Podul dintre două distanțe

marius marian şolea

podul dintre două distanţe

Ilustraţia copertei: Podul din Konitsa, Macedonia istorică Coperta: X-MEDIA & Music Production Volumul conţine desene inedite de Ion Lucian Murnu Copyright © Marius Marian Şolea, 2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ŞOLEA, MARIUS MARIAN

Podul dintre două distanţe / Marius Marian Şolea. - Iaşi : Timpul, 2013 ISBN 978-973-612-514-0

821.135.1-1



Editura Timpul

Iaşi, 2013

De acelaşi autor:

Mereu secunda, mereu şi Dumnezeu, Editura Alexandru Ştefulescu, Târgu-Jiu, 1995, cu o prefaţă de Mihai Ursachi şi o postfaţă de George Ţărnea; Universul din piatră, Editura A 92, Iaşi, 1996; Paşii de sub simţ, Editura A 92, Iaşi, 1997, cu o prefaţă de Ioan Holban; Semantice umbre, Editura Junimea, Iaşi, 1998, cu o prefaţă de Cezar Ivănescu; Cobiliţa

cu furnici şi alte proceduri, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999, cu un argument de Cătălin Florian Giurma; Lungul poem haiku de o mie de strofe (prima parte), Editura Albatros, Bucureşti, 2000, cu o postfaţă de Valentin Taşcu; Blestemul bărbăţiei şi alte

imagini sociale, Editura Eminescu, Bucureşti, 2002, cu o înştiinţare de acad. Matilda Caragiu Marioţeanu; Un peşchir şi o ţâră dragoste, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2004, cu o interfaţă de Valentin Taşcu; Contemporan cu Dumnezeu, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2005, cu o prefaţă de Liviu Ioan Stoiciu; Graiul

vostru, viziunea ţăranului din Gorj asupra lumii, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006, cu o prezentare de Marin Mincu; Crimă şi pace bună, roman, volumul I, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007, cu o prezentare de Tudorel Urian şi o prefaţă de Lucian Chişu; Ministerul

groazei, demnitarii crimei, volumul I, Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2007, cu o prefaţă de Florin Chilian; Liber, Editura Vinea, Bucureşti, 2008, cu o prefaţă de Marin Stoian; Generaţia suspendată, Editura EDO, 2010, volum distribuit împreună cu albumul artistului Florin Chilian, „Autistul, nu-l mai goniţi pe Brâncuşi”; Adevărul, pe

înţelesul femeilor, Editura Vremea, Bucureşti, 2011; Scrisori pentru depărtările din voi, Editura Societăţii Culturale Aromâne, Bucureşti, 2012; Limita de existenţă, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2013, volumul conţine desene de Ion Lucian Murnu; Singurătăţi şi

oameni, publicistică, Editura Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2013.


5



6


7

A doua scrisoare pentru aromâni

Atât de puţini sunt cei interesaţi de adevăr, încât te întrebi dacă are vreun rost să insişti să trăieşti pentru ei. adevărul – un disconfort al plecării din om pentru voi – pare să fie de natură abstractă. aromâni, mai însinguraţi în voi înşivă ca propria dispariţie în interesele lumii, nu vă trebuie nici ţară, nici pământ pentru a vă îngropa, dihonia dintre voi a fost de ajuns ca să vă acopere cu totul. degeaba vă daţi mâinile în horele voastre, nu mai împresuraţi nimic. în preajma voastră, cuvântul e zadarnic, nu mai aveţi înţelesul, rostirea e doar un sunet al biologiei.


8

ziduri de carne, prăbuşite în suflet, între voi am impresia că doar din pământ pot să vorbesc cu folos. ruine ale celor pe care le ştiţi despre voi, pentru binele vostru jertfa nu e de ajuns, pentru binele vostru nimic nu se poate face dacă cel care face nu este obsedat de iubirea de voi, de firea aceea care fu odinioară şi din care a rămas doar nostalgia simţirii eterne. trăitori perfecţi ai iluziei libertăţii, zeci de zei pitici şi infirmi vă decid acum existenţa. un mecanism psihologic pervers v-a dus din voinţe solitare în handicapuri solitare.


9

chiar şi viaţa mea este o moarte continuă a voastră pentru că în mine simt cum se îneacă ultimul armân în sânge românesc. vă este jenă să fiţi oameni, caut în inimile voastre timpul greu, nu îl găsesc, nu ştiu cuvântul cu care să vă scot din aceste morminte. nu vreau să învăţ a vă scrie pe cruce, pentru că fără voi nici eu nu mai sunt. în limba neuitată, deja devenită eternă la unul dintre capetele ei, azi nu mai spuneţi nimic, firea armânească e mută. sufletele străbunilor voştri, înlănţuite azi în voi şi care în trecut cunoscură lumea printre norii munţilor


10

şi bucuria horelor de existenţă şi de regăsire în văile ce adunau înaltele drumuri, le purtaţi acum pentru distracţii debile şi întâlniri promiscue prin subsolurile-ncinse ale Bucureştilor. sufletele moşilor voştri înalţi şi bucuria lor de a fi împreună le eliberaţi în beznă, într-un iad necunoscut vreodată lor. şi nu doar că trăiţi acolo o caricaturizată comuniune de-a fi, mai faceţi şi spectacole, ca să vadă lumea că aveţi ceva de spus... din identitatea voastră nu a rămas decât o rămăşiţă de emoţie. cu armâncele tinere vă purtaţi ca şi cum ar fi nişte târfe pripăşite lângă voi din marginile firii. pentru că nu mai sunteţi nimic, compensatoriu,


11

vă preocupă să aveţi cât mai mult, să acoperiţi în acest fel golul dureros care v-a prăbuşit în lipsa de sens. trăiţi pentru nimeni, pentru că a trăi pentru sine nu înseamnă nimic. singura calitate pe care păreţi a o mai păstra acum este că încă existaţi, dar asta nu vi se cuvine deloc, este ultima urmă a celor cărora le datoraţi faima, dârzenia şi eternitatea... din toate nu înţelegeţi nimic. sunteţi mai jos decât pământul pe care-l călcaţi, dezbrăcaţi de lumină, îmbrăcaţi în pământ. înălţimea şi zborul parcă nici nu au fost. şi munţii din sinele vostru sunt goi. fiind inutili acum, v-au părăsit şi duşmanii...


12


13

Daua carti trâ armânj

Ahâtŭ ptsânj suntu atselj tsi au sinfer ti averŭ că ti antreghi desi ari vârâ noimă s-angăsăieshtsâ ta s-bânedz ti elj. averlu – un ambodyiu a fudzeariljei dit omŭ ti voi – s-pari ta s-hibâ di fisico abstractu. armânj, tut cama singuri tu voi ishivâ câtâ cumŭ a voastâ chireari ti sinferurili a lumiljei, nu-avets ananghi ni di văsilii, ni di locŭ ta s-vâ angrupats, ngrânjia anamisa di voi fu duri ta s-vâ aputruseascâ di dip. geaba vâ dats mânjlji ncorurili a voasti, nu mata ngârdits ici tsiva. deanvârliga a voastâ, zborlu easti fârâ uxii, u chirutŭ noima, grearea easti mash unŭ sonŭ ali biologhii.


14

stiznji di carni, azvurnuiti tu suflit, anamisa di voi ânj si pari că mash di sumŭ locŭ potŭ s-vâ grescu cu hâiri. arâvuiri a lucârlor tsi li shtits di voi, ti ghineatsa a voastâ curbanea nu agiundzi, ti ghineatsa a voastâ tsiva nu poati s-hibâ adrat maca atsel tsi adarâ nu ari unâ mirachi zurlâ ti vrearea di voi, ti tabaetea atsea tsi u aveats vârnâoarâ sh-dit cari armasi mash nostalghia a ducheariljei niastimtâ.

bânâtori ti anami a iluziljei a elefteriljei, dzăts di dzei njicâzantsâ sh cu zâvalâ vâ apufâsescu mira. un mecanismo psihologhic nitinjisitu vâ dusi


15

dit volea solitarâ tu câsurea solitarâ. pânâ sh-bana a mea easti unâ moarti dipriunâ a voastâ, câtse tu mini duchescu cumŭ s-neacâ atsel dit soni armân, tu sândzul românescu. vâ easti andirsi s-hits oaminj, caftu tu ininjli a voasti chirolu greu, nu-lŭ aflu, nu shtiu zborlu cu cari s-vâ scotŭ dit aesti murminti. nu voi s-nvetsŭ s-vâ anyrâpsescu crutsea, ti atsea că, fârâ di voi, nitsi mini nu mata escu. tu limba niagârshită, agiumtâ kiola eternâ la un di capitli a elj adzâ nu mata spunets ici tsiva, fisea armâneascâ-i amutâ.


16

suflitli a strâ-aushlor a voshtsâ, ligati adzâ tu voi sh-tsi, aua sh-un chiro, avea cânâscutâ lumea anamisa di niorilji a muntsâlor sh-haraua a corurilorŭ di existentsâ sh-di xanaaflari tu văljiurli tsi aduna analtili căljiuri, li purtats tora tu gimbushi psefti sh-andamusi lishoari prit sumlocurli apreasi di Bucureshti. suflitli a aushlor a voshtsâ anăltsâ sh-haraua a lor ta s-hibâ deadun, li silighits tu chisâ, tu unâ colasi nicânâscutâ vârnâoarâ di elj. sh-nu mash că bânats aclo unâ paljiu comuniuni di banâ, adrats nica sh-spectacoli, ta s-veadâ dunjeaua că avets tsiva ti-aspuneari... dit identitatea a voastâ armasi mash unâ sârmâ di emotsie.


17

cu armânili tiniri vâ purtats dip canda suntu nâscânti putani tsi sh-aflarâ apanghĭu ninga voi dit mărdzinjlji a fisâljei. ti atsea că nu mata hits ici tsiva, ta s-tsânets ziga, cilâstâsits ta s-avets cât ma multu, s-anvâlits ashi gollu cu ponŭ tsi vâ surpâ tu xichea di noimâ. bânats ti canâ, ti atsea că s-bânedz ti tini ishish nu va s-dzâcâ ici tsiva. atsea hari tsi s-pari că u tsânut pân’ tora easti că nica bânats, ama aestâ nu vâ si cadi a voauâ ici, easti atsel dit soni torŭ a atsilor a curi lâ hits borgi ti anami, livindeatsâ sh-eternitati... dit tuti nu achicăsits ici tsiva. hits ma nghiosŭ di loclu tsi-lŭ câlcats, dizlâxits di lunjnâ, alâxits tu locŭ.


18

analtul sh-azbuirarea canda nu furâ dip. sh-muntsâlji ditŭ sinea a voastâ suntu golj. hiindalui fârâ di hâiri tora, vâ pâryisirâ sh-dushmanjlji... traducere de Mirela Sima şi Aurica Piha


19


20

A treia scrisoare pentru aromâni

Timpul ne parcurge neutru cu lumea legată după sine, ca un cerşetor care îşi duce povara. noi, însă, vedem istoria ca fiind o defilare, în acest fel şi noi înşine părem a căpăta o importanţă mai mare. apoi, pentru ca totul să nu fie o dramă, timpul presat de cunoaşteri e doar o convenţie prin chiar matematica sa. voi strângeţi fără încetare, într-o panică uşor explicabilă, sclavagismul fatal vă dă iluzia că aţi fi proprii voştri stăpâni, când, de fapt, vouă înşivă vă sunteţi robi. nu păreţi să ştiţi că libertatea exterioară e numai o iluzie, pretext pentru ca oamenii să îşi dorească anumite fapte, libertatea reală e numai în sine, mai strictă decât oricare lege marţială. binele individual nu este un bine al comunităţii,


21

iar suma binelui individual nu va fi nicicând un bine-al armânamei. ce faceţi unii pentru alţii? unde este întâlnirea comună a binelui vostru? pentru ca viaţa să nu fie stearpă şi trăită zadarnic... acum, cu abilitatea voastră veche, vă adaptaţi la tot ce-i efemer, de ce aţi încetat adaptarea la eternitate? ce s-a-ntâmplat în voi de v-aţi uitat şi acum trăiţi doar vieţile altora? nu demult, în loc de sânge purtaţi în vene ţeluri, de asta le şi dăruiaţi oricui atât de uşor. în loc de inimi, grija pentru neam bătea continuu între coastele voastre de bronz, clopote vii eraţi. azi, idealul vostru e averea, mâncarea, odihna şi cheful,


22

simple instincte de vieţuitoare. au rămas în legende, pe care le faceţi abstracte, rostul şi felul vostru de-a fi. v-aţi propus să supravieţuiţi doar în istoriile voastre, vă va ajunge atât? şi nepoţilor voştri le va fi de ajuns? cine le va spune că în ultima vreme nu mai există jertfă, adică exemplu, simbol şi drum de urmat? în limba armânească, mai credeţi că există gândirea armânească? nu mai purtaţi nici măcar idealurile altora, ca să arătaţi cu câtă putere vă puteţi converti la interesele lor... naţionale. elenism, panslavism, românism de voi separat, ori simplă albanizare. nu vă este ruşine când citiţi în cărţi părăsite ce strămoşi luminoşi aţi avut?


23

bezna solidă din prezentul vostru nu se cutremură în apropierea acestor lumini? nu simţiţi că ei sunt ai voştri, că sunt fără moarte numai cât timp veţi trăi, că ei sunteţi voi? credeţi că ei au trăit pentru ca voi să aveţi acum ce să omorâţi, ori că au murit pentru o astfel de moarte, ieşită din voi? azi, poate de ruşine, nu vreţi să mai citiţi şi să scrieţi, probabil ca să nu aflaţi câtă vitejie putea să încapă în acei păstori, care şi când coborau din înalt, coborau doar să ridice, detaşaţi, civilizaţiile altora. ce nebunie stelară vă păzea genetica proprie, ce gesturi, ce cauze!


24

amânarea lucrului e acum confortul vostru continuu şi intim, parcă v-ar fi teamă de un sfârşit convenţional al istoriei, cea care este reală oricum nu se poate opri. aveţi teama muribundului de a nu se mişca pe patul de moarte...


25


26

Treia carti trâ armânj

Chirolu curâ pritŭ noi neutru cu lumea ligată dupu el ishishi, ca un dicunjear tsi-sh dutsi furtia. ama noi u videm isturia ca unâ privideari, ahtari turlii că noi ishishi pârem s-avem unâ simasii cama mari. dapoaia, ca tuti s-nu hibâ unâ dramâ, chirolu angricat di shteri easti mash unâ conventsie tamam prit matematica a lui. voi adunats fârâ dânâseari, tu unâ asparizmâ lishor te-a exiyiseari, sclâvia fatală vâ arâdi că vâ hits a voauâ niuchiri, ma, dealihea, vâ hits a voauâ ishishi sclayi. canda nu shtits că vlihuria di nafoarâ easti mash unâ iluzii, furnjii ti oaminji ta s-va niscânti fapti, vlihuria dealihea easti mash tu sinea ishishi,


27

tsi angreacâ ma multu di itsi nom martsial. ghineatsa la un insu nu easti ghineatsa a farâljei, sh-suma a ghineatsâljei singularâ nu va s-hibâ canâoarâ unâ ghineatsâ ti armânami. tsi adrats un ti alantu? iu easti andâmusearea comună a ghineatsâljei a voastâ? ta s-nu hibâ bana stearpâ sh-bânatâ fârâ noimâ... tora, cu murafetea a voastrâ veaclji, vâ dats dupu tut tsi easti efemer, câtse vâ dânâsitu s-vâ dutsets câtâ eternitate? tsi s-featsi tu voi di vâ agârshitu sh-tora bânats mash bana a alântor? nu-ari multu chiro di-anda, tu loc di sândzâ, purtats tu vini scupadz, ti-atsea lj-duruseats sh-ahât lishor a curi sâ s-tihisea.


28

tu loc di ininj, gailelu ti isnafi bâtea dipriunâ anamisa di coastili a voastri di bâcâri, clopati yii earats. adzâ, ideallu a vostru easti avearea, mâcarea, discurmarea sh-gimbushea, purtaticŭ lishorŭ di yeatsâ. armasirâ tu pirmithi, tsi li adrats abstracti, hâirea sh-ca tsi soĭi hits. vâ pripusit s-bânats mash tu isturiili a voasti, va vâ agiungâ ahâtŭ? sh-a nipotslorŭ a voshtsâ va lâ agiungâ? cari va lâ aspunâ că tu chirolu dit soni nu mata ari curbani, tsi va s-dzâcâ urnechi, simbolu sh-cali te-a imnari? tu limba armâneascâ, pistipsits că nica ari minduiarea armâneascâ? nu mata purtats ni idealurli a alântor, ta s-aspunets


29

cu câtâ silâ putets s-vâ shtsâts la sinferurli a lor... natsionali. elenismu, panslaismu, românismu di voi dispârtsâtŭ, i mash arbinishiri. nu vâ easti arshini anda ghivâsits tu cărtsâ pârghisiti tsi pâpânji anyilicioshi avut? colasea dit prezentlu a vostu nu s-cutreamburâ anda shadi arada di aesti lunjini? nu duchits că ei suntu a voshtsâ, că suntu fâr’ di moarti mash ahât chiro cât voi va s-bânats, că elj hits voi? pistipsits că ei bânarâ ta s-avets voi tsi s-vâtâmats tora, i că murirâ ti unâ ahtari moarti, inshitâ dit voi? adzâ, vahi di arshini, nu mata vrets s-ghivâsits sh-s-anyrâpsits, vahi ta s-nu anvitsats câtâ giuneatsâ putea s-ancapâ tu


30

picurarlji atselj, tsi sh-anda dipunea di-analtu, dipunea mash ta s-mutâ, fârâ zori civilizatsiili a alântorŭ. tsi zurleatsâ stelarâ vâ vigljea genetica a voastâ, tsi gesturi, tsi furnjii! s-lu-alashi ti ma amânatu lucurlu easti tora arâhatea a voastrâ fârâ dânâseari sh-intimâ, canda vâ easti fricâ di unâ dipiseari conventsionalâ ali isturii, atsea tsi easti dealihea, cum tsi s-hibâ, nu-ari dânâseari. avets asparizma a atsilui tsi easti pi dzâli xeani sh-ljŭ fricâ s-minâ pi cârvati anda moari...

traducere de Ianula Gheorghe, Aurica Piha şi Mirela Sima


31


32

A patra scrisoare pentru aromâni

Dacă, dintr-o întâmplare, o moarte generală, mare, s-a insinuat în inimi, strigaţi-vă morţii din voi, se vor trezi, pentru că ei au fost vii. dacă, dintr-o întâmplare, o grea şi lungă aşteptare vă robeşte fatal mintea, urcaţi în lumini, ridicaţi-vă munţii din voi! erau mai înalţi decât oricare ploi.


33

viaţă fără sens n-a existat nicicând, om fără moarte, minte fără gând. existenţa grăbită de până acum s-a întins la odihnă, e capăt de drum? numai armânul ce fu odinioară nu piere. din cimitire şi cer nu mai piere, acesta de-acum dulceaţa luminii n-o ştie şi nici n-o mai cere. e integrat în schismă, în ură şi fiere. cad crucile din el, plecat din nemurire, e drumul ieşirii din sine, de moarte flancat. au căzut de pe el curajul şi rostul, nelipsita iubire, precum nişte haine-vechite, purtate prea mult. nu crede-n nimic, decât pentru sine mai are un cult.


34

comunicare, responsabilitate, viaţă...

- Ghini ti-aflai! Tsi-adari tini? - Ghini. Tini? - Ghini sh-mini. - Dealihea? - Dealihea, gione. - Di iu hii tini? - Io escu di Voluntari. Ama tini? - Io hiu di Pipera. - Vinishi la spectacol? - Ie, gione, ti mushuteatsâ, s-hiu cu-armânamea. - Câtâ mushuteatsâ! Nu cheari armânamea! - Brava, gione! Armânlu nu cheari! - Nu cheari, gione! Nu-ari cum, cu noi nu va s-chearâ canâoarâ.


35


36

Patra carti trâ armânj

Cara, dit unâ tihiseari, unâ moarti gheneralâ, mari, sâ stricurâ tu ininj, grits-lâ a mortsâlor dit voi, va sâ scoalâ, că elj dealihea bânarâ. cara, dit unâ tihiseari, unâ greauâ sh-lungâ ashtiptari vâ acatsâ fatal mintea, alinats tu lunjinj, mutats-vâ muntsâlj dit voi! eara ma anăltsâ di itsido ploi.


37

banâ fârâ noimâ ni nu-avu, ni nu-ari om fârâ moarti, minti fârâ minduiari, bana tsi pânâ tora fu ayunjisitâ, s-arcuti s-discurma; calea-i bitisitâ? mash armânlu di vârâoarâ nu chiari. dit mirmintsâ sh-tser nu chiari, aestu di adzâ dultseamea a lunjinâljei ni nu-u shtii ni ananghi nu-ari. easti acâtsat tu schizmâ, lâiatsâ sh-ancâceari. cad crutsli dit el, vgat dit nimureari, easti calea a insheariljei dit el ishishi, di moarti anvârligat.


38

câdzurâ di pi el curailu sh-noima, nilipsita vreari, ca tsiva stranji ncârcati, purtati para multu. nu-ari pisti pi tsiva, mash ti el ari nica un cultu. zburari, borgi, banâ… - Ghini ti-aflai! Tsi-adari tini? - Ghini. Tini? - Ghini sh-mini. - Dealihea? - Dealihea, gione. - Di iu hii tini? - Io escu di Voluntari. Ama tini? - Io hiu di Pipera. - Vinishi la spectacol? - Ie, gione, ti mushuteatsâ, s-hiu cu-armânamea. - Câtâ mushuteatsâ! Nu cheari armânamea!


39

- Brava, gione! Armânlu nu cheari! - Nu cheari, gione! Nu-ari cum, cu noi nu va s-chearâ canâoarâ. (dialog reprezentativ între armânii de astăzi)

traducere de Mirela Sima şi Mihai Sima


40


41

A cincea scrisoare pentru aromâni

De-aş fi vrednic să vă scriu pe inimă cuvintele eterne, aş putea apoi vorbi cu cei care au fost, să îi întreb ce este de făcut, ce jertfă, ce îngenunchere şi ce salt... decât să cred că voi nu sunteţi, mai bine ştiu că nu sunt eu. am buzele uscate, abia pot vorbi, firea şi vitejia voastre eu le-am cunoscut şi altceva, de-atunci, nu vreau să mai beau. nu voi să stau la căpătâiul vostru când muriţi, nici la priveghi şi nici la pomenire. nu vreau s-aud că pentru voi există un mormânt, pregătit între state pentru ca popoarele lor să poată să ştie


42

că încă de la început ele fură acolo unde sunt şi astăzi. din popoarele antice nimic nu mai este, doar voi aţi rămas, pentru că toate viiturile lumii n-au ajuns niciodată pe culmile munţilor. singurul mormânt de care mă tem că există acum e cel din voi înşivă, pe care-l văd crescând, acoperindu-vă copiii cu iarbă şi cu piatră. în rest, nu s-a găsit pământul care vă poate putrezi inima şi ochii. Doamne Dumnezeule, de i-ai făcut odată pe aceşti armâni, aşa cum i-ai făcut,

de ce îi laşi acum să uite cine sunt, să semene cu toţi pierduţii,


43

să le repete paşii spre infern, să fie cum nu pot să fie? drumul acesta către moarte nu e drumul lor. nimeni nu poate merge spre infern în pas original, acesta doar spre cer se poate exersa. când un om este el însuşi, are sinele în cer. doar moartea e comună, urmare din păcat, iar învierea este în Dumnezeu, pentru că-n El nimic nu-i repetabil. chiar şi amprenta singularităţii trupurilor noastre este o marcă a unicităţii sufletului pe care-l purtăm, prin acesta suntem unici şi unic ne devine şi trupul. Doamne Dumnezeule, iartă-le lor mândria pentru că au crezut că toată vrednicia dată e una pe care o au ei, clădită în sine şi arătată astfel lumii, ca fiind numai a lor, iar Tu,


44

însingurat în aceste inimi ferecate de slavă deşartă, mândrie şi lipsă de rost, îţi lăsai pe lângă Tine mâinile să cadă, pline de eternitatea din care-i plămădiseşi. I-ai privit cum pleacă peste munţi lumeşti cu darurile Tale, plângeai că vrednicia pe care le-ai dat-o au folosit-o apoi numai în faptele lor, legate cu totul de timpul istoric, că nu au avut-o pentru a fi cu Tine, să contemple totul, comuniune între cer şi pământ. nu îi lăsa să plece de la Tine spre moarte, întoarce-i din drum! nu îi lăsa să vadă că libertatea există şi, astfel, arată-le că libertatea există în Tine şi numai în Tine, nu pe coclauri şi-n legi de cetate,


45

nici în discursuri şi vise! întoarce-i din drum şi dă-le pământ să vină la Tine, punţi peste ape nu sunt!


46


47

Tsintsea carti trâ armânj

Cara s-hiu irbapi s-vâ-nyrâpsescu pi inimâ zboarâli di etâ, va s-pot dapoaia s-azburăscu cu atselj tsi furâ, s-âlj antreb tsi-i te-adrari, tsi curbani, tsi ndzânuncljeari sh-tsi ansâreari… di iu s-pistipsescu că voi nu mata hits, ma ghini sâ shtiu că nu hiu io. am budzâli uscati, mizi pot s-azburăscu, tabaietea sh-livindeatsa a voasti io le-am cânâscutâ shi-altutsiva, di-atumtsea, nu mata voi s-beau. nu voi s-shed la câpitânjlu a vostu anda va s-murits, nitsi la miryiuluxiri sh-nitsi la misăi. nu voi s-avdu că ti voi ari un murmintu, adrat etim anamisa di stati, ca miletsli a lor s-poatâ sâ shtibâ


48

că nica dit ahurhitâ eali furâ aclo iu suntu sh-adzâ. dit miletsli antitsi tsiva nu mata ari, mash voi armasit nica, câtse tuti capurli di-arâu a lumiljei nu-agiundzea canâoarâ pi cipita a muntsâlor. murmintul di cari tora nj-easti fricâ easti atsel dit voi ishishi, tsi-l ved criscândalui, anvâlindalui ficiuritslji-vâ cu iarbâ sh-cu chiatrâ. nafoarâ di aestu, nu s-ari aflatâ loclu cari s-poatâ s-vâ putridzascâ inima sh-oclji. Fem Dumnidzale, cara lj-adrashi unâoarâ aeshtsâ armânj, ashi cum lj-adrashi, câtse lj-alashi tora s-agârsheascâ cari suntu, sh-u aducâ cu tuts chirutslji, s-adarã idyili jgljoati câtâ colasi,


49

s-hibâ ashi cum nu pot s-hibâ? calea aesta câtâ moarti nu easti calea a lor. canâ nu poati s-imnâ câtâ colasi cu jgljoati orighinali, aesti mash câtâ tser pot s-hibâ adrati. anda un om easti el ishishi, s-ari el tu tser. mash moartea easti ti tuts, că yini dit amârtii, iara anyiarea easti tu Dumnidză, câtse tu el tsiva nu s-fatsi di ma multi ori. dip sh-amprenta a singularitatiljei a trupurlor a noasti easti unâ nishani că suflitlu tsi-l purtăm easti unic, prit aesta him units sh-unic nâ agiundzi sh-truplu. Fem Dumnidzale, ljartâ-li a lor pirifanjea că pistipsirâ că tutâ livindeatsa tsi lâ u dideshi easti unâ livindeatsâ tsi u au elj, adratâ tu elj sh-aspusâ ashi a lumiljei,


50

că easti mash a lor, iara Tini, manoleac tu aesti ininj fârâ noimâ, ancljisi di doxâ pseftâ sh-pirifanji, ts-alâsai mânjli s-cadâ pi lângâ Tini, mplini di eta dit cari-lj adrashi. âlj-mutrishi cum urdinâ pisti muntsâlj a lumiljei cu hărli di la Tini, plândzeai că livindeatsa tsi lâ u dideshi u ufilisirâ dapoaia mash tu faptili a lor, ligati mash di chirolu istoric, că nu u avurâ ta s-hibâ cu Tini, s-facâ siryeani tutlu, unii anamisa di tser shi loc. nu-lj alasâ s-fugâ di la Tini câtâ moarti, toarnâ-lj di ’n cali! nu-lj alasâ s-veadâ că ari libirtati shi, ashi, aspuni-lâ că ari tu Tini sh-mash tu Tini,


51

nu aljurea sh-tu nomuri di tsitati, nu tu moabets sh-yisi! toarnâ-lj di ’n cali sh-dă-lâ loc s-yinâ la Tini, apunti pisti api nu-ari!

traducere de Mirela Sima şi Mihai Sima


52


53

A şasea scrisoare, a eliberării, bbbbbbbbbb

pentru aromâni şi pentru Dumnezeu

Doamne Dumnezeule, ce lucru straniu pentru unii astăzi, petrecut în atâta turbare... cartea cu sfinţii Tăi armâni a venit între oameni, să poată pleca, mai apoi, înspre inima lor curajul, dreptatea, jertfa, iubirea şi toate celelalte rostiri omeneşti, uitate în poveşti şi-n vise întoarse în sine. armâni, eu ştiu că omul e mai înalt în natură decât în oraşe, dar asta nu înseamnă că drumul vostru e fără perspectivă, că se loveşte de ziduri înalte, ori că se chirceşte ruşinat sub uşi de metal închise cu chei, pe care nici măcar nu le-aţi văzut vreodată. înţelesuri multe vă vin de la sfinţi... şi ei au purtat în vene sângele vostru venind din trecut, altfel nici măcar nu aş fi putut să vă spun că ar trebui să îi credeţi.


54

de acum încolo, e datoria voastră să vorbiţi cu ei. eu doar v-am amintit că există, că nu diferă fundamental de voi, ci numai opţiunea le-a fost diferită. de azi înainte, veţi avea pe cine să-ntrebaţi cum ar fi viaţa dacă aţi trăi-o şi altfel decât o ştiţi voi. dacă simţurile noastre nu vor sluji cunoaşterea propriului suflet, atunci nu vor face decât să ne îmbolnăvească şi vor lupta chiar şi cu mintea pentru a ne subjuga în drumul nostru prin lumea care, astfel, va rămâne străină, o simplă civilizaţie de pământ.


55

trece timpul prin noi, ca un laser de foarte mică putere şi mulţi abia dacă ajungem să ştim ce rost am avut. ştiu că am trecut printre voi ca o umbră peste lucrurile de care nu mai ţine nimeni cont, când nici timpul nu mai are legătură cu lumina, nici omul cu timpul, zădărnicie fiind toate. în acest codru dens, întunecat la sol dar hrănit din înalta lumină, am fost doar tangenţiali, ca două regnuri diferite, pentru care nici hrana nu a fost comună. pentru întâlnirea dintre noi, doar spaţiul şi timpul nu au fost de ajuns.


56

spre casă, am venit tot singur, nu erau cu mine nici armânii şi nici sfinţii Tăi. armânii aleşi, deşi veniseră pentru ceva care avea legătură directă cu mine, au plecat la masă, satisfăcuţi probabil de propria strategie, adică tot aşa cum şi veniseră... şi ei rămân mereu tot singuri, pentru că strategia lor e numai umană, supusă exact atât metodei cât şi interesului. la masă nu au loc, sufletele lor sunt chinuite de hrana improprie şi nici pe câinii alâxiţi nu-i lasă să se-apropie.


57

ei nici măcar nu ştiu ce-am fi putut să vânăm împreună... când am aflat că pentru ei dragostea şi lupta nu sunt decât iluzie a celui ce le poartă, am ştiut că lumea asta nu voi dori s-o port pe umeri. în noaptea cea mai adâncă, străină inimii mele, am avut tristeţea mielului despărţit de mamă de seara şi dus într-un alt obor, când singur trebuie să înfrunte tunetul şi ploaia dureroasă, ai cărei stropi duşmani cad peste el precum cuvintele pline de venin peste o inimă scoasă din trupul unui condamnat în judecată publică şi care tot mai bate până când şi ultimul privitor va conveni să plece. degeaba sunt lumina care anunţă tunetul,


58

dacă sunt şi mielul despărţit de mamă, în această noapte în care ne vom pierde.

nici pe Tine n-am mai avut curajul să Te chem în drumul meu spre casă. Te-aş fi ţinut de vorbă, Te-aş fi-ntrebat continuu cine sunt aceştia: o legendă care nu se stinge, mereu repetată, un blestem rostit în toate formulele lumii? ori numai o speranţă oarbă şi o deznădejde care se aruncă înspre viitor, fugind scelerat de un prezent muribund? doar am zâmbit, aşa cum faţa lunii iese uneori din ghearele furtunii, jonglând cu nişte lacrimi ce doresc să pice


59

de la o distanţă care nu-i posibilă. nici curaj n-am mai avut să Te chem... inimile lor sunt legate în lanţurile urii, o răutate care nici în cărţi nu se întâlneşte nu-i lasă decât să se-ntrebe la ce foloseşte ceva când ei înşişi nu folosesc nimănui... de acum încolo, ar trebui ca sfinţii aromâni să picure lumină în inimile voastre, acestea să înceapă să ardă, ceară pentru ziua învierii să fiţi. sufletul meu a fost din nou strivit de tristeţe şi bucuria primită de la Tine curgea în urma mea pe un asfalt străin, care niciodată nu va putea fi drum.


60

cea care a cules pentru voi, dintr-un pom comun, fructele luminii mi-a spus că prezentarea făcută de mine ar putea dăuna... zadarnic vorbisem de sfinţi, de curaj şi iubire. ochii de pământ, fără sprijinul luminii, nu se pot desprinde, nici măcar fiziologic, de acel pământ. ştiu, Doamne, că viaţa asta are unele momente în care biologia se confundă cu ea înăuntrul unui timp comun, bolnav de reciprocitate. mă gândesc că la bătrâneţe voi avea cel puţin amintiri şi nostalgia durerii, a celor pe care nu le-am îndeplinit. însă, golit de senzaţii, voi putea să adulmec simţirea doar cu sufletul, niciodată bătrân şi în asta simt eternitatea. dar dacă îmi va fi la fel de golit ca acum, voi căuta probabil doar în palma Ta întreaga viaţă reală, uitând de misterele mici


61

din ochi, din zâmbet şi cedări. nu îmi mai spune dorinţele Tale, le ştiu şi le văd. încearcă doar să completezi cu Tine în inima mea ce se desprinde în visare. prelungire de pământ, alungire de speranţă, plus câteva fapte... doar atât a fost omul? el nu poate trăi pur şi simplu ca planta şi ca animalul şi nici nu poate să aibă nobleţea lor, de la sine. voi pleca de-acum. când voi ajunge la Tine, Te rog să nu îmi spui că Fiul Tău


62

n-ar fi putut atunci coborî de pe cruce. eu voi pleca, pentru că aceşti oameni nu par să fie cruce. până atunci, le voi mai scrie uneori, nădăjduind mereu că vor fi cu toţii la aceeaşi adresă. inima care bate în oameni care stau pe loc nu poate mişca nici măcar o za din lanţul care o ţine legată de viaţă.


63

în toată existenţa, vedeţi numai limite. în felul acesta, pentru voi, limita însăşi devine dovada existenţei... inimile noastre nu s-au atins, nu au trăit împreună bucuria unui ţel comun, ori a unor fapte care coboară din înalt pentru înălţarea omului. deci inimile noastre se pot despărţi în timp şi în spaţiu, ca şi când ar fi avut bătăi diferite... 15 martie 2013


64


65

Shasea carti, a liftirseariljei, mmmmmmmmmm

ti armânj sh-ti Dumnidzău

Doamne Dumnidzale, tsi lucru ti ciudíi ti niscântsâ, adzâ, faptu tu ahântâ zurleatsâ... cartea cu ayilji a Tăi armânj s-anâstâsi anamisa di oaminj, ta s-poatâ s-ljea calea, dapoaia, câtâ ininjlji a lor curayilu, ndriptatea, curbanea, ayapea shi tuti alanti dzâtseri umineshtsâ, agârshiti tu pirmithi sh-tu yisi shtsâti câtâ eali ishishi. armânj, io shtiu că omlu easti ma analtu tu mesea a fisiljei di tu câsâbă, ama aesta nu va s-dzâcâ că a voastâ cali easti fârâ aynanghi, că s-agudeashti di stiznji analti, i că s-adunâ arshunat sum úshi di her ncljisi cu cljei, tsi nitsi barim nu li-avets vidzutâ vârâoarâ. noimi turlii vâ yin di la ayi... shi elj purtarâ tu vini sândzul a vostu yinindalui dit tricutlu chiro, aljumtrea nitsi nu va s-puteam s-vâ dzâc sâ-lj pistipsits. di aoa sh-ninti, easti borgea a voastâ sâ zburâts cu elj.


66

io mash vâ adush aminti că elj suntu nica, că nu suntu dip altâ turlíi di voi, ama mash alidzearea lâ fu altâ. di adzâ sh-nclo, avets cari s-ntribats cum vrea s-hibâ bana cara s-u bânats sh-altâ sói di atsea cum u shtits. maca ducherli a voasti nu va s-agiutâ s-vâ cunushtets suflitlu, atumtsea, nu va s-adarâ altâ că mash s-nâ lândzidzascâ shi va s-alumtâ bash sh-cu mintea ta s-nâ cumânduseascâ pi calea a noastâ prit lumea tsi, ashi, va s-armânâ xeanâ, mash unâ civilizatsíi di loc. treatsi chirolu prit noi, ca un laser di unâ puteari multu njicâ shi multsâ mizi agiundzem ta sâ shtim tsi noimâ avum.


67

shtiu că tricui anamisa di voi ca unâ aumbrâ pisti lucârli tsi nu mata li acatsâ canâ tu isapi, anda nitsi chirolu nu mata ari ligâturâ cu lunjina, nitsi omlu cu chirolu, fârâ hâiri hiindalui tuti. tu aestâ curíi stâfoasâ, scutidoasâ dighios, ama hârnitâ dit analta lunjinâ, nâ andâmusim mash niheamâ, ca dauâ regnuri ahoryea, ti cari nitsi hrana nu fu idyea. ti andamusea a noastâ, mash spatsiul shi chirolu nu furâ duri. câtâ casâ, tut singur ânj vinjŭ, nu eara cu mini ni armânjlji sh-nitsi ayilji a Tăi.


68

armânjlji, aleptsâ, tsi cara vinirâ ti tsiva tsi avea ligâturâ ndreptu cu mini, fudzirâ s-mâcâ, hârsits, vahi, di strateghia a lor, dimi, tut ashi, cum sh-vinirâ... shi elj armân totna tut singuri, câtse strateghia a lor easti mash umanâ, tamam dupu methodâ cata sh-dupu sinfer. la masâ nu au loc, suflitili a lor suntu tirnisiti di mâcarea cirucâ shi nitsi cânjlji alâxits nu-lj alasâ s-aproachi. elj, nitsi barim, nu shtiu tsi puteam s-avinăm deadun... cându aflai că, ti elj, vrearea sh-alumta suntu mash fandazmâ a atsilui tsi li poartâ, duchii că aestâ lumi nu va s-voi s-u portu pi-anumiri. tu noaptea nai ma ahândoasâ, xeanâ ti inima a mea,


69

avui nvirinarea a njelui dispârtsât di dadâ, di dicsearâ, sh-dus tu altu ubor, anda, singur, lipseashti s-treacâ prit bumbunidzarea shi ploaia duriroasâ, a curi chicuti ehtri cad pisti el cata cum zboarâli mplini di fârmac pisti unâ inimâ scoasâ dit truplu a unlui pidipsit tu giudicată publică shi tsi tut bati pânâ cându sh-atsilui dit soni om va-lj yinâ ma ghini ta s-fugâ. dyeafura escu lunjina tsi u dimândă bumbunidzarea, maca escu shi njelu dispârtsât di dadâ, tu aestâ noapti tu cari va nâ chirem. nitsi a Tsăia nu avui curayiu s-tsâ grescu pi calea mea câtâ acasâ. vrea Ti tsâneam di zbor, vrea Ti ntribam dipriunâ cari suntu aeshtsâ:


70

unâ leghendâ tsi nu s-astindzi, tsi s-deapinâ niacumtinat, un blâstem dzâsu tu tuti urnechili a lumiljei? i mash unâ nâdii oarbâ shi unâ dipirari tsi s-arucâ câtâ yinitor, fudzindalui câceac di un prezentu tsi moari? mash sumarâshŭ, ashi cum fatsa a lunâljei iasi, niscântiori, dit ornjlji a furtunâljei, agiucândalui cu niscânti lăcrânj tsi vor ta s-cadâ di la unâ anâltsimi tsi nu-i posibilâ. nitsi curayiu nu avui ta s-Tsâ grescu... ininjli a lor suntu ligati tu singirlu a ahtiljei, unâ arâeatsâ tsi nitsi tu cărtsâ nu u afli lj-alasâ mash ta s-ntreabâ tsi hâiri ari vârâ lucru, anda elj ishishi nu aduc hâiri la vârnâ...


71

di aoa sh-ninti, lipseashti ca ayilji armânji s-chicâ lunjinâ tu ininjlji a voasti, aestea s-ahurheascâ s-ardâ, tsearâ ti dzuua a nyeariljei s-hits. suflitlu a meu fu, diznău, aputursit di nvirinari shi haraua tsi u am di la Tini curâ dupâ mini pi un câldrmă xen, tsi nu va s-poatâ canâoarâ s-hibâ geadei. atsea tsi adună ti voi, dit un pom chinó, imishili a lunjinâljei nj-dzâsiră că pârâstâsearea, tsi u adrai io, poati s-adarâ znjii... dyeafura zburâi di ayii, di curyi shi vreari. ocljilj di loc, fârâ ndrupumintul a lunjinâljei, nu pot s-mutâ, nitsi barim fiziologhic, di atsel loc.


72

shtiu, Dumnidzale, că bana aesta ari niscânti hopi cându biologhia easti unâ cu ea nuntrul a unlui chiro chinó, lândzid di retsiprotsitati. mi minduiescu că, tu aushatic, va s-am, nai ptsân, thimiserli shi nvirinarea a dureariljei, a atsilor tsi nu li adrai. ama, gol di ducheri, va s-pot s-aflu duchearea mash cu suflitlu, canâoarâ aush shi, tu aestâ, duchescu eta a etilor. ama, ma sâ-nj hibâ tut ashi gol cum nj-easti tora, va s-caftu, vahi, mash tu palma a Ta tutâ bana dealihea, agârshindalui di njitsli mistiryiuri dintr-oclji, dit sumarâs sh-di alâsări nu mata-nj dzâ mirăchili a Tali, li shtiu shi li ved. duchimusea s-umpli cu Tini tu inima a mea tsi s-disparti tu anyisari.


73

tindeari di loc, alundziri di nâdíi, sh-nica ndauâ lucri dealihea .. mash ahât fu omlu? el nu poati s-bâneadzâ mash ca iarba sh-ca pravda sh-nitsi nu poati s-aibâ mârearea a lor, hireascâ va s-fug tora. cându va s-agiungu la Tini, Ti plâcârsescu s-nu-njdzâts că Hiljlu a Tău nu putea, atumtsea, s-dipunâ di pi crutsi. io va-nj fug, câtse aeshtsâ oaminj nu par s-hibâ crutsi. pânâ atumtsea, va lâ nyrâpsescu, niscântiori, totna cu umutea că va s-hibâ tuts la idyea adresâ.

inima tsi bati tu oaminj, tsi nu s-da di la loc, nu poati s-minâ


74

nitsi barim un nel dit singirlu tsi-l tsâni ligat di banâ. tu tutâ bana, videts mash sinuri. ashi, ti voi, sinurlu ishishi agiundzi s-hibâ semnu a banâljei... ininjli a voasti nu s-asteasirâ, nu bânarâ deadun haraua a unlui scupo chinó i a niscântor lucri tsi dipun di analtu ti anâltsarea a omlui. dirmi, ininjli a noasti pot sâ s-dispartâ tu chiro sh-tu spatsiu, canda bâturâ ahoryea... traducere de Mirela Sima 15 di martsu 2013


75


76

Armânul şi mucanul

Am un mort, e unul scump, nu mai am posibilitatea alegerii, un destin sau o fatalitate. trebuie să-l iubesc, mai ales acum, când este doar un mort, când el însuşi e dovada că nu mai e cel care-a fost... şi nu ştiu cum să fac să fie viu, m-aş mulţumi, acum, când nu mai e, şi doar să pară viu. nu ştiu cum să fac, cum să îl leg de mine, braţele lui de braţele mele, picioarele lui de picioarele mele, inima şi capul vreau să i se mişte, aşa cum se întâmplă cu mine. vreau să-l iau pe străzi străine şi să strig că mortul meu e viu, că e un mort atemporal, că toată istoria îl ştie, că nimic nu-i poate fi mormânt, deci nici destinul şi nici chiar timpul. aş vrea un loc să urlu, în inima lui, mai ales,


77

să strig că e un mort comun acum, devenit aşa, prin voinţa celor lângă care fu odată viu. lume, lume, mortul meu e viu! e atât de viu prin iubire, încât el mă cară pe mine, vă răspunde la salut şi salută pe cei care îl văd, poartă în vene voinţă, vrea să devină şi se comportă de parcă ar avea toată viaţa înainte.

lume, lume, priviţi-l în ochi! nu-i aşa că îi vedeţi sclipirea de dinaintea celor mai mari fapte, din urma dobândirilor?


78

nu-i aşa că e atât de puternic, încât şi mort mă plimbă pe străzile voastre? priviţi mâinile şi picioarele mele, inima şi capul! vedeţi cât de puternice au devenit, în încercarea de a ţine pasul cu el! lume, lume, deşi fără mortul meu sunt ca şi mort, priviţi cum, împreună, străbatem nişte drumuri, pe care nişte oameni privesc alţi oameni vii. lume, lume, nu-i aşa că ne vedeţi sclipirea de dinaintea celor mai mari fapte, şi pe cea din urma dobândirilor? priviţi-ne mâinile şi picioarele, inima şi capul! vedeţi cât de puternice sunt în lupta cu timpul, cu moartea şi cu toate convingerile că noi n-am mai fi, din voinţa şi în privirea altora. lume, lume, priviţi-l în ochi, în dezacord cu ce-aţi ştiut mai înainte de al privi în ochi!


79


80

Armânlu sh-mucanlu

Am un mortu, easti unlu scumpu, nu mata pot s-aleg, unâ mirâ i unâ fatalitati. lipseashti su-l voi, ma multu tora, anda easti mash un mortu, cându el ishishi easti semnul că nu mata easti atsel tsi fu... sh-nu shtiu cum s-adar ta s-hibâ yiu, nj-easti duri, tora, anda nu mata easti, sh-mash s-parâ yiu. nu shtiu cum s-adar, cum su-l leg di mini, bratsâli a lui di bratsâli a meali, cicioarli a lui di cicioarli a meali, inima shi caplu voi sâ-lj si minâ, ashi cum s-fatsi cu mini. voi su-l ljeau pi sucăchi xeani shi s-aurlu că mortul a meu easti yiu, că easti un mortu atemporal, că tutâ isturia lu shtii, că tsiva nu poati sâ-lj hibâ mirmintu, dirmi nitsi mira shi nitsi barim chirolu. voi un loc s-aurlu, tu inima a lui, ma multu,


81

s-aurlu că easti un mortu chinó tora, agiumtu ashi, prit volea a atsilor ninga cari fu, unâoarâ, yiu. dunjeauâ, dunjeauâ, mortul a meu easti yiu! easti ahât yiu prit sivdai, că el mi poartâ mini, apândâseashti anda-l ghinuits sh-lj ghinuiashti atselj tsi-l ved, poartâ tu vini cuvetea, va ta s-agiungâ shi s-poartâ canda ari tutâ bana dininti. dunjeauâ, dunjeauâ, mutrits-lu ntr-oclji! ashi-i că-lj videts scântealjea dinintea a nai ma mărilor lucri fapti, dupâ amintatitsi?


82

ashi-i că-i ahântu sarpu, că, pânâ sh-mortu, mi priimnâ pi căljurli a voasti? mutrits-nj mânjli sh-ciciorli a meali, inima shi caplu! videts cât vârtoasi s-adrarâ, di-anda mi pidipsescu s-lu agiungu! dunjeauâ, dunjeauâ, a că, fârâ mortul a meu, io escu mortu, mutrits cum, deadun, strâbâtem niscânti căljuri, pi cari niscântsâ oaminj mutrescu altsâ oaminj yii. dunjeauâ, dunjeauâ, ashi-i că nâ videts scântealjea dinintea a nai ma mărilor lucri fapti shi atsea di dupâ amintatitsi? mutrits-nâ mânjli sh-ciciorli, inima shi caplu! videts tsi vârtoasi suntu tu alumta cu chirolu, cu moartea shi cu tuti cândâserli că noi nu mata him, dit volea shi tu mutrita a alântor. dunjeauâ, dunjeauâ, mutrits-lu ntr-oclji! aljumtrea di cum shteats, ma ninti su-l mutrits ntr-oclji!

traducere de Mirela Sima


83


84

A şaptea scrisoare pentru aromâni, mmmmm

pentru lipsa de fapte, pentru lipsa firii ,,,,,,,,,,,,,

şi pentru lipsa de rost

Omul nu are o viaţă scurtă, e suficientă pentru a-i găsi un rost. îndeajuns pentru ca el să aibă timp să afle despre drum. pentru unii vremea nu mai are preţ pentru că viaţa însăşi este risipită. aşa cum o floare se naşte-n lumină şi-n lumină rămâne deschisă vederii şi amintirii celor care au văzut-o, la fel este cu timpul pe care îl avem din noi, aceasta rămâne întruna şi când încetăm să mai fim. lumina rămâne în floare, în sămânţa ei şi în tot ce va urma apoi, chiar când nu mai este floare. şi luminii cereşti îi corespunde o altă lumină, a biologiei. ele se-ntâlnesc în existenţă şi-n privire.


85

timpul nu vine din afară. el se află în noi, putem astfel să îl dăm în fapte, înţelesuri şi rostiri. afară e doar un loc de manifestare. aşa cum pentru cel îndurerat mângăierea este doar iluzia că durerea lui nu poate fi eternă, tot aşa şi pentru cel ce vede în prezent doar sinele liber,


86

stăpân peste întinderile lumii, datoria îi pare departe, dar nu suficient să fie uitată. mângâierea lui este că îi va rămâne timp şi abia atunci aşteptarea de-acum va fi oportunitatea pentru reparaţii... există o grabă cu corespondenţă exactă în prezentul trăit, tot aşa cum se întâmplă cu lumina, cea care face pereche cu lumina din biologie. dacă însă aceste două lumini au ca incidenţă doar corpul şi materia, viaţa însăşi rămâne fără incidenţă reală cu timpul din sine. ţelul meu nu poate fi să mestec o mămăligă ca să se întărească, atât timp cât cei înfometaţi adaugă apă mereu. nu va fi nici o masă, indiferent de cum e mestecăul.

10 aprilie 2013


87


88

Shaptea carti ti armânj, mmmmmm

ti xichea di lucri dealihea, ti xichea a plazmâljei m

sh-ti xichea di noimă

Omlu nu ari banâ shcurtâ, easti duri ta sâ-lj aflâ unâ noimâ. duri ca el s-aibâ chiro s-aflâ di cali. ti niscântsâ, bana nu mata ari axii câtse bana ishisi easti hârgiuitâ. ashi cum unâ lâludhâ s-aflâ tu lunjinâ sh-tu lunjinâ armâni dishcljisâ ti videari sh-ti thimisearea a atsilor tsi u vidzurâ, tut ashi s-fatsi cu chirolu tsi lu-avem dit noi, aestu armâni totna sh-anda noi nu mata him. lunjina armâni tu lilici, tu simitsa a ljei shi tu tut tsi va s-facâ dapoaia, sh-dip cându nu mata easti lilici. sh-lunjina tsireascâ ari unâ altâ lunjinâ, biologhicâ. eali s-andâmusescu tu banâ sh-tu mutritâ.


89

chirolu nu yini di nafoarâ. el easti tu noi, putem, ashi, su-l bâgăm tu lucri dealihea, tu noimi shi tu graì. nafoarâ easti mash unâ scuteari tu migdani. ashi cum ti atsel tirnisit hârsirea easti mash fandazma că pidimolu a lui nu poati s-hibâ ti totna, tut ashi sh-ti atsel tsi veadi tu prezentu mash eu-lu libir, nicuchir pisti locurli a lumiljei, borgea âlj si pari alargu, ama nu nimal ta s-hibâ agârshitâ. diznjrdarea a lui easti că va-lj armânâ chiro shi, tâsh atumtsea, ashtiptarea di tora va s-hibâ câbilea ti fâtseari mirimeti...


90

ari unâ ayunjiseari cu corespondentsâ tamam tu prezentul tsi-l bânăm, tut ashi cum s-fatsi cu lunjina, atsea tsi easti preaclji cu lunjina dit biologhíi. ama, maca aesti dauâ lunjinj s-adunâ mash tu trup sh-materíi, bana ishishi armâni fârâ s-adunâ dealihea cu chirolu dit gean. scupolu a meu nu poati s-hibâ s-mintescu un bârgâdan ta s-anvârtusheascâ, anda agiunjlji adavgâ dipriunâ apâ. nu va s-bagâ misalea, itsi cum s-hibâ shtsala. 10 di apriir 2013 traducere de Mirela Sima


91


92

Ei, sau a opta scrisoare

În mijlocul canibalior îmi arăt muşchii, pe care i-aş putea întinde fie şi doar pe hârtie. între muţi cânt, alerg printre ologi şi, cu mult entuziasm, le desenez drumurile. orbilor le spun câte culori ale lumea, pe cei arşi îi ating cu uleiuri despre care ei nici n-au auzit şi inimile cu sensuri pe care nu le mai ştiu. celor fără memorie le spun că există trecut, că ei sunt trecutul. ei nu mai cred nimic, le ajunge că pot respira, nu ştiu unde e cerul, pentru că n-au pământ de pe care să îşi ridice privirea, iar din ei înşişi nu mai pot pleca nici măcar cu un văz. când au privit, în ochii lor nu a rămas nimic, acum nu mai vor să privească, nici să audă, nici să înţeleagă. nemaiştiind nimic, nu pot să priceapă că înţelesul există.


93

şi poate că toate acestea la un loc, toate cele pe care le văd ca i-ar fi îngropat, ar fi fost mai bine să fie ale mele şi ei să vină să îmi spună. şi ei să îmi mângâie ochii. şi ei să mă înveţe să merg. şi ei să îmi aducă aminte. în ochii lor să văd sensul şi cerul să fie împrejurul nostru. ca dintr-un pamant, trupurile noastre să crească, îmbrăcate în lumină. omule, strecurătoare a timpului, vino lângă mine, îmi este sete de tot ce-i veşnicie! 10 aprilie 2013


94


95

Elj i opta carti

Tu mesea a canibaljlor nj-aspun mushcljilj, tsi pot s-nj-lj tindu bash sh-pi unâ carti. anamisa di muts cântu, alag anamisa di shcljochilji shi, cu multâ hâshti, li disimnedzu căljurli. a orghilor lâ dzâc câti buljei ari lumea, arshilj âlj ungu cu untulemnu di cari nitsi elj nu avdzârâ shi ininjli, cu noimi tsi nu mata li shtiu. atsilor fârâ thimiseri lâ dzâc că ari tricut, că elj suntu tricutlu. elj nu mata pistipsescu tsiva, lâ agiundzi că pot s-adilji, nu shtiu iu easti tserlu, câtse nu au un loc di pi cari sh-alinâ mutrita iara dit elj ishishi nu mata pot s-fugâ nitsi barim cu unâ mutritâ. anda mutrirâ, tu ocljilj a lor nu mata armasi tsiva. tora, nu mata vor s-mutreascâ, ni s-avdâ, ni s-achicâseascâ.


96

nishtiindalui tsiva, nu mata pot s-achicâseascâ că ari noimâ shi, vahi, tuti aesti deadun, tuti tsi li ved că putea sâ-lj ngroapâ, eara ma ghini ma s-eara a meali shi elj s-yinâ s-nj dzâcâ. shi elj s-nj hârseascâ ocljilj. shi elj s-mi nveatsâ s-imnu. shi elj s-nj aducâ aminti. tu ocljilj a lor s-ved noima shi tserlu s-hibâ anvârliga di noi. ca dit loc, trupurli a noasti s-creascâ, nviscuti tu lunjinâ. tini, om, stricurâtoari a chirolui, yina nângâ mini, nj-u seati di tut tsi easti etâ!

10 di apriir 2013

traducere de Mirela Sima


97


98

Ultima scrisoare pentru aromâni, a noua, mmmm

dacă ar mai avea importanţă

Dacă nu vă vor vedea cei care vă stau înainte, veţi orbi şi voi, cu toţii. animalele care va ies de sub piele, hrănite păgân cu sângele închegat din trecut, vor defila sinistru la marginea aşezărilor şi nu cred că vor căuta oamenii care aţi fi putut să fiţi… urletul vostru interior eu l-am auzit. suferinţele, hăituirea, iluzia şi fuga eu le-am avut în vedere. că sunteţi mai răi decât ceea ce poate fi imaginat despre răutate nu mai trebuie dovedit. vă sfâşiaţi din cauza suferinţei de a nu mai fi nimic. vă mâncaţi unii altora binele, nădajdea şi dragostea pentru că toate acestea sunt suferinţe în voi.


99

colcăială, şedinte, serbări. între convenţii, sunteţi ca fiarele în cuşti. mai înainte de a striga să vă salveze alţii, salvaţi-vă pe voi de voi înşivă! în această oglindă a voastră, prezentată mereu ca fiind dovada existenţei vechi şi în care priviţi de-a-ndoaselea lumea, câtă reflectare, atâta orbire este.


100

sinele vostru este în faţa văzului, în oglindă nu e nimeni. doar adevărul şi conştiinţa micimii vă mai pot feri de moartea pe care o trăiţi deja în adânc, morminte umblătoare, în care aţi reuşit să vă îngropaţi rostul, uneori şi sufletul. lăsaţi lumina să vă cadă pe răni!

Septembrie, 2013


101


102

Atsea dit soni carti ti armânj, a naua, .............

cara s-aibâ nica simasii

Ma s-nu vâ veadâ atselj tsi vâ shed dininti, va s-urghits sh-voi tuts. zulăchili tsi vâ ies di sum cheali, hrâniti pângân cu sândzâli ncljigat di zâmani, va s-priimnâ, ti lâhatarâ, di mardzina a câsâbadzlor shi nu minduiescu că va s-caftâ oaminjlji tsi puteats s-hits… zghilearea a voastâ di nuntru io u avdzâi. pidimolu, avinarea, iluzia sh-fuga io li acâtsai tu tamam. că hits cama arăi di tut tsi pots s-minduieshtsâ ti arâeatsâ nu mata lipseashti s-hibâ apudhixit. vâ zmurticats di itia a pidimolui ta s-nu hits tsiva. vâ mâcats unu-alantu ghinili, nâdia shi vrerea câtse tuti aesti suntu pidimadz di nuntru di voi.


103

alagâts di aclo-clo ca nvârli, shedintsi, yiurtii. anamisa di achicâseri, hits ca zulăchili tu câfasi. ninti ta s-aurlats s-vâ ascapâ vârâ, ascâpats-vâ voi di voi ishishi! tu aestâ yilíi a voastâ, spusâ totna ca un semnu ti bana a voastâ veaclji sh-tu cari mutrits de-acunapuda lumea, câtâ yilipseari, ahântâ urgheari easti.


104

sinea a voastâ easti dinintea a videariljei, tu yilíi nu-i canâ. mash averlu shi duchearea a anâpudzâliljei pot s-vâ afireascâ di moartea tsi u bânats gairé ahândà, mirminti tsi imnâ, iu putut s-vâ ngrupats noima, niscântiori şi suflitlu. alâsats lunjina s-vâ cadâ pi arănj!

Yizmâciunj, 2013 traducere de Mirela Sima


105

Cuprins

A doua scrisoare pentru aromâni / 7 Daua carti trâ armânj / 13 A treia scrisoare pentru aromâni / 20 Treia carti trâ armânj / 26 A patra scrisoare pentru aromâni / 32 Patra carti trâ armânj / 36 A cincea scrisoare pentru aromâni / 41 Tsintsea carti trâ armânj / 47 A şasea scrisoare, a eliberării, pentru aromâni şi pentru Dumnezeu / 53 Shasea carti, a liftirseariljei,mmmmmmmmmmmmmmmm

ti armânj sh-ti Dumnidzău / 65 Armânul şi mucanul / 76 Armânlu sh-mucanlu / 80


106

A şaptea scrisoare pentru aromâni,mmmmmmmmmmmmm

mmmmmpentru lipsa de fapte, pentru lipsa firii şi mmmmmmmmm mmmmmpentru lipsa de rost / 84

Shaptea carti ti armânj, mmmmmmmmmmmmmmm mmmmmti xichea di lucri dealihea, ti xichea a plazmâljei mmmmmm mmmmmsh-ti xichea di noimă / 88

Ei, sau a opta scrisoare / 92 Elj i opta carti / 95 Ultima scrisoare pentru aromâni, a noua, mmmmmmmmmm

mmmmmdacă ar mai avea importanţă / 98 Atsea dit soni carti ti armânj, a naua,mmmmmmm............

mmmmmcara s-aibâ nica simasii / 102

Aceasta este singura mea carte în care nu este umor şi nici

speranţă, va exista doar ca amintire a unei despărţiri. Nici măcar urmările

din lupta cu structurile infracţionale din administraţia centrală a statului

român nu au avut atâta încărcătură. Pentru mine, armânii au fost o

datorie. Acum, din toate lucrurile pe care le-am dorit pentru ei nu mi-a

rămas decât dovada unei opţiuni, o împăcare artificială a conştiinţei şi

confortul unei încercări, fie ea şi eşuată. Tot ce am vrut şi tot ce

începusem să fac ei au vrut să distrugă. Complexul că acestea erau tocmai

lucrurile pe care ar fi trebuit deja să le aibă le-a potenţat răutatea

specifică. În plus, ceea ce nu pot ei să facă nici nu trebuie făcut de

altcineva, axioma aceasta e urmare firească a unui tendinţe către

meschinărie. Realizarea, în loc să îi bucure, îi destinează spaimei de a le

fi dovedită, în faţa neamului lor, inutilitatea şi, mai mult, minciuna.

Comunitatea armânilor nu trebuia să înţeleagă că tot ce se clamează se

poate obţine uşor când purcezi chiar tu la lucru, ci nu când îl ceri altora.

Nu mă refer la armânii simpli, ei sunt o masă amorfă, care există doar

când e chemată pentru a oferi reprezentativitate anumitor indivizi,

asociaţi după cu totul alte criterii decât cele pentru care se afirmă

existenţa respectivei organizaţii. Anumiţi armâni mai răsăriţi,

neconducând nimic, au dorit să conducă alţi armâni, aşa s-a născut grupul

conducător, în interiorul căruia se roteşte responsabilitatea emancipării

armânilor exact ca batista la jocul Periniţa. Faptul că de cel puţin 20 de

ani aromânii nu înţeleg această realitate simplă ţine de un tip de

inconştienţă, însă trăsătura este generală, nu-mi poate crea o supărare

specifică şi nici o aşteptare diferită. Dramei lor balcanice i-au ataşat,

previzibil, şi o prelungire românească. Ca să pară totuşi că există ceva în

cadrul organizaţiei, acest grup conducător îşi ia împrejurul lui un manşon

format din ciraci de proastă factură intelectuală, de obicei agitaţi fără

obiectul propriei agitaţii. Sunt oameni care au ca dovadă certă de

existenţă doar cartea de identitate. Ei, din servilism şi recunoştinţă faţă de

poziţia „privilegiată”, dar şi din aspiraţie la utilitate şi din dragoste pentru

armâname sunt cei care organizează momentele folclorice în numele

grupului conducător, care vine şi salută mulţimea pentru ca mulţimea să

înţeleagă intensa lui activitate. Astfel, activităţile capătă amprenta,

specificul, persoanelor care se ocupă propriu-zis de ele, nici măcar

amprenta grupului conducător. Manşonul protector are un dublu rol: pe

de o parte, alungă armânii care sunt capabili în mod real de ceea ce ar

trebui să însemne viaţa culturala şi politică a unei comunităţi şi, pe de altă

parte, grupul conducător este impenetrabil exact din direcţia celor pe care

îi reprezintă. Iniţiativele particulare sunt ezitante şi foarte rare pentru a

putea să ofere alternativă, într-un sistem coerent de acţiuni.

Conştientizarea acestor realităţi, asociată cu orgolii şi nedreptăţiri, în loc

să responsabilizeze, produce, din păcate, alte rupturi. În fond, acest grup

conducător nu poate face dovada nici unui produs real, care să îi

sincronizeze raţiunea de existenţă afirmată cu efectul concret al acesteia,

practic îi lipseşte activitatea. Nici măcar un sediu propriu nu îşi permite

să aibă, deşi efortul material ar fi infim pentru singura condiţie care îl

predispune să-i conducă pe armâni... Parazitarea activităţilor din cadrul

societăţii culturale şi ale tinerilor armâni este mult mai eficientă când are

loc chiar în sediul celor care mai au câte o activitate, la fel şi confuzia.

Printr-o şmecherie fără dimensiune intelectuală au intrat în sediul din

Vasile Lascăr pentru a controla ceea ce s-ar fi putut întâmpla acolo, de

parcă oamenii pe care îi au în conducerea societăţii nu ar fi de ajuns... Au

subînchiriat o cămăruţă din acel sediu pentru a fi siguri că există în ochii

armânilor care vin acolo, cămăruţa aceea este în fond măsura

caracterului, eficienţei şi perspicacităţii lor. De ceva timp, cel pe care l-au

făcut responsabil cu comunicarea internă a farei mă atacă, după

posibilităţile lui, pe diverse suporturi electronice. E haios cum nu-şi dau

seama ce înseamnă să pună o persoană cu handicapuri severe să se ocupe

în numele lor cu aşa ceva, voi dezvolta această parte a dezbaterii în cu

totul alt spaţiu, aici subiectul fiind mult mai poetic...

Există însă în această perioadă de vreo zece ani, de când îi cunosc

de aproape, încheiată definitiv în luna martie a acestui an, imediat după

expoziţia de la Biblioteca Naţională a României, şi o dobândire personală

– cunoaşterea. Acum ştiu de ce elitele lor îi părăsesc, de ce îi trădează, de

ce exemplarele reuşite din acest neam nu îşi afirmă cu tărie identitatea şi

doar o recunosc ocazional, dacă nu ca pe o vină, cel puţin ca pe un detaliu

căruia ele însele nu-i acordă prea mare importanţă, de ce este o

comunitate în care trădarea este singura constantă verificabilă exact în

toate ţările unde ei trăiesc pe cât de uniţi în dimensiunea biologică, pe atât

de schismatici când este vorba de oricare alta dintre ele. Acest popor

tracic, adevărul care-i stânjeneşte pe toţi cei care doresc să îi falsifice

existenţa, format în spaţiul Macedoniei istorice, a rămas până astăzi

neamestecat. El nu a transmis realizări în istorie, nici evenimente pe care

omenirea să le ia în serios, e un popor care doar contribuie discret la

realizările altora. Am înţeles şi cauza acestei realităţi care până nu demult

îmi părea ciudată. Aromânii vor dispărea doar pentru că astăzi, în general,

însufleţirea aparţine doar acelor agitaţi, iar decizia parşivilor. Toţi sunt

într-un febril exerciţiu de reprezentare, preocuparea vitală de a-şi arăta

sieşi că reprezintă armânamea îi va duce cândva la rezultatul funest.

Atunci vor da vina pe statele imune la zbaterea lor... Oricum, acestea se

poartă absolut pervers faţă de armâni, sila este cea mai onestă reacţie

fiziologică a oricărui observator neutru. Intelectualilor autentici le vine

greu să recunoască toate aceste evidenţe, preferă confortul

inacţiunii, dacă nu cumva se simt îndatoraţi să tacă, pentru cele câteva ore

pe an de băgare în seamă... Tăcerea lor va avea până la urmă un preţ.

Armânii vor dispărea şi pentru că lungul lanţ de trădări şi de

inconştienţă nu va fi niciodată rupt de contribuţiile lor naţionale, atunci

când este vorba de naţiunile pe lângă care au supravieţuit şi care, din

interes politic, pentru false argumente şi din spaima că vlahii sunt

dovezile vii ale falsului lor istoric, doresc continuu să îi piardă, ori să le

falsifice identitatea şi originea. În concluzie, ceea ce se întâmplă cu

aromânii nu este de fapt o rezistenţă, fie aceasta şi rezistenţă în timp,

rezistenţa are cu totul alte date de existenţă şi cu totul alte indicii de

recunoaştere, mai degrabă este o simplă împotmolire în timp. La rândul

meu, i-am pierdut. Am dorit să le dau ceea ce eu însumi am primit de la

unul de-al lor.

Într-o confruntare, îmi este străină renunţarea atunci când

inamicul îmi stă înainte, nu am nici un fel de prudenţă să afirm această

realitate, am verificat-o de prea multe ori. Dar pe cât sunt de puternic în

aceste condiţii, pe atât sunt de slab atunci când inamicul se dovedeşte a fi

cel de lângă mine şi, mai mult decât atât, cel pentru care, de fapt, are loc

confruntarea. Nici măcar nu mai contează dacă a devenit inamic pentru că

e imbecil, din complex valoric sau dintr-o formă rudimentară de

parşivenie, amuzantă ca metodă de a-i alunga pe cei care vin, atunci când

nu e mai nimeni, şi care nu ţi-au cerut niciodată nimic pentru ceea ce vor

şi pentru ceea ce au realizat pentru tine, nici măcar costurile necesare

produselor în sine. Armânii sunt astăzi ce au ales ei înşişi să fie, nişte

risipiţi ai istoriei, nişte pierduţi printre diverse conjuncturi istorice decise

de alţii. Şi-au tranzacţionat mereu identitatea, încercând să se alăture

străinilor care construiau ceva. Probabil este singurul popor al lumii care

niciodată nu a avut un lider pentru el, istoria lor este formată din petecele

care de fapt îmbracă părţile ruşinoase ale istoriei altora. Învinşii cer,

învingătorii impun şi dăruiesc.

autorul,

30 octombrie 2013

Contravaloarea timbrului literar se virează în contul Uniunii Scriitorilor din România, cont nr. RO 44 RNCB 5101 0000 0171 0001

Banca Comercială Română, filiala Unirea, Bucureşti

Bun de tipar: 25. 10. 2013. Apărut 2013

Documents

Podul dintre două distanțe