PLAN URBANISTIC GENERAL - primariadumitra · bilant teritorial 2.9. zone cu riscuri naturale 2.10. echipare edilitara 2.11. probleme de mediu 2.12. disfunctionalitati (la nivelul

M e m o r i u g e n e r a l A c t u a l i z a r e P U G c o m u n a D u m i t r a - 1 |

SC ARHI Bist SRL, adresa: jud. Bistrita – Nasaud, mun. Bistrita, str. Grigore Moisil, nr. 30 e - mail: [email protected] , telefon: 0727 853 543, CUI: 32702151 , J06/47/2014

Comuna DUMITRA

Judetul BISTRITA NASAUD

PLAN URBANISTIC GENERAL

VOLUMUL 1

MEMORIU GENERAL

BENEFICIAR: Consiliul Local al Comunei Dumitra – cu sediul in comuna Dumitra, sat

Dumitra, strada Principala, nr. 140, judetul Bistrita-Nasaud

Faza : PUG Titlu: PLAN URBANISTIC GENERAL, comuna Dumitra



MEMORIU GENERAL – PLAN URBANISTIC GENERAL

BENEFICIAR: CONSILIUL LOCAL DUMITRA

PROIECTANT: SC ARHI BIST SRL

COLECTIV: ARHITECT URBANIST Prof. Dr. Arh Adriana MATEI

ARHITECT: Ioana Alexandra BARB DAVID

ARHITECT: Razvan TURCANU



CUPRINS:

1. INTRODUDERE

1.1. DATE DE RECUNOASTERE A DOCUMENTATIEI

1.2. OBIECTUL PLANULUI URBANISTIC GENERAL 1.3. SURSE DOCUMENTARE

2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTARII URBANISTICE

2.1. EVOLUTIE 2.2. ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL

2.3. RELATII IN TERITORIU 2.4. POTENTIALUL ECONOMIC 2.5. POPULATIA – ELEMENTE DEMOGRAFICE SI SOCIALE

2.6. CIRCULATIA SI TRANSPORTUL 2.7.

2.8. INTRAVILAN EXISTENT– ZONE FUNCTIONALE – BILANT TERITORIAL

2.9. ZONE CU RISCURI NATURALE

2.10. ECHIPARE EDILITARA 2.11. PROBLEME DE MEDIU

2.12. DISFUNCTIONALITATI (LA NIVELUL TERITORIULUI SI LOCALITATILOR)

2.13. NECESITATI SI OPTIUNI ALE POPULATIEI

3. PROPUNERI DE ORGANIZARE URBANISTICA

3.1. STUDII DE FUNDAMENTARE

3.2. EVOLUTIE POSIBILA. PRIORITATI 3.3. OPTIMIZAREA RELATIILOR IN TERITORIU 3.4. DEZVOLTAREA ACTIVITATILOR

3.5. EVOLUTIA POPULATIEI 3.6. ORGANIZAREA CIRCULATIEI

3.7. INTRAVILAN PROPUS. ZONIFICARE FUNCTIONALA. BILANT

TERITORIAL

3.8. ZONE CU RISCURI NATURALE SI MASURI PROPUSE

3.9. DEZVOLTAREA ECHIPARII TEHNICO EDILITARE

3.10. PROTECTIA MEDIULUI

3.11. REGLEMENTARI URBANISTICE

3.12. OBIECTIVE DE UTILITATE PUBLICA

4. CONCLUZII. MASURI IN CONTINUARE



Memoriu general

1. INTRODUCERE

1.1. DATE DE RECUNOASTERE A DOCUMENTATIEI BAZA PROIECTARII

Prezentul proiect a fost intocmit la comanda beneficiarului - Consiliul Local

Comuna Dumitra – si are ca scop intocmirea Planului Urbanistic General pentru

localitatile componente ale comunei: Dumitra, Cepari si Tarpiu.

Prezentul Plan Urbanistic General impreuna cu Regulamentul de Urbanism aferent,

va avea o valabilitate de 10 ani din momentul aprobarii acestuita in Consiliul

Judetean Bistrita.

TITLUL LUCRARII: ACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL

BENEFICIARUL LUCRARII: Consiliul Local al Comunei Dumitra– cu sediul

in comuna Dumitra, sat Dumitra, strada Principala, nr. 140, judetul Bistrita-

Nasaud

PROIECTANT GENERAL: S.C. ARHI BIST S.R.L., Bistrita

Sef proiect: Prof. Univ. Dr. Arh. Adriana MATEI

Urbanism: Prof. Univ. Dr. Arh. Adriana MATEI

........ arh. Razvan TURCANU

........arh. Ioana Alexandra BARB DAVID

Istorie: ........ Corneliu Gaiu ......... Vasile Duda

Studii geotehncie

SC. GOMAS SRL, ing. Geotehnician Manarca Ionut Alex

DATA ELABORARII: 2015-2018

1.2. OBIECTUL PLANULUI URBANISTIC GENERAL 1.2.1. Solicitari ale temei program

Aceasta documentatie s-a elaborat in conformitate cu tema – program,

cerintele stabilite prin caietul de sarcini si legislatia actuala in vigoare. Metodologia folosita este in conformitate cu "GHIDUL PRIVIND

METODOLOGIA DE ELABORARE SI CONTINUTUL - CADRU AL PLANULUI

URBANISTIC GENERAL" , indicativ GP038/99.

• Codul Civil;

• Legea numarul 84/2004 privind reorganizarea unor unitati teritorial

administrative actualizata 2017

• Legea numarul 50/1991 privind Autorizarea executarii lucrarilor de

constructii cu modificarile si actualizarile ulterioare



• LEGEA Nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul cu modificãrile si completãrile ulterioare

• ORDONANTA Nr. 27/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul

• Ghid privind metodologia de elaborare si continutul-cadru al Planului Urbanistic General, indicativ GP038/99 aprobat prin Ordinul Nr.13/N/10.03.1999

• Ghid privind metodologia de elaborare si continutul-cadru al Planului Urbanistic Zonal, indicativ GM-010-2000 aprobat prin Ordinul

Nr.176/N/16.08.2000 • Ghid privind metodologia de elaborare si continutul-cadru al Planului

Urbanistic de Detaliu, indicativ GM-009-2000 aprobat prin Ordinul

Nr.37/N/08.06.2000 • Ghid privind elaborarea si aprobarea regulamentelor locale de urbanism,

indicativ GM-007-2000 aprobat prin Ordinul Nr.21/N/10.04.2000 • HG. Nr. 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism

republicatã;

• ORDIN Nr. 13/N/1999 pentru aprobarea reglementãrii tehnice „Ghid privind metodologia de elaborare si continutul-cadru al planului urbanistic general”,

indicativ GP038/99; • LEGEA Nr. 265 / 2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a

Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului; • Evaluarea strategicã de mediu (SEA) pentru Planuri si Programe:

o Hotãrarea nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de

realizare a evaluãrii de mediu pentru planuri si programe; o Ordin nr. 117 din 2 februarie 2006 pentru aprobarea Manualului

privind aplicarea procedurii de realizare a evaluãrii de mediu pentru planuri si programe;

o Manual pentru aplicarea procedurii de realizare a evaluãrii de mediu

pentru planuri si programe; o Ordin nr. 480 din 16 mai 2006 privind constituirea si functionarea

Comitetului special la nivel central pentru realizarea etapei de incadrare a procedurii de evaluare de mediu;

o Manual privind SEA pentru politica de coeziune 2007-2013.

• LEGEA Nr. 52/2003 privind transparenta decizionalã in administratia publicã.

• Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind Protectia

mediului publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 1196 din 30

decembrie 2005;

• Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, publicata in

Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, cu

modificarile si completarile ulterioare;

• Legea numarul 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic

al acestuia;

• Legea 18/2016 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 213/1998

privind bunurile proprietate publica

• Legea fondului funciar numarul 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al

Romaniei, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificarile si completarile

ulterioare;

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/29453http://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_elaborare_continut_cadru_PUG.pdfhttp://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_elaborare_continut_cadru_PUG.pdfhttp://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_elaborare_continut_cadru_PUZ.pdfhttp://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_elaborare_continut_cadru_PUZ.pdfhttp://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_elaborare_continut_cadru_PUD.pdfhttp://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_elaborare_continut_cadru_PUD.pdfhttp://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/urbanism/legislatie/ghid_Regulament_Local_Urbanism.pdfhttp://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/164470http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/164470



• Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igiena si sanatate

publica privind mediul de viata al populatiei

• Legea numarul 247/2005 privind circulatia juridica a terenurilor;

• Legea numarul 82/1998 privind regimul drumurilor cu completarile si

modificarile ulterioare

• Legea imbunatatirilor funciare numarul 138/2004 cu modificarile si

completarile ulterioare

• Legea cadastrului si publicitatii imobiliare numarul 7/1996 cu modificarile

si completarile ulterioare

• Legea nr. 33/1994 – Legea privind Exproprierea pentru cauza de

utilitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare

• Legea numarul 43/1997 republicata in anul 1998 privind regimul juridic al

drumurilor;

• Ordinul numarul 158/1996 al Ministerului Transporturilor privind emiterea

acordului Ministerului Transporturilor la documentatii tehnice;

• Ordinul nr. 45/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea,

construirea si modernizarea drumurilor

• Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 46/1998 pentru aprobarea

Normelor tehnice privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor publice,

publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 138 bis din 06 aprilie 1998

• Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 47/1998 pentru aprobarea

Normelor tehnice privind amplasarea lucrarilor edilitare, a stalpilor

pentru instalatii si a pomilor in localitatile urbane si rurale, publicat in

Monitorul Oficial al Romaniei nr. 138 bis din 06 aprilie 1998;

• Hotararea Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor

speciale privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si

hidrogeologica, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 800/02

septembrie 2005

• Hotararea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor,

publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 394 din 10 mai 2005;

• Legea apelor numarul 107/1996;

• Legea numarul 242/2009 privind aprobarea Ordonantei Guvernului

numarul 27/2009 pentru modificarea si completarea Legii numarul

350/2001;

• Legea numarul 215/2001 – Legea Administratiei Publice Locale, cu

modificarile si completarile ulterioare;

• Legea numarul 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice;

• Legea nr. 289/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului si urbanismul • Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii

• Ordonanta de urgenta nr. 54/2006 privind regimul contractelor de

concesiune de bunuri proprietate publica

• Legile de aprobare a Planului de Amenajare a Teritoriului National (PATN):



o Legea nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a

teritoriului national - Sectiunea I Retele de transport


teritoriului national - Sectiunea a II-a Apa


teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate


teritoriului national - Sectiunea a IV-a Reteaua de localitati


teritoriului national - Sectiunea a V-a Zone de risc natural

• ORDINUL MLPAT nr. 21/N/2000, pentru aprobarea “Ghidului privind

elaborarea si aprobarea regulamentelor locale de urbanism

• Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012

• Legea nr.184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect,

republicata

• Ordinul nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare si

consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de

amenajarea teritoriului si de urbanism.

• Baza topografica, constand in planuri cadastrale

S-a pornit de la analiza modului de materializare al prevederilor PUG anterior – elaborat in anul 2008, coroborate cu analiza situatiei existente, disfunctionalitatile identificate si evolutia localitatii precum si de la identificarea si

analizarea optiunilor si reglementarilor ce se impun la nivelul comunei.

Obiectul principal al acestui proiect este intocmirea Planurilor Urbanistice

Generale pentru localitatile componente ale comunei Dumitra, respectiv pentru:

• Sat Dumitra – sat resedinta de comuna

• Sat Cepari – sat component al comunei

• Sat Tarpiu – sat component al comunei

Prin prezentul proiect se doreste constientizarea problemelor principale

rezultate din analiza situatiei existente, disfunctionalitatilor depistate atat in

teritoriu cat si in cadrul celor trei localitati componente. De asemenea se

urmareste zonificarea functionala a terenurilor din localitati si stabilirea regimului

juridic al acestora printr-un set de reglementari si servituti adiacente. De

asemenea se analizeaza volumul si structura potentialului uman precum si

resursele de munca si potentialul economic al celor trei localitati componente ale

comunei Dumitra. Se vor avea in vedere organizarea circulatiei si conservarea

mediului precum si conditiile si posibilitatile de realizare a obiectivelor de utilitate

publica.

Principiile care au stat la baza selectarii criteriilor de analiza si de formulare a

propunerilor, respectand conceptul dezvoltarii durabile, au fost urmatoarele:

- Satisfacerea cerintelor actuale de locuinte, servicii publice si sociale si

echiparea tehnica a localitatilor componente, formulate de colectivitatea

locala sau proiecte urbanistice si tehnice recente



- Anticiparea posibilitatilor de evolutie a localitatilor, cu identificarea directiilor

favorabile de dezvoltare

- Protejarea calitatii cadrului construit si a peisajului, considerate importante

pentru pastrarea calitatii vietii locuitorilor

OBIECTIVELE Planului Urbanistic General al comunei Dumitra –

Actualizat

In linii mari, prin proiectul de actualizare a PUG Dumitra, se doreste

atingerea obiectivelor enumerate mai jos:

−Optimizarea relatiilor localitatilor cu teritoriul administrativ si judetean;

−Valorificarea potentialului natural, economic si uman;

−Organizarea si dezvoltarea cailor de comunicatii;

−Stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan;

−Stabilirea si delimitarea zonelor construibile;

−Stabilirea si delimitarea zonelor functionale;

−Stabilirea si delimitarea zonelor cu interdictie temporara sau definitiva

de construire;

−Stabilirea si delimitarea zonelor protejate si a zonelor de protectie a acestora;

−Stabilirea cadrului de modernizare si dezvoltare a echiparii edilitare;

−Stabilirea obiectivelor de utilitate publica

- Stabilirea modului de utilizare a terenurilor si a conditiilor de conformare si

realizare a constructiilor - Identificarea directiilor de dezvoltare si prevederea unor masuri pentru

realizarea acestora

Planul urbanistic general al comunei Dumitra stabileste actiunile si masurile de

dezvoltare atat a centrului de comuna, cat si a localitatilor componente pe o durata determinata, pe baza analizei multicriteriale a situatiei existente

si a necesitailor de dezvoltare a teritoriului.

1.2.2. Prevederi ale programului de dezvoltare a localitatilor, initiat

si aprobat de Consiliul Local

Prin solutiile urbanistice propuse se vor identifica atat potentialul economic cat si toate valorile istorice, arhitecturale, memoriale, etnografice ce vor conduce la reglementari care au ca scop atat conservarea dar mai ales valorificarea

potentialului si valorilor comunitatii din Dumitra.

Planul urbanistic general stabileste solutiile urbanistice, obiectivele, actiunile si masurile de protectie a mediului, dezvoltarea infrastructurii – drumuri, cai de comunicatie, utilitati, avand la baza analiza multicriteriala a situatiei

existente. Propunerile vor incerca sa asigure armonizarea mediului construit cu cel

natural, fara agresarea acestuia din urma, pus in valoare in spiritul unui urbanism ecologic.

1.2.3. Editii anterioare PUG, modificari sau completari necesare Obiectul prezentei lucrari consta in elaborarea PUG comuna Dumitra, in

conformitate cu tema program si caietul de sarcini, prin actualizarea Planului



Urbanistic General al comunei Dumitra, elaborat in anul 2008 de catre SC AXA PROIECT SRL, Bistrita, in calitate de proiectant general.

Pentru realizarea prezentului proiect s-a avut in vedere analiza modului in care prevederile editiilor anterioare ale Planurilor Urbanistice Generale ale

Comunei Dumitra si-au pus amprenta asupra dezvoltarii comunei, situatia existenta actuala la nivelul comunei, disfunctionalitatile observate, etc.

1.3. SURSE DOCUMENTARE

1.3.1. LISTA STUDIILOR SI PROIECTELOR ELABORATE

ANTERIOR P.U.G.-ului

• Planuri topografice –aduse la zi dupa orto fotoplanuri;

• Planul urbanistic general existent al comunei Dumitra – pentru fiecare dintre

cele trei localitati componente – Dumitra, Cepari si Tarpiu, realizat in anul

2008

• Proiecte de investitii si date privind situatia existenta si de perspectiva pentru infrastructura si echipare tehnico edilitara

• Proiecte de investitii in constructii de interes general la nivelul comunei • Monumente, situri si ansambluri arheologice – judetul Bistrita - lista

aprobata de Ministerul Culturii si publicata in Monitorul Oficial

• Strategia de dezvoltare a comunei Dumitra pentru perioada 2009-2034 si prioritatile de dezvoltare a comunei in perioada 2009-2034.

• Strategia de dezvoltare a Judetului Bistrita-Nasaud pentru perioada 2014-2020.

• Planul Judetean pentru gestionarea deseurilor in judetul Bistrita-Nasaud

1.3.2. LISTA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE INTOCMITE CONCOMINTENT CU PUG

• Planuri topografice –aduse la zi dupa orto fotoplanuri;

• Actualizarea studiilor topografice si cadastrale

• Studii geotehnice, zone de rosc

• Analiza circulatiei

• Studiul istoric

• Anchete socio-urbanistice

• Anchete privind evolutia activitatilor economice

• Anchete privind evolutia socio-demografica

• Date culese de proiectant in teren precum si din discutiile purtate cu

membrii Consiliului Local si primarul comunei Dumitra

1.3.3. DATE STATISTICE FURNIZATE DE COMISIA NATIONALA DE

STATISTICA, SURSE JUDETENE SAU LOCALE

• Date ale recensamantului

• Date statistice culese de la Primaria comunei Dumitra

1.3.4. PROIECTE DE INVESTITII ELABORATE IN DOMENII CE PRIVESC DEZVOLTAREA LOCALITATILOR

• Proiecte si culegerea de date privind situatia existenta si de perspectiva pentru infrastructura



• Proiecte si culegerea de date privind situatia existenta si de perspectiva pentru echiparea tehnico edilitara a localitatilor

• Proiecte si culegerea de date privind situatia existenta si de perspectiva pentru dezvoltarea si/sau modernizarea functiunilor de interes pentru

comunitate (invatamant, sanatate, cultura, turism, recreational, etc).

1.3.5. STUDIUL TOPOGRAFIC AL PUG

Pentru intocmirea pieselor desenate s-au folosit ca suport ridicarile topografice actualizate dupa ortofotoplan, oferite de catre inginerul topograf si puse la

dispozitia noastra de catre primaria comunei Dumitra. 1.4. METODOLOGIA UTILIZATA

2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTARII URBANISTICE

2.1. EVOLUTIE

Comuna Dumitra, in alcatuirea sa actuala, cuprinde localitatile Dumitra,

Cepari si Tarpiu, aflate dincolo de Dealul Targului, intr-o zona depresionara

individualizata, drenata de valea Rosua si paraiele Targului, Morii, Valea Lunga,

ce-i alimenteaza cursul. Delimitata de culmi inalte, spre est de Dealul Targului

(653 m) si Dealul Pinticului (740 m), la vest de dealul Prislopului si Mintiului iar

spre sud de culmea Ciuha, depresiunea Dumitrei este alcatuita din roci cristaline

suprapuse de cele sedimentare si cutari diapare care au dat nastere unor ample

depozite de sare. In hotarul Cepariului prezenta rocilor vulcanice a dat nastere

unor straturi de tufuri explotate pana de curand. Comuna este strabatuta de DN

17 C, drumul strabatand localitatile Dumitra si Cepari, care leaga Bistrita de

Nasaud si Valea Rodnei fiind una din caile de comunicatii utilizate inca din evul

mediu. Tarpiul este accesat de un drum judetean dinspre Cepari. In trecut pe un

drum direct asigura legatura satului cu Bistrita.

Depresiunea Dumitra-Tarpiu dispunand de resurse naturale variate si un sol

productiv a favorizat instalarea unor grupuri umane inca din preistorie.

Descoperirile arheologice se concentreaza pe terasele din vecinatatea depozitelor

salifere din partea de sud-vest a localitatii Cepari. Cele mai timpurii vestigii le

reprezinta fragmentele de silex de tip aurignacian, din punctul Steinkempel, pe

malul lacului de odinioara. Alte urme paleolitice, formate din gresii silicioase au

fost identificate pe pantele cu expunere sudica din partea de nord-vest a localitatii,

pe versantul stang al Vaii Sarate (Al. Paunescu, Paleoliticul si mezoliticul din spatiul

transilvan, Editura AGIR, Bucuresti 2001, p. 458).

Dupa ce teritoriul intracarpatic a fost treptat cucerit de catre regii Ungariei,

aici apar o serie de domenii nobiliare si posesiuni regale. La inceputul sec. XII,

odata cu prima atestare a unui voivod transilvanean in dependenta maghiara,

regiunea din nordul Transilvaniei intra in componenta regatului. Ardealul medieval

cuprindea un numar de opt comitate: Solnocul Interior, Dabaca, Cluj, Turda, de

Jos, Alba de Sus, Tarnava si Hunedoara, sapte scaune sasesti: Orastie, Sebes,

Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu, Sighisoara si doua districte: Brasovul si Bistrita

si alte cinci scaune secuiesti. Ele nu au o baza etnica omogena, fiind locuite atat

de romani, cat si de sasi, secui, unguri si alte grupuri de populatii.



In acest mozaic etnic si administrativ Tara Bistritei sau Nösnerland – cum

este ea cunoscuta in lumea germana, ocupa o pozitie relativ izolata si marginala,

cu un contur care a suferit o anumita dinamica si al carui statut s-a definitivat pe

parcursul unei perioade mai intinse de timp. Regiune de granita, tara Bistritei a

facut parte din Pamantul Craiesc (fundus regius). Nevoia regalitatii maghiare de a

asigura apararea regiunilor de pe Pamantul Craiesc si in acelasi timp de a asigura

si o valorificare economica a teritoriului au condus la realizarea unei colonizari

planificate. Pentru aceasta se apeleaza la grupuri de flamanzi si germani – tarani,

mestesugari, mici nobili – cunoscuti sub numele generic de „saxones”(sasi). Atrasi

prin drepturi si privilegii constand din proprietatea asupra pamantului, proprietate

care poate fi lasata mostenire, libertate personala si dreptul de stramutare,

administratie si jurisdictie proprie, autonomie bisericeasca prin dreptul de libera

alegere a preotilor, dari reglementate, toate insemnand o ridicare a statutului

social si siguranta propasirii economice.

Privilegiile acordate sasilor transilvaneni au fost fixate printr-un act – Bula

de aur – dat de catre regele Andrei al II-lea in anul 1224, emis initial pentru sasii

sibieni si extins sau confirmat in urma si pentru celelalte grupuri de „hospites”.

Autonomia de care beneficiau initial doar sasii din sudul Ardealului s-a dezvoltat

treptat si pentru tinutul Nösnerland. Aflat mai intai in dota reginei este amintit ca

district separat abia din anul 1291 „Districtus de Beszterce”. Conducerea

districtului era detinuta de judele orasului. Adunarea districtuala se compunea din

sase reprezentanti ai orasului si sase reprezentanti ai localitatilor din district. Pana

la 1366 conducerea districtului o exercita, in numele reginei, comitele secuilor.

Prin privilegiul acordat de catre Ludovic I privilegiul andreean isi extinde

valabilitatea si asupra sasilor din districtul Bistritei, iar prin actul emis de Matei

Corvin, in anul 1486, acest privilegiu este acordat tuturor localitatilor libere ale

sasilor din Transilvania, consfintind astfel formarea Universitatii Sasesti

(Universtas Saxonum). Organizarea institutionala a Universitatii sasesti a urmat

modelul organelor administrative si juridice ale Sibiului. Adunarea reprezentantilor

tuturor scaunelor si districtelor sasesti se intrunea de obicei de ziua Sf. Ecaterina

la Sibiu. Adunarea stabilea impartirea corecta a sarcinilor fiscale, preturile unor

marfuri, masuri si greutati comune, statute de breasla, reglementari ale tuturor

domeniilor vietii cotidiene publice si decizii de factura politica. Ca instanta de apel

Universitatea decidea in baza dreptului consuetudinar specific. Prin acest organism

de autoadministrare si reprezentare comunitatea sasilor ardeleni si-au condus

destinul pe parcursul mai multor veacuri, conservand particularismele, identitatea

cultural-etnica si autonomia teritoriala. Statutul juridic obtinut si conservat pana

dupa mijlocul secolului al XIX-lea de catre sasii transilvaneni a reprezentat un

factor definitoriu pentru Transilvania. Acelasi lucru il putem stabili si pentru

regiunea de colonizare saseasca din nordul Transilvaniei unde amprenta prezentei

germane mai staruie chiar daca numarul acestora s-a diminuat in mod dramatic

in ultimele sase decenii.

Instalati peste sau alaturi de grupurile umane preexistente in regiune –

romani, slavi, pecenegi, unguri – comunitatile germane atrase in aceasta zona pe

parcursul secolelor XII- XIII, provin din mai multe parti din zonele Rinului si



Mosellei – franconi, valoni, saxoni, bavarezi – dovedite de numele unor localitati

(Waldorf, Villa Bavarica, Villa Paganica) si elemente dialectale pastrate din limba

vorbita in locul de origini. Nici din punct de vedere juridic statutul lor nu este unul

unitar: alaturi de comunitatile libere stabilite pe pamantul craiesc, alte grupuri au

fost atrase pe domenii feudale.

In districtul Bistritei erau intr-o prima etapa 16 asezari conolizate cu sasi in

afara Bistritei care a fost dintru inceput o asezare cu un statut privilegiat, mai erau

localitatile: Aldorful inferior (Niederwallendorf – actualul cartier Independentei),

Viisoara (Heidendorf, Villa Paganica), Sigmir (Schönbirk, Zepner), Tarpiu

(Treppen), Dumitra (Mettersdorf), Slatinita (Pintak), Unirea (Wallendorf, Latina

Superior), Livezile (Jaad), Dorolea (Klein Bistritz), Satu Nou (Neudorf, Nova Villa),

Ghinda (Windan), Jelna (Seendorf), Budacu de Jos (Budak), Monariu (Minarken)

si Eppendorf (sat disparut).

DUMITRA

Dumitra apare mentionata pentru prima data in lista dijmelor papale din

anii 1317 – 1320, cand este mentionata ecclesia de villa Demetri, care facea parte

din decanatul catolic al Bistritei si administrativ din districtul sasesc al Bistritei. In

1366 satul apare intr-o disputa de hotar cu nobilii mosiilor Fata, Bachna si Chege

sate disparute situate in vecinatate, confruntarea dintre comunitatile libere din

Dumitra si Tarpiu cu acesti nobili derulandu-se pe aproape un secol. Intr-o diploma

din anul 1380 se mentioneaza universum populorum seu iobaginorum nostrorum

Demether. In documente satul apare sub denumiri variate: Villa Demetri,

Noghdemeter, Magno Demetri,. Din 1760 toponimicul cel mai uzitat va fi cel de

Mettersdorf. La 1800 se inregistreaza ca Mettersdorf, Nagy Demeter, Dumitre, sau

Dumitrea Mare. Pe inaltimea situata la cca 3 km est de sat se gaseste o cetate de

piatra care supraveghea vaile Bistritei si Somesului, dar despre a carui istorie date

concludente lipsesc.

In 1440 regele Sigismund de Luxemburg daruia mosia lui Grigore Bethlen,

satul ajungand din 1453 in stapanirea lui Iancu de Hunedoara. Localitate instarita

in Dumitra apar bresle mestesugaresti aflate sub patronatul breslelor din Bistrita.

Intre cetatenii Dumitrei si Bistrita relatiile se dovedesc extrem de apropiate, in

schimbul folosirii Hotarului Nou acestia angajandu-se sa aduca 1000 de care de

piatra pe an pentru ridicarea incintei orasului.

In 1521 regele Ludovic II scutea satul de impozite pe o perioada de trei ani,

dovada a dificultatilor economice. In 1557 un incendiu devastator a distrus

numeroase gospodarii. Satul se reface destul de rapid, dovada ca la 1642 avea 51

de gospodarii, intr-un moment in care majoritatea asezarilor din district erau

decimate de ciuma din deceniile anterioare. La finele aceluiasi secol Dumitra avea

90 de gospodarii. La 1720 erau 104 gospodarii. Daca in 1785 Dumitra avea o

populatie de 1170 de locuitori, in 1850 ajunge la 1746. Ulterior se inregistreaza o

diminuare a numarului de locuitori, in 1910 erau 1677, in 1930 – 1460.

Din punct de vedere confesional la 1850 din 1744 locuitori, 1693 erau

evanghelici si doar 49 greco-catolici. Cum mare parte din constructii erau din

lemn, incendiile din 1856, 1863 si 1876 au distrus un mare numar de gospodarii.



In urma acestor dezastre se trece la ridicarea de case din materiale solide, piatra

si caramida, astfel in anul 1900 din 364 de gospodarii 305 detineau case din

zidarie, majoritatea cu acoperis din tigla, si doar 46 de case din lemn.

Recensamantul din 1941 consemna o populatie de 1557 locuitori din care sasi

1227, romani 221, tigani 89. La 1900 erau 1460 evanghelici, 133 greco-catolici,

24 izraeliti. In perioada interbelica , in anul 1930 din 1460 de locuitori 1251 erau

evanghelici, 170 greco-catolici, 11 ortodocsi, 15 izraeliti. In urma evenimentelor

de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cu retragerea precipitata a trupelor

germane, la 19 septembrie 1944 un numar de 1260 de persoane se incoloneaza

in carute si pleaca catre vest, lasand satul pustiu si bunurile risipite. Localitatea

a fost repopulata in buna masura cu cetateni atrasi de mirajul pamantului liber,

din zona montana a Somesului Mare. Recensamantul din 1992 consemna o

populatie de 2532 de persoane, majoritatea ortodoxa (2215) si 312

neoprotestanti. Vecinatatea Bistritei si retrocedarea pamanturilor a facut ca

populatia sa fie intr-o permanenta crestere, in 2002 fiind recenzati un numar de

2692 persoane.

CEPARI

Spre deosebire de celelalte doua localitati ale comunei, Cepari nu a facut

parte din districtul sasesc al Bistritei, asezarea fiind in evul mediu integrata in

comitatul Solnocul Interior, structura administrativa in care o regasim inca din

1392. Abia in secolul al XIX-lea in urma constituirii comitatului Bistrita-Nasaud

localitatea a fost arondata la Bistrita.

Localitatea Cepari, apare relativ tarziu mentionata documentar, intr-o

hotarnicie din anul 1380, sub numele de Chepan cu toate ca zona a intrat in atentia

factorilor politici din regatul Ungariei de timpuriu. In secolul al XIII-lea neamul

Becse-Gergély, stabilit in Transilvania, cu maxim douazeci de ani anterior marii

invazii mongole din 1241/42achizitionase in comitatul Dabaca patru posesiuni, in

comitatul Alba din Transilvania un domeniu format din sapte mosii, in partea estica

a comitatului Solnocul Interior au detinut inca de la finalul perioadei arpadiene

posesiuni situate intre domeniul cetatii Ciceu si satele din zona Bistrita-Rodna: 23

de posesiuni, din care 9 ale familiilor Betlen si Apafi, iar 14 ale familiilor Somkeréki,

Nemegyei si Virágosberki, impartite de abia in 1391. Localitatea apare mentionata

doar intr-o delimitare de hotar din anul 1380, intre posesiunile nobililor de Fatha

si nobilii de Sintereag care detineau mosiile Sintereag, Nimigea si Cepari

(Chepan), cu trimitere la acte anterioare de la 1356 si 1360. La 20 decembrie

1391, conventul de la Cluj Manastur scria vicevoievodul Ladislaus ca a primit

scrisoarea acestuia din 15 noiembrie prin care solicita o diviziune a proprietatilor

dintre nobilii din familia Somkeréki: Stephanus Virágosberki, fiul lui Beche,

Iohannes si Anthonius, fii lui Nicolaus, Ladislaus, fiul lui Ladislaus, Ladislaus, fiul

lui Geleth Somkeréki si Iohannes, fiul lui Michael Nemegyei. Ladislaus Nemegyei

a primit 1/3, Stephanus Virágosberki a primit 1/3, iar urmasii lui Ladislaus

Somkeréki o alta treime. Posesiunile astfel impartite au fost: Somkerék

[Sintereag] (1), Virágosberk Nemeth [Crainimat] (5), Prozlop [Prislop, Liviu

Rebreanu] (6), Luchka [Lusca] (7), Magasmorth [Mogoseni] (8), Kach [Cociu] (9),

Alsovbrethe [Bretea] (10), Egrus [Agrisu de Sus] (11), Uduarhel [Sieu-Odorhei]



(12), Felsewbrethe [Bretea] (13) si Chepan [Cepari] (14) din comitatul Solnocul

Interior. Un act din aceasta perioada, emis dupa moartea lui Ladislaus Somkeréki,

indica faptul ca familia acumulase destule bunuri de valoare. De exemplu, in casa

lui Ladislaus, fiul lui Geleth, pe langa lada de acte, se mai gaseau: armuri, lancii,

arcuri de tip zamscirig, cel putin trei cai de lupta valorand 150 de florini, doua

cruci, un relicvar plin cu moaste, un scrin argintat cu haine femeiesti in valoare de

40 de florini, un inel sigilar din aur masiv si alte asemenea. Ladislaus isi redactase

testamentul in perioada in care participase la campania din Moldova [1395], fapt

certificat prin sigiliul voievodal, dar fusese redactat intr-o forma foarte proasta,

astfel ca la 1407 decanul capitlului Bistrita si ceilalti preoti si nobili supuneau

capitlului de Alba Iulia confirmarea acestuia.

Documentul consemna o ecclesiae sanguinis Christi de Chepan, in seama

careia sunt testate 6 maji de ovaz anual si 20 de oi precum si o cana si un pahar

din argint, alaturi de doua vase ordinare. O suma de bani era destinata unuia din

urmasi care sa intreprinda un pelerinaj la roma pentru a aduce moaste sfinte

pentru bisericile din Sintereag si Cepari. De asemenea, o suma era destinata

comitilor de Cepari Emerich si Christel „item quod sacerdotibus ad suas obesquias

vocatis de pecuniis”, primului dintre cei mentionati, de asemenea bani pentru

cumpararea unei perechi de boi si a unui cal.

Familia nobiliara Somkereki a ramas in stapanirea mosiei Cepari pana la 1661.

Stim ca la 1481 Ladislau de Zala confirma ca a primit ca zalog pentru suma de 48

florini jumatate din mosiile Cepari si Prislop, din partea nobililor de Sintereag

Thomas si Nicolae Somkereky. Un intreg sir de anchete si delimitari de proprietate

intervenite intre nobilii de Fatha si sasii din Dumitra si Tarpiu, amintesc parti ale

hotarului Cepari. Doar dupa ce cele doua comunitati libere

De-a lungul vremii satul apare inregistrat sub diverse toponime: Zippendorf

(1505), Czypan (1509),, Schepan (1539),Chyepan (1573), Czyepan (1587),

Czittmany (1589), Csipendorf (1895), Tsepan (1839), Tschepany (1817),

Tschippendorf (1910), Cepan (1854), Cepari (1925). Numele satului pare a-si

avea radacina in numele Stephan. Localitatea Cepari a apartinut la inceput

districtului Bistritei. In anul 1269 trece la comitatul Dabaca, iar din anul 1392

apartine, impreuna cu Sintereagul, de comitatul Solnocul Dinauntru.

La 1392 mosia se afla in stapanirea nobililor de Sintereag. Mosia ramane in

stapanire nobiliara si in veacurile urmatoare dupa cum rezulta din inregistrarile

documentare din 1452, 1581,1645, 1661, in care stapani raman nobilii din neamul

Farkas de Sintereag. In 1758 una din ficele nobilului de Sintereag se casatoreste

cu un reprezentant al familiei Földvari. Astfel, dupa aceasta data parte dinhotarul

satului a intrat in proprietatea acestei familii. Pamantul a fost cumparat de catre

sateni intre 1890 si 1902 de la urmasii acestei familii cu mari sume de bani: la

1890 partea de hotat „Breseriche Wald” de 129 jugere cu 5000 de guldeni, restul

a fost achizitionat cu uriasa suma de 155000 coroane.

In 1645 in Cepari erau inregistrate 13 familii pentru ca in 1720 sa fie inregistrate

172 de persoane, iar in 1850 – 571 de persoane. Recensamantul din 1733

consemna la Cepari 18 familii greco-catolice dar care erau lipsiti de biserica si de

slujitor al altarului. Epidemia de holera din 1873 a provocat moartea a 40 de



persoane in localitate iar incendiul din 1863 a mistuit mai multe gospodarii. La

1910 in sat traiau 830 de locuitori: 700 sasi, 70 romani, 30 tigani si 30 evrei in

156 de case, 74 din zidarie si 82 din lemn, din care 34 aveau acoperisul din paie

sau trestie. Primul razboi mondial a adus si aici mari suferinte, pe parcursul

conflagratiei fiind mobilizati pe front 140 de barbati din care 19 au cazut pe

diversele fronturi. In memoria lor, in anul 1923 a fost ridicat un monument in

curtea bisericii, pe cheltuiala maiorului Oskar Wolf. Recensamantul din 1930

inregistra un numar de 838 de persoane- 656 sasi, 106 romani 42 tigani si 34

evrei.

Dictatul de la Viena si razboiul al doilea mondial au provocat dezastroase

mutatii in viata localitatii, bulversand societatea, la fel ca in toata regiunea.

Evacuarea sasilor din nordul Transilvaniei, din septembrie 1944 a dus la

depopularea satului si distrugerea inventarului agricol. Daca la inceputul razboiului

satul avea 875 de locuitori dupa evacuare raman 135 intr-o localitate cu 178 de

case. Pentru a compensa plecarea populatiei germane se fac masive colonizari din

zona Lapusului si de pe valea Somesului, atrase de perspectiva impropietaririi si

instalarea in locuintele parasite. Se instaleaza in sat 120 de familii cu 467 de

persoane. Acestia primesc in urma reformei agrare o suprafata totala de 907

jugere de teren. Dupa razboi si reorganizarea administrativa Cepariul devine

centru de comuna, in componenta careia intrau Dumitra si Prislopul. Din 1956

centrul de comuna a fost stabilit la Dumitra. Evolutia demografica a cunoscut o

evolutie usor ascendenta: daca in 1948 erau 670 de locuitori in 1956 erau 767 iar

in 2002 976 de locuitori. Sub raport etnic, in 1966 satul era format din 669 de

romani si doar 18 germani, ulterior ultimii reprezentanti ai etniei germane sa

dispara. Sub raport confesional in 1850 erau in Cepari 429 evanghelici, 129 greco-

catolici si 12 izraeliti, la 1900 erau 596 luterani, 114 greco-catolici si 37 izraeliti,

iar in 1930 din cei 840 de locuitori ai localitatii 148 erau greco-catolici, 656

evanghelici, 34 mozaici si 2 calvini. In 1992 satul avea 631 de crestini ortodocsi,

79 penticostali.

TARPIU

Localitatea Tarpiu (germ.Treppen, ung. Szasztorpeny) se afla in zona de

colonizare germana din nord-estul Transilvaniei, la numai 12 km de Bistrita.

Sosirea colonistilor sasi in aceasta zona a inceput probabil in secolului al XII-lea.

Administrativ asezarea facea parte in evul mediu din districtul Bistritei. Accesul

relativ facil spre acest oras, a influentat cu certitudine dezvoltarea economica a

asezarii precum si aspectul ei edilitar. Geografic vorbind, asezarea este plasata

intr-o zona depresionara, o depresiune colinara de eroziune, incadrata de dealurile

Prislopului, de dealurile Targului (Cetatii) spre Bistrita, avand insa o deschidere

larga spre Culoarul Sieului. Atestarea documentara a localitatii este relativ tarzie,

ea fiind mentionata pentru prima data in Registele de dijme papale intre anii 1332-

1335 unde figureaza in socotelile arhidiaconatelor Tylegd si Dabaca. In aceste

imprejurari e amintit preotul paroh Petrus din Tarpiu (de Cupinio ) care platea la

acea data o suma mare de bani, o marca de argint dupa greutatea de la Alba.



In apropiere de satele Tarpiu si Dumitra sunt des mentionate de sursele

documentare patru asezari, azi disparute. Nu se cunosc imprejurarile in care

asezarilementionate au fost parasite. Aceste sate au constituit obiectul unui

indelungat litigiu intre localitatile Dumitra si Tarpiu pe de o parte si nobilii de

Fattendorf, care le revendicau, pe de alta parte. Un document emis in 1243

mentioneaza pentru prima data satele Fatateleke, Bachunateleke si Chegeteleke

apartinatoare cetatii Dabaca ["terra castri nostri de Doboka"). El a dat insa nastere

unor controverse: actul original nu s-a pastrat dar, exista diploma de reconfirmare

a sa, datata 1344. Formula de donatie care se regaseste in acest document pare

neobisnuita; imprejurarea a generat de fapt controversa amintita dar, s-a facut si

remarca indreptatita ca, momentul emiterii documentului era dupa un eveniment

exceptional, anume dezastrul provocat de marea invazie mongola, ceea ce ar

putea explica chiar nerespectarea uzantelor. Actul in discutie a fost emis de regele

Ungariei care daruia aceste sate din domeniul cetatii Dabaca comitilor Theotonicus

si Herman. Cei doi beneficiari ai actului de donatie regala vor primi astfel numele

de nobili de Fata [nobiles de Fatha). Cetatea Dabaca la radu-i, atunci cand in 1285

a fost arsa si distrusa de tatari, era, prin danie regala, a banului Mikud, personaj

ce detinea intinse mosii in nord-estul Transilvaniei. In veacul al XIV-lea un litigiu

intre comunitatile sasesti din zona Tarpiu - Dumitra Mare si nobilii de Fattendorf

este mentionat de sursele documentare care ne ofera dealtfel tabloul unui

indelungat conflict intre partile amintite, care vor fi implicate decenii la rand in

aceasta disputa. Astfel, in 1344 voievodul Ladislau intervine in contextul in care

conflictul se acutiza dispunand ca nobilii de Fatha sa fie pusi in posesia satului

Chegeteleke. Doua decenii mai tarziu, in iunie 1366, localitatea Tarpiu e amintita

in conditiile in care regele Ludovic I de Anjou intervine la randul sau intarind

hotarnicia dintre satul Dumitra si mosia Thewkes, sat medieval disparut si el in

acest tinut. In 1380 sate din apropierea Cepariului, Mintiul si Sintereagul, de

asemenea in conflict cu nobilii de Fata, solicita si ei reluarea hotarnicirilor vechi.

Litigiul se dovedeste greu de solutionat: in acelasi an locuitorii din Dumitra si

Tarpiu au si ei un diferend cu acei nobili de Fata, conflictul continua si in veacul

urmator iar partile ajung in repetate randuri inaintea voievodului Transilvaniei si

a regelui Ungariei.

In iulie 1412, voievodul Stibor, face cunoscuta amanarea judecarii litigiului

dintre comunitatile din Dumitra si Tarpiu si nobilii din Fata pentru ca acestia din

urma sa-si poata prezenta actele lor, obiectul litigiului fiind legat de delimitarea

hotarelor. Un act datat in 30 iulie 1414 sugereaza insa ca diferendul era atunci pe

punctul a se incheia: regele Sigismund de Luxemburg comunica hotararea sa in

procesul dintrecomunitatile din Tarpiu si Dumitra pe de o parte si nobilii din Fata,

Bachna si Chege. Acestia din urma, neprezentandu-si actele pana la data stabilita

de voievod, au pierdut procesul; in consecinta, actul dispune punerea celor doua

comunitati in drepturile lor. In 1434 Fatha este mentonata ca predium. Spre

mijlocul veacului al XV-lea satul Tarpiu e amintit din nou de documentele vremii:

in 1440 , Elisabeta, regina Ungariei zalogeste lui Gregoriu de Bethlen unele

posesiuni din aceasta zona. In acelasi an ea porunceste locuitorilor din Tarpiu,

Dumitra, si Slatinita predarea veniturilor regale catre acel Gregoriu de Bethlen. Un



an mai tarziu, in 1441, autoritatea regala intervine din nou in legatura cu asezarile

care constituisera obiectul litigiului inceput cu un veac inainte, asa cum s-a

precizat deja. Regele porunceste voievozilor ardeleni Nicolae de Ujlak si Ioan de

Hunedoara sa-i apere pe sasii din Dumitra si Tarpiu care erau atunci in posesia

unor proprietati reclamate de cativa nobili. In anul urmator, 1442, seria

documentelor privitoare la acest diferend continua: palatinul Laurentiu Hedervari

solicita, la randul sau, acelorasi voievozi Ioan de Hunedoara si Nicolae Ujlaki sa

protejeze proprietatile Fata, Chege si Bochonya apartinand satelor Dumitra si

Tarpiu deoarece nobilii implicati nu s-au prezentat la proces. Cateva luni mai tarziu

chiar regele Vadislav I cere voievozilor ardeleni Ioan de Hunedoara si Nicolae

Ujlaki sa ia o hotarare definitiva privind diferendul dintre comunitatile Dumitra si

Tarpiu si acei nobili pentru proprietatile mentionate. La scurta vreme, in 1443,

sasilor din Dumitra si Tarpiu le sunt intarite mai multe documente cu privire la

drepturile lor asupra amintitelor Fatha, Chege si Bachna pe care le primesc in

conditiile in care nobilii de Fahta s-au stins fara urmasi. Curand insa apar elemente

noi in acest diferend: in martie 1448, Conventul din Cluj Manastur comunica

voievozilor Marcu, Gheorghe si Nicolae ca in urma unei anchete s-a constatat ca

mosiile Chege, Bachna, Fatha si Thewkes au fost de fapt mostenite de nobilii

amintiti in linie feminina. Protestul locuitorilor din Dumitra si Tarpiu este prompt

dar, in cele din urma, in iulie 1448, vicevoievozii hotarasc in litigiul dintre sasii din

localitatile amintite si nobilii din Sangeorz in favoarea acestor nobili. Epilogul

conflictului este insa semnificativ: o serie de documente emise in mai 1449

confirma faptul ca locuitorii din Dumitra si Tarpiu au cumparat de la nobilii din

Sangeorz proprietatile pierdute (Fatha, Bachna, Chege si Thewkes) platind 2000

de guldeni, punand astfel capat unor dispute care au durat mai mult de un veac.

Un document din anul 1343 il mentioneaza pe Blasius plebanus de villa

Therpeniae, iar la 1407 Gerhald de Terpinio. Localitatea era zalogita in 1440 de

catre regina Elisabeta lui Grigore de Bethlen pentru cei 2000 de guldeni

imprumutati de regele Sigismund. Mai apoi , in anul 1453 satul impreuna cu

celelalte localitati ale districtului Bistrita au fost daruite lui Iancu de Hunedoara.

Un document din 1465 inregistreaza acordarea dreptului de targ localitatii. Ca

urmare a distrugerilor provocate de incendii, in 1521 regele ii scutea pe locuitorii

din Tarpiu de la plata censului pe o perioada de trei ani. Un document din anul

1524 il inregistreaza pe Balticzar Goebel comites de Treppen. In 1642 satul avea

41 de gospodarii, pentru ca la sfarsitul aceluiasi secol sa fie 60 de gospodarii. La

1783 Tarpiul avea 156 de familii, 760 de suflete care locuiau in 145 de case pentru

ca la 1818 sa fie 304 familii din care doar 8 romanesti. Un puternic incendiu a

afectat numeroase gospodarii an anul 1892. La 1900 Satul era format din 215

case, din care doar 21 erau constructii din lemn. La inaugurarea casei comunale

din Tarpiu la 28 iunie 1914 a sosit vestea asasinarii lui Franz Ferdinand la

Sarajevo, eveniment care va duce la declansarea marii conflagratii mondiale.

Angrenati in conflagratie, din Tarpiu au cazut pe front un numar de 30 de militari.

Dupa razboi aplicarea reformei agrare a dus la expropierea unei suprafete 444 de

jugere si impropietarirea a 59 de familii cu o suprafata de 115 jugere.



Evenimentele legate de cel de-al doilea razboi mondial, cu pierderile umane

si greutatile provocate de razboi, apoi evacuarea populatiei sasesti a schimbat

starea localitatii si structura etnica a satului, aici fiind colonizati locuitori adusi de

mirajul pamantului din Apuseni si din Valea Somesului.

Tipologia asezarilor Dumitra, Cepari si Tarpiu

Comuna Dumitra si satele Tarpiu si Cepari s-au dezvoltat in directa legatura cu

micile cursuri de apa care strabat vaile din zona. Sunt sate adunate care au doua

centre dominante, pe de o parte este biserica, ca un nucleu al asezarii, iar pe de

alta parte una sau doua artere liniare de circulatie care au impus o artera de tranzit

mai importanta. Nucleul istoric al localitatii este concurat de nucleul drumului

national spre care s-au orientat tot mai multe investitii si se exploateaza mai bine

potentialul vadului comercial. Strazile secundare s-au dezvoltat intre aceste repere

de dezvoltare. Biserica este plasata de obicei pe o zona mai inalta fiind fortificata

in perioada medievala, la Cepari doar cursurile de apa asigurau fortificarea

edificiului religios. Terenul inalt a determinat la Dumitra si Tarpiu aparitia unor

fortificatii medievale care urmau configuratia terenului. Strazile si parcelarele

gospodaresti s-au distribuit intre acest pol reprezentativ si cel al unei strazi

centrale, iar cursurile neregulate ale paraielor si forma vailor acestora au

determinat abaterea de la unele planuri regulate.

Caracterul de asezare adunata a impus insa conturarea unui centru, dezvoltat intre

spatiul bisericii si artera de tranzit. Aceasta zona aflata in proprietate publica a

fost initial un spatiu liber, amenajat pentru folosinta comuna. Plantarea unor

copaci trebuia sa marcheze rigul de dans al satului si locul de intalnire al

comunitatii la evenimentele laice. Traditia saseasca a pastrat in comunitate

respectul pentru spatiul aflat in utilizare comuna, dar odata cu miscarile de

populatie de la jumatatea secolului XX si disparitia obiceiurilor traditionale se

pierde si simtul administrarii in comun a spatiului.

Din perioada comunista populatia a incercat sa preia treptat o parte din spatiul

public prin ocuparea si amenajarea temporara a terenului public din fata caselor,

iar dupa 1990 in tot mai multe cazuri spatiul public a fost imprejmuit ca un veritabil

spatiu privat. Artera centrala, conceputa ca un spatiu larg, chiar foarte larg pentru

asemenea comunitati rurale a fost micsorat abuziv. La Dumitra laturile actualului

drum national trebuiau sa fie flancate de un spatiu verde generos care se incheia

cu fronturile compacte ale caselor. In ultimele decenii, in mod abuziv proprietarii

au construit imprejmuiri in fata caselor sau au transformat aceste zone in gradinile

de flori sau de zarzavaturi din fata caselor. Dupa o tolerare indelungata este greu

sa se accepte in 2017 ca spatiul respectiv trebuie sa revina sub tutela proprietatii

publice, dar fara asemenea interventii zona centrala a comunei risca sa-si piarda

coerenta. Spre iesirile din localitate, unele constructii au restrans spatiul public

fiind construite tot mai proape de sosea. Pastrarea unei distante rezonabile si

unitare sunt obligatorii pentru a putea asigura perspectiva unei dezvoltari, dar si

confortul cetatenilor fata de traficul auto. Recastigarea acestor terenuri publice

ofera in timp oportunitatea reconsolidarii autoritatii si colaborarii la proiectele de

coeziune locala.



Caracteristicile lotizarii in Dumitra, Cepari si Tarpiu

Parcelele din Dumitra, Cepari si Tarpiu au dimensiuni similare cu parcelarile

realizate in localitatile cu traditie germana din Transilvania. Ograda larga este

inchisa intre imobilul locuinta, amplasat spre strada, in timp ce pe latura expusa

la soare o serie de anexe cu rol de depozitare prelungesc in L, spre interiorul

parcelarului, latura locuintei, in timp ce latura dinspre gradina este inchisa de

anexa utila cresterii animelor. In spate o gradina care acopera nevoile unei famili

are suprafete de circa 40-50 ari.

Casa de locuit traditionala ocupa latura de la strada, cu un acces pietonal care

asigura intrarea direct din strada. Pe una dintre lateralele parcelarului este

amplasata poarta de acces carosabil – tot timpul pe latura opusa anexelor care

prelungesc locuinta spre interiorul parcelarului. Accesul pietonal insotit de o scara

cu 4-5 trepte este de multe ori protejata de un pridvor zidit. Poarta carosabila este

uneori incadrata intr-o structura cu acoperis, modelul este specific caselor sasesti

din sudul Transilvaniei, se folosesc si in nord, dar nu in mod obligatoriu. Traditia

portilor inalte s-a pastrat si in aceasta zona.

Modelul accesului din strada a fost introdus in arhitectura satelor in secolul al XIX-

lea sub influenta urbanizarii. Accesul din strada nu are o utilizate foarte mare in

mediul rural, din aceasta cauza este folosit destul de rar, iar uneori aceste accese

au fost blocate.

Modelul de locuinta traditionala acum in Dumitra, Cepari si Tarpiu s-a conturat in

secolul al XIX-lea, iar propotia interioarelor, dispunerea in amfilada a incaperilor

si decoratia utilizata se incadreza in caracteristicile acestei perioade. Cladirile sunt

construite din piatra prin intermediul santierelor de vecinatate. Subsolurile sau

demisolurile au plansee pe grinzi de lemn, arce dublouri de caramida sau bolti

prusesti pe profile metalice. Parterul inalt are ferestre care se incheie in partea

superioara cu arce de caramida cu rol de descarcare. Fiecare incapere de la strada

are de obicei 2 ferestre, iar frontul construit se structureaza dupa 4-6 axe.

Etajarea acestor cladiri este o exceptie si apare mai ales la cladiri care au primit

si alte functiuni decat ce de locuinta. Planseul parterului este construit din grinzi

de lemn cu decoratie si inscriptii, dar in ultimul deceniu tendinta este sa fie

acoperite si transformate in suprafete monotone zugravite. Podul are o sarpanta

inalta, adaptata climei cu ierni lungi si zapada. Cele mai vechi sarpante se

incadreaza in tipologia sarpantelor istorice eclectice. Pantele de scurgere sunt

orientate spre strada si spre curte, iar laturile scurte sunt inchise cu pinioane zidite

( mai rar din lemn). Lucarne de tabla asigura lumina si aerisirea podului, celebrele

ochiri de sibiu, intalnite la casele din sudul Transilvaniei nu se regasesc si la sasii

din nord.

Modelul locuintelor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX este

completat de o serie de cladiri sau de interventii realizate in a doua parte a

secolului XX. Locuinta standardizata cu doua camere la strada, cu ferestre in trei

ochiuri, cu poarta pe una dintre laturi s-au construit si spre periferia acestor

localitati, dar fronturile istorice au ramas relativ compacte. In cazul unor demolari

s-a pastrat latimea la strada a locuintei pentru a obtine inchiderea parcelarelor

istorice. Mult mai neinspirate au fost modificarile grefate pe cladirile istorice



existente prin amplificarea golului ferestrelor ( largirea pe orizontala) si

modificarea sarpantelor. Modificarea proportiei dintre plin si gol a impus cladirilor

istorice aspecte greoaie si masive, amplificate si de renuntarea la jocul dinamic al

decoratiei prin aplicarea unei tencuieli simple in stropi de ciment. Sub influenta

unui curect neofolcloric in anii 80-90 s-au utilizat si decoratii cu o geometrie de

inspiratie populara. Sarpanta simpla si functionala a acoperisului a fost in multe

cazuri fragmentata in trei pante independente, cu pinioane nefunctionale spre

partea centrala a acoperisului. Unitatea istorica a sarpantelor a fost inlocuita de

imbinarea unor acoperisuri in pupitru si pinioane cu aerisiri triunghilare.

Ferestrele cu impartirea golului cu traversa amplasata dupa raportul 2/3,

obloanele de lemn cu voleti lamelari se mai pastreaza la unele cladiri. Din pacate

in ultimul deceniu existenta noilor materiale de constructie accesibile si odata cu

cresterea nivelului de trai au fost eliminate tot mai multe caracteristici istorice.

Schimbarea etnica survenita dupa 1944 a antrenat si o asociere etnica a

caracteristicilor istorice, iar eliminarea acestor amprente a fost inteleasa ca un

firesc al noii realitati etnice si culturale.

Schimbarile inregistrate in ultimele decenii nu au amplificat calitatea spatiului

construit, iar coeziunea mostenita a tins spre un eclectism incoerent.

Caracteristicile traditionale identificate in Dumitra, Cepari si Tarpiu par in conflict

cu cele actuale sau cel putin intr-o asezare concurentiala in care ultimele

interventii tind sa elimine sau sa acopere mostenirea culturala. Solutiile

identificate in cadrul unui plan de urbanism trebuie dublate si de solutii de

arminizare sociala si culturala care sa aseze trecutul si prezentul intr-o continuitate

armonizata.

2.2. ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL 2.2.1. ASEZARE GEOGRAFICA

Judetul Bistrita - Nasaud este asezat in partea de nord a tarii, intre

paralelele 47°37` si 47°48` latitudine nordica si intre meridianele 23°27` si

25°36` longitudine estica, incadrat de judetele Maramures in nord, Suceava in

est, Mures in sud si Cluj in vest, insumand o suprafata de 5305 km² (2,2% din

suprafata tarii).

Comuna Dumitra este asezata, din punct de vedere administrativ, in partea

centrala a judetului Bistrita - Nasaud.

Comuna Dumitra, in alcatuirea sa actuala, cuprinde localitatile Dumitra,

Cepari si Tarpiu. Este o comuna de marime mijlocie, situata in zona centrala a

judetului Bistrita-Nasaud. Dumitra, localitatea de resedinta a comunei, este

situata la intersectia paralelei 47˚13’ latitudine nordica cu meridianul 24˚28’

longitudine estica.

Prin localitatile Dumitra si Cepari trece soseaua D.N. 17C care leaga

municipiul Bistrita de orasul Nasaud. Intre localitatile Dumitra si Cepari exista 4

km, iar intre Cepari si Tarpiu distanta masoara aproximativ 7 km. Localitatea

Dumitra este situata la 12 km fata de Bistrita si 11 km fata de Nasaud. D.N. 17C

a fost si este o cale usoara de comunicatie pentru locuitorii localitatilor Dumitra si

Cepari cu Valea Somesului Mare si Depresiunea Bistrita. Soseaua trece spre



Nasaud prin pasul si localitatea Prislop, iar spre Bistrita prin pasul Targului.

Legatura spre Tarpiu se face pe un drum judetean, partial modernizat, care

insoteste raul Rosua. In trecut exista o legatura directa intre Tarpiu si Bistrita,

cale mult mai scurta, in prezent impracticabila.

Comuna Dumitra se invecineaza cu doua orase si patru comune. Cea mai mare parte din lungimea hotarelor o are cu orasul Bistrita si comuna Sintereag.

In partea de sud si de sud - est, comuna este marginita de orasul Bistrita.

Hotarul se intinde in lungul Dealului Handrabestiului, Dealul Targului si Dealul

Pinticului, urmand de obicei creasta acestora, intr-o zona aproape complet

acoperita cu paduri de foioase.

Hotarul cu comuna Feldru se afla in partea de est si nord - est si urmeaza

directia Dealului Cetatii.

In partea de nord, pe linia sinuoasa a dealurilor se margineste cu comuna

Rebrisoara. Tot la nord se afla si hotarul cu orasul Nasaud, hotar ce coboara pe

Dealul Fotovolului pana la paraul Cepariului, ca apoi sa treaca prin apropierea

dealurilor cartierului Lusca.

In partea de nord - vest si vest, peste Dealul Mintiului se margineste cu

comuna Nimigea.

Hotarul spre comuna Sintereag trece peste Valea Tarpiului ajungand in

Dealul Handrabestiului, urmand partea vest si sud - vest.

Caracteristica principala a acestor hotare este ca ele urmeaza linia naturala

a crestelor dealurilor, intretaiata in mod mai pronuntat de Valea Tarpiului in partea

de sud - vest.

2.2.2. RELIEFUL In cadrul marilor unitati de relief, judetul inglobeaza zona de contact a

Carpatilor Orientali cu Depresiunea Transilvaniei, Bazinul Superior al Somesului cu

afluentii sai (Sieu, Bistrita, Salauta, Ilva, etc), precum si o mica portiune din

Bazinul Mijlociu al Muresului ( Lutu, Comlod, Seulia si Sarmasu).

Relieful este variat si complex, dispus sub forma unui amplu amfiteatru

natural, reprezentat prin doua trepte - munti si dealuri. Lipsa campiei este

suplinita de luncile manoase ale Somesului Mare, Sieului, Bistritei, Budacului si ale

afluentilor lor, care completeaza dispunerea armonioasa a treptelor de relief din

judet.

Zona dealurilor, care reprezinta 2/3 din suprafata sa, ocupa partea centrala

si de vest a judetului.

In partea centrala s-a conturat o regiune colinara denumita Dealurile

Bistritei, alcatuita dintr-un ansamblu de culmi longitudinale, fragmentate intr-o

serie de coline cu altitudini cuprinse intre 400 - 700 m acoperite cu paduri de

foioase si livezi.

Dealurile Bistritei alcatuiesc de fapt o asociere de trei bazine depresionare,

care s-au format sub actiunea erozionala a apelor curgatoare, fiecare fiind drenat

de cate o vale principala. Acestea sunt: Depresiunea Dumitra - Taure, situata de-

a lungul Vaii Rosua (Valea Sarata); Depresiunea Livezile - Birgau si Depresiunea

Budacului.



Comuna Dumitra este asezata, din punct de vedere administrativ, in partea

centrala a judetului Bistrita - Nasaud.

Sub raport geografic, Dumitra este asezata in Depresiunea Dumitra-Taure,

care reprezinta o zona de tranzitie intre podis si lantul Muntilor Carpati, dar bine

delimitata de unitatile geografice din jurul ei.

Situata destul de aproape de Muntele Heniu Mare din Grupul Muntilor

Birgaului si nord - estul Podisului Transilvaniei, Dumitra beneficiaza de conditii

favorabile desfasurarii vietii si activitatii locuitorilor sai.

Comuna Dumitra face parte din zona Dealurilor Bistritei, care se intind in

partea de vest a Muntilor Birgaului.

Ea are un microrelief specific, dominat de o depresiune de proportii mai

reduse, ceea ce a determinat ca in cadrul reliefului judetului suparfata comunei sa

fie cunoscuta sub numele de Depresiunea Dumitra - Taure, depresiune

intracolinara de eroziune, sculptata pe seama braului de formatiuni tortoriene moi,

cu argile friabile, formatiuni de sare, etc.

Forma depresiunii este un patrulater, cu o suprafata de 200 km ²,

corespunzatoare specificului depresiunilor de proportii mai reduse.

In cuprinsul comunei, regiunea deluroasa ocupa cea mai mare intindere. In

partea estica altitudinea lor se apropie de 800 m, facand legatura cu zona

muntoasa din apropiere, urmand a scadea in partea de sud - vest spre Campia

Transilvaniei.

Privind pe inaltimea Dealului Cetatii, aflat in extremitatea estica a comunei,

toate dealurile Dumitrei apar ca niste spinari de oi aplecate sa pasca in partea

vestica.

Dealul Cetatii este cel mai inalt deal, in punctul sau Piatra Pinticului, avand

inaltimea de 740 m. El este punctul de unde se orienteaza pe intregul cuprins al

comunei, toate celelalte dealuri.

De-a lungul hotarului cu orasul Bistrita se intinde Dealul Targului, ce se

termina dincolo de satul Tarpiu, urmand latura sudica a depresiunii. Altitudinea

dealurilor cel compun variaza intre 600 - 700 m, punctele mai inalte fiind: Dealul

Ciuha 620 m, Dealul Bistritei 653 m si Dealul Slatinitei 671 m. Paralel se intalnesc

dealurile: Hum, Cimitirului, Candrasului.

Latura nordica a Depresiunii Dumitra - Taure este formata din Dealurile

Prislopului, Urzicarului, Mintiului. O pozitie mai centrala ocupa Dealul Fetii.

Toate dealurile de la hotarul comunei sunt acoperite de intinse suprafete de

paduri de foioase, iar pe cele cu pozitie mai centrala s-au plantat intinse suprafete

de pomi fructiferi, vii sau plante de cultura.

Intre aceste dealuri strabatute de paraie mici, se intind vai a caror latime

se mareste spre partea vestica a comunei.

Cu toate ca intinderea comunei este relativ mica, se intalnesc forme de

relief diferite: dealuri specifice zonei de podis, vai largi cu zone inguste,

asemanatoare luncilor, terase caracteristice.

Formele de relief se imbina ca intr-un fel de teatru antic, cu deschidere spre

Valea Sieului si Somesului.



Dumitra este legata de toate comunele din jur prin pasuri, cele mai multe

fiind de importanta locala. Pasurile ce o leaga de Feldru si Rebrisoara sunt putin

intrebuintate, avand caracterul unor drumuri de tarina.

Legaturile cu Mintiu si Sintereag se fac prin drumuri accesibile, dar gradul

lor de degradare le fac uneori putin practicabile.

Cele mai bune legaturi se fac cu cele doua orase prin Pasul Prislopului spre

Nasaud si prin Pasul Targului spre Bistrita, pe soseaua modernizata, de importanta

judeteana.

2.2.3. CLIMA Depresiunea Dumitra- Taure, inclusiv comuna Dumitra ce apartine acestei

depresiuni, are un climat temperat continental de adapost. Continentalismul

climatic este moderat in sensul absentei caldurilor de vara excesive si repartitia

precipitatiilor in toate cele patru anotimpuri, cu o maxima in lunile mai-iunie.

Datorita inversiunilor de temperatura iarna se pot instala geruri persistente in vaile

joase de la baza depresiunii. Inversiunea de temperatura se produce cand aerul

rece, mai greu, coboara in vai, iar aerul mai cald fiind mai usor urea pe culmi.

Aceste inversiuni de temperatura cauzeaza ingheturile si brumele din anotimpurile

primavara si toamna. Caracterul de adapos al climatului se manifesta in

Depresiunea Dumitra- Taure prin numarul mai redus al furtunilor si vamnturilor.

Un aspect negativ al climatului de depresiune il constituie nurnarul mai mare al

zilelor cu ceata din anotimpurile iarna, primavara si toamna.

Circulatia generala a atmosferei se face si in depresiunea Dumitra- Taure

din directia vest si nord-vest. Exista in anotimpul vara situatia in care vantul si

ploile se abat asupra comunei Dumitra din directia est si nord-est.

Neexistand un centru de culegere a datelor meteorologice in depresiunea

Dumitra-Taure luam in considerare datele culese la statiunea meteorologic a

Bistritei deoarece microclimatul celor doua depresiuni este foarte asemanator:

Temperatura medie a aerului este de 8,2 °C. Luna cea mai friguroasa este

ianuarie, media fiind de -4,4°C, iar luna iulie inregistreaza caldurile cele mai mari,

cu medii de +19,1°C.

In cinci luni din an se obtin temperaturi medii de peste 10°C.

In intervalul 1896 - 2002, cea mai scazuta temperatura a fost inregistrata

in luna ianuarie -30,8°C, iar maxima in luna august +37,6°C.

Nebulozitatea mijlocie anuala este sub 50%. Maxima nebulozitatii este

inregistrata in lunile de toamna si iarna.

Precipitatiile medii anuale totalizeaza 680 mm.

In timpul verii precipitatiile sunt in medie de 250,5 mm, in luna iunie se

atinge maxima de 94,4 mm. Numarul zilelor cu precipitatii intr-un an este

aproximativ 120. Ploile torentiale ajung la 0,6 - 0,8 mm pe minut. La 11 august

1938 au cazut 75,9 mm.

Taria medie lunara a vantului nu depaseste 2,5 m/secunda. Maxima se

inregistreaza in luna aprilie, urmand martie si mai. Directiile principale ale

vanturilor sunt: nord - est -> nord - vest si est.



2.2.4. APELE

Reteaua hidrografica in Depresiunea Dumitra este formata din cateva paraie

al caror debite este foarte redus.

Variatia debitului si a nivelului se datoreaza precipitatiilor abundente in

special primavara, dupa topirea zapezii si a perioadelor de seceta din timpul verii.

Caracterele specifice depresiunii, imprima si retele hodrografice o

specificitate caracteristica, astfel paraul cel mai mare din comuna, Valea Tarpiului

isi are bazinul de alimentare in exclusivitate pe suprafata comunei. Cumpana

apelor pentru acest bazin este formata din dealurile: Cetatii, Targului si Prislopului.

Panzele de apa freatica sunt la mica adancime si in vetrele satelor, dar

aceasta apa nu este potabila, ea fiind intrebuintata in alte scopuri.

Apa potabila este adusa prin conducte metalice de la o distanta de circa trei

km, din izvoare captate care nu isi mentin debitul constant in perioada de vara.

Cel mai important parau este Valea Tarpiului care se varsa in Bistrita

Birgaului. Valea Tarpiului are ca afluenti paraul Cepari si paraul Prislopului pe

dreapta, iar pe partea stanga paraul Targului, Broasca, Valea Lunga si Naselul.

Pe intinsul comunei se afla un lac numit "Tau" care in urma cu aproximativ

cinci ani avea o suprafata de 6236 metrii patrati, dar acum este aproape secat.

Acest lac se afla la marginea satului Dumitra, folosit in trecut de sateni pentru

cresterea ratelor si gastelor. Debitul acestui lac a fost tot timpul inconstant.

Popularea lacului cu peste nu a dat rezultate.

2.2.5. SOLURILE

Solurile s-au format pe depuneri alternante de argile marnoase si gresii

grosiere, argile si gresii conglomerate si marne nisipoase.

In unele portiuni (Handrabesti) ale teritoriului se gasesc straturi de argile

compacte subjacente inclinate, care determina alunecarile de teren.

Pe lunci solificarea s-a produs pe maluri, luturi si argile. Solurile rezultate

au o textura grea, un drenaj intern defectuos.

Teritoriul Dumitrei este situat in zona solurilor brune, de padure podzolite

(19,7%) si a solurilor brune (4,5%).

Solurile erodate reprezinta 40,1%, solurile laconestite 21,6%, solurile negre

pseudorendzinice 13,5% si solurile aluvionale 0,6%.

Solurile negre de faneata se gasesc la baza pantelor concave unde apar

umeziri datorita izvoarelor de coasta, ceilalti factori avand caracterele generale

care au determinat solurile brune de padure sau brune de padure podzolite.

Pe lunci, microrelieful si apa freatica a determinat fie formarea laconistelor

fie a solurilor aluvionale.

Prin defrisari si desteleniri, omul a influentat negativ potentialul productiv a

solurilor, favorizand dezvoltarea eroziunii pana la moderat si chiar excesiv erodat.

Datorita pozitiei geografice, a zonei de relief, a climatului cu ierni reci, veri

potrivit de calduroase, cu precipitatii bogate, cu nebulozitate mica in sezonul de

vara si inceputul toamnei, arealul comunei asigura conditii propice culturii pomilor,

iar pe mezorelief, a vitei - de - vie si a culturilor de camp: grau, orz, ovaz, cartofi

si plante furajere perene si anuale.



2.2.6. FLORA

Pe teritoriul comunei, vegetatia este variata datorita conditiilor diferite de

clima, relief si actiunii consistente a omului.

Vegetatia se poate grupa in asociatii in functie de factorii fizico - geografici.

In cadrul acestor asociatii se intalnesc aproape toate grupele de plante

caracteristice zonei subalpine, zone de dealuri si podisuri, uneori chiar zone de

campie.

Pe cuprinsul localitatii Dumitra se pot distinge urmatoarele zone de

vegetatie:

• vegetatia zonei forestiere,

• vegetatia zonei agricole,

• vegetatia baltilor si mlastinilor.

Terenurile din prima grupa se situeaza in zona de vegetatie a padurilor de

foioase etajul stejarului - pe formele mai ridicate de relief facandu-se trecerea la

fag.

Padurile au in componenta speciile de: Quercus petraca, Quercus cerris,

Quercus deschampi, Carpinus betulus, Malus sivestris, Malus communis, Pirus

pyroster, Prunus avium, Corylus avelaria, Acer campestris, Crataegus monogyna,

Viburnum lantana.

Pe lunci, vegetatia lemnoasa apare in palcuri si e compusa din specii de

Salix, Alunus glutionosa si Propulus tremula.

Vegetatia ierboasa zonala cuprinde pajisti de tipul Agrostis termis,

Cynosurus cristatus, Festuca rubra, Brisa media, Anthoxanthum odoratum, Melica

transilvanica, Holcus lanatus, Trifolium rebeus, Ononis hyrcina, Lotus corniculatus,

Trifolim protense etc.

Productiile de masa verde si fan sunt mijlocii. Pe versanti, pajistile sunt de

tipul Agostis termis, Festuca sulcata, mai putin productive decat primele.

Pe lunci pajistile umede sunt dominate de Cyperacee care pot fi puse in

valoare numai dupa lucrari hidroameliorative.

2.2.7. FAUNA

Teritoriul localitatii se incadreaza in etajul faunei de deal si podis.

Dintre mamifere amintim pe cele mai reprezentative: iepurele (Lepus

suropeaus) - in prezent in numar destul de redus, din cauza ierbicidarilor,

stropirilor, recoltarilor mecanice, araturilor de vara sau toamna, inmultirii vulpilor;

caprioara (Capreolus capreolus) - in numar mai mare datorita ocrotirii de catre

om si popularii rezervatiilor. In ultimul timp lupii sunt tot mai putini, dar a crescut

numarul mistretilor, care provoaca uneori pagube culturilor agricole. Prezenta

ursilor, e datorata mai mult Rezervatiei de la Budac, aflata in apropierea hotarului

comunal.

Pasarile mai des intalnite sunt: ciocanitoarea, gaita, pupaza, turturica,

porumbelul gulerat, cinteza, graurele, cucul, sitarul de padure, uliul, eretele,

mierla, pitigoiul, stancuta, corbul, ciocarlia, randunica si foarte des intalnita

vrabie.

In zonele de culturi cerealiere sunt caracteristice: potarnichea, cioara de

semanatura si fazanul.



Dintre pasarile nocturne se remarca buha mare, cucuveaua comuna si

liliacul. In zonele mai umede se intalnesc berzele albe.

Pe lacul "Tau" se pot observa aproape tot timpul anului ratele salbatice,

care in mod normal pe timpul iernii ar trebui sa plece dar se intampla foarte rar

acest lucru.

2.2.8. CARACTERISTICILE GEOTEHNICE

Caracteristicile geotehnice ale zonei au fost stabilite pe baza prevederilor

legale in vigoare.

Caracterizarea geotehnica a terenului de fundare in comuna Dumitra s-a

facut pe baza unei raionari terenurilor aferente fiecareia dintre localitatile

componente.

Zona localitatii Dumitra:

Zona depresionara (de terasa)

Zona de terasa din cadrul localitatii Dumitra ocupa partea centrala a

localitatii cu extindere spre VSV. Aceasta zona este caracterizata de prezenta

depozitelor aluvionare fine (nisipuri argiloase) acoperite si interstratificate cu

nivele de maluri noi, cu grosimi apreciabile(peste 9 m in unele zone) fapt ce indica

un regim hidraulic lent. Aceasta zona este una mlastinoasa, cu nivelul freatic

ridicat si izvoare subterane bogate, la care se adauga si lipsa intretinerii retelei

hidrologice din zona. Din studiile de teren efectuate a rezultat faptul ca acest

perimetru este impropriu fundarii constructiilor sub forma clasica, impunandu-se

solutii de fundare la adancime.

Zona deluroasa (de versant)

Din punct de vedere geomorfologic, in afara zonelor centrale de ses,

comuna este caracterizata de zone deluroase cu pante variabile cuprinse intre 15

si 45% care nu prezinta semne de instabilitate. Aceste zone de panta sunt

dominate de depozite deluviale cuaternare, alcatuite din prafuri nisipoase si

nisipuri prafoase, cu fragmente de tufuri vulcanice si gresii. Formatiunile

sedimentare de baza in aceasta zona sunt argile marnoase si tufuri vulcanice,

situate sub depozitele deluviale, la adancimi care in general pot depasi 4-5 m, iar

local pot ajunge pana la 9-10 m.

Terenul de fundare in aceasta zona il reprezinta stratul deluvial de

suprafata, cu conditia executarii de sprijiniri calculate a taluzurilor si sapaturilor,

precum si un management adecvat al apelor subterane si de siroire. Dat fiind

pantele mari ale versantilor se recomanda intocmirea unor studii de stabilitate

generala a versantilor (pentru intocmirea PUZ-urilor).

Zona localitatii Cepari


Zona de terasa din cadrul localitatii Cepari ocupa cea mai mare parte a

localitatii. Aceasta zona este caracterizata de prezenta depozitelor aluvionare fine

(nisipuri argiloase) acoperite si interstratificate cu nivele de maluri moi cu grosimi

in general mai reduse decat in cazul localitatii Dumitra (in medie 1-3 m). Nivelul

freatic este situat intre 1 si 2 m.



Din studiile de teren efectuate fundarea in aceasta zona impune fie

coborarea talpii fundatiei sub cota inferioara a stratelor aluvionare moi, fie

adoptare de metode de imbunatatire a terenului de fundare, in functie de

constructiile ce urmeaza a se construi.


Zona de versant din localitatea Cepari este prezenta in zonele periferice ale

localitatii, inspre sud-est , sud-vest si nord. Arealul nu prezinta semne de

instabilitate. Aceste zone de panta sunt dominate de depozite deluviale

cuaternare, alcatuite din prafuri nisipoase si nisipuri prafoase, cu fragmente de

tufuri vulcanice si gresii. Formatiunile sedimentare de baza in aceasta zona sunt

reprezentate prin argile, nisipuri si tufuri vulcanice, situate sub depozitele

deluviale, la adancimi care in general pot depasi 4-5 m, iar local pot ajunge pana

la 9-10 m.

Zona localitatii Tarpiu


Zona de terasa a localitatii Tarpiu ocupa zona centrala a localitatii, pe un

aliniament est-nord-vest cu p digitatie spre sud. Aceasta zona este caracterizata

de prezenta depozitelor aluvionare fine si grosiere (pietrisuri, nisipuri, nisipuri

argiloase) acoperite si intercalate pe alocuri cu nivele de maluri moi cu grosimi

medii de 1 m.

Din studiile de teren efectuate fundarea in aceasta zona impune fie

coborarea talpii fundatiei sub cota inferioara a stratelor aluvionare moi si

incastrarea lor in stratele aluvionare grosiere (pietrisuri), fie adoptare de metode

de imbunatatire a terenului de fundare, in functie de constructiile ce urmeaza a se

construi.


Zona de versant in cadrul localitatii Tarpiu se afla in zonele de sud si nord

ale localitatii. Arealul nu prezinta semne de instabilitate.

Aceste zone de panta sunt dominate de depozite deluviale cuaternare,

alcatuite din prafuri nisipoase si nisipuri prafoase, cu fragmente de tufuri

vulcanice.

Formatiunile sedimen

Documents

PLAN URBANISTIC GENERAL - primariadumitra · bilant teritorial 2.9. zone cu riscuri naturale 2.10. echipare edilitara 2.11. probleme de mediu 2.12. disfunctionalitati (la nivelul