) PASCARIU DUMITRU constituie o importantă şi grea pierdere. Dumnezeu să-l odih-nească în pace! Familiei, sincere condoleanţe! Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu, când îmi amintesc de copilăria mea în cariera de ofiţer de chimie milita-ră la Brigada 4 Vânători de Munte Posada, din Curtea de Argeş, am un sentiment de mândrie pe care puţini îl pot înţelege, dar şi nostalgia vieţii de vânător de munte, foarte grea, dar şi foarte frumoasă şi care te marchează pentru totdeauna. Aşa îşi începea colonelul MIHĂIES-CU AUREL anul trecut, la trecerea în retragere, un articol publicat în revista Asociaţiei Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retragere Costin D. Neniţescu. Astăzi, colegii din asociaţia chi-miştilor, precum şi nenumăraţii săi prieteni varsă o lacrimă la dispariţia prematură a OMULUI care n-a mai apucat să-şi depene alte amintiri dintr-o carieră pro-

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Vă stabiliţi priorităţile printre acte şi activităţi pe care le aveţi de

finalizat. O pregătire minuţioasă a unei petreceri sau adunări în scopul de a îmbunătăţi relaţiile sociale este bine venită.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Preferaţi să fiţi rezervat atunci când primiţi o ofertă tentantă, până

sunteţi sigur că nu ascunde alte dedesubturi. Cooperaţi efici-ent cu persoana iubită în realizarea unui plan nou de afaceri.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Cheltuiţi fără limită, iar acest lucru ar putea să vă dea peste cap situaţia

financiară. Faceţi paşi hotărâtori în relaţia cu persoana iubită şi prin anumite gesturi puneţi bazele unui viitor promiţător.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Îngrijorarea pe care o purtaţi unui prieten vă pune pe gânduri. În-

cercaţi să-i fiţi alături în momentele delicate prin care trece într-un mod finuţ şi distant. Următoarele săptămâni le rezer-vaţi pentru rezolvarea problemelor de ordin familial.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Adaptarea la situ-aţii noi, ieşite din context, nu este punctul dumneavoas-

tră forte. Vă este dificil să vă relaxaţi şi să lăsaţi lucrurile să curgă de la sine, mai ales dacă propria imaginea ar avea de suferit.

Peşti (19 februarie-20 martie): Datorită seriozităţii şi implicării emoţionale de care daţi dovadă, atunci

când trebuie să terminaţi un proiect sunteţi recomandat mai departe de cei cu care colaboraţi. Agitaţia din jur vă creează discomfort. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Lăsaţi ca vechile proble-me să îşi găsească rezolvarea de la sine. Sunteţi speriat de

o conjunctură a relaţiei de cuplu, care vă scoate din contextul dorit. La serviciu, apar tot felul de momente inoportune, care vă reţin peste program.

Taur (21 aprilie-20 mai): Vă încântă faptul că prietenii au încredere în dumneavoastră şi vă ajută când sunteţi în

impas. Coordonaţi, cu uşurinţă, oamenii cu care lucraţi, pentru că ştiţi să le serviţi interesele.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Impresionaţi prin eleganţa şi energia de care daţi dovadă atunci când sunteţi pus pe

treabă. În relaţia cu familia, vreţi să puneţi la punct eventualele neînţelegeri.

Rac (22 iunie-22 iulie): Săptămâna aceasta, daţi curs in-vitaţiilor din partea unor prieteni mai vechi. Veţi fi prins

într-un amalgam de treburi, care presupun experienţă pe plan juridic şi economic.

Leu (23 iulie-22 august): Veselia dumneavoastră este molipsitoare. Sunteţi sufletul petrecerilor şi confidentul de

încredere al prietenilor. Trebuie să aveţi grijă la cheltuieli, pentru a nu sări calul. În caz contrar, vă puteţi trezi cu facturi neplătite.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Grija dumnea-voastră prioritară este aceea de a face ordine pe toate

planurile. Vreţi ca haosul să nu mai domnească şi să vă găsiţi liniştea. Sunteţi pe post de intermediar între două rude care nu se înţeleg.

MASINAMICA, ARC, DRUMET, NORD, STARE, I, URA, AT, N, VITEZA, UNT, ETAPIZARI, LA, TL, TIMP, A, FU, BU, EN, CURSA, ERE, CAMIONAGIU.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Locotenent-colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r

Locotenent Marius Mocanu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C.1220/2015

Careul muzicanţilor

Afluire (2,4,4,6,4,6,10,4,5,2,7) Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia În amurg (2,4,2,5,6,6) din Observatorul militar nr. 38/2015:Dezlegare la careul Careul automobiliştilor militari din

Observatorul militar nr.38 /2015

COGITO

Anton Pann

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Leac pentru stomacColonel (ret) ing. Petre G. Nicolae

De multe ori, limba taie mai mult decât sabia.

Oamenii i-au dat plantei de cicoare tot felul de nume de-a lungul timpului: cociţă, dudău,

doruleţ, scai voinicesc. Proprietăţile ei medicinale au fost preţuite încă de pe vremea romanilor.

Cicoarea conţine substanţe amare, ca inulina şi colina, care uşurează digestia şi au acţiune benefică în cazul problemelor biliare, hepatice şi renale. Medicina naturistă utilizează de la cicoare atât partea aeriană, cât şi rădăcina, care este bine să fie recoltată în luna noiem-brie, iar apoi să o uscăm într-un loc aerisit şi călduros.

Durerile cauzate de ulcer sau de gastrită pot fi calmate cu decoctul de cicoare, care reduce durerile abdominale şi reface mucoasa stomacului. Se prepară din 15-30 grame de rădăcină fărâmiţată de cicoare, aproximativ trei linguriţe la un litru de apă clocotită. Fierbem amestecul cinci minute, lăsăm vasul acoperit încă un sfert de oră, apoi filtrăm lichidul şi bem câte o cană de decoct pe zi, până la dispariţia simptomelor.

Cicoarea este un excelent hepatoprotector, care previne şi problemele legate de secreţia bilei. Sub formă de ceaiuri, are acţiune pozitivă asupra ficatului. Din tulpini şi rădăcini de plantă se face ceai şi se beau două-trei ceşcuţe pe zi.

Persoanele cu afecţiuni ale inimii pot consuma tinctură de cicoare de la magazinele de specialitate sau o pot prepara şi acasă. n

Orizontal: 1) Cântă cu mult suflet într-o formaţie pop (plural). 2) Piese pentru muzica militară – Personalul de la violoncel! 3) Păsări... cântătoare – Groasă de un ţol. 4) Ultime la refren! – Cântă la un fluieraş de soc. 5) Tânără speranţă pentru un strungar – Ridi-care la pătrat. 6) Baba la tubă! – Face un joc dublu. 7) Lucrare finală pentru doctor – Piese instrumentale cu peda-le. 8) Solist de culoare – Cu faţa înainte – Tip de societate. 9) Cântec de petre-cere – Dă tonul la corul vânătorilor. 10) Celebritate a scenei lirice – Trupe de muzicanţi.

La apus de soare începe atacul.

Colonel Nicolae Laurenţiu Popa

Vertical: 1) Discul de alamă – Piesă de orchestră cu registru grav. 2) Gen uşor – Interpret de înalt nivel. 3) Cu multe întreruperi – Sunt nişte orches-tre. 4) A se pierde din tărie – Dublate la serenadă! 5) Geniu pustiu! – Estradă pentru un concert în crâng – Capete de clarinet! 6) Furnizoare de muzică... bisericească – Bază navală. 7) Primele la timpan! – Vioara a doua. 8) Înaltă calificare în domeniul muzicii – Jos la trombon! 9) Un fel de vioară magrebi-ană cu două corzi – Punct de orientare. 10) Făcut pentru a dispune – Notele muzicale.n

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

Un ordin recent emis de Ministerul Finanţelor Publice aduce facilităţi su-plimentare beneficiarilor programu-lui Prima Casă.

Radar economicuBNR menţine dobânda de politi-

că monetară la 1,75% pe an. Consiliul de Administraţie al BNR a decis, în şedinţa de săptămâna trecută, să menţină rata de do-bândă monetară la minimul istoric de 1,75% pe an, precum şi păstrarea ratelor actuale ale rezervelor minime obligatorii aplicabile pasi-velor în lei (la 8%) şi în valută (la 14%) ale in-stituţiilor de credit şi gestionarea adecvată a lichidităţii în sistemul bancar. Deciziile vizea-ză asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, astfel încât să sprijine creşterea eco-nomică, informează BNR.uRomânia acordă ajutor umanitar Ior-

daniei.   Ca urmare a amplificării crizei refugi-aţilor, România va acorda un ajutor umanitar de urgenţă Regatului Haşemit al Iordaniei. În acest sens, Guvernul a aprobat o Hotărâre prin care suplimentează bugetul Ministeru-lui Afacerilor Externe din fondul de rezervă bugetară cu suma de un milion de lei. Ţara noastră se alătură astfel statelor care răspund apelurilor adresate de Iordania comunităţii internaţionale cu privire la creşterea asisten-ţei financiare dedicate refugiaţilor sirieni.uAcţiunile Oltchim se tranzacţionează

din nou pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB). După doi ani şi opt luni de suspendare de la tranzacţionare, acţiunile Oltchim (simbol bursi-er OLT) se pot vinde şi cumpăra, iarăşi, la BVB. Reluarea tranzacţionării, de miercuri, 30 octom-brie, a venit ca urmare a deciziei Curţii de Apel Piteşti de confirmare definitivă şi irevocabilă a planului de reorganizare al Oltchim. Combina-tul vâlcean este deţinut de stat, prin Ministerul Economiei, în proporţie de 54,8%, iar planul de reorganizare prevede vânzarea societăţii pen-tru minimum 307 milioane de euro. Titlurile OLT şi-au reluat tranzacţionarea de la preţul din mo-mentul suspendării, de 0,307 lei/acţiune, şi în primele trei şedinţe de tranzacţionare au cres-cut cu peste 50%, la 0,4650 lei.

uRata şomajului în zona euro a rămas sta-bilă. Potrivit datelor publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat), rata şoma-jului în zona euro a fost de 11% în luna august, fiind stabilă comparativ cu luna precedentă şi în scădere cu 0,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În Uniunea Europeană, rata şomajului a fost în august de 9,5%, aproape la fel ca în iulie şi cu 0,6% mai mică decât în urmă cu un an. Statele UE cu cele mai mari rate ale şomajului sunt Gre-cia (25,2% în iunie 2015) şi Spania (22,2%). La polul opus se situează Germania, cu o rată a şomajului de 4,5%, Cehia (5%) şi Malta (5,1%). Eurostat estimează că aproximativ 23,022 milioane de persoane erau în şomaj în UE în august, dintre care 17,603 milioane de şomeri numai în statele membre ale zonei euro.uRusia a redus taxa la exporturile de

grâu. Începând cu 1 octombrie, taxa pentru exporturile de grâu ruseşti a scăzut semnifi-cativ, transmite RIA Novosti. Astfel, de la circa 50 de ruble, cât plăteau înainte exportatorii

pentru fiecare tonă de grâu, ei plătesc acum 10 ruble/tonă. Reducerea taxei vine în con-textul în care, în primele opt luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară a anului trecut, exporturile de grâu ale Rusiei au scă-zut cu 30%. Rusia a fost, în 2014, al treilea cel mai mare exportator mondial de grâu. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Calm pe piața valutarăÎn perioada 25 septembrie-2 octombrie, mo-neda naţională s-a menţinut stabilă în raport cu principalele valute.

În ritm săptă-mânal, leul s-a

apreciat cu 0,30 bani faţă de euro şi cu 0,59 bani comparativ cu dolarul american, în timp ce în ra-port cu lira sterlină câştigul a fost de 4,05 bani (0,67%), cursul afişat de Banca Naţională a României (BNR) pentru cea din urmă valută fiind de 5,9894 lei, vinerea trecută. În aceeaşi zi, francul elveţian valora 4,0408 lei, în creş-tere săptămânală cu 0,35 bani. Pe de altă parte, gramul de aur a scăzut cu 5,2587 lei (3,6%), la 140,6419 lei, valoare stabilită de BNR în ziua de 2 octombrie. n

Noutăţi în programul

Prima Casă

Potrivit noii reglementări a MFP, cei care au accesat Prima Casă au posibilita-

tea achiziţionării unei noi locuinţe în cadrul programului, cu suprafaţă utilă mai mare sau mai scumpă de-cât locuinţa achiziţionată/construită iniţial, se arată într-un comunicat al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM). Pentru aceasta însă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: locuinţa achiziţionată sau construită iniţial să fie înstrăinată prin vânzare-cum-părare cel mai târziu până la data încheierii noului contract; creditul

acordat iniţial să fie lichidat până la data încheierii contractului de vân-zare-cumpărare a noii locuinţe, care va beneficia de garanţia statului în această nouă etapă a programului. 

De asemenea, plafoanele anuale de garantare vor fi gesti-onate în sistem revolving (odată rambursată, suma respectivă poate fi trasă din nou), astfel încât se va asigura continuitatea programului. Aşadar, sumele eliberate ca urmare a rambursărilor creditelor acordate în cadrul programului, la scadenţă sau anticipat, precum şi ca urmare a lichidării creditelor acordate iniţial pentru a achiziţiona/construi o

nouă locuinţă, vor reîntregi plafonul total al garanţiilor şi se vor utiliza de finanţatori pentru acordarea de noi garanţii. Conform comunicatului FNGCIMM, perioada de executare a garanţiilor şi, implicit, a intervalului de timp în care beneficiarii vor putea plăti ratele restante a fost majorată. Astfel, plata garanţiei acordate în cadrul programului se va efectua în cel mult 90 de zile de la formularea cererii de plată şi nu în maximum 90 de zile de restanţă.

O altă noutate adusă de ordinul MFP se referă la modalitatea în care

finanţatorii pot renunţa la cererile de plată, precum şi la posibilitatea repunerii beneficiarului în drepturile

şi obligaţiile aferente contractelor de credit şi de garantare, după ce plata garanţiei a fost efectuată. Retragerea cererii de plată se poate efectua până în penultima zi de efectuare a plăţii valorii de executa-re a garanţiei de către MFP, benefi-ciarul putând apela o singură dată la această facilitate. Totodată, a fost reglementată situaţia de preluare/cedare a locuinţei şi a finanţării ga-rantate, respectiv cazul în care soţia sau soţul preia sau cedează dreptul de proprietate dobândit prin achi-ziţionarea/construirea unei locuinţe în cadrul programului, ca urmare a adoptării regimului matrimonial al separaţiei de bunuri, prin convenţie matrimonială.

Printre marile avantaje ale programului Prima Casă se numă-ră avansul de numai 5% pe care trebuie să-l achite cei care doresc să-şi cumpere o locuinţă, dar şi garanţia pentru împrumut ce este asigurată de stat, în timp ce pen-tru un credit ipotecar aceasta ră-mâne în grija aplicantului. Datele actualizate ale FNGCIMM arată că, de la implementarea programului şi până în prezent, au fost acor-date peste 157.000 de garanţii, în valoare totală de peste 13 mili-arde de lei, pentru susţinerea de finanţări destinate achiziţionării/construcţiei de locuinţe în valoare totală de peste 26 de miliarde de lei. n

Observatorul militar 23SPORT

Nr. 39 / 7 – 13 octombrie 2015

Alina Rotaru a câştigat medalia de bronz la săritura în înălţime, după ce a trecut ştacheta ridicată la 1,80 m.

Zeci de copii au venit la Sala Steaua pentru a parti-cipa la prima etapă a proiectului Talentul este cheia!

Căpitan Emilia Beciu

Roxana Ghioroaie

Roxana Ghioroaie

Monopol stelist

Talentul este cheia!

Prima medalie la Jocurile Mondiale Militare

Spadasinele noastre şi-au păstrat trofeul în proba pe echipe a Cupei Ro-mâniei la seniori, reconfirmându-şi întâietatea în această competiţie.Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop şi Anca Măroiu au

trecut în semifinală de colegele de la echipa a doua a CSA Steaua, cu 45-22. În finală, elevele antrenorului George Epurescu s-au impus cu 45-33 în faţa dina-movistelor, reeditând, astfel, finala de anul trecut.

La individual, Simona Pop a câştigat, pentru prima dată în carieră, Cupa României.Stelista a avut un parcurs excelent la concursul desfăşurat la sala de scrimă

din Complexul Sportiv Tomis, din Constanţa, învingând-o în semifinală pe Ra-luca Sbîrcia cu 15-11 şi pe Loredana Dinu cu 15-14, în finală. În cadrul aceleiaşi competiţii, Ana-Maria Popescu s-a clasat pe locul al III-lea. 

Câştigarea Cupei României de Simona Pop completează lista de rezultate obţinute la individual în acest an de sportiva stelistă: titlul de campionă naţiona-lă şi medalia de bronz la campionatele europene de la Montreux. n

Atleta a adus, astfel, prima meda-lie pentru delegaţia roş-albastră, la cea de-a şasea ediţie a Campiona-

telor Mondiale Militare, care se desfăşoară la Mungyeong, Coreea de Sud.

Lotul reprezentativ al Armatei României, format din 23 de sportivi militari, participă în perioada 2-11 octombrie 2015, în localitatea Mungyeong (Republica Coreea), la cea de-a şa-sea ediţie a Jocurilor Mondiale Militare.

Competiţia este organizată de Consiliul Internaţional al Sportului Militar (CISM) şi reu-neşte aproximativ 8.700 de participanţi din 110 ţări, care se vor întrece în 24 discipline sportive.

Anca Măroiu, Simona Gherman, Simona Pop, Maria Udrea, Maria Boldor-Boghiță, Măli-na Călugăreanu, Alina Rotaru, Valentin Toboc, Bianca Răzor, Florina Pierdevară, Mihaela Nunu, Roxana Tudose, Iulică Marian Cazan şi Violeta

Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti a lansat programul de selecţie şi dezvoltare în handbal

Talentul este cheia! Obiectivul programului este identificarea copiilor cu talente specia-le pentru practicarea handbalului şi dezvol-tarea lor profesionistă până la momentul consacrării sportive.

Prin probele la care au fost supuşi copiii în prima etapă a proiectului, am urmărit ce ca-lităţi au, începând de la picioare, dexteritate, viteză, forţă la aruncarea mingii, echilibru. Le mulţumesc handbaliştilor care s-au implicat în proiect şi au fost antrenori pentru aceşti copii. Vom continua acţiunile de înscriere şi

Dumitru sunt nume sonore ale lotului României, participant la această ediţie. Sportivii noştri au ca obiectiv clasarea între primele zece naţiuni, în cadrul probelor de scrimă, atletism, tir şi judo.

Consiliul Internaţional al Sportului Militar este a doua organizaţie sportivă din lume ca mărime, după Comitetul Internaţional Olimpic, având 133 de ţări membre. Înfiinţat în 1948, la Nice (Franţa), CISM este o organizaţie sportivă internaţională alcătuită din forţele armate ale naţiunilor membre acceptate de Adunarea Ge-nerală, autoritate supremă a CISM. Obiectivele urmărite de CISM sunt sintetizate prin mottoul organizaţiei Prietenie prin sport (Friendship tro-ugh sport) şi prin recunoaşterea CISM, de către ONU, ca partener în menţinerea păcii şi a sta-bilităţii în zonele cu risc ridicat de conflict. Pre-cedentele ediţii ale Jocurilor Mondiale Militare s-au desfăşurat la Roma (1995), Zagreb (1999), Catania (2003), Hyderabad (2007) şi Rio de Janeiro (2011). n

de selecţie şi în alte oraşe din ţară. De aseme-nea, îi aşteptăm pe copiii din Bucureşti, care îşi doresc să joace handbal, şi în perioada următoare la Sala Steaua – Mihai Viteazul, sâmbăta de la ora 13.00, a declarat, la finalul primei selecţii, antrenorul coordonator al secţiei de handbal, Viorel Mazilu.

În cadrul programul vor fi selecţionaţi copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 13 ani, care au calităţi speciale pentru practicarea handbalului.

La clasa Standard, copiii selecţionaţi vor fi împărţiţi în două grupe de pregătire: Gru-pa 7-10 ani şi Grupa 10-13 ani. Aceştia vor beneficia de un număr de până la 20 de ore de antrenament săptămânal, care se vor axa atât pe pregătirea fizică, tehnică şi tacti-că, cât şi pe pregătirea teoretică.

La clasa Talent, copiii cu aptitudini deo-sebite sau cei care doresc dezvoltarea anu-mitor calităţi vor beneficia de programe de pregătire individuală.

Programul Talentul este cheia! este con-dus de antrenorul coordonator al secţiei de handbal CSA Steaua Bucureşti, Viorel Mazilu,

care va fi ajutat de antrenori şi instructori specializaţi. La program vor participa, ca instructori, şi jucătorii echipei de handbal CSA Steaua Alexandrion Bucureşti, care vor conduce minimum o şedinţă de pregătire săptămânal şi vor ţine lecţii motivaţionale cu copiii selecţionaţi. n

Observatorul militar24

INTERVIU

Nr. 39 / 7 –13 octombrie 2015

l

l

l

Interviu realizat de general de brigadă Răduţ Bîlbîie

Suntem într-un loc foarte frumos, de pe Calea Victori-ei, de jur împrejur doar ta-blouri. Unde anume, Vitalie Butescu?Calea Victoriei, nr. 33, în incinta

Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. Asociaţia Butescu Art Stu-dio şi Teatrul Tănase au amenajat o galerie de artă pe o perioadă de câţiva ani, cu un spaţiu mare de expunere şi unul mai mic, destinat vânzării. Suntem vreo doisprezece oameni care contribuim încet-în-cet la spaţiul acesta frumos. Acum am eu o expoziţie personală cu peisaje citadine, tot ce cred eu că e bine pentru o zi de vară.

Să o luăm cu începutul, cu primele tale lucrări şi cu dra-gostea pentru pictură.În copilărie, am fost mai zvăpă-

iat, am făcut mai toate sporturile care existau pe teritoriul localităţii Ştefan Vodă, mama fiind conta-bil-şef la complexul sportiv din oraş, evident, toţi antrenorii mă atrăgeau acolo. Mama mea mi-a cerut să îmi caut un alt hobby, iar eu m-am oprit la pictură. Am avut nişte profesori tineri care spuneau că basarabenii au în sânge culoa-rea, trebuie doar să învăţăm să de-senăm şi vom fi fascinaţi cum vom face volum, spaţiu. Aşa că m-am apucat de desenat într-un mod ri-guros. Mama era foarte mulţumită. Spunea că în cazul în care merge treaba la şcoala de pictură pot face şi sport. Şi atunci îmbinam utilul cu plăcutul, iar, la un moment dat, plăcutul a devenit pictura. De la nouă ani, m-am apucat mai serios de pictură. Era o şcoală populară, trei ore pe zi de câte trei ori pe săptămână. Eram vreo 20 de copii de la toate cele trei şcoli. Când ne întâlneam, discutam despre pictură, desen, culori, iar oamenii spuneau că suntem talentaţi, frumoşi, muncitori.

Cum ai ajuns în România?Am avut noroc de o bursă a

statului român şi m-am bucurat de ea. Am învăţat destul de bine, am avut medii mari. România a făcut o treabă bună pentru noi. În peri-oada aceea fiind războiul, care a ţinut vreo doi ani în partea noastră, mama a spus: „Du-te şi vedem noi apoi! Poate reuşeşti să stai deopar-te.” Eu aveam vreo optsprezece ani. Tata era deja mobilizat în acele acţiuni. Am venit la Cluj, la Acade-mie, în anii ‘90. Oraşul este foarte frumos. Pe atunci era un primar care a impus tricolorul şi valorile patriotice. Am fost legaţi de un ro-mânism puternic şi tot timpul am crezut în aceste valori. Mulţi dintre noi s-au integrat foarte bine.

Vitalie Butescu, pictor:

Natura este principalul

nostru profesor

S-a născut la 3 octombrie 1972, în Republica Moldova.Studii la Colegiul de Arte din Chişinău, terminate în 1990, apoi la Academia de Arte de la Cluj, absolvită în 1997. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Numeroase expoziţii în România şi în străinătate, opere în colecţii private şi în muzee din Europa şi America de Nord.

l

Mai apoi, experienţa lon-doneză... Cinci ani staţi în Anglia, etapă cu etapă, ai reuşit să îţi faci un nume, să te impui pe o piaţă foarte îngustă...

După facultate, ca orice tânăr, am zis să încerc ceva. Am ajuns cu o mică bursă în Marea Britanie. M-am gândit să muncesc câteva luni, să analizez piaţa să văd cum mă pot integra. După un an, am scos o licenţă prin care pot vinde lucrări în Bayswater Road (Green Park). M-am împrietenit cu pictori din toată lumea. Numele meu, Vitalie, nu le spunea prea mult, însă Viali, care atunci era antreno-rul echipei de fotbal Chelsea, era renumit, şi aşa mi s-a spus Viali şi am devenit italianul lor. Grecii, italienii cumpărau de la mine mai mult decât alte naţionalităţi. Aveam 27 de ani şi mi-am spus că pot face orice în domeniul picturii. A fost o experienţă foarte interesantă. Vorbind de cote, ei încearcă să-şi coteze oamenii lor, pe englezi şi atunci am crezut că e mai bine să mă întorc acasă pentru a fi pictorul ţării, al României, nu pictorul internaţional. Nu cred în aceşti termeni. Cred oarecum într-o pictură naţională, a unei zone.

Dacă aţi vizita expoziţia lui Vitalie, aţi vedea ceva care defineşte această linie naţi-onală, o întreagă tipologie, case, grădini, straturi de flori, căpiţe, colţuri de natură, tot ceea ce caracterizează această poveste într-o linie începută de Nicolae Grigorescu, de Ion Andreescu. Ce defineşte practic acest stil naţional românesc?Suntem influenţaţi automat de

pictorii noştri, de maeştrii noştri, având norocul să circul în aproape toată Europa, am văzut că maeştrii au aproape acelaşi miez, acelaşi nucleu. Noi oricum ne simţim bine acasă, precum Grigorescu, după perioada lui din Franţa. Se simte după lucrări. Eu văd cum artistul pune pensula pe pânză şi cu ce plăcere pictează. Vibrăm în aceeaşi măsură cu maeştrii noştri, cu Ştefan Luchian, cu Nicolae Tonitza iar lumea, care ne observă, regăseşte acea notă comună în unele din lucrări şi se bucură.

Cum mă întreabă mulţi despre „Carul cu boi” al lui Grigorescu... Fiţi atenţi, spun că Grigorescu a făcut mai multe care cu boi, care sunt toate aproape unice prin compoziţie, prin pensulaţie; deşi aparent este doar o temă – carul cu boi – de fapt sunt mai multe lucrări. Eu cred în culoarea noas-

tră. Natura este principalul nostru profesor care este interpretat într-un fel sau altul. Posibil acesta este specificul nostru românesc. Tipologia omului este alta, după ten, ochi, nas. Poţi recunoaşte un român în picturi. Când am ajuns prin Suceava, parcă eram acasă, la Ştefan Vodă, în sud spre Odessa. Nici nu e nevoie de politic pentru a ne uni, ne găsim singuri. Cred că acesta este specificul, să te simţi bine în orice spaţiu românesc. Cred că asta vreau şi eu, să pictez cu maximă plăcere, subiectul vine de la sine, influenţat poate de anumite evenimente.

Privind înapoi, sigur avem mai multe etape ale lui Vitalie Butescu. Cum le vede artistul? Cum le defineşte?Un pictor trebuie să-şi pro-

pună unele etape, altele apar apoi. Unul din lucrurile frumoase petrecute în viaţa mea a fost când am cunoscut un mare pictor, pe Bogdan Pietriş. Discutând mult cu el, zicea că trebuie să mun-cim, să pictăm, să nu ne gândim pentru cine facem. Orice lucrare are stăpânul ei, prietenul ei. Nu cred că o lucrare îl defineşte pe pictor. Mai mult, o serie de lucrări îl defineşte. Am văzut acum patru ani o expoziţie de Monet, la Paris, peste 800 de lucrări. Pentru mine a fost o mare bucurie să înţeleg că nu există nici linie, nici pată de culoare, doar culoarea care e îmbinată pentru a face un joc. Din copilărie sunt fascinat de impresi-onism, post-impresionism sau de pictura clasică din care am învăţat să desenez. Prin impresionism văd o sferă, nu facem arhitectură, facem atmosfera unui subiect, chiar dacă, în ultimul timp, m-am axat pe arhitectură, în sensul de peisaj citadin.

Am avut un mare noroc, fiindcă la vârsta de 12 ani am fost, pentru două săptămâni, la Sankt Petersburg, la un fel de practică, şi am văzut operele lui Valentin Serov, Aleksei Savrasov, Ilia Repin, absolut fenomenali, spirite veşni-ce ale unui impresionism social. Revenind după câţiva ani, am regăsit aceleaşi lucrări, dar, fiind mai documentat, am văzut ce în-seamnă o pensulaţie, o pânză, un desen bine plasat pe pânză. Ivan Aivazovski face o atmosferă de nedescris. Când l-am revăzut pe Corneliu Baba, în 1990, şi apoi în 1997, când a avut expoziţia aceea mare, mi-am zis că Baba nu este mai prejos decât ceilalţi, însă el simte româneşte. Chiar dacă m-au impresionat prin măreţie Ivan Aivazovski, Ivan Şişkin, nu eram

aproape de lucrările lor. Puteam vedea executat foarte bine un cer, dar nu îmi transmitea nimic. După ce am văzut un Grigorescu, An-dreescu, aceştia m-au mişcat mai tare, chiar dacă unii spun că şcoala rusă are ceva magnific, la fel ca şi şcoala franceză sau olandeză. De fiecare dată când ajung la Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoa-ra, Braşov, Câmpina descopăr o lucrare pe care, deşi o ştiu, nu am digerat-o destul. Chiar dacă au ei probleme cu spaţiul au nişte lucrări fenomenale.

Acum mă bucur de culoare şi de pensula pusă pe pânză. Nu ştiu dacă muncesc mult sau pu-ţin, mă duc dimineaţa la atelier şi plec după ora patru. Eu sunt fascinat de Bucureşti, este foarte frumos. Am avut o perioadă când am făcut multe peisaje din Bu-cureşti şi voi relua aceste lucrări. Mai mult, eu nu sunt un mare vorbitor. În principiu, reuşesc să comunic prin lucrări. Familia mă înţelege şi există anumite tabieturi de care ai mei au grijă, de pildă, pe la şapte seara mă sună şi îmi spun să mă opresc din muncă şi să las pensula. Vara, cum e încă lumină, mai stai la pensulă, dar ochiul e obosit. Cred că în faţa lucrărilor sau în faţa unei lucrări aş putea vorbi cu mai multă bucurie.

De care dintre pictorii români, de la Grigorescu încoace, te simţi atras?Nu cred că mi-am pus vreoda-

tă întrebarea aceasta. Posibil unii dintre ei îmi sunt prieteni, cum ar fi Bogdan Pietriş, Mihai Cisma-ru. Încerc să mă bucur de orice pictură care vibrează. E ciudat că în Bucureşti au dispărut unele galerii, nu sunt galerii de impresionişti sau post-impresionişti. Credem că la Galeria 33 vom ajuta sau vom întâlni oameni atraşi de acest gen de pictură.

Există un stil Vitalie Butescu?Lumea spune că mă recunoaşte

prin pictură. Mâna merge odată cu gândul, astfel, dacă am ideea, prin mâna aceasta se execută. Posibil şi sunt mândru, că nu doar o dată mi s-a spus că se recunosc lucrările mele, posibil prin pensulaţie, prin compoziţia lucrării, prin culoare. Acum lucrez cu nişte culori perfor-mante, dar acest lucru nu înseamnă că voi rămâne mult timp la ele. În perioada aceasta, sunt mai puter-nice, dar am avut şi eu o perioadă vulcanică şi acest lucru se vede în pictură. Pot să fac o mică paralelă. La Facultatea de la Cluj am făcut grafică şi atunci trebuia să lucrăm foarte mult în serii, pe un anumit subiect. Am făcut grafică de carte şi trebuia să repetăm o imagine de câteva ori, să vedem care e cea mai reuşită. Atunci am înţeles că şi în pictura mea, de ani buni, fac alte unghiuri, alte lumini, de fapt caut atmosfera. Iar Bogdan Pietriş spunea că noi facem atmosferă.

Mă gândeam că dacă voi ajun-ge în zece ani să înţeleg atmosfera în pictura mea, voi fi mulţumit, dar am ajuns mai repede. Spre deo-sebire de creion, uleiul îţi permite să revii la lucrare şi poţi modifica o anumită parte, o culoare, un anumit unghi.

Ai vorbit de grafică... nu prea se mai face grafică în România. Te-ai mai gândit să te întorci la grafică?Nu vorbim de un desen pe hâr-

tie, vorbim de tehnică, o gravură, o litografie, un cărbune colorat. Eu m-am dus la grafică cu scopul de a învăţa să desenez mai bine, să înţeleg fenomenul desenului în profunzimea lui. În tehnicile grafi-cii lucrezi pe negativ şi trebuie să stăpâneşti prin tehnică. Pot trage o placă, am presă acasă, dar încă nu mă gândesc să mă întorc. n