Personalități ale orașului Covasna

www.cimec.ro / www.mncr.ro

Asociaţia Cultural-Creştină "Justinian Teculescu", Covasna Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sf. Gheorghe

Ioan Lăcătuşu Luminiţa Comea Ioan Luca

Personalităti '

ale oraşului Covasna

Voi. 1

Volum apărut cu binecuvântarea

I.P.S. Ioan Selejan,

cu un studiu monografie de Dr. Ioan Lăcătuşu

Editura Eurocarpatica Sf. Gheorghe, 2009


Tehnoredactare: Erich-Mihail Broanăr

Volum apărut sub egida Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu" din Covasna şi a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sf. Gheorghe

Editura Eurocarpatica 520003 Sf. Gheorghe Str. Miko Imre, Nr. 2

TeL/fax: 0267.3 1 3534 Email: cohara_ro@ yahoo.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României ' LĂCĂ TUŞU, IOAN

Personalităţi ale oraşului Covasna 1 Ioan Lăcătuşu, Luminiţa Comea, Ioan Luca. - Sfântu-Gheorghe : Eurocarpatica, 2009- 4 vol.

I SBN 978-973-1 8 1 4-20-9 Voi. 1. - 2009. - ISBN 978-973- 1 8 1 4-2 1 -6

1 . Comea. Luminiţa I I . Luca, Ioan

008( 498 Covasna): 929

Coperta 1 : Biserica ortodoxă "Sf. Nicolae" ( 1 794- 1 800) şi

Şcoala Confesională Ortodoxă ( 1 905) din Covasna


Personalităţi ale oraşului Covasna

Cuprins

Cuprins ...... . . . . . . . ......... . . . . .. . ..... . . ......... ..... . . . . . . . . . ... . . . . . . ..... . . . . . . . . .... . . . . . 3

Întru cinstire . . . . . . . .. . . . . . . . . . .... . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. ..... .. . . .. . . . . . . 5

Prefaţă . . . . . . . . .......... . . . . . . . . . ... . . . . . . . ....... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .... . .. . .. . . . . . ..... 7

Covasna - studiu monografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . .... . . . . . .... . . . .. . . . . 1 9

Justinian Teculescu - personalitate proeminentă a Covasnei

( 1 865- 1 932) · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 89

Matei Basarab (n. 1 929) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 0 1

Niţă Buzea ( 1 904- 1 986) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 07

Adrian Căşunean-Vlad ( 1 947-2006) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 1

Nicolae Ciangă (n. 1 94 7) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 5

Ion Weidner - Ciurea (n. 1 940) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 1

Horia Colan (n. 1 926) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 4 1

Ioan V aler Dobros (n. 1 939) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 7 1

Dumitru Furtună (n. 1 943) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 73

Titus Felix Furtună (n. 1 968) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 77

Elena Glodeanu (n. 1 94 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 89

Aurel Hulpoi ( 1 926-2008) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 95

Gheorghe Jurebiţă ( 1 894- 1 968) . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 99

Matei Jurebiţă ( 1 908- 1 995) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

3 www.cimec.ro / www.mncr.ro


Dumitru Lungu (n. 1 957) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1 3

Ioan Ovidiu Măciucă (n. 1 967) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223

Codrin Dumitru Munteanu (n. 1 975) . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

Gheorghe Olteanu (n. 1 94 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

Gheorghe Papuc ( 1 928- 1 993) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

Petru Pânzaru (n. 1 93 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261

Mihaela-Carmen Suceveanu (n. 1 952) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275

Nicolae Teculescu ( 1 92 1 - 1 972) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285

Nicolae Vleja ( 1 907-2004) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . .. . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299


Întru cinstire . . .

Întru cinstire ...

Cinstirea înaintaşilor este o datorie a noastră, întrucât ei au

fost ctitori de neam, ţară şi cultură românească.

Fiecare comunitate din spaţiul nostru românesc a dat, în

decursul timpului, oameni pe care s-a sprij init şi se sprij ină şi

astăzi cupola de azur a neamului românesc. Chiar şi comunităţile

din zonele modeste (din punct de vedere material) ale României

şi-au adus totuşi o contribuţie deosebită, ridicându-se din mij locul

lor oameni de o certă valoare culturală şi ştiinţifică.

Când rosteşti cuvintele Covasna şi Harghita - deja un

hinom cu o anumită rezonanţă în spaţiul nostru românesc - ţi se

îndreaptă gândul spre o oarecare sărăcie spirituală şi culturală.

Dar iată că autorii acestui volum încearcă să ne alunge din suflete

o asemenea tristă cugetare. Ne prezintă un număr important de

personalităţi pe care le-a dat comunitatea din Covasna - Voineşti

culturii şi ştiinţei româneşti.

Analizând viaţa şi activitatea acestor personalităţi şi dacă i

ai putea aduna pe toţi în aceeaşi zi, în oraşul Covasna, îţi dai

seama că ai putea să întemeiezi o Instituţie de învăţământ

superior, care ar funcţiona cu hinecuvântarea unui episcop -



Justinian Teculescu, iar girul ştiinţific I-ar da un academician

-profesor univ. dr. Horia Colan.

Cred că ar trebui să ne îndreptăm atenţia şi asupra altor

comunităţi româneşti din această parte de ţară şi să punem în

lumină oamenii care, prin viaţa şi activitatea lor, şi-au adus o

contribuţie deosebită în societatea noastră românească.

Din nefericire, noi românii avem prea mulţi anonimi, aşa se

face că au fost vremuri când, privind în urmă, ai impresia chiar că

am evadat din istorie.

Apreciem iniţiativa Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian

Teculescu" din Covasna şi a Muzeului Naţional al Carpaţilor

Răsăriteni, precum şi truda autorilor, care aşează astăzi, la loc de

cinste, în istoria şi cultura românească, aceste personalităţi

covăsnene.

6

t Ioan,

Arhiepiscop


Prefaţă

Prefaţă

Despre oraşul Covasna, în decursul ultimule două secole, au apărut mai multe studii şi lucrări dedicate patrimoniului arheologic, etnografic, istoric, eclezial, cultural, memorialistic, potenţialului geologic, balnear-turistic şi economic - în mod deosebit păstoritului, dar oraşul nu are elaborată încă o lucrare monografică cuprinzătoare. După decembrie 1 989, "staţiunea celor 1 000 de izvoare de sănătate" este prezentă în lucrări promoţionale, de promovare a cunoscutelor şi apreciatelor hoteluri şi unităţi balneare şi de tratament. Au sporit preocupările autorităţilor publice locale şi ale instituţiilor abilitate pentru salvarea, reabilitarea şi integrarea patrimoniului cultural din zona Covasnei în sfera serviciilor turistice.

În acest context, se înscrie şi editarea volumului de faţă, apărut sub egida Asociaţiei Cultural-Creştine "Iustinian Teculescu" şi a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţiei Sale Părintelui Arhiepiscop Ioan Selejan, volum care îşi propune să pună în evidenţă contribuţia unor personalităţi româneşti din Covasna, alături de personalităţile maghiare din localitate, la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţific, cultural şi artistic local, regional şi naţional.

O comunitate precum cea a românilor din Voineşti -Covasna şi-a păstrat şi afirmat identitatea naţională printr-o viaţă comunitară bine structurată, prin buna funcţionare a principalelor instituţii identitare - biserica şi şcoala - şi prin activitatea pusă în slujba obştii a unor lideri locali, iubitori de glie şi tradiţie strămoşească. De aceea, volumul 1 Personalităţi ale oraşului Covasna începe cu un studiu monografie, care pune în evidenţă principalele repere ale istoriei locale Şi în mod deosebit



contribuţia bisericii, şcolii, a instituţiilor şi asociaţiilor culturale şi a vieţii comunitare asupra formării atâtor generaţii de tineri," din rândul cărora s-au ridicat personalităţile prezentate în carte.

Justinian Teculescu (1865-1932) schiţă bio-bibliografică privind activitatea deosebită şi îndelungată ca protopop de Alba Iulia în perioada înfăptuirii Marii Uniri, primul Episcop al Armatei Române, episcop al Episcopiei de Cetatea Albă şi Ismail.

Matei Basarab, născut în 1929, în Covasna - prof. univ. dr., unul din cei mai mari specialişti români în Drept Penal, autor de numeroase cursuri universitare şi lucrări de specialitate, fost decan al Facultăţii de Drept, din cadrul Universităţii "BabeşBolyai" din Cluj-Napoca.

Niţă Buze a ( 1904-1986), învăţător la Covasna, fost revizor şcolar al judeţelor Treiscaune şi Ciuc, inspector şcolar al judeţului Braşov, autor de studii şi articole pe teme pedagogice, membru în comitetul de ridicare a statuii ostaşului român din Covasna.

Adrian Vlad Căşunean (1947-2006), jurist, decan al Baroului de avocaţi Covasna, Prefect al judeţului Covasna, deputat, conferenţiar la catedra de Drept Comercial a Universităţii "George Bariţiu" din Braşov, autor a numeroase interviuri şi articole în presa locală şi centrală.

Nicolae Ciangă, născut în 1947, prof. univ. dr. , specialist recunoscut în domeniul geografiei, autor a zeci de lucrări ştiinţifice şi studii prezentate la manifestări din ţară şi străinătate, fost decan al Facultăţii de Geografie, din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Ion Weidner - Ciurea, născut în anul 1 940, în Covasna, prof. univ. dr. ,la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, fost redactor la postul de radio "DEUTSCHE WELLE" din Koln, Redacţia română, poet, colaborator al Centrului Ecleziastic de Docwnentare "Mitropolit Nicolae Colan", împreună cu distinsa


Prefaţă

sa soţie, praf. univ. dr. în Psihologie şi scriitoare Rodica Weidner - Ciurea.

Horia Colan, născut în anul 1926, la Covasna, praf. univ. dr., savant recunoscut pe plan internaţional, membru corespondent al Academiei Române, autor a peste 250 de lucrări, în domeniul metalurgiei pulberilor, a studiului metalelor şi a istoriei ştiinţei şi tehnicii româneşti, membru în comitetele ştiinţifice ale unor reviste de prestigiu din întreaga lume, participant la numeroase congrese internaţionale, distins cu importante titluri şi premii naţionale şi internaţionale.

Ioan Valer Dobros, născut în anul 1939, lector universitar la Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, Catedra de Ecologie şi protecţia mediului, specialist în hidrologie, autor a numeroase studii şi lucrări.

Elena Glodeanu, născută Dobros, în anul 1941, prof. univ. dr, specialist în ştiinţe chimice, domeniul CHIMIE ORGANICĂ, îndeplinind funcţia de Şef al Catedrei de Chimie Organică şi Biochimie, din cadrul Facultăţii de Chimie, a Universităţii din Craiova.

Dumitru Furtună, născut în anul 1943, profesor de istorie, fost director al Şcolii Generale "Avram Iancu", din Covasna - Voineşti, autor de articole, preşedinte fondator al Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu", organizator al tradiţionalei serbări folclorice Sântilia.

Felix Furtună, născut în anul 1968, în Covasna, conf. univ. dr. la Academia de Studii Economice din Bucureşti, autor a unor cursuri universitare şi studii, prezentate în ţară şi străinătate, analist-programator, specializat în dezvoltare sistem informatic pentru activitatea de gestiune financiar-contabilă

Aurel Hulpoi (1926-2008), profesor de istorie şi director al Şcolii din Voineşti - Covasna, cercetător al culturii populare locale, autor de articole pe teme de etnografie şi folclor.

Gheorghe Jurebiţa (1894-1968), absolvent al facultăţilor de Teologie şi Drept, preot-secretar al Eparhiei Cetatea Albă -



Ismail, în timpul păstoririi Episcopului Teculescu, publicist, redactor al unor publicaţii bisericeşti.

Matei Jurebiţă ( 1 908- 1 995), profesor de muzică şi dirijor al Muzicii Militare Centrale, autor al mai multor manuale de specialitate pentru liceele de profil.

Dumitru Lungu, născut la 1 957, dr. col . , Comandant al Centrului 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică Bucureşti, de doctor în ştiinţe militare cu teza "Războiul informaţional. sisteme C4I în războiul informaţional", autor a numeroase studii şi lucrări de specialitate.

Ioan Ovidiu Măciucă (n. 1 967), preot paroh în Covasna, profesor de religie, vicepreşedintele Asociaţiei Cultural-Creştine "Iustinian Teculescu", autor de poezie religioasă.

Codrin Munteanu, născut în anul 1 975, jurist, doctorand în ştiinţe juridice, Prefect al judeţului Covasna, lector universitar la Institutul Naţional de Administraţie din Bucureşti, autor al unor studii şi lucrări din domeniul dreptului administrativ.

Gheorghe Olteanu (n. 1 941 ), medic, specialist în Geriatrie, stabilit în Baden-Baden, Germania, unul din liderii Comunităţii Românilor din Rhein-Main, traducător, publicist specializat în problematica româno-maghiare, autor a unor volume de poezii apărute în ţară şi în străinătate, colaborator al Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan".

Gheorghe Papuc ( 1 928- 1995), preot, cu activitate deosebită în cadrul Mitropoliei Ardealului: consilier cultural, responsabil cu editarea publicaţiilor "Telegraful Român", "Îndrumătorul Bisericesc" şi "Revista Teologică", doctor în Teologie, autor a numeroase studii şi articole.

Petru Pânzaru, născut în Covasna, la 29 iunie 1 93 1 , fiul lui Grigore Pânzaru, acţionarul principal al Societăţii Creditul Carbonic, care a funcţionat în Covasna până în 1 940, prof. univ. dr. , autor a 1 1 volume de psihologie socială şi sociologie, a unor cursuri universitare şi a numeroase studii şi articole, fost director

1 0 www.cimec.ro / www.mncr.ro

Prefaţă

al Institutului de Ştiinţe politice şi de studiere a problemei naţionale ( 1975-1978) şi Prodecan al Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti.

Mihaela Suceveanu (n. 1952), medic, specialist în domeniul cardiologiei, director al Spitalului de Boli CardioVasculare din Covasna, autoare a numeroase articole şi lucrări de specialitate, prezentate la reuniuni ştiinţifice de interes naţional şi internaţional.

Nicolae Teculescu (1921-1972), medic, fiul lui Alexe Teculescu, fost 14 ani primarul Covasnei în perioada interbelică, specialist în balneologie, autor al unor lucrări şi studii de specialitate, cu preocupări importante literare.

Nicolae Vleja (1907-2004), învăţător, publicist, fost director al Şcolii din Voineşti - Covasna; secretar de redacţie al revistei "Era Nouă", autor de articole, nuvele şi schiţe şi al unui studiu monografie al localităţii Covasna

În acest prim volum, sunt prezentate principalele repere biografice ale 23 de personalităţi născute, sau care au activat în oraşul Covasna, autori ai unor articole, studii şi lucrări în domeniul ştiinţific, teologic, medical, artistic, ai unor cursuri universitare, manuale didactice, precum şi editori, redactori şi publicişti. După profesia de bază, 12 sunt învăţători şi profesori -din care 9 cadre didactice universitare, în frunte cu ilustrul savant Horia Colan, membru corespondent al Academiei Române, patru teologi, în rândul cărora se distinge Episcopul Justinian Teculescu - personalitate proeminentă a Covasnei şi a Ortodoxiei Româneşti, trei medici, trei jurişti şi câte un inginer, informatician, muzicolog, ofiţer, sociolog. Dintre aceştia, 9 sunt trecuţi la cele veşnice şi 14 sunt în viaţă, cel mai tânăr fiind juristul Codrin Munteanu - actualul prefect al judeţului Covasna - iar "decanul de vârstă", academicianul Horia Colan. Opt dintre "personajele" volumului de faţă, s-au realizat profesional şi au activat sau activează în oraşul şi judeţul Covasna, cinci în Bucureşti, trei în Cluj-Napoca, doi în Sibiu, doi în Germania şi

Il www.cimec.ro / www.mncr.ro


câte unul în Alba Iulia, Craiova şi Cetatea Albă- Ismail, dar cu toţii, într-o formă sau alta au ţinut permanent legătura cu oraşul natal Covasna. De fapt, dintre cei plecaţi din localitate, până acum, fiecare a fost şi este cunoscut şi apreciat, în domeniul său de activitate, dar este mai puţin, sau deloc cunoscută apartenenţa la meleagurile covăsnene.

Timpul limitat, de care au dispus autorii pentru documentare, nu a făcut posibilă cuprinderea, în volumul de faţă, şi a altor fii ai Covasnei, care prin activitatea lor şi-au adus o binemeritată contribuţie la păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale şi la prosperitatea generală a localităţii. De aceea, de comun acord cu membrii Comitetului Director al Asociaţiei Cultural-Creştine ,Justinian Teculescu" şi cu conducerea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, proiectul va continua cu redactarea unor volume viitoare, care vor cuprinde biografiile preoţilor, învăţătorilor şi profesorilor, medicilor, juriştilor, inginerilor, economiştilor, specialiştilor în balneologie, turism, silvicultură şi· agricultură, primarilor, managerilor şi patronilor societăţilor comerciale, altor întreprinzători şi truditori pentru binele comunităţii, în cadrul societăţii civile. Volumele următoare pot cuprinde alte personalităţi ale Covasnei care au îmbogăţit patrimoniul cultural şi spiritual local, regional şi naţional, până la o viitoare documentare mai cuprinzătoare, ca de exemplu:

Gheorghe Furtună (1855-1937), născut în 8 octombrie 1855, în Covasna. După absolvirea şcolii primare din localitatea şi a cursurilor girnnaziale la Girnnaziu "Andrei Şaguna" din Braşov, a absolvit Cursurile teologice şi pedagogice, din Sibiu. A fost învăţător la şcoala confesională din localitatea natală ( 1876-1891), iar apoi preot paroh, în cea mai grea perioadă "aponiană" pentru biserica şi şcoala românească. "în viaţa publică - preciză pr. Eremia Ticuşan - a muncit Iară preget, atât ca preot, silindu-se a conserva în popor frumoasele obiceiuri strămoşeşti, care obiceiuri şi azi sunt o parte întregitoare a sufletul românesc al covăsnenilor,


Prefaţă

cât şi pe tărâm şcolar, unde a avut să lupte mult contra planurilor de subminare a învăţământului confesional românesc".

Eremia Ticuşan, preot, profesor, s-a născut la 1 O august 188 1 în Zagon, a studiat la Liceul "A. Şaguna" din Braşov şi apoi la Seminarul Teologic din Sibiu (1904), după care a lucrat ca învăţător doi ani în Mărtănuş şi trei ani în Zagon. Din 1 9 1 O este preot dar şi învăţător în Băcel şi Boroşneu Mic. Datorită activităţii sale în sprijinul românismului, a fost arestat şi închis patru luni, în 1 917, la Tg. Mureş şi Cluj , iar apoi deportat în Zagon. După Unire, a sluj it în Boroşneu Mic şi ca învăţător, fiind numit mai târziu paroh al Covasnei unde, în 193 8, împreună cu alţi intelectuali, va ridica statuia ostaşului român, dărâmată în 1940 în timpul ocupaţiei horthyiste, şi va întocmi o interesantă monografie a parohiei Covasna.

Dumitru Ştefan, născut în Covasna, era în 1882-1885, student al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Politice din Budapesta, beneficiar al unei burse acordate de Fundaţia Moga., la Universitatea din Viena. A fost avocat, iar după 1918, primprocuror în Braşov. Fii săi, dr. Coriolan Ştefan, fost prefect al Sibiului şi dr. Ulpian Ştefan, fost medic şef al municipiului Braşov, au fost astfel botezaţi ca să nu li se poată maghiariza numele.

Octavian Sorescu, născut Oprea, absolvent al Facultăţii de Drept din Sibiu, avocat de renume în Braşov, tatăl a cinci copii care, după relatările învăţătorului Nicolae Vleja " au ocupat funcţii de seamă în ţară".

Ioan Dima, învăţător, s-a născut în Covasna în 1 883. A absolvit Seminarul Pedagogic "Andrei Şaguna" din Sibiu. A fost directorul Şcolii primare din Tg. Secuiesc (primar al oraşului breslelor), preşedinte al Despărţământului ASTRA, subrevizor şcolar judeţean, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Treiscaune (1924-1938), membru în Comitetul de redacţie al revistei Era Nouă.

Ilie Olteanu (1903-1968), medic, sportiv de performanţă,



om de cultură, luptător pentru drepturile românilor din curbura Carpaţilor. În studenţie, la Cluj , a fost campion naţional la schi fond şi fotbalist la "U". Pasionat culegător de folclor, a fost conducătorul unui ansamblu de jocuri populare de aproape 1 00 de persoane. Colaborator apropiat al prof. Iuliu Haţeganu, s-a specializat în Pneumologie şi Balneologie. În anii 193 8-1968 a fost medic specialist la Sf. Gheorghe. În noiembrie 1940, în urma situaţiei create de cedarea Ardealului de Nord, este silit să se refugieze cu familia la Petroşani. În luptele din războiul împotriva Uniunii Sovietice este decorat cu ordinul Mihai Viteazul. A fost primul în România (poate şi din Europa) care la începutul anilor 1950 a introdus gimnastica în aer liber şi ergoterapia în tratamentul bolnavilor de TBC.

Marcel Condor, grafician, s-a născut în Covasna, la 3 iunie 1906. Urmează şcoala de artă la Baia Mare (1925) şi şcoala de artă grafică din Budapesta (1928). Participă la expoziţii de grafică din 1956 şi expoziţii personale la Bucureşti ( 1971, 1973 ) . A executat ilustraţie de carte, grafică de şevalet şi publicitară.

Sublocotenent erou Ioan Teculescu, economist, nepot al episcopului Justinian Teculescu, s-a născut în 1920 în Covasna. A făcut studii la şcoala primară din Covasna, Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov, Academia Comercială din Bucureşti, şcoala de ofiţeri în rezervă din Sf. Gheorghe. În ajunul trecerii Prutului pentru eliberarea Basarabiei îşi scrie testamentul în care îşi arată dragostea pentru familie şi pentru ţară. Moare la datorie în lupta de la Mânzatul, în 11 iulie 1941 şi este înmormântat la Surata Galbenă, jud. Chişinău.

Gheorghe Olteanu (1927-2005) a absolvit Şcoala Normală din Bârlad, apoi Teologia la Sibiu, fiind hirotonit de mitropolitul Nicolae Bălan ca diacon la 9 august 1 949, iar preot la 28 mai 1950. În timpul sluj irii sale, timp de 50 de ani, a renovat biserica, sfântul lăcaş fiind pictat în interior şi a construit capela care se află în cimitirul ortodox din Voineşti.


Prefaţă

Mircea Zice ( 1926-2009), general de armată, după absolvirea şcolii primare, liceului şi a Institutului de Construcţii Bucureşti, s-a orientat spre cariera militară, absolvind Şcoala Divizionară de Geniu, în anul 1952. A avansat pe rând, în toate gradele militare, până la gradul de general de brigadă. În perioada 1974-1990, a îndeplinit funcţia de locţiitor al şefului Direcţiei Investiţii şi Construcţii, iar din 1990, a fost numit şef al Direcţiei Investiţii, Construcţii şi Cazare a Trupelor al Armatei Române. În întreaga sa activitate a contribuit decisiv la dezvoltarea şi modernizarea construcţiilor militare.

Ana Cojan profesor universitar la Universitatea "Al. 1 . Cuza" din Iaşi, filolog, specialistă de marcă în studiul limbii latine, s-a născut la 6 noiembrie 1941, în Covasna. A tradus toate fragmentele din limba latină incluse în opera ilustrului savant Ioan Petru Culianu, publicat integral de editura "Nemira" din Bucureşti

Iordan Popica (1939-2008), profesor, fost director al Şcolii Generale din Voineşti - Covasna, director adjunct al liceului din localitate, viceprimar al oraşului Covasna, director al Hotelului Montana, personalitate implicată în proiectele comunitare şi de dezvoltare urbanistică a localităţii.

Ştefan Mereuţă, născut în 13 martie 1952, medic specialist dermatolog. A absolvit şcoala generală şi liceul în Covasna iar facultatea de Medicină Generală a urmat-o la Craiova. În perioada 1981-1989 este medic la spitalul judeţean din Sf. Gheorghe, apoi medic inspector la Direcţia Judeţeană Covasna, din 1999- inspector de specialitate la Direcţia Sanitară Judeţeană Covasna şi din 2001 director adjunct la aceiaşi instituţie. A participat la mai multe sesiuni şi simpozioane pe teme de specialitate; în perioada 2000-2004 îndeplineşte funcţia de consilier judeţean.

Maria Solomon, născută în 1954, profesor, director adjunct al Şcolii generale "Nicolae Colan"; redactor coordonator al revistei Zbor înalt; din 2000 inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna; a publicat studii Şl



articole în reviste de specialitate. Adriana Bota, născută în 4 august 1976, profesoară la

Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", din Sf. Gheorghe. A fost muzeograf la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, unde a întreprins cercetări în domeniul etnografiei, inclusiv în zona Covasna, şi a redactat mai unele articole de specialitate. Este coautor al lucrării "Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna" (redactor Valeriu Cavruc), Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002

Dumitru Sorescu, născut în 27 august 1950, chestor de poliţie, fost comandant al Inspectoratului General al Poliţiei Române din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Dintre personalităţile maghiare, se distinge în mod deosebit cărturarul Korosi Csoma Sandor ( 1784- 1842), născut în satul Chiuruş, localitate componentă a oraşului Covasna. A terminat Colegiul Reformat la Ai ud ( 1807), unde va rămâne ca profesor şi va studia limba latină, greacă, franceză, italiană, slavă, ebraică, sanscrită, persană, germană, rusă, tibetană, bengaleză, în total 16 limbi. Este cunoscut pentru expediţiile importante întreprinse în zona munţilor Himalaya, unde a făcut cunoştinţă cu populaţia şi cultura din această parte a lumii� traducând pentru misionari în tibetană psalmi, liturghii, cărţi de rugăciuni. În 1833, devine membru al Academiei Maghiare, iar în 1834 membru al Societăţii Asiatice Regale. Activitatea editorială a renumitului scriitor s-a materializat în câteva lucrări recunoscute şi astăzi : "Gramatica tibetană", "Dicţionar englez-tibetan", "Opere complete - Tivadar Duka ( 1885)". După 1990, anual se organizează "Zilele K6rosi Csoma Sândor", manifestare culturală, artistică şi ştiinţifică complexă, la care participă personalităţi din ţară şi de peste hotare. Există un proiect de transformare a actualului punct muzeal într-o casă memorială.

În satul Chiuruş, s-a născut şi Debreczy Sandor (1907-1978), scriitor şi profesor universitar la Cluj-Napoca. Şirul personalităţilor maghiare născute, sau care au activat în Covasna,


Prefaţă

cuprinde nume precum: Kâdar Laszlo ( 1908- 1989), profesor universitar, geograf; Zagoni Attila ( 1945-1989), scriitor; Gazdane Olosz Elia (1937-1993), artist în textile - tapiserie; Brosz Irma ( 1911-1976), pictor şi grafician; Tom pa Laszlo (1931-1998), Ignacz Lâszlo, pastor, Ignacz Rozsa, scriitoare, Bartha Sandor, scriitor, Hejja Pal, medic militar, Zsuffa Zoltan, profesor ş.a.

În anexa volumului de faţă sunt redate o serie de fotografii, mai vechi sau mai noi, despre comunitatea românească din Covasna.

Autorii aduc sincere mulţumiri tuturor celor care, cu atâta generozitate, au contribuit la apariţia volumului, prin informaţiile şi documentele puse la dispoziţie. Aceleaşi sincere mulţumiri se cuvin aduse Consiliului Director al Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu", format din cei mai destoinici lideri ai comunităţii româneşti covăsnene, profesionişti performanţi în domeniile lor de activitate, dar şi oameni preocupaţi pentru cunoaşterea trecutului înaintaşilor, în scopul întregirii zestrei cultural identitare lăsată urmaşilor: Ee. Dorel Lungu -preşedinte, Ing. Vasile Aurel Hulpoi, Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Prof. Henorel Olărescu - vicepreşedinţi, Ioan Luca - secretar, Ovidiu Costea, Constantin Furtună, Staicu Olteanu, Traian Staicu Olteanu, Sorin Popica şi Dorin Sondor - membri.

Autorii




Covasna - studiu monografie

Covasna- studiu monografie

Staţiunea balneo-climaterică Covasna este aşezată în zona Carpaţilor şi anume în depresiunea Braşovului, în compartimentul depresional Tg. Secuiesc (Covasna, Breţcu, Trei Scaune) la marginea de sud-est a acestuia. Localitatea este situată la poalele munţilor Vrancea şi a munţilor Breţcului ce domină localitatea prin vârfurile Piliş (920 m), Cocoşea ( 1 164 m), Chiuzul ( 1297 m), Piatra Şoimului ( 1 377 m), Pelişul Covasnei ( 1 3 59 m), Chiuzul Păpăuţi (1 377 m). Localitatea Covasna e situată la altitudini cuprinse între 5 50 m (partea vestică) şi 600 m la capătul estic, la Gura Văii Horgaşului. Ocupă colţul estic al judeţului, căruia i-a împrumutat numele, la 35 km de reşedinţa judeţului, oraşul Sf. Gheorghe. E situată la 60 Km distanţă de oraşul Braşov - nod principal de circulaţie - de care este legată printr-o cale ferată şi o şosea.

Din punct de vedere morfologic, în cadrul zonei Covasna se individualizează două tipuri majore de relief, un relief muntos, care ocupă partea estică a regiunii constituind rama vestică a munţilor Vrancei, cu altitudini cuprinse între 700- 1 200 m (vârfurile Şiclău, Pilişca, Copoţ, Stejarului), relief puternic fragmentat de numeroase pâraie cu caracter torenţial, printre care enumerăm pâraiele: Hanko, Horgay, Alb, Piliş, toate tributare Văii Covasnei, care, la rândul ei, constituie unul din afluenţii principali ai Râului Negru; un relief depresionar (de câmpie), care se extinde la vest de zona muntoasă, cu altitudini ce nu depăşesc 600 de m reprezentând extremitatea estică a bazinului intramontan Sf. Gheorghe- Breţcu 1•

Aşezarea a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Pe teritoriul localităţii au fost descoperite importante vestigii arheologice. Din neolitic a fost identificat un topor de piatră cu



gaura începută şi neterminată şi două topoare de cupru de câte O, 1 2 m lungime, cu gaură transversală, decorate pe părţile laterale cu spirale. Pe baza stratigrafiei şi a materialelor descoperite, se poate spune că zona a fost locuită şi în epoca bronzului. În prima vârstă a fierului, locuirea a fost mai intensă şi foarte probabil ca o parte din amenajări să se fi făcut atunci2•

În perioada dacică, zona Covasnei a cunoscut o dezvoltare deosebit de puternică. Dintre toate siturile arheologice cunoscute în zona Covasnei, cel mai bine conservat şi spectaculos este cetatea dacică din Valea Zânelor, o adevărată bijuterie a arheologiei româneşti3. Strălucind prin amplasare, dar şi prin vestigiile păstrate, cetatea a inspirat de-a lungul timpului admiraţie şi teamă, de numele ei legându-se numeroase poveşti şi legende4.

De-a lunguJ anilor, cetatea a fQst cercetată de mai mulţi arheologi şi istorici, dintre care amintim: Alexandru Ferenczi ( 1 942- 1 943 ), Constantin Daicoviciu ( 1 949) şi Szekely Zoltân ( 1 968). După înfiinţarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în anul 1 998, cercetările au fost reluate de către un colectiv format din specialişti de la mai multe centre de cercetare din ţară (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din ClujNapoca - dr. Viorica Crişan şi dr. Cristina Popescu, Muzeul Brăilei - dr. Valeriu Sârbu, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni - dr. Valeriu Cavruc, Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti ş.a.), cu sprij inul Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu"5 .

Noile săpături arheologice au scos la iveală un material arheologic deosebit de bogat şi variat. Specialiştii au pus în evidenţă faptul că "Cetatea Zânelor" de la Covasna a fost una din cele mai importante fortificaţii ale sistemului defensiv dacic. Construirea ei a presupus un efort social şi economic deosebit. Suprafaţa relativ mare a teraselor şi masivitatea liniilor de fortificaţii indică un important centru politico-militar, poate chiar o reşedinţă zonală, dar şi un loc de refugiu pentru comunităţile din apropiere. Aşezată la răscruce de drumuri, ea a avut şi rolul de



supraveghere a căilor de comunicaţii între sud-estul Transilvaniei, Moldova şi Muntenia. În urma cercetărilor actuale, specialiştii apreciază că acest sit arheologic de importanţă naţională reclamă de urgenţă continuarea lucrărilor de cercetare şi conservare şi transformarea sa într-un parc arheologic, de care să se bucure iubitorii de istorie şi cultură, inclusiv numărul mare de turişti aflaţi la tratament în staţiunea Covasna6•

Cercetările arheologice efectuate în zona Covasnei au identificat urmele unui mic edificiu din epoca romană. Pe teritoriul dintre Covasna şi Zagon, s-au găsit trei monede de la Constantin II, una de argint şi două de bronz. Din alte puncte ale oraşului mai provin: fragmente ceramice neolitice aparţinând culturii Boian, faza Giuleşti; două fragmente dintr-o spadă de bronz din epoca bronzului; o urnă de la sfârşitul epocii bronzului; o cană de lut, cu gura largă, de telmică superioară, de caracter dacic, aparţinând epocii La Tene; o ceaşcă dacică; ulcior, fragmente de vase, fusaiole, datând probabil din Hallstatt; un vârf de săgeată, tipul III de săgeţi din La Tene-ul târziu; tetradrahme din Thasos; follis bizantin anonim. Diritr-un tezaur de monede romane de argint descoperit în 1 968, s-au găsit şase denari republicani din sec. I î. Chr. , un denar roman de la Vespasian şi o piesă de la Hadrian7•

Continuitatea de locuire în vremea migraţiilor este confirmată de prezenţa Voineştiului, astăzi cartier al oraşului, din vecinătatea cetăţii, cât şi numeroasele toponime purtate de dealurile şi apele din împrejurimile Covasnei. Ca şi în cazul altor aşezări româneşti cu acelaşi nume, denumirea aşezării vine tocmai de la "voinicii apărători ai cetăţii" - războinici. În monografia sa, rămasă în manuscris, învăţătorul Nicolae Vleja menţionează unele toponime româneşti, inclusiv în forma lor maghiarizată: Cocoria (Kokorju), Pârjolaşul (Pârzsolas), Zapodul (Zapod), Ciubul (Kujbo), Dealul Bătrân, Piceorul, Slobodul, Tomăşoiul, Bălescu, Bălăşcuţul, Gorul, Lăcăuţul, Mănişcuţa, Cumpănelul, Cumpănul Mare, Cheişoara, Buceagul, Trasnita, Deleul ş.a. Odată cu



colonizarea secuilor în partea răsăriteană a Transilvaniei, aceştia s-au stabilit alături de români pe care i-au împins mai spre amonte, ca şi în cazul celorlalte localităţi cu populaţie mixtă din arcul interior al Carpaţilor8•

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1 548. De la prima atestare şi până astăzi, s-a păstrat denumirea Kowazna/ Covasna, de origine slavo-română (de la cuvântul acru - apă sărată) . Covasna a fost centrul administrativ al Scaunului Orbai, iar în perioada 1 87 1 - 1 9 1 9, reşedinţa plasei Orbai. Populaţia aşezării creşte vertiginos: în anul 1 567 număra 6 1 de familii, iar în anul 1 72 1 , 1 70 de familii. Cele mai vechi familii de viţă nobilă ale aşezării purtau numele de Vajna, Nagy, Becsek, Kozma, Ugron, Csutak, Albu, Csoma, dar şi Gideon, Furka, Demjen, Bogdan, Bogati, Baricz, Abram, Joos (din juhos, oier) nume care vorbesc despre descendenţa lor românească9.

În secolul al XVII-lea, alături de populaţia maghiară (secui), românii din Voineşti constituiau o comunitate aparte. La 1 64 1 , sunt înregistrate nu mai puţin 23 de familii cu numele Românul (Ofah). În conscripţia din anul 1 699, din 2 1 de capi de familie români, 1 2 aveau nume de Românul (Ofah). La conscripţia din 1 733 , sunt menţionaţi 290 ortodocşi români . În 1 750, în Covasna sunt înregistrate nume de familii româneşti precum: Paltan, Urszuj, Kretzuj, Bretzkan, Vrâncean ş.a. Din totalul populaţiei româneşti înregistrate în 1 8 1 9- 1 820, 39 de familii locuiau grupaţi în cartierul Voineşti, fiind bârsani : Brassovany, Toma, Gyaka, Berszan, Berkuj, 0/tyan. Documente inedite, păstrate la Centrul Eclesiastic de Documentare " Mitropolit Nicolae Col an " din Sf. Gheorghe, atestă faptul că la 1 829, în Covasna existau 92 de familii cu 48 1 de suflete, dintre care: Strătulat, Bugă, Boroşneu, Zbur/an, Bercheu, Teacă, Muntean, Sârbu, Bătrânu, Căşuneanu, Jăpescu, Ceanga, Ovesea, Acru, Munteanu, Preja, Ciurea, Şerban, Cocoş. Doicu, Urzică, Stochici, Papuc., Borcan, Teacă, Pădurăţeanu, Vrânceanu, Buşceanu, Furtună; Dobrosu, Cosneanu, Braşoveanu, Popa,



Ţuglea, Manea, Caţa, Dan, Peter, Coaciu, Morari, Moraru, Stanciul, Berchea, Covaci, Briceag, Bacicoru, Rusul, Tradaburu, Contraşu, Radui, Lingurari, Ursul. Studiile demografice au pus în evidenţă fluxurile migratorii ale populaţiei, de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi. În decursul vremii, un număr de covăsneni, îndeosebi din rândul oierilor, s-au stabilit în Moldova, Muntenia şi Dobrogea, iar unele familii din cele două provincii româneşti

' A c 10 au vemt m ovasna . La mij locul secolului al XIX-lea, Covasna era deja o

localitate relativ mare. Conform recensământului din anul 1 850, ea avea 3 1 77 locuitori, din care 2446 maghiari, 638 români şi 93 alte etnii. Din aceştia, după confesiune, 2356 erau reformaţi, 664 ortodocşi şi 1 34 romano-catolici 1 1 .

În statistica confesională din 1 88 1 în Covasna trăiau 205 familii de români ortodocşi, având 835 de suflete, din care 440 bărbaţi şi 395 femei. Din totalul populaţiei de la acea vreme, 6 1 0 persoane "ştiu a ceti şi scrie", ceea ce reprezintă 73% din totalul comunităţii româneşti 12• Conform statisticilor vremii, în aceeaşi perioadă, la nivelul întregii localităţi Covasna, 72,28 din copii frecventau şcoala şi 65-70 % din totalul populaţiei ştia să scrie şi să citească, ceea ce era un rezultat remarcabil pentru vreme

• � 13 respectiva . .

Potrivit datelor cuprinse în recensămintele oficiale, în perioada 1 850-2002, populaţia localităţii Covasna (rară satul Chiuruş) a crescut după cum urmează14:

Anul Total

Români Maghiari Alte etnii Ortodocşi populatie

1 850 3 1 77 63 8 2446 93 664 1 880 3628 573 3048 7 578 1 890 3873 65 1 3 1 79 43 628 1 900 4497 769 3560 1 68 767 1 9 1 0 545 1 1 1 05 4 1 54 1 92 1 058 1 930 5630 1473 3967 . 1 90 1 427



1 94 1 6286 1 006 5 1 73 1 07 1 265 1 956 7290 1 82 1 5235 234 1 966 7304 1 952 5336 1 6 1 977 8799 23 1 0 6471 1 8 1 992 1 2064 3928 800 1 1 35 3422 2002 1 1 369 3673 7539 1 57 3332

Conform recensămintelor, de-a lungul timpului, în localitate a trăit o comunitate de evrei, care număra 84 de persoane, în 1 9 1 O; 66 în 1 930 şi 83 în 1 94 1 . În urma trimiterii populaţiei evreieşti în lagărele morţii, în vara anului 1 944, de către administraţia horthistă, practic comunitatea de evrei din Covasna a dispărut. La recensământul din anul 2002, în Covasna, au fost înregistrate doar 3 persoane de etnie evreiască. Comunitatea de ţigani rromi (ţigani) din localitate a cunoscut următoarea evoluţie: 78 persoane, în 1 850; 1 07, în 1 930; 1 95 , în 1 956 şi 1 1 7, în anul 2002 1 5•

Populaţia oraşului Covasna stabilită ca urmare a recensământului din 1 992 (împreună cu satul Chiuruş) este de 1 2.4 76 locuitori dintre care: 53 1 2 bărbaţi şi 7 1 64 femei. După naţionalitate, populaţia oraşului este formată din 3900 români, 8423 maghiari, 1 14 romi şi 39 locuitori aparţinând altor naţionalităţi. După religie, populaţia oraşului se împarte în 3396 ortodocşi, 2645 romano-catolici, 591 1 reformaţi şi 524 aparţinând altor religii 16. Studiile demografice au pus în evidenţă faptul că, faţă de 1 850, în anul 2002, populaţia totală a oraşului Covasna a crescut de 2,99 ori, perioadă în care românii au crescut de 5 , 76 ori, iar maghiarii de numai 2,45 ori17.

Pentru populaţia de etnie maghiară din Covasna, înfiinţarea regimentelor de grăniceri secui, în 1 764, a adus importante schimbări în viaţa aşezării, dar şi decenii zbuciumate în viaţa comunităţii locale. De asemenea, în contextul istoric cunoscut, la revoluţia de la 1 848, au participat şi bărbaţii din Covasna, care au organizat o gardă naţională de 88 de membrii18 .



Românii voineşteni sunt participanţi activi la realizarea idealului naţional prin participarea ca voluntari în războiul de reîntregire a neamului din 1 9 1 6- 1 9 1 8 . Un grup de 20 de tineri voluntari au luptat pe câmpurile de luptă de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Astfel că, într-un raport al primăriei comunei Covasna către Prefectura Treiscaune din, 1 5 ianuarie 1 93 1 , sunt amintite numele a 20 de tineri din familii de vază din Voineşti, voluntari în Annata Română, printre care: Cosneanu, Băilă, Niţu, Vrânceanu, Giulea, Enea, Poteică, Preda, Papuc, Muntean, Oltean, Toma, Săndulea, Vlad şi Braşoveanu. Dintre cei menţionaţi apărându-şi glia străbună au murit la Mărăşeşti: Gheorghe Maior, Constantin Ioan Ştefan şi Dumitru Dobroţ19•

În cadrul acţiunilor care au avut loc pentru participarea la Marea Adunare Populară de la Alba Iulia, la 1 4/27 noiembrie 1 9 1 8, s-a constituit cercul electoral Covasna. S-au ales pentru delegaţia de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1 9 1 8 : Alexandru Ciuncan, Alexe Teculescu, Ioan Sărbescu şi Nicolae Jurebiţă. Preşedinte : înv. Nicolae Dobros; secretar: Nicolae Jurebiţă. În textul hotărârii pentru Alba Iulia, românii din Covasna declară:

" Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Banat, Ungaria şi Afaramureş, la Regatul României, sub stăpânirea Majestăţii Sale, Regelui Ferdinand !". La această hotărâre au subscris: 464 români voineşteni (majoritatea capi de familie), printre care învăţătorii Alecsandru Ciucan, Nicolae Dobroş, împreună cu români din familiile : Furtună, Hulpoi, Sorescu, Papuc, Cosneanu, Muntean, Oltean, Moldovan, Cojan, Bârfă, Ştefan, Teacă, Urzică, Ciubuc, Căşunean, Şerban, Porumboi, Smădu, Vrâncean, Lungu, Manea, Teculescu, Basarab, Dobros, Săndulea, Enea, Manole, Preda, Perţa, Costea, Ciangă, lvfanole, lvforoianu, Braşovean, Sbarcea ş.a?0

În acele momente istorice, o activitate deosebită a desfăşurat-o Garda Naţională Română din Covasna, formaţiune patriotică care a activat până la înfiinţarea unităţilor Jandarmeriei şi Poliţiei Române. Pe baza mărturiilor documentare recent



descoperite la Arhivele Naţionale Covasna, redăm succint pagini din activitatea gardiştilor români din Covasna, pusă în slujba comunităţii.

Conducerea gărzii, respectiv membrii Comitetului Gărzii Naţionale Române din Covasna, era asigurată de preşedinte: preotul Gheorghe Furtună, vicepreşedinte, învăţătorul Alexandru Ciuncan, notar învăţătorul Nicolae Dobros, membrii : Gheorghe Papuc, Constantin Furtună, Ioan Staicu Olteanu, Nicolae Manea, Pavel Ciurea, Nicolae Lazăr, Ioan Gavăneanu şi Ioan Şerban casier2 1•

Din "Registrul cuprinzând ordine de zi şi rapoarte, din perioada 1 5 XI- 23 XII 1 9 1 8, rezultă că membrii Comitetului Gărzii Naţionale Române din Covasna, în număr de 6 1 persoane (Anexa), erau împărţiţi în 4 formaţii, fiecare având între 1 2 şi 1 5 membrii . Zilnic, membrii gărzii aveau misiunea ca "începând cu ziua de la 8 orea să patruleze gara, casa comunală şi celelalte locale ale statului, străzile locuite de români, la fiertul rachiului să fie un soldat în permanenţă, la gara, la trenul de dimineaţă care vine de la Braşov şi la trenul de la 1 O ore, în pădure la Bernand", în funcţie de situaţiile concrete fiind trimişi şi în misiuni la Sf. Gheorghe şi în comunele învecinate. Prin ordinul din fiecare zi, se făcea menţiunea potrivit căreia "întâlnindu-se cu patrula gardei ungureşti să se onoreze după regulamentul milităresc". În documentul amintit, sunt menţionate şi donaţiile făcute pentru Garda Naţională Română din Covasna, după cum urmează: farmacistul Ebergenyi Gyula - 1 00 de coroane, Socz Em6 - 60 cor, K6nya Antal - 20 cor. doamna Fazakas Erzsebet - 1 O cor, Gaspar Gergely - 2 cor., de la Primărie 5348 cor, pentru steag 177 cor., "pentru slujbă la Telechia, de la N. Popica 20 cor. etc. Comitetul Gărzii, autointitulat şi "Sfatul naţional roman din Covasna", se întrunea periodic, iar problemele dezbătute şi hotărârile adoptate erau consemnate în "protocoalele" şedinţelor respective. În acest cadru, s-au luat decizii privind: scoaterea la licitaţie publică a bunurilor confiscate şi a celor rămase de la



"Sfaturile ungureşti" şi depunerea sumelor rezultate la Banca Albina Braşov ş.a. Din aceste sume, cu aprobarea Consiliului Dirigent, membrii gărzii au fost remuneraţi, în funcţie de numărul d ' 1 22 e z1 e prestate .

Alte aspecte din activitatea "Gardei Naţionale Române din Covasna", rezultă şi din registrul de intrarea - ieşire a corespondenţei, precum: distribuirea armelor şi a muniţiei, organizarea de escorte, cercetarea unor furturi, ajutorarea pădurarilor pentru "stăvilirea furturilor", autorizarea ţinerii unor adunări publice (cum este cea a proprietarilor urbariari din Zagon), păstrarea unor bunuri de valoare la sediul gărzii ş.a.23 Din cele prezentate rezultă că membrii gărzii naţionale româneşti din Covasna răspundeau de păstrarea ordinei publice din Covasna şi din comunele din împrejurimi.

Din documente rezultă şi modalităţile găsite în Covasna, de a asigura plata serviciilor prestate de gardişti, precum şi responsabilitatea cu care au fost gestionate fondurile realizate pentru acest scop. În acest sens, aflăm că Resortul Afacerilor Interne, al Consiliului Dirigent, prin adresa nr. 1 6 1 76, din 20 noiembrie 1 9 1 9, comunică Subprefectului jud. Treiscaune, următoarele: "Am luat cunoştinţă, că în comuna Dv. Covasna armata germană şi austro-ungară a lăsat vite, care, alimente etc. Acestea vânzându-se la licitaţie, din suma ce a incurs (rezultatn.n.) s-au plătit gardiştii gărzii naţionale, iar restul de cea. 1 28,00 cor. s-au depus la Institutul Albina, iar libretul este la preotul Furtună, din acea comună". Prin adresă se solicita subprefectului să transmită actele justificative despre sumele încasate în urma organizării licitaţilor, cele cheltuite cu plata gardiştilor şi cele depuse la bancă, iar documentele cerute să fie semnate de primăria comunei şi comitetul gărzii24• Din "Declaraţiunea"

Comitetului gărzii, datată 3 1 decembrie 1 920, rezultă că "libretul de depunere ce a fost proprietatea Gardei Naţionale din Covasna s-a predate domnilor Ioan Moldovean şi Gheorghe Şerban, care sunt însărcinaţi să meargă la Bucureşti în cestiunea sus amintită.



Îndată la reîntoarcerea lor vă vom comunica cu ce rezultat s-au întors"25 . În final, în 1 7 februarie 1 92 1 , Prefectura jud. Treiscaune trimite Primpretorului plasei Covasna copia după Jurnalul (hotărârea -n.n.) Consiliului de Miniştri nr. 1 5 1 / 1 92 1 , din care rezultă că "s-a încuviinţat ca suma de 1 2 1 , 090 Coroane rezultată din vânzarea materialului lăsat de inamic în Comuna Covasna să fie donată Comitetului parochial Greco-oriental �ortodox - n.n.) din aceia comună pentru edificarea unei biserici"2 .

Din documente, rezultă că, în acele momente istorice, în Covasna s-a înfiinţat şi a funcţionat şi o "Garda naţională maghiară", care era formată din 42 de membrii . Pe tabelul nominal cu membrii gărzii, datat 1 5 decembrie 1 9 1 8, este consemnată menţiunea: "Se admit numai 42 de arme de vânătoare. Restul se va depune Gărzii Naţionale Române din Covasna. Comandantul Gamizoanei Sf. Gheorghe, Căpitan D. Ţigoianu" 27.

Între cele două războaie mondiale, localitatea Covasna a fost reşedinţa plasei Covasna, unitate administrativă având în fruntea ei un pretor. Pretorul, aflat în subordinea directă a prefectului, reprezenta agentul puterii centrale în teritoriu, urmărind executarea hotărârilor consiliului şi ale delegaţiei judeţene, îndeplinind şi alte atribuţii stabilite prin legi şi regulamente. Pretorul era şeful poliţiei de plasă. În această calitate, el se îngrijea de prevenirea delictelor şi de menţinerea ordinei şi siguranţei publice. Plasa Covasna şi-a încetat activitatea, ca urmare a aplicării Legii nr. 5/1 950, adoptată de Prezidiu! Marii Adunări Naţionale, act normative prin care s-au înfiinţat raioanele, ca unităţi administrative operative28. Între pretorii, primarii şi notarii oraşului, printre alţii, s-au aflat: Alexe Teculescu, C. Tănăsescu, N Furtună, Gheorghe Şerban, D. Săveanu, Gheorghe Colan, Nicolae Boiu ş.a.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, în perioada interbelică, ordinea publică din localitate a fost asigurată de postul de jandarmi. Modul de îndeplinire a atribuţiunilor legale de către secţiile, sectoarele şi posturile de jandarmi era constatat cu


Covasna- studiu monografie

ocazia controalelor şi inspecţiilor periodice. Cităm dintr-un act de inspecţie făcută de către Legiunea de jandarmi Treiscaune, în iunie 1935, la postul de jandarmi Covasna: Jandarmii cunosc teritoriu postului; patrulările se aplică cu folos, se fac constatări şi se culeg informaţii; mandatele se execută la timp; transferările se fac fără evadări; serviciul de informaţiuni este organizat; evenimentele grave şi importante se raportează la timp, atunci când se produc; legătura de colaborare cu autorităţile locale este

·bună; jandarmii nu au legături intime sau de familie pe raza postului; reclamaţiuni contra jandarmilor nu am primit. Ca neajunsuri şi recomandări sunt menţionate: "să se facă şcoală cu jandarmii pentru a cunoaşte mai bine planurile pentru reprimarea dezordinelor, pentru paza căilor de comunicaţie şi pentru prevenirea atacurilor banditeşti", iar în altă ordine de idei, s-a constatat faptul că "instrucţia profesională lasă de dorit, jandarmii în termen sunt numai cu gândul la concediu"29.

Dintre numeroasele evenimente care au avut loc în localitate, în perioada interbelică, m�nţionăm pe cele mai importante, aşa cum au fost ele consemnate în cronica parohială redactată de pr. Eremia Ticuşan şi, după expulzarea acestuia, de Florea D. Lungu, cântăreţ bisericesc: "vizitaţiunea canonică" a mitropolitului Nicolae Bălan, în 4/17 mai 1922, exhumarea osemintelor a doi eroi căzuţi în aproprierea localităţii în timpul retragerii armatei române, în 1916, şi înhumarea lor provizorie în cimitirul ortodox (8 iunie 1824 ) , "punerea în aplicare a îndreptării calendarului ortodox (8 iunie 1824 ) ; ridicarea unei cruci la mormântul părinţilor de către Episcopul Justinian Teculescu (vara anului 1927), întrunirea la Covasna a cercului pastoral din Protopopiatul "Oituz" (29 iulie 1928), înfiinţarea "Reuniunii femeilor" ( 4 mai 1930), reînfiinţarea în Covasna a Judecătoriei de Ocol (martie 1931 ), ceremoniile funerare ale Episcopului Justinian Teculescu (19 iulie 1932), desfăşurarea unei manifestări antirevizioniste, la care au participat 3000 de români din oraş şi împrejurimi (1 decembrie 1935), trecerea la cele veşmce a



"vrednicului paroh Gheorghe Furtună, în al 82-lea an al vieţii sale şi după o activitate publică şcolară şi bisericească de 6 1 de ani" (26 ianuarie 1 93 7), ridicarea Monumentului Eroilor Neamului Românesc şi "aşezarea osemintelor a 8 eroi români morţi în timpul războiului de întregire şi înhumaţi provizoriu în cimitirul ortodox ( 4 mai 1 93 8), sfinţirea capelei ortodoxe din Covasna -centru ( 1 O august 1 93 8) , vizita lui Silviu Drag o mir, ministru minorităţilor şi a generalului Dănilă Pop, rezident regal al Ţinutului Mureş ( 1 939), participarea la Sfânta Liturghie a IPS Irineu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Moldovei, demolarea statuiei ostaşului român de pe soclul Monumentului Eroilor ( 1 3 spre 14 septembrie 1 940), un cutremur mare a dărmat bolta bisericii, producând şi alte stricăciuni în localitate (în noaptea de 9 spre 1 O noiembrie 1 940), după cutremur, părintele Eremia Ticuşan, părăseşte localitatea, începe expulzarea mai multor românii

- o 30 covasnem . . . Imediat după declararea Dictatului de la Viena ( 1 940), şi

în Covasna s-au petrecut acte tragice pentru populaţia românească. Acest act odios a deschis drumul unor grele suferinţe: peste 3 1 O persoane adulte şi copii sunt izgoniţi din vatra străbună, peste graniţele vremelnice. După retragerea administraţiei româneşti din zonă, începând din 1 5 noiembrie 1 940, românii au fost supuşi la noi şi grele încercări, generate de atmosfera de nesiguranţă exercitată de autorităţile locale de etnie maghiară. Din multitudinea documentelor care prezintă suferinţele populaţiei româneşti din perioada ocupaţiei hortiste, prezentăm declaraţia redactată de expulzaţi români din Covasna, consemnată în faţă primarului şi notarului din Întorsura Buzăului, la data de 1 6 noiembrie 1 94 0 . "Subsemnaţii (urmează numele a 1 2 persoane), foşti locuitori din comuna Covasna, judeţul Treiscaune, prin prezenta declarăm că în dimineaţa zilei de 1 5 noiembrie 1 940, am fost somaţi de către organele Jandarmeriei fără nici un preaviz, să ne prezentăm la Primăria Comunei Covasna, pentru a fi expulzaţi



şi a fi trecuţi peste hotare. Încă în noaptea zilei de 1 5 noiembrie 1 940, am şi fost trecuţi prin pădurea de la Zagon, peste hotar.

La plecarea noastră, nu am fost lăsaţi să ne luom cu noi nici un fel de obiecte mobile, afară de un rând de albituri şi mâncare pentru 2 zile, iar familiile noastre au fost forţate să rămână pe loc. În tot timpul cât am fost sub dominaţia ungară am fost persecutaţi şi trataţi într-un mod sălbatec. Românii noştri din această comună şi din comunele vecine au trebuit să sufere toate brutalităţile jandarmilor . unguri, care conduceau la postul de jandarmi pe locuitorii paşnici, aplicându-le bătăi grave. A trebuit să suferim brutalităţile locuitorilor unguri, care organizaţi în bande călări, cu pietre şi ciomege, atacau în cursul nopţii locuinţele românilor, spărgându-le geamurile şi uşile. În tot acest timp, eram nevoiţi să ne petrecem nopţile refugiaţi pe afară şi prin păduri. Unii dintre noi am fost acuzaţi de acte de spionaj , iar Dl. V.N. a fost acuzat că a transportat grenade şi un camion de arme, pe care le-a distribuit populaţiei române, pentru a împiedica înaintarea armatei maghiare, făcând totodată spionaj în favoarea României. Pentru aceste fapte, în mai multe rânduri, a fost purtat la Postul de Jandarmi, apoi s-a organizat contra Domniei Sale un complot angajându-se locuitorul N.L. din comuna Boroşneul Mare, pentru a-1 asasina.

La sosirea trupelor maghiare, o delegaţie de români în frunte cu preotul Irimie Ticuşan au ieşit întru întâmpinarea acesteia, unde au fost huiduiţi de populaţie fără ca armata sau alte organe să fi intervenit, spre a ne lua apărarea. Populaţia maghiară este liberă de a formula orice fel de pretenţii faţă de români, iar noi trebuie să satisfacem toate pretenţiile lor neîntemeiate, deoarece autorităţile şi Jandarmeria dădeau concursul tuturor ungurilor fără ca noi să fi avut dreptul a ne justifica. Faţă de oierii noştri, au formulat pretenţii pentru motivul că ar fi păşunat recoltele lor timp de 22 de ani, pretinzând pentru acest timp despăgubiri fabuloase de 20-50000 lei. Satele româneşti au aspect jalnic, casele cu geamuri şi uşile sparte, pereţi dărmaţi de



bombardamentul bolovanilor şi ceomegilor aplicate de bandele organizate de către studenţii, copii ai intelectualilor unguri . Şi astăzi, geamurile de la casele românilor sunt bătute cu scânduri, pentru a nu fi expuse din nou atacurilor nocturne.

Foştii funcţionari sunt făcuţi răspunzători şi puşi în situaţia de a despăgubi pe locuitorii unguri pentru impozitele plătite faţă de Statul Român, sau pentru orice alte sume, ce au fost plătite drept cote legale de unguri . În comuna Covasna, nu ni s-a admis să avem şcoală confesională. În şcoală se predă toată materia în limba maghiară, iar copiii noştri, care la rugăciune îşi fac cruce, sunt bătuţi peste degete, fiindu-le interzis de a se închina decât numai în limba maghiară. Familiile celor rămaşi în concentrare, în timpul ocupaţiei, sunt şi ele expulzate fără nici un fel de avere. Drept pentru care am dat prezenta declaraţie, (urmează semnăturile olografe ale celor 1 2 persoane din Covasna). Întorsura Buzăului la 16 noiembrie 19403 1 .

După terminarea celui de al doilea război mondial şi revenirea Ardealului de Nord la patria mamă, populaţia oraşului Covasna, deopotrivă români şi maghiari, au suportat consecinţele dramatice ale instaurării regimului comunist. O parte a românilor plecaţi în bejenie, în toamna anului 1940, nu s-au mai întors pe meleagurile natale . Au urmat naţionalizarea întreprinderilor, colectivizarea, anii grei de puşcărie pentru chiaburii deveniţi "duşmani ai poporului", discriminările etnice din perioada defunctei Regiuni Autonome Maghiare, dintre care amintim obstrucţionarea exercitării credinţei religioase şi lipsa învăţământului liceal în limba română ş.a.

În anul 1952, Covasna obţine rangul de aşezare urbană. O cotitură importantă în dezvoltarea oraşului au adus-o anii 60,

când s-a hotărât o dezvoltare globală a localităţii ca staţiune şi s-a construit Spitalul de cardiologie. De menţionat apoi, contribuţia covăsnenilor la înfiinţarea noului judeţ, în anul 1968, judeţ care va pnm1 numele staţiunii Covasna, precum şi dezvoltarea unităţilor industriale şi turistice din perioada 1 968-1989,



greutăţile cunoscute din această perioadă şi, nu în ultimul rând, evenimentele care au urmat după decembrie 1 989. Până la reconstituirea situaţiei nominale a tuturor primarilor, care au condus localitatea în decursul vremii, redăm numele şi prenumelor primarilor oraşului Covasna din perioada 1 965-2009: Nicolae Popica, I lie Babin, Miklos Csaki, Ernest Makur, Iuliu Vizi, Antal Varga, Magdalena Şuto, Dumitru Tudose, Dana Bartha, Levente Zsuffa, Ioan Luca, Levente Laszl6 Malnaşi şi Zsigmond Lorincz. În contextul general al democratizării societăţii româneşti, în prezent, asistăm la o tendinţă de normalizare a convieţuirii interetnice, spre binele întregii comunităţi locale.

Existenţa locuitorilor Covasnei înainte de industrializarea localităţii şi dezvoltarea funcţiunilor balneare era asigurată de creşterea animalelor şi agricultură. Cele mai importante culturi erau secara şi hameiul (porumbul şi cartoful nu au fost cultivate înainte de secolul al XVIII-lea). După această dată, alături de cartofi se cultivă sfecla de zahăr, plante de nutreţ, legume şi zarzavaturi ş.a. Importante surse de venit erau reprezentate de valorificarea producţiei pomilor fructiferi şi fierberea ţuicii, dar şi a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale, care se găsesc din belşug în pădurile învecinate. O altă ocupaţie principală a locuitorilor o reprezintă prelucrarea lemnului. Lemnul se folosea atât pentru necesită'ţile proprii, cât şi pentru comercializare. Materialul lemnos era prelucrat la joagăr. La Covasna, joagărul şi moara erau deţinute pe rând şi folosite de proprietarii aceleiaşi rudenii. Morile purtau, de obicei, numele familiei proprietare (Vajna, Cojan) . Lemnul prelucrat se comercializa la Braşov şi în Ţara Românească. Industrializarea a cuprins şi activitatea de exploatare şi prelucrarea lemnului din Covasna. Încep să apară fabrici de cherestea "mişcate cu puterea vaporilor", din rândul cărora amintim Societatea "Ardeleana", şi fabricile proprietarilor Voina, Barabas, Csutak, Perdi etc. Pădurile din jurul Covasnei reprezintă un fond forestier valoros, unde cresc specii de molid,



alături de fag, brad, ulm, fr.asin, paltin ş.a. Fauna de interes vânătoresc este reprezentată prin cerbul carpatin, căpriorul, ursul, cocoşul de munte etc. În apa râurilor - limpezi, reci şi repezi -întâlnim păstrăvul, zglăvoaga, boişteanu, cleanul ş.a. Toate acestea au oferit şi oferă covăsnenilor şi oaspeţilor lor, cadrul adecvat practicării vânătorii şi pescuitului sportiv, de către pasionaţii acestor îndeletniciri tradiţionale32•

O contribuţie însemnată la dezvoltarea localităţii a constituit-o construirea căii ferate Braşov - Tg. Secuiesc, în anul 1892, în apropierea gării construindu-se o mare piaţă de depozitare a mărfurilor. Între timp a fost înfiinţată Societatea Transilvană de Exploatare Forestieră, societate pe acţiuni, care îşi avea spaţiile industriale la Comandău (cea mai estică localitate a Transilvaniei, pe teritoriul căreia se află Vârful Lăcăuţi - 1 O 17

m). şi îşi întinde căile ferate de munte pentru exploatarea pădurilor, pe o distanţă de 197 km şi 5 km de linie normală pe valea Covasnei. Pe la anul 1860, un negustor din Braşov a înfiinţat o societate pe acţiuni, pentru exploatarea minereului de fier din muntele Copoţ, însă afacerea a dat falimene3 .

În anul 1 929, la Covasna a luat fiinţă Societatea Creditul carbonic S.A. R, care avea sediul în Bucureşti, iar ca obiect al activităţii "exploatarea unei fabrici de acid carbonic natural, a băilor de acid carbonic calde şi reci, umede şi uscate, a izvoarelor de ape minerale şi a fabricii de sifoane', siropuri de munte (zmeură, afine, fragi, pomuşoare etc.)". Acţionarul principal a fost Grigore Pânzaru, din Bucureşti, personalitate implicată în mai multe proiecte edilitare, sociale şi culturale ale localităţii Covasna. Societatea a funcţionat până în anul 1948, când a fost

. 1" -34 naţwna tzata .

În perioada interbelică a secolului XX, localitatea a cunoscut o dezvoltare economică accentuată. prin înfiinţarea şi funcţionarea întreprinderilor mici şi mij locii care valorificau resursele locale. În anul 193 7 existau în Covasna trei fabrici de cherestea, trei ateliere şi o filatură de prelucrarea lânii şi



fabricarea renumitei stofe de Covasna "Homespung", fabrica de îmbuteliere a co2 ş.a. În acest context, redăm denumirea societăţilor comerciale cu menţionarea profilului şi a numelor proprietarilor, aşa sunt consemnate acestea în Fond Camera de Comerţ şi Industrie Braşov - firme din judeţul Treiscaune, aflat în păstrarea Direcţiei Judeţe!le Covasna a Arhivelor Naţionale şi în lucrarea Covasna ilustrată geografică şi economică . . . îngrij ită de dr. Vasile Stroescu, cu precizarea că hotelurile şi restaurantele sunt prezentate în capitolul dedicat turismului, mofetele la balneologie şi atelierele de prelucrat lâna şi cele de fabricat şi comercialidt brânza la capitolul dedicat oieritului. băcănie: Ioan Urzică, Nicolae Poteică, Ioan Munteanu, Constantin Şerban, Ada Mihail, Alexandru Olosz; băcănie şi ape minerale: Nicolae Cuibuş, Ioan Vlaicu; negustorie mixtă şi cârciumă: Ioan Şerban; măcelari: Eugen Simion, Grigore Movilă; vânzarea băuturilor spirtioase: Frusina Manole; comerţ cu cereale şi debit de băuturi spirtoase: Ioan Stoian Bârlă; depozit de băuturi spirtoase, vin şi bere: Grigore Gh. Pânzaru; mărunţişuri şi textile: Maria Bene,; manufactură Ed Detail: �aria Mihail; galanterie, încălţăminte şi articole de cizmărie: Gheorghe Barica "La Gică"; comerţ de piele şi ghete: Stoian A. Toma; galanterie, mărunţişuri: Dumitru Furtună, Gheorghe Adam; 'comerţ de manufactură, mărunţişuri: Alexandru Papp Sandor, Francisc Kulhavv Ferencz; coloniale, fierărie, sticlă şi porţelan: Kozma; magazin de manufactură : Irnreh Bela; magazin de coloniale: Alexandru Bunghez, Samu, Edmond Puskas Odon, Iuliu Makk Gyula, Benke Benedek, Konya Anton; intreprindere de transport cu autobuze: Nicolae Oltean; moară ţărănească: Maria Munteanu; cizmăria "Ugron" şi pantofarul C. Deak Karoly; librăria şi tipografia "Corvin", proprietar Turoczy; frizerie - salon de doamne şi de domni: Pap Geza, Debreci Kalmanne; popicărie: Grigore Gaspar, frânghier (singurul atelier de frânghii): Jakobos Gheza Iacobescu; articole tehnice, bazar şi depozit de benzină: 1.


. Personalităţi ale oraşului Covasna

Hadnagy Gy, Ioan Kormoczky; ceasornicar: Eugen Kaufmann Jeno; librăria şi tipografia "Szab6"; foto - atelier: Neuhauser; tinichigiu: Dezideriu Balog; tâmplărie mecanică: Fulner Juliu atelier de Tricotaje "Salvator" : Constantin Bercheu; Magazin Universal "Strobl şi Benko"35 . Existenţa a peste 70 de agenţi economici, arală dezvoltarea sectoarelor economice tradiţionale, dar şi a funcţiilor balneare şi turistice, şi, nu în ultimul rând, rolul de localitate care servea şi aşezările din preajmă.

De menţionat existenţa şi funcţionarea Asociaţiei Corporaţii/ar Meseriaşi/ar din Covasna, asociaţie constituită în anul 1893, care avea ca scop "a menţine ordinea şi armonia între membrii corporaţiunii, a sprij ini activitatea autorităţii industriale . . . a promova interesele meseriaşilor şi a-i solicita la Rrogres". În anul 1924, preşedintele asociaţiei era Korodi Ărpăd 6. În anul 1929,

Tribunalul Treiscaune a acordat statutul de persoană juridică şi Societăţii " Sindicatul Muncitorilor din Industria Lemnului din Covasna ", care avea scopul: "a servi interesele economice şi culturale ale membrilor săi, a dezvolta sentimentul de solidaritate între ei, a sprij ini şi susţine toate năzuinţele şi rev�ndicările lor, care tind la îmbunătăţirea condiţiunilor de muncă şi a dezvolta cunoştinţele profesionale, culturale şi sociale între membrii săi"37•

"Printre unităţile economice reprezentative, care au funcţionat în a doua jumătate a sec. XX, trebuie amintite: fabrica de mobilă, fabrica de PAL Secţiile de industrializare şi exploatare a lemnului din cadrul I .F.E.T. Tg. Secuiesc, Filatura de lână, fabrica de biscuiţii, produsul covăsnean cel mai cunoscut fiind stofa de casă. Potrivit statisticilor oficiale, în anul 1995, activitatea economică era desfăşurată de 193 agenţi economici cu capital integral sau majoritar de stat, din care 1 O regii autonome şi 183 societăţi comerciale, numărul agenţilor economici cu capital privat fiind de 183. Activitatea comercială se desfăşura în 55 de unităţi de stat, 26 unităţi cooperatiste şi 84 private. După profil, reţeaua comercială cuprindea 15 unităţi alimentare, 35

nealimentare, 59 universale şi mixte, 80 de chioşcuri şi 36 unităţi


covasna - sTUazu monogrcJ]LC

de alimentaţie publică. Lungimea străzilor era de 1 9 km. Iar suprafaţa spaţiilor verzi de 49 ha. Lungimea reţelei de apă potabilă era de 30 de km, iar a celei de canalizare publică de 1 8 km. Fondul de locuinţe (cu excepţia caselor de locuit situate în afara blocurilor) era format din 952 apartamente proprietate privată şi 469 apartamente proprietate de stat. Prestările de servicii către populaţie sunt reprezentate de activităţile de transport local, gospodărie locativă, salubritate, apă - canal, producerea şi distribuirea energiei termice. Potrivit datelor cadastrale, fondul funciar este format din terenuri intravilan în suprafaţă de 5 1 O ha. şi 14 998 ha, terenuri aflate în extravilanul localităţii38 .

Dintre principalii agenţi economici, care funcţionează în anul 2009, menţionăm: Quadrant Amroq Beverages România, S .C. PRIMA S.R.L, ALCOM, ECOSIL, ACTIV AS, MINISERVICE, : ROINVE�, PETROIL, TRANSGAZ, CONITRANS, FONIC, UNICSTAR ş.a.

Suprafeţele întinse de. păşuni alpine din împrejurimile Covasnei, ce se continuă în ţara Vrancei, au oferit şi oferă loc bogat de păşunat pentru oierii români din curbura interioară a Carpaţilor. Munţi, ca cei ai Buzăului şi ai Vrancei, mai potrivit pentru vărarea oilor, rar se mai găsesc pe cuprinsul ţării. "Nu fără temei - înşiră marele Cantemir, care îşi cunoştea bine ţara - între cele trei regiuni mai potrivite pentru păstorit sunt şi munţii Vrancei, alături de cele două Câmpulunguri, al Bucovinei şi al Munteniei. De mirare că nu avem aici un oraş cu numele de Câmpulung" afirmă cronicarul39. Covasna şi Breţcu fac parte din marele centre ale oierilor transilvăneni care s-au dezvoltate de-a lungul vechii graniţe pe linia de contact cu cele două ţări române, care le-au putut pune la dispoziţie, în apropierea lor, cei mai buni munţi pentru vărat şi câmpiile cele mai favorabile pentru iernatul animalelor 40 .

Alături de mocanii brăneni şi săceleni, oierii covăsneni, împreună cu cei breţcani, făceau parte din elita oierilor transhu-



manţi, cunoscuţi sub numele de "bârsanii din secuime" (Sabin Oprcanu). Studiile de specialitate semnate de Andrei Vercss, Sahin Opreanu, Nicolae Iorga, N. Popp, Ştefan Meteş, L. Someşan, Romulus Vuia ş.a., pun în evidenţă faptul că, pentru cele două centre ale păstoritului românesc din · Arcul intracarpatic, Covasna şi Breţcu, există mărturii documentare încă din secolul XVII4 1 .

Ştirile anterioare secolului al XVIII-lea, referitoare la rânduiclile ce reglementau păstoritul ardelenilor în ţările române, fac aluzie la vechile aşezăminte. Astfel, în 1452, Vladislav Dan Vodă dă voie pârgarilor din Braşov, ca oamenii lor să umble "slobozi şi fără bântuire" prin ţara lui, să se hrănească şi să n-aibă grijii de mmic şi ,.tinem d-e aşezământul cel vechi de la cei dintâi domni, şi voi şi noi". În Pravila Ardealului "Approbatae Constitutiones", din 1 653, se menţionează că: "toţi acei care îşi m:ină bucatele la m:}rginra Tării Româneşti şi a Moldovei de ]cor ._,indc: atât Î:1 târlc, cât şi altfel, sunt datori a plăti visteriei ir,1poz1tul fixat (hărminţia)42.

Într-un document recent, descoperit la Arhivele Naţionale CovasH:::. , respectiv într-o scrisoare de adeverire, din anul 1 750, sem m :-nţionaţi, cu numele maghiarizate, oierii români Ungurean, �chiopu, Savu, Talas, Tănase, Ola (Românul), Cojocaru ş.a. Rcdăm documentul menţionat: Jn anul 1 750 au fost patru păstori covăsneni: Ungurian Vaszi senior, Ungurian junior, Santa Todor, S\ivuly Mate, care au fugit primăvara, împreună cu alţi cinci tovarăşi, culn ar fi Savuly Raduly, Savuly Jânos, Magor Janos şi cu TJngurian Vasz Talasz Sandor şi Ola Todor din Pakohegy. Aici au rămas în acest ar1 păstori cum ar fi: Riszi Todor, Lenart Istvân ;;i Tana:;-zi Samud din Alszeg. Din Voineşti Kovats Gyorgy şi Kovats Mik l6s. Despre aceasta dăm mărturie noi, ase sori din Covasna: C�urak Andrâs, jude, Csiki Miahaj şi Geczo Fcrenc, D F . G M"kl ' "43 eme crenc Şl ocz 1 os .

Oierii transilvani "au fost elementul cel mai putemic şi persistent, peste toate vicisimitudinile timpurilor şi oamenilor, al menţinerii conştiinţei naţionale . . . Erau cunoscători ai întreg



pământului românesc, prin coborârile, an de an, cu turmele lor de la munte la şes, la bălţile Dunării, până la Marea Neagră, trecând prin sute de sate, stând de vorbă cu ţăranii - cojani, ca şi cu boierii, vlădici şi domni chiar, de la care închiriau păşuni bogate la şes sau munţi întregi pentru hrana necesară turmelor lor de sute de mii de capete"44.

În lucrările de specialitate, se menţionează faptul că, în Covasna, în Breţcu, Poiana Sărată, ca şi în Săcele, un singur stăpân avea mii de oi. Drumurile lor de pendulare _ porneau din munţii Breţcului, Ciucului, Vrancei, Buzăului şi al Bârsei şi ajungeau în Covurlui, Balta Brăilei, Bărăgan, Dobrogea, până în Buceag şi Caucaz. La fel ca şi în celelalte localităţi, unde se practica păstoritul pendulant, în Covasna, ciobănia se moştenea din tată în fiu. Şi aici fiii intrau ca ciobani cu plata la oile părinţilor, iar cu timpul, sporindu-şi oile, intrau ca asociaţi în turma părinţilor sau, dacă aveau mai multă pricepere, intrau ca baei la alţi stăpâni de oi. Ca şi la mocanii săceleni, marii stăpâni de oi nu însoţeau oile, nici la vărat, nici la .iernat, cel mult se angajau ca baei la alţi stăpâni de oi. De obicei ei stăteau mai mult pe acasă, unde se ocupau cu negustoria şi cu cărăuş ia 45.

Mişcarea pendulatorie a turmelor, între munte şi câmpie, între o ţară şi alta, nu are nimic întâmplător, ci totul se desfăşoară organizat, instituţional, pe baza unor legi precise, unor convenţii între "statul austriac, Poarta Otomană şi Ţările Române referitoare la "regimuri vamale, trecători, itinerarii, dări, drepturi, îndatoriri, regimuri juridice, regimuri fiscale". Treptat, păstoritul

• transhumant devine o întreprindere. Nu se deplasează oamenii, ci turmele, cu un număr strict necesar de păstori, experţi, cu echipamentul necesar vieţii oamenilor şi populaţiei specifice, pe itinerare bine stabilite, ce se constituiau într-o ţesătură complicată de drumuri cu destinaţii precise. O vastă activitate economică însoţea această vastă reţea de drumuri şi popasuri. Începând cu bâlciurile de animale şi produse alimentare şi terminând cu un


Personalităţi ale oraşului c;ovasna

variat comerţ itinerant (îmbrăcăminte, unelte, obiecte şi cărţi de cult, cărţi populare etc .)46•

Prin ordinele Gubemiului Transilvaniei, se stabilesc: instrucţiuni privind modal�tăţile de trecere în Muntenia şi Moldova a celor care duc la păşunat vite şi oi, taxele ce trebuiesc plătite pentru animalele care se duc la păşunat în Ţările Române, modul de aducere a lânii rezultate din tunderea oilor aflate la păşunat în ţările române, pedeapsa celor care trec clandestin turmele pe drumul de hotar dintre Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, normele sanitar veterinare ce trebuie respectate şi măsuri împotriva extinderii epozotiilor ş.a.47 •

În decursul anilor, mulţi bârsani s-au stabilit peste Carpaţi. În comuna Casimcea (Babadag) aproape toţi locuitorii au fost mocani din satele Vama, Sita şi Intorsura Buzăului, Covasna, Poiana Sărată şi Breţcu. Şt. Meteş, p. 1 53 Din roiurile de populaţie pornite din localităţile Arcului intracarpatic, s-au constituit satele Coşnea (gesprins din Covasna), Poiana Sărată (desprins din Breţcu), Ciughieşul şi Chiojdul Mic, din jud. Buzău, care după tradiţie au fost întemeiate de ardeleni din Buzău! Ardelean48.

Păstoritul covăsnenilor şi cel al breţcanilor, în afară de pendulare, se caracteriza şi printr-o pronunţată industrializare şi comercializare a pFoduselor obţinute Pentru prelucrarea lânii, apa pârâului Covasna a fost condusă prin iazuri şi canale în curţile oierilor, pentru ca femeile să poată spăla lâna. Au existat numeroase scărmănători, torsători şi depănători mecanice49.

Românii covăsneni s-au remarcat prin performanţele realizate în oierit şi prepararea brânzei.

În 1 930, existau 4 fabrici de tors, trei de scărmănat şi 4 piue ( dârste, vâltori), pentru îngroşatul păturilor şi al postavului de lână. O marcă de prestigiu o constituie vestita brânză Penteleu. Covăsnenii sunt renumiţi prin stofele obţinute din prelucrarea lânii şi hainele confecţionate din "dimie". În Voineşti, în anul 1 93 8, existau 96.000 de oi, iar în 1 950, în jur de



75 .000 de oi. Voineştenii au creat vestita rasă de oi "ţigaia de

munte", adaptată la condiţiile specifice şi răspândită apoi în A t t - 5() m reaga , ara .

În evidenţa Camerei de Comerţ şi Industrie, în perioada interbelică, din Covasna, sunt înscrise următoarele societăţi, având ca obiect de activitate prelucrarea lânii şi a laptelui de oaie: fabricarea şi vânzarea postavului : Maria Jurebiţă, născută Teacă, Ioan Rusu şi Reveica Urzică; comerţ cu postav de casă şi brânzeturi : Constantin Cimpoiu, Nicolae Oltean, Dumitru Manea, Gheorghe Manole şi Constantin Oltean; torcătorie de lână: Constantin Neguţ; fabrică de tors lână şi piuă: Ioan Trandabur; comerţ cu cereale, postav şi brânză: Preda Stan; fabricile de prelucrarea lânii şi de postav Peterfi şi Fr. Csutak5 1 •

Î n această perioadă, în Covasna funcţiona Cooperativa "Transilvania", societate cooperativă pentru producţia şi valorificarea laptelui şi a produselor animaliere. Scopul cooperativei era "să contribuie, prin toate mijloacele, la organizarea şi îndrumarea creşterii şi îngrij irii raţionale a animalelor, în vederea creşterii producţiei de lapte şi carne, industrializării şi comercializării produselor de această natură, în folosul membrilor societăţii"52.

În februarie 1 938 , voineştenii Niţă R. Buzea şi Ioan Gh. Papuc, delegaţi ai adunării de constituire a Cooperativei de consum şi valorificare "Mioriţa" din Covasna, depuneau la Judecătoria Rurală Covasna, statutul cooperativei menţionate, în vederea obţinerii titlului de persoană juridică. În cerere se menţiona faptul că statutul este aprobat de "Onor Centrala Cooperativă de Îndrumare, Organizare şi Control - Bucureşti" şi deci sunt satisfăcute cerinţele art. 26 al. 2 din legea pentru organizarea cooperaţiei. Potrivit Statutului, scopul societăţii era "să organizeze aprovizionarea asociaţiilor cu cele necesare traiului şi gospodăriei lor şi a le valorifica produsele, precum şi să organizeze şi să refacă produsele ţărăneşti ca: produsele oiereşti şi industria lor, produsele agricole şi forestiere, precum ŞI



crescătoria de animale, . . . dar şi exploatarea brevetelor de băuturi spirtoase, tutun şi sare şi tot felul de produse monopolizate"53.

Împreună cu oierii din principalele centre ale ţării, oierii covăsneni au constituit Reuniunea Oierilor din Covasna, membră a Uniunii Oierilor din România, având următoarea conducere: pr. Erimia Ticuşan şi învăţător Niţă Buzea - preşedinţi, Ioan Gh. Papuc - vicepreşedinte, D.I . Furtună, membru. Conform statutului, "membru al reuniunii poate fi oricare oier, fost oier, descendenţi ai oierilor şi oricare cetăţean de origine român, care se interesează de această ramurtl a economiei naţionale şi dacă are viaţa nepătată din punct de vedere moral şi naţional. Femeile încă pot fi membre ale reuniunii în aceleaşi condiţii, corporaţiunile, de asemenea"54.

La primul congres al oierilor din toată ţara, ţinut la Sibiu, la 21 noiembrie 1 935 , în comitetul Uniunii oierilor pe ţară au fost aleşi şi Ion Gh. Papuc, oier şi Ion Ciangă, notar din Covasna. O delegaţie a o ieri lor din Covasna, formată din 1 O membrii îmbrăcaţi în frumoasele costume naţionale româneşti specifice zonei, a participat la Congresul oierilor de la Câmpulung Muscel, din anul 1 9385;.

Vitregiile vremurilor au influenţat negativ şi oieritul covăsnean. Cu toate acestea, ocupaţia, devenită emblematică pentru Covasna, este practicată şi astăzi, în forme care îmbină tradiţionalul cu actualitatea. Astfel, conform datelor recensământului animalelor din anul 2008, în Covasna existau 97.000 oi şi 3 .000 de capre. Printre cei mai importanţi proprietari de oi menţionăm: Ioan Cozneanu, preşedinte şi Marius Popica, director al Asociaţiei Crescătorilor de Oi din judeţul Covasna, Sorin Popica, Nicolae Sorescu, Dorel Sorescu, Nicolae Gavrilă, Nicolae Căşuneanu, Mircea Cojan, Ioan Lazăr, Ioan Uto, Ioan Iacobos, Gheorghe Papuc, Nicolae Manea, Mihai Manea ş.a.

Pentru punerea în valoare a civilizaţiei păstoreşti tradiţionale, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni are în plan organizarea unui Muzeu al Oieritului în aer liber, care împreună



cu Planul înclinat şi Cetatea Dacică, să formeze un complex muzeal-turistic de mare atractivitate. În acest sens, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, cu sprijinul Ministerului Culturii, a organizat la Covasna, în zilele de 9- 1 2 mai 2002, simpozionul naţional cu tema "Salvarea şi integrarea patrimoniului cultural din zona staţiunii balneare Covasna", fiind prezentată lucrarea Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural al Covasnei (redactor Valeriu Cavruc), lucrare apărută la editura Angvstia, din Sf. Gheorghe.

Covasna este o renumită staţiune balneo-climaterică, prin multitudinea factorilor naturali, între care rolul dominant l-a avut şi îl are apa minerală, aerul puternic ozonat şi climatul bând. Aşezată în curbura interioară a Carpaţilor, climatul temperat -continental specific ţării noastre, îmbracă aici o nuanţă locală ca rezultat al configuraţiei reliefului, altitudinii, expoziţiei şi înclinării versanţilor. Despre importanţa apelor tămăduitoare din localitate, ne stau mărturie documente datând de acum câteva secole. Astfel, într-un document, din timpul domniei lui Mihai Viteazul, se menţionează că domnitorul, făuritor al Unirii din 1 600, nu l-a putut găsi pe prefectul de Huedin, acesta fiind plecat la băi la Covasna56.

Apele minerale de la Covasna au fost menţionate pentru prima oară în 1 567. Primele analize însă datează din 1 773 . Analiza chimică a apelor minerale a fost efectuată de balneologul budapestan Hank6 Vilmos ( 1 854- 1 923 ). Apa Izvorului "Horgasz" a fost îmbuteliată;, fiind medaliată cu aur la expoziţia organizată la Triest, în 1 8825 ' . Pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, încep să apară numeroase scrieri consacrate apelor minerale de la Covasna. Manualul de geografie al lui C. Eder, editat în 1 796, menţionează în rândul localităţilor balneare şi Covasna. Interesul pe care îl suscita în rândul oamenilor de ştiinţă apele minerale de la Covasna, cu veacuri în urmă, este sugestiv reflectat de faptul că prima lucrare medicală în limba română, apărută la Sibiu, în 1 82 1 , este intitulată "Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc



şi Covasna". Lucrarea scrisă de Vasile Popp este totodată şi primul ghid turistic apărut în limba română. În această lucrare se aminteşte şi de baia numită "Balta Dracului". În 1 882 este medaliată, la Trieste, apa minerală provenită de la izvorul Horgâsz, unul din cele mai vechi din staţiune. Staţiunea este profilată, datorită factorilor naturali de cură, pe tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi glandelor anexe, ginecologice, endocrine, ale aparatului locomotor, sistemului nervos, dermatologie, precum şi bolilor de nutriţie. Apele minerale se caracterizează printr-o compoziţie chimică superioară altor ape din ţară, iar mofetele se impun prin conţinutul de co2 şi radioactivitate58.

Populaţia, dându-şi seama de comoara pe care o posedă, a început să se organizeze în vederea primirii oaspeţilor veniţi la băi, oferindu-le cazare şi chiar masă la aceeaşi familie. Apa minerală se scotea din fântâni în căzi de lemn şi se încălzea cu pietre fierbinţi (aproape fiecare casă avea un loc de încălzirea pietrei). După baie, urma mofeta, care era amenajată în nişte găuri săpate în pământ. Un punct de atracţie deosebit 1-a constituit «Balta Dracului», care a erupt la începutului sec. XIX, şi a fost amenajată în scopuri balneare, în anul 1 89 1 , de o societate pe acţiuni59. Centrul balnear covăsnean a fost amenajat iniţial în Voineşti, în grădina Mikes, cu cabine, ştrand şi baie termală. Tot aici exista izvorul Czifra, recomandat în cură de apă. În jurul băii, au fost construite numeroase vile. În valea Hanko, exista o baie cu . apă sărată, iar în V alea Zânelor era izvorul Horgâsz (Pescarul), a cărei apă a fost îmbuteliată în toată Transilvania, cu începere din anul 1 8 7860•

În perioada interbelică, funcţionau în Covasna următoarele stabilimente balneare: Mofete: mofeta Bardocz (prima mofetă din Covasna), mofeta Bene (situată în centrul Covasnei), mofeta şi baia V ereş ("în apropiere, este celebra "Poiana lui Eminescu", unde vizitatorii pot face excursii plăcute şi agreabile"), mofeta Pânzaru (pe terenul Societăţii Creditului Carbonic), mofeta



Victoria ("aşezată în Voineşti, pe terenul dlui Roşea, care are şi un restaurant bun, în aproprierea grotei cunoscută sub denumirea "Mofeta lui Kovacs"). Băi calde carbonice: Stabilimentul General Balnear (Băile Centrale Csutak), proprietar Csutak Alexandru, stabilimentul Vitezda (Benke ), stabilimentul Csutak Ferencz (în Voineşti), Stabilimentul Veres (în Covasna), Baia Mikes (Tin o), Baia K6nya Anton şi Baia Geczo Irnre. Băi calde sărate: Baia sărată din Valea Porumbeilor, Baia sărată din

• Covasna (cu izvorul sărat nr. 1 şi nr. 2). Băi reci carbogazoase: Baia (balta) Dracului, Baia Pânzaru, Baia Baiu. Izvoare minerale pentru cură internă: Izvorul Horgas (cel mai vechi izvor din Covasna), Izvorul Regele Ferdinand (pe terenul Societăţii Creditului Carbonic ). Documentele menţionează existenţa, în 1 894, în Covasna, a trei medici, mai multe moaşe şi trei bărbieri care extrăgeau şi măsele6 1 •

Documentele consemnează existenţa ş i funcţionarea în Covasna a Societăţii Cooperativă balneară Covasna, înfiinţată în aprilie 1 929. Potrivit statutului său, scopul societăţii era "luarea în arendă a izvoarelor de apă minerală în fiinţă şi cele ce se vor mai descoperi din staţiunea balneară Covasna; exploatarea izvoarelor, comercializarea apei minerale ·şi a băilor, construcţiilor de vile, hoteluri, restaurante, săli de spectacole, instalaţii de cură şi tratament, într-un cuvânt ridicarea staţiunii balneare Covasna la staţiune balneară de prim rang". Tabelul cu cei 42 de acţionari cuprind nume din familiile românilor voineşteni, precum: Neguţ, Moga, Şerban, Lazăr, Săndulea, Munteanu, Ticuşan, Bârlă, Frânculescu, Olteanu, Crăciun, Basarab, Giuglea, Furtună, Munteanu (Furnică), Cosneanu, Ciangă, Sorescu, Cojan, Papuc, Smădu, Urzică62.

Începând din anul 1 930, potenţialul geologic al Covasnei a fost studiat de numeroşi cercetători care au întreprins studii de detaliu şi de ansamblu, printre care menţionăm: Gh. Macovei, 1 . Atanasiu, Gh. Murgeanu, M.G. Filipescu, 1 . Băncilă, I . Dumitrescu, 1. Marinescu, S. Pauliuc, C. Georgescu, D. Grigorescu, V.



Crasu, V. Manole, H. Grozescu, M. Sturza, T. Brandrabur, E. Popescu, M. Nicolescu63 . Aceste studii au pus în evidenţă compoziţia apel_or minerale şi a gazelor mofetice, precum şi celelalte avantaje estetico-climatice (pădure de conifere, situate la cotă superioare, adăpost faţă de vânturi, însorire bună, amplitudini de temperaturi reduse, ionizare negativă puternică) care permit o bună exploatare balneară şi turistică64.

După cel de al doilea război mondial, se constată un reviriment al staţim1ii, întocmirea unor proiecte de captare. reamenajarea unor surse şi stabilimente preexistente, un grad de confort sporit, construirea unor spaţii cu destinaţie balneară şi a unei mofete noi în centrul oraşului ş.a. Rând pe rând au fost construite hotelurile din sistemul Ministerului Turismului, Cooperaţiei de Consum şi Meşteşugăreşti, Uniunii Generale a Sindicatelor, Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Casei Pensionarilor din Bucureşti ş.a. 65 În anul 1 96 1 , l a reuniunea Asociaţiei Carpato-Balcanice, organizate la Covasna, au participat peste 1 00 hidrologi români şi străini, iar la simpozionul naţional medical, din anul 1 969, specialiştii au prezentat noi informaţii despre valoarea factorilor naturali ai staţiunii, în mod deosebit a asocierii apelor minerale cu mofeta, benefice în tratamentul unei game variate de afecţiuni

d. l 66 car wvascu are . În Covasna, funcţionează unul din cele mai renumite

spitale cardiologice din ţară, ai cărui fondatori sunt medicii balneologi Nicolae Teculescu şi Benedek Geza (n. 1 9 1 6) - care au elaborat metodologia terapiei bazate pe factori terapeutici naturali - apa minerală şi gazele mofetice - unitate spitalicească condusă, de peste două decenii, cu profesionalism şi dăruire de dr. Mihaela Suceveanu. Înfiinţat în 1 952, Spitalul de Recuperare Boli Cardiovasculare cu bază de tratament, mofete, piscină acoperită, prin personalul medical specializat asigură condiţii optime în tratamentul cardiovascular. ale aparatului digestiv, hipertensiune arterială, hepatobiliare şi boli asociate. Spitalul



dispune de 1 000 de locuri de cazare şi asigură folosirea factorilor naturali de cură de la Covasna, de către un mare număr de persoane din întreaga ţară67• Alături de Spitalul de cardiologie, care a constituit mulţi ani singura unitate unde se desfăşura în mod organizat tratamentul balnear, reprezentând o adevărată "staţie-pilot" a cercetării şi practicii medicale de profil, în Covasna mai funcţionează un spital orăşenesc, două dispensare şi o policlinică organizată pe 8 cabinete: interne, pediatrie, ginecologie, roentgen, stomatologie, laborator medical68.

Regiunea muntoasă din j ur, prin structura geologică, prezintă forme domoale, rotunj ite, acoperite cu păduri ce dau peisajului un aspect plăcut şi odihnitor. Localitatea, fiind aşezată la marginea unei depresiuni înconj urată de munţi, are un climat plăcut ferit de curenţi, cu o umiditate potrivită, cu un timp răcoros vara şi nu prea rece iarna. Prin aşezarea geografică într-un cadru natural admirabil dispune de condiţii geologice deosebite - o zonă foarte bogată în manifestări carbogazoase pe suprafaţă mai mare de 40 ha - ceea ce a permis dezvoltarea localităţii ca o staţiune balneo-climaterică69. Covasna este renumită, în prezent, mai ales datorită apelor sale minerale şi mofetelor, bogăţia izvoarelor făcând să mai fie numită şi "oraşul celor 1 000 de izvoare de sănătate" - sintagmă introdusă în circuitul public de către economistul şi publicistul Herman Rosner.

Staţiunea Covasna face parte din zona turistică Braşov -Covasna, "cea mai complexă zonă turistică a Carpaţilor Orientali, cuprinzând în arealul său un fond turistic foarte valoros, natural şi antropic, o bază materială puternică şi diversificată şi un potenţial de comunicaţie - adevărată placă turnantă a sistemului de comunicaţie natural.70 Subzona turistică Covasna se remarcă prin predominaţia fondului turistic hidrogeografic, detaşându-se zăcământul hidromineral Covasna caracterizat printr-o varietate hidrochimică şi debite mari, la care se adaugă emanaţiile mofetice, foarte intense, cu un conţinut foarte mare în C02 (98%)7 1 _



Dintre proprietarii hotelurilor ş'i restaurantelor care au funcţionat în perioada interbelică menţionăm: Gheorghe Frânculescu, proprietarul restaurantului "Oituz", Vasile Pănescu, Simion Roşea, Pitroff Aladar, Lichtenstein Henrik", proprietarul restaurantului "Casino, Andrei Zagoni, Szeker Iosefne, proprietara hotelului şi restaurantului "Szekerne, Zarai Geza, proprietarul bufetului din Covasna, Mihai Hegyesi, proprietarul restaurantului Corporaţiunei Meseriaşilor din Covasna72. În anul 1 995, turismul este reprezentat prin următoarele hoteluri : Căprioara, Covasna, Cerbul (S.C. Turism Covasna) cu 7 1 9 locuri, Montana (Societăţii SIND ROMANIA) cu 504 locuri, Hefaistos (UCECOM) cu 300 locuri, Dacia (Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale) cu 300 locuri, Complexul balnear "Bradul'' cu 1 84 şi Turistul cu 43 locuri. Specificul acestor unităţi este balnear, respectiv de tratament al bolilor cardiovasculare, boli dermatologice, boli ale tubului digestiv şi glandelor anexe, boli endocrine, boli ginecologice, boli ale aparatului locomotor, boli de nutriţie, boli ale rinichilor, căilor urinare, boli ale sistemului nervos 73. După anul 1 990, în Covasna s-a construit modernul complex hotelier, de patru stele, CLERMONT, la care se adaugă mai multe pensiuni, dintre care menţionăm: ADA, T &T, APOLKA, SREETTI, CASA ENEA, CASA DE RAI, CASA DIN PARC, JANO, CASA ADRIANA ş.a.

Staţiunea Covasna oferă numeroase şi interesante obiective de interes turistic. Astfel, una din curiozităţile Văii Zânelor este Planul Înclinat, sau, cum îl mai numesc localnicii, "Şiclăul". Este vorba de o instalaţie deosebit de ingenioasă (nu se ştie exact data construirii ei, dar în 1 899, ea era deja în funcţiune), care asigura odinioară transportul unor materiale, încărcate în vagonete - "ambarcate" pe un plan - ce se deplasează pe şine, pe o distanţă de 1 232 m şi la o distanţă de nivel de 327 m, rară a se folosi vreun motor. Aceasta se realizează prin utilizarea forţei degajate de coborârea platformei încărcate de obicei cu material lernnos şi care trage astfel, printr-un cablu



gros, platforma de jos, mai puţin încărcată. Cam pe la mij locul traseului platformele se ocolesc, la capătul de sus existând un sistem de frânare a cablului ce le deplasează. Ajunse la extremităţi, vagonetele sunt coborâte de pe platforme şi ataşate garniturii trenuleţului forestier care porneşte la drum spre Comandău, respectiv spre Gara Covasna. Partea de sus a planului înclinat se află la o altitudine de 1 1 1 3 m, iar mij locul acestuia, "cumpăna", la 1 068. Avem, aşadar, prilejul să ne plimbăm pe "Aleea tehnicii timpului, să vedem un mij loc de transport dintre cele mai silenţioase, care nu realizează nici cea mai mică poluare - un feribot - de . . . uscat, fiind unica instalaţie de acest fel în funcţiune la noi în ţară şi printre puţinele din Europa"74.

Valea Zânelor este în sezonul turistic estival şi scena unor manifestări devenite tradiţionale, cum ar fi "Sântilia" sau "Nedeia mocănească" (prima duminică după 20 iulie, sărbătoarea Sf. Ilie) şi "Ziua forestierului" (luna septembrie). Organizată pe munţi, la mij locul sezonului pastoral, în ziua de 20 iulie, Sântilia a fost iniţial o întâlnire cultică cu ceremonii complexe dedicate zeului adorat. În procesul de desacralizare Sântilia a asimilat funcţii noi, în special cele legate de schimbul de produse, de cunoaşterea tinerilor în vederea căsătoriilor, de petrecere şi divertisment. Se ştia că bărbaţii, fiind la păstorit, de Sfântul I lie coborau, mai ales flăcăii, ca să:-şi aleagă nevestele dintre fetele care, îmbrăcate frumos, se adunau după slujba bisericească într-o poiană. În sunetele muzicii, băieţii îşi alegeau perechea cu care dansau apoi toată ziua. An de an organizatorii se străduiesc să invite artişti şi ansambluri - renumite de muzică populară, care întreţin o atmosferă de sărbătoare 75 •

Sântiliile carpatice, atestate documentar încă din secolul al XIV -lea, au unit economic, matrimonial şi cultural organismul etnic românesc, de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Astăzi, Sântilia oferă spectacolul păstrării în timp a tradiţiilor şi obiceiurilor oierilor de prin partea locului, a trecerii în revistă a frumuseţii portului, dansului şi cântecului popular. Momentul de


Personalităţi ale oraşului Covasna ·

vârf al manifestării îl reprezintă ceremonialului cerem m căsătorie a fetelor, ca şi răpirea mireselor - prilej pentru flăcăi de · a arăta, printre altele, îndemânarea lor de a călări caii de la munte. La Nedeia mocănească se poate vedea reconstituită o nuntă românească tradiţională, se pot urmări lupte corp la corp între ciobani, finalizate cu frumoase spectacole folclorice. Nedeia mocănească (Sintilia) sărbătoare dedicată ciobanilor, desfăşurată după ziua Sfântului Iile, la Valea Zânelor din Voineşti, în organizarea Asociaţiei Cultural-Creştine "Iustinian Teculescu", reprezintă o dovadă vie a păstrării şi transmiterii obiceiurilor mocăneşti practicate în zonă din cele mai vechi

. · 76 tlmpun . Păstrarea şi afirmarea identităţii celor două comunităţi

locale - română şi maghiară - s-a datorat în mod hotărâtor activităţii celor două instituţii identitare fundamentale - biserica şi şcoala, colaborării acestora cu familiile credincioşilor, cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi comunitare, locale, regionale şi naţionale.

Istoria bisericii ortodoxe din Covasna este un prilej de cunoaştere a uneia dintre · cele mai frumoase durate spirituale ale comunităţii din această parte de ţară. Până în prezent, nu se cunosc documente despre bisericile ortodoxe care au existat înaintea sec. al XVIII-lea. Există informaţii documentare, din anul 1 777, când s-a ridicat bisericuţa de lemn cu hramul " Sfântul Nicolae ". Din Registrul cununaţilor, păstrat din 1 793, aflăm numele preotului din Covasna, Ioan Grid (sau Ioan Boer de Grid), din cunoscuta familie de boieri şi nobili români din Grid, ţara Făgăraşului77•

Aşa cum rezultă din frumoasele monografii întocmite de preotul Eremia Ticuşan şi învăţătorul Nicolae Vleja, biserica de lemn a fost demolată în anul 1 800 şi în locul ei a rămas o troiţă de stejar masiv, reprezentând o cruce mare, flancată de două mai mici, realizată dintr-un singur trunchi de stejar. Troiţa, aşezată pe locul altarului vechii biserici, are încrustată cu litere chirilice în lemn următoarea inscripţie: "Această sfântă cruce s-a ridicat în



numele sfintei Troiţe de dumnealor Achim Manole Gheantu şi dumnealor titori Ioan Cosnean, Mihai Furtună, Manea Vlad, Ioan Cel Tânăr Cosnean, Bucur Voicu Munteanu ca să fie în vecinică pomenire, în zilele înălţatului împărat Francis al doilea. Anul 1800 " . În februarie 1 794 s-a cumpărat, cu 1 3 O de flori ni " locul pe care şi acum este biserică şi cimitir ". În pisanie, se menţionaează că, "la înălţarea bisericii s-au alăturat preotului ctitor Ioan Grid şi negustorii Ioan Braşovean, Ioan Cosnean, Vlad Ciangă, Manea Cosnean, Ioan cel Tânăr Cosnean, Mihai Furtună, Bucur Dobroş, Voicu Muntean. La 1 7 iulie 1 794, s-a început construirea noii biserici de piatră, pe acelaşi teren al vechii biserici, terminată în anul 1 800, cu hramul " Sfântul Nicolae "78.

Biserica cu hramul "Sf. Nicolae" este construită din zid de piatră ( 1 794- 1 800) învelită cu ţiglă şi pardosită cu scânduri. Are forma treflată, cele trei abside sunt rotunde pe dinăuntru şi în formă poligonală pe exterior. Bolta altarului este ceva mai scundă decât Pantocratorul . Stilul bisericii este cel în formă de cruce greacă fără cupolă cu bolţi din cărămidă. Acoperişul este din ţiglă, iar al turnului din tablă zincată. Biserica este pictată în interior în tehnica frescă, datând din anul 1 962, pictură executată de Iosif Vasu79. Cercetările viitoare îşi propun să aducă noi informaţii despre stratul vechi de pictură executat la începutul secolului al XVIII-a.

În anul 1 825, negustorul din Braşov Gheorghe C. Băcanu a cumpărat un teren pe care 1-a donat moşie bisericii din Covasna. În urma cutremurului din 1 83 8, biserica s-a deteriorat, căzând partea de sus a catapetesmei, la o lună, obştea a hotărât să se facă reparaţii " ca nu cumva totul să vie în dărăpănare ". Printre donatorii bisericii sunt menţionaţi: Iosif Romana, care donează 2 Trioade, de la Neamţ din 1 847; paharnicul Ghica, care donează un Liturghier apărut la Buzău în 1 835. De la Gherasim Adamovici biserica avea " un antimis vechi, de pânză ". La bunurile deţinute, se nominalizează ,. 1 sigiliu, 1 evanghelia legată cu muşama ", " o pereche de paftale de scoică (din Ţara Românească) ", "petic de



carton pe Prestolu ". " Averea miscatore si nemiscatore a bisericii greco reseritene in anulu Domnului 1868 " cuprindea: biserica de piatră, două cimitire, casa parohială, două clopote, toacă de fier, şapte icoane mari şi 14 mici ş.a. 80

În inventarul din 1 872 al parohiei Covasna, sunt înregistrate următoarele: biserica, cu hramul " Sfântul Nicolae ", zidită în anul 1 790, din piatră şi acoperită cu ţiglă, cu bunuri de 1 0000 de florini; şcoala confesională, construită în anul 1 858, pe un loc cumpărat pentru această destinaţie în 1 825 (pe lângă table. glob, hărţi, două icoane dăruite de N Puiu şi Ioan Braşoveanu, şcoala avea şi o " maşină de comput ", adică de socotit); casă parohială " de lemn coperită cu şindrilă ", din 1 843, pe un loc cumpărat în 1 832; cimitirul vechi, din 1 780, şi cimitirul nou, din 1 858 ; 78 de obiecte de cult (patru cruci, din care una de argint, dăruită de Oprea Lăcătuşiu, în 1 83 8; două clopote, unul dăruit în 1 786 de Iancu D. Ioan, " un policadru de aramă galbină ", cumpărat în 1 792 "prin contribuiri benevole "; 9 candele, două potire, trei cădelniţe, 20 de sfeşnice, din care unul dăruit de D-tru Stănescu în 1 865, opt icoane de lemn poleite, de valoare " nepreţuită "; 36 piese de veşminte, din care un " antimis vechi, de pânză de la Gherasim Adamovici ", îmbrăcăminte pentru Sf Presta!, dăruită în 1 866 de Paulina Floru din Bucureşti, un epitaf, donat, în 1 87 1 , de Elena N eagu din Bucureşti, " o pereche paftale de scoică" (din Ţara Românească), 29 cărţi bisericeşti (Cazanle, Buzău, 1 804; 1 2 minee, Buda, 1 804; două Octohiuri, Buda, 1 8 1 1 ; Evanghelie, Buda, 1 8 1 2, Catavasier, Sibiu, 1 832; Molitvelnic, Sibiu, 1 833 ; Ceaslov, Braşov, 1 835 ; două Trioade, Mânăstirea Neamţului, 1 847; două Penticostare, Buzău, 1 854; două Apostol, Sibiu, 1 85 1 ; Drept Canonic, Sibiu, 1 868 ş .a.); 1 6 protocoale dintre anii 1 793-1 872. La Arhivele Naţionale din Sf. Gheorghe se păstrează registrele parohiale de stare civilă pe anii 1 793- 1 905).

" Fundaţiunea scolastică ", înfiinţată în 1 865, avea un fond de 45 1 ,65 florini. Inventarul este semnat de parohul Nicolae Comşia şi de Oprea Lăcătuşiu, George Teacă. În 1 89, s-a �onstruit



acoperişul din tablă, iar cele două deschizături de la baza turnului bisericii au fost acoperite cu zid. În anul 1 834, oierii din Voineşti au cumpărat, de la Sibiu, 74 de cărţi bisericeşti şi manuale şcolare. Biserica a fost pictată în întregime, în interior, în 1 962, sub păstorirea pr. Gheorghe 0/teanu, fiu al Covasnei. În exterior este zugrăvită în alb8 1 •

Despre viaţa comunitară din Covasna ş i respectarea canoanelor bisericeşti vorbesc câteva documente pline de pitorescul de odinioară. Astfel, cazuri de căsătorie între aceleaşi rude, destul de apropiate întâlnim şi la Covasna, aşa cum arată o cerere privind respectarea normelor bisericeşti, trimisă de Aran Budai, la 26 iulie 1 800, protopopiatului de Trei Scaune . . . . La 1 O octombrie 1 83 7, preotul Ioan de la Covasna scria: " Prea Cinstite Domnule Protopoape! Vasile, jiul lui Ion Ştefan din Ojdula, are voie a trece la întâia căsătorie cu fiica domnului Nicolae Cosneanu senior din Covasna, la care s-au început strigările şi anume a două strigări (. . . ). Împiedicarea până acuma nu s-au ivit, aşadar să bine voieşti a da cuviincioasa despenzanie spre a le putea ceti tainele sfintei căsătorii. Pe lângă care am rămas al sfinţii tale prea plecată slugă ". Preotul din Covasna, intervenea astfel pe lângă protopop pentru dispensa de la o a treia strigare, întrucât mirii, din cine ştie ce motive, se găteau să se cunune. Aceste " strigări " s-au menţinut nu numai în secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, ci continuă să fie în uz în biserici şi azi, mai ales în satele şi zonele cu o puternică tradiţie. Aceasta era un rezultat al preocupărilor statului şi bisericii de a pune căsătoria sub protecţia moralei tradiţionale. Dispensele de la cele trei strigări trebuiau aprobate şi de oficialităţile scăunale şi comitatense. Alt caz din Covasna este cel al lui Ieremia Dobrosu, "făcând încredinţare spre legiuita căsătorie cu Maria fiica (domnului) Mihu Furtună tot de aicea din Covasna ". Tânărul a dat " arvună de încredinţare " tatălui viitoarei mirese, în bani " acum îmblători ". Viitorul mire însă şi tatăl lui îi cere lui Mihai Furtună să-i restituie banii. Este un caz, deocamdată singular când



se acordă pentru o căsătorie o arvună în bani82. Protocolul bisericesc al Parohiei ortodoxe Covasna

conţine procesele verbale încheiate în şedinţele Consiliului parohial, în perioada 1 872- 1 920, copii după circularele şi corespondenţa primită, în anii menţionaţi, de la Mitropolia Ardealului din Sibiu şi de la Protopopiatul din Breţcu, precum şi numeroase situaţii statistice şi nominale referitoare la viaţa bisericească şi activitatea şcolii confesionale ortodoxe din Covasna şi din protopopiatul ortodox al Treiscaunelor83 . Până la publicarea sa integrală prezentăm, în ordine cronologică, câteva fragmente semnificative pentru cunoaşterea vieţii comunităţii ortodoxe româneşti din Covasna. "Onoraţii parohi, membri şi binevoitori ai Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura ŞI Cultura poporului Român, din Despărţământul Braşovului ŞI Treiscaunelor, erau invitaţi la adunarea generală a despărţământului amintit, care a avut loc, duminecă 1 3/25 iulie 1 875, la Feldioara"84.

În ziua de 27 octombrie 1 875, la Sf. Gheorghe, s-a ţinut sinodul presbiteral de alegere a noului protopop. Preoţii erau invitaţi să aibă asupra lor sigiliile bisericilor. În perioada 1 - 1 8 ianuarie 1 876, au avut loc adunări pentru alegerea epitropiilor şi a consiliilor parohiale, organe de conducere bisericească alese, după Statutul mitropolitului Andrei Şaguna, din 3 în 3 ani85 . Prin altă circulara, cu nr. 7611 878, preoţii sunt invitaţi, de către protopopul Spiridon Dimian, să dea curs "provocării" Direcţiunii Despărţământului Braşov Treiscaune al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, de a face o colectă în banii, bucate ş.a. pentru sprij inirea acţiunilor despărţământului. Protopopul îşi exprimă speranţa ca acest nou demers "să nu aibă şi acum acel neplăcut rezultat ca altădată, când a sunat în pustiu glasul său", acesta deoarece preoţii fac parte din categoria celor "ce trebui mult să ne interesăm pentru prosperarea şi fericirea poporului Român", propunându-le ca în



fruntea listelor de colectă să se afle preoţii, pentru a da exemplu celorlalţi enoriaşi 86.

Consistoriu Arhidiecesan a stabilit recuperarea sumei de 9673 de florini cheltuită cu ocazia ţinerii sinoadelor arhidiecezane şi a congresului bisericesc din anul 1 878, de la parohiile din cadrul mitropoliei. "Prea Veneratul Consistoriu a găsit modalitatea clasificării parohiilor în trei clase". Parohiile din protopopiatul Treiscaunelor au fost cuprinse în clasa a III-a, în care contribuţia era de 1 crăiţar pe persoană. Protopopul Dimian recomandă preoţilor "să servească acest lucru fără cel mai mic zgomot ca paşnici creştini ce reclamă biserica de la ei". "După bună chibzuinţă", protopopul a stabilit sumele care urmau să fie achitate de către fiecare parohie în parte. Cele mai mari sume urmau să fie virate de parohiile: Sita Buzăului -1 9 florini, Întorsura Buzăului şi Breţcu - 1 8 florini, Covasna -15 fl, urmate de Boroşneum mic (Valea Mare - n.n.), Mărtănuş, Cernat ş.a.87

În 14 ianuarie 1 879, "în biserica cu hramul Sfântului Nicolae din opidul Covasna, sub preşedenţia parohului Nicolae Comşa, s-a ţinut Sinodului parohial. La şedinţă s-a dezbătut stare şcoale confesionale, averea bisericii a fondului parohial şi şcolar". A fost ales Comitetul parohial, în următoarea componenţă: Ioan Braşoveanu şi Dumitru Husariu-senatori, George Popica şi Ioan Manea-notari, Ioan Munteanu, Petrică Manea, George M. Papuc - membri, Ioan Căşunian, Alexe Manea, Vlad Braşoveanu, George Sotrescu şi Nicolae Fortună - membri supleanţi şi parohul Nicolae Comşa - preşedinte. Prin circulara nr. 1 99/1 879, protopopul Spiridon Damian, comunică din Breţcu, către toate parohiile că "Venerabilul Consistoriu Arhidiecesan . . . cu plăcere a luat la cunoştinţă că, în cele mai multe comune bisericeşti s-a dovedit zel pentru promovarea causei bisericeşti şi şcolare precum şi creşterea îmbucurătoare a averilor bisericeşti şi a fondurilor şcolare şi parohiale". Din Covasna este menţionat preotul Nicolae Comşa şi parohianul Ioan Costea88.



O vie dezbatere a fost prilej uită de înmormântarea credincioasei Florea E. M., care a murit prin spânzurare. Cu toate presiunile făcute de autorităţile locale, respectiv de către primarul localităţii, membrii comitetului parohial au hotărât ca defuncta să nu fie înmormântată împreună cu ceilalţi, ci la marginea "îngropătoarei", "vrând a da fsildă prin aceasta să nu mai urmeze şi alţii asemenea întâmplări" 9. Cu circulara nr. 1 53 , din 8 iunie 1 879, "Administratorul protopopesc Spiridon Dimian" comunică "onoraţilor parohi" că, "de aici din capitala parohiei ortodoxe consistoriale, veţi vedea că în 5 mai a.c. am adus la cunoştinţă Prea Înaltului Consistoriu că Biserica noastră din Kezdi Vaşehehiu (Tg. Secuiesc - n.n.) se află într-o stare tristă gata a se ruina cu totul cerând un ajutor de 240 fl" . . . La această sumă, protopopul Dimian solicită preoţilor parohi să facă şi o "colectă de la evlavioşii noştri creştini cât mai în grabă"90.

Din Sibiu, în 4 iulie 1 879, Mitropolitul Miron Romanu publica Regulamentul de admitere la Institutul Arhidiecezan. Conform documentului amintit, la "Despărţământul clerical" (Secţia de teologie - n.n.) se primeau "numai acei tineri care au absolvit 3 clase gimnaziale cu succes bun", iar la "Despărţământul pedagogic se primeau tinerii care au absolvit cu succes bun 4 clase girnnaziale, sau 3 respectiv 4 reale9 1 •

Î n şedinţa Comitetului parohial, din 2 septembrie 1 879, se aprobă propunerea credinciosului Alexe Manea de "vânzarea a stranelor. . . spre a afla mij loacele pentru repararea sfintei biserici şi a avea bani disponibili în acest scop". În acelaşi an, în biserică este citit Apelul protopopului Ioan Petric, în calitatea sa de director al Despărţământului Braşov şi Treiscaune al ASTRE!, de a face o colectă în bani şi bucate. Protopopul Spiridon Dimian invită preoţii parohi să dea curs acestei obligaţii, "ca români a ne îndeplini datoria patriotică şi naţională . . . şi să facem totul ce ne stă în putere pentru prosperarea Asociaţiunii noastre"92.

În anul 1 885, preotul paroh Nicolae Comşa din Covasna, solicitând contribuţia enoriaşilor pentru înălţarea unui zid "de



peatră de la uliţă cât ţine cimitirul şi curtea parohială", ţine să facă următoarea menţiune: "De aceasta numai după şcoală şi biserică se poate cunoaşte poporul ce oameni vrednici sunt". Au răspuns la chemarea preotului, 1 26 credincioşi, cu contribuţii în materiale, de regulă "2-3 cară de piatră", şi în bani93 . În 30 decembrie 1 897, comitetul parohial din Covasna, hotărăşte ca ,junii care ar vrea să facă jocuri publice de la muzicanţi sunt scutiţi de taxă de la Crăciun şi până la Botezul Domnului, iar de la Botezul Domnului peste tot anul, oriunde şi orice joc ar face cântând muzicanţii, sunt datori a plăti înaintea D-lui epitrop taxa"94.

În 14 iunie 1 898, "Comitetul parohial din Covasna, în unanimitate hotărăşte că, deoarece parohul Nicolae Comşa nu mai este în stare de a servi, hotărăsc din nou ca Domnia sa să se mulţumească cu a treia parte din venitul parohial, dându-i dreptul părintelui capelan George Furtună de a folosi toate drepturile aparţinătoare casei parohiale şi casa parohială"95 . Protocolul, luat în şedinţa Comitetului parohial gr. Ortodox din Covasna, ţinut în data de 1 7 mai 1 904, în afacerea taxării cimitirului din faţa şi dosul bisericii . . . după mai multă dezbatere, cei prezenţi au hotărât: clasa a 1 -a din faţa bisericii să fie 1 00 coroane de persoană; clasa a II-a dincolo de biserică să fie 50 de coroane; clasa a III -a, grădina cea din fund să fie 25 de coroane96.

Bugetul parohiei ortodoxe din Covasna, pe anul 1 9 1 6, conţinea următoarele prevederi: A. Venite: restul sesiei de anul trecut - 450; intruse după obligaţiuni de stat - 4; intruse după obligaţiuni la privaţi - 980; venite din discuri - 460; venite de la făclii (lumânări - n.n.) - 340; venite din dare bisericească - 1 90; venite de la clopote - 8; venite de la cununaţi - 20; venite de la Venerabilul Consistoriu (de la mitropolia din Sibiu) - 1 000; venite de orice altă natură - 40; Total venituri - 3492 coroane. B . Cheltuieli: salarul preotului 1 50; salarul învăţătorilor confesionali gr. ort. - 3000; dare erarială comunală (impozitul . către primărie - n.n.) - 15 ; echivalentul? - 35 ; fondul de pensie



învăţători - 48; fondul de pensie preotese - 5 ; remuneraţia cârsnicului - 1 00; asanarea contra focului - 1 2; contribuţii la fondul protopopesc - 1 4; diverse feluri - 1 00; reparaţi uni - 80; întocmirea bugetului - 20; spese (cheltuieli) neprevăzute - 140; Total cheltuieli - 37 1 9 coroane. De menţionat că, în anul 1 9 1 2, lista nominală a credincioşilor din parohia ortodoxă Covasna -care formau sinodul parohial cuprinde 226 de familii97.

După intrarea României în primul război mondiaL împreună cu toţi românii ardeleni, românii din Covasna au suportat numeroase discriminări şi acte de intoleranţă. În acest context, redăm memoriu credincioşilor ortodocşi din parohia Covasna, adresat în 5 mai 1 9 1 7 Arhiepiscopiei Sibiului, prin care se cerea să se intervină pentru eliberarea din lagărul de la Sopron a preotului Gheorghe Furtună: "Comitetul parohial gr. or. din Covasna, în numele întregii comune bisericeşti, vine înaintea Prea Veneratului Consistoriu Arhidiecezan cu următoarea umilă rugare: încă din anul trecut am rămas rară păstor sufletesc, deoarece pe parohul nostru 1-au luat în ziua de Sfânta Maria din biserică, ducându-1 şi intemându-1 în Oradea Mare, unde se află şi în prezent. În timpul acesta de nouă luni de zile, am rămas fără mângâiere sufletească, nefiind în apropiere nici un preot care ar fi putut săvârşi sfintele servicii dumnezeieşti pentru mângâierea poporului credincios. Ba ce e mai mult, sunt şi copii care nu pot primi sfântul botez din lipsă de preot, căci cel mai apropiat preot se află la Zagon . . . Afară de acestea, pentru că după cuvintele Scripturii să nu "intre lupii în turmă", căci sunt semne de a se începe şi aici, deşi poporul e cerbicios în ale credinţei strămoşeşti şi să nu cadă cineva în ispită. Rugăm pe Prea Ven. Cons. Arhidieceza să binevoiască a interveni pe lângă D-nul Ministru ca preotul nostru Gheorghe Furtună să fie eliberat, să se întoarcă acasă şi să împlinească cerenţele sufleteşti. Singura noastră mângâiere în absenţa preotului a fost şi este până acum învăţătorul nostru Alexandru Ciucan, care ne povăţuieşte în



afacerile noastre fline de şicănii, supuşii fii: Ion N. Şerban, Gheorghe Papuc"9 .

În perioada interbelică, în noul context istoric favorabil, parohia ortodoxă din Covasna a desfăşurat o bogată activitate pastorală, culturală şi socială, oglindită pe larg în paginile Condicii Bisericii Ortodoxe din Covasna, întocmită de părintele Eremia Ticuşan. Preoţii sluj itori au avut alături în tot ceea ce au întreprins spre binele comunităţii locale, pe membrii consiliilor parohiale, din generaţie în generaţie. Astfel, în adunarea parohială din februarie 1 932 « s-a făcut înnoirea epitropiei şi a consiliului parohial, pe un nou period de 6 ani. Aproape toţi membrii vechi au fost înlocuiţi cu alţii noi. Au fost aleşi ca epitropi: Ioan Munteanu Fumea - epitrop casier, Ioan 1. Enea - epitrop administrator al fondurilor şi Nicolae Poteică - epitrop econom. Membrii ordinari ai Consiliului : Pr. Gheorghe Furtună, din oficiu, Alexe Teculescu, Ioan Gh. Popa (?), Pavel Sandulea, Dumitru Ştefan Bârlă, Dumitru Ioan Furtună, Dumitru Manole, Toader Costea, Constantin C. Furtună, Nicolae Săndulae, Dumitru 1 . Olten, Dumitru Giuglea, Gheorghe N . Oltean, Ioan N. Braşovean, Ion 1. Şerban"99.

Printre preoţii slujitori cunoscuţi ai altarului în Covasna sunt: Ioan Grid (născut în 1 759, probabil descendent din familia protopopului de Braşov; într-un document din 1 806 pr. Ioan era mustrat pentru că îşi părăsise credincioşii şi a plecat în Ţara Românească); Vasile Grid care a sluj it între anii în 1 835 - 1 839; Ioan 1. Grideanu jr. ( 1 839- 1 86 1 ) a fost mult timp cântăreţ la biserică şi învăţător, hirotonit la 24 august 1 839 de episcopul Vasile Moga şi, în 1 86 1 , de mitropolitul Andrei Şaguna · (acesta fusese în acea vară la băi la Covasna şi, văzând starea deplorabilă a parohiei, a decis această măsură); Nicolae Popovici (" Popa Lungu '') , originar din Bod, hirotonit de Andrei Şaguna la 24 februarie 1 862, a păstorit până în octombrie 1 864; Nicolae Comşa, hirotonit de Andrei Şaguna, la 1 6 septembrie 1 864; a păstorit foarte rodnic şi vrednic în Covasna timp de 35 de ani, murind



după o boală îndelungată la 2 aprilie 1 899, la 68 de ani; Gheorghe Furtună, fiu al Covasnei, născut la 1 6 septembrie 1 855, ( 1 890-1 937) 1 00.

Deoarece crescuse mult numărul credincioşilor, în anul 1 92 1 s-a anunţat concurs pentru postul de capelan cu drept de succesiune. A fost ales pr. Eremia Ticuşan (ginerele preotului Gheorghe Furtună), născut la Întorsura Buzăului la 20 august 1 88 1 , absolvent al liceului "Andrei Şaguna" din Braşov şi al Teologiei din Sibiu, (paralel cu studii pedagogice). Între anii 1 904- 1 9 1 O, a fost învăţător la Mărtănuş şi Întorsura Buzăului. Continuă ca preot la Băcel, fiind hirotonit, în 1 9 1 O, de Ioan Meţianu şi ajunge preot în Boroşneu Mic (de aici a suferit temniţă şi exil la Sopron), iar în anul 1 92 1 este capelan la Covasna. Aici a înfiinţat Casa Culturală, Despărţământul ASTRA, Societatea Tineretului. La 1 2 noiembrie 1 940 după declararea Dictatului de la Viena, se refugiază în comuna Sita Buzăului . Revine în parohie din septembrie 1 944. 1-a urmat pr. Lazăr David, din martie 1 94 1 , care ţinea sluj bele în casa parohială, biserica fiind avariată de cutremurul din 1 940. Întrucât preoţii din împrejurimi plecaseră după declararea dictatului de la Viena, pr. David mergea şi la credincioşii din Zăbala, Valea Mare şi Zagon10 1 .

Din 1 94 1 , preot misionar trimis de Episcopul Nicolae Colan al Clujului, în Covasna, este învăţătorul Aurel Babiciu care, în acei încercaţi şi grei ani pentru fiinţa naţională, a îngrij it de credincioşii români lăsaţi fără preot. Din volumul intitulat Pastoraţie şi istorie la episcopul Nicolae Colan în Transilvania, 1 940-1 944, volum apărut la Editura Renaşterea, în anul 2007, al părintelui Dorel Man, redăm conţinutul articolelor despre vizitele canonice ale Episcopul Nicolae Colan în mij locul credincioşilor din Covasna, în anii Domnului 1 94 1 şi 1 943 . "Păstorul cel mare şi bun care sufletul şi-1 pune pentru oile sale şi-a continuat vizitele canonice, cercetându-şi de astă dată credincioşii din ţinutul cel mai de la soare-răsare. Răzleţi şi izolaţi pe graniţă, văzând cum în vecm1 ura comunistă descarcă armele ucigătoare asupra



creştinismului moştenit de două milenii pe aceste plaiuri, aceşti fii duhovniceşti, acum mai mult decât oricând, însetoşau după cuvântul de mângâiere şi de îmbărbătare al iubitului lor arhipăstor.

Fiind calea lungă, ca dus şi întors, aproape 1 000 km, comunicarea anevoioasă, Prea Sfinţia Sa a călătorit cu taxi de pe piaţă, având în suita sa pe consilierul Laurenţiu Curea şi pe arhidiaconul V asi le Bogdan. Sâmbătă, în 6 septembrie 1 94 1 , seara, a sosit în frumoasa comună Covasna (Kovâszna) din judeţul Treiscaune (Hâromszek), conform programului anunţat în timp util şi autorităţilor administrative şi poliţieneşti competente. La intrarea în curtea bisericii, credincioşii au primit pe P.S. Sa cu cântece religioase, cu flori şi cu lacrimi de bucurie . În fruntea lor erau în odăjdii strălucitoare preotul Aurel Babiciu din Covasna, preotul Toma Sămărtean din Bereck (Breţcu) şi preotul Ioan Roman din Kisborosny6 (Boroşeneu Mic), cu Sf. Cruce şi Sf. Evanghelie, pe care sărutându-le s-a pornit pe cărarea presărată cu flori, urmat de mulţimea credincioşilor şi a intrat în biserica ce aştepta să fie sfinţită, după ce a fost renovată radical în urma gravelor deteriorări ce a suferit cu ocazia cutremurului de pământ de anul trecut. S-a slujit Vecernia cu priveghere, după care P.S . Sa a mulţumit credincioşilor pentru frumoasa primire şi s-a retras la casa parohială.

A doua zi, duminica dimineaţa, crângul, unde locuiesc românii harnici din această comună şi vestită staţiune balneară, a îmbrăcat haină de sărbătoare. Din toate părţile coborau spre biserică credincioşi cucernici, îmbrăcaţi în frumosul şi curatul lor port ţărănesc. Impresionantul ceremonia! al sfinţirii bisericii, pontificat de însuşi P .S . Sa cu tot fastul prescris la astfel de solemnităţi a fost măreţ şi înălţător de suflete, îndeosebi din motivul că răspunsurile liturgice au fost date la unison de întreg poporul, cu mic cu mare, frumos, duios şi cu toată evlavia, sub conducerea cantorului.

La sfârşit, P.S. Sa a tâlcuit pericopa Apostolului zilei din Epistola I-a a Sf. Apostolului Pavel către Corinteni, cap. XVI, v.



1 3-24, care începe cu cuvintele: "Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă . . . " şi terminând zi când: "Cel ce nu iubeşte pe Domnul nostru Iisus Hristos, să fie anatema! ". Bunul arhiereu cu puternicul său dar oratoriu a frământat acest aluat divin în sufletele ascultătorilor, încât drept rezultat aceştia sau convins despre acest adevăr şi au declarat solemn, că nu se vor mai lăsa ademeniţi de cei nechemaţi, care pescuind în apă tulbure, i-au aruncat în braţele stilismului, ci se vor întoarce şi de aici înainte vor prăznui şi ei toate sărbătorile împreună cu neamul nostru întreg aşa cum dispune în această privinţă singura autoritate, competentă, adică Sfântul Sinod al Bisericii noastre autocefale. Credincioşii au pornit să sărute Sf. Cruce, să fie stropiţi cu agheasmă şi să primească anafora din mâna Prea Sfinţiei Sale, care după ce a luat masa la casa parohială înconjurat de preoţi şi consilierii parohiali, şi-a continuat vizita102.

"Vineri, 20 august 1 943, înaltul ierarh a plecat de la reşedinţa episcopală din Cluj pentru a vizita cele mai îndepărtate parohii ortodoxe-române din colţul sud-estic al ţării. A pornit la drum lung şi obositor, mânat de un singur gând: să ducă cuvânt bun de mângâiere şi pace, la cei mai îndepărtaţi credincioşi din centrul eparhiei . . . A doua zi în 2 1 august, la ora 7 ( 1 9 - n.n.) a ajuns în fruntaşa parohie din Covasna, unde 1-au întâmpinat preotul local A. Babici şi preoţii din jur: Al. Petruţ şi I . Roman, împreună cu tot poporul credincios, după deprimanta impresie din Păpăuţi, încrederea şi mândria covăsnenilor a fost o revelaţie înălţătoare. Biserica spaţioasă abia putea cuprinde pe cei veniţi cu flori şi strălucirea bucuriei în ochi să-şi primească arhiereul. Întro atmosferă de pietate şi largă participare la rugăciune s-a desfăşurat a treia Vecernie din ziua de 2 1 august 1 943 . În pragul înserării, lumânările de ceară umplând biserica de o lumină gălbuie, liniştitoare, părea o noapte de Paşti . După rugăciunea dezlegării arhiereşti ascultată în genunchi cu respiraţia oprită, P .S . Sa cu toate că făcuse un drum despre 300 km, cu faţa zâmbitoare în cuvinte calde şi a deschis sufletul, ca să-i cuprindă



pe toţi a cei harnici şi isteţi covăsneni. Lor le-a mulţumit pentru creştineasca înţelegere şi înfrăţire la străduinţele parohienilor din Z �b 1 . . b" . " !03 a a a, care ŞI-au termmat 1senca .

La întoarcerea părintelui Eremie Ticuşan, în anul 1 945, credincioşii din parohie şi-au exprimat devotamentul pentru părintele " care în vremuri grele le-au adus mari mângăieri ",

preotul Babiciu plecând în Episcopia Maramureşului. 1-a urmat pr. Gheorghe Olteanu, fiu al Covasnei, care a păstori credincioşii din localitate timp de 50 de ani . Din 1 993 şi până în prezent, altarul bisericii din Covasna este sluj it de pr. Ioan Ovidiu Măciucă, fiu al unei numeroase şi distinse familii de români din Zăbala104.

Din vechile cărţi de cult ale parohiei Covasna-Voineşti menţionate în inventarele de odinioară se mai păstrează astăzi : Evanghelie, tipamiţa de la Buda, 1 8 12 ; Ceaslov, Braşov, 1 835 ; Liturghier, Buzău, 1 835 (dăruit d e paharnicul Ghica); Apostol, Sibiu, 1 85 1 (dăruit de ieromonahul Gherasim); Molitvelnic, Sibiu, 1 833 (dăruit de Ion Furtună); Triod, Mânăstirea Neamţ, 1 847; Minei, Buda, 1 804 şi 1 805; Penticostar, Buzău, 1 854 (dăruit de Ion Dobrescu); Catavasier, Sibiu, 1 835 105 .

În ultimele decenii, mai ales ca urmare a fluxului de turişti, actuala biserică devenise, la rândul ei, neîncăpătoare. Dorinţa enoriaşilor de a ridica o nouă biserică a rămas la stadiul de deziderat, deşi au fost încercări de a da viaţă acestuia. Nu s-a reuşit decât ridicarea unei capele in incinta cimitirului ortodox. Libertatea câştigată după 1 989, inclusiv cea de credinţă, făcea posibilă, în sfârşit, trecerea la fapte. Preotul Măciucă Ioan Ovidiu, deşi tânăr, se încumetă şi porneşte acţiunea de ridicare a doritului lăcaş de cult, sprij init de Consiliul parohial şi de întreaga obşte de credincioşi. Începând din anul 1 992, demarează acţiunea de procurare a materialelor, iar din primăvara lui 1 993 demersurile pentru documentaţie şi începerea edificiului. Proiectul construcţiei a fost întocmit de cunoscutul arhitect Virgil Florea din Sf. Gheorghe. La Muzeul Spiritualităţii Româneşti din Sf. Gheorghe există un proiect pentru noua biserică din Covasna,



aprobat de Arhiepiscopia Sibiului în vara anului 1 940, care datorită evenimentelor din toamna aceluiaşi an - cedarea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena - a rămas nematerializat, mai mult chiar uitat. Pronia cerească a rânduit ca aceea ce trebuie făcut să se înfăptuiască, chiar dacă peste şase decenii.

Biserica este construită sub formă treflată, acoperită cu ţiglă, cu două turnuri amplasate în faţă şi o cupolă la mij loc, cu arcade frumos pictate şi cafas, este amplasată în Piaţa Eroilor, alături de Monumentul Ostaşului Român şi bustul episcopului Justinian Teculescu. Pictura este realizată de Vasile Muntean. S lujba de sfinţire a fost oficiată de P.S . Ioan Selejan împreună cu un sobor de preoţi, duminică 1 6 iunie 2002, la trei zile de la Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, la ea luând parte o mare mulţime de credincioşi ai Covasnei şi din împrejurimi, turişti aflaţi la tratament în staţiune, reprezentanţi ai unor instituţii judeţene şi ai societăţii civile, invitaţi din judeţele vecine. Cu această ocazie preotului Ioan Ovidiu Maciucă i s-a acordat distinctia de iconom stavrofor. '

Înălţarea unei biserici, de asemenea dimensiuni, într-o perioadă de tranziţie prelungită, în care oamenii se confruntă cu multe Şi mari greutăţi, mai ales de natură materială, a fost un act de mare curaj care dovedeşte spiritul de sacrificiu al românilor, când este vorba de credinţa strămoşească. Lista ctitorilor şi binefăcătorilor noii biserici cuprinde mai multe societăţi comerciale, instituţii şi credincioşi. De la început şi până la finalizare pe parcursul celor zece ani de muncă susţinută, preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă a fost sprij init permanent de oameni inimoşi, care nu s-au zgârcit cu timpul lor liber şi nici nu şi-au precupeţit efortul fizic sau intelectual . Au fost alături tot timpul în primul rând Consiliul parohial şi alţi oameni de suflet ai obştii : economistul Dorel Lungu, membru al Consiliului Eparhial al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, epitropul Gheorghe Coj an, cântăreţul Dumitru Săndulea, Ioan Luca, Horea Cianga,



Vasile Hulpoi, Dumitru Furtună, Dumitru Şerban, Constantin Togan, Ioan Oprea (decedat), Gheorghe Teaca, Constantin Costea, Maria Chirculescu, Gheorghe Manea, Ovidiu Furtună, Sodor Sorin, Nicolae Vlaicu, Gheorghe Ciambur, Gheorghe Papuc, Ioan Cojan, Ioan Leu, Damian Cojan, Nicolae Cojan, Ioan Bârlă, Ioan Ungurean, Ioan Munteanu, Gheorghe David, Georgeta Irimia, Georgică Costea, I lie Rebenciuc, Vasile Munteanu, Mihai Lazăr, Gheorghe Niţu. De profesii şi vârste diferite, fiecare cu priceperea sa, dar călăuziţi de aceeaşi mare dragoste faţă de biserica ce - i aduna în jur la bine şi la greu, cu timp sau rară timp, au fost alături de pastorul lor în binecuvântata şi de Dumnezeu plăcuta înfăptuire. Cu prilejul sfinţirii noii biserici, în anul 2002, a fost dezveli şi sfinţit bustul primului episcop al armatei române, Justinian Teculescu ( 1 865- 1 932) şi a fost editat primul număr al revistei "Plai mioritic covăsnean". Cu sprijinul Centrului de Cultură Arcuş, a fost editată micromonografia bisericii monument istoric. Cu ajutorul Consiliului parohial, anual sunt ajutate mai multe familii nevoiaşe cu bani alimente şi îmbrăcăminte. Parohia deţine în prezent 60 ha de pădure urmând a fi retrocedate încă 1 1 ha de pădure şi 20 ha de

- 1 06 paşune Prin strădania preotului Maciucă Ioan Ovidiu şi ctitorilor

Torcea Mircea, . Torcea Maria, Simion Dumitru, Simion Costel, Cotici Ion, în filia Comandău, în anul 1 999, a fost construită Biserica cu hramul "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" din lemn. În 1 2 noiembrie 2000 s-a săvârşit sfinţirea bisericii de Prea Sfinţitul Ioan Selejan împreună cu un sobor de preoţi, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi din localitate şi din împrejurimi. Din 1 992 şi până în prezent, altarul Bisericii din Covasna este sluj it de Pr. Ioan Ovidiu Măciucă. Prin strădania sa, Biserica veche a fost înzestrată cu veşminte preoţeşti, sfinte vase, obiecte şi cărţi de cult. Casa parohială a fost reparată şi zugrăvită în interior şi exterior, construită o baie, s-a introdus gazul şi racordarea la canalizare. La capela din cimitir s-a introdus curentul electric, s-a



refăcut acoperişul cu ţiglă nouă, a fost zugrăvită şi s-au reparat şi vopsit gardurile. În această perioadă au fost: cântăreţi bisericeşti : Florea Lungu, Ioan Dobroş, Ioan Timaru şi Dumitru Sandulea. Epitropi: Cojan Gheorghe, Sodor Dorin, Lungu Dorel. Membrii ai Consiliului parohial : Dorel Lungu, Gheorghe Cojan, Dumitru Sandulea, Ioan Luca, Horea Ciangă, Vasile Hulpoi, Dumitru Furtună 1 07

Pentru comunitatea românilor din Covasna-centru s-a înfiinţat o filie, la 1 O decembrie 1 93 8, unde pr. Ere mia Ticuşan a amenajat cu credincioşii o capelă cu hramul " Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel ", până la construirea unei noi biserici. Capela a fost sfinţită la 1 9 august 1 939 de pr. protopop Ioan l Rafiroiu. din încredinţarea mitropolitului Nicolae Bălan. A fost desfiinţată de autorităţile ungare în perioada Dictatului de la Viena ( 1 940-1 944 ). Prin Decizia chiriarhală nr. 4 76 /2006 a Preasfinţitului Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, se înfiinţează noua Parohie Covasna Staţiune şi este numit administrator al acesteia Preotul Irimia Cristian Vlad, căruia i se încredinţează ridicarea sfântului locaş.

Din iniţiativa şi cu binecuvântarea P.S. Ioan, din fondurile episcopiei, în anul 2006, se cumpără terenul pe care se va ridica biserica şi casa parohială. În 1 2 februarie 2006, în Duminica "Samarineanului milostiv" se sfinţeşte locul şi se aşează piatra de temelie a viitoarei biserici cu hramul "Izvorul Tămăduirii" de către P.S. Ioan împreună cu un sobor de preoţi şi un număr de 1 000 de credincioşi din toată ţara. În perioada 2007-2008, sub îndrumarea permanentă a P.S. Ioan se execută lucrările de construcţii. În 22 februarie 2008 are loc sfinţirea Sfintei Cruci (cea de pe turnul bisericii) de P.S . Ioan, eveniment la care a participat Preşedintele României, domnul Traian Băsescu. În 1 O martie 2008, are loc sfinţirea Clopotului donat de fam. Ruţă Moise, Camelia şi fiul lor Silviu de către Preasfinţitul Ioan. În 2 mai 2008, se ţine pentru întâia oară hramul Bisericii "Izvorul Tămăduirii", la care participă Preasfinţitul Ioan Selejan, Pr. Prot.



Bercu Ioan şi alţi preoţi din împrejurimi, precum şi mulţi credincioşi. Noua biserică a fost înzestrată cu veşminte preoţeşti, sfinte vase, obiecte şi cărţi de cult, prin strădania preotului paroh Irimia Cristian Vlad, cu. sprij inul membrilor consiliului parohial îşi al unor binefăcători din Covasna şi din alte localităţi din ţară.

Cel dintâi preot-ctitor este Irimia Cristian Vlad. Acestuia i s-a încredinţat de ÎPS Ioan construirea Bisericii "Izvorul Tămăduirii", lucrare dusă la bun sfârşit. Biserica a fost proiectată de Virgil şi Claudia Apostol şi executată de SC Euras SRL - Satu Mare şi SC Iza-Impex SRL - Covasna. Pictorii sfântului locaş sunt Matei şi Cornelia Schinteie. Fondurile au fost asigurate de Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei şi Departamentul Cultelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Epitrop ctitor este Ioan Condrea, cântăreţ - Sorin Tuţică, gestionar pangar -Maricica Verdes. Din rânduri celorlalţi sponsori, ctitori şi binefăcători menţionăm: SC Turism SA, SC Montana SA, SC Dacia SA, SC Coni-Trans SRL, Moise şi Camelia Ruţă (clopot, candelabru! şi Sf. Cruce-altar), Maria Chirculescu cu mama şi sora ei, Georgeta Dimian, Dan Ciambur, Marius Pofica, Gheorhge Tăbălai şi familiile Sorescu, Pandelea şi Coznean 10 .

Biserica reformată din Covasna s-a construit între anii 1 8 1 2- 1 8 1 5, în locul celei vechi ridicată în anii 1 754- 1 764, distrusă de cutremurul din anul 1 820. Biserica romano-catolică din Covasna este ridicată între anii 1 9 1 4- 1 922. Deoarece numărul credincioşilor catolici a crescut, în anul 1 946, s-a înfiinţat o nouă parohie 1 09 •

Istoricul şcolii din Covasna este strâns legat de cel al bisericii. Primele cursuri s-au făcut în tinda bisericii, probabil la sfârşitul veacului al XVII-lea. În monografia Covasnei, întocmită de învăţătorul Nicolae Vleja, este redată circulara episcopului ortodox de la Sibiu, Vasile Moga, din anul 1 829, referitoare la învăţământul confesional : " Cinstite părinte protopoape, Prin milostivul decret guvernalicesc din 8 octombrie a. c. Nr. 9088 eşit se poronceşte ca toţi copiii de la 5 până la 1 3 ani să meargă la



şcoală, dacă nu şi vara, fncai toamna şi iarna şi dacă nu-i vor vrea părinţii să-i mâne de bună voie să se pedepsească (. . .) Să se facă fn tot satul şcoală şi să se pue dascăl şi la toată jumătatea de an să se facă fncoaci relaţie şi aceasta cu atât mai tare cu cât s-au fost mai poruncit prin milostivul decret guvernicesc din 1 August 1808 şi din 5 martie 1 784 " . Despre existenţa şcolii confesionale din localitate, la începutul sec. al XIX-lea, vorbeşte un alt document semnat Ioan Popovici, vicar episcopal la Sibiu, în 24 martie 1 803, prin care se invitau diecii la un curs normalicesc de 7 săptămâni la Braşov, ţinut de părintele director Radu Tempea. În anul 1 825, negustorul braşovean Gheorghe C. Băcăuanu, cumpără o " moşie " lângă curtea bisericii, dăruind-o parohiei pentru funcţionarea şcolii. În anul 1 858 s-a construit edificiul şcolii confesionale, din lemn, acoperită cu şindrilă. Cheltuielile de construcţie ale şcolii au fost suportate mai mult de negustorul Nicolae Manea1 10•

Primul învăţător cunoscut a fost Iosţf Pop zis Popovici, care a locuit în casele de pe moşie, iar la 1 825 preda pe lângă rugăciuni şi scrisul şi cititul. I-a urmat ca învăţător Ioan Gridean (mai târziu preot) până în 1 839, apoi Gheorghe Dogar (care era şi cântăreţ), originar din Prejmer (inspectori " din popor " au fost numiţi Constantin şi Ioan Furtună). A urmat: Ioan Fleşer zis Topârceanu; Toma Grindeanu, între 1 864- 1 870; Zosim Butnar ( 1 870- 1 872); Ioan Iosif(1 872- 1 876, al doilea post de învăţător s-a înfiinţat după 1 87 1 ); pr. Gheorghe Furtună şi Ioan Niţu ( 1 877-1 894 ), desfiinţat în 1 880, postul II a fost reînfiinţat în 1 889, învăţător şi director fiind Nicolae Dobros, care a funcţionat până în 1 929; celălalt post, din 1 899 a revenit lui Gheorghe Albu din Apold, iar din 1 900 până în 1 925 a funcţionat Alexandru Ciucan, fiul preotului din Aita Mare. Din 1 62 de elevi de vârstă şcolară, în anul 1 89311 894, au urmat cursurile 1 26. După "progresul" şcolar, 35 au obţinut calificativul " distinşi ", 78 " buni ", 1 8 " stabili ". Toţi elevii aveau manuale şcolare ( 1 1 3 integral şi 1 3 " fn parte ") J J.J .



Învăţământul în limba romana, în cadrul şcolii confesionale din Covasna, a cunoscut o îmbunătăţire substanţială, în timpul păstoririi marelui ierarh ardelean Andrei Şaguna. Din multitudinea documentelor care au influenţat hotărâtor buna funcţionare a celor 2000 de şcoli confesionale care funcţionau în Transilvania în timpul mitropolitului Andrei Şaguna, prezentăm o circulară din 1 965 : « Preacinstiţilor Părinţi Protopopi şi Administratori protopopeşti ! Fiindcă binele omului atârnă de la întrebuinţarea cuviincioasă a timpului, căci timpul este lumina, care lumină, adică, sârguinţă risipesc întunericul, va să zică lenea şi păcatul, şi ne face fiii luminei, adică fiii lui Dumnezeu; de aceea şi Mântuitorul zice; umblaţi până aveţi lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă pre voi; până aveţi lumină, credeţi în lumină, ca să fiţi fiii luminei, Ioan cap. 1 2, 35-36; Şi fiindcă preoţii şi învăţătorii sunt mai îndeaproape chemaţi, ca bine să întrebuinţeze tot timpul, şi fiecare ocasiune pentru luminarea lor, adică, să fie luminaţi, ca apoi să fie vrednici a da lumină şi luminare la tot poporul credincios mic şi mare, ca întunericul să se risipească şi să piară şi toţi creştinii noştri crezând în lumină, să fie fiii luminei ; şi în fine, fiindcă omul nu ştie atâta cât a învăţat, ci numai cât îşi aduce aminte din cele învăţate, şi apoi ca să-şi poată aduce aminte din cele învăţate are lipsă de repetare acelora. Pentru aceea din iubirea şi îngrij irea ce o am către învăţătorii noştri şi către chemarea mea ca Suprem Inspector Şcolar, care mi-au încredinţat Sinodul Bisericii noastre încă din anul 1 850, am aflat de bine a dispune şi pe timpul vacanţelor anului acesta şcolar ţinerea Conferinţelor învăţătoreşti într-o formă, care să fie mulţumitoare, şi totdeodată şi lesnicioasă pentru cei mai săraci învăţători, adică să coste nici o cheltuială pe seama Comisarilor de Conferinţe. Şi aşa poftesc pre Preacinstiile Voastre, ca fiecare în districtul său şcolar să hotărască 2-3 zile din timpul vacanţelor şcolare, în care adună pe toţi învăţătorii din district într-un loc îndernnatic, să ţineţi sau Preacinstiile Voastre, sau în prezenţa Voastră să ţină unul din cei mai harnici învăţători prelegeri de repetiţie asupra unor obiecte



şcolare, care au fost prescrise pentru Conferinţele învăţătoreşti din anul 1 863 şi 1 864, precum şi din cartea compusă de Ioan Popescu, profesor la Institutul nostru arhidiecezan pedagogico-teologic, şi apoi despre tot să se aştearnă încoace relaţii până la 1 Septembrie a.c . . . . Din ceste Circulariu să se dea fiecărui învăţător câte un exemplar spre a se putea acomoda cuprinsului expus într-însu!. Sibiu 1 iulie 1 865, De tot binele voitoriu, Arhiepiscop şi Mitropolit, Andrei Baron de Şaguna1 12 .

La Covasna s-a desfăşurat, în 1 866, conferinţa învăţătorilor din protopopiatele Braşov II şi Treiscaune. La conferinţă a participat şi " arhimandritul de Buzău ", care a fost impresionat de frumuseţea costumelor naţionale româneşti. Conferinţa s-a desfăşurat sub credinţa fermă de " a propaga lumina Între poporul nostru şi mai cu seamă în Treiscaune, unde cea mai mare parte dintre români au uitat limba şi numai religiunea Îi leagă de corpul cel mare al naţiunii ".

Prin circulară nr. 1 7 1 1 1 1 873, semnată de Nicolae Popeea, arhimandrit şi episcop vicar, adresată "Inspectoratele districtuale ale şcoalelor confesioanle greco-ortodoxe din Arhidieceza Ardealului", se cerea preoţilor protopopi şi parohi următoarele: să îndeplinească obligaţiile ce le reveneau pe linia şcolilor confesionale transmise prin circulara nr. 3 5 1 din 27 martie 1 869, emisă în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea şcolară emisă în 1 868; să se îngrijească ca de timpuriu să se conscrie prin parohii locali cu cea mai mare acurateţe toţi copii obligaţi la învăţământul de ambele şcoale, de la 6- 1 2 ani, pentru şcoala de toate zilele, şi de la 1 2- 1 5 ani pentru şcoala de repeteţiune; vei avea grij ă ca dumineca înainte de 1 octombrie, în 30 septembrie, să se publice în biserică, că la 1 octombrie, adică în ziua următoare, luni, se va începe învăţământul în şcoalele noastre confesionale; vei îngrij i ca tot în această Duminecă de 30 septembrie stil vechi, să s e ţină ş i şedinţa Comitetului parohial, care este invitat să ia în serios consultarea treburilor şcolare şi săşi îndeplinească agendele (preorogativele - n.n.) sale. Învăţătorilor



li se cerea ca, la sfârşitul primei săptămâni de şcoală, să întocmească lista elevilor absenţi pe care să o predea preotului paroh, preşedintele Comitetului parohial . Acesta urma să desemneze doi membrii ai Comitetului parohial care să se deplaseze la locuinţele copiilor care nu au fost la şcoală lămurindu-i pe părinţii acestora "cu vorbe frumoase să transmite copilaşii lor la şcoală, căci aceasta este spre binele şi folosul copilaşilor şi al părinţilor. Deoarece nefrecventarea şcolii era pedepsită şi de legea şcolară în vigoare, preoţii erau îndemnaţi să predea lista elevilor absenteişti şi conducerii "comunei politice, spre pedepsirea celor care nu împlineau legea", banii rezultaţi din amenzile aplicate, urmând a fi folosiţi pentru nevoile şcolii". Despre modul de îndeplinire a tuturor acestor obligaţii, care făceau parte din principalele răspunderi ale preoţilor, protopopul urma să raporteze periodic 1 1 3 .

În Circulara nr. 2 1 4/1 877, dată în Breţcu, la 1 5 Decembrie 1 877, de către protopopul Spiridon Dimian, se menţionează: "Onoraţilor Parohi şi Onoraţi membrii ai Comitetelor parohiale". Timpul ne sileşte să ne zorim, deşi suntem în mii de lipse şi necazuri, însă timpul cere să fim activi, să ne aj utăm pe noi şi atunci şi Dumnezeu ne va ajuta. Să facem tot ce putem spre înaintarea biserici şi şcoalei nostre, să scoatem tot ce s-au făgăduit de bună voie, . . . să ne interesăm mai mult ca până acum şi să nu lăsăm ca sfaturile cele bune şi folositoare ale Prea Veneratului Consistoriul să nu rămână numai pe hârtie ci să le împlinim cu toată scumpătatea. La anul 1 876, în sinodul presbiteral s-au hotărât unanim ca pentru creşterea fondurilor prosbiterale să se facă colecte în 3 duminici, sau serbări şcolare în fiecare parohie"1 14•

Cercetarea arhivelor bisericeşti, oferă posibilitatea cunoaşterii unor aspecte interesante despre viaţa cotidiană, organizarea comunitară, funcţionarea instituţiilor identitare, în mod deosebit a bisericii şi a şcolii, activitatea liderilor locali "popa şi domnul învăţător", dar şi despre structura demografică a



comunităţilor cercetate. În acest sens, redăm în continuare o serie de date statistice referitoare la credincioşii ortodocşi români din parohiile Covasna şi Zăbala, în a doua j umătate a secolului al XIX-lea.

Din aceste informaţii, rezultă că în anul 1 878, în Covasna, trăiau 2 1 O familii de români ortodocşi, cu 8 1 1 suflete, din care 4 1 9 erau bărbaţi şi 3 92 femei (o familie avea atunci în medie 4 membri). În acelaşi an, la Zăbală trăiau 59 de familii de credincioşi români ortodocşi, cu 2 77 suflete, din care 1 4 7 bărbaţi şi 1 3 0 femei (aici o familie avea atunci în medie aproape 5 membri). În satul Pava, trăiau la acea vreme 1 1 familii de români cu 4 7 de suflete (23 bărbaţi şi 24 femei), iar în Pachia, erau atunci doar 4 familii de români, cu şase suflete (5 bărbaţi şi o femeie). În anul respectiv, în Covasna, s-au născut 32 persoane ( 14 băieţi şi 1 8 fete) şi au murit 1 5 persoane ( 6 bărbaţi şi 9 femei), iar în Zăbala, s-au născut nouă persoane, şi tot atâtea au decedat. Aproximativ aceleaşi valori, ale sporului natural, se înregistrează în întreaga perioadă, 1 876- 1 880.

Interesante sunt şi cifrele statistice referitoare la populaţia şcolară românească din aceste localităţi (copii între 6- 1 2 ani), şi cele privind frecventarea cursurilor şcolilor confesionale ortodoxe, şcoli susţinute financiar de către comunităţile parohiale ortodoxe. Astfel, în Covasna, în anul şcolar 1 87811 879, trăiau 1 14

"prunci harnici de şcoală", din care, 58 băieţi şi 56 fete, iar în Zăbala 28 de copii de vârstă şcolară, din care, 1 4 băieţi şi 1 4 fete. În acest an şcolar, frecvenţa a fost bună, la Covasna, din cei 1 1 4 copii de vârstă şcolară, au frecventat cursurile 98, iar la Zăbala, toţi cei înscrişi în cataloage. Nu aceeaşi bună frecvenţă s-a înregistrat la cursurile de catehizare, organizate cu absolvenţii şcolii primare, aceasta deoarece, din totalul celor 1 1 8 "tineri obligaţi a merge la catehizare", în anul şcolar 1 878/1 879, din Covasna, doar 53 au a participat la cursurile respective. Cauza acestei slabe participări o constituia faptul că tinerii însoţeau părinţii la păşunatul oilor, iar multe fete erau angajate ca



menajere ("servitoare", după expresia din timpului) . O frecvenţă mult mai slabă, s-a înregistrat în anul şcolar 1 880/1 88 1 , când, din 85 de copii de vârstă şcolară existenţi în Covasna, au participat la cursuri doar 45. Din rubrica "observaţii", unde sunt menţionate cauzele acestei situaţii, rezultă că 2 1 de copii erau plecaţi în România (din care 6 în Brăila), iar 1 7 au decedat (este posibil în urma unei epidemii).

Să menţionăm că în acei ani la Covasna şi Zăbala a fost preot Nicolae Comşa, iar învăţători, Gheorghe Furtună, Ioan Grind şi după plecarea acestuia, Ioan Niţiu, iar la şcoala confesională din Zăbala, era învăţător Nicolae Solomon. Anul şcolar începea toamna, de regulă la 1 octombrie şi se termina primăvara, de regulă la sfârşitul lunii mai, cu un examen susţinut în prezenţa protopopului judeţului, în calitatea acestuia de inspector şcolar pentru şcolile confesionale ortodoxe. Cheltuielile de deplasare ale protopopului, la toate şcolile confesionale ortodoxe din "Tractul Treiscaunelor" - deplasare care se făcea pe baza unei planificări comunicate din timp - erau suportate de către fiecare comunitate parohială 1 1 5 • "Catalogul care arată numele lipsătorilor în anul şcolar 1 86 11 1 862 a şcolarilor de lege greco-răsăriteană din comuna Covasna", cuprinde numele a 52 de elevi, document semnat de învătătorul Alexie Grindeanu1 1 6•

"În anul acest ( 1 862 - �.n.) au fost 80 de şcolari meni ţi a umbla la şcoală şi s-au adunat din această sumă 59, din care se clasifică aici . . . 1 5 . Obiecte de studiu: Cetire, Aritmetică, Gramatică, Istorie, Bucoavna. Examenele au fost susţinute: La Citire, atât cu alfabet latin, cât şi cu "litere bisericeşti şi chirilice"; la Gramatică, articolul, substantivul şi adjectivul; la Istorie, subiectele de examene din "Testamentul vechi şi din cel nou W', iar din Bucoavnă, printre altele, "psalmii de seară şi cele 1 O porunci" 1 1 7•

În şedinţa Consiliului parohial din Covasna, s-a pus în discuţie posibilitatea ca în anii viitori să fie angajaţi doi învăţători. După dezbaterile purtate, răspunsul a fost negativ,



"fiindcă copiii obligaţi a merge la şcoală au scăzut de la 1 20 la 60", şi fiindcă "oamenii au început a emigra în Dobrogea" 1 18 .

În şedinţa comitetului parohial "greco-ortodox" din Covasna, din data de 3 1 decembrie 1 884, preşedintele comitetului, preotul paroh Nicolae Comşa, propune "ca în sensul legii scolastice, în fiecare an să se statorească mărimea unei pedepse pentru lipsirea copilului de la şcoală fără motiv" 1 19. În circulara semnată de vicarul arhiepiscopesc Nicoale Popeea, în 30 decembrie 1 885, se solicită ca, î n consens cu prevederile legii învăţământului din anul 1 876, directorii şcolilor confesionale şi întregul personal al acestora să se străduiască "a îmbunătăţi pe cât se poate starea sanitară în şcoli şi a ţine cont de exigenţele neapărate pentru promovarea ei la tinerimea şcolară"120.

Din anul 1878, până în 1900, a funcţionat în Covasna Reuniunea învăţătorilor români ortodocşi din Districtul X Braşov, cu 4 despărţăminte : Despărţământul 1 şi II Braşov, III Bran şi IV Treiscaune şi avea ca deviză: " cultura ulterioară pedagogicadidactică a învăţătorilor şi ridicarea şcolii noastre populare la o stare mai bună şi la o reală (autoritate) mai mare ". În vederea realizării acestor nobile obiective, începând din 1886, reuniunea şi-a publicat propria revistă, intitulată Şcoala şi familia, la care au fost abonaţi toţi membrii reuniunii. În această asociaţie s-a distins, ca preşedinte pentru Trei Scaune, între anii 1884-1894, învăţătorul Gheorghe Furtună din Covasna. Circulara referitoare la organizarea adunării generale a . "Reuniunii Învăţătorilor din despărţământului III Treiscaunelor", în anul 1 895 la Covasna, evidenţiază rolul pe care îl avea această asociaţie în perfecţionarea pregătirii profesionale a învăţătorilor din şcolile confesionale ortodoxe din Transilvania, la sfârşitul sec. al XIX-lea.

"O-lor învăţători, În urma ordinului Onor Comitetului Central al "Reuniunii învăţătorilor din districtul X Braşov" din data de 1 9 ianuarie a.c. ( 1 895 - n.n.) şi în conformitate cu statutele reuniunii, am onoarea a convoca adunarea generală a Reuniunii Învăţătorilor a despărţământului III Treiscaunelor pe



ziua de luni 27 Faur, la Covasna, la ora 1 O a.m. cu următorul program: Serviciul divin şi parastas; Deschiderea şedinţei prin prezidiu; Dezbaterea temelor, prelegeri, citirea lor; Propuneri de sine stătătoare. Temele date de Onor comitetul central despărţămintelor spre dezbatere în anul acesta sunt următoarele:a). Care sunt manualele cele mai practicabile din obiectul "Religiunei" şi al "limbei materne" spre a putea fi folosite cu succes în şcoalele nostre elementare? b ). Care ar fi materialul cel mai potrivit din obiectul limbei maghiare pentru şcoalele nostre, conform legii şi pătrunderea lui după cursuri şi modul de propunere; c). "Descrierea subsolului", prelegere practică pentru cursul al IV -lea de şcoală. Deci Dumneavoastră le veţi ceti cu atenţiune aceste teme şi fiecare D. Învăţător să se pregătească în scris cu una sau două din ele până în ziua adunării şi în aşa mod ca în discuţii oricare ar fi provocat cu orice temă să fie în stare a prelege, a citi . Onor comitetul mi-a pus la dispoziţie două serii de cărţi didactice spre studiere şi ajutorare la lucrarea temelor pe care le voi trimite şi Domniilor Voastre . . . " Întorsura Buzăului, 22 Ianuarie 1 895. George Zaharia, În numele

"d" 1 ." 12 1 prez1 m m .

Odată cu creşterea numărului de elevi români, în 3 1 mai 1 889, comitetul parohial din Covasna, aprobă al doilea post de învăţător pentru şcoala confesioanlă din localitate, dar cu un salariu nu mai mult de 1 00 de florini pe an, aceasta "vre câţiva ani, până când poporul îşi va reveni în fire, sau în stare, deoarece starea economilor de oi e vrednică de compătimit, cu deosebire de când s-a închis vama - poporul a devenit la sapă de lemn, din care cauză foarte mulţi poporeni sunt duşi ca servitori în străinătate spre a - şi căpăta pâine de toate zilele"122. Concursul va avea loc numai în anul 1 900, printre condiţiile puse viitorului învăţător era şi aceea ca "după obiceiul de până acum a ţine strană (cântări) şi în toate zilele, după cum cei doi învăţători se vor înţelege laolaltă" 1 23 .



Transformarea şcolii confesionale ortodoxe în şcoală de stat, absolvea comunitatea românească de plata cheltuielilor de întreţinere a şcolii, dar însemna şi acceptarea predării cursurilor în limba statului, în limba maghiară. Lângă şcoala confesională ortodoxă din Voineşti, începând cu anul 1 874, a fost înfiinţată o şcoală primară de stat, cu predare în limba maghiară, şcoală care a funcţionat până în 1 905, făcând concurenţă şcolii confesionale. În anul 1 905, statul construieşte un nou local pentru şcoala primară, dar un an mai târziu prin eforturi financiare deosebite românii voineşteni şi-au construit şi ei un nou local pentru şcoala confesională124• Dar această grea provocare a constituit tema a numeroase dezbateri în consiliului parohial. Astfel, "Sinodul parohial din Covasna, întrunit în data de 25 Ianuarie 1 909, au luat în discuţie înaintarea către "Prea Veneratul Consiliul Arhidiecezan să aprobe propunerea ca "începând cu anul şcolar 1 9091 1 9 1 O să fie predată şcoala statului, din următoarele motive: A vând în vedere că poporenii din Covasna partea cea mai mare sunt exclusiv mici economi de oi, care ştiut este că sunt foarte strâmtoraţi încât existenţa lor nu e sigură de azi pe mâne. A vând în vedere legea şcolară art. XXVII din 1 907nu putem satisface cerinţele amintitei legi, care deja sub nr. 1 1 1 / 1 909 Ianuarie 1 2, suntem provocaţi prin inspectorul de şcoală regesc a comitatului Treiscaune, să satisfacem sus lăudatei legi . Având în vedere numărul copiilor obligaţi de toate zilele care este de prezent în suma de 1 50 şi cea. 70-75 de repetiţie, pentru care localul nu mai corespunde, ba cel mult cu începerea anului şcolar viitor comuna va fi ameninţată cu înfiinţarea celui de al III-lea post de învăţător. Cum vom putea dar satisface legea pe lângă cele mai mari jertfe posibile? Când salariile celor doi învăţători nu sunt asigurate nici conform legii din anul 1 893?

A vând în vedere că statul anume a edificat o clădire la o distanţă de 250 de paşi aproape de şcoala noastră cu cale, anume ca să încapă şi copiii noştri. Predarea şcolii se va face sub următoarele condiţii : ! .Şcoala se predă cu puterile didactice care



sunt în prezent; 2. Vom ruga pe On. Ministerul de culte a concede(programa - n.n.) două ore pe săptămână pentru limba română; 3. Totdeauna statul să fie obligat, la permutarea ori moartea învăţătorilor actuali, a denumi doi învăţători de lege gr. Ortodoxă, care totodată vor servi şi ca cantori" 125•

Se pare că răspunsul Mitropoliei din Sibiu nu a fost favorabil, deoarece, peste un an, în şedinţa Comitetului parohial din 1 6 ianuarie 1 9 1 O, "după lungi şi serioase dezbateri, unanim comitetul a adus următorul concluz": Comunitatea nostră bisericească gr. ort. Covasna pe viitor va susţine şcoala numai cu un singur învăţător cu elevii din cursul I şi al II-lea - cu întregirea salariului învăţătoresc şi ajustarea edificiului şcolar conform legii şcolare din anul 1 907 art. 7, fără a reflecta (a recurge - n.n.) la ajutoare din altă parte. Postul al II-lea de învăţător cu elevii din cursul anului şcolar III şi IV să se mijlocească din partea autorităţilor bisericeşti şcolare confesionale şcolare, la Înaltul Ministeru de Culte, a se alătura la şcoala de stat din Covasna aflătoare în nemij locita apropiere pe lângă considerarea la propuneri şi a limbei române cu elevii de confesiunea şi . 1 " �" 126 naţwna 1tatea noastra .

Învăţământul românesc din Covasna a cunoscut o reală înflorire în anii de după Marea Unire de la 1 Decembrie 1 9 1 8 şi până în septembrie 1 940. Pe lângă şcoală a existat formaţie de dansuri populare, ansamblul coral, echipă de teatru. Se organizau serbări şcolare, spectacole în comunităţile româneşti şi maghiare din judeţ, excursii în întreaga ţară. Asociaţia învăţătorilor din judeţul Treiscaune, ce a funcţionat în perioada 1 920- 1 940, a fost condusă, timp de 1 5 ani de învăţătorul Ioan Dima, originar din Covasna. Timp de 8 ani (1 933- 1 940), la Sf. Gheorghe a apărut revista lunară Era nouă, organ al Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Treiscaune. Redactorul şef al revistei a fost, în toată această perioadă, Ioan 1 . Stoenac (directorul şcolii din Bicsad), secretar de redacţie învăţătorul Nicolae Vlaja, iar administrator învăţătorul Niţă Buzea, ambii din Covasna127.



După Marea Unire din 1 9 1 8 , când şcoala confesională a devenit şcoală de stat, primul director a fost profesorul Nită Buzea. În perioada interbelică a funcţionat, pe lângă şcoala d

'in

Voineşti, Şcoala mixtă nr. 2 (centru) cu secţie în limbile română şi maghiară şi grădiniţă de copii. Dintre învăţătorii din perioada interbelică menţionăm pe : Nicolae Dobros, Alexandru Ciuncan, Ioan Dima (din 1 923 va lucra la Revizoratul Şcolar judeţean), Eremia Ticuşan, Veturia Ciuncan, Niţă Buzea, N Manole, Nicolae Vleja, Elena Manole, Maria Bârsan, Irina şi Gheorghe Dobreanu, Valeriu Dobros. În această perioadă a crescut numărul de elevi, număr care anual depăşea cifra de 1 00, ajungând în anul şcolar 1 932/ 1933 la 250 de elevi înscrişi, din care 1 80 au frecventat cursurile. "Şcoala de copii mici" (grădiniţa de copii), înfiinţată înainte de 1 9 1 8, era frecventată în această perioadă de 1 20- 1 50 de copii 128

• Evenimentele ce au urmat Dictatului de la Viena au

condus la închiderea învăţământului românesc din Covasna. După cel de al doilea război mondial, pentru început, se reiau cursurile la Şcoala generală din Voineşti şi, mai târziu, se înfiinţează secţia în limba română la şcoala din centru, la învăţământul gimnazial şi liceal . Dintre directorii Şcolii Generale din Voineşti menţionăm: Aurel Hulpoi, Octavian Dobros, Iordan Popica, Dumitru Munteanu, Dumitru Furtună şi Henorel Olărescu. Din anul 1 958 se înfiinţează Şcoala medie din Covasna, denumit după 1 990, Kărăsi Csoma Sandor. Din anuarul liceului rezultă că acesta a avut la conducerea sa pe următorii directori : Dudas Janos, Konczey Jena, Fabian Ern6, Szigeti Albert, Papp Irma, Posea Ana Maria, Barbocz Bela, Becsek · Ede, Simon Istvan, iar ca directori adjuncţi pe următorii profesori : Zsuffa Zolta, Paăl Elek, Dudas Janos, Şerban Gheorghe, Zsuffa Zoltan, Teacă Traian, T6th Geza, Csep Odon, Gyărgy Maria, Popică Iordan, Oprea Sorescu Maria, Bâgu Rodica, Szigeti Albert, Fejer Zoltan, Posea Ana Maria, Korodi Laszl6, Cojan Daniela, Maxim Eugenia, Peter J6zsef, Vlad Claudia129.



Alături de concetăţenii de etnie maghiară, o frumoasă viaţă culturală românească este semnalată în Covasna de documente mai cu seamă începând din secolul al XIX-lea. Români din Covasna erau membrii ai ASTRE/ încă din primii ani de după înfiintarea acestei nobile asociatii culturale. În anul 1 900, a treia ' ' zi după Rusalii a avut loc adunarea de constituire a despărţămintelor ASTRA din comunitatea Treiscaune şi Ciuc. Au participat 7 preoţi şi 8 învăţători. În organizarea ASTRE! s-a desfăşurat pe data de 1 mai 1 932, în staţiunea balneară Covasna, un festival de cântece româneşti şi de piese de teatru scrise de Vasile Alecsandri. Asociaţia cultural-sportivă " Junimea ", condusă de Eugen Sibianu, organizaţie de tineret a ASTRE! Covasna, a pus în scenă mai multe piese de teatru, între care: Se face ziuă de Zaharia Bârsan (noiembrie 1 93 7) şi Icoane din războiul neatârnării de la 1877-1878 (decembrie 1 938) 1 30.

În perioada interbelică, Asociaţiunea ASTRA a început înfiinţarea unui muzeu etnografic. Mărturie stă în acest sens, următorul anunţ, din presa vremii : "Societatea Culturală

"ASTRA" din Covasna, jud. Treiscaune, Onor public vizitator al Staţiunii Covasna este rugat pe această cale de a dona pentru MUZEUL "ASTRA" din Staţiunea Covasna, ce se înfiinţează, diferite obiecte pentru îmbogăţirea colecţiunii: monezi, medalii, medalioane, arme vechi, tablouri, iatagane, documente, cărţi vechi etc. etc. Numele donatorului se va trece în registru special, iar obiectul donat va purta numele donatorului. În muzeu este şi o expoziţie naţională locală", În aceeaşi perioadă, Tiberiu Paul a arendat Cinematograful "Orient" Despărţământului ASTRA din localitate1 3 1 .

În jurul anilor 1 970, apare revista şcolară Cavalul, editată de elevii şcolii generale din Voineşti, iar după 1 990, revista şcolară Liceenii a elevilor de la liceul din localitate. În iunie 2002, apare primul număr al publicaţiei Plai mioritic covăsnean, foaie de cultură şi spiritualitate editată de Asociaţia cultural-creştină "Justinian Teculescu " (redactor-responsabil prof. Dumitru



Furtună, secretar de redacţie pr. Ioan Ovidiu Măciucă). În ultimii ani, în oraş apare publicaţia bilingvă, româno-maghiară, COVASNA - Ziar informativ al Primăriei Covasna.

Activitatea culturală se desfăşoară de către Casa orăşenească de cultură - instituţie care promovează proiecte culturale a căror scop este păstrarea şi afirmarea identităţii culturale a comunităţilor română şi maghiară din localitate, dar şi interferenţele culturale româno-maghiare şi specificul multietnic şi pluriconfesional al zonei - un cinematograf, trei biblioteci, din care una orăşenească, secţia locală a Galeriei de Artă din Sf. Gheorghe şi o expoziţie dedicată vieţii şi activităţii Episcopului Justinian Teculescu.

În memoria celei mai de seamă personalităţi româneşti din oraşul Covasna, judeţul Covasna, episcopul Justinian Teculescu, s-a constituit, în oraşul Covasna - Voineşti, Asociaţia CulturalCreştină "Justinian Teculescu", în anul 1 996. Asociaţia îşi propune următoarele obiective : păstrarea şi revigorarea tradiţiilor strămoşeşti, a obiceiurilor legate de sărbătorile de iarnă şi alte sărbători religioase; menţinerea celei mai însemnate sărbători populare româneşti, Nedeia Mocănească - Sântilia; reînvierea portului popular autentic, precum şi a dansurilor şi cântecelor populare locale; sprij inirea bisericii ortodoxe din Covasna -Voineşti; realizarea unui muzeu al tradiţiilor locale.

În Covasna îşi desfăşoară activitatea Asociaţia Culturală K6rosi Csoma Sandor, Asociaţia Pastorală Covasna, Asociaţia Cultural-Sportivă Dolores, precum şi filiale locale ale unor ONOuri maghiare, organizate la nivel naţional şi regional ş.a. 132

Pe locul vechiului monument al Eroilor Neamului, ridicat în 1 93 8 şi dărâmat în toamna anului 1 9440, la 9 mai 1 973 s-a inaugurat Monumentul ostaşului român, înălţat în cinstea eroilor căzuţi în primul şi cel de-al doilea război mondial, amplasat în piaţa de lângă drumul care duce spre Valea Zânelor. Monumentul reprezintă un ostaş român care ţine în mâna stângă ridicată o ramură de stejar. Statuia este din bronz, iar soclul din piatră. Pe o



placă de marmură se află inscripţia " Glorie eternă eroil�r armatei române ". Autorul lucrării este sculptorul Th. Ionescu. In aceeaşi zonă, prin grija Asociaţiei cultural-creştine " Justinian Teculescu ", a fost amplasat bustul episcopului Justinian Teculescu. Realizarea bustului a fost încredinţată artistului plastic Teodor Zamfirescu din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cel care semnează şi bustul marelui voievod Mihai Viteazul din Breţcu133 .

În Parcul Central al staţiunii, este amplasat bustul lui Korosi Csoma Sandor, realizat, in 1 972, de reputatul sculptor timişorean de origine covăsneană Jecza Peter. O situaţia aparte o au cele 27 de sculpturi realizate de cei 24 de artişti participanţi la ediţiile 1 986- 1 988 ale Simpozionului Naţional de Sculptură găzduit de localitatea Covasna, reunite succesiv într-un adevărat complex de artă monumentală contemporană amplasat în apropierea Hotelului "Montana". Dăltuite, cândva, în piatră, majoritatea realizate în lemn - ca material specific zonei -lucrările sunt expuse unor rapide deteriorări, sub acţiunea factorilor naturali şi a neglijenţei oamenilor134.

În decursul timpului, în staţiunea Covasna au fost la odihnă sau tratament numeroase personalităţi ale vieţii publice româneşti, lista acestora cuprinzând nume din toate domeniile de activitate. Covasna a găzduit totodată numeroase reuniuni ştiinţifice, culturale şi profesionale cu participare naţională şi internaţională.

De-a lungul- anilor, în localitatea Covasna au fost culese, înregistrate şi tipărite colinde, cântece populare, de leagăn, de haiducie şi balade, inclusiv variante locale ale Mioriţei. Se cuvine, ca o datorie de suflet, printr-un viitor proiect, Asociaţia CulturalCreştină "Justinian Teculescu" împreună cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni să editeze un volmp. care să cuprindă folclor literar şi muzical al acestei zone etnografice.

Dr. Io�n LĂCĂ TUŞU



Note bibliografice:

1 . Judeţele şi oraşele României in cifre şi fapte. Volumul 11 A Oraşele României, Bucureşti 1 995, p.496; Studiul hidrogeologic de sinteză a staţiunii Covasna, în D.J .A.N . Covasna, Fond C.P. UN Covasna, dos. nr. 2 1 2, p. 6.

2. Repertoriul Arheologic al judeţului Covasna, redactor Valeriu Cavruc, Sf. Gheorghe, 1 998, p. 52.

3 . Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 1 4.

4 . Vezi şi Covasna Ilustrată geografică şi economică, geologică, balneară, medicală, industrială, turistică şi arheologică . . . Castele vechi şi legende. Turism, Bucureşti, ediţie îngrij ită de dr. Vasile Stroiescu, 1 933

5 . Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 1 4- 1 5 .

6 . Ibidem, p . 1 6 . 7. Repertoriul Arheologic al judeţului Covasna, redactor Valeriu

Cavruc, Sf. Gheorghe, 1 998, p. 5 8 . 8 . Judeţele ş i oraşele României În cifre ş i fapte. Volumul II A

Oraşele României, Bucureşti 1 995, p. 497; Nicolae Vleja, Monografia comunei Covasna, ms., Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", Sf. Gheorghe, p.1 O

9. Dr. Benko Gyula, Fabiân Emo, Kovasna, Covasna, 1 995, p. 70-7 1 şi Pr. Eremia Ticuşan, Istoricul Parohiei Ortodoxe Covasna, ms., 1 928, Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare

"Mitropolit Nicolae Colan", p. 7 . 1 0. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din

Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003 , p. 274-283, Ioan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale În judeţele Covasna şi Harghita, Editura Universităţii "Petru Maior", Tg. Mureş, 2008, p. 205-2 1 7.

1 1 . Varga E. Ărpâd, Erdely etnikai es felekezeti statisztiktija, Budapest, Miercurea-Ciuc, 1 998, p. 7 1 , 1 26 .



1 2. Ioan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura Universităţii "Petru Maior", Tg. Mureş, 2008, p. 3 3 7.

1 3 . Dr. Benko Gyula, Fabian Erno, op. cit., p. 78. 14 . Sursa: Varga E. Ărpad, Erdely etnikai es felekezeti statisztikaja,

B udapest, Miercurea-Ciuc, 1 998, p. 7 1 , 1 26; Ioan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura Universităţii "Petru Maior", Tg. Mureş, 2008, p. 3 05 , 3 1 4

1 5 . Ioan Lăcătuşu, op. cit. , 2008, p. 328-3 3 1 . 1 6 . Potenţialul turistic ş i patrimoniul cultural din zona Covasna,

Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 1 2.

1 7 . Ioan Lăcătuşu, op. cit. , 2008, p. 305. 1 8 . Dr. Benko Gyula, Fabian Erno, op. cit. , p. 70-7 1 . 1 9 . Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p.

274-283 20. 1918 la români. Documentele unirii, voi. IX, p. 409-4 1 2, Apud

Dumitru Furtună, Covasna - Voineşti, leagăn de românitate în Arcul Intracarpatic, în "Angvstia", nr. 1 / 1 996, p. 265-268.

2 1 . D .J.A.N. Covasna, Fond Prefectura jud. Treiscaune, anul 1 92 1 , dos. nr. 4 7/2, f. 2 .

22. Ibidem, dos. nr. 47/3, f. 1 -3 8. 23 . Ibidem, dos. nr. 4 7/2, f. 2-3 . 24 . Ibidem, dos. nr. 45, f. 1 2 1 . 25 . Ibidem, dos. nr. 45, f. 98. 26. Ibidem, dos. nr. 45, f. 1 1 1 . 27. Ibidem, dos. nr. 46, f. 56. 28. Îndrumător în Arhivele Statului. Judeţul Covasna, D.J.A.N.

Covasna, ms., p . I l O. 29. D.J.A.N. Covasna, Fond Legiunea de jandarmi Treiscaune, dos.

nr. 487, f. l 5 . 30 . Eremia Ticuşan, Istoricul Parohiei Ortodoxe Covasna, ms. , 1 928,

Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit N icolae Colan", p.7.

3 1 . D.J.A.N. Covasna, Fond Pretura Plăşii Buzău/ Ardelean, dos. nr. 66 1 , f. 225.



32. Dr. Benko Gyula, Fabiăn Emo, op. cit., p. 74-75; Nicolae Vleja, Monografia comunei Covasna, ms., Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", Sf. Gheorghe, p. 67-69; Corina Sigheti, Covasna staţiune balneo-climaterică, lucrarea pentru susţinerea examenului de gradul 1, Geografiei, 1 977, p. 33-37.

33 . Ibidem, p. 74-75. 3 4 . D.J .A.N. Covasna, Fond Creditul carbonic S.A.R. Covasna, reg.

nr. 1 , f. 1 . 3 5 . D.J.A.N. Covasna, Fond Camera de Comerţ ş i Industrie Sf

Gheorghe, dosarele nr. : 75, 1 8 1 , 279, 503, 629, 632, 659, 776, 840, 848, 849, 868, 898, 1 00 1 , 1 080, 1 1 60, 1 1 89, 1 220, 1 225, 1 257, 1 295, 1 3 5 1 , 1 3 86, 1 4 1 8, 1442, 1 447, 1453, 1 526, 1 53 1 , 1 532, 1 678, 1 734, 1 749, 1 576, 20 1 8 şi Covasna Ilustrată geografică şi economică, geolcJgică, balneară, medicală, industrială, turistică şi arheologică . . . Castele vechi şi legende. Turism, Bucureşti, ediţie îngrij ită de dr. Vasile Stroiescu, 1 93 3 , p. XXV-XXXXII I ; Corina Sigheti, Covasna staţiune balneoclimaterică, lucrarea pentru susţinerea examenului de gradul 1, Geografiei, 1 977, p. 47.

36. D .J .A.N. Covasna, Fond Tribunalul Treiscaune, dos. nr. 1 1 8/ 1 924, f. 1 .

37. Ibidem, dos. 5 1 1 / 1 929, f. 9. 3 8 . Judeţele şi oraşele României În cifre şi fapte. Volumul II A

Oraşele României, Bucureşti 1 995, p. 498-499; Corina Sigheti, Covasna staţiune balneo-climaterică, lucrarea pentru susţinerea examenului de gradul 1, Geografiei, 1 977, p. 48-49.

39. Sabin Opreanu, Contribuţii la transhumanţa În Carpaţii orientali, Cluj, 1 930, p. 1 2 .

40. Romulus Vuia, Tipuri de păstorit la români, Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1 964, p. 1 58.

4 1 . Ioan Lăcătuşu, Identitate şi cultură la românii din secuime, Editura Carpatica, C1uj-Napoca, 1 995, p. 23-24.

42. Andrei Vereş, Păstoritul Ardelenilor În Moldova şi Ţara Românescă până la 1 82 1 , Bucureşti, 1 92 7, p. 1 7.

43 . D.J.A.N. Covasna, Fond Scaunul Treiscaune, nr. 971 1 750.



44. Ştefan Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1 97 1 , p. 204.

45. Nicolae Şoancă, Aspecte privind păstoritul transhumant practicat în zona Breţcu - Voineşti - Covasna, în "Angvstia", nr. 1 1 1 996, p. 259-265 .

46. Sabin Opreanu, op. cit. , p. 24. 47. Ioan Lăcătuşu, Identitate şi cultură la romanu din secuime,

Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1 995, p. 23-24. 48. Ştefan Meteş, op. cit. , p. 1 54. 49. Romulus Vuia, op. cit, p. 1 60- 1 66. 50. Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna,

Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 2 1 .

5 1 . D .J.A.N. Covasna, Fond Camera de Comerţ şi Industrie Sf Gheorghe, Inventarul fondului.

52. Ioan Lăcătuşu, Identitate şi cultură la românii din secuime, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1 995, p. 26.

53 . D .J.A.N. Covasna, Fond Tribunal Treiscaune, dos. nr. 900, f. 1 -1 0

54. Calendarul oierilor pe anul 1938, p. 1 1 7- 1 24. 5 5 . Nicolae Munteanu, Noui zări pentru oieri ş i oierit, Sibiu, 1 935, p .

1 2 ş i Calendarul oierilor pe anu/ 1938, p. 1 93 . 5 6 . Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Vio1eta Pătrunjel, op. cit. , p.

274-283 57. Călătorind prin ţinutul Trei Scaune, Sf. Gheorghe, 2007, p. 126. 58. Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna,

Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 1 0.

59. Dr. Benko Gyula, Fabiăn Ema, op. cit., p. 75-76. 60. Ibidem, p. 77. 6 1 . Covasna Ilustrată geografică şi economică, geologică, balneară,

medicală, industrială, turistică şi arheologică . . . Castele vechi şi legende. Turism, Bucureşti, ediţie îngrijită de dr. Vasile Stroiescu, 1 93 3 , p. 20-43 .

62. D .J.A.N . Covasna, Fond Tribunal Treiscaune, dos. nr. 9 1 5, f. 1 0. 63 . Studiul hidrogeologic de sinteză a staţiunii Covasna, în D.J.A.N.

Covasna, Fond C.P. U.N Covasna, dos. nr. 2 1 2, p . 6 ..



64. Ibidem, p. 6-7. 65 . Ibidem, p. 25. 66. Corina Sigheti, op. cit. , p. 65. 67. Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna,

Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 1 0- 1 2 .

68. Judeţele şi oraşele României În cifre şi fapte. Volumul II A Oraşele României, Bucureşti 1 995, p. 497.

69. Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 9.

70. Nicolae Ciangă, Turismul în Carpaţii Orientali. Studiul de geografie umană, Presa Universitară Clujeană, 1 998, p. 238 .

7 1 . N icolae Ciangă, op. cit., p. 242. 72. Covasna Ilustrată geografică şi economică, geologică, balneară,

medicală, industrială, turistică şi arheologică . . . Castele vechi şi legende. Turism, Bucureşti, ediţie îngrij ită de dr. Vasile Stroiescu, 1 933, p. XXV-XXXXIII .

73 . Judeţele şi oraşele României În cifre şi fapte. Volumul Il A Oraşele României, Bucureşti 1 995, p. 498.

74. Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 1 0- 1 2 .

75 . Ibidem, p. 2 1 . 76. Ibidem, p. 22. 77. N icolae V leja, Monografia comunei Covasna, ms., Arhiva

Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", Sf. Gheorghe, p. 45.

78. Ibidem, p. 46. 79. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p.

274-283. 80. Idem. 8 1 . Idem. 82. Idem. 83 . D.J.A.N. Covasna, Fond Parohia Covasna, dos. nr. l . 84. Ibidem, dos. nr. 1, f. 23. 85 . Ibidem, dos. nr. 1 , f. 33 .



86. Ibidem, dos. nr. 1, f. 5 3 . 87. Ibidem, dos. nr. 1 , f. 56-57. 88. Ibidem, dos. nr. 1 , f. 67. 89. Ibidem, dos. nr. 1, f. 70-7 1 . 90. Ibidem, dos. nr. 1, f, 74. 9 1 . Ibidem, dos. nr. 1 , f. 76. 92. Ibidem, dos. nr. 1, f. 80. 93 . D.J.A.N. Covasna, Fond Parohia Cernatul de Jos, dos. nr. 92, f.

1 22- 125 . 94. D.J.A.N. Covasna, Fond Parohia Covasna, dos. nr. 1 , f. 229. 95. Ibidem, f. 234. 96. Ibidem, f. 263 . 97. Ibidem, f. 295-296. 98. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de biserica

românească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918, Sibiu, 1 986, p. 257.

99. Eremia Ticuşan, Istoricul Parohiei Ortodoxe Covasna, ms., 1 928, Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropol it N icolaie Colan", p. 56.

1 00. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, V ioleta Pătrunjel, op. cit., p. 274-283.

1 0 1 . ldem. 1 02. Darei Man, Pastoraţie şi istorie la episcopul Nicolae Colan în

Transilvania, 1940-1944, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007, p. 1 5 1 .

1 03 . Dorel Man, op. cit. , p. 1 53 . 1 04. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p .

274-283. 1 05. Ibidem, p. 274-283. 1 06. I_bidem, p. 274-283 . 1 07. O candelă în Carpaţi. 15 ani de la înfiinţarea Episcopiei

Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, volum coordonat de IPS Ioan Selejan şi îngrij it de Ioan Lăcătuşu şi N icoleta Ploşnea, în curs de apariţie la Editura Grai Românesc, din Miercurea-Ciuc.

1 08. Ibidem. 1 09. N icolae Vleja, op. cit. , p. 48. 1 1 0. Eremia Ticuşan, op. cit. , p. 29-3 0.



1 1 1 . Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 274-283.

1 12 . D.J.A.N. Covasna, Fond Parohia ortodoxă Cernatul de Jos, dos. nr. 1 3/ 1 865, f. 1 .

1 1 3 . Ibidem, dos. nr. 1 , f. 8. 1 1 4 . Ibidem, dos. nr. 1 , f. 46-48. 1 1 5 . Ibidem, reg. 1 , f. 3 6-3 7 şi dos. nr.7/1 89 1 , f. 4-32. 1 1 6. Ibidem, dos. 1 / 1 862, f. 5 . 1 1 7 . Ibidem, dos. 6/1 862, f. 8 . 1 1 8 . Ibidem, dos. 1 , f. 1 04 . 1 1 9. Ibidem, dos. 1 , f. 1 34 . 120 . Ibidem, dos. 1 , f. 1 49. 1 2 1 . D .J.A.N. Covasna, Fond Parohia ortodoxă Breţcu, dos. 3 , f. 1 54. 1 22. D .J.A.N. Covasna, Fond Parohia ortodoxă Cernatul de Jos, dos.

1 , f. 1 79- 1 80. 1 23 . Ibidem, dos. 1, f. 245 . 1 24. Nicolae V leja, op. cit. , p. 32-3 3 . 1 25 . D .J.A.N. Covasna, Fond Parohia ortodoxă Covasna, dos. 1 , f.

282-283 . 1 26. Ibidem, dos. 1 , f. 288. 1 27. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p.

274-283 . 1 28. N icolae Vleja, op. cit. , p. 33-37. 1 29. Anuarul Liceului " Korăsi Csoma Sandor ", p. 84. 1 30. Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p.

274-283. 1 3 1 . Vasile Stroescu, Covasna. Ilustrată geografică şi economică,

geologică, balneară, medicală, industrială, turistică şi arheologică, 1 933, p. VI.

1 32. Buletinul Ligii Cultural-Creştine " Andrei Şaguna ' ', nr. 1112002, p. 49.

1 33 . Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, V ioleta Pătrunjel, op. cit., p. 274-283.

1 34. Petre Străchinaru, Patrimoniu artistic, în Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasna, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, p. 20-2 1 .


Iustinian Teculescu

Justinian Teculescu- personalitate proeminentă a Covasnei (1 865-1932)

Schiţă biobibliografică

1 noiembrie 1865 - În Covasna - Voineşti, s-a născut Ioan Teculescu - numele de botez al Episcopului Justinian Teculescu. Părinţii, mocanii oieri Matei Teacă şi Paraschiva, născută Popică, sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu zece copii.

1872-1877 - Ca orice copil de la ţară, Ioan Teculescu îşi începe studiile la Şcoala primară confesională din localitatea natală.

1877-1885 - Ioan Teculescu îşi continuă studiile la Braşov. Greutăţile materiale n-ar fi permis părinţilor să-şi trimită



copilul la studii. Şansa viitorului episcop a venit dinspre Buzău şi Predeal, unde avea doi unchi providenţiali, care au constituit pentru tânărul Ioan Teculescu două aripi cu ajutorul cărora a

"zburat" spre învăţătură, spre lume. Cei doi unchi, arhimandritul Gherasim, fost stareţ al Mănăstirii Predeal, şi protosingherul Athanasie, de la Episcopia Buzăului, au intuit de timpuriu însuşirile fizice, intelectuale şi calităţile morale extraordinare ale nepotului lor. De o purtare de grijă deosebită s-a bucurat din partea arhimandritului Gherasim.

1885 - Termină studiile Liceului "Andrei Şaguna" din Braşov, luându-şi bacalaureatul. Într-un tablou al clasei a treia de liceu, eminentul elev Ioan Teculescu apare în faţa colegilor (de care era mult iubit) îmbrăcat în straiele lui româneşti. Ceilalţi erau îmbrăcaţi în uniformă 1 . N -a avut bani să-şi cumpere uniformă sau a preferat hainele româneşti?

Fiind crescut într-un climat de adâncă evlavie, alegerea profesiei n-a pus niciun fel de probleme. Tânărul Ioan Teculescu a optat pentru vocaţia ce-l atrăgea ca un magnet, aceea de dascăl şi preot, profesii îngemănate.

1885-1888 - Urmează cursurile Institutului TeologicPedagogic "Andreian" din Sibiu2 .

Pentru silinţa depusă şi pentru inteligenţa dovedită în timpul studiilor teologice, Consistoriul Arhidiecezan i-a votat o bursă de studii în străinătate. Motive hotărâtoare materiale îl determină să renunţe la bursă şi la studiile de specializare în străinătate.

Ca student în Teologie, colaborează la ziare şi reviste cu doine populare culese de el şi cu poezii originale.

1888-1891 - Ioan Teculescu este învăţător în comuna Râşnov - Braşov.

1891 - Se căsătoreşte cu Eliza, fiica preotului Iosif Comănescu din Codlea; este hirotonisit întru preot pe seama parohiei unde a fost învăţător.


Justinian Teculescu

1891-1901 - Este preot în Râşnov - un deceniu de sluj ire cu dăruire, în care păstorul "sufletul şi-a pus pentru turma sa".

20 septembrie 1899 - Preotul Ioan Teculescu rosteşte o cuvântare cu prilejul vizitei făcute la Râşnov de Înalt Preasfinţitul Mitropolit Ioan Meţianu, prin care îşi exprimă sentimentele de preţuire faţă de acest mare ierarh, care şi-a făcut ucenicia în parohia Râşnov.

1901-1922 - În cei 22 de ani, petrecuţi în scaunul de protopop al Alba Iuliei, Ioan Teculescu reuşeşte să fie cel mai distins şi cel mai activ dintre toţi protopopii Mitropoliei Ardealului, precum şi "unul dintre cei mai însufleţiţi luptători şi apărători ai românismului "3 .

Ca protopop, a dezvoltat o activitate excepţional de bogată şi de vrednică pe tărâm bisericesc, şcolar şi naţional. Călătorea de obicei călare prin cele 46 de comune ale protopopiatului său, îndemnând şi stăruind, fără încetare şi fără osteneală, să se repare şi să se zidească din nou şcoli şi biserici. Participa apoi la sfinţirea acestor lăcaşuri de credinţă şi de lumină, la serbările ce urmau. Acestea erau ocazii de luminare, de înfierbântare şi de oţelire a sufletului păstorilor săi, pentru lupta de rezistenţă dârză, "în care poporul românesc era angajat de politica de maghiarizare cu orice preţ şi prin orice mij loace, pe care statul maghiar o practică cu sistem şi perseverenţă demonică"4.

Protopopul Bălgradului devine "unul din acei preoţi cu crucea-n frunte" cântaţi de Andrei Mureşanu în poezia sa Un răsunet, devenit imn naţional . Crescuse atât de mult în respectul şi dragostea poporului pe care-1 păstorea, "încât la un semn al său, schimbând crucea în sabie, ar fi putut dispune cum vroia de populaţia celor 46 de sate, pe care reuşise s-o captiveze şi s-o stăpânească cu puterea de foc a cuvântului său cald şi sincer"5 .

1902-1923 - O perioadă lungă, protopopul Ioan Teculescu a fost preşedintele Despărţământului Alba Iulia al Astrei, calitate în care desfăşoară o bogată activitate culturală.



15 noiembrie 1906 - Cu prilejul adunării preoţeşti ţinută la Alba-Iulia, protopopul Ioan Teculescu îndemna preoţii să predice, deoarece predica luminează, instruieşte şi "îmbărbătează poporul la viaţa morală şi corectă pe acest pământ". Dacă nu predică, preotul greşeşte "între altele şi faţă de limbă, care din toate punctele de vedere trebuie să fie în predică cât se poate de limpede şi frumoasă, plastică şi poetică, iar dicţiunea întotdeauna fluentă şi plină de viaţă; potrivită temperamentului vioi al poporului nostru". ,,Arma cea mai puternică a preotului va trebui să fie pentru totdeauna cuvântul cald şi plin de avânt . . . pentru neam şi pentru lege"6.

20 septembrie 1909 - Cu prilejul adunării generale a Societăţii pentru fond de teatru român, ţinută la Alba-Iulia, protopopul Teculescu ţine o cuvântare în care arată importanţa teatrului în limba română.

1909 - După optsprezece ani de convieţuire, soţia sa, Eliza, se stinge din viaţă. Protopopul Ioan Teculescu rămâne văduv cu şapte copii, patru fete şi trei băieţi, cu vârste cuprinse între un an şi 1 6 ani.

10 octombrie 1910 - Protopopul Ioan Teculescu are o interpelare la congregaţia comitatului Alba inferioară, la Aiud, în chestiunea confiscării brâului tricolor de către jandarmi, cu titlul Lupta pentru tricolorul românesc.

191 1-1912 - Cu ocazia serbărilor prilejuite de aniversarea centenarului Seminarului "Andrei Şaguna" din Sibiu, protopopul Ioan Teculescu alcătuieşte Imnul festiv al Seminarului, decretat ca imn oficial al Institutului, pus pe note de profesorul Timotei Popovici.

31 mai 1914 - Participă la ultima adunare naţională a românilor din Ardeal ţinută sub vechiul regim, la Alba-Iulia, adunare dizolvată în mod samavolnic de autorităţi . Protopopul T eculescu rosteşte un discurs prin care îndeamnă "să ne întărim sufletele pentru lupta ce ne aşteaptă. Când vă văd înaintea mea, atât de mulţi, atât de mândri, voinici şi verzi ca stejarul, parcă


iustinian Teculescu

stau în faţa unui codru plin de viaţă, înaintea căruia mă închin cu smerenie" 7•

vara anului 1916 - La intrarea României în primul război mondial şi înaintarea armatelor române în Ardeal, protopopul Ioan Teculescu nu a fost ridicat de autorităţile maghiare, cum s-a întâmplat cu intelectualii din Ardeal (mai ales preoţi), datorită prestigiului pe care îl avea. A rămas neatins în aparenţă, deoarece nu i s-a permis să părăsească oraşul, trebuia să se prezinte zilnic dimineaţa şi seara la Prefectura Poliţiei oraşului Alba Iulia, mai mult, i se desemnase stâlpul de felinar din piaţa oraşului, de care urma să fie spânzurat, îndată ce populaţia de la munte s-ar fi mişcat şi răsculat în contra stăpânirii maghiare. Autorităţile administrative avuseseră grijă să facă cunoscut tuturor locuitorilor satelor ameninţarea ce cădea asupra protopopului.

20 iulie 1918 - Ziarul "Patria", făcând referire la activitatea culturală a protopopului Teculescu, dinainte de Unire, nota: "Era în fruntea tuturor mişcărilor naţional-culturale ardelene. De la congresele Astrei nu lipsea niciodată, iar la aceste congrese lua întotdeauna cuvântul, făcând propuneri bune, propuneri care se prefăceau totdeauna în hotărâri"8.

Toamna-iarna anului 1918 - Protopopul Teculescu este ales preşedinte al Consiliului Naţional Local Alba ce a organizat Adunarea Naţională a românilor de la 1 Decembrie 1 9 1 8, care a proclamat Unirea Ardealului cu patria-mamă. Înfăptuirea Marii Uniri din 1 9 1 8 a reprezentat şi pentru protopopul Teculescu împlinirea unui vis pentru care luptase mai bine de două decenii cu armele sale paşnice.

10 aprilie 1919 - Cu prilejul venirii Prinţului Carol pentru întâia oară la Alba-Iulia, ţine o cuvântare prin care binecuvântează "ceasul în care cel dintâi Prinţ al României Mari a călcat pe urmele lui Mihai Viteazul".

17 martie 1920 - Senatorul Ioan Teculescu rosteşte "în numele Ardealului" o alocuţiune în Senatul României, prilejuită



de împroprietărirea ţărănimii din Basarabia "revenită în mâinile urmaşilor lui Ştefan cel Mare".

30 martie 1921 - Ţine o cuvântare la Congresul Biblic ce a avut loc la Sibiu, prin care îndeamnă preoţii "a da poporului apa vie şi curată a Evangheliei şi a nu-l lăsa pradă unor seducători, care vor să spargă biserica noastră". În cadrul acestei cuvântări, citeşte poezia proprie Biserica străbună.

15 octombrie 1922 - Cu ocazia încoronării regelui Ferdinand, în măreaţa catedrală din Alba-Iulia, protopopul Ioan Teculescu ţine, cu o deosebită artă oratorică, o cuvântare poetică prin care preamăreşte istoria neamului şi frumuseţea peisajului românesc, aducând omagiul său Regelui Ferdinand şi reginei Maria.

18 martie 1923 - Este călugărit la Mănăstirea HodoşBodrog, sub numele de Justinian.

31 martie 1923 - Hirotonit arhiereu şi instalat în scaunul nou înfiinţatei episcopii a Armatei Române, cu sediul la Alba Iulia, Justinian Teculescu rosteşte o scurtă cuvântare ca răspuns la cuvântarea regelui, elogiind pe "toţi oştenii ţării, care începând de la Ravine până la Baia, de la Călugăreni până la Şelimbăr, de la Plevna până la Griviţa şi de la Mărăşti şi Mărăşeşti până la Tisa au apărat şi întregit patria iubită".

aprilie 1923 - decembrie 1924 - Episcop al Armatei Române, va păstori doar 1 8 luni. Ca primul episcop al Armatei, Justinian Teculescu a întocmit Regulamentul de funcţionare a clerului militar, a organizat şi prezidat primele examene pentru recrutarea preoţilor militari. Muncind cu dragoste şi cu simţul datoriei, a pus bazele organizării noii instituţii .

6 august 1923 - Episcopul Armatei Justinian pune piatra de temelie a Mausoleului de la Mărăşeşti, alături de Mitropolitul Moldovei şi Sucevei Pimen Georgescu, apoi organizează instituţia Eroul Necunoscut (Soldatul Necunoscut) şi aducerea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia de la Mărăşeşti la Bucureşti,


Justinian Teculescu

precum şi înhumarea lor în Parcul Carol, fapt ce a produs un emoţionant efect în sufletele militarilor şi în sufletul ţării9.

În calitate de episcop militar, la Alba Iulia, Justinian Teculescu era "sfetnic al tronului, prieten devotat al conducătorilor Armatei Române, părinte bun şi blând al soldatului român, care a ştiut întotdeauna să împartă din sufletul său, plin de dragoste de neam, întru atingerea idealului conturat în inima sa încă din fragedă copilărie"10.

17 decembrie 1924 - Marele Colegiu îl desemnează pe Episcopul Justinian al Armatei ca Episcop al Eparhiei Cetatea Albă - Ismail, care ţine o alocuţiune în care afirmă că "se duce să-şi îndeplinească chemarea între piinii de credinţă moldoveni ai Basarabiei".

20 decembrie 1924 - Episcopul Iustinian Teculescu este învestit, în Palatul Regal din Bucureşti, în funcţia de episcop al Cetăţii Albe - Ismail.

21 decembrie 1924 - Instalat la Ismail, în acest colţ de pământ românesc, în scaunul Eparhiei Cetăţii-Albe şi Ismailului, Episcopul Justinian Teculescu are sufletul plin de dragoste, bunătate, blândeţe şi înţelepciune, calităţi obţinute în cei 60 de ani de viaţă şi aproape 40 de păstorire.

Opera de consolidare a Eparhiei Cetăţii Albe şi Ismailului apărea în viziunea protoiereului George Iurebiţă, secretar eparhial, "ca un monument solid şi puternic", iar din punct de vedere naţional, biserica era "tare, neclintită şi consolidată", "puterile iadului, valurile necredinţei: bolşevismul, ateismul şi feluritele secte, care se năpusteau asupra bisericii din timpul păstoriei P .S . Episcop Iustinian, se sfărâmau şi se împrăştiau de tăria credinţei dreptcredincioşilor, după cum valurile mării, izbindu-se de ţărmurile scumpei noastre Basarabii, se risipesc şi se întorc în adâncul ei". A reuşit "să tragă o brazdă adâncă şi să croiască un drum drept şi solid pentru viaţa Eparhiei"1 1 .

27 martie 1925 - Episcopul Iustinian Teculescu susţine o Cuvântare la aniversarea Unirii Basarabiei, în şedinţa Senatului



ţării, cu ocazia împlinirii a şapte ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara.

2 decembrie 1925 - În cuvântarea ţinută la deschiderea Adunării Eparhiale din Ismail, episcopul Iustinian Teculescu insistă asupra normelor cuprinse în noul regulament de conducere şi administrare a bisericii ortodoxe române, precizând, în final, următoarele: "pornim acum la muncă! Începem, cu această primă Adunare a Eparhiei noastre Cetatea Alba - Ismail, a scrie o nouă şi epocală pagină în istoria bisericii noastre ortodoxe române. Să scriem frumos şi luminos pagina, atât în fond, cât şi în formă. ca să o privească cu mândrie şi satisfacţie contimporanii, iar urmaşii, cetind-o, să ne binecuvânteze"1 2•

În cuvântul rostit la deschiderea Facultăţii de Teologie din Chişinău, după înfiinţarea mitropoliei Basarabiei, episcopul Iustinian Teculescu afirma că Facultatea de Teologie este "un far luminos de credinţă strămoşească, care va radia lumină lină şi vie". De faţă era şi mitropolitul Gurie, căruia episcopul Iustinian Teculescu i se adresează direct, spunându-i că se va bucura mai mult în acea "zi prea frumoasă şi înălţătoare de suflete, când salutând şi binecuvântând pe primii absolvenţi ai facultăţii noastre, îi vom auzi cântând voioşi şi din toată inima lor, aşa cum fraţii din Ardeal, de mult au învăţat: Preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină./ Deviza-i libertate şi scopul ei prea sfânt. 1 Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, 1 Decât să fim sclavi iarăşi in vechiul nost' pământ. Atunci va fi ziua cea mai mare, atunci se va încheia actul nostru de astăzi" 13 .

1931 - "Din îndemnul altora", cum mărturiseşte în Precuvântare, tipăreşte volumul Pentru neam şi pentru lege, apărut la Sighişoara, la tipografia Miron Neagu. Episcopul Iustinian Teculescu dedică cartea "preoţimii mele din Eparhia Cetatea Albă - Ismail", în care a adunat, de prin reviste şi ziare, unele din cuvântările şi predicile rostite în cursul activităţii sale pastorale, ca preot în Râşnov, ca protoiereu în Alba Iulia, ca


Justinian Teculescu

Episcop al Armatei Române şi al Eparhiei Cetatea �lbă -Ismail,ca senator în Senatul Ţării.

primăvara 1932 - Se îmbolnăveşte de cancer la ficat; este adus de familie la un spital din Braşov.

16 iulie 1932 - Episcopul Iustinian Teculescu trece la cele veşnice la Braşov, fiind înmormântat, lângă părinţi, în cimitirul bisericii din Voineşti - Covasna, aşa cum şi-a dorit. Mormântul din umbra bisericii vechi din Voineşti este un simbol al vrednicului ierarh-cărturar, slujitor devotat al bisericii strămoşeşti, simbol al luptătorului pentru neam şi pentru ţară.

Episcopul Iustinian Teculescu face parte din pleiada ierarhilor născuţi pe meleagurile Eparhiei Covasnei şi Harghitei, alături de alte două mari personalităţi ecleziastice, patriarhul Miron Cristea şi mitropolitul Nicolae Colan.

Activitatea episcopului Justinian Teculescu demonstrează faptul că pregătirea cultural-teologică a ierarhului este un lucru absolut indispensabil în desfăşurarea unei misiuni de bună calitate. Ca ierarh-cărturar din prima parte a secolului XX, îşi bazează activitatea pe credinţă, pentru că "totul se clatină acolo unde lipseşte credinţa". Aşa au făcut toţi înaintaşii săi -ierarhii ortodocşi români au fost şi cărturari. Mai mult, putem afirma că poporul român este un popor fericit, deoarece, începuturile culturii româneşti se află sub semnul sfinţeniei.

Aceasta, pentru că primul poet român cult, care a dat culturii şi literaturii române o operă de mari dimensiuni (peste 8600 de versuri) Psaltirea pre versuri tocmită ( 1 673), a fost Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei. Adăugăm alţi mari ierarhi-cărturari : Simion Ştefan, Varlaam, Antim lvireanul, Andrei Şaguna, Miron Cristea, Nicolae Colan . . . În această "listă" îl includem şi pe episcopul Iustinian Teculescu, apropiindu-se de marii săi înaintaşi, atât prin harul de scriitor, cât şi prin arta oratoriei 14. Prin urmare, activitatea Episcopului Justinian



Teculescu se integrează perfect în tradiţia cultural-religioasă românească.

* * *

Reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Covasna şi-au făcut o datorie de onoare prin constituirea, în anul 1 996, ca un semn de înaltă preţuire a ierarhului Justinian Teculescu, a Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu", care se nwnără printre cele mai active organizaţii nonguvemamentale din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Obiectivele Asociaţiei sunt demne de evidenţiat. Dintre acestea amintim:

evidenţierea şi valorificarea moştenirii religioase, cultural-naţionale a Episcopului Justinian Teculescu, patronul spiritual al Asociaţiei; promovarea personalităţilor locale; păstrarea şi revigorarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti; menţinerea celei mai însemnate sărbători populare româneşti din zonă: Sântilia; reînvierea portului popular autentic, a jocurilor şi cântecelor populare; cercetarea şi punerea în valoare a cetăţii dacice Cetatea Zânelor; sprij inirea bisericii ortodoxe din Covasna - Voineşti; realizarea unui muzeu al tradiţiilor locale.

Multiple şi importante au fost, de-a lungul anilor, realizările Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu" din Covasna. Se cuvine să amintim:

98

organizarea "Zilelor Justinian Teculescu", anual, în luna noiembrie sau decembrie; atribuirea numelui Episcopului unei străzi din oraşul Covasna; realizarea bustului Episcopului Justinian Teculescu (autor sculptor Teodor Zamfirescu), dezvelit la data de


Justinian Teculescu

1 6 iunie 2002, în faţa bisericii noi, cu hramul "Înălţarea Domnului" din Covasna; tipărirea în parteneriat cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a volumelor:

- Pentru neam şi pentru lege. Cuvântări şi predici, de Justinian teculescu, ediţie îngrij ită de Luminiţa Comea, Editura Angvstia, 2006, 1 96 p.; - Teculeştii din neam în neam, de Luminiţa Comea, Constantin Catrina şi Ioan Lăcătuşu, Editura Angvstia, 2008, 364 p.

În concordanţă cu obiectivele fixate, Asociaţia CulturalCreştină "Justinian Teculescu" a realizat parteneriate, pe baza unor proiecte, cu

Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; Şcoala Generală "Avram Iancu" din Voineşti -Covasna; Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din ClujNapoca; Muzeul de Istorie al Brăilei; Centrul Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", Sf. Gheorghe; Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita; Fundaţia "Mihai Viteazul", Sf. Gheorghe; Fundaţia "Miron Cristea", Topliţa; Parohia Ortodoxă din Voineşti - Covasna; Asociaţia "K6rosi Csoma Sândor", Covasna; Consiliul Local Covasna şi Consiliul Judeţean Covasna.

Prin toate activităţile desfăşurate, adevărate evenimente ce constituie fapte de istorie, Asociaţia Cultural-Creştină "Justinian Teculescu" şi-a câştigat un binemeritat prestigiu.



Note bibliografice :

1 . Pr. Iosif Rusu, Episcopul Justinian Teculescu în Îndrumător pastoral, 1, Alba Iulia, 1 977, p. 253.

2 . C f. E.R. Roşea, Monografia Seminarului Teologic Pedagogian " Andreian ", al arhidiecezei gr. ort. din Transilvania, S ibiu, 1 9 1 1 , p . 1 5 8.

3 . George Jurebiţă, Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, nr. 8, an IX, august 1 93 2, p. 4.

4 . George Jurebiţă, op. cit. , p. 5. 5 . George Jurebiţă, op. cit. , p. 6. 6 . Justinian Teculescu, Pentru neam şi pentru lege (Cuvântări şi

predici), Ediţie îngrij ită de Luminiţa Carnea, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2006, pag. 3 6-37.

7 . Horia Teculescu, Sfârşitul unei lupte de veacuri - Ultima adunare a românilor din Ardeal ţinută sub vechiul regim, la Alba-Iulia, în Calendarul pe anul 1 93 8 al Ligii antirevizioniste române, Tipografia ziarului "Universul", Bucureşti, p. 95-98.

8. Luminiţa Carnea, Constantin Catrina, Ioan Lăcătuşu, Teculeştii din neam in neam, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2008, p. 26.

9. Luminiţa Carnea, Constantin Catrina, Ioan Lăcătuşu, op. cit. , p. 3 3 . 1 O. Telegraful român, nr. 3 5 1 25 aprilie - 8 mai 1 923. 1 1 . Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din

Covasna şi Harghita, Editura Grai românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 280-28 1 .

1 2 . Justinian Teculescu, op. cit. , p. 67. 1 3 . Justinian Teculescu, op. cit. , p. 73 . 1 4. Luminiţa Carnea, Justinian Teculescu, primul episcop al Armatei

Române şi episcop de Cetatea Albă-Ismail, în Caligraf- revistă de cultură, Drobeta Turnu-Severin, nr. 89, mai 2009, p. 7 ..


Matei Basarab

Matei Basarab (n. 1929)

Matei Basarab s-a născut la data de 25 iunie 1 929, în Voineşti - Covasna. Părinţii Gheorghe şi Elisabeta Basarab, născută Teacă (sora cea mai mică a viitorului Episcop Justinian Teculescu), au avut zece copii. Matei Basarab, mezinul familiei, a rămas orfan de părinţi la nouă ani, când era elev în clasa a II-a primară.

A urmat cursurile a patru clase primare în localitatea natală, în perioada 1 936- 1 940, când s-a dovedit a fi un elev inteligent şi silitor. Cedarea Transilvaniei de Nord l-a determinat să se refugieze la Sighişoara, unde fratele său, Gheorghe Basarab (care l-a întreţinut), era secretar la Liceul de băieţi "Principele Nicolae", iar director era Horia Teculescu, vărul său mai vârstnic, "marele român ardelean", cum îi place să-I numească.

1 0 1 www.cimec.ro / www.mncr.ro


Între anii 1 940- 1 948, a fost elev al acestui prestigios liceu, patru ani, cursul inferior şi patru ani, cursul superior. În iunie 1 948, a susţinut examenul de bacalaureat, la care a obţinut rezultate foarte bune. Dorea, de atunci, să urmeze Facultatea de Drept, dar situaţia materială nu-i permitea acest lucru. Astfel, este obligat să lucreze, să-şi procure minimul necesar (îmbrăcăminte, încălţăminte), pentru a putea urma studiile universitare. De aceea, între anii 1 948- 1 950, este angajat pedagog şi contabil la Liceul "Principele Nicolae" din Sighişoara.

În anul 1 950, a reuşit la examenul de admitere la Facultatea de Drept a Universităţii "Victor Babeş" (cum se numea atunci) din Cluj , pe care a absolvit-o în anul 1 954, când şia susţinut şi examenul de licenţă. Menţionăm că, în toţi cei patru ani de facultate, Matei Basarab a avut bursă de merit (care se acorda numai studenţilor cu rezultate foarte bune la învăţătură), ceea ce nu este puţin lucru la o facultate considerată dificilă.

După terminarea studiilor, a fost repartizat ca asistent la catedra de Socialism Ştiinţific a Institutului Politehnic din Cluj . L a o lună după începerea anului universitar ( 1 octombrie 1 954), a fost trimis la Şcoala Centrală de Lectori de pe lângă Ministerul Învăţământului, unde a urmat cursurile timp de un an, în domeniul economiei politice.

La 1 septembrie 1 955 , a fost numit asistent la Catedra de Economie Politică a Universităţii "Victor Babeş", unde a activat până în anul 1 956, când, la 1 septembrie, a fost transferat la Catedra de Drept Penal din cadrul Facultăţii de Drept.

După câţiva ani, la 1 septembrie 1 962, a fost promovat la gradul de lector la specializarea "Bazele statisticii şi Statistica Judiciară". Din 1 964, a predat şi cursul de Criminalistică, devenind, peste ani, unul dintre cei mai prestigioşi specialişti în acest domeniu.

În anul 1 965, profesorul Matei Basarab obţine titlul de Doctor în Drept, la Universitatea din Bucureşti, cu teza "Participaţia penală". În anul 1 968, a ocupat, prin concurs, postul


Matei Basarab

de conferenţiar la specialitatea "Criminalistică" şi "Statistică Judiciară" din cadrul Facultăţii de Drept, ca, în 1 969, să fie transferat la disciplina "Drept Procesual Penal şi Criminalistică". După trei ani, în 1 972, este profesor universitar şi a fost numit, pe bază de concurs, titularul cursului de "Drept Procesual Penal", iar în 1 973 a trecut la specializarea "Drept Penal şi Criminalistică".

Din 1 973, profesorul universitar doctor Matei Basarab a predat materia "Drept Penal - partea generală". Tot din acest an a ţinut şi cursuri postuniversitare la "Drept Penal - partea specială". Între anii 1 982- 1 986, a predat, la cursurile de zi ale Facultăţii de Drept, materia "Drept Penal - partea specială", la care a editat şi cursul, în două volume, în colaborare, inclusiv legile speciale. Pe lângă aceste discipline, a ţinut seminarii la materiile "Drept Internaţional Privat", "Medicina Judiciară" şi "Drept Penal -partea specială".

Prof. univ. dr. Matei Basarab a publicat, de-a lungul anilor, următoarele cursuri :

"Drept Penal - partea generală", în colaborare cu prof. Ludovic Biro, 1 963 ;

"Bazele Statisticii şi Statistica Judiciară", 1 968;

"Criminalistica", 1 969;

"Drept Procesual Penal" - două volume, 1 97 1 şi 1 973 ;

"Drept Penal - Partea Specială", două volume, publicate în 1 983, 1 986, 1 988;

"Drept Penal - Partea Specială", două volume, publicate în trei ediţii, la Bucureşti şi Iaşi, în 1 99 1 , republicate în 1 996, 2005, 2006, 2007;

"Codul Penal Comentat - partea generală", volumul 1, 2007;

"Codul Penal Comentat - partea specială", volumul II, 2008; ambele editate de Institutul de Drept al Academiei Române.

Menţionăm în mod special că profesorul Matei Basarab a publicat primul curs complet de "Drept Penal - partea generală",



apărut în ţara noastră după reforma învăţământului, şi primul curs din România care a tratat "Criminalistica", sub toate aspectele tehnice, de tactică generală şi specială. Realizând aceste importante cursuri, autorul nu s-a gândit niciodată la obţinerea unor profituri materiale, ci a considerat doar că s-a pus în slujba şi în interesul studenţilor.

În afara lucrărilor menţionate mai sus, a mai publicat un important număr de studii şi articole în domeniul Dreptului Penal şi al Criminalisticii.

Ca o apreciere deosebită a pregătirii profesionale sale, a fost solicitat de către fostul Tribunal Suprem să-şi spună punctul de vedere cu privire la unele soluţii controversate ale instanţelor de judecată. Tot ca urmare a activităţii bogate şi deosebite, în anul 1 980, a fost numit şeful Catedrei de Drept Penal de la Facultatea de Drept, iar în perioada 1 99 1 - 1 995 a fost Decan al Facultăţii de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din ClujNapoca. Timp de opt ani a fost membru al Senatului Universităţii "Babeş-Bolyai" ( 1 970- 1 974; 1 99 1 - 1 996). Din 1 997 este profesor consultant al Universităţii "Babeş-Bolyai".

Începând cu anul 1 99 1 , profesorul Matei Basarab a fost nwnit conducător de doctorat la disciplina "Drept Penal". A făcut parte din numeroase comisii de acordare a titlului de Doctor în Drept, în calitate de preşedinte sau membru, precum şi din comisii de acordare a titlului sau a funcţiei de profesor universitar, conferenţiar, lector, asistent şi preparator.

Profesorul universitar Dr. Matei Basarab a predat cursuri şi la Facultatea de Drept din Oradea, precum şi la universităţi particulare înfiinţate după 1 990: Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" din Tg. Mureş şi Cluj-Napoca, Universitatea "BogdanVodă" din Cluj -Napoca, unde a fost şi decan, Universitatea "Avram Iancu" din C1uj-Napoca, Universitatea "Tibiscus" din Timişoara şi "Vasile Goldiş" din Arad.

Profesor universitar cu o activitate ştiinţifică deosebită, domnul Matei Basarab a fost redactor responsabil şi membru în


Matei Basarab

colectivul de redacţie al revistei "Studia Universitas", seria "Jurisprudentia" şi face parte din colectivul de direcţie al publicaţiei de specialitate "Revista de Drept Penal", editată de Asociaţia Română de Ştiinţe Penale din Bucureşti. A fost şi este prezent cu diverse comunicări la sesiuni şi simpozioane ştiinţifice din ţară.

Domnul profesor universitar Matei Basarab este căsătorit (soţia Maria-Mariana) şi are un fiu, Matei-Mircea, şi un nepot care urmează ştiinţele juridice.

Premii: "Profesor evidenţiat", M.E.Î . ( 1 989), "Ordinul Muncii", clasa a III-a, alte medalii.

Afilieri : preşedinte al Asociaţiei Române de Ştiinţe Penale din Cluj-Napoca.

Referinţe bibliografice: Volumul Clujeni ai secolului XX, Editura Casa Cărţii de

Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000; Dan Fornade, Personalităţi clujene 1 800-2007, Editura

Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj -Napoca, 2007; Cristian Colceriu, Elite clujene contemporane, Centrul de

Studii Transilvane al Academiei Române, Cluj-Napoca, 2009.

Referinţe critice:

"Profesorul Matei Basarab este cunoscut prin exigenţa spiritului "prusac" al specialistului preocupat de rigoarea pregătirii juridice şi de ridicarea standardului calitativ, al rezumării şi comentării jurisprudenţei penale.

În domeniul ştiinţelor juridice penale a performat, având contribuţii notabile. Profesorul s-a axat în lucrările sale pe interpretarea şi analiza aplicării instituţiilor Dreptului Penal general.

De-a lungul carierei sale a elaborat un lung material de doctrină şi jurisprudenţă, şi a dezbătut probleme şi soluţii de practică judiciară, a realizat analize deosebit de bogate şi



comentarii ample pe marginea articolelor din Codul penal, a formulat observaţii critice punctuale cu privire la conţinutul reglementărilor penale, dar şi referinţe la legislaţia şi doctrina străină, având numeroase sugestii de perfecţionare a legii penale.

Valoarea muncii şi a succesului său profesional rezidă nu doar în lucrările pe care le-a publicat, ci şi în generaţiile de studenţi şi jurişti pe care i-a format şi cărora le-a influenţat decisiv cariera".

(Prof. univ. Dr. Gheorghe Bobos, decanul Facultăţii de Drept a Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir", Cluj-Napoca şi asist. univ. drd. Cristian Colceriu, "In Honorem: Ernest Lupan, Matei Basarab", în ziarul "Făclia", din data de marţi 23 iunie 2009).

Notă: Material redactat pe baza informaţiilor oferite de domnul

prof. univ. dr. Matei Basarab.


Niţă Buzea

Niţă Buzea (1904-1986)

Niţă Buzea s-a născut în comuna Potârnicheşti, în prezent comuna Poşta Câlnău, jud. Buzău, la data de 25 decembrie 1 904, din părinţii Radu şi Ileana Buzea. A avut trei fraţi, două fete şi un băiat, el fiind cel mai mare.

A absolvit cursurile Şcolii Normale de Învăţători din oraşul Ploieşti. La data de 1 septembrie 1 926, este repartizat la Şcoala din Covasna - Voineşti, ca învăţător titular.

În anul 1930, s-a căsătorit, în comuna Covasna - Voineşti, cu învăţătoarea Veturia Ciucan, fiica învăţătorului Alexandru Ciucan, care a participat la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1 9 1 8, la Alba Iulia, fiind delegat de cetăţeni. A avut un fiu, Alexandru Buzea.

De la data de 1 februarie 1 934, până la 30 septembrie 1 940, a fost revizor şcolar al judeţelor Trei Scaune şi Ciuc.



Din data de 30 septembrie 1 940, s-a refugiat în judeţul Braşov, ca urmare a persecuţiilor provocate de cedarea Ardealului stăpânirii hortiste. De la această dată (30 septembrie 1 940) a fost inspector şcolar al judeţului Braşov, până în martie 1 945, când s-a reîntors în Covasna.

În 1 946, regimul comunist îl înlătură din învăţământ, sub pretextul că a servit regimul burghezo-moşieresc, făcând parte din elitele acestui sistem.

În perioada cât a lucrat pe linie de educaţie, la Sf. Gheorghe, jud. Trei Scaune, împreună cu alţi sufletişti învăţători, înfiinţează redacţia lunară a revistei "Era Nouă", din a cărui colectiv de redacţie făcea parte ca administrator.

În acelaşi timp, aceştia au înfiinţat Banca Populară "Progresul" a învăţătorilor din jud. Trei Scaune, din Sf. Gheorghe.

În comuna Covasna, Niţă Buzea, împreună cu nişte mocani inimoşi, pe care îi coordona, a deschis Cooperativa de Consum "Mioriţa", cu produse pentru mocanii din Covasna. Din anul 1 946, este contabil şef la Casa de Odihnă, actualul Spital de Recuperare Cardiovasculară, de unde s-a pensionat.

Învăţătorul Niţă Buzea s-a implicat în activităţi socialculturale. Astfel, în mai 1 937, a constituit Comitetul de ridicare a monumentului "Eroilor" din Covasna - Voineşti, făcând memorii către Societatea "Cultul Eroilor", Comitetul Central Bucureşti.

În anul 1 938, din contribuţia văduvelor de război şi a mocanilor mai înstăriţi, a fost ridicat Monumentul "Eroului Necunoscut", prin eforturi deosebite din partea învăţătorului Niţă Buzea. În anul 1 940, trupele hortiste au distrus monumentul. În 1 945, s-a ridicat o troiţă pe locul monumentului, care a durat până în 1 973 .

În anul 1 946, Comitetul de iniţiativă, prin numeroase memorii, a cerut reconstrucţia monumentului, dar abia în 1 973 a fost ridicat actualul monument.


Niţă Buzea

În 1 969, a contribuit la ridicarea, cu sprijinul Casei Pensionarilor, Sector 6, Bucureşti, a Casei de Odihnă şi Tratament a Pensionarilor, Sect. 6, Bucureşti şi a Clubului Casei pensionarilor Oraşului Covasna.

Niţă Buzea a trecut la cele veşnice la data de 6 decembrie 1 986, la vârsta de 83 de ani.

Notă: Informaţiile au fost oferite autorilor de Alexandru Buzea, fiu.



1 1 o www.cimec.ro / www.mncr.ro

Adrian Căşunean- Vlad

Adrian Căşunean-Vlad (1947-2006)

Adrian Căşunean-Vlad s-a născut la 1 6 iulie 1 94 7, în oraşul Covasna. După absolvirea cursurilor şcolii generale din localitatea natală, în anul 1 962, a urmat cursurile Şcolii Profesionale "Tractorul" din Braşov, între anii 1 963- 1 966, iar apoi pe cele ale renumitului liceu braşovean "Andrei Şaguna" ( 1 966- 197 1 ) . În anul 1 975, a absolvit, cu rezultate foarte bune, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti.

Şi-a început prodigioasa activitate pe tărâmul justiţiei ca judecător la Tg. Secuiesc, unde a profesat între anii 1 975- 1 977, după care timp de aproape trei decenii ( 1 977-2006) a fost avocat, cu excepţia perioadelor când a îndeplinit demnităţi pe linie administrativă şi legislativă. Ca o recunoaştere a calităţilor sale profesionale a fost ales Vicepreşedinte şi Preşedinte al Colegiului de avocaţi al judeţului Covasna, între anii 1 984- 1 990, respectiv



Decan al Baroului Covasna, în perioada 1 990- 1 993 . A fost Prefect al Judeţului Covasna între anii 1 993- 1 997 şi deputat PSD de Covasna, în legislatura 2000 - 2004. În perioada 2000-2006, a fost cadru didactic universitar la Facultatea de Drept a Universităţii "George Bariţiu" din Braşov, respectiv lector univ. la disciplina Drept Comercial, fiind autorul unor suporturi de curs, pe această temă. Din păcate, agravarea bolii nu i-a mai permis să finalizeze teza de doctorat din cadrul ASE Bucureşti, la care lucra din anul 200 1 .

Patriot autentic, Adrian Căşunean-Vlad şi-a câştigat printr-o activitate susţinută dreptul de a fi recunoscut drept unul din liderii marcanţi ai comunităţii româneşti din judeţul Covasna. Personalitate complexă, neobosit luptător pentru păstrarea şi afirmarea identităţii şi a valorilor neamului românesc, a fost membru-fondator şi a făcut parte din conducerea mai multor organizaţii civice şi culturale dintre care amintim: Uniunea Naţională "Vatra Românească" (Vicepreşedinte), Asociaţia Cultural Patriotică "Avram Iancu", Liga Cultural-Creştină "Andrei Şaguna", Despărţământul Astra Covasna - Harghita, Asociaţia Cultural-Creştină "Justinian Teculescu" ş.a.

În plan politic, a fost membru fondator al FDSN în judeţul Covasna, preşedinte al Organizaţiei PSD a judeţului Covasna, din 1 992 până în 2006, respectiv membru al Biroului Executiv Central şi al Consiliului Naţional al PSD. De asemenea, a fost membru al conducerii Prefecturii judeţului Covasna, între anii 1 990 -1 992, consilier independent în Consiliul local (orăşenesc) Covasna, în perioada 1 992- 1 993 , şi consilier în cadrul Consiliul judeţean Covasna (în anul 2000 - până la alegerile generale). Ca deputat PSD de Covasna, în legislatura 2000-2004, a fost membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; vicepreşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Israel şi membru în cel cu Spania

Adrian Căşunean-Vlad s-a implicat activ în înfiinţarea unor instituţii fundamentale pentru existenţa comunităţii


Adrian Căşunean-Vlad

româneşti din arcul intracarpatic, precum Episcopia Ortodoxă de Covasna şi Harghita şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, având ca principale repere existenţiale credinţa în Dumnezeu, ataşamentul faţă de familie (părinţi, surori, cumnaţi, nepoţi, soţie şi cei patru copii) şi dragostea de ţară şi de neam. Ctitor al Bisericii Ortodoxe pe Stil Vechi din oraşul Covasna, a fost totodată colaborator apropiat şi susţinător fervent al P.S. Ioan Selejan, episcopul Covasnei şi Harghitei, sprij inindu-1 în truda sa ziditoare întru întărirea Bisericii Strămoşeşti de la izvoarele Oltului şi Mureşului . .

Într-o lume în care valorile sunt adesea răsturnate, Adrian Căşunean-Vlad, înzestrat de Providenţă cu dârzenie, curaj , tenacitate ş i consecvenţă, neabătut de la principiile care i-au călăuzit întreaga existenţă, a devenit o stâncă de neclintit, un simbol al românismului din această parte de ţară. A fost un exemplu de verticalitate, onestitate, onoare şi adâncă credinţă în Dumnezeu, omul care a marcat profund existenţa comunităţii româneşti din judeţul Covasna şi nu numai.

A fost pasionat de istorie şi literatură, fiind un neobosit colecţionar de carte veche, un bibliofil dedicat şi un participant acti.v la toate evenimentele culturale, spirituale şi ştiinţifice care au marcat viaţa publică a judeţului. A participat la numeroase manifestări culturale, ştiinţifice şi civice, din ţară şi din străinătate (Israel, Franţa), la simpozioane pe teme administrative, istorice şi de cultură, organizate de Prefectura judeţului Covasna, Uniunea Culturală "Vatra Românească", Liga Cultural - Creştină "Andrei Şaguna" ş.a. A fost o prezenţă permanentă în presa locală şi centrală prin numeroase interviuri, conferinţe de presă, articole ş.a.

Adrian Căşunean-Vlad s-a bucurat de preţuirea unor personalităţi marcante ale vteţ11 publice naţionale şi internaţionale, pe care a reuşit să-i capaciteze în sprij inul idealurilor pentru care a luptat intreaga viaţă. Bun cunoscător al limbii, culturii şi istoriei populaţiei de naţionalitate maghiară din



judeţul nostru, pe care le-a respectat mereu, a luptat continuu pentru drepturile românilor din zonă şi pentru o convieţuire paşnică şi armonioasă.

O recunoaştere a întregii sale activităţi pusă în slujba binelui public, o constituie şi numeroasele diplome şi medalii primite din partea unor instituţii şi asociaţii culturale şi civice.

Temperament vulcanic, în exercitarea numeroaselor sale rosturi publice, a intrat inevitabil în multe dispute cu partenerii săi, îndeosebi cu cei din spectrul politic. Înainte de trecerea la cele veşnice, a ţinut să-şi ceară iertare şi să-şi normalizeze relaţiile cu majoritate acestora. La trecerea sa în eternitate, cu luminile şi umbrele sale, Adrian Căşunean-Vlad, va rămâne înscris în memoria colectivă, câştigându-şi un loc distinct în istoria acestor locuri . . .

Note bibliografice: Ioan Lăcătuşu, In memoriam. Adrian Vlad Căşuneanu, în

Buletinul Ligii Cultural -Creştine "Andrei Şaguna", nr. IV 1 2008, p. 96-97.

Date puse la dispoziţia autorilor de familia avocatului Adrian Căşuneanu Vlad din Covasna.


Nicolae Ciangă

Nicolae Ciangă (n. 1947)

Nicolae Ciangă s-a născut la 22 noiembrie 194 7, în oraşul Covasna. Este căsătorit cu Gabriela Ciangă. A urmat cursurile Şcolii elementare din oraşul Covasna ( 1 954- 1 96 1 ), ale Liceului Real, din acelaşi oraş ( 1 96 1 - 1 965), iar apoi pe cele ale F acuităţii de Biologie - Geografie, Secţia Geografie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, între anii 1 966- 197 1 . După obţinerea licenţei, cu specializarea Geografie, este repartizat prin Decizie Guvernamentală (şef de promoţie) la Academia Română, Filiala Cluj .

Specializări ş i titluri ştiinţifice: in Geografie Economică, anul V de studii, 1 970- 1 97 1 ; în Geografie Umană şi Geografia Turismului, la Institutul de Geografie Bucureşti, 1 973 ; în Geografia Turismului, IECIT (Institutul Economic de Comerţ Interior şi Turism) Bucureşti, 1 974- 1 975; în domeniul Geografiei



Turismului, în iunie 1 998, la Institutul de Geografia Turismului, Chichester, Anglia şi septembrie - octombrie 1 998, la Institutul de Geografie Alpină, Grenoble, Departamentul de Geografie al Universităţii din Chambery, Geophile - Paris - Franţa. Doctor în Geografie, Universitatea "Al. 1. Cuza", Iaşi, 1 99 1 , cu teza de doctorat TURJSMUL DIN CARPAŢII ORJENTALI. STUDIUL DE GEOGRAFIE ECONOMICĂ, cond. ştiinţific prof. univ. dr. doc. ION ŞANDRU. Teza a fost publicată în două ediţii consecutive în Editura Presa Universitară Clujeană, în 1 997 şi 1 998. A fost premiată, în 1 999, cu Premiul Academiei "Simion Mehedinţi".

Funcţii de cercetare, didactice şi administrative: Geograf la Filiala Cluj a Academiei Române, Colectivul de Cercetări Geografice ( 1 97 1 - 1 97 4 ) ; Cercetător ştiinţific, Filiala Cluj a Academiei Române, Colectivul de Cercetări Geografice ( 1 974- 1 975); Cercetător ştiinţific la Colectivul de Cercetări Geografice integrat Universitatea "Babeş-Bo1yai", Cluj-Napoca ( 1 975- 1 990); Cercetător ştiinţific principal III, Colectivul de Cercetări Geografice al Academiei Române, Filiala Cluj ( 1 990-1 99 1 ) ; Şef de lucrări, Catedra de Geografie Umană şi Regională a Facultăţii de Biologie, Geografie şi Geologie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca ( 1 99 1 - 1 994); conferenţiar universitar, la aceeaşi catedră ( 1 994- 1 997), iar, din anul 1 997 şi în prezent, prof. univ. Dr. la Facultatea de Geografie, a Universităţii "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca.

Între anii 1 996- 1 997, a fost Cancelarul Facultăţii de Geografie, iar în perioada 1 997-2000 Prodecan al Facultăţii de Geografie, al Universităţii clujene. În cariera didactică, a îndeplinit mai multe funcţii, dintre care amintim: membru în Biroul Consiliului şi în Consiliul Profesoral al Facultăţii de Geografie a Universităţii "Babeş-Bolyai" ( 1 996); membru al Consiliul Ştiinţific al Universităţii "Babeş-Bolyai" - Comisia IV, Ştiinţele vieţii şi Pământului ( 1 998); expert în Comisia de evaluare a CNCSIS, Nr. IV "Ştiinţele Vieţii şi Pământului"


Nicolae Ciangă

( 1 998); membru al Colectivului de redacţie al Revistei Studia Univ. "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, serie Geographie ( 1 999-2000); şeful Catedrei de Geografie Umană 2000 (2000); membru al Senatului Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca (2000); şeful Comisiei Salarizare în cadrul Senatului Universităţii (2002); membru al Societăţii Române de Geografie ( 1 97 1 ) ; conducător de doctorat, în domeniul Geografie Umană, la Universitatea "BabeşBolyai", Cluj-Napoca (2002) .

Domenii de cercetare abordate: Studiul în domeniul Geografie Umane, cu deosebire în Geografia Turismului, în problematica de evoluţie a fenomenului turistic, potenţial turistic, amenajări turistice, regionare şi modele de dezvoltare. Rezultatele cercetării s-au concretizat în publicare de cărţi, monografii, articole, în ţară şi străinătate şi în elaborarea de cursuri universitare, din care unele în premieră (Geografia turismului în România, Amenajare turistică, Metode de analiză în Geografia turismului, Geografia activităţilor recreative, Patrimoniul turistic şi valorificarea sa).

Geografia populaţiei - Resursele de forţă de muncă şi valorificarea acestora au constituit subiectul unor cercetări contractuale în întreprinderi din domeniul minier (HunedoaraMaramureş), sau cel agricol (pentru Munţii Apuseni sau jud. Cluj).

Geografia activităţilor primare şi terţiare au constituit parte integrantă a cercetărilor regionale legate de Depresiunea şi Podişul Transilvaniei, Carpaţii Orientali şi Occidentali. Au fost publicate, pe baza acestora, capitole şi subcapitole din Geografia României voi. II-III, articole, şi au contribuit la elaborarea cursurilor de Geografia economică generală, Geografia Umană a României sau cursul de "Infrastructură de comunicaţie, turism şi dezvoltare regională" predat la grupa de Master, specializare Geografie Umană şi dezvoltarea regională.

Apele subterane - sursele hidrominerale au fost studiate în întregul areal carpatic şi transilvan, servind la elaborarea unor



teme contractuale a căror rezultate au fost publicate sau au servit la elaborarea capitolului "Resursele turistice hidrografice", în cazul tezei de doctorat şi cursurilor de Geografia turismului.

Studiul topoclimatic a fost realizat asupra unor spaţii geografice cuprinse pe foi topografice la scara 1 :200 000 (Bistriţa, Cluj , Şimleul Silvaniei, Satu Mare, Timişoara, Alba Iulia, Turda), utilizând mij loace de cercetare specifice geografiei, dar şi statistico-matematice şi cartografice.

A publicat peste 80 de articole ştiinţifice, în revistele Studia Universitatis, "Babeş-Bolyai", revistele Academiei. (Revue Roumaine, G.G.G. Series geographie, Revista Geografică), Analele Universităţii, Oradea şi Tg. Mureş, Seminarul "Dimitrie Cantemir" Iaşi, în volumele unor manifestaţii ştiinţifice cu caracter naţional şi internaţional din ţară şi străinătate (Polonia, SUA, Coreea, Ungaria). Dintre acestea, 54 sunt în domeniul Geografiei umane, (43 , în Geografia turismului, iar 1 1 , în Geografia populaţiei, aşezări lor şi activităţilor umane) iar 6, în Geografie Fizică (Hidrologie, Climatologie) şi Geografie regională.

Privit sub aspectul participării la elaborarea lucrărilor publicate, 43 de articole sunt cu autor unic, 1 1 sunt ca prim autor, cinci ca al doilea autor, iar în nouă cazuri a făcut parte din colective de elaborare şi publicare.

A susţinut comunicări ştiinţifice la peste 60 manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale, din care 40, ca singur autor restul, ca prim autor (9), ca făcând parte din colective de elaborare ( 1 2) : Sesiunile de comumcan ale secţiunilor, departamentelor şi Facultăţilor de Geografie Cluj-Napoca, Bucureşti, Iaşi, Oradea. Sesiunile de comunicări ale Institutului de Geografie, Bucureşti. Colocviile Naţionale de Geografia Turismului, Congresele Naţionale de Geografie (laşi 1 992, Buşteni, 1 996, Buşteni, 2000), sesiuni ştiinţifice cu caracter regional.


Nicolae Ciangă

Alte contribuţii: În intervalul 1 97 1 - 1 99 1 , a participat, în calitate de component sau responsabil ştiinţific, la elaborarea a 25 contracte de cercetate realizate prin Academia Română, Ministerul Învăţământului, Ministerul Agriculturii sau întreprinderi productive (I.M. Deva, I .M. Borşa, Institutul de Proiectare şi Sistematizare Cluj , Consiliul Judeţean, Direcţia de Cadastru Funciar. A coordonat în această perioadă contractul ştiinţific "Realizarea de hărţi topoclimatice la scara 1 :200.000" care s-a derulat pe o perioadă de şapte ani, cât şi "Actualizarea situaţiei apartenent-cadastrală în vetrele aşezărilor rurale din judeţul Cluj".

După 1 99 1 , a fost cuprins în toate marile proiecte câştigate şi elaborate de Facultatea de Geografie, în cadrul cărora a coordonat, în toate fazele, elaborarea părţii legate de Geografia Umană şi cu deosebire de Geografia Turismului, după cum urmează: Potenţialul socio-economic şi natural al aşezărilor, zona de influenţă a Municipiului Turda. Studiu de Geografie aplicată ( 1 996); Proiectul de amenajare teritorială interjudeţeană (PATIJ) pentru zona de NV a României 1 998-2000 (cu o evaluare de peste două miliarde lei); Riscul antropic pe Valea Arieşului - Judeţul Cluj - 200 1 ; Realizarea hărţii turistice a Maramureşului - Proiect CNCSIS, colaborare cu colectivul Colegiului Universitar Sighetul Marmaţiei; Proiectul de amenajare teritorială (PA TR) a regiunii de NV (200 1 - 2003). Strategii de dezvoltare al microregiunii Tăşnad. Colaborare Proiect F ARE, 2003 .

În afară de acestea, după 1 995, a coordonat desfăşurarea următoarelor proiecte: "Studiu de fundamentare pentru identificarea valorilor naturale ale munţilor Vlădeasa, care pot constitui obiective turistice (relieful, aspectele climatice şi bioclimatice, hidrografia şi învelişul vegetal)" - 1 995 ; Studiu de fundamentare privind activitatea economică şi resursele turistice antropice din M-ţii Vlădeasa 1 995- 1 996; Grantul 1 9311 998 cu Banca Mondială, de tip C "Amenajarea turistică a spaţiului



geografic al Carpaţilor Româneşti" 1 998-200 1 , în valoare de 57000 USD.

În intervalul 1 994- 1998, a realizat prefaţa următoarelor cărţi : Raboca N., Agricultura mondială. Aspecte geografice, Casa de editură Sarmis, seria Carte Ştiinţifică, Cluj-Napoca, 1 994; Raboca N., Energetica Mondială. Aspecte geografice, Casa de editură Sarmis, seria Carte Ştiinţifică, Cluj-Napoca, 1 995; Kovâcs

· L.A., Dicţionar de termeni din industria hotelieră, Editura QuoVadis. Cluj-Napoca, 1 998.

Împreună cu un colectiv de cadre didactice a elaborat, în limbile română şi engleză, volumul " Prezentarea Facultăţii de Geografie ", reactualizat anual, începând din 1 996.-2003 , în limba română şi engleză. A participat la organizarea manifestaţiilor ştiinţifice internaţionale şi cu participare internaţională "Geographi within the Context of Contemporany Development", Cluj-Napoca, 1 997- 1 999, 2001 , 2003 . A coordonat în toate fazele desfăşurarea Conferinţei internaţionale "Tourism - an alternative for the development of the economies in transition" 1 1 - 1 3 oct. 200 1 , care reia o tradiţie întreruptă mai mult de două decenii, cu reprezentanţi din toate centrele universitare din ţară şi invitaţi din Ungaria (Univ. Pecs), Germania (Univ. Leipzig) şi Franţa (Univ. Poitiers).

Activitatea didactică. Începând din 1 99 1 , de când funcţionează ca şi cadru didactic la Facultatea de Geografie la UBB, a predat un număr mare de cursuri care se încadrează preocupărilor în domeniul Geografie Umane: Metode de analiză în Geografie Umană, la anul IV, Geografie; Capitalele lumii, anul II, Geografie; Geografie Economică Mondială, anul 1, Facultatea de Ştiinţe Economice; Geografia Turismului în România, anul Il, Colegiul de Turism şi anul IV Geografie; Geografia activităţilor recreative, anul 1, specializarea Geografia Mediului Înconjurător; Amenajare turistică, anul II, Colegiul de Turism; Metode de analiză în Geografia Turismului, anul II, Colegiul de Turism; Marketing turistic, anul IV Geografie; Geografia Umană a


Nicolae Ciangă

României, anii III Geografie (liniile română şi maghiară), Geografie limbă străină, Geografie - Germană, Geologie -Geografie; Infrastructura de comunicaţie, turismul şi dezvoltarea regională, Masterat specializarea "Geografie Umană şi Dezvoltarea Regională".

A îndrumat şi condus peste 1 50 de lucrări de licenţă şi diplomă la specializările, Geografie, Geografie limbă străină, Geografie - Germană, Colegiile de Geografia Turismului din Cluj-Napoca şi Gheorgheni. , Bistriţa şi la Facultatea de Business a Universităţii "Babeş-Bolyai" Ch.ij-Napoca A fost îndrumător ştiinţific în elaborarea a 25 lucrări pentru obţinerea gradului didactic 1 .

Din contracte şi Granturi cu BM a contribuit la completarea, organizarea şi funcţionalitatea Laboratorului de Geografie Umană şi la dotarea unor birouri din cadrul Catedrei de Geografie Umană. În calitate de şef al Catedrei de Geografie Umană a participat în cadrul comisiei pentru elaborarea planului de învăţământ; a coordonat întocmirea anuală a statelor de funcţii; a organizat şi participat efectiv la aplicaţiile de teren şi practicilor de vară; a coordonat desfăşurarea Cercului Ştiinţific studenţesc "Geografie Umană" şi a sprij init aducerea de cadre didactice tinere şi stimulat promovarea cadrelor didactice valoroase.

A coordonat şi participat la întocmirea Dosarului de acreditare pentru noua specialitate Geografia Turismului, care a trecut prin toate etapele de verificare şi care funcţionează din anul univ. 2003-2004 cu 1 60 studenţi în anul 1 . De asemenea în acelaşi context a fost realizat Dosarul de acreditare pentru noua specializare de masterat Prospectare şi amenajare turistică, care urmează să funcţioneze din anul univ. 2004-2005 . În aprilie 2000 a ţinut în calitate de profesor invitat prelegeri la Facultatea de Geografie a Universităţii Pecs - Ungaria, iar în aprilie 2002, în cadrul Programului Socrates a susţinut două conferinţe la ULB din Belgia.



A fost cuprins, în calitate de referent oficial, în Comisiile pentru susţinerea şi acordarea titlului ştiinţific de Doctor în Geografie la Universitatea Bucureşti (2), Universitatea "Al. 1 . Cuza" din Iaşi (3), Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca ( 1 0). În calitate de cancelar şi apoi prodecan al Facultăţii de Geografie a răspuns de sectorul "studenţi", încercând şi cel mai adeseori reuşind să sprij ine interesele acelora în plan profesional şi social (burse, cămine şi obţinerea de bilete de odihnă în vacanţe) .

La încheierea mandatului primei etape din conducerea Facultăţii de Geografie, din care a făcut parte, aceasta a avut un excedent financiar de 1 , 7 miliarde lei (profesorul N. Ciangă a îndeplinit o perioadă şi obligaţiile de coordonare a obligaţiilor didactice şi financiare cu facultăţile din UBB): Seful Catedrei de Geografie Umana din anul 2000 şi în continuare. Conducător de doctorat - specializare Geografie Umană din anul 2002, cu 20 doctoranzi. Şi cinci doctori în Geografie Din anul univ. 2003-2004, este îndrumătorul anului 1, la Specializarea de Geografia Turismului, specializare de care răspunde Catedra de Geografie Umană. Coordonator, din 2004, al Masteratului de Prospectare si Amenajare Turistică. Şi al Masteratului de tip Bologna "Amenajare şi Dezvoltare Turistică".

Autor a 23 de lucrării ştiinţifice: tratate, cărţi, monografii, curs un: A. Monografii

1 22

1 . Geografia României, voi. Il, Geografie Umană şi Economică, Editura Academiei, 1 984, Bucureşti, (colaborare, cap. 9.4, p. 477-485 şi cap. 1 0, p. 504-5 1 0).

2. Geografia României, val. !IL Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, 1 987, Bucureşti (colaborare cap. 5 . 1 , p. 493-507 şi cap. 5 .3 , p. 541 -558).


Nicolae Ciangă

3. Geografia Tursimului Carpaţilor Româneşti (limba engleză), Casa Română, Oakland 1 992, C.A. SUA 1 992, 1 74 p. (cap. III, p. 35-3 8, cap. V, p. 47-5 1 ).

4. Cluj-Napoca - Geography, History, Education, Cultural, Lţfe, Sport Leisure, Foreign Offices, Tourism, Economy, Useful. Information, Cluj-Napoca, 2000 (Cap. 1, Geography, p. 4-5) .

B. Alte cărţi cu unic autor 1 . Ciangă N., Turismul din Carpaţii Orientali. Studiu de

geografie Umană, Editura Presa Universitară Clujeană, 1 998, Cluj-Napoca, 283 p.

2. Ciangă N., România. Geografia Turismului (partea !), Editura Presa Universitară Clujeană, 200 1 -2002, ClujNapoca, 20 1 p .

3 . Ciangă N., Geografie Turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2003, 1 60 p.

4. Ciangă N., România. Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006-2007, 2 1 3 p.

C. Alte cărţi cu mai mulţi autori 1 . Judeţul Alba, Editura Academiei, 1 980, Bucureşti (Colab.

Cap. Turism, p. 1 58- 1 75). 2. Raboca N., Ciangă N., Maier A., Geografie Economică

Generală, Editura "Dimitrie Cantemir", 1 997, Tg. Mureş, 225 p. (Partea a 11-a, Cap. 2. 1 , p. 1 36- 143, Partea a III-a, p. 1 77-206 şi 2 1 2-2 1 9) .

3 . Raboca N., Ciangă N., Păcurar AL , Geografie Economică, Ed. "Vasile Goldiş" 200 1 , Arad, 358 p. (Partea a 11-a, cap.2. 1 , p. 209-279; Partea a III-a şi Partea a IV-a p. 280-355).

4. * * * , (2004 ), Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord- Vest (PATR) - Coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca (Colab. Capitolul B . Dezvoltare economică durabilă, Subcapitolul Turism).



5 . * * * , (2004), Strategii de dezvoltare economica-socială a microregiunii Tăşnad. Program PHARE 2000, Coeziune Economică şi Socială - Resurse locale - Motorul Dezvoltării, Colaborare cu capitolele, Resurse Umane, Potenţialul economic (Agricultura, Industria, Turismul, Comerţul).

6. Benedek J., Ciangă N., Cocean P . , Irimuş 1 . , Păcurar Al., Petrea D., Surdeanu V., Vescan 1., (2004), Perfecţionare continuă. Geografie, Capitolele Aşezări rurale din România, Potenţialul turistic natural - Regiunea carpatică, Editira Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

7. * * * , (2004), Munţii Tibleş - Harta Turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, (colaborare cu Cocean P. , Boar N. , Ilieş M., Ilieş Gabriela, Hotea M., Steliac Nela).

8. Boar N., Cocean, P. , Ciangă N., I lieş M. , Ilieş Gabriela, Hodor N., Steliac Nela, Popşa Daniela, (2002), Regiunea Transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului. Harta turistică. Se. 1 : 300.000, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

1 24

9. * * * , (2004), Planul de amenajare a teritoriului, regiunii de Nord- Vest - PA TR (Coordonate majore) , (coord. Cocean p.), Presa Universitara Clujeana (Cap. Dezvoltare economică durabilă, Subcap. Turism, p. 1 20- 1 39).

1 O. * * *, (2007), Amenajarea teritoriilor periurbane. Studiu de caz - Zona peri urbană Bistriţa, ( coord. Cocean P), Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca (Cap. Resurse şi obiective turistice - disfuncţionalităţi, p. 52-60).

1 1 . Ciangă N., (coordonator de volum), Dezsi St., Fodorean, vol. I, Lucrările Congresului Anual al Societăţii de Geografie din România, "Turismul şi Dezvoltarea Durabilă", Presa Universitară, Cluj-Napoca, 2008, 356 p.

1 2 . Ielenicz M., Matei Elena, Ciangă N., Iaţu C., Vert C. , (2009), Resorts of National Interes! in the Romanian


Nicolae Ciangă

Carpathians. Nature. Local Comunities. Tourist Facilitis. Policies for sustenable tourism., Editura Universitară, Bucureşti., 286 p.

D. Cărţi pentru învăţământul superior (cursuri, culegeri de probleme, îndrumătoare pentru lucrări practice, etc .).

1 . Raboca N., Ciangă N., Maier A. , Geografie Economică şi Turism, curs multiplicat, Cluj-Napoca, 3 87 p., 1 992, 1 994, 1 996 (Partea a II-a p. 223-236 şi Partea a III-a p. 3 1 9-386 şi 366-377).

2 . Raboca N., Ciangă N., Maier A., Geografie Economică, curs multiplicat, Cluj-Napoca, 366 p., 1 999, 1 996 (Partea a II-a p. 204-2 1 6, Partea a III-a p. 275-30 1 şi partea a IV-a p. 302-363).

3 . Ciangă N., Raţiu Ramona, Geografia Umană a României. Îndrumător de lucrări Practice, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mureş, 2003 , 1 3 0 p.

E. Articole ştiinţifice în reviste din ţară: 56 F. Articole ştiinţifice în reviste din străinătate:

1 . Ciangă N., History of Tourism, Curative Infrastructure and Traffic în Tourism Monograph of the Carpathians. The Romanian Carpathians, în Zeszyty Noukowe Universitetu Jagielonskiego, 1 988 , K.rakow, Poland p. 34-39, ISBN 83-233-0246-4.

2. Ciangă N., Tourism and Curatif Traffic in Tourism Monograph of the Carpathians. The Romanian Carpathians, în Zeszyty Noukowe Universitetu Jagielonskiego, 1 988, K.rakow, Poland p. 34-39, ISBN 83-233-0246-4.

3 . Ciangă N., Surd V . , The Features of tourism Planning in the Roumanian Carpathian, in rev, Turizam, Savremene tendencije u turizmu hotelijertvu i gastronomij i, nr. 7, 2003-2004, Univ. u Novom Sadu, Jugoslavia.

4. Ciangă N., Surd, V., The Touristic Arrangementof the Romanian Carphatihian Mountainns Space, în



TURIZAM, Savremmene tendencije u turizmu, hotelijerstvu i gastronomij i, nr. 9, Universitet u Novom Sadu, Prirodno-Matematicki Facultet, Departament za Geografiju, Turism i hotelijerstrvo, Yu, 2005 .

G. Articole ştiinţifice în volumele unor conferinţe naţionale: 27 H. Articole ştiinţifice în volumele unor conferinţe internaţionale:

1 26

1 . Ciangă N., Horhoi Elena, Problems du tourisme dans les Carpates Orientales, în voi. "Karpacka Konferenja Turistyezna Carpathians a tourist Conference, Zeszyty Naukowe Universitety, Jagielonskiego, C.M.lVII, 1 989, Krakow, Poland, p. 45-52.

2. Ciangă N., Edificarea sistemului balneoturistic din Carpaţii româneşti. Aspecte de Geografie Istorică, în "Revista de Geografie", nr. 1 -2, 1 996, dedicată Simpozionului Jubiliar "50 de ani de la înfiinţarea Institutului de Geografie Bucureşti", p. 1 33 - 1 3 5 .

3 . Ciangă N., Rotar Gabriela, La role de la function touristique dans l 'organisation de l 'espace rural, în voi. Simpozion Internaţional "Rural Space and Regional Development", 1 998, Cluj-Napoca, p. 35-38 .

4 . Ciangă N., Cocean P . , L 'edification du systeme Balneo touristique de la Roumanie. în "291h International Geographical Congress, 14- 1 8 August 2000", Seoul, Korea (Abs. p. 90).

5. Cocean P. , Ciangă N . . The Countries of Romania as Mental Spaces, în "291h International Geographical Congress, 14- 1 8 August 2000", Seou1, Korea (Abs. p. 92-93).

6. Ciangă N., Rotar Gabriela, Dezsi Şt., Types d 'amenagement touristiques dans les zones montagneuse des tranges interdepartamentales du nord-ouest de la Roumanie, în voi. simpoz. "Geography within the Context


Nicolae Ciangă

of Contemporary Development", 2001 , Cluj-Napoca, p. 1 93-200.

7. Ciangă, N., Tendances actuelles dans les tourisme de la Roumanie, în rev. TOURISZM, nr. 6, Sovremene tendencieje u tourismu, Univ. Novom Sadu - Iugoslavia, p. 1 03 - 105

8 . Ciangă N., Surd V. , Modifzcations structurales et des activites touristiques en Roumanie, pendant la periode de transition, (resume), in voi. "Congresului Internaţional de Geografie - Glasgow, 1 5-20 august 2004" One Earth -Many World (format electronic).

9. Surd V., Ciangă N., Trhy generation elementar habitat in Certeze-Oas Land, în voi. "Congresului Internaţional de Geografie - Glasgov, 1 5-20 august 2004" One Earth -Many World (format electronic),

1 0. Ciangă N., Dezsi St., Regions with Integrated Tourist Arrangements. Case Study: the North-west Development Region, în voi. "Romanian Review of Regional Studies.Joumal of the Centre for Regional Geography", Editura Presa Universitară Clujeană, 2005 , p. 59-63 .

1 1 . Ciangă, N., Edifzcation, in time, of the accomodation system- reflection of the politics and strategies for tourism development in Romania during the fast hundred of yars, în voi. "International Conference on Tourism, Bucarest, 22-24 nov. 2007", Editura Academiei de Ştiinţe Economice, Bucureşti - on line.

Ecoul activităţii ştiinţifice: Citări În literatura de specialitate din ţară: Geografia României, voi. II, Geografia Umană şi Economică, Editura Academiei, Bucureşti, 1 984; Geografia României, voi. III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, Bucureşti, 1 987; Cocean P. , Geogra.fw turismului românesc, Editura "Focul Viu", ClujNapoca, 1 997; Raboca N., Ciangă N., Maier A., Geografie



Economică Generală, Editura "Dimitrie Cantemir", Tg. Mureş, 1 997; Negoescu B., Vlăsceanu Gh, Terra, Geografie Economică, Editura Terra, Bucureşti, 1 998; Păcurar Al., Geografia Turismului Internaţional, Editura Presa Universitară C1ujeană, Cluj-Napoca, 1 999; Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, România. Potenţial turistic şi turism, Editura Universităţii Bucureşti, 2000; Olaru M., Munţii Banatului. Amenajare şi dezvoltare turistică, Editura Hestia Timişoara, 2000; Petrea Rodica, Petrea D. , Turismul rural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000; Pop Gr., Carpaţii şi Subcarpaţii României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000; Ilieş A., Staşac M., Studiul geografic al populaţiei, Editura Universităţii Oradea, 2000; Cocean P., Dezsi Şt., Prospectare şi Geoinformare Turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, 200 1 ; Maier A., Patrimoniul turistic şi protecţia mediului, Ed. "Gh. Bariţiu", Cluj-Napoca, 200 1 ; Nimigean V., România, Populaţie. Aşezări. Economie, Editura Univ. "Al. 1 . Cuza", Iaşi, 200 1 ; Pop Gr. , Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 200 1 .

Citări în literatura de specialitate din străinătate: * ** , Monograph of the Carpatians. The Romanian Carpatians Zeszyty Naukowe Universitetu Krakow, Poland 1 988, (4 citări); Tumock D., The Romanian Carpathians, în " Transition Human Resources and Development Potential in the Context of National Demographic Trends in Discussion Papers in Geography (Uuniversity of Leicester - Departament of Geography " , nr. 1 1 , 1 997 (două citări în text şi în bibliografie); D. Tumock, Path Dependency and Sustainable Rural Tourism in the Romanian Carpathians în Ocazional Paper, 4 1 , Univ. of Leicester, Dep. of Geography), 1 999.

Recenzii în ţară: Bălteanu D., în Studii şi cercetări de G. G. G, seria Geografie, 1 998; Dumitreanu Andone Daniela, în Analele Univ. Spiru Haret, nr. 1 , 1 998. Recenzii în străinătate: în Bibliographie Geographique Internationale, vol . 1 03 , tome 1 ,


Nicolae Ciangă

1 998 (publie sous auspices de l 'Union Geographique Internationale avec le concours qe l'Organisation des Nations Unies, Pour l 'Education, la Science et la Culture - UNESCO, Paris pentru lucrarea "Turismul în Carpaţii Orientali . Studiu de Geografie Umană, Edit. Presa Univ. Clujeană, 1 998.

Cărţi şi articole ale profesorului N. Ciangă se găsesc în bibliotecile de Geografie ale centrelor universitare Grenoble, Chambery, Centre Geophile şi Univ. 1 5 Sorbona Paris, Leipzig, Wi.irzburg, Berlin (Germania), ULB Belgia, Budapesta, Pecs (Ungaria) .

Participări la numeroase manifestări ştiinţifice: sesiunile ştiinţifice ale universităţilor Bucureşti, Iaşi, Oradea, Timişoara, Sibiu, Târgovişte; colocviile naţionale de Geografia Populaţiei şi Aşezărilor şi de Geografia Turismului Bucureşti; Congresele Naţionale de Geopgrafie Iaşi şi Buşteni; Seminariul geografic "Dimitrie Cantemir", Univ. "Al. 1 . Cuza", Iaşi ; Conferinţa de turism carpatic, Krakowia, 1 986; Conferinţa UIG "Environment and Quality of Life Central Europe", Praga 1 994; sesiunile de comunicări ale Universităţilor din Pecs şi Budapesta, 2000-2001 ; Congresul Internaţional de Geografie, Seoul 2000; Congresul Internaţional de Geografie, Glasgow 2004; Conferinţa Internaţională de Geografie Regională, Lisabona-Portugalia 2007; Conferinţa Internaţională « Researching Coasta} and Resorts Destination Management: Culture and Histories of Tourism, Girona/Spania 1 8/2o octombrie, 2009.

Redacţii din care face parte: Redacţia Revistei Studia Universitatis " Babeş-Bolyai ", Ser ies Geographia; Coordonator colectiv, volum, Riscuri şi catastrofe II, Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj Napoca 2032; Comitetul ştiinţific şi referent ştiinţific al volumului, Geographic Researches in the Carpathian-Danube Space- The 5 th Edition of the Regional Conference of Geography.Universitatea de Vest, Timişoara

Premii şi distincţii: Premiul Academiei române "Simion Mehedinţi" acordat în 1 999, pentru cartea "Turismul în Carpaţii



Orientali . Studiu de Geografie Umană"; Diplome de Merit pentru contribuţii la dezvoltarea Universităţi"i "Babeş-Bolyai (2002, 2003); Diploma de excelenţă, cu ocazia împlinirii a 1 00 de ani de învăţământ universitar geografic la Univ. "Al. 1. Cuza" din Iaşi (2004); Diploma de excelenţă, pentru contribuţii deosebite la dezvoltarea învăţământului superior geoturistic, din partea Facultăţii de Geografia Turismului, Sibiu - Universitatea Creştină "D. Cantemir" (2005) .

Notă: Material întocmit după CV -ul pus la dispoziţie de prof.

univ. dr. Nicolae Ciangă


Ion Weidner - Ciurea

Ion Weidner- Ciurea (n. 1940)

Motto : "Când am plecat, ştiam că n-oi fi dus Decât părelnic înspre zări străine, Suspinul doinei, al pădurii plâns, Mă readuc să sufăr lângă tine"

(Ion Ciurea)

Ioan Weidner-Ciurea s-a născut la 20 februarie 1 940, în Covasna, din părinţii Gheorghe Ciurea, născut în Poiana Sărată, jud. Bacău, brigadier - tehnician silvic, şi Margareta Ciurea, născută Axinte, în Părău-Făgăraş, funcţionară - contabilă. Are un frate, Mihail Ciurea, tehnician constructor, şi o soră, Rodica Mănescu, asistentă-farrnacist. Este căsătorit cu Rodica Weidner, născută Dombrowski, prof. univ. dr. în specialitatea psihologie.



Are doi copii, Ion Corin Weidner - Ciurea, medic, Mancester, Marea Britanie şi Codruţa Kalder, asistent medical, Koln, Germania.

Familia bunicilor după tată, Ciurea, este atestată documentar, la Tg. Secuiesc (comercianţi), pe la 1 825 , iar bunicul dinspre mamă, Axinte, dulgher de meserie, a fost recrutat, în două rânduri (în anii 1 928- 1 930), pentru muncă de specialitate în SUA (Detroit, Chicago) .

După propriile mărturisiri, din perioada 1 940- 1 945, din timpul refugiului din Covasna, căzută în partea Ardealului "cedat", la Şercaia-Părău/Făgăraş, deşi foarte mic, a simţit tensiunile războiului (tata fiind concentrat), cu mărşăluirea trupelor ruseşti, cu raidurile aeriene ale aviaţiei anglo-americane pornite să bombardeze zona Ploieşti-Bucureşti etc. Unele dintre amintirile acelor ani au prins contur în câteva din poeziile autobiografice publicate, peste ani.

După cursurile şcolii primare, pe care le-a urmat în Covasna şi Voineşti, în perioada 1 94 7-1 952, între anii 1 952-1 956, a fost elev al Liceului teoretic din Sighişoara (la Covasna nefiind un liceu în limba română) .

Din perioada liceului a rămas cu amintirea unui orăşel cosmopolit (Sighişoara), pitoresc ("Ţugul" - trenuleţul pe şine înguste trecea pe sub ferestrele şcolii); internatul era în "cetate" la câteva sute de metri de celebrul "Turn cu ceas", pe sub care trecea încolonaţi zilnic spre liceu, cântând (pe ploaie, soare, ninsoare - zi sau noapte) "Noi la braţ cu tinereţea" . . . ; cu imaginea unor dascăli dăruiţi şcolii, între care prof. de limba română Tuliu Racotă (poreclit "Ţeţe", din pricina exigenţei, care a servit atât de mult la examenul de admitere la facultate ! ! ! ) ; prof. de geografie Ion Raţiu; prof. de educaţie fizică Victor Babeş (cu doctorat la Sorbona, care îndemna elevii pe ascuns - ce risc pentru el ! - să meargă la Înviere); prof. de fizică Bukowski Karol; prof. de chimie Jebeleanu; prof. de istorie Mircea Băltescu; dirigintele Novicicov etc . ; cu amintirea unor colegi, adevăraţi camarazi, şi



cu surpriza plăcută a faptului că peste 70% din colegi au urmat cursurile învăţământului superior, mulţi ajungând medici, profesori, cercetători valoroşi.

După bacalaureat, în anii 1 956 şi 1 957, a dat examen de admitere la Facultatea de Drept, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, reuşind. . . fără loc, în pofida notelor mari (peste 4 din 5 posibile). Concurenţa era de 30 pe un loc la "Burse de stat" - cei ce beneficiaseră de dosare favorabile din punct de vedere social-politic concurând lejer la "Burse de Stat". Un sistem evident discriminatoriu. În ce-l privea pe tânărul Ioan Ciurea, dosarul tatălui era grevat de o reţinere la Jilava, câteva luni, pentru o presupusă activitate politică neconformă cu vremurile "noi". Din pricina aceleiaşi "origini nesănătoase", fratelui său i se refuzase cu câţiva ani mai înainte până şi primirea dosarului de înscriere la examen ! Mai mult, cum în dosarul lui de cadre figura . . . neparticiparea la ceremonia de doliu a lui Josif Visarionovici Stalin, a trebuit să facă armata la detaşamentele de muncă grea, împreună cu delicvenţii.

Timp de sase luni, în perioada respectivă, a fost angajat ca "instructor-educator" la Preventoriu de copii Zăbala, contactul cu noul mediu favorizându-i maturizarea. De altfel, în acest mod, recupera pe cont propriu cei doi ani sacrificaţi de sistemul şcolar de atunci, cu doar 1 O clase liceale.

Între anii 1 958-1 963 , a urmat Facultatea de IstorieFilozofie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, din ClujNapoca. Din multitudinea amintirilor din perioada facultăţii, autorul reţine prestaţia unor dascăli de înaltă ţinută didacticoştiinţifică, precum academicienii: 1. Macrea, David Prodan, Constantin Daicoviciu, Ştefan Pascu, Carnii Mureşan, profesorii universitari : Nicolae Lascu, Victor Cheresteşiu, Mihail Dan, 1 . Horvath, Hadrian Daicoviciu, Rodica Codreanu (viitoarea soţie ! ) etc . ; benefica integrare a studenţilor români ş i maghiari (plasaţi în camere 2x2); devenirea profesională de excepţie a unor colegi ajunşi profesori, cercetători, muzeografi etc.



Între anii 1963- 1 980, a fost cadru universitar la Institutul Politehnic din Cluj -Napoca, la Catedra de Ştiinţe Sociale. În anul 1 974, a obţinut titlul de Doctor în Filosofie, cu teza de doctorat "Problema agrar-ţărănească în gândirea social-politică din România la începutul sec. XX - 1 900- 1 9 14. Doctrine. Idei. Figuri."

Din timpul carierei didactice de la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, Ioan Ciurea reţine: atmosfera colegială la Catedră; satisfacţia stimulării la studenţii politehnişti a gândirii critice, liberă de şabloane şi prejudecăţi, navigând cu subtilitate printre preceptele doctrinare date atunci. Semnificativ din acest punct de vedere este o întâmplare din anii 80: întâlnind în RFG foşti studenţi de ai săi, aceştia i-au mărturisit că în cercul lor se comenta că . . . nu-i vedeau în roz viitorul, ştiind că printre colegi aveau informatori. Satisfacţia cooptării sale în primul nucleu al Centrului de Cercetări Sociologice, înfiinţat în anii 70 la Universitatea Babeş-Bolyai, sub egida conf. univ. dr. Ion Aluaş, şi a participării la ampla investigaţie cu terna "Integrarea intelectualilor din mediul rural în viaţa social-culturală a satului românesc". Elogiată de postul de radio "Europa Liberă", munca cercetătorilor clujeni (care punea în evidenţă aspecte dramatice ale existenţei intelectualităţii rurale, sesizate pe parcursul numeroaselor deplasări "pe teren" în satele judeţului Cluj ) a avut la un moment dat de suferit. Satisfacţia coordonării unor cercuri ştiinţifice studenţeşti s-a axat pe tematica optirnizării procesului instructiv-educativ la studenţii politehnişti, a evidenţierii factorilor de stres în mediul studenţesc etc.

În anul 1 980, în urma unei excursii, împreună cu soţia, rămâne în străinătate, în R.F.G. După propria mărturisire, această hotărâre a venit pe traiectoria frustrării unui om care de la nivelul catedrei teoretiza conceptul de "libertate" şi care, la un moment dat a fost confruntat (şi) personal, direct, cu zăvorul "nelibertăţii". Concret, în vara lui 1 980 a primit un refuz categoric de a mai călători în Occident împreună cu unul din cei doi copii. În alte



două împrejurări ( 1 976; 1 978) făcuseră circuite de câteva săptămâni prin Germania - Franţa - Spania - Elveţia - Italia. De acea dată, intenţiona să viziteze Anglia şi Ţările de Jos. Pare absurd că a putut lua o decizie atât de gravă, periclitându-şi o condiţie profesională de excepţie, pornind de la un "refuz". Şi totuşi AŞA A FOST. Nu s-a gândit niciodată că ar putea părăsi ŢARA ! ! ! Dovada este că nici nu a făcut pregătiri în acest sens -învăţând cât de cât limba germană! ! ! A fost răbufnirea (de moment) a decepţiei profunde faţă de un sistem pe care-I analiza critic, dar până atunci constructiv, şi în care, de atunci se simţea suspectat, discriminat, oprimat. Şi-a asumat aşadar riscul decăderii din statutul de intelectual, alegând LIBERTATEA de mişcare şi exprimare. Revolta faţă de duplicitatea unui sistem totalitar a înfrânt însă iminenţa oricărui risc!

Şi au urmat trei ani de zbateri dureroase iscate de amânarea reîntregirii familiei - cu jalbe în proţap la autorităţile germane, rugate să ajute familia Ciurea (H. Kohl; H.D. Gencer etc.) - cu dificultăţile însuşirii unei limbii atât de grele, ca limba germană, cu un viitor profesional incert, cu peregrinări prin şapte localităţi diferite etc., etc. În aceşti ani a urmat mai multe cursuri : Goethe Institut - Iserlohn ( 1 98 1 - 1 982); Computer Bildungs -Institut 1 Wiesbaden ( 1 982- 1 983); Heilpraktiker Schule 1 Hainz ( 1 983- 1 984).

S-a ivit însă - prin mâna Providenţei - şansa nesperată a unui concurs pentru un post de radio D.W. din Koln, pe care 1-a trecut cu bine. A fost un dar cu adevărat ceresc, care îi oferea şansa să-şi valorifice în continuare pregătirea academică! Şi astfel, în perioada 1 983-2003, dr. IOAN WEIDNER - CIUREA a fost jurnalist, redactor principal la postul internaţional de radio "DEUTSCHE WELLE" din Koln, redacţia română.

Din activitatea de jurnalist, covăsneanul Ioan Ciurea reţine: atmosfera, în general, colegială; faptul deranjant că, uneori, unii colegi de-ai săi nu făceau distincţia firească între accentele necesare "antitotalitare" şi cele "antiromâneşti", care



puteau rezulta (fie şi involuntar) din modul prezentării datelor şi faptelor. De aici taxarea sa de "român naţionalist", în urma observaţiilor pe care le făcea unuia sau altuia, etichetă pe care a acceptat-o în sinea sa cu bucurie, având în vedere sensul raţional, pozitiv, al termenului pe care şi 1-a revendicat.

După 1990, a revenit în România, constatând iniţial că aproape nimic nu se schimbase (în bine). Ulterior, revenind an de an, a surprins cu bucurie "mişcarea" spre bine şi progres, dar, din punctul său de vedere, cu tristeţe, ritmul mult prea lent al prefacerilor şi, cu revoltă, lăţirea imposturii, bădărăniei, misticismului şi mai ales a . . . (în) sărăcirii multora.

Faptul că a achiziţionat un teren cu o casă veche -angajându-se la multe neplăceri pentru a pune totul la punct - s-a datorat dorinţei de a nu pierde rădăcinile româneşti pentru generaţiile viitoare ale nepoţilor şi strănepoţilor! De foarte mic, la preocupat relaţiile interetnice româna-maghiare, date fiind experienţele timpurii în domeniu. Aşa cum mărturisea recent, ar putea scrie un roman pe această temă . . . Sintetic, punctul său de vedere este exprimat limpede în poezia "Scrisoare fraţilor covăsneni", publicată într-unul din volume sale. Spiritul deschis al familiei Ciurea - străin xenofobiei - reiese şi din numeroasele căsătorii etnic mixte existente în această familie, inclusiv căsătoria sa, soţia fiind de origine germană. Într-un "Cuvânt -spovadă" pentru soţia sa, acesta o consideră "o prezenţă dumnezeiască", în viaţa şi destinul său, din toate punctele de vedere. Pentru amănuntele periplului ei, a se vedea volumul "Iaşul copilăriei mele", apărut la Editura Eurocarpatica, din Sf. Gheorghe, în anul 2000, volum pe care autoarea 1-a dedicat tatălui Anton Dombrowski.

Activitatea ştiinţifică şi culturală. Ioan Ciurea a prezentat sute de comunicări şi articole la numeroase sesiuni ştiinţifice, unele publicate în reviste de specialitate (Revista Învăţământului Superior etc .) . Teme principale de preocupare au fost: integrarea învăţământ - cercetare - producţie; optimizarea



procesului instructiv-educativ la studenţii politehnişti; integrarea intelectualilor din mediul rural în viaţa social-culturală a satului românesc; factorii de stres în mediul universitar etc. ; numeroase conferinţe pe teme diverse (culturale, istorice etc.)

În cele aproape două decenii de activitate la postul internaţional de radio D.W. din Koln/Germania a coordonat rubrici : Ştiinţă - Tehnică; Medicină; Sport. ; are sute de articole de autor şi traduceri (comentarii, analize, documentare politice, ideologice, economice, sociale, culturale etc .) între care numeroase consacrate realităţilor din România - cu accente speciale pe relaţiile interetnice; prestări în cadrul unor reuniuni organizate de Centre Culturale româneşti din Germania (Koln, Offenbach).

Poetului Ion Ciurea i-au apărut cinci volume de poezii, având în pregătire un nou volum:

"Căutări", Editura Junimea, Iaşi, 1 998 "Nelinişti", Editura Junimea, Iaşi, 1 998 "Zbor între milenii", Editura Orientul Latin, Braşov, 2000 "Mă doare Ţara", Editura Orientul Latin, Braşov, 200 1 "Veşnicia Trecerii", Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006

Referinţe:

"Ion Ciurea cultivă, cu inteligenţă şi sensibilitate socialecologică şi religioasă, în aceeaşi măsură, în datele talentului său exilat, un lirism şi duios şi lucid, bine temperat, al grij ii, al îngrijorării, al răspunderii pentru flori, copaci, banchize, oameni şi îngeri. Cu astfel de observatori alerţi, mileniul următor îşi poate da drumul" (Emil Hurezeanu, în volumul "Căutări")

"De la schiţa lirică autobiografică, până la reacţia imediată în faţa întâmplărilor existenţiale care pot oferi pretexte pentru discursuri lirice, de la reculegerea creştină şi mărturisire, până la provocările de sorginte filosofică, poezia lui Ion Ciurea se aşează, alternativ, în formele "dulcelui stil clasic" sau



postmodemiste, arătându-se astfel că nu există genuri de netrecut în lumea veritabilei valori, ci doar clipe aducătoare de artificiale controverse. Prin urmare "căutările lui Ioan Ciurea pornesc din etemele nelinişti ale autorului" (L. Comşia, în "Gazeta de Transilvania")

"Ion Ciurea face materia lirică, folosindu-se de mijloacele enigmatice bine ştiute, pe un îndreptar esenţial al cunoaşterii, un proces asiduu de reexaminare a fiinţei, o formă rituală de meditaţie asupra destinului" (Ion Itu, în volumul "Mă doare Ţara").

"Însă, după cum rezultă din poezia lui Ion Ciurea, cunoaşterea de sine, ca regulă de viaţă, este întemeiată pe un anume optimism filosofic, pe recunoaşterea faptului că veritabila fire a omului (ca şi a întregii creaţii) este bună, raţională şi frumoasă. Este loc, fireşte, între aceste două extreme ale perspective lirice, pentru diferite stări intermediare, care nuanţează un microunivers poetic în ultimă instanţă constant şi mereu acelaşi. Totul depinde de perspectiva instanţei rostitoare. Ion Ciurea este posesorul unui instrument optic reglabil, care, în timp, îi permite să vadă şi clipa, dar şi deceniul, iar în spaţiu îi permite transgresarea limitelor. . . . Aşa cum spuneam mai sus, există felurite motive, în virtutea cărora oamenii se apucă de scris poezii. Probabil că Ion Ciurea o face pentru umplerea unei absenţe pe care o simte totuşi pline de prezenţa Divinităţii" (Emil Iordache, în volumul"Nelinişti").

"Poet prin candoarea, prin naivitatea unei formule ce-i aparţine, Ion Ciurea surprinde prin puterea credinţei sale în minuni ("minunile vieţii sau viaţa ca minune") ca şi prin inocenţa şi simplicitatea expresiei - sancta simplicitas -virtute morală, de ce nu şi estetică. Să-ţi mărturiseşti ţie însuţi iluzii, dureri şi daruri, dorinţe de departe, amintiri, să-ţi pui întrebări pfivind viaţa şi moartea . . . e a-ţi căuta acces într-o lume a valorilor. Să scrii cum te-ai ruga în genunchi, un imn de slavă închinat Maicii Domnului (la Covasna) sau să stai cu Dumnezeu de vorbă în limba ta la



Koln e un sacerdoţiu. Ca un incorigibil peregrin transilvan, iubirii depărtărilor supus, sub cerul Nibelungilor la Rin, poetul e un prelat laic menind luminii un suflet de copil. Privit în sine, volumul său Nelinişti e, mai presus de orice, la sute de kilometri depărtare de ţara care vorbeşte, un pios omagiu adus limbii române" (AL Husar, în "Nelinişti").

"0 bună parte a creaţiei sale poetice este una a recuperării afective; a unui timp, a unui spaţiu. Vibrează în poeziile lui Ion Ciurea o tensiune lirică aparte, unduind ca apele râurilor sau scrâşnind ca tăria stâncilor muntoase. Poezia sa nu este o revărsare sentimentală necontrolată (deşi în străfunduri poetul este un afectiv), deşi o undă de duioşie subţiază mereu discursul poetic spre fine irizări metaforice. Un fel de balans între luciditate şi patetic, între raţiune şi suflet cutremură mereu poezia" (Alexandru Ruja, în revista "Orizont" 1 2006).

"Dacă datoria poetului este aceea de a surprinde intensitatea trăirilor omeneşti pe traseul bine determinat "naştere - moarte" şi de a redimensiona prin cuvinte bucuria, tristeţea, frumuseţea, urâtul, dorul, atunci Ion Ciurea şi-a împlinit datoria" (Dorina şi Alexandru Munteanu, Germania).

"Din chiar momentul când ei cartea în mână spui că e o mică bijuterie . . . �u folosesc niciunul din cuvintele de elogiu sugerate de parcurgerea poeziilor, toate ar suna prea banal . Spun doar atât, că aţi reuşit să îmbinaţi adevărata poezie (ca artă poetică, fără derivatele modernisme ), cu o gândire filosofică în faţa eternităţii" (Maria Roşea, Cluj-Napoca).

"Apărut la Editura Eurocarpatica, în anul 2006, volumul "Veşnicia trecerii" de Ion Ciurea ne oferă viziunea unei conştiinţe poetice moderne, preocupate de sensul existenţei umane într-o lume care şi-a pierdut reperele seninătăţii. Într-o paletă bogată de teme, generate de obsedanta raportare a omului la nemărginirea universului, volumul lui Ion Ciurea caută prin ,jungla de întrebări" adevăruri privind condiţia umană, drumul - destin, Marele Creator, osmoza om - univers, cosmogonia. Spiritul



reflexiv al poetului dezvoltă o problematică amplă, a meditaţiei lirice precumpănitor filosofice, ancorând frământările eului în contextul atât de controversatului mileniu trei al omenirii" (Maria Stoica, Sf. Gheorghe).

După 1990, împreună cu distinsa sa soţie, a participat la manifestările ştiinţifice şi culturale organizate de Centrul European de Studii Covasna - Harghita (simpozioane, dezbateri, lansări şi prezentări de cărţi etc.), la cursurile Universităţii de Vară de la Izvorul Mureşului şi la alte acţiuni organizate de Centrul Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.

Notă Material redactat pe baza informaţiilor puse la dispoziţia

autorilor de prof. univ. dr. Ion Ciurea.


Horia Colan

Horia Colan (n. 1 926)

Horia Colan s-a născut la data de 1 1 mai 1 926, în Covasna, din părinţii Gheorghe şi Elena. Este căsătorit şi are 2 copii. Pentru sintetica prezentare a îndelungatei şi prodigioasei activităţi prezentăm următoarea cronologie:

1 932-1 934 Şcoala primară, continuată la Birchiş/Severin ( 1 934-36)

1 936 Elev al Liceului "Moise Nicoară" din Arad. Între 1 938-40, elev la Seminarul Pedagogic Universitar (Liceul "Emil Racoviţă") din Cluj-Napoca, apoi reîntors la Arad, a susţinut Bacalaureatul, în 1 944, ocupând locul 1 în comisia din care a făcut parte.



1 944 Şcoala Politehnică din Timişoara. Admis locul I pe cele trei facultăţi: Electromecanică, Construcţii, Mine şi Metalurgie

1 949 Absolvent al Facultăţii de Electromecanică 1 950 Asistent la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (actuala

Universitate Tehnică), catedra de tehnologia metalelor 1 953 Şef de lucrări: Studiul metalelor, Tehnologia metalelor,

Tehnologia turnării 1 955- 1 965 membru în Consiliile Tehnice ale Întreprinderii

Metalul Roşu, Armătura, Unirea din Cluj-Napoca 1 958, 1 96 1 , 1 963, 1 968Laureat al Premiului Ministerului

Învăţământului şi Ştiinţei pentru cercetare ştiinţifică 1 964 Conferenţiar: Studiul metalelor (Metalurgie fizică) După

cursul de tehnologia metalelor ( 1 954, 1 957, colab.) apare la EDP Bucureşti cursul Studiul metalelor şi tratamente termice

1 966- 1 972 Secretar ştiinţific al Facultăţii de Mecanică 1 970- 1 990 membru Consiliul Tehnic al Întreprinderii Sinterom

din Cluj-Napoca 1 97 1 Doctor inginer. Ştiinţa Materialelor (metalurgie fizică,

metalurgia pulberilor), Institutul Politehnic din ClujNapoca, 1 97 1 , cu teza "Cercetări privind influenţa şi difuzia cuprului în oţeluri şi aliaje fier-carbon sinterizate". Profesor: Studiul metalelor. Şeful catedrei de ştiinţa şi tehnologia materialelor şi al Laboratorului de cercetări pentru metalurgia pulberilor (până în 1 985)

1 973- 1 990 Vicepreşedinte al Comisiei de recepţie a investiţiilor, Sinterom

1 977 Conducător ştiinţific de doctorat: Ştiinţa materialelor (Metalurgie fizică) şi Istoria ştiinţelor tehnice

1 990 - 1 2 ianuarie - 1 992 Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca. Ia fiinţă Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor (prima din România)


Horia Colan

Preşedinte de onoare al Societăţii de metalurgia pulberilor din România. Legături cu universităţi din Apus: Bruxelles, Louvain, Lausanne, Grenoble, Paris; apoi Nantes, Toulouse, Marseille, Montpellier. Invitata la Parlamentul European (Strasbourg)

1 990 Decan al Facultăţii de Mecanică 1 990- 1 992 Preşedinte al Consiliului Rectorilor din Cluj-Napoca 1 99 1 Membru corespondent al Academiei Române. Membru de

onoare al Societe Fran(ţaise de Metallurgie et de Materiaux (membru din 1 975) Preşedinte al Diviziei de istoria tehnicii şi vicepreşedinte al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST) (membru din 1 958)

1 993 Membru de onoare al AGIR 1 994 Membru al International Committee for the History of

Technology (ICOHTEC); Doctor Honoris Causa al Universităţii Pro Deo, New York (Materials Science and Powder Metallurgy)

1 997 Membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, preşedinte al Secţiei de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor. Cetăţean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca

1 999 Chevalier de l'Ordre des Palmes Academiques, Franţa 2002 Cavaler al Ordinului Naţional "Serviciul credincios" 2003 Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice "Gheorghe

Asachi" din Iaşi 2004 Preşedinte al Colegiului de Onoare al UTCN 2005 Preşedinte de onoare al Filialei din Cluj-Napoca a

Academiei de Ştiinţe Tehnice din România

Funcţii În Învăţământ: Consiliul Facultăţii de Mecanică 1 966- 1 990 Consiliul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor 1 990-1 996



Senatul Institutului Politehnic (Universitatea Tehnică) din Cluj-Napoca 1 990- 1 996 Comisia Superioară de Atestare 1 990- 1992 Comisia Naţională TEMPUS (din 1 992) Colegiul Academic Universitar 1 99 1 - 1 992 Expert, Commission of the European Communities, Bruxelles, EC TEMPUS Office (din 1 993)

Forumuri şi societăţi ştiinţifice: Membru corespondent al Academiei Române 1 99 1 Membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, preşedinte al Secţiei de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor (din 1 997) Preşedinte al Diviziei de Istoria Tehnologiei şi vicepreşedinte al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST) (din 1 99 1 ) Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice şi al Comisiei de Ştiinţa Materialelor ale Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române (din 1 990) Vicepreşedinte al Fii. Transilvania a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România 1 990- 1 994

Membru în diverse instituţii şi asociaţii naţionale şi internaţionale:

144

Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (din 1 95 8) Societe Francaise de Metallurgie et des Materiaux (SF2M) (din 1 975) Conseil National des Ingenieurs et Scientifiques de France (CNISF) (din 1 982) Comitetul Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Filiala Transilvania 1 983-1 994 Comisia de Ştiinţa Materialelor a Academiei Române (din 1 98 8)


Horia Colan

Consiliul Ştiinţific al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România 1 994 - 1 998 Comitetul Executiv al ASM International, Romanian Chapter (din 1 993) International Committee for the History of Tehnology (ICOHTEC) (din 1 994) The New York Academy of Science (din 1 995) Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor (ASIT, CNIT) 1 950-1 990 Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) (din 1 990) Consiliul Naţional al AGIR 1 990- 1 994 şi 1 997-200 1 Biroul executiv al Consiliului AGIR ( 1 997-200 1 ) Comitetele ştiinţifice ale revistelor "Materiaux et Techniques", Paris 1 990- 1 997; NOESIS, Academia Română, Bucureşti (din 1 992); Buletinul Ştiinţific al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca (Acta Technica Napocensis) (din 1 990); Proceedings of the Romanian Academy. Series A (din 2000); NOEMA, Academia Română (din 2002); Tratamente termice şi ingineria suprafeţelor. ASTR, A TTIS, Bucureşti (din 2006) Research Board of Advisors, The American Biographical Institute (din 1 999) A5sociation des Membres de l'Ordre des Palmes Academiques (AMOPA), Franţa 2000

Distincţii: Laureat cu 4 premii ale Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei pentru cercetare ştiinţifică pe anii 1 958, 1 96 1 , 1 963 şi 1 968 Preşedinte de Onoare al Societăţii de Metalurgia Pulberilor din România 1 990 Membru de Onoare al Societe Francaise de Metallurgie et de Materiaux 1 99 1



1 46

Membru de Onoare al AGIR, 1 993, Prţşedinte de Onoare al Filialei Cluj 1 990 Membru de Onoare al Ligii Culturale Andrei Şaguna 1 993 Doctor of Engineering (Materials Science and Powder Metallurgy) Honoris Causa, Universitatea Internaţională "Pro Deo", New York 1 994 Preşedinte de Onoare al Despărţământului ASTRA CovasnaHarghita 1 996 Medalia Agir 1 996 Membru de Onoare al Senatului Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca 1 997 Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca 1 997 Membru de Onoare al Comitetului de Patronaj ( 1 997- 1 999) şi al Consiliului de Redacţie (din 2000) al revistei "Materiaux et Techniques" Paris Chevalier de l 'Ordre des Palmes Academiques, Franţa 1 999, "pentru servicii aduse culturii franceze" Membru de Onoare al Federaţiei Inginerilor Metalurgişti din România, 2001 Cavaler al Ordinului Naţional "Serviciul Credincios", 2002 Premiul de excelenţă al Lions International pentru Ştiinţe Tehnice, 2002 Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi, 2003 Membru de Onoare al Asociaţiei Refugiaţilor din judeţul Cluj , 2004 Preşedinte de Onoare al Filialei din Cluj-Napoca a Acad. de Ştiinţe Tehnice din România, 2005 Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din ClujNapoca, 2007 Doctor Honoris Causa al Universităţii "Transilvania" din Braşov, 2007 Senior al Cetăţii, Cluj-Napoca, 2009


Horia Colan

Diplome de Onoare, Jubiliare sau de Excelenţă (Universitatea din Braşov, ASTRA), 2007-2009

ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Discipline predate (curs): Metalurgie fizică (Studiul metalelor) 1 953-1 996; Tehnologia Materialelor 1 953- 1 954, 1 960- 1 96 1 ; Tehnologia tumării 1 956- 1 959, Metalurgia pulberilor (Tehnologii neconvenţionale) 1 97 1 - 1 990. Lucrări de laborator şi proiecte: Metalurgie fizică (Studiul metalelor) 1 950- 1 996 (L); Tehnologia materialelor 1 950-1 953 (L); Utilajul şi tehnologia tratamentelor termice 1 954-1 956 (P) ; Tehnologia tumării 1 956- 1 959 (L+P)

ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ

Lucrări didactice şi de cercetare publicate (cărţi): Tehnologia metalelor vol. 1 Metalurgia, voi. II, Turnarea metalelor, Metalurgia pulberilor (IPCN 1 954, 1 957, în colab.); Studiul metalelor şi tratamente termice (EDP 1 964 ) ; Tehnologia fabricării pieselor sinterizate din pulberi metalice (ET 1 966, în colab.); Studiul metalelor (Metalografie) (EDP 1 968, coord.) ; Studiul metalelor (IPCN 1977); Studiul metalelor (EDP 1 983, coord.) Studiul metalelor, Lucrări de laborator (IPCN 1 988, coord.); Istoria României . Transilvania vol. II Cluj-Napoca, 1 999 (colab.) Cap. Ştiinţele tehnice în Transilvania); La technologie au risque de l'histoire, Paris, 2000 (colab.) Cap. "La creation de la science des materiaux"; Science of Materials (UTPRES ClujNapoca 2002); Materials Research Development and Applications. (BREPOLS Publishers, Tumhout, Belgia, 2002) Cap. "Histoire de la metallurgie des poudres en Roumanie, son developpment scientifique et industriei" etc.

Domenii de cercetare: Ştiinţa materialelor (metalurgie fizică, metalografie, tratamente termice, difuzia în metale etc.) ; Metalurgia pulberilor; Istoria ştiinţei şi tehnicii (istoria ştiinţei



materialelor şi metalurgiei, istoria civilizaţiei şi tehnicii româneşti şi mondiale). De menţionat cercetările referitoare la:

Difuzia cuprului în oţeluri şi aliaje fier-carbon sinterizate: studii microscopice la temperaturi înalte, precizarea rolului inhibitor al cuprului asupra difuziei carbonului; - Structura şi proprietăţile martensitei aliate cu cupru; - Difuzia intergranulară a cuprului şi aplicarea ei la determinarea grăuntelui austenitic (brevet); - Silicierea molibdenului în aliaje eutectice Cu-Si; -Identificarea şi cercetarea unor constituenţi structurali în aliajele cu baza nichel (Ni-Cr-Si-B) sau cobalt (Co-Cr-W-C) pentru straturi dure obţinute prin proiectare de pulberi; - Elaborarea alamelor complexe cu nichel pentru labirinţii turbinelor cu aburi.

Studiul metalografic în metalurgia pulberilor. prima lucrare în domeniu publicată de Academie în 1 957; - Materiale Fe-Cu-grafit, studiu metalografic la temperaturi înalte al sinterizării; - Pseudoaliaje W-Cu. W-Ag etc. pentru contacte electrice (brevet) ; - Materiale compozite cu matrice metalică realizate prin infiltrarea amestecurilor de pulberi (WC-W-Ni) cu lianţi alame complexe Cu-Zn-Si şi bronzuri complexe Cu-Sn-NiMn (Mo, Fe) pentru scule cu inserţii de diamant; - Oţeluri martensitice (maraging) sinterizate.

Primele publicaţii româneşti în domeniul metalurgiei şi ştiinţei metalelor; Descoperirea primei descrieri a metodei metalografice ( 1 848); - Valorificarea celei mai importante lucrări asupra oţelurilor de construcţii ( 1 888); - Periodizarea ştiinţei materialelor; - Priorităţi româneşti privind difracţia razelor X ( 1 896); - Lucrări asupra unor oameni de cultură, ştiinţă sau tehnică români şi străini: Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Dumitru Bungeţianu, Reaumur, D.C. Cemov, Floris Osmond, Henri Le Chatelier, Leon Guillet etc. ; - Istoria civilizaţiei şi realizările tehnice din Transilvania; - Terminologia tehnică românească şi străină în domeniul ştiinţei materialelor şi metalurgiei.


Horia Colan

Descoperirea difracţiei razelor X datorată lui Dumitru Bungeţianu (Paris, 1 896) a fost analizată în lucrarea La diffraction des rayons X, decouverte grâce aux travaux de D. Bungeţianu (1896) et ceux de M. von Laue (1912), publicată în La Technique Moderne, Paris, 1 996, recunoscându-se contribuţia hotărâtoare a lui Bungeţianu chiar în anul centenarului acestei mari descoperiri.

DICŢIONARE DE BIOGRAFII Marquis Publications, Chicago, 111. ; New Providence

N.I . , USA. Who's Who in the World 51h Ed. 1 980, 61h Ed. 1 982, ih

Ed. 1 984, 1 4th . . . 2 1 nd Ed. 2004; Who's Who in Finance and Industry 30th Ed. 1 998, 3 1 5t Ed. 2000, 32nd Ed. 200 1 , 33nd Ed. 2003 ; Who's Who in Science and Engineering 81h Ed. 2005 .

International Biographical Centre (IBC), Cambridge, England

Men of Achievement voi. 9 1 98 1 -82; International Who's Who in Education 3rd Ed. 1 985-86; Dictiona� of International Biography (26th Ed. 1 998, 2ih Ed. 1 999, 28t Ed. 2000; 2000 Outstanding People (Intellectuals, Scientists) of the 20th, 2 1 st

Century 1998, 2000, 2002, 2005 . The Cambridge Blue Book 2005; diferite distinctii.

The American Biographical Institute (ABI), Raleigh NC, USA

The International Directory of Distinguished Leadership 81h Ed. 1 998, 91h Ed. 1 999, 1 01h Ed. 2000; l l 1h Ed. 200 1 ; 1 000 Leaders of Influence 200 1 , 2003 ; The Contemporary Who' s Who, 2004; The International Directory of Expert and Expertise 2006; Great Minds of the 2 1 st Century, 2006 şi diferite distincţii .

Francis Hodgson, Guernesey, UK 1 982; Longman Reference on Research Database, Harlow, Essex, UK 1 99 1 . 93, 95 etc.



Dicţionar enciclopedic vol. 1, Bucureşti 1 993; Nemuritorii . Academicieni Români. Rompres 1 994, 1 995; Guide to the History ofTechnology in Europe. Science Museum, London 3rd

Ed. 1 996, 4th Ed. 2000; The European Research and Developement Database 1994; Dicţionarul specialiştilor. Editura Tehnică, Bucureşti, 1 996; Who ' s Who in the Balkans. Athens 1 997; Repere ale ingineriei româneşti. Editura AGIR, Bucureşti 2000; Landmarks of Romanian Engineering. Editura Agir, Bucureşti 2000; Clujeni ai secolului XX. Dicţionar. Cluj-Napoca 2000; Who' s Who in Romania 2002; D.N. Rusu, Membrii Academiei Române 1 866-2003 . Dicţionar. Editura Academiei Române 2003; Românii din Covasna şi Harghita. Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003 ; Personalităţi clujene contemporane. Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2005 .

LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE Lucrări publicate 1 92

cărţi şi capitole în cărţi 23 lucrări de cercetare 1 66

- în reviste 96 - în volume de congrese şi sesiuni 73

articole (monografice şi de informare) 55 invenţii 3 , inovaţii aplicate 3

Lucrări prin contracte de cercetare pentru industrie 5 8 Participări la Congrese Internaţionale ( 1 965-2009) 5 8 Comisii de doctorat 44 Lucrări publicate, participări la congrese internaţionale,

conferinţe şi vizite la Universităţi în Belgia, Bulgaria, Cehia, China, Franţa, Germania, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Parlamentul European şi CCE, Polonia, România, Rusia, Spania, SUA, Turcia, Ucraina, Ungaria

Vizite la Universităţi din Danemarca, Elveţia, Grecia, Slovacia, Slovenia, Suedia.


Horia Colan

LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE PUBLICATE

A. TRA TA TE, MONOGRAFII, L UCRĂRI ŞTIINŢIFICE PUBLICETE ÎN VOLUME APĂRUTE LA EDITURI CENTRALE

1 . H. COLAN, Studiul metalelor şi tratamente termice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 964, 4 1 6 p .

A. DOMŞA, A. PALFALVI, V. NICOLAE, L. BOTHA, H. COLAN, P. BUZOIANU, Tehnologia fabricării pieselor din pulberi metalice . Editura Tehnică, Bucureşti, 1 966, 332p.

2. H. COLAN, M. FILIPESCU, E. BICSAK, Studiul metalelor. Îndrumător pentru lucrări de laborator. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 968, 256p.

3 . H. COLAN, P. TUDORAN, G . AILINCĂI, M . MARCU, E. DRUGESCU, Studiul metalelor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1 983, 340p.

4. H. COLAN, 1. V. BUIU, History of Technology in Romania. 1 997-2000. Report to IUHPS/DHS. Academia Română 200 1 , 34 p.

B. LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE, SA U CAPITOLE APĂRUTE ÎN VOLUME EDITA TE ÎN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTA TE

1 . H. COLAN, Cercetări privind influenţa şi difuzia cuprului în oţeluri şi aliaje fier-carbon sinterizate. Teză de doctorat. Cond. şt. Alexandru Domşa, Institutul Politehnic din Cluj, 1 97 1 , 1 75p, 1 02 fig., 1 58 ref. bibliogr. Idem, Rezumatul tezei, 5 8 p.

2 . H. COLAN, Istoria României. Transilvania, voi. 2, coordonator Anton Drăgoescu. Editura George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1 999, "Contribuţia românilor la dezvoltarea ştiinţelor tehnice în Transilvania până la Unire" şi "Învăţământul şi ştiinţele tehnice în Transilvania



1 52

interbelică", XXXII+ 1 644p . ; p.332-344; 349-350; 1 1 89-1 1 96; 1 2 1 7- 1 2 1 9.

3 . H. COLAN, La technologie au risque de l 'histoire . Sous la direction de Robert Belot, Michel Cotte, Pierre Lamard, Universite de Technologie de Belfort-Montbeliard, Berg International Editeurs, Paris, 2000. "La creation de la science des materiaux a la fin du XIXe siecle" p. 307-3 1 9

4 . H. COLAN, Materials. Research, development and applications, BREPOLS Publishers, Turnhout, Belgia, 2002, "L 'Histoire de la metallurgie des poudres en Roumanie son developpement scientifique et industriei", p. 1 77- 1 84

5 . H. COLAN, Contributions roumaines a l 'histoire de la metallurgie et de la science des materiaux dans la premiere moitie du XIXe siecle. In Omagiu Virgil Cândea la 75 de ani. Coord. Paul H. Stahl. Institutul de Studii Sud-Est Europene. Editura Academiei Române, Bucureşti, 2002, vol. I , p. 1 69- 1 76

6. H. COLAN, Colaborare la Istoria Românilor vol. 8, Academia Română, 2003 . Cap. XVII . Învăţământul, ştiinţa şi tehnica, subcapitolele 2 şi 3, p. 665-708

7. COLAN, Dictionnaire des relations franco-roumaines. Cu/ture et francophonie. Coord. M. Vodă Căpuşan ş.a. Articolele Sciences et techniques (p. 56-57), Petrache Poenaru (p. 1 1 6- 1 1 7), Leon Guillet (p. 93, col.), Anghel Saligny (p. 1 22- 1 23, col .) . Editura Fundaţiei pentru Studii Europene EFES, Cluj-Napoca, 2003

8. COLAN, Ctitor al învăţământului ingineresc clujean, întemeietor al cercetărilor româneşti de metalurgia pulberilor. În " Profesorul Alexandru Domşa. Centenar 1903-2003 ". Editura UT Pres, Cluj-Napoca, 2003, p. 1 28-1 35


Horia Colan

C. MANUALE DIDACTICE, ÎNDRUMĂTOARE DE LUCRĂRI PUBLICA TE PE PLAN LOCAL

1 . S . KOV ACS, H.COLAN, Îndrumător de lucrări de laborator la metalograjie. Litografia învăţământului, Cluj , 1 95 1 , 16p.

2. O. BALINT, . . . , H. COLAN, Ş.A., Simboluri, mărimi şi unităţi. Institutul Politehnic din Cluj 1954, 38 p.

3 . DOMŞA, H.COLAN, Tehnologia metalelor. Voi. I. Metalurgia. Litografia învăţământului Cluj 1 954, 1 90p.

4. DOMŞA, H.COLAN, Tehnologia metalelor. Voi. II . Turnarea metalelor. Metalurgia Pulberilor. Litografia învăţământului Cluj 1 957, 230p.

5. H. COLAN, Dependenţa dintre diagramele de echilibru şi proprietăţile fizice şi tehnologice ale aliajelor. Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1 972, 28p.

6. H. COLAN, Studiul metalelor. Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1 977, 250p.

7. H. COLAN, E. BICSAK, M. FIRĂNESCU, D. CHIOREANU, T. DOBRA, V. CÂNDEA, Studiul metalelor. Îndrumător pentru lucrări de laborator. Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1 988, 290p.

8 . H. COLAN, G. ARGHIR, M. FIRĂNESCU, E . BICSAK, V. CÂNDEA, T. DOBRA, Science of Materials. Guide of laboratory Works. U.T. PRES, Cluj-Napoca 2002, 1-X + 1 72 p.

Participări la congrese internaţionale 1 . V -te Konferenz flir Schweisstechnik und Metallprtifung.

Academia Română. Timişoara, 1 965 2. Conference on high strength martensitic steels. Ostrava

Havirov (Cehoslovacia), 1 972 (Lucrare premiată) 3 . IVe Symposium Europeen de Metallurgie des Poudres.

Grenoble, 1 975 (Preşedinte la două sesiuni, delegat al României)



4. Internationalem studentski kolokvium po metaloznanie, Vama (Bulgaria), 1 976

5. XVIth International Congress of the History of Science. IUHPS/DHS, Bucureşti, 1 98 1

6 . Vth Balkan Rectors Conference. Bogazici Universitesi, !stambul, sept. 1 990

7. Forum Science, Technologie et Societe. Parlement Europeen et CCE. Strasbourg, nov. 1 990

8. "New Perspectives on the Dissemination and Synyhesis of Engineering Knowledge". Societe Europeenne pour la Formation des lngenieurs SEFI Marseille 1 1 - 1 3 sept. 1 99 1

9 . Academia Română - 1 25 de ani. "Rolul academiilor în filosofie, ştiinţă şi cultură". Bucureşti, 1 7- 1 9 sept. 1 99 1

1 0. "Journees d'Automne 1 99 1 ". Societe Franyaise de Metallurgie et de Materiaux Paris, 8-1 O oct. 1 99 1 (ales Membru de Onoare)

1 1 . Seminaire International France-Roumanie-Hongrie. Centre International de Conferences Kleber. Paris, 5-8 nov. 1 99 1

1 2 . Universite Paul Sabatier, Departement de Genie Mecanique. T oulouse,23 mai 1 99 1 (conferinţă)

1 3 . 1 6th American Romanian Academy of Arts and Sciences Congress. Bucureşti, 27 iunie - 2 iulie 199 1 (Preşedinte al secţiei "Technology")

1 4. Conferinţa de Tratamente Termice şi Termochimice. ClujN apoca, 1 7- 1 9 sept. 1 992

1 5 . International Summer University on Behaviour and Dynamics of Materials and Structures in Severe Environrnent. Comett II. Ecole Centrale de Nantes, 20-22 mai 1 992

1 6. Illrd Annual Conference of the Alliance of Universities for Democracy. Cracovia, 8- 12 nov. 1 992

1 7. Colloque sur 1' Histoire des relations franco-roumaines du 1 8e siecle a nos jours. Academia Română. Bucureşti, 1 0- 1 2 mai 1 993


Horia Colan

1 8 . The 3rd European Conference on Advanced Materials and Processes EURO MAT 93. Paris, 8- 1 O iunie 1 993

1 9. XIXth International Congress of History of Science. IUHPS/DHS, Zaragoza, 22-29 august 1 993. Adunarea Generală a Uniunii Internaţionale de Istoria şi Filosofia Ştiinţei. (Delegat al României). Adunarea Generală a ICOHTEC

20. Ist International Conference on Materials and Manufacturing Technologies MATEHN 94. Cluj -Napoca, 1 8-20 mai 1 994

2 1 . Congres Mondial de Metallurgie des Poudres PM 94. Paris, 6-9 iunie 1 994 (Membru în comitetul internaţional, delegat naţional, preşedinte al Sesiunii 2 "General Applications". România, prin Societatea de Metalurgia Pulberilor, coorganizatoare a congresului

22. Conferinţa internaţională "România şi romann m ştiinţa contemporană. Sinaia, 23-27 mai 1 994" (Preşedinte al secţiei "Ştiinţa materialelor")

23 . Ist International Congress in Materials Science and Engineering. Iaşi, 1 5- 1 7 nov. 1 994 (Membru în comitetul internaţional)

24. Vth Annual Conference of the Alliance of Universities for Democracy. Praga, 6-9 nov. 1 994

25. Simpozionul internaţional "Ingineria românească în lume". AGIR. Bucureşti, sept. 1 995

26. Ist International Conference on Powder Metallurgy RoPM 96. Cluj-Napoca, 4-7 iulie 1 996 (Membru în comitetul internaţional)

27. 23rd Symposium of the International Committee for the History of Technology ICOHTEC 96. Budapesta, 7- 1 1 august 1 996 (Preşedinte al secţiei "Special Topics")

28. Iind International Congress in Materials Science and Engineering. Iaşi, 27-3 1 mai 1 997 (Membru în comitetul internaţional)



29. XXth International Congress of History of Science. IUHPS/DHS. Liege, 20-26 iulie 1 997. Adunarea Generală a Uniunii Internaţionale de Istoria şi Filosofia Ştiinţei. Liege, 22 şi 25 iulie 1 997 (Delegat al României) Adunarea Generală a ICOHTEC. Liege, 23 iulie 1 997

30. Ilnd International Conference on Materials and Manufacturing Technologies MATEHN 98. Cluj-Napoca, 1 0-1 3 septembrie 1 998 (Membru în comitetul internaţional)

3 1 . International Conference on Tungsten, Refractory Metals and Alloys; Processing, Properties and Applications. Orlando, Flori da, USA, 1 7- 1 9 noiembrie 1 997

32. Powder Metallurgy World Congress. Granada (Spania), 1 8-22 octombrie 1 998 (Membru în comitetul internaţional)

33 . 26th Symposium of the International Committee for the History of Technology (ICOHTEC 99), "Technological Choice", Belfort-Montbeliard (Franţa), 1 6-2 1 august 1 999

34. Illrd International Congress in Materials Science and Engineering ICMSE 2000, Iaşi, 3 1 mai - 2 iunie 2000 (Membru în Comitetul internaţional)

35 . Ilnd International Conference on Powder Metallurgy RoPM 2000, Cluj-Napoca, 6-8 iulie 2000 (Membru în Comitetul internaţional)

36. 27th Symposium of the International Committee for the History of Technology ICOHTEC 2000, Praga 22-26 august 2000 (Preşedinte al Secţiei "Technology policy and collaboration")

3 7. International Conference on Materials Science and Engineering BRAMAT 200 1 , Braşov, 1 -2 martie 200 1

38 . XXIst International Congress of History of Science IUHPS/DHS, Mexico City. 8- 14 iulie 200 1 . (Preşedinte al Secţiei "Technology") . Adunarea Generală a Uniunii Internaţionale de Istoria şi Filosofia Ştiinţei, Mexico, 1 0- 1 3 iulie 200 1 (Delegat al României). Raportul pentru 1997-2000


Horia Colan

"History of Technology in Romania". Adunarea Generală a ICOHTEC, Mexico, 1 2 iulie 200 1

39. IVth International Congress in Materials Science and Engineering ICMSE 2002. Iaşi, 1 8-20 aprilie 2002 (Membru în Comitetul Internaţional)

40. 29th Symposium of the International Committee for the History of Technology ICOHTEC 2002. Granada 24-29 iunie 2002

4 1 . Illrd International Conference on Materials and Manufacturing Technologies MA TEHN 2002. Cluj-Napoca, 1 2- 14 sept. 2002 (Membru în Comitetul internaţional)

42. International Conference on Materials and Engineering BRAMAT 2003, Braşov 1 3- 14 martie 2003 (Membru în Comitetul Internaţional)

43. XXX Symposium of the International Committee for the History of Technology ICOHTEC 2003, St. PetersburgMoscow, 2 1 -26 august 2003

44. XXXI Symposium of the International Committee for the History of Technology ICOHTEC 2004, Bochum-Germany, 1 7-22 August 2004

45 . International Conference on Materials Science and Engineering - BRAMA T 2005 (Membru în Comitetul Internaţional)

46. 8th ESAFORM Conference on Material Forming, ClujNapoca 27-29 aprilie 2005 (Alocuţiune la încheierea Congresului)

47. Fifth International Congress in Materials Science and Engineering, Iaşi 26-28 mai 2005 (Preşedinte de Onoare, Cuvânt de deschidere)

48. Third International Conference on Powder Metallurgy RoPM 2005 . Sinaia 7-9 iulie 2005 (Membru în Comitetul Ştiinţific Internaţional, Copreşedinte al Sesiunii plenare, Cuvânt de deschidere)



49. XXII International Congress of History of Science 22 ICHS, Beij ing 24-30 July 2005. IUHPS/DHST. (Delegat al României la Ad. Gen., preşedinte al Sec' iei SS6 "Modem Mathematics"

50. Joumees d' Automne de la Societe Franc;:aise de Metallurgie et de Materiaux Paris 25-27 octobre 2005 (Seance Solennelle, Membre d'honneur Allocution de clâture).

5 1 . Sesiunea Solemnă a Academiei Române în onoarea Intitutului Franţei, Bucureşti, 3 aprilie 2006

52. Sesiunea Solemnă "Academia Română - 140 de ani", Bucureşti, 4 aprilie 2006

53 . XXXIII Symposium of the International Committee for the History of Technology. ICOHTEC 2006, Leicester U.K. 1 5-20 August 2006

54. IVth International Congerence on Materials and Manifacturing Technologies, MATEHN 2006, Cluj-Napoca 2 1 -23 septembrie 2006 (Membru în comitetul internaţional, Cuvânt de deschidere)

55 . International Conference on Materials Science and Engineering BRAMAT 2007, 22-23 februarie 2007, Braşov

56. Conference on prefabricated concrete structure production in Central and Eastem Europe UTRN, Fii ASTR Cluj-Napoca, 8-9 noiembrie 2007

57. IV International Conference on Powder Metallurgy ROPM 2009, Craiova, 8- 1 1 July 2009

58 . XXIII International Congress of History of Science and Technology, Budapest, 28 July - 2 August 2009

Referinţe

"Toţi cei care au avut şansa să îl cunoască şi să cola_boreze cu Profesorul Horia COLAN au rămas - şi vor rămâne cât vor trăi - cu imaginea unui erudit înţelept, pasionat de tehnologia materialelor dar şi de istoria tehnicii" (Virgiliu Nicolae CONSTANTINESCU).


Horia Colan

"Am apreciat întotdeauna, calităţile sufleteşti ale profesorului Horia COLAN, calmul său, felul plăcut de a conversa, glasul domol, logica sa impecabilă cu care judecă nu numai fenomene fizice, ci şi evenimente istorice" ( . . . ) "este meticulos, iubitor al adevărului ştiinţific, profesorul Horia COLAN este o persoană deosebit de agreabilă, cu o bogată şi frumoasă cultură generală" (Radu VOINEA).

"Personalitatea profesorului COLAN copleşeşte şi, mulţi dintre studenţi, I-au adoptat ca un standard din care s-au inspirat pentru a-şi construi propria personalitate ştiinţifică şi profesională şi, ceea ce este mai important, pentru a se modela ca oameni. La profesorul Horia COLAN cunoaşterea răzbate din fiecare cuvânt, iar fiecare vorbă cuprinde în ea puterea realităţii care a creat-o şi a timpului care a consacrat-o. Poate, cel mai tare m-a impresionat la profesorul Horia COLAN, verticalitatea sa" (Mihail HĂRDĂU).

"Am rămas impresionat de vasta cultură pe care a acumulat-o şi în acelaşi timp de omul creator de ştiinţă şi cultură, Horia C9LAN. Am remarcat strălucitele cunoştinţe dobândite sub pecetea marilor profesori români şi de peste hotare, dar şi sub umbrirea sfintei învăţături, pe care a primit-o în casa părintească" (P.S . Ioan SELEJAN).

"Prin activitatea prodigioasă desfăşurată în ţară, a ajuns să fie cunoscut şi peste hotare ca un specialist de mare valoare ceea ce a făcut ca să ajungă membru în comitete internaţionale cu obiectiv metalele, care au avut loc la Paris, la Grenoble şi în alte localităţi . . . Domnul profesor Horia COLAN poate fi luat ca exemplu din toate punctele de vedere: ca om de ştiinţă căreia i s-a dăruit în întregime: ca om de cultură de la care a luat esenţa clarvăzătoare; ca om moral în care încrederea şi siguranţa sunt factori specifici structurii sale psihice; ca cetăţean al României care 1-a format şi căreia i-a închinat activitatea, simţindu-se strâns legat de ea, care merită afirmaţia integratoare a activităţii sale, de om adevărat" (Toma DORDEA).



"Profesorul Horia COLAN este un dascăl şi creator cu contribuţii de mare valoare în dezvoltarea ştiinţifică. De o vastă cultură, meticulos în activitate, cu o clară exprimare a ideilor şi-a căpătat admiraţia colaboratorilor ţi o recunoaştere internaţională" (Marius PECULEA).

"Pentru valoarea operei sale, distinsul om de ştiinţă Horia COLAN este recunoscut pretutindeni unde a fost prin lume, iar atunci când vorbim despre excelenţă, "vremurile sunt sub oameni". Un om dintre aceştia este şi Domnia Sa căruia i se potriveşte sintagma de "creator de şcoală" sprij inită pe o educaţie solidă, pe rigorile bunului simţ şi pe eleganţa raporturilor cu cei din jur. Crezul academic al Domniei Sale este legat de conştiinţa imperativă de a lăsa moştenire peste generaţii rodul gândirii sale, nu oricum însă, ci sub forma nobilă a muncii la catedră. . . În spaţiul academic, numele Horia COLAN este legat de numeroase repere importante, care au contribuit la conturarea învăţământului românesc modem, fiind totodată un promotor al învăţământului însufleţit de farmecul, desprins de axiome, al profesorului. Efervescenţa spirituală l-a însoţit pe tot parcursul demersului universitar, prin arta predării şi căldura dialogului, încălzind cu buna dispoziţie şi încredere atmosfera sălilor de curs" (Radu MUNTEANU).

"Personalitate eminentă a ştiinţei şi tehnice româneşti profesorul Horia COLAN este de . o modestie deosebită, însă a ştiut să fascineze aproape 60 de generaţii de studenţi prin lecţia demnităţii sale umane . . . Este un perfecţionist în tot ce face: articole, desene, schiţe, pregătiri pentru cursuri, cursuri, lecţii, conferinţe. Perfecţionează totul în înalt grad. Este meticulos în alegerea cuvintelor şi expresiilor, pledează pentru o corectă limbă românească în exprimare" (George ARGHIR).

"Da, MAGISTRUL, deşi, prin tonusul şi modestia sa, nu se trădează, a atins o venerabilă vârstă şi performanţe care-I situează, mult deasupra nivelului obişnuit al performanţelor universitare . . . S-a afirmat ca o puternică personalitate didactică şi


Horia Colan

ştiinţifică, şi cu viziuni largi, novatoare, cu o conduită exigentă corectă . . . A extins exigenţa faţă de sine însuşi, corectitudinea şi dorinţa de autodepăşire care-I caracterizau la membrii catedrei de Tehnologia metalelor. . . Ca urmare a "rezonanţei" numelui Său în rândurile specialiştilor, dar şi a tinerilor, a fost invitat să facă parte din comisii de doctorat şi de concurs pentru ocuparea de posturi didactice sau de cercetare la numeroase instituţii de învăţământ tehnic superior sau de cercetare din ţară." (Radu ORB AN).

"In toate aceste funcţii, profesorul COLAN a fost genul de şef care, fără să pretindă, avea o autoritate necontestată, provenită cred din fineţea spiritului şi din autoritatea morală şi ştiinţifică. In toata perioada în care a fost sef de catedră nu-mi amintesc de nici o şedinţă de catedră în care să se vorbească pe un ton mai ridicat. . . . Mai important mi se pare, de asemenea, să spun cât de mult ma impresionat rigoarea domniei sale asupra utilizării corecte a termenilor ştiinţifici. Nu ar fi lăsat niciodată o dezbatere ştiinţifică, indiferent de unde, fără a face la final cuvenitele corecturi asupra utilizării unor termeni sau, din contră, amintindune de faptul că asupra cutărui termen părerile sunt împărţite" (Ionel CHICINAŞ).

"Profesorul Horia COLAN este un om de o mare bogăţie spirituală, . . . care face onoare inginerilor români, fruntaş al unei generaţii glorioase de ingineri, creator de şcoală în domeniul ştiinţei materialelor, cunoscut în ţară şi străinătate prin realizările şi scrierile sale" (Mihai Mihăiţă).

"Academicianul Horia COLAN este un eminent reprezentant al şcolii româneşti de ştiinţa materialelor, cunoscut şi apreciat unanim în rândul specialiştilor din ţară şi din străinătate . . . cu o atitudine, plină de grija faţă de toţi colegii" (Gheorghe ZGURĂ).

"Prin activitatea didactică şi ştiinţifică, profesorul Horia COLAN este un eminent dascăl, om de ştiinţă, o personalitate de vârf a ştiinţei şi ingineriei materialelor. Este un apărător şi



arhitect al profesiei de inginer specialist în materiale, profesie promotoare a progresului real'' (Ioan VIDA-SIMITI) .

"Profesorul Horia COLAN este un om de o modestie rară din care alesele sale însuşiri de om de ştiinţă, profesor şi mare iubitor al neamului său răsar cu atât mai puternic reliefate . . . Stăruie în memoria tuturor amprenta directă sau discretă pe care profesorul Horia COLAN şi-a pus-o pe caracterul şi ţinuta congreselor internaţionale de Metalurgia pulberilor pe care Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca le organizează periodic . . Profesorul Horia COLAN a sacrificat o mare parte din energia şi timpul său din ultimele decenii pentru a fixa cu minuţie, fidelitate şi competenţă, dar şi cu relief literar, momentele evoluţiei şi dezvoltării moderne a Ştiinţei materialelor în tot spaţiul românesc" (Nicolae şi Maria PETRfSCU).

"Profesorul COLAN, posedă acea "mens" de o capacitate deosebită, dar şi bine cumpănită, care i-a permis să abordeze şi să obţină rezultate remarcabile şi în afara activităţilor didactice, inginereşti şi ştiinţifice . . . Faptul cel mai important este că Profesorul COLAN a ţinut, cu o perseverenţă extraordinară, să facă simţită prezenţa ţării noastre şi în · principalele organizaţii şi organisme de istorie a ştiinţei şi tehnicii pe plan internaţional. . 1-am admirat întotdeauna înţelepciunea, bunul simţ şi îndrăznesc să spun chiar colegialitatea, ceea ce m-a făcut să-1 consider drept unul dintre exemplele şi modelele pe care trebuie să le urmez" (Vasile BUIU).

"Apreciez la profesorul COLAN, calităţile deosebite de dascăl, pedagog şi om de ştiinţă la care se adăuga o altă calitate importantă, cea de mare român, cu rădăcini adânci în istoria şi cultura naţională. . . perseverenţa şi continuitatea în activitatea ştiinţifică, pentru tactul şi echilibrul personal, pentru consideraţia acordată persoanelor cu care este în contact, indiferent de vârstă sau poziţie, şi de asemenea pentru efortul permanent depus în direcţia cunoaşterii şi continuităţii tradiţiilor specifice poporului român" (Leontin DRUGĂ).


Horia Colan

"Profesorul Horia COLAN este o personalitate ştiinţifică la vârf în domeniul Ştiinţei Materialelor, dar este un om cu o vastă cultură generală, ca un fin simţ al umorului, cu un deosebit talent de vorbitor, care ştie să prezinte plăcut şi interesant orice subiect abordat" (Elena Drugescu).

"Statură de om de ştiinţă veritabil, profesorul Horia COLAN, dovedeşte o imensă putere de muncă, pusă în slujba profesiei de dascăl şi de cercetător, optând pentru o abordare concomitentă a creaţiei şi a aplicaţiilor rezultatelor sale . . . este nu doar un eminent profesor şi un excelent cercetător, ci este mai întâi de toate un om onest şi modest, apropiat de colaboratori, generos, jovial, echilibrat şi binevoitor, calităţi ale unui spirit superior, care I-au consacrat ca o personalitate proeminentă a culturii şi ştiinţei româneşti" (Ioan Silviu NISTOR).

"Ctitor de şcoală, formator de ingineri şi doctori ingineri, dar şi om de o nobleţe sufletească rară, marele academician Horia COLAN excelează prin calm, sinceritate şi o modestie rar întâlnită la marile personalităţi . . . gândirea clara, elegantă şi optimismul captivant care-I caracterizează, dăruirea totală şi tenacitatea sa, capacitatea de a mobiliza, de a îndruma şi a organiza pe cei din jur" (Petru MOLDOVAN).

"Trăsăturile fundamentale ale personalităţii sale creatoare sunt: simplitatea, gândirea clară, înalte calităţi sufleteşti, o mare intuiţie şi un temperament robust. . . Una dintre principalele trăsături ale gândirii profesorului COLAN este marea sa independenţă şi deci, marele său curaj , aprecierea corectă a oamenilor din preajma sa, iar spiritul lui de pătrundere se explică prin faptul că este un psiholog fin, aprecierile pe care le face fiind întotdeauna sincere şi directe" (Ioan ILCA).

"În personalitatea sa se reflectă o aleasă cultură, rezultată prin cultivarea valoroaselor tradiţii culturale şi morale ardelene clădite şi favorizate de mediul intelectual ales al familiei sale . . . Personalitatea academicianului Horia COLAN este un model de lecţie a demnităţii umane pentru multe generaţii de



studenţi. Într-o vreme de oscilări agitate şi adesea dezordonate a ilustrat principiul continuităţii de muncă persistentă şi metodică. A fost totdeauna omul datoriei, temeinic, stăruitor, rectiliniu, ponderat, onest şi modest. . . sunteţi un OM de caracter, nu numai un profesor, om de ştiinţă şi om de aleasă cultură. Vă preţuiesc pentru intrasigenţa dumneavoastră în principii, pentru exigenţa de sine, pentru trecutul şi echilibrul manifestării, pentru demnitatea ireproşabilă, pentru consideraţia acordată fiecăruia, indiferent de vârstă sau poziţie socială, pentru spiritul de dreptate şi pentru dragostea pe care o aveţi faţă de neamul, poporul român, faţă de demnitatea naţională şi credinţa strămoşească" (Victor Romulus CONSTANTINESCU).

"Afirm cu toată convingerea că profesorul universitar Horia COLAN, pe lângă pregătirea sa profesională excepţională, este un om bun, modest şi de o cinste ireproşabilă. Este un om care trebuie preţuit şi recunoscut" (Aurel NANU).

"L-am cunoscut, aşadar, din umbră . . . l-am conturat chiar şi un portret: dascăl sever, dar extrem de corect; apropiat de studenţii săi, dar şi ferm; creativ şi dinamizator al actului de creaţie tehnică; cult şi fermecător în dialoguri . . . În deplină cunoştinţă de cauză, pot să afirm că academicianul Horia COLAN este cea mai importantă personalitate din România în domeniul Istoriei Tehnicii" (Pompiliu MANEA).

"Cunoscător a mai multor limbi de circulaţie internaţională dar excelând în franceză, profesorul Horia COLAN a reuşit să devină un interlocutor plin de farmec pentru omologii lui francezi şi să deschidă astfel, porţile universităţilor franceze pentru mulţi dintre colegii săi de catedră şi de universitate" (Zeno SPARCHEZ).

"Bogatele rădăcini spirituale în mediul intelectual ales al familiei sale, viguroasele tradiţii cultural-morale ardelene, şi-au pus hotărâtor amprenta asupra viitorului lui Horia COLAN . . . Intelectual cu o vastă cultură de specialitate, influent şi volubil om de ştiinţă cu o imensă putere de muncă, devotat profesiunii de


Horia Colan

dascăl şi cercetător, a îndeplinit cu competenţă şi onestitate importante funcţii în învăţământ. . . În întreaga sa cari ară s-a ocupat cu multă dragoste de pregătirea şi formarea viitorilor ingineri, bucurându-se de o apreciere deosebită din partea corpului didactic, a studenţilor şi a personalului tehnic cu care a colaborat . . . Horia COLAN a scris rafinat, febril , riguros şi fascinant peste 230 de lucrări de cercetare" (Mircea BEJAN).

"Prof. Dr. Ing. Horia COLAN a fost şi este o stea de primă mărime în învăţământul tehnic superior şi în cercetarea metalelor din ţara noastră şi din lume . . . Este un om deosebit de plăcut în convorbirile ce le porţi pe diferite domenii ale vieţii şi afirm că "nimic din cele omeneşti bucurii nu i-au lipsit". Este un familist model, are o soţie deosebit de atentă si protectoare şi două fiice deosebite" (Marin TRUŞCULESCU).

"Profesorul, Magistrul Horia COLAN. . . un intelectual rasat, pur-sânge cu o prodigioasă activitate didactică şi ştiinţifică, o viaţă deplin împlinită de om al Almei Mater. . . Personalitate de largă cultură, nu doar tehnică, Profesorul COLAN m-a impresionat din totdeauna prin erudiţia Domniei sale, prin meticulozitatea cu care a clădit toate deosebitele sale realizări didactice şi ştiinţifice. Dar poate cel mai mult m-a fascinat spiritul viu, simţul umorului care îl caracterizează şi la această venerabilă vârstă" (Şerban DOMŞA).

"Profesorul Horia COLAN ne impresiona ş i intimida în acelaşi timp. A vea un stil extrem de sobru, fără înflorituri, cu o precizie a exprimării care prevestea zile grele pentru studentul care urma să susţină un examen oral. De abia mai târziu aveam să apreciem adâncimea şi exactitatea de ceas atomic a discursului său ştiinţific . . . De fapt, o mare parte a termenilor uzuali în prezent din domeniul Ştiinţei Materialelor au fost stabilizaţi în limba română de către profesorul COLAN. Firescul exprimării celor care parcurg astăzi în cadenţă românească primii paşi în acest domeniu poartă, din păcate neştiută, semnătura marelui profesor. . . Un profesor mare se recunoaşte prin anvergura



intelectuală şi prin influenţa pe care o exercită asupra celor din jur. Horia CQLAN este etalonul marelui profesor. "Mă simt stingher într-o conversaţie cu profesorul COLAN. Vorbeşte prea perfect şi mă face să-mi caut continuu cuvintele" îmi spunea odată un amic francez de la Nantes. În aceste zile, în care francofonia este afişată cât mai la vedere pe reverul hainei noastre chinuit anglofone, Horia COLAN rămâne unul dintre cei mai autentici francofoni şi francofili" (Cătălin POPA).

"Pentru că dintre calităţile pe care le are academicianul Horia COLAN, nu numai performanţa ştiinţifică este cea care trebuie menţi�nată ci şi cea umană, generozitatea de a comunica, de a împărtăşi şi altora ceea ce ştie. Şi timpul a dovedit cu prisosinţă că de la ştiinţă, istorie şi cultură, Horia COLAN ştie multe . . . Prin tot ceea ce a făcut, face şi o va face încă mulţi ani de acum încolo, Horia COLAN va rămâne în istoria tehnicii româneşti ca o figură luminoasă, un stejar sub a cărui umbră ocrotitoare a fost posibil să crească vlăstare care să-i continuie cercetările, apărute din seminţele pe care cu atâta generozitate a ştiut să le sădească şi îngrijească. De aceea, pentru mine el rămâne în sufletul şi mintea mea, ca omul care a ştiut să dovedească că ştiinţa este componenta de bază a culturii, că între ele există o strânsă legătură, cifrele dovedindu-ne că pot fi la fel de frumoase ca şi poezia, însăşi viaţa sa în aceste planuri, fiind o autentică poezie" (Florin Teodor T ĂNĂSESCU).

"În activitatea ştiinţifică a îmbinat într-un mod fericit domeniul tehnic cu filosofia şi istoria. Acest lucru face ca preceptele ştiinţifice care se exprimă în general prin fraze seci să fie ascultate cu plăcere, mai uşor de înţeles chiar şi de nespecialişti. În acelaşi timp domnul profesor Horia COLAN este şi un adevărat maestru şi al cuvântului, având o capacitate deosebită de a se face ascultat şi apreciat. Conferinţele dumnealui sunt aşteptate şi ascultate cu plăcere şi interes la manifestările ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Pe lângă un om de o erudiţie şi competenţă ştiinţifică, excepţionale, domnul profesor COLAN


Horia Colan

este şi un suflet nobil. Pentru a susţine o cauză dreaptă găseşte argumente, energie şi cuvinte convingătoare care îşi ating ţelul propus" (Ioan GIACOMELLI).

"Stăpânea materia cu siguranţa unui mare maestru, profesor experimentat, cu vechime considerabilă în activitatea didactică şi ştiinţifică universitară. Astfel, ne-a introdus cu dibăcie în tainele studiului unor probleme delicate şi moderne ale Ştiinţei materialelor. . . Pe lângă meritele sale profesionale, ştiinţifice şi manageriale, profesorul Horia COLAN este şi un om de aleasă şi largă cultură naţională şi universală, cu care poţi întreţine discuţii consistente pe orice temă. Este un bun cetăţean cu opinii ferme în interes social-cultural-patriotic, opinii şi principii moştenite din tradiţia respectabilei familii a Episcopului Nicolae Colan din care îşi trage obârşia şi pe care o respectă cu sfinţenie" (Barbu BĂLAN).

"Pentru Şcoala de ştiinţe în Ingineria Metalelor din Iaşi, pentru toţi cei care lucrează în acest domeniu, distinsul om de ştiinţă Horia COLAN, reprezintă "Everestul" la care aspirăm, dar este extraordinar de greu, aproape imposibil să ajungem la el. . . Consider că avem, în viaţă, puţine personalităţi atât de remarcabile, dar pe care nu ştim, din păcate, să le preţuim la adevărata valoare " (Adrian DIMA).

"Profesorul si Omul Horia COLAN reprezintă pentru generaţia mea si pentru generaţiile mai tinere un model atât ca om de ştiinţa cat si prin implicarea sa in viata sociala si culturala" (Mărioara ABRUDEANU).

"indelungata sa activitate în învăţământul tehnicuniversitar din Cluj - experienţa profesorului Horia COLAN în cercetarea fundamentală dar şi dragostea sa nelimitată pentru cunoaştere şi mai ales pentru a împărtăşii generaţilor pe care le-a educat experienţa sa 1-au promovat ca membru corespondent în cadrul celui mai înalt for ştiinţific naţional Academia Română" (Radu BELLU).



"De o vigoare fizică, intelectuală şi spirituală rar întâlnită, Academicianul Horia COLAN a fost nelipsit de la toate manifestările ştiinţifice universitare organizate în România, unde prin informaţiile sale a produs aprecieri şi un număr foarte mare de discipoli . . . Cu siguranţă, în domeniul ştiinţei materialelor metalice, Academicianul Horia COLAN este cunoscut îil Europa şi în lume, prin numeroasele contribuţii didactice şi în egală măsură ştiinţifice . . Profesorul Horia COL AN este un cercetător de elită care întruneşte în personalitatea sa toate caracteristicile ce conferă aură academică marilor nume ale panteonului ştiinţific al culturii româneşti, pe care noi îl respectăm şi îl venerăm" (Ioan Alexandru).

"Prof. Horia COLAN a realizat cu minuţiozitate şi scrupulozitate lucrări originale care au contribuit la dezvoltarea ştiinţelor tehnice din ţara noastră şi pe plan internaţional. Acest fapt i-a permis a-si spune cuvântul personal, autoritar într-o serie de probleme de importanţă majoră din dezvoltarea cunoaşterii, la priorităţi în realizări tehnice şi ştiinţifice" (Emil BURZO).

"Clujeanul Horia COLAN, covăsneanul Horia COLAN, omul Horia COLAN, omul de ştiinţă Horia COLAN, managerul Horia COLAN, este un prieten, un apropiat pe care se poate conta, ţin să afirm neapărat că este un adevărat prieten al Iaşului" (Vasile COJOCARU-FILIPIUC).

"Profesorul COLAN are o energie neobosită, abnegaţie exemplară şi nu în ultimul rând, capacităţi de competent organizator"(Florea OPREA).

Note bibliografice: Omagiu Horia Colan la 80 de ani, coord. Ioan Lăcătuşu,

Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006. Volum apărut sub egida Centrului European de Studii Covasna - Harghita, lansat la Sf. Gheorghe în cadrul programului Zilele Nicolae Colan, cu participarea IPS Ioan Selejan, cu ocazia aniversării a 80 de ani de


Horia Colan

la naşterea profesorului Horia Colan, personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti, cunoscută şi recunoscută, în ţară şi în străinătate, pentru contribuţiile sale la propăşirea ştiinţei şi tehnicii româneşti contemporane, născut pe meleaguri covăsnene în familia mitropolitului cărturar Nicolae Colan.

Informaţii actualizate au fost puse la dispoziţia autorilor de către dl prof. univ. Dr. Horia Colan.

1 1'19 www.cimec.ro / www.mncr.ro



Ioan Valer Dobros

Ioan V aler Dobros (n. 1939)

Ioan Valer Dobros s-a născut la 1 2 aprilie 1 939, în comuna Breţcu, judeţul Covasna. A urmat cursurile şcolii primare în Covasna, iar pe cele gimnaziale la Covasna şi Braşov. A absolvit Liceul în Sf. Gheorghe şi Facultatea de Geografie Fizică, din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai", din Cluj-Napoca.

Studii postuniversitare: Cursul Internaţional de Hidrologie (Padova, Italia, 1 973); Cursul de hidrologie Şl hidraulică (Bucureşti, 1 975).

Activitatea profesională : Cercetător ştiinţific principal la Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie (1 964- 1 990); lector la Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu, Catedra de Ecologie şi Protecţia Mediului (disciplinele geomorfologie, geologie, hidrologie - 1 99 1 -2004)

Lucrări publicate:



Cea. 1 00 de studii hidrologice de impact, necesare dimensionării şi asigurării unor obiective economice, situate în albiile majore şi în luncile râurilor Mureş, Jiu, Olt şi afluenţi; Participare la elaborarea monografiilor hidrologice ale râurilor Mureş, Jiu şi Olt; Participarea la întocmirea monografiei "Apele române" (capitolul "Scurgerea medie şi maximă") ; Participare la întocmirea anuarelor hidrologice ale României; Studiu privind heliotermia lacului Ursu - Sovata; Curs litografiat de geomorfologie cu elemente de geologie, Universitatea "Lucian Blaga", editat în 1 995; Caiet de lucrări geomorfologice, Universitatea "Lucian Blaga" - ed. 1 996; Curs litografiat de hidrologie generală, Universitatea "Lucian Blaga" - ed. 1 997; Caiet de lucrări practice de hidrologie, Universitatea "Lucian Blaga" - ed. 1 998; Participarea la elaborarea studiului "Ecosistemul din Sud-Estul Transilvaniei", Universitatea "Lucian Blaga" - ed. 1 993 .

De asemenea în intervalul sus menţionat a mai publicat articole de specialitate în revistele de profil .

Prin activitatea meritorie în domeniul său de specialitate, Ioan V aler Dobros se încadrează între personalităţile Covasnei.

Notă: Informaţiile provin de la domnul lector univ. Ioan Valer

Dobros.


Dumitru Furtună

Dumitru Furtună (n. 1943)

Dumitru Furtună s-a născut la data de 24 martie 1 943 , în localitatea Întorsura Buzăului, părinţii, Constantin si Maria, fiind expulzaţi, în septembrie 1 940, de către horthyşti. Familia Furtună a fost o familie de mocani, dar şi de comercianţi. Înainte de 1 940 aveau prăvălie şi cârciuma. Au fost cinci fraţi, toţi locuitori ai oraşului Covasna. Este căsătorit cu Maria Jica, din corn. Teliu, jud. Braşov, având doi copii, la rândul lor căsătoriţi. Băiatul, Titus Felix este cadru didactic universitar--conferenţiar - la A.S.E. Bucureşti, Facultatea de Cibernetica, iar fata, Otilia-Diana, este judecător la Tribunalul Braşov. A urmat primele şapte clase la şcoala din Covasna - Voineşti, actuala Şcoala Generală "Avram Iancu", liceul în oraşul Sf. Gheorghe, actualul Liceu "Szekely Mik6", apoi, Facultatea de Istorie din cadrul Universitarii Bucureşti.



Activitatea profesională: A fost profesor de istorie 42 de ani, dintre care 22 de ani la Şcoala Generală "Avram Iancu" din oraşul Covasna - Vorneşti, al cărei director a fost timp de 1 1 ani. A avut gradul didactic 1. Peste 1 O ani a fost metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna. În toţi aceşti ani de profesorat a obţinut calificativul "foarte bine". In prezent este pensionar. A desfăşurat o bogată activitate extraprofesională, după cum urmează: consilier local, 1 6 ani, în Consiliul Local al Oraşului Covasna ( 1 992-2008); membru fondator al Filialei Covasna a Uniunii Culturale "Vatra Românească"; membru fondator al Ligii Cultural-Creştine "Andrei Şaguna"; membru al Despărţământului ASTRA Covasna - Harghita; membru fondator şi primul preşedinte al Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu", de la înfiinţare, în anul 1 997, până în anul 2007; membru în consiliul parohial al bisericii ortodoxe din Covasna -Voineşti.

Activitatea ştiinţifică: a participant la numeroase simpozioane la nivel local, judeţean sau naţional, la unele prezentând comunicări printre care: "Datini din Covasna" (Alba Iulia, 1 989); "Mărturii despre ocupaţia horthystă în perioada 1 940- 1 944, în fostul Judeţ Trei Scaune" (Sf. Gheorghe, 1 992);

"Covasna - Voineşti, leagăn de romanitate în arcul intracarpatic" (Miercurea-Ciuc, 1 995); "Obiceiuri păstoreşti din Voineşti" (Sf. Gheorghe, 1 997); ,,Covăsnenii şi marele act al Unirii" (Sf. Gheorghe, 1 998); comunicarea cu tema "Asociaţia Justinian Teculescu, susţinătoare a spiritualităţii româneşti din Covasna", prezentată la simpozionul dedicat aniversarii a 1 40 de ani de la naşterea Episcopului Justinian Teculescu, desfăşurat în oraşul Covasna, pe 5 noiembrie 2005 .

Activitate publicistica: studiul Covasna - Voineşti, leagăn de romanitate în arcul intracarpatic, în "Angvstia", Il 1 996; în curs de redactare, lucrarea monografică despre comunitatea româneasca din oraşul Covasna; colaborator al ziarului "Cuvântul nou", unde a publicat circa de 20 de articole


Dumitru Furtună

cu interviuri sau relatări pe diverse teme, legate de comunitatea covăsneană, cea din Voineşti îndeosebi, precum: "Şi monument şi biserica", în "Cuvântul nou", din 1 3 iulie 1 993; "Şcoala şi biserica au crescut deodată", în "Bună Ziua Covasna", 24 noiembrie 1 998; "Sfinţirea Monumentului Ostaşului Român din Covasna - Voineşti", în "Cuvântul nou", 27 octombrie 1 993 ; "Nicolae Vleja - dascăl de excepţie, publicist şi scriitor", în "Cuvântul nou", 5 octombrie 1 999; "Nedeia mocănească -Sintilia, între tradiţie şi actualitate", în "Condeiul ardelean", 1 8-24 iulie 2008.

În ziarele locale "Monitorul de Covasna" . .,Condeiul ardelean" şi în doua ziare centrale, ;,Tex Plus" şi "Apărarea patriei", au apărut interviuri cu profesorul Dumitru Furtună. În 2002, sub egida Asociaţiei Cultural-Creştine "Justinian Teculescu", a editat o foaie locala, cu titlul "Plai mioritic covăsnean", având calitatea de redactor responsabil şi realizator principal al celor, din păcate, doar două numere apărute (în 2002 şi în 2003).

Activitatea culturală şi civică: organizator principal al Nedeii mocăneşti (Sântilia), sporadic înainte de 1 989 şi permanent din anul 1 990, până în anul 2007; implicarea în efortul comunităţii pentru construirea noii biserici ortodoxe din Voineşti, fiind şi ctitor al acesteia, alături de alţi credincioşi, şi al bustului Episcopului Justinian Teculescu; participarea la manifestările prilejuite de evenimente importante din viaţa localităţii. a judeţului şi la nivel naţional : la sărbătorirea zilei de 1 Decembrie în Alba Iulia, de mai multe ori; la Cluj-Napoca cu ocazia dezvelirii bustului lui Avram Iancu; la Blaj cu ocazia aniversării revoluţiei din 1 848; la Miercurea-Ciuc la instalarea I .P .S . Ioan Selejan, dar şi cu alte ocazii; la Sf. Gheorghe, Izvorul Mureşului, Aita Mare, Zăbala etc. la diverse manifestări cu aceeaşi semnificaţie.

Pentru activitatea profesională şi extraprofesionala desfăşurată, în toţi aceşti ani, în calitatea sa de profesor şi lider al



comunităţii româneşti, a primit însemne de recunoştinţă din partea unor instituţii publice sau organizaţii civice: "Diploma de merit" şi medalia comemorativă din partea Comandamentului de Jandarmi Judeţean Harghita, cu ocazia aniversarii a 1 50 de ani de la întemeierea jandarmeriei (2000); "Act de preţuire" din partea P .S . Ioan Selejan, cu ocazia sfinţirii bisericii ortodoxe din Voineşti (2002); "Diploma de excelenţă" acordată de Fundaţia Culturală "Mihai Viteazul" (2009).

Notă: Informaţii furnizate de profesorul Dumitru Furtună.


Titus Felix Furtună

Titus Felix Furtună (n. 1968)

Ti tus Felix Furtună s-a născut la 3 februarie 1 968, din părinţii Dumitru şi Maria Furtună, în Întorsura Buzăului, judeţul Covasna; este căsătorit, are doi copii.

După absolvirea şcolii generale din Voineşti - Covasna şi a liceului din aceeaşi localitate, în perioada 1 987- 1 992, a urmat cursurile Academiei de Studii Economice, Bucureşti, Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, secţia Informatică Economică 1 987- 1 992, obţinând Diploma de Licenţă în Economie, specialitatea Informatică Economică. La aceeaşi instituţie de învăţământ superior, în anul 2000, a obţinut Diploma de doctor în Economie, domeniul Cibernetică şi Statistică Economică, specializarea Informatică Economică. Cunoaşte limbile franceză şi engleză.



ACTIVITATE PROFES·IONALĂ: După absolvirea facultăţii, parcurge o frumoasă carieră didactică universitară, în cadrul Academia de Studii Economice Bucureşti: preparator la Catedra de Informatică Economică a Facultăţii de Cibemetică, Statistică şi Informatică Economică din Academia de Studii Economice, Bucureşti, cu preocupări privind Programarea calculatoarelor, Ingineria programării ( 1 993-1 996); asistent universitar la aceeaşi catedră, cu specializare în probleme privind Structuri de date, Limbaje de asamblare, Ingineria programării ( 1 996- 1 998); lector universitar, specializat în Structuri de date, Ingineria programam, Grafică interactivă ( 1998-2002); conferenţiar universitar, specializat în Analiza datelor şi software utilitar, Ingineria programării, Programarea in Java, Grafica computerizata (2002 - în prezent). Între anii, 1 992- 1 998, a îndeplinit şi funcţia de analist-programator, specializat în dezvoltare sistem informatic pentru activitatea de gestiune financiar-contabilă, la S. C. Serprocom SRL Bucureşti.

Din anul 1 993, este membru al Asociaţiei pentru Promovarea Învăţământului de Informatică Economică INFOREC, cu sediu în Bucureşti, iar din 2000, membru al Asociaţiei Project Management Romania.

SPECIALIZĂRI, DOCUMENTĂRI şi SCHIMBURI DE EXPERIENŢĂ: Documentare în cadrul proiectului TEMPUS EUROQual, Mai-Iunie 1 997, Barcelona 1 Spania; documentare în cadrul proiectului TEMPUS S _JEP Restructurarea perfecţionării profesorilor în Informatică, la Facultatea de Informatică a Universităţii din Hamburg, Martie 1 998, Hamburg 1 Germania; schimb de experienţă în cadrul proiectului CNFIS 1 45 -Restructurarea şi modernizarea învăţământului de informatică economică din România - proiect finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Banca Mondială, la Universităţile "Pierre et Marie Curie", Paris şi AIX Marseille - septembrie 2000, Paris, Marseille 1 Franţa; apecializare în cadrul proiectului TEMPUS EP ROM - Curs de Project Management Compatibil European, la



Institutul Regal de Tehnologie, din Stockholm, aprilie - mai 200 1 , Stockholm 1 Suedia; schimb de experienţă în proiectul CNFIS 1 90 Dezvoltarea şi modernizarea sistemului educaţiei permanente din ASE Bucureşti prin introducerea unor programe de iniţiere la distanţă În managementul proiectelor- proiect finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Banca Mondială, la Universitatea Carlos III de Madrid, 2002, Madrid/Spania

Activitate ştiinţifică: autor a 1 3 cărţi, 23 de articole şi studii apărute în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate; participări la proiecte de cercetare-dezvoltare ca membru în echipa de cercetare, după cum urmează:

Cărţi/Cursuri 1 . Titus Felix Furtună, Grafică interactivă cu aplicaţii În Java

şi Java 3D, Editura ASE, Bucureşti 2007, 1 7 1 pagini 2. Vergil Voineagu, Felix Furtună, Maria Elena Voineagu,

Codrin Ştefănescu, Analiza factorială a fenomenelor socialeconomice În profil regional, Editura Aramis, Bucureşti 2002, 288 pagini

3 . Ion Odăgescu, Felix Furtună, Ingineria programării, Editura ASE, Bucureşti 2002, 1 76 pagini

4. Ion Ivan, Marian D, Felix Furtună, Informatică. Manual pentru clasa a X-a, Editura Corint, Bucureşti 2000, 72 pagini

5 . Ion Odăgescu, Felix Furtună, Metode şi tehnici de programare, Editura Computer Libris Agora, Cluj Napoca 1 998, 275 pagini

6. Ion Odăgescu, Daniel Luca, Felix Furtună, Olimpiadele naţionale şi internaţionale de informatică, . Editura L&S Infomat, Bucureşti 1 996, 305 pagini

7. Smeureanu, 1 . , Odăgescu, 1 . , Luca, 0., Dârdală, M., Furtună, F., Grafică interactivă pe calculatoare personale, Editura Militară, Bucureşti, 1 995, 244 pagini



8. Ion Odăgescu, Cristina Copos, Daniel Luca, Felix Furtună, Ion Smeureanu, Metode şi tehnici de programare, Editura Intact, Bucureşti 1 994, 223 pagini

Articole/studii publicate În reviste de specialitate 1 . Furtună, F., Dârdală, M., Reveiu, A., Metode statistice de

analiză discriminantă în recunoaşterea vocală, Revista Română de Statistică, nr. 8/2008, Bucureşti, 2008, p. 52-62

2. Felix Furtună, Alexandru Bărbulescu, Enterprise Aplication lntegration Using Java Technologies, Revista Informatica Economică, nr. 3(39)/2006, p. 9- 1 6

3 . Titus Felix Furtună, Implementarea tehnologiilor ajutătoare în limbajul Java, Supliment al revistei Informatica Economică. Interacţiune om-calculator, 2006

4. Felix Furtună, Ion lvan, Marian Dârdală, Algoritmi de agregare în tabele eterogene, Revista Informatica Economică, nr. 1 (37)/2006, p. 40-45

5. Vergil Voineagu, Titus Felix Furtună, Algoritm de optimizare canonică, Revista Română de Statistică, nr. 3/2005, p. 1 5-24

6 . Vergil Voineagu, Titus Felix Furtună, Backtracking solution for canonica! correlation optimisation, Romanian Statistica! Review, numărul în limba engleză, 2005, p. 1 9-32

7. Felix Furtună, Problema liniilor şi suprafeţelor ascunse în grafica 3D. Algoritmul P AINTER, Revista Informatica Economică, nr. 1 (29)/2004, p. 7 1 -77

8. Titus Felix Furtună, Algoritmi de clasţficare în statistica teritorială, Revista Română de Statistică, nr. 2/2002, p. 72-84

9. Felix Furtună, Problema liniilor şi suprafeţelor ascunse în grafica 3D. Algoritmul orizontului mobil, Revista Informatica Economică, nr. 2(22)/2002, p. 60-64

1 O. Felix Furtună, Scalarea multidimensională utilizând analiza in componente principale, Studii şi cercetări de calcul

· economic şi cibemetică economică, nr. 1 12002, p. 8 1 -9 1



1 1 . Felix Furtună, Problema liniilor şi suprafeţelor ascunse în grafica 3D. Metoda testului de vizibilitate, Revista Informatica Economică, nr. 4(20)/200 1 (decembrie 200 1 ), p. 99- 1 04

1 2. Titus Felix Furtună, Analiza factorială discriminantă a împărţirii pe regiuni a României conform NUTS, Revista Română de Statistică, nr. 2/200 1 (decembrie 200 1 ), p. 90- 1 O 1

1 3 . Marian Dârdală, Felix Furtună, Structuri de regăsire la nivel de obiect, Informatica Economică, voi. 1, nr. 1 , Bucureşti, 1 997, pag 75-78

Articole/studii publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale (cu ISBN/ISSN) 1 . Felix Furtună, Alexandru Bărbulescu, lntegration of Data

Mining Techniques in ERP Systems, The proceedings of the ninth international conference on informatics in economy, volumul Education Research & Business Technologies, ASE Printing House, 2009, p. 776-78 1

2 . Felix Furtună, Marian Dârdală, Using Java Technologies in Statistics Applications. Data Analasys Graphic Generator, The proceedings of the eigth international conference on informatics in economy, volumul ln.formatics in Knowledge Society, ASE Publishing House, 2007, p. 803-807

3. Adriana Reveiu, Marian Dârdală, Felix Furtună, Using Content-based Multimedia Data Retrieval for Multimedia Content Adaptation, Proceedings of the 1 2th Int. Conf. on Human-Computer Interaction HCII'2007 (Beijing, 22-27 July 2007), Voi. 3 , Jacko, J. (Ed.), LNCS 4552: Lecture Notes in Computer Science, Springer-Verlag 2007, p. 486-492, ISBN 0302-9743 (Index LNCS - ISI Proceedings)

4. Mariana-Elena Balu, Felix Furtună, Principal Component Analysis - Statistica! Method of Territorial Profile Factor Analysis, Proceedings of the 6th International Symposium of the Romanian Regional Science Association, in volumul THE



IMPACT OF ROMANIA' S ACCESSION TO THE EU ON REGIONAL STRUCTURES, Volumul 1 , STRUCTURAL AND FUNCTIONAL CHANGES AT DEVELOPMENT REGION LEVEL, ALBA IULIA, June 8 - 9, 2007, AETERNIT AS PUBLISHING HOUSE, p. 1 72- 1 79

5 . Mariana-Elena Balu, Felix Furtună, The Centroid Method Statistica! Method of Territorial Profile Factor Analysis, Proceedings of the 6th International Symposium of the Romanian Regional Science Association, in volumul THE IMPACT OF ROMANIA' S ACCESSION TO THE EU ON REGIONAL STRUCTURES, Volumul 1 , STRUCTURAL AND FUNCTIONAL CHANGES AT DEVELOPMENT REGION LEVEL, ALBA IULIA, June 8 - 9, 2007, AETERNIT AS PUBLISHING HOUSE, p. 1 8 1 - 1 89

6. Titus Felix Furtună, Generarea rapoartelor Java în aplicaţii economice, Simpozionul Internaţional al Academiei Comerciale Satu-Mare, iunie 2006, în volumul Dezvoltarea culturii antreprenoriale pentru un management performant bazat pe investiţii şi cunoaştere, p. 355-365

7. Voineagu, V., Furtună, F., Canonica! Optimisation Method, The proceedings of the seventh international conference on informatics in economy, în volumul Information&Knowledge Age, ASE Bucureşti 2005, p.959-97 1

8 . Vergil Voineagu, Felix Furtună, Codrin Ştefănescu, Fuzionarea bazelor de date calitative utilizând metoda analizei corespondenţelor, comunicare la al doilea simpozion internaţional de statistică, în volumul Statistica - Problema fiecăruia Calitate - Cunoaştere - management - armonizare europeană, Editura ASE, Bucureşti 2004, format electronic, 9 pagm1

9. Virgil Voineagu, Felix Furtună, Aiultidimensional Scaling of Qualitative Data Using Multiple Correspondence Analysis, The proceedings of the sixth international conference on



economic informatics, în volumul Digital Economy, ASE Bucureşti 2003, p. 659-666

1 O. Felix Furtună, Bitmap Image Data Analysis, The proceedings of the fifth international symposium on economic informatics, în volumul Information Society, ASE Bucureşti 200 1 , p. 8 1 9-824

1 1 . Vergil Voineagu, Titus Felix Furtună, L 'analyse en composantes principales de tableaux de donnees par logiciels statistiques, The proceedings of the 3nd international symposium of economic informatics - may 1 997, în volumul Computer Science, ASE Bucureşti 1 997, p. 96- 1 04

1 2. Titus Felix Furtună, Ion Odăgescu, Interfeţe pentru programe de optimizare liniară, Lucrările Simpozionului Internaţional de Informatică Economică - mai 1 993, în volumul Ingineria programării. Informatică aplicată, p. 59-60

Articole/studii publicate În volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale (cu ISBNIISSN): 1 . Furtună, F., Dârdală, M., Soluţii Java pentru transmisie

vocală în timp real utilizând protocolul UDP, Volumul de lucrări ale celei de a cincea Conferinţe Naţionale de Interacţiune Om-Calculator, RoCHI 2008, Universitatea A. l Cuza, Iaşi, 1 8- 1 9 Septembrie, 2008, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2008

2. Felix Titus Furtună, Marian Dârdală, Utilizarea analizei discriminante în recunoaşterea vocală, Volumul de lucrări al celei de-a patra Conferinţe Naţionale de Interacţiune OmCalculator Rochi 2007, Universitatea Ovidius Constanţa, 20-2 1 Septembrie 2007, Editura MatrixRom Bucureşti, p. 3 1 -34

3. Elena Jitaru, Mihaela Sterian, Felix Furtună, Sisteme informatice inclusive, Volumul de lucrări al celei de-a patra Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator Rochi



2007, Universitatea Ovidius Constanţa, 20-2 1 Septembrie 2007, Editura MatrixRom Bucureşti, p. 209-2 1 0

4. Vergil Voineagu, Felix Furtună, Algoritmi de fuzionare ·a bazelor de date regionale, Lucrările celui de-al patrulea simpozion al Asociaţiei române de ştiinţe regionale, în volumul Dezvoltarea regională şi echilibrul structural al economiei naţionale, Galaţi, mai 2004, p. 42 1 -426

5 . Emil ia Ţiţan, Constantin Mitruţ, Eugenia Lilea, Georgeta Vintilă, Vergil Voineagu, Mihaela Vătui, Felix Furtună, Cristina Trandaş, Dan Pele, Mitruţ Cristina, Mihai Sacală, Construirea bazei informaţionale necesare analizei migraţiei interne a forţei de muncă în Romania, Economia, Cercetări finanţate prin programele din cadrul naţional de cercetaredezvoltare şi inovare, 2004, p. 300-304

6. Gheorghe Sabău, Gica Cruceru, Răzvan Bologa, Titus Felix Furtună, Marian Dârdală, Elena Posdarie, Daniela Sandu, Bază de date pentru promovarea potenţialului turistic românesc în mediul internet. Conceperea arhitecturii sistemului informatic, Economia, 2003, p. 278-286

7. Mitruţ Constantin, Vergil Voineagu, Titus Felix Furtună, Cătălina Cocianu, Dana Şerban, Silvia Cristache, Dan Pele, Crearea şi implementarea în România a modelelor şi metodelor de analiză şi prognoză folosite de ţările europene şi recomandate de EUROSTA T, Economia, 2002, p. 263-287

8 . Gheorghe Sabău, Ion lvan, Radu Emilian, Traian Surcel, Avram Vasile, Dârdală Marian, Titus Felix Furtună, Timofte Carmen, Diana Avram, Cruceru Gica, Elena Posdarie, Sandu Daniela, Elaborarea studiului preliminar, analiza domeniului turismului şi proiectarea structurii bazei de date, Economia,2002, p. 404-408

9. Vergil Voineagu, Constantin Mitruţ, Eugenia Lilea, LiviuStelian Begu, Felix Furtună, Identificarea şi cuantţficarea indicatorilor necesari stabilirii metodologiei de evaluare a



aderării la structurile comunitare, Economia, 2001 , p. 1 97-208

1 0. Vergil Voineagu, Titus Felix Furtună, Adrian Costea, Ansamblu conceptual, metodologie, statistic şi informatic pentru analiza variabilelor calitative de.finitorii ale comportamentului diverselor fenomene economico-sociale, Economia, 2000, p. 82-88

1 1 . Felix Furtună, Utilizarea limbajului HTML pentru prezentarea unui liceu, în volupml Restructuring of the (re)training of school teachers in Computer Science, Editura Computer Libris Agora, Cluj Napoca 1 998, p. 1 79- 1 85

Participări la proiecte de cercetare-dezvoltare ca membru în echipa de cercetare: 1 . Crearea unui sistem de furnizare de servicii care sa

gestioneze prin intermediul internetului parcul de vehicule al imm-urilor, proiect internaţional, finanţat prin programul european EUREKA, Membru, 2006-2007 prin competiţie

2. Servicii software semantice de colaborare si interoperabilitate pentru realizarea proceselor adaptive de business, Contract nr: 12118101. 10. 2008, Parteneriate in domeniile prioritare, 2008-20 1 1 , director: Prof. dr. Adina Magda Florea, membru în echipa de cercetare

3 . Multihazard si vulnerabilitate in contextul seismic al municipiului Bucuresti, contract nr. 3 1 005, 2007-20 1 0, PNII, director: Prof. Dr. Iuliana Armas, membru în echipa de cercetare

4. Metode şi instrumente pentru crearea de interfeţe multimodale, necesare dezvoltării sistemelor informatice inclusive, cu grad ridicat de accesibilitate (PRO-INCLUSJV), 2005-2008, PROGRAMUL CEEX, membru, prin competiţie, director: Marian Dârdală

5 . Politici, modele, scenarii de creştere economică în vederea aderării României la Uniunea Europeană, Contract de



cercetare nr. CEX-05-D8-04/05 . 1 0.2005, 2005-2008, director: Mihai Roman, calitatea în cadrul echipei: administrator bază de date

6 . Migraţiaforţei de muncă şi dezvoltarea durabilă a României, Contract CERES nr.C4 - 1 1 4/4. 1 1 .2004, 2004-2006, director: Ţiţan Emilia, calitatea în cadrul echipei : membru

7. Baza de date pentru promovarea potenţialului turistic românesc în mediul Internet, Tema nr. 1 3 , cod CNCSIS 346, 2003-2004, beneficiar: CNCSIS, mod de obţinere: competiţie, director: Gheorghe Sabău, calitatea în cadrul echipei : membru

8. Sistem metodologie de evaluare a aderării la structurile comunitare, Cod CNCSIS: 755/200 1 , Tema 24, beneficiar: CNCSIS, mod de obţinere: competiţie, director: Vergil Voineagu, calitatea în cadrul echipei: membru

9. Ansamblu conceptual, metodologie, statistic şi informatic pentru analiza variabilelor calitative definitorii ale comportamentului diverselor fenomene economicosociale, Număr contract: 7306/2000, Cod CNCSIS:398, beneficiar: CNCSIS, mod de obţinere: competiţie, director: Vergil Voineagu, calitatea în cadrul echipei: membru

1 O. Pachete de programe pentru implementarea metodologiei de analiză a datelor cu aplicaţii în domeniul muncii şi protecţiei sociale, Contract 1 1 0/1 999, Tema 14, Cod CNCSIS:98, beneficiar: CNCSIS, mod de obţinere: competiţie, director: Vergil Voineagu, calitatea în cadrul echipei: membru

1 1 . Studii privind rioi paradigme ale intreprinderii: fractală, holonică şi antropocentrică, Număr contract: 1 9811 996, tema A6, beneficiar: MCT, mod de obţinere: competiţie, director: Ion Smeureanu, calitatea în cadrul echipei : membru

12 . Sistem informatic integrat în reţea pentru întreprinderi mici şi mijlocii, Număr contract: 1 981 1 996, tema A8, beneficiar:

1 86

MCT, mod de obţinere: competiţie, director: Gheorghe Sabău, calitatea în cadrul echipei: membru



Distincţii profesionale: Academia de Studii Economice, Bucureşti 1 999: Diploma

de. Laudă pentru debut în activitatea de cercetare ştiinţifică; Academia de Studii Economice, Bucureşti 2000: Diploma aniversară 35 de ani de Învăţământ Superior de Informatică Economică, pentru merite deosebite în dezvoltarea acestei specializări; Academia de Studii Economice, Bucureşti 2000, 2003, 2005 ; Diploma Nicolae Georgescu - Roegen pentru rezultate deosebite în activitatea de cercetare ştiinţifică economică

Notă: Material redactat după CV -ul pus la dispoziţie de conf.

univ. dr. Titus Felix Furtună.




Elena Glodeanu

Elena Glodeanu (n. 1941)

Elena Glodeanu, cu numele Dobros înainte de căsătorie, sa născut la 25 iunie l 94 1 , în localitatea Prejmer, jud. Braşov, în timpul refugiului din perioada Dictatului de la Viena. A urmat şcoala primară din Voineşti-Covasna, apoi cursurile Liceului Miko din Sf. Gheorghe - studii superioare: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Chimie, Specializarea - Chimie Organică.

Are titlul ştiinţific de Doctor în ştiinţe chimice, domeniul CHIMIE ORGANICĂ.

Experienţa profesională: 1 964- 1968, Institutul Agronomic Craiova, Preparator 1 968- 1 970, Universitatea din Craiova, Facultatea de Agricultură, Asistent univ.



1 970- 1 985, Universitatea din Craiova, Facultatea de Chimie, Lector univ. 1 985-200 1 , Universitatea din Craiova, Facultatea de Chimie, Conf. univ. 200 1 -2006, Universitatea din Craiova, Facultatea de Chimie, Prof. univ.

A obţinut trei brevete de invenţii . . Lucrări elaborate şi 1 sau publicate: 1 1 O, publicate în

reviste de specialitate din ţară şi străinătate; 1 00 lucrări susţinute la conferinţe şi simpozioane din ţară şi din străinătate; 20 de lucrări cu caracter didactic (cursuri şi îndrumătoare de lucrări practice pentru studenţi.

Este membru al asociaţiilor profesionale din domeniu: Societatea Naţională de Chimie şi Societatea Naţională de Biochimie.

Funcţii deţinute: Şef Catedră Chimie Organică şi Biochimie -Facultatea de Chimie; Prodecan - Facultatea de Chimie; Membru în Senatul Universităţii din Craiova.

Specializări şi calificări: Specializare în domeniul chimiei organice şi biochimiei, Toulouse, Franţa.

Prof.univ.dr. SP ÂNU CEZAR, decan - Caracterizare:

"Doamna praf. univ. dr. ELENA GLODEANU este un cadru didactic apreciat, atât la nivelul Facultăţilor de Agricultură, Chimie, Horticultură, unde şi-a desfăşurat activitatea profesională şi ştiinţifică, cât şi la nivelul Universităţii din Craiova, unde a reprezentat la nivelul Senatului Facultatea de Chimie. Din anul 2007, dna prof. univ. dr. ELENA GLODEANU îşi desfăşoară activitatea în cadrul Facultăţii de Chimie, ca profesor asociat.

Este un cadru didactic foarte bine pregătit din punct de vedere profesional, caracterizat prin multă seriozitate, conştiinciozitate, punctualitate, preocupată în permanenţă de perfecţionarea activităţii didactice şi ştiinţifice.


Elena Glodeanu

Experienţa profesională s-a materializat prin elaborarea unor lucrări valoroase cu caracter didactic (cursuri, îndrumătoare de lucrări practice), care au fost de un real folos studenţilor.

S-a implicat în activitatea de cercetare ştiinţifică, rezultatele fiind concretizate prin numeroase lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, prin lucrări susţinute la congrese şi simpozioane naţionale şi internaţionale. De asemenea, această activitate este reflectată şi în dezvoltarea unor proiecte şi contracte de cercetare ştiinţifică.

Pe parcursul activităţii sale, dna prof. dr. ELENA GLODEANU a contribuit la buna desfăşurare a activităţii din cadrul Facultăţii de Chimie, îndeplinind funcţia de şef al Catedrei de Chimie Organică şi Biochimie, reprezentând în acelaşi timp facultatea la nivelul Senatului Universităţii din Craiova.

Consider că prin activitatea didactică şi ştiinţifică desfăşurată în cadrul Facultăţii de Chimie, prin caracterul moral şi etic, dna prof. dr. ELENA GLODEANU este un cadru didactic valoros, care se bucură de întreaga noastră apreciere şi gratitudine".

Lucrări ştiinţifice reprezentative publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate: 1 . Effects of folliar fertilizers on some oxidoreductases activity

involved in growth anddevelopment processes of cucumber green-house cu/ture, G. Marinescu, E. Badea, C. Babeanu, E. Glodeanu, în "Revue Roumaine de Biochimie", 3 5 ( 1 -2), 1 998.

2. Studiul prin RMN al ciclizarii unor N-tioacilaminodibenzorurani la oxidarea cu Fericianura de potasiu in mediu bazic, S. Florea,E. Glodeanu, V. Farcasan, în "Revista de chimie", 59 (7), 1 999.

3 . New Phenotiazine Compounds wilh Dyeing Properties; Elena Glodeanu, 1 Silberg, Maria Pleniceanu, în "Journal of the Indian Chemical Society", Vol. 76, 1 999, p. 4 1 1 -4 1 2.



4. Peroxidase system actyvity and chlorophyll content variation in Lycopersicum Esculentum leaves as response to fertilizer treatment, C. Babeanu, E. Badea, E. Glodeanu, G. Marinescu, C. Spirescu, în "Annals of the University of Craiova", Chemistry series, 1 998, XXV, p. 88-93 .

5 . Peroxidase system activity in leaves of" Cucucmis sativus " as marker of growth stimulant treatment, G. Marinescu, E. Badea, C. Babeanu, E. Glodeanu, în "Plant Peroxidase News1etter", Nr. 1 4, p. 79-85, 2000.

6. The effects of Pennasoil treatment on morphological elements, some biochemical aspects and production date for Cucumis Sativus green-house cu/ture, Badea E., Babeanu C. , Spiiescu C. , Glodeanu E., Ciobanu G, în "Annals of the University of Craiova", Chemistry series, XXVIII, Ed. Universitaria, p. 3 7-42, 2000.

7. The human bioenergy effect on the growth rhytm and on rhe enzymatic activity at in vitro explants cu/ture, M. Corneanu, G. Corneanu, E. Glodeanu, în "Studii şi cercetări (Biologie)", 5 , 1 999, p. 5 - 10 .

8 . Growth and enzymatic response of tomatoes seedlings and plants to C02 excess, G. Marinescu, E. Badea, C. Babeanu, E. G1odeanu, în "Journal Environrnental Protection and Ecology", 4, No. 2, p. 393-397, 2003.

9 . The injluence of the complex fertilizer treatment on the peroxidasic system in the pepper plants cultivated in the green house, G. Marinescu, C. Babeanu, E. Glodeanu, G. Ciobanu, în 3rd International Conference of the Chemical Societies of the South-Easten European Countries on "Chemistry in the New Millenium and Endless Frontier" 22-25 septembrie, Bucureşti, 2002.

1 O. Comparative study on the influence of certa in growth stimulants for the peroxidases and catalase activities in plants, G. Marinescu, C. Babeanu, E. Glodeanu, G. Ciobanu, în Sesiunea anuală de comunicări a Societăţii Române de


Elena Glodeanu

Biochimie şi Biologie Moleculară, 1 2 decembrie Bucureşti, 2003 .

1 1 . Peroxidase isoenzimes pattern in Nigdla Damascena in vivo cu/ture under conditions similar to exlraterrestrial environment, G. Marinescu, C. Babeanu, E Glodeanu, G. Ciobanu, în 1 31h Balkan Biochemical Biophysical Days and Meeting on Metabolic Disorders - Kusadasi, Turkey, 1 2- 1 5 octombrie, 2003, OC 86, p . 1 20, 2003 .

Cărţi publicate: 1 . Biochimie vegetala practica, C. Babeanu, G. Marinescu, E.

Glodeanu, G. Ciobanu, Editura lnfo 2003, ISBN 973-8382-04- 1 7 1 .

2. Teste grila pentru admitere, S . Fiorea, G. Bratulescu, Editura Glodeanu, Ed Universitaria, 2003

3. Biochimie generala, G. Marinescu, E. Glodeanu, Editura EUC 1 996, ISBN 964-8763 7 -2-x.

4. Biochimie metabolica, E. Glodeanu, G. Marinescu, Editura EUC 200 1 , ISBN 973-9783 8-3-x.

Notă: Material redactat după CV -ul pus la dispoziţie de prof.

univ. dr. Elena Glodeanu.




Aurel Hulpoi

Aurel Hulpoi (1926-2008)

Aurel Hulpoi s-a născut la 12 aprilie 1 926, în Breţcu, din părinţii Gheorghe Hulpoi şi Paraschiva, născută Fenechiu. A urmat şcoala primară în Breţcu. Rămas orfan de tată de la vârsta de trei ani, după cedarea Ardealului prin Dictatul de la Viena, a fost nevoit să ia drumul pribegiei la vârsta de 1 4 ani. A urmat cursurile Şcolii normale, la Cristurul-Secuiesc, la Galaţi, Chişinău şi Tg. Mureş, obţinând diploma de învăţător în anul 1 948, fiind declarat reuşit al optulea pe centru de examen. După satisfacerea stagiului militar, şi-a început cariera didactică, în mai 1 95 1 , la şcoala din Zăbala, unde a funcţionat ca învăţător până în 1 954, doi ani fiind şi directorul şcolii.

Timp de 32 de ani, din 1 954 până la pensionare, în 1 986, a fost profesor şi director la Şcoala din Covasna - Voineşti. Diploma de profesor de Istorie - Geografie a obţinut-o în 1 970, în



urma absolvirii Facultăţii de profil din Craiova. În toţi aceşti ani, la bine şi la greu, a avut-o alături pe soţia sa, învăţătoarea Aurelia, născută Dobros (fiica învăţătorului Nicolae Dobros) şi pe copiii lor, Vasile şi Mirela. Portretul dascălului Aurel Hulpoi cuprinde trăsături morale precum, competenţa, exigenţa, tact pedagogic, dăruire.

Călăuzit de ideea că omul sfinţeşte locul, a scris o filă însemnată în istoria şcolii din Voineşti. A construit două clădiri noi cu 1 2 săli de clasă şi le-a modernizat pe cele existente, în principal cu contribuţia părinţilor, prin cunoscuta "muncă patriotică". A organizat ateliere - şcoală, expoziţii cu lucrările realizate de elevi (inclusiv costume populare cusute de aceştia), muzeul de istorie şi etnografie locală din cadrul şcolii (îmbogăţit cu obiecte rezultate din săpăturile de la cetatea dacică), concursuri pe teme de istorie şi geografie, excursii, tabere de copii şi multe altele. A reuşit să formeze un colectiv didactic puternic, compus din 30-40 de învăţători şi profesori, a căror competenţă s-a concretizat în rezultatele obţinute de elevi la concursurile şi olimpiadele şcolare şi la examenele de admitere la liceele teoretice, pedagogice, sanitare, industriale şi la şcolile profesionale. În toţi aceşti ani, şcoala din Voineşti era recunoscută ca una din cele mai bune şcoli din zonă, fiind numită de Institutul de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti "şcoală etalon", iar directorul e1 desemnat membru în Consiliu pentru învăţământul primar-gimnazial din cadrul Ministerului Învăţământului, metodist în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna, participant activ la diferite inspecţii şcolare şi schimburi de experienţă.

Acum, privind retrospectiv, unul din motivele de mare satisfacţie al profesorului Hulpoi şi al colegilor săi, este faptul că la "citirea catalogului" răspund prezent foştii elevi, astăzi oameni de ispravă, fie că sunt agricultori, muncitori, funcţionari sau me�ici, ingineri, profesori, jurişti, economişti, unii dintre ei oameni cu importante rosturi în viaţa publică locală şi naţională.


Aurel Hulpoi

Activitatea de dascăl a profesorului Aurel-Vasile Hulpoi s-a completat în mod fericit cu munca sa plină de pasiune pe tărâm cultural-artistic, publicistic, ştiinţific şi civic. Iubitor al folclorului şi tradiţiilor româneşti din curbura Carpaţilor, el se numără printre iniţiatorii cunoscutei manifestări păstoreşti din Covasna, "Nedeia mocănească - Sântilia", organizată în forma actuală din vara anului 1 972, a formaţiilor de fluieraşi, de dansuri populare româneşti, corale sau de montaje literar-muzicale din cadrul căminului cultural, cu care a obţinut numeroase premii 1, II şi III, pe ţară.

Tot pentru păstrarea obiceiurilor păstoreşti ale mocanilor şi a tradiţiilor locale, a organizat şezători folclorice, serbări şcolare, mersul cu pluguşorul ş.a. Începând cu anul 1 972, în ziarul "Cuvântul nou", a publicat pagini întregi de folclor local cu titlul "Cu cât cânt, cu atâta sunt", "Baladă - cântec mândru strămoşesc", "Datini de nuntă". A condus, din 1 972, subredacţia din Covasna a publicaţiei "Cuvântul nou", dar a mai colaborat la revistele cu apariţie naţională " Flacăra " şi " Orizonturi ".

La sesiuni de comunicări ştiinţifice şi simpozioane, la Universitatea Populară sau la examenul pentru obţinerea gradului didactic 1, a elaborat studii şi lucrări având ca temă: "Studiul fizica-geografic cu privire la Bazinul hidrografic Bâsca Mare", "Nedeia mocănească - Sântilia simbioză a trecutului cu prezentul", "Mioriţa pe plaiurile Covasnei", "Peţitul şi nunta la Voineşti" etc.

Implicat în problemele cetăţii, Aurel-Vasile Hulpoi s-a preocupat de rezolvarea treburilor obştii, având o bună colaborare şi comunicare cu reprezentanţii concetăţenilor maghiari din localitate şi din judeţ. Alături de prietenii săi, a fost printre cei care la reorganizarea administrativ-teritorială din 1 968, a propus şi susţinut înfiinţarea judeţului Covasna. Împreună cu învăţătorul Niţă Buzea şi alţi români covăsneni a făcut demersurile necesare pentru ridicarea "Monumentului ostaşului român" din Voineşti, în locul celui dărâmat în toamna anului 1 940. A cunoscut şi s-a



bucurat de prietenia, aprecierea şi respectul multor personalităţi ale culturii româneşti din ultimii 50 de ani.

Munca i-a fost răsplătită cu peste 1 O ordine şi medalii, dintre care amintim "Ordinul Muncii" clasa III-a, Diploma de onoare "PRO-URBE" a oraşului Covasna, membru de onoare al Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita şi al Ligii culturalcreştine "Andrei Şaguna" (titlul conferit cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani). Dar cele mai de preţ medalii sunt prestigiul, preţuirea şi dragostea cu care este răsplătit şi înconjurat profesorul Aurel Hulpoi de către foştii elevi şi colegii, de oamenii cu care a parcurs această dificilă perioadă istorică şi în primul rând, de întreaga comunitate din oraşul "celor 1 000 de izvoare" de apă minerală. A trecut la cele veşnice la 1 3 august 2008, la vârsta respectabilă de 82 de ani.

Note bibliografice: Ioan Lăcătuşu, Profesorul Aurel- Vasile Hulpoi la 75 de

ani, în Buletinul Ligii Cultural-Creştine "Andrei Şaguna", nr. II 1 2002, p. 1 37- 1 3 8.

Date puse la dispoziţie de familia profesorului Aurel Hulpoi, din Covasna.


Gheorghe Jurebiţă

Gheorghe Jurebiţă (1894-1968)

Gheorghe (George) Jurebiţă s-a născut la 8 aprilie 1 894, la Voineşti-Covasna, ca al doilea fiu al soţilor Nicolae Jurebiţă şi Maria, născută Teacă, sora Episcopului Justinian Teculescu.

După cu urmează clasele primare în Covasna, îşi continuă studiile la Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov, fiind coleg de clasă cu vărul său Horia Teculescu, fiul protopopului Ioan Teculescu, devenit Episcopul Justinian, şi cu viitorul poet Lucian Blaga. În timpul liceului, opt ani de zile, cei doi veri GhiţăGeorge şi Horică au fost foarte apropiaţi, la bine şi la rău. La absolvire, în anul 1 9 1 4, şi-au făcut fotografii, în uniforma şagunistă, spre aducere-aminte, cu însemnări scrise caligrafic pe versa (vezi anexa).

La terminarea liceului, Gheorghe Jurebiţă se hotărăşte să urmează Institutul Pedagogic-Teologic "Andreian" din Sibiu. Un .



"Certificat" eliberat, în 3116 decembrie 1 9 1 4, de Consistorul Bisericei Ortodoxe Române din Transilvania adevereşte "oficios" · că tânărul George Jurebiţă "este primit în rândul candidaţilor de preoţi ai arhidiecezei greco-orientale transilvane şi ca elev al institutului seminarial teologic arhidiecezan din Nagyszeben (Sibiiu), acum în anul prim, ascultă cu spor studiile clericale, iar după absolvarea acestora şi după facerea examenului de cualificaţiune preoţească cu succes corespunzător, va putea fi promovat la gradurile preoţiei şi aplicat la servicii preoţeşti în această arhidieceză, după normele în vigoare". Documentul este semnat de Ioan Meţianu, arhiepiscop.

Diploma de absolvire a Institutului Pedagogic-Teologic "Andreian" din Sibiu, din anul 1 9 1 7, intitulată "Absolutoriu", atestă faptul că tânărul Jurebiţă a avut calificative maxime la toate obiectele de învăţământ. Remarcăm că toţi cei trei ani de studiu la "secţiunea teologică", între 1 9 1 4- 1 9 1 7, au fost în perioada primului război mondial, iar diploma i-a fost eliberată la "Oradea Mare", în 1 8 mai 1 9 1 7, având semnături ale unor mari profesori, precum dr. Nicolae Bălan, dr. Vasile Stan, dr. Pavel Roşea, dr. Romul Cândea, Timotei Popovici (vezi anexa). În acelaşi an, la 25 aprilie 1 9 1 7, obţine "Atestatul de cualificaţiune" în care se menţionează că "s-a supus examenului practic, prescris pentru candidaţii la preoţie", în urma căruia candidatul George Jurebiţă a obţinut "calculul Foarte bine" şi "se declară deci cualificat pentru chemarea preoţească în arhidieceza română greco-orientală a Transilvaniei, şi în puterea acestui atestat i se dă dreptul de a concura la parohiile noastre, conform cualificaţiunei şi serviţiilor sale". Documentul este semnat de arhiepiscopul şi mitropolitul Vasile Mangra şi de dr. Octavian Costea, secretar consistorial.

După absolvirea Institutului Teologic, a fost învăţător confesional, funcţionar la Consistorul Arhidiecezan Sibiu, diacon, între 1 92 1 - 1 923 , la Catedrala din Sibiu, iar de la 1 noiembrie 1 923 la 1 martie 1 925 a fost diacon la Episcopia Militară "cu solda gradului de căpitan". Pentru a obţine această funcţie a avut


Gheorghe Jurebiţă

nevoie de binecuvântarea /aprobarea ierarhului. Dintr-o adresă eliberată de Consistorul Arhidiecezei Ortodoxe de Alba-Iulia şi Sibiu, nr. 7 1 60 din 1 8 septembrie 1 923, semnată de arhiepiscopul şi mitropolitul Nicolae (Bălan), aflăm următoarele: "Văzând cererea diaconului Gheorghe Iurebiţă din Sibiu, de a i se da voie să treacă în altă eparhie pentru a intra în clerul militar, îi încuviinţăm numitului să iasă din Eparhia noastră". Regretăm că nu am găsit încă documente care să ateste faptul că a lucrat în Episcopia Armatei, probabil alături de Episcopul Armatei Iustinian Teculescu.

La solicitarea unchiului său, Episcopul Iustinian Teculescu, de la 1 martie 1 925 până la 1 octombrie 1 932, George Iurebiţă a îndeplinit funcţii importante la Episcopia de Cetatea Albă - Ismail: director asesor, secretar eparhial, diacon ceremonia!, de la 1 martie 1 295 până la 1 noiembrie 1 925, iar preot ceremonia! la Catedrala episcopală din Ismail de la 1 noiembrie 1 925 până la 1 octombrie 1 932.

Din revista bisericească "Luminătorul", nr. 22-23, din 1 925, ce apărea la Chişinău, aflăm că "diaconul Iurebiţă este hirotonit preot pentru catedrala din Ismail la 1 noiembrie 1 925. De asemenea avea calitatea de reprezentant supleant al Eparhiei Cetatea Albă - Ismail în Congresul Naţional Bisericesc.

În toate aceste funcţii, a lucrat cu devotament şi cu fiiască dragoste faţă de Episcopul Iustinian, pentru buna rânduială a Eparhiei. Pe lângă obligaţiile de serviciu, preotul Gheorghe Iurebiţă a editat toate numerele Buletinului Episcopiei Cetatea Albă-Ismail din perioada 1 925- 1 932, punându-şi toată priceperea în a evidenţia bogata activitate pastorală a Episcopului Iustinian Teculescu şi folosind o limbă română corectă şi expresivă.

În perioada amintită, G. Iurebiţă a fost şi profesor la Seminarul Teologic "Melhisedec Episcopul" din Ismail, predând Teologia dogmatică, Morala creştină, Istoria, Limba română şi cunoştinţe de cancelarie. La adunările Comitetului Şcolar al



Seminarului Teologic "Melhisedec Episcopul" din Ismail, preotul George Jurebiţă era delegatul Episcopiei.

Toate funcţiile şi sarcinile îndeplinite în cadrul Eparhiei Cetatea Albă - Ismail dovedesc încrederea deosebită pe care Episcopul Justinian Teculescu a avut-o în calităţile intelectuale şi fizice extraordinare ale nepotului său, preotul G. Jurebiţă.

După trecerea la cele veşnice, în 1 6 iulie 1 932, a Episcopului Justinian Teculescu, preotul Gheorghe Jurebiţă îşi dă demisia din funcţia de secretar eparhial şi din . toate celelalte funcţii pe care le deţinea în cadrul Eparhiei Cetatea Albă - Ismail. În scrisoarea de mulţumire a Consiliului Eparhial adresată preotului Ghe. Jurebiţă, la plecarea acestuia din Ismail ( 1 oct. 1 932), este arătat regretul că "iubitul nostru şef Părintele George Jurebiţă mâne ne părăseşte, plecând din Eparhia noastră. Mai mult de şapte ani a stat Părintele Jurebiţă în capul Cancelariei Consiliului Eparhial". De asemenea este arătat faptul că, pe lângă conducerea Cancelariei Consiliului, şi-a luat încă o însărcinare mai complicată şi mai obositoare, aceea de a-i învăţa pe funcţionari scrierea corectă în limba română. Personalul Cancelariei era compus aproape în întregime din persoane născute în Basarabia, sub stăpânirea rusă şi cu educaţia şi cultura rusă, de aceea ·"n-a putut deodată să se exprime corect româneşte, atât verbal, cât şi scris". Părintele Jurebiţă "imediat după luarea în primire a postului său de Secretar Eparhial, ia asupra sa aceasta, repet, obositoare însărcinare de a ne da îndrumări cuvenite şi a corecta toate greşelile noastre, nelăsând să plece nicio adresă fără a fi verificată şi semnată de P.C. Sa". În continuare, se arată în scrisoarea de mulţumire că îşi îndeplinea această însărcinare "fără nicio supărare, fără observaţii j ignitoare, întotdeauna corect şi cu o răbdare chiar uimitoare, luând exemplu, sau după asemănarea familială cu iubitul şi mult regretatul Prea Sfinţitul Episcop Justinian, al cărui principiu. în relaţii cu toată lumea, era în primul rând OMENIRE şi DRAGOSTE."


Gheorghe Jurebiţă

În nr. 9 din 1 932 al Buletinului Episcopiei Cetăţii Albe/smail, la pagina 4, într-un articol intitulat Demisie, se anunţă că "P.C. Protoiereu George Jurebiţă, secretarul nostru Eparhial, după o activitate de şapte ani şi şapte luni în Consiliul nostru Eparhial, şi-a prezentat demisia pe ziua de 1 octombrie a.c., şi cerându-şi Cartea Canonică a părăsit Eparhia noastră, la a cărei organizare şi consolidare a lucrat alăturea de mult regretatul nostru P.S. Episcop Justinian, cu deosebită dragoste, pricepere, zel şi conştiinciozitate. Astfel cu numărul de faţă, P.C. Sa îşi încheie şi lucrarea de redactor al Buletinului nostru Eparhial, pe care a îndeplinit-o singur, tot timpul de la 1 martie 1 925 până astăzi".

Într-o adresă din 23 august 1 932 a Consiliului Eparhial al Episcopiei Cetăţii Albe - Ismail, semnată de Episcopul Dionisie, care a urmat Episcopului Justinian, se arată că "demisia pe care P.C. Sa de bună voie ni-a prezentat-o şi ieşirea P.C. Sale din Eparhia noastră ne-a produs adâncă părere de rău, pentru că înseamnă o pierdere simţitoare pentru Stăpânirea noastră Eparhială".

O altă adresă de mulţumire din partea Comitetului Şcolar de pe lângă Seminarul Teologic "Episcopul Melhisedec", Ismail, este adresată Părintelui Protoiereu Gheorghe Jurebiţă, în data de 20 august 1 932, prin care i se exprimă "călduroase mulţumiri pentru concursul preţios şi sincer ce totdeauna aţi dat Seminarului ţi pentru activitatea ce aţi avut în sânul Comitetului şcolar ca reprezentant al P.S. episcop".

Aprecieri asemănătoare, dar pentru alte calităţi, aflăm într-un proces-verbal al Consiliului parohial din Covasna, din I l septembrie 1 927, scris de preotul Er. Ticuşan şi semnat de oameni de vază ai localităţii, preotul Gheorghe Furtună, Nic. Manea, Alexe Teculescu, Gh. Papuc, Nic. Dobros, Ioan N. Şerban, Ioan Costea, Florea Giuglea, Gh. Op. Sorescu, Dumitru Manole, Gh. Cojan şi epitropii Const. Furtună, Oprea Negrut şi Ioan Cosnean. În acest proces-verbal se arată că preotul Gheorghe Jurebiţă a donat bisericii un rând complet de veşminte (ornate)



preoţeşti complet "pentru Sfânta noastră biserică, întru pomenirea răposatei sale soţii Florenţa şi a moşilor săi Matei şi Paraschiva". Această "donaţiune" care "în cadrele unei predici a fost comunicată tuturor credincioşilor în ziua de 4 septembrie a.c., trebuie să mişte toate inimile nobile spre fapte, deci propune a se lua act şi în această şedinţă". Consiliul parohial, aflând "de această mărinimoasă faptă a bravului fiu al parohiei noastre, îi transmite cele mai profunde mulţămiri şi roagă pe Atotputemicul Dumnezeu să odihnească cu drepţii pe iubiţii săi trecuţi la veşnicie, iar Cucemiciei Sale să-i dea viaţă lungă şi rodnică, spre binele bisericii, alăturea de Preasfinţitul nostru Episcop Justinian, fala parohiei noastre, din sufletul cald al căruia şi dânsul a primit atâta căldură. Roagă pe Cel ce cunoaşte inima şi rărunchi, în faţa căruia nimica nu rămâne ascuns şi nedescoperit, ca ambilor acestor fii ai parohiei noastre să le dea viaţă lungă şi întrupată în fapte mari, şi putere de a putea săvârşi încă multe asemenea ajutoare la altarul Sfânt al Domnului". Documentul este înregistrat la Oficiul Parohiei Ortodoxe Române din Covasna, Protopopiatul Oituz cu nr. 1 53 din 25 septembrie 1 927. O copie a acestuia a fost trimisă preotului Ghe. Jurebiţă, însoţită de o adresă autografă a preotului Eremia Ticuşan în care i se spune că "s-a luat act de frumoasa donaţiune ce aţi făcut sfintei noastre biserici. Dumnezeu să vă răsplătească aceste trecătoare cu cele veşnice".

Pentru activitatea desfăşurată la Episopia de Cetatea Albă - Ismail, Ministerul Cultelor îi acordă lui Gheorghe Jurebiţă, în 1 928, medalia "Răsplata Muncii", clasa 1 cu brevet, iar din partea Patriarhiei Române primeşte, în acelaşi an, crucea aurită gramata nr.5688/ 1 928 şi mai târziu titlul de protoiereu gramata nr. 5362/ 1 932.

Se cuvine să evidenţiem deosebitele merite ale lui Gheorghe Jurebiţă şi prin menţiunea că, în 1 929, şi-a luat Doctoratul în Ştiinţe Politice al Universităţii din Cluj . Diploma, care confirmă titlul de "DOCTOREM SCIENTIARUM


Gheorghe Jurebiţă

POLITICARUM", are semnătura autografă a rectorului G. Bogdan Duică şi aceea a decanului Emil Haţeganu. În decembrie 1 934, George Jurebiţă a obţinut a doua licenţă, de la Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat a Universităţii din Cernăuţi.

Rezultatele deosebite obţinute de preotul Gheorghe Jurebiţă prezentate mai sus i-au adus desigur satisfacţii pe linia profesională. În viaţa de familie însă a avut mult de suferit. S-a căsătorit la Sibiu, în 1 922, cu Florenţa, o femeie deosebit de frumoasă şi iubită de familia soţului, dar, în 1 927, la Ismail, aceasta se îmbolnăveşte grav şi trece în lumea celor drepţi, lăsând durere şi suferinţă în sufletul celor care au iubit-o. Desigur munca asiduă şi multiplele îndatoriri efectuate în cadrul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, alături de povăţuitorul său sufletesc şi unchi, Episcopul Justinian, i-au alinat treptat cumplita durere. După ce părăseşte Eparhia, în care a avut şi bucurii şi necazuri, Gheorghe Jurebiţa se recăsătoreşte cu Steliana, născută Laridov, în 3 septembrie 1 932. Este obligat să părăsească cinul preoţesc. Se stabileşte, în 1 933 , la Sighişoara, are trei fete. Ocupă diverse funcţii, de contabil la Liceul de Băieţi "Principele Nicolae", unde era director vărul şi prietenul din tinereţe Horia Teculescu, apoi este director al Cooperativei "Progresul" şi funcţionar al Uniunii Cooperativelor de Consum. Se pensionează în 1 954 şi trece la cele veşnice în 1 968, la Sighişoara, unde este înmormântat.

Plecat de pe meleaguri covăsnene, unde adeseori se întorcea cu drag, simţind că doar aici i se picură în suflet putere, Gheorghe Jurebiţă a avut o viaţă plină de încercări, în care străluceşte bogata şi rodnica activitate desfăşurată la Ismail, alături de Episcopul Justinian Teculescu.

Note bibliografice: Luminiţa Carnea, Preotul George Jurebiţă din Voineşti

Covasna - secretar al Episcopiei din Ismail, în "Cuvântul nou", nr. 5380, din 8 aprilie 2009, p. 3



Documente şi informaţii despre Gheorghe Jurebiţă au fost puse la dispoziţia autorilor de familie, prin doamna Maria Panaiotu, născută Jurebiţă.


Matei Jurebiţă

Matei Jurebiţă (1908-1995)

Profesorul Matei Jurebiţă este cel mai mic dintre fraţii Jurebiţă: Ioan, Gheorghe, Reveica, Nicolae, Maria, Dumitru -copiii lui Nicolae şi Maria Jurebiţă, născută Teacă, sora Episcopului Justinian Teculescu.

Matei Jurebiţă a văzut lumina zilei în Covasna - Voineşti, la 1 O februarie 1 908. Ca şi fraţii mai mari, a urmat şcoala primară de lângă straşina bisericii vechi din Voineşti, apoi cursul inferior al liceului "Andrei Şaguna" din Braşov. Cursul superior îl urmează la Liceul de Băieţi "Principele Nicolae" din Sighişoara, unde director era vărul său Horia Teculescu. Şi-a luat diploma de absolvire a liceului în 1 929.

În anul 1 937, Matei Jurebiţă a absolvit Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti (rector N. Otescu), iar în anul 1 938 şi-a luat licenţa la Academia de Muzică şi Artă



Dramatică din capitală. În acelaşi an intră în cadrele active ale armatei, ca şef de muzică şi dirijor al muzicii regimentului 36 Infanterie. Capacităţile muzicale, priceperea şi talentul i-au fost apreciate, ajungând şef de muzică la regimentul 2 de gardă Dadilov. Lucrează în anii următori în armată, îşi susţine examenele pentru a obţine gradul militar de căpitan.

Când era student, în vacanţe, participa la organizarea unor programe artistice în Covasna, pregătind coruri cu tinerii din localitate, în acest mod, înfiinţează şi dirijează corul "Astra" din Covasna.

În septembrie 1 946, Matei Jurebiţă este numit profesor titular de muzică în Bucureşti, iar din 1 950 este profesor titular la Şcoala Specială de Muzică din capitală. În această calitate, are permanent în vedere dorinţa de perfecţionare în specialitate. A fost preocupat de buna pregătire a elevilor săi, pentru care a scris şi a editat manuale speciale pentru elevii de la liceele de muzică.

După ce a trăit anii copilăriei şi ai adolescenţei în satul natal, după efectuarea studiilor în Braşov şi în Sighişoara, Matei Jurebiţă s-a stabilit în Bucureşti, unde a avut o bogată activitate în domeniul muzical, atât la Şcoala Specială de Muzică, cât şi la Şcoala Populară de Artă. Activitatea laborioasă dovedită la catedra de studii teoretice a Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti i-a adus lui Matei Jurebiţă o binemeritată apreciere, fiind printre cei dintâi profesori de muzică din ţară care au obţinut gradul didactic I în învăţământ.

Ca titular pentru disciplina teorie şi solfegiu, Matei Jurebiţă i-a avut ca şi colegi pe Constantin A. Ionescu, Ion Vintilă, Constantin Zamfir, Nicolae Neagu, Teodor Carţiş, Vasile D. Nicolescu, Emanoil Elenescu, Adriana Sachelarie, Viorel Cosma, iar de la clasa de Canto popular pe Fănică Luca, Maria Tănase, Gheorghe Pantazi, Ion Zlotea1 • Şef de catedră fiind în acei ani compozitorul şi profesorul Filaret Barbu.

Pasiunea pentru muzică a continuat şi după pensionare. Deşi a rămas în Bucureşti, gândurile îl purtau cu dragoste şi


Matei Jurebiţă

nostalgie spre locurile natale, până în momentul trecerii la cele veşnice, în luna mai a anului 1 995, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

Prin profesorul Matei Jurebiţă, covăsnenii au un important reprezentant în învăţământul muzical românesc2•

Lucrări publicate: Muzică pentru ansambluri de gimnastică, Bucureşti,

Editura Ministerului Educaţiei Naţionale, 1 948. Teoria muzicii. Cu aplicaţii la cântecul popular pentru

ciclul mediu al şcolilor speciale de muzică, Bucureşti, Ministerul Culturii, 1 956, 278 pag. (în colaborare cu Constantin Zamfir).

307 Solfegii pentru şcolile medii de muzică, Bucureşti, Litografia Învăţământului, 1 956, 1 90 pag.(În colaborare cu Constantin Zamfir) .

Manual de teorie şi solfegii pentru clasa a VII-a a şcolilor de muzică, Bucureşti, Editura Muzicală, 1 962, 24 7 pag.

Teorie şi so(fegii pentru clasa a Xl-a licee de muzică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1 967, 220 pag.(în colaborare cu Feodor Oancea).

Teorie şi so(fegii. Manual anul III pentru licee de muzică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1 97 1 , 220 pag. (în colaborare cu Feodor Oancea.)

Teorie şi so(fegii, manual pentru clasa a VII-a a şcolilor de muzică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 973 , 247 pag.

Teorie şi solfegii. Manual pentru clasa a VII-a cu program de muzică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1 986, 24 7 pag. (reeditare ).

Referinţe critice:

"Despre ce se vorbeşte, însă, în cărţile de teorie şi solfegii semnate de profesorul, dirijorul şi compozitorul Matei Jurebită, fiul meleagurilor covăsnene? În primut rând despre principii

. şi



metode de studiu necesare învăţării muzicii de către copii şi tineri ca viitori profesionişti ( cântăreţi, instrumentişti sau pedagogi) ; din alt punct de vedere, Matei Jurebiţă ne dovedeşte că a iubit şi valorificat la cote înalte melosul tradiţional autohton. Fie că avem în vedere manualele sale pentru clasele a VII-a şi a XI-a, cu program special de muzică, sau culegerea celor 307 Solfegii, vom remarca, desigur, bogăţia de exemple extrase din repertoriul folcloristic al diferitelor zone (grai uri muzicale) pământene, cât şi un număr sporit de melodii create în cel mai fin stil popular de către Matei Jurebiţă. În general, în aceste exemple muzicale, profesorul creator dovedeşte o bogată fantezie, o tehnică de profesionist în armonizarea vocilor şi polifonizarea solfegiilor compuse pentru două şi trei voci etc. De asemenea mai aflăm în aceste cărţi şcolare şi câteva transcrieri muzicale după documente înregistrate, sau din memoria sonoră a locurilor natale, precum unele melodii de învârtită, ceardaş, cântece, doine pe care profesorul le aşează în ritmurile lor fireşti de 9 şi 1 O şaisprezecimi sau în măsuri alternative de 5 şi 7 timpi etc.

Se insistă în aceste cărţi cu conţinut didactic pe trăsăturile modurilor populare diatonice şi cromatice de stare minoră şi cu privire la "scara majoră naţională", pe caracteristicile sonore şi acordajele instrumentelor tradiţionale: fluier, cimpoi, bucium, cobză etc.

Exemplelor muzicale înserate în cuprinsul cărţilor respective le sunt adăugite şi melodii sel1U1ate de Victor Iusceanu, Ion Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Anatol Vieru, Theodor Grigoriu, Constantin Tucaliuc, George Breazul, D.D. Stancu, Paul Constantinescu, Doru Popovici sau piese corale din repertoriul preclasic şi clasic, romantic şi românesc aparţinând compozitorilor Adriano Bancherii, W.A. Mozart, G. Verdi, Nicolae Lungu, I .D. Chirescu, Constantin Palade, Cezar Mărculescu, Ion Vintilă ş.a.

În mod concret, despre cartea de Teoria Muzicii şi Solfegii cu aplicaţii la cântecul popular, aflată şi la Biblioteca Academiei


Matei Jurebiţă

Române, în manuscris (Cota: III 363487), cei doi autori -Constantin Zamfir şi Matei Jurebiţă - comentează: "Studiul teoriei muzicii universale rămâne incomplet fără cunoaşterea elementelor de bază ale muzicii populare. Viaţa de gândire, simţire şi voinţă este aceeaşi la toate popoarele. Ceea ce le deosebesc sunt numai condiţiile materiale în care trăiesc şi care influenţează asupra dezvoltării mentalităţii lor în decursul istoriei. Îndelungata practică muzicală populară ne obligă să privim problemele teoriei muzicii atât din punct de vedere al evoluţiei istorice, considerând că istoria selecţionează din timp în timp elemente care sunt întrebuinţate ca mij loace artistice ce constituie stilul unei anumite epoci.

Muzica populară, căreia muzica cultă îi este de atâtea ori tributară, nu a cunoscut o asemenea preocupare, de aceea -continuă cei doi autori de carte românească - ne propunem în lucrarea de faţă să lărgim şi să completăm elementele teoretice muzicale cu o serie de noţiuni scoase din practica îndelungată a poporului care dă creaţiei muzicale culte perspective noi de îmbogăţire"3 .

Ca şi creator de sonorităţi muzicale, Matei Jurebiţă a compus muzică simfonică: Tu/nicu! lui Horea, mic poem simfonie pentru orchestră de copii; muzică de fanfară: Marş pe teme populare; Covasna, potpuriu de muzică populară ardelenească; muzică instrumentală: Tarantela, pentru flaut şi pian; Sârba, pentru vioară, nai şi ţambal; muzică corală: Ardeleana, cor mixt cu solo de .fluier, versuri de Matei Jurebiţă4.

După conţinutul şi arhitectura lor formală majoritatea creaţiilor semnate de compozitorul prezentat în aceste rânduri au ca model melodia de joc, iar formaţiile cărora le sunt destinate aceste piese - cor şi fanfară, instrumente tradiţionale (fluier, nai, ţambal) - fac şi ele parte din mij loacele de exprimare cunoscute şi mânuite, din copilărie, de cel care a plecat de pe aceste locuri şi anume, profesorul de muzică gr. 1 , dirijorul şi compozitorul Matei N. Jurebiţă"5 .



Note bibliografice: 1 . Emil Bâclea şi Dan Smântânescu, Dezvăluirile unui artist

român, Bucureşti, Editura Cortega, 1 995, p. 1 9-27, 25 1 -3 1 9. 2 . Luminiţa Comea, Oameni care au fost: Matei Jurebiţă (1908-

1997), în Cuvântul Nou, Sf. Gheorghe, nr. 5507, 9 octombrie 2009, p. 3.

3. Constantin Zamfir şi Matei Jurebiţă, Teoria Muzicii şi Solfegii cu aplicaţii la cântecul popular, manuscris, Biblioteca Academiei Române (Cota: III 363487), p. VIII.

4. Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, vol. IV (HJ), Bucureşti, Editura Muzicală, 200 1 , p. 2 1 8 .

5 . Constantin Catrina, Profil de muzician: Matei N Jurebiţă, în

"Angvstia", nr. 1 3 , Sf. Gheorghe, 2009, p. 243 .

Multe informaţii au fost oferite autorilor de către familie, prin doamna Maria Panaiotu, născută Jurebiţă.


Dumitru Lungu

Dumitru Lungu (n. 1957)

Dumitru Ll.mgu s-a născut la 5 martie 1 957, în Covasna, din părinţii Ioan şi Paraschiva. Este căsătorit, are un copil. După absolvirea şcolii generale din localitatea natală, în perioada 1 972-1 976, a urmat cursurile Liceului Militar "Dimitrie Cantemir". În anul 1 979, a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni.

În perioada 1 979-2003 , a ocupat succesiv funcţii la diferite eşaloane în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în specialitatea Comunicaţii şi informatică 1 tehnică de comunicaţii . Din anul 2003, colonelul Dumitru Lungu îndeplineşte funcţia de Comandant al Centrului 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică, Bucureşti.

Între anii 1 985-1 987, a urmat cursurile Facultătii de Transmisiuni, din cadrul Academia de Înalte Studii Milita�e, pe



care le-a absolvit cu Diplomă de merit. În perioada 1 987-2008, a urmat cursuri postuniversitare de perfecţionare în ţară şi un curs de specializare în S.U.A.

În anul 2008, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare, cu teza "Războiul informaţional. sisteme C4I în războiul informaţional".

Cunoaşte limbile franceză, rusă şi engleză. Dintre competenţele şi abilităţile sociale menţionăm: bun

organizator şi conducător; creativ, comunicativ, ambiţios, motivat, bun cunoscător al oamenilor din subordine, iar dintre competenţe şi aptitudini tehnice, foarte bun cunoscător al tehnicii de comunicaţii din dotarea armatei şi dovedeşte o bună cunoaştere a utilizării calculatorului, a unor programe uzuale şi a comunicării prin internet.

Împreună cu un colectiv de specialişti a realizat Muzeul Transmisiunilor Armatei Române.

Activitate ştiinţifică a col. dr. Dumitru Lungu s-a materializat în numeroasele articole de specialitate în publicaţiile editate de Ministerul Apărării Naţionale.

Este autorul cărţii "Mesager în orice anotimp - istoria de 6 decenii a Centrului 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică" (capitolul I anexat)

Conţinutul şi valoarea lucrării de doctorat rezultă din Referatul asupra tezei cu tema RĂZBOIUL INFORMA TIONAL. SISTEME C41 ÎN RĂZBOIUL INFORMA ŢIONAL, întocmit de conducătorul ştiinţific prof. univ. cons. dr. Ion STOIAN, referat pe care îl redăm în continuare.

Aprecieri generale asupra tezei de doctorat: Tematica tezei de doctorat este de mare actualitate şi

importanţă pentru societatea românească în general şi pentru armata noastră în special, în această etapă când participăm activ la un important proces de schimbare de viziune pentru sistemul militar românesc, aliniat la transformarea militară iniţiată de NA TO care implică şi o direcţie specifică de acţiune - folosirea


Dumitru Lungu

unor tehnologii înalte (high tech) şi a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (IT&C) în noi tipuri de războaie precum războiul bazat pe reţea, războiul informaţional, războiul bazat pe efecte etc . .

Actualitatea subiectului ţine de realitatea sistemului militar românesc şi de nevoia de pragmatism în construcţia sistemelor informaţionale.

Teza de doctorat are un pronunţat caracter de noutate, atât prin metodele de cercetare cât şi prin aria investigaţiei, profunzimea analizei, pertinenţa argumentării, valoarea şi utilitatea propunerilor exprimate.

Fără îndoială, rezolvările întreprinse nu pot fi exhaustive, dar prin maniera sistemică şi previzională de a aborda demersul ştiinţific, plecând, în primul rând, de la ceea ce are cu adevărat valoare ştiinţifică, lucrarea îşi aduce contribuţia la elucidarea multor aspecte, insuficient abordate sau chiar neclare din punct de vedere conceptual, structural şi funcţional privind modul de manifestare a războiului informaţional în conflictele militare moderne şi tendinţele de evoluţie ale acestuia; implicaţiile războiului informaţional (operaţiilor informaţionale) asupra organizării şi desfăşurării acţiW1ilor militare; organizarea, structura şi funcţionarea sistemelor C41 în condiţiile războiului informaţional; măsurile pentru asigurarea protecţiei şi securităţii sistemelor C41 în războiului informaţional. Prin cele prezentate, teza de doctorat are un evident caracter original.

Autorul tezei de doctorat arată că noul concept de război informaţional a schimbat, fără tăgadă, modul în care privim tehnologia, aflată în plin progres, şi cu care trebuie înzestrate forţele noastre armate. Acum ne concentrăm pe integrarea în reţele a oamenilor, proceselor şi tehnologiilor cu scopul de a permite distribuirea cunoştinţelor şi luarea oportW1ă a deciziilor

Caracterul ştiinţific al tezei de doctorat este conferit şi de aparatul ştiinţific utilizat, îndeosebi din literatura străină, de modul cum se propune executarea procesului de comandă şi



control. În urma analizei ştiinţifice pe care autorul o face în lucrare se desprinde o direcţionare spre rolul fundamental al sistemelor C41 care este de a asigura, în timp util, în condiţii de siguranţă maximă, informaţii relevante şi decisive la eşaloanele interesate pentru a permite forţelor să le valorifice în scopul îndeplinirii obiectivelor în toate formele acţiunilor militare.

Aprecieri analitice asupra structurii şi conţinutului tezei de doctorat:

Structura lucrării este logică şi echilibrată urmărind să evidenţieze necesitatea şi utilitatea problemelor tratate; lucrarea este structurată pe patru capitole, iar anexele care o însoţesc întregesc şi argumentează conţinutul acesteia. Anexele sunt concludente şi consistente, asigurând detaliile necesare pentru înţelegerea unor · aspecte ridicate în teză sau oferind o documentare generală suplimentară. Bibliografia utilizată include principalele lucrări de referinţă, autohtone şi străine, în domeniul abordat.

Conţinutul teoretic şi practic-aplicativ al tezei de doctorat are o deosebită valoare ca investigare ştiinţifică, fiind rodul unui studiu aprofundat asupra conceptului de război informaţional, precum şi asupra arhitecturii, funcţiilor şi structurii sistemelor C41 în cadrul RI şi, de asemenea pe implicaţiile RI asupra dezvoltării şi funcţionării acestora.

Valoarea ştiinţifică a tezei de doctorat a fost asigurată atât de studiul aprofundat pe care autorul 1-a făcut asupra domeniului abordat, de formaţia sa intelectuală deosebită dezvoltată pe timpul pregătirii prin doctorantură cât şi de experienţa profesională specifică domeniului abordat. Pe baza studierii unui număr mare de surse bibliografice de specialitate, a explorării a unor pagini de web pe domeniu şi participării la numeroase activităţi ştiinţifice teoretice şi practice, autorul abordează, într-o altfel de manieră decât cea întâlnită în alte lucrări, problemele privind RI cu toate componentele şi tipurile lui, precum şi a sistemului C41 ca element de bază al Rl.


Dumitru Lungu

Domnul col. Dumitru Lungu apreciază, în mod corect, că conceptul RI este o realitate care are în vedere forme noi de ducere a acţiunilor militare, noi forme şi metode de conducere a forţelor armate, statelor şi coaliţiilor de state în operaţiile secolului XXI cu folosirea spaţiului informaţional integrat ( câmpul informaţional) constituit în timp aproape de cel real şi a unor sisteme de comunicaţii şi informatice moderne, sigure şi fiabile.

Din enumerarea succintă a formelor concrete de manifestare a celor două componente ale războiului informaţional se poate trage concluzia că aria de cuprindere a acestuia înglobează domenii şi structuri specializate, bine identificate şi definite, dintre care amintim: cercetare şi supraveghere; avertizare timpurie; gestionare crize; planificarea operaţiilor; războiul electronic; operaţiunile psihologice; conducerea forţelor; mass-media (ca structură); comunicaţiile şi informatica; informaţiile militare; protecţia şi siguranţa militară. La modul concret, sistemele C41, nu numai că determină decisiv planificarea şi desfăşurarea războiului informaţional, ci, mai mult, constituie sursa de vitalitate operaţională a acestuia. Din această perspectivă, analiştii militari occidentali definesc şi apreciază ca operaţionale şapte forme de bază, de conflict - care implică protecţia, manipularea, degradarea şi anularea informaţiei -plasate sub umbrela războiului informaţional, în care sistemele C41 au, inevitabil, un rol decisiv: războiul de comandă şi control; războiul " supremaţiei informaţiilor "; războiul electronic; războiul psihologic; războiul hackerilor; războiul informaţiilor economice; războiul în spaţiul de luptă al realităţii virtuale.

Pentru că nu ne-am limitat numai la aspectul teoretic, de concepere a sistemelor C41, în lucrare sunt prezentate şi modul de operaţionalizare, de transpunere în practică a etapelor de încadrare, dotare, pregătire, antrenare, verificare şi certificare a acestora.



Concluzii, recomandări şi propuneri: Teza de doctorat elaborată de domnul locotenent colonel

Dumitru LUNGU este o lucrare valoroasă, de actualitate şi de perspectivă şi reprezintă un demers ştiinţific remarcabil, atât din punctul de vedere al cuprinderii şi al realizărilor, cât şi al deschiderilor pe care le reliefează. Lucrarea poate fi valorificată imediat în procesul de învăţământ, în activitatea �e pregătire a cadrelor din domeniul informaţional, în procesul de elaborare a noilor regulamente care au tangenţă cu domeniul abordat.

A vând în vedere originalitatea demersului întreprins, nivelul ştiinţific ridicat, modalitatea de tratare, concluziile şi propunerile avansate, consider că teza de doctorat de faţă îşi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea ştiinţei militare.

· Pentru ineditul informaţiilor conţinute, reproduce şi capitolul 1 din volumul MESAGER IN ORICE ANOTIMP. ISTORIA DE 6 DECENII A CENTRULUI 89 PRINCIPAL PENTRU COMUNICA ŢII ŞI INFORMA TICĂ, cu subtitlul DE LA ŞTAFETA REGEL UI DARIUS LA FULGERUL ZEULUI INTERNET. Volumul col. dr. Dumitru Lungu, începe cu următorul

"Lecturând pentru a nu ştiu câta oară cartea "TELECOMUNICA ŢIII:,E - factor activ în dezvoltarea societăţii" a generalului-locotenent Gheorghe Enciu - o veritabilă Biblie a transmisiunilor militare, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică în anul 1 987 - am avut revelaţia unei descoperiri încifrate într-un cod figurativ.

Ca într-o subtilă manevră militară de dezinformare, urmată apoi de comunicarea mesajului real, pe învelişul copertei 1 a cărţii e desenat un glob pământesc sub tirul unor săgeţi de benzi perforate reflectate de o imensă oglindă parabolică. Destul de îndrăzneaţă metaforă, pledând pentru comunicarea spaţială, într-o epocă în care se cultiva cu un soi de voluptate a răului o izolare a românilor de restul lumii. Cenzorii vremii fuseseră, probabil,


Dumitru Lungu

serios puşi pe gânduri de această imagine. Dar cum să interzici un glob şi o antenă, ca presupuse purtătoare de enigmatice idei subversive? Cele 5 titluri de lucrări ale lui Nicolae Ceauşescu, aşezate în fruntea bibliografiei, risipeau orice alte bănuieli fanteziste.

Slavă Domnului, coperta IV se prezenta mult mai cuminte: acelaşi glob terestru, dinspre care se emiteau în cele 4 puncte cardinale unde herziene, mai concentrate la centru şi din ce în ce mai rare cu cât se depărtau de stratosferă. Reprezenta chiar esenţa transmisionistului de a trimite vestea în cele 4 zări (interesate?! ) .

Ei, da, dar această imagine e o cruce stilizată de o frumuseţe unică, oricând putând constitui semnul armei noastre sau configuraţia unei decoraţii militare pentru transmisionişti. Nimic fără Dumnezeu ! Chiar dacă i-o fi trecut prin minte o astfel de interpretare celebrului cercetător militar, general-locotenent Gheorghe Enciu, cel care deţine un record greu de egalat la comanda Trupelor de Transmisiuni (22 ani, începând cu 22.02. 1 965, el fiind născut în comuna Oancea, judeţul Galaţi, la 1 3 .04. 1 922), nu o putea face publică astfel în anul 1 987.

În ciuda apariţiei unor forme primitive de transmisiuni încă din anul 1 200 înainte de Hristos (căderea Troiei fiind anunţată chiar în noaptea victoriei, la 500 kilometri distanţă, prin focuri succesive de pe vârfuri de coline), îndrăznesc a afirma că actul de naştere al transmisiunilor, în cheia sacră, este ziua când s-a născut Mântuitorul, parafat de un text care a schimbat faţa Lumii : "0, ce veste minunată!". O veste care va fascina mereu creştinătatea.

O coincidenţă magică, datorată polisemantismului limbii române, ce metamorfozează o veste în . . . o ştire. O ştire crucială pentru oştire ! De la ştafeta regelui Darius până la pătrunderea cercetaşilor în liniile inamice (misiuni deseori plătite cu preţul vieţii), de la facilitarea execuţiei ordinelor, de la un punct unic de comandă la coordonarea punerii de acord a diverselor forţe în



timp util în teritoriu, această nervură, din ce în ce mai perfecţionată şi sofisticată, devine vitală în desenul strategic şi tactic al oricărei armate. Iar prin prisma sacralităţii iniţiale (răspândi rea veştii minunate), nu e o prea mare exagerare dacă iam aprecia pe ostaşii acestei arme nu ca transmisionişti, ci . . . transmisionari, e i fiind într-un fel "purtătorii de cuvânt" ai deciziilor militare. Cel mai vechi text scris în limba română a fost scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Hans Beckner, datând din anul 1 52 1 , probabil în ziua de 29 sau 30 iunie. Nimeni nu ne împiedică să presupunem că scrisoarea a ajuns din Câmpulung Muscel la Braşov prin Sibiu, leagănul atâtor generaţii de transmisionişti români.

Cartea nu-şi propune a fi un compendiu al istoriei acestei arme, rezumându-se doar la a puncta câteva etape de dezvoltare din viaţa transmisiunilor. Ea se vrea o monografie a Centrului 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică, care s-a numit succesiv Batalionul Transmisiuni M.A.N. ( 1 948); Batalionul 923 Transmisiuni M.F.A. ( 1 952) - U.M. 03489; Batalionul 89 Transmisiuni M.F.A. ( 1 959) -U.M. 0 1 68 1 ; Centrul 89 Principal de Transmisiuni ( 1 990); Centrul 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică (2006) . Din anul 1 969, sediul unităţii s-a mutat din Drumul Taberei în sudul capitalei, în şoseaua Bucureşti -Măgurele, la numărul 33 . Actualul indicativ al unităţii este neschimbat din 1 960.

Literar, monografia are structura unui "Jurnal de la Măgurele". Ordinele şi medaliile care au onorat activitatea unităţii de transmisiuni - înainte şi după revoluţia din 1 989 -atestă pregătirea permanentă, devotamentul şi curajul ostăşesc, într-un domeniu care, mai ales după anul 2000 a cunoscut o dinamică activă! Odată cu aderarea României la cea mai puternică alianţă militară mondială - NA TO - complexitatea operaţiunilor în teatrele de operaţii, specializarea în domeniu, la burse de studii militare sau de perfecţionare a limbilor străine, din Europa Occidentală şi Statele Unite, dotarea cu tehnică modernă


Dumitru Lungu

au devenit foarte complexe iar în viitorul nu prea îndepărtat, pe lângă segmentul de staţii, o importanţă deosebită o va avea şi segmentul IT.

E printre rarele ocazii în istoria militară a ţării, când oastea asigură într-un modem parteneriat nu doar decorul şi figuraţia (amintind de coproducţiile cinematografice de dinainte de 1 989 ale studioului "Sahia", când străinii furnizau distribuţia, iar românii . . . caii), ci şi "creierele". Beneficiind de un puternic flux de informaticieni, clasaţi ca sagacitate pe locul 2 în lume după indieni, în condiţiile unei alinieri la standardele şi exigenţele NA TO, pe transmisionişti îi aşteaptă un viitor de certă perspectivă. Computerul va fi arma de luptă a transmisionistului şi vom asista periodic, în locul tradiţionalului curăţat al armamentului de praf şi rugină, la protejarea tehnicii de "viruşi".

Într-o perioadă de peste jumătate de secol, unitatea noastră a impus şi o fermecătoare premieră, ce astăzi a devenit o permanenţă în toate armatele lumii: prezenţa în procente semnificative a femeii, în cazul nostru particular, a plutoanelor de telefoniste. Acestea au asigurat prompt legăturile dintre conducerea Ministerului Apărării şi structurile centrale ale armatei în interconectabilitatea lor. Dominarea unui spirit camaraderesc şi colegial a ieşit din aria figurii de stil, mulţi dintre militarii Centrului 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică întemeindu-şi familii cu "firul direct", legăturile telefonice devenind . . . conjugale.

Monografia Centrului are ca sursă principală de documentare şi inspiraţie Ordinele de Zi pe Unitate, veritabil jurnal de bord ("log book" în limbaj marinăresc) a unui cuirasat care a înfruntat furtunile timpului şase decenii. Vom încerca să reliefăm momentele de măreţie, abnegaţie, şi, dacă nu e prea preţios exprimat, în lapidaritatea expunerii, de eroism ale oştenilor sub drapelul de luptă. Fiindcă dacă acceptăm adevărul crud din cronici că "bietul om e subt vremi", virtuţile transmisionistului român s-au afirmat dincolo de servituţile



oricărui regim politic. ,j1ouvoir c 'est prevoir": a putea înseamnă a prevedea! Fără a interpreta date şi semne, nu este lipsit de interes a crede într-o anume predestinare. Actul de naştere a unităţii, datat O 1 . 1 0. 1 948, în care primele cifre au ca reprezentare grafică pe 1 , relevă faptul că ursitoarele i-au prezis o poziţie de lider. Dar ceea ce ne tulbură cel mai mult este faptul că în anul 1 959, cu 30 de ani înainte de un eveniment crucial în istoria modernă a României postbelice, noii denumiri a Centrului i s-a adăugat un premonitoriu "89", an în care România a revenit la matca naţiunilor cu vocaţie europeană.

Iar dacă statutul social al cetăţenilor români s-a schimbat pe nişte coordonate care acum un sfert de veac ar fi părut doar îndrăzneţe ficţiuni, armei transmisiuni (adaptarea terminologică al denumirii Centrului 89 Principal la noile realităţi ţine de o percepţie complexă a fenomenului, nu de un artificiu lingvistic), în condiţiile luptei planetare împotriva terorismului, i se rezervă numeroase oportunităţi pentru a deveni o armă de elită.

Monografia unităţii din "Măgurele 33" se vrea o lectură necesară despre faptele de armă ale unor ostaşi mereu credincioşi Patriei (Sempre fidelis !) . Performanţele obţinute trebuie să fie consolidate şi continuate. Cifra Christică 33 e un alt indiciu că Centrului 89 Principal pentru Comunicaţii şi Informatică îi este rezervat un destin de excepţie.

Notă: Material întocmit pe baza informaţiilor puse la dispoziţia

autorilor de col. dr. Dumitru Lungu.


Ioan Ovidiu Măciucă

Ioan Ovidiu Măciucă (n. J967)

Preotul Ioan-Ovidiu Măciucă s-a născut la data de 26 ianuarie 1 967, în oraşul Covasna, din părinţii Ioan şi Elena Măciucă, născută Apostolache, de origine din Mărtănuş. Mai are o soră Elena-Mirela. Este căsătorit, din anul 1 989, cu DochiţaMaria, născută Moldoveanu, de loc din Dej , judeţul Cluj .

A efectuat studiile primare şi girnnaziale la Şcoala generală din localitatea Zăbala, iar, între anii 1 98 1 - 1 984, clasele IX-XI la Liceul din Covasna. Încă din perioada adolescenţei, s-a hotărât să urmeze teologia, de aceea continuă studiile liceale la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, între anii 1 984-1 989, apoi, cum era firesc, urmează, între anii 1 994- 1 999, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. În anul 1 999, îşi



dă examenul de licenţă cu lucrarea "Taina Spovedaniei în perspectivă liturgică şi pastorală", alcătuită sub îndrumarea P.C. Sale, Pr. prof. dr. Nicolae Necula.

Din anul 2009, urmează cursurile de masterat organizate în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, secţia Pastoraţie şi Duhovnicie.

Perfectionări: În an�l 1 996, participă la cursuri pastorale şi de

metodologie didactică, în urma cărora obţine definitivatul în învăţământ şi în preoţie.

În anul 1 998, a luat parte la cursuri pastorale şi de îndrumare misionară, organizate în cadrul Facultăţii de Teologie Bucureşti, obţinând gradul I (Preoţie).

Activitatea: Preotul Ioan Ovidiu Măciucă a avut o bogată activitate

pastorală. A fost hirotonit preot de către Înaltpreasfinţitul Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, la 1 5 august 1 989, la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, pentru Parohia Chichiş, Protopopiatul Sf. Gheorghe.

În perioada 1 99 1 - 1 993 , a fost secretar al Protopopiatului Ortodox din Sf. Gheorghe. În anul 1 992, a fost transferat la Parohia Ortodoxă Covasna. Ca o recunoaştere deosebită a meritelor sale, între anii 1 994-2002, a fost membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.

În anul 1 993, împreună cu Consiliul parohial şi credincioşii din oraşul Covasna, precum şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, a început construcţia bisericii cu hramul "Înălţarea Domnului", sfinţirea fiind oficiată de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan Selejan, împreună cu un sobor de preoţi, duminică 1 6 iunie 2002. În această zi, cu prilejul Tâmosirii bisericii nou înălţate spre preamărirea lui Dumnezeu, a primit distincţia onorifică de "Iconom stavrofor", înmânată de Înalt Preasfinţitul Ioan, Episcop al Covasnei şi Harghitei.



În perioada 1 999-2000, a construit, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale Ioan Selejan, în comuna Comandău, jud Covasna, la o distanţă de 20 km faţă de localitatea Covasna, prima biserica din lemn din localitate, cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul", a cărei sfinţire a fost săvârşită tot de ierarhul nostru, duminică 1 2 noiembrie 2000. În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej , Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan Selejan afirma că "această biserică va spune întotdeauna că Munţii Carpaţi vor rămâne creştini şi în mileniul trei".

În anul 1 996, a fost înfiinţată, ca un semn de preţuire a ierarhului Justinian Teculescu, născut în Voineştiul Covasnei, Asociaţia Cultural Creştină "Justinian Teculescu". Preotul Ioan Ovidiu Măciucă devine vicepreşedinte al acesteia şi se implică cu dăruire în toate manifestările organizate, contribuind la ridicarea prestigiului organizaţiei.

Începând din 1 990, preotul Măciucă a funcţionat şi în învăţământ. Astfel, în perioada 1 990- 1 992, a predat ore de religie în oraşul Sf. Gheorghe, iar din 1 992, şi în prezent, predă aceeaşi materie la Grupul Şcolar "Korosi Csoma Săndor" din localitatea Covasna, având gradul definitivat în învăţământ.

Părintele Ioan Ovidiu Măciucă are şi preocupări literare. În acest sens evidenţiem publicarea a peste o sută de poezii religioase şi patriotice, precum şi articole, în mai multe publicaţii, ca de exemplu: "Cuvântul nou", "Adevărul Covasnei", "Condeiul ardelean", "Adevărul de Cluj", "Contact publicitar", Braşov,

"Plai mioritic covăsnean", "Grai Românesc". Poeziile religioase, în strânsă relaţie cu fapte biblice, sunt texte cu caracter moral-etic în tradiţia credinţei noastre strămoşeşti, iar cele patriotice evocă imagini istorice în conformitate cu trăirile patriotice ale autorului. Toate confirmă gândul bun şi ziditor al preotului Ioan-Ovidiu Măciucă.



Referinţe: Despre activitatea pastoral-misionară şi culturală a

preotului Ioan Ovidiu Măciucă s-a scris în diverse publicaţii şi volume. Amintim, pentru exemplificare:

volumul "Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură", realizat de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Editura "Grai Românesc", Miercurea Ciuc, 2003 ;

"Buletinul Ligii cultural-creştine "Andrei Şaguna" (2002-2005), Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006; micromonografia "Biserica "Sfântul Nicolae"

Covasna", editată de Centrul de cultură Arcuş, anul 2008; volumele memorialistice: Dinuţa Marin, "Pelerinaje şi excursii în ţară", Editura Printech, Bucureşti, 2006, pag. 1 50 şi Dinuţa Marin, Gheorghe Cristache, Mihai Pomârleanu, Nicolae Timar, "Înnoire spirituală", Editura Printech, Bucureşti, 2009, pag. 72.

"Părintele Ovidiu Măciucă ne-a transmis şi din partea Episcopiei Covasnei bucuria sfintelor sărbători şi a Anului Nou 2009, ne-a vorbit despre Lumina acestor zile, urându-ne sănătate, fericire şi mântuire, neuitând să amintească drumul celor chemaţi la Domnul, din parohie, în anul abia încheiat. De asemenea, a făcut bilanţul unui an de strădanii ale enoriaşilor din parohie.

Părintele ne-a îndemnat să ne amintim că viaţa este trecătoare şi trebuie să ne pregătim pentru cea veşnică, să-1 îngropăm pe omul cel vechi, cu păcatele sale, şi să ne îmbrăcăm în haine noi, luminoase. Permanent să ne punem nădejdea în Cel care a spus: "Nu vă temeţi, că Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor". Părintele a încheiat cu rugăciunea: "Binecuvintează, Doamne, cu harul Tău, casele noastre, le cercetează şi le umple de tot binele, bătrâneţea o întăreşte, ai grijă de toţi oamenii, revarsă mila Ta cea bogată, cu sănătate, fericire, mântuire. Amin"



(Dinuţa Marin, Gheorghe Cristache, Mihai Pomârleanu, Nicolae Timar, "Înnoire spirituală", Editura Printech, Bucureşti, 2009, pag. 72) .

"La slujba de vecernie, care a avut loc sâmbătă, 22 octombrie 2005 , părintele Ioan Ovidiu Măciucă s-a rugat lui Dumnezeu să trimită Îngeri de pază credincioşilor, milă şi iertare de păcate. Să ne ajute ca cealaltă vreme a vieţii noastre în pace să o săvârşim, să dea sfârşit bun vieţii noastre şi să putem da răspuns bun la Judecata de Apoi" (Dinuţa Marin, "Pelerinaje şi excursii în ţară", Editura Printech, B·ucureşti, 2006, pag. 1 50).

"Vă scriu aceste rânduri pentru respectul pe care vi-I port, pentru adevărata valoare care vă defineşte şi care zace ascunsă adânc în sufletul dumneavoastră, fiind poate printre puţinii oameni care v-a remarcat-o. Toate aceste rânduri, vă rog, să le citiţi şi să le analizaţi cu mintea, inima şi sufletul" (Nicolae Timar, "Confesiune. Un episod de viaţă", din volumul "Înnoire spirituală", Editura Printech, Bucureşti, 2009, pag. 1 1 2) .

Notă: Material întocmit pe baza informaţiilor puse la dispoziţia

autorilor de preot Ioan-Ovidiu Măciucă.

? ? 7 www.cimec.ro / www.mncr.ro


22.8 www.cimec.ro / www.mncr.ro

Codrin Dumitru Munteanu

Codrin Dumitru Munteanu (n. 1975)

Codrin Dumitru Munteanu s-a născut la 8 august 1 975, în Covasna, din părinţii Dumitru şi Maria Munteanu, ambii profesori. Tatăl a fost directorul Şcolii generale din Voineşti -Covasna, implicat în păstrarea şi afirmarea tradiţiilor folclorice locale, organizator a cercului "Pro Natura" şi a numeroase concursuri de orientare turistică cu elevii, în munţii din împrejurimi. Are o soră economistă. Este căsătorit şi are un copil.

După absolvirea şcolii generale din Voineşti - Covasna, în toamna anului 1 989, a început cursurile liceale, la Odorheiul Secuiesc. După evenimentele din decembrie 1 989, în urma separării învăţământului pe criterii etnice, începând cu trimestrul al II-lea, împreună cu întreaga clasă este transferat la Braşov, unde între anii 1 989- 1 994, urmează cursurile Grupului Şcolar Sanitar.



În perioada 1 994- 1 998, este student la Facultatea de Drept, din cadrul Universităţii "Lucian Blaga", Sibiu. În timpul anilor studenţiei, a lucrat ca asistent sanitar la Serviciul Judeţean de Ambulanţă, Braşov.

După satisfacerea stagiului militar, între anii 2000-200 1 , este consilier juridic, iar în perioada 200 1 - 25 iunie 2008, este director executiv la Instituţia Prefectului - judeţul Covasna 1 Direcţia Verificarea legalităţii actelor, Contencios administrativ, Resurse umane şi Relaţii publice.

În urma intrării în corpului înalţilor funcţionari publici, între 25 iunie 2008 şi 1 4 iulie 2008, a îndeplinit funcţia de subprefect, al judeţului Covasna, iar între 1 4 iulie 2008 şi 29 ianuarie 2009, a îndeplinit funcţia de subprefect, la Instituţia Prefectului - Municipiul Bucureşti.

Din 29 ianuarie 2009, îndeplineşte funcţia de prefect al judeţul Covasna.

Preocupându-se continuu de perfecţionarea pregătirii profesionale, a urmat mai multe cursuri, în ţară şi străinătate, după cum urmează:

Doctorand - Anul III, 2005 - şi în prezent, Şcoala Naţională de Studii Politice ŞI Administrative, Facultatea de Administraţie publică. Studii academice postuniversitare în ştiinţe administrative, 2000 - 2003 , Şcoala Naţională de Studii Politice Şi Administrative, Facultatea de Administraţie publică Program de perfecţionare, octombrie 200 1 , Institutul Naţional de Administraţie (Certificat de absolvire); program de perfecţionare, octombrie 2002, Institutul Naţional de Administraţie - C.R.F.C.A.P.L. Sibiu (Certificat de absolvire); Permis European de conducere a Computerului (ECDL Certificate), octombrie 2003 - mai 2004;



Formator (lector programe de formare funcţionari publici), ianuarie 2004 - iunie 2004, Institutul Naţional de Administraţie & ENA Franţa; Mentor de stagiu pentru viitorii manageri publici, octombrie 2004, Institutul Naţional de Administraţie; Diplomă de absolvire a ,,Programului de formare specializată în administraţia publică, cu durata de un an, destinat înalţilor funcţionari publici ", ianuarie 2005 - decembrie 2005, Institutul Naţional de Administraţie; Certificat de participare la cursul: ,,Administration, the state and the economy in Germany · ·, mai - iunie 2006, Academia Federală de Administraţie Publică (BAkoV) - Germania; Certificat de absolvire program de perfecţionare, august 2007, Institutul Naţional de Administraţie; Certificat de absolvire program de perfecţionare, iunie 2009, Centrul Zonal Cluj-Napoca de perfecţionare a pregătirii pentru managementul situaţiilor de urgenţă;

Din anul 2003 şi în prezent este lector la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca - Facultatea de Administraţie Publică - Extensia Universitară Sf. Gheorghe, unde a predat şi predă cursurile de drept administrativ, drept constituţional şi drept comunitar.

Începând cu anul 2004 este lector la Institutul Naţional de Administraţie, la următoarele programe de perfecţionare: Programul Young Professional Scheme (formare manageri publici) - modulul legislaţie (2004); " Acţiunea în revendicare ...: Noul pachet legislativ al proprietăţii " (2005); " Drepturi şi obligaţii specifice intrării în sistemul administraţiei publice "

(2006); " Proceduri administrative specifice administraţiei publice locale " (2007); " Debutul şi integrarea în funcţia publică " (2007); "Drept comunitar şi integrare europeană "

(2007). Studii şi publicaţii în domeniul dreptului şi

administraţiei publice:



1 . Introducere în studiul dreptului administrativ - Editura Status, Miercurea Ciuc, 2007.

2 . Evaluarea performanţelor profesionale ale prefecţilor.. Analiză comparativă România - Franţa, în cadrul workshop-ului "Dreptul la o buna administrare între dezbatere doctrinară şi consacrare normativă", organizat de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, sub egida Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. în colaborare cu Societatea Academică de Ştiinţe Administrative, noiembrie 2009;

3. Administraţia teritorială între eficientizare şi politizare, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Institutului Naţional de Administraţie "Paul Negulescu", 1 9 - 20 mai 2009.

4. Sistemul administrativ şi organizarea administrativ teritorială, în Anuarul ştiinţific al Extensiei universitare Sf. Gheorghe, Facultatea de administraţie publică, Universitatea "BabeşBolyai", Editura Status, 2007.

5. Raporturi şi relaţii specifice administraţiei publice, în Publicaţia Conferinţei internaţionale "Dezvoltare regională şi multiculturalitate în U.E", Tg. Mureş, 26 - 27. 1 0.2007, voi. I, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2007.

6. Administraţia ca putere publică, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, nr. 2 (20)/2007

7. Structuri şi mecanisme de dezvoltare intercomunitară, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Institutului Naţional de Administraţie "Paul Negulescu", 1 9-20 mai 2006.

8. Instituţia Prefectului - dimensiuni şi perspective, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, nr. 1 ( 1 6)/ 2006.

Este membru în mai multe organisme şi asociaţii ştiinţifice, culturale şi civice:

232

Membru al Institutului de Ştiinţe Administrative "Paul Negulescu";



Membru în Consiliul Director al Colegiului Consilierilor Judeţeni Covasna; Colaborator al Centrului European de Studii Covasna -Harghita; Preşedinte al Asociaţiei Cultural-Ştiinţifice Carpaţii Răsăriteni (2004-2005); Preşedinte al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna (2005-2006); Membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (din anul 2006).

În calitate de specialist în drept administrativ, a participat la mai multe întâlniri organizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe teme de implementarea procesului de reformă în administraţia publică, elaborarea unor proiecte de acte normative ş.a.

Este prezent în mass-media locală şi centrală, cu interviuri, conferinţe de presă şi articole.

Notă: Material întocmit pe baza informaţiilor primite de la

domnul Codrin Munteanu.




Gheorghe Olteanu

Gheorghe Olteanu (n. 1941)

Născut în exil, în ziua de Sfântul Gheorghe a anului 1 94 1 , nu în casa părintească din oraşul cu numele sfântului, c i în casa bunicilor materni, germani, din Târnăveni, se pare că destinul lui Gheorghe Olteanu a fost exilul. Este descendent din "neamul de mocani de la Voineşti, în stirpea lui Oltean", având-l ca străbunic pe "moş Maioru, cel hâtru bun şi înţelept". Tatăl său, dr. I lie Olteanu, singurul medic specialist ftiziolog din judeţul Treiscaune, fusese silit să se refugieze în toamna anului 1 940, găsindu-şi de lucru la minerii din Valea Jiului, în Petroşani. La serviciu, i se spusese că nu mai are ce căuta, iar primarul întrebat de mama sa, din ce o să mai poată trăi, i-a răspuns că "pentru j idani şi olahi" nu există pâine. Pentru a nu fi văzuţi, pacienţii maghiari veneau noaptea, acasă, la tratament. Pe vremea aceea nu existau medicamente pentru tuberculoză şi metodele uzuale -



pneumoperitoneu sau pneuomotorax - nu le putea aplica decât dr. Ilie Olteanu. Toate geamurile casei îi fuseseră sparte noaptea, cu bolovani, şi erau înlocuite cu scânduri. Tăbliţa cabinetului de pe casa din Sf. Gheorghe a fost smulsă, imediat după cedarea Ardealului de Nord, de către un vecin, secui originar din Covasna, spunând că-I dor ochii dacă vede numele de olah. Familia s-a întors la Sf. Gheorghe în 1 946, în casa din care se furase totul, inclusiv mobila, de către acelaşi vecin. Prin anii 50, când fiica acestuia, bolnavă de tuberculoză, se afla în tratamentul "olahului" ce fusese alungat şi jefuit, vecinul 1-a abordat în drumul spre casă, spunându-i "Orvos Ur, felejtsi.ik el" (Domnule Doctor, hai să uităm). Deci nu "iertaţi-mă", ci "hai să uităm". Răspunsul doctorului Ilie Olteanu a fost: "să fie liniştit, pentru că fiica lui va fi tratată ca toţi ceilalţi pacienţi şi se va vindeca, dar cu uitarea e altceva".

Gheorghe Olteanu, împreună cu fraţii săi, Ilie şi Puşa, a urmat cursurile şcolii elementare şi ale liceului în Sf. Gheorghe. În anii 45-50, la şcoala elementară, copiii de la secţia română erau siliţi, în recreaţii, să se joace în curtea din spatele şcolii, pentru a nu fi atacaţi de copiii maghiari, supăraţi că "olahii le furaseră Ardealul". Peste 30 de ani, copilul său, Iliuţă, avea să trăiască aceeaşi experienţă cu colegii maghiari.

Dr. Ilie Olteanu, care fusese şi culegător de folclor, cunoştea zeci de dansuri populare şi condusese un mare ansamblu folcloric, la Cluj , şi-a învăţat copiii, jocuri din toate zonele ţării, astfel încât din clasa 1-a au apărut pe scenă. Cu ajutorul lui, în perioada liceului, elevul Gheorghe Olteanu, a format şi a condus o echipă de dansuri populare, cu care a participat la o serie de spectacole, în fiecare an. În 1 959, cu ocazia centenarului unirii principatelor, a jucat hora unirii împreună cu tatăl său, în piaţa centrală din Sf. Gheorghe. Vacanţele de vară le-a petrecut, în cea mai mare parte, la rudele din Voineşti; pe la stânele din munţi şi la Comandău. Câteodată, pleca toată familia, cu cortul, pe jos, în alte părţi ale ţării, prin munţi . .


GHeorghe Olteanu

Studiile de medicină le-a început la Tg. Mureş, în limba maghiară, pe care o învăţase din copilărie. În această perioadă ( 1 959- 196 1 ), a aprofundat atât cunoaşterea limbii, cât şi a mentalităţii maghiare. Şi-a terminat studiile la Cluj şi a ales aceeaşi disciplină ca părintele său, trecând prin Sanatoriile TBC Tulgheş şi Toria, apoi la Spitalul din Sf. Gheorghe, specializându-se în pneumoftiziologie, şi mai târziu în acupunctură. La Toria, a fost numit chiar director, fără a fi membru de partid, fapt rarisim în acea perioadă, deoarece nimeni n-a vrut să-şi asume responsabilitatea, atunci când Sanatoriul se afla în reparaţii capitale. A fost printre primii care au îndrăznit să desfacă contractul de muncă celor care făceau matrapazlâcuri sau furau din alimentaţia bolnavilor.

În 1 983, s-a exilat, neîntorcându-se din prima excursie în V est, unde, de mai mulţi ani, se aflau atât fratele cât şi sora sa. Reîntregirea familiei, respectiv plecarea din ţară a soţiei Lucia şi copilului Iliuţă a reuşit-o după un an şi opt luni. În Germania, şi-a găsit de lucru la Schomberg, într-un Sanatoriu de ftiziologie, iar din 1 993 a condus nou înfiinţatul, aşa numitul "Institut central german-român pentru terapie Aslan" din Baden-Baden, pe care la preluat, în regie proprie, în 1 996, şi unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent. În această perioadă a obţinut şi specializarea în balneologie şi medicină naturistă.

Din primii ani ai exilului a fost confruntat cu o propagandă a mass-mediei germane, de dezinformare, referitoare la istoria României, denigratoare a poporului român, de sorginte evident maghiară, la care s-a văzut silit să reacţioneze, de-a lungul timpului, prin scrisori, articole, discuţii cu unii realizatori de programe TV, sau conferinţe în limba germană, la anumite instituţii profilate pe problematica est-europeană. Aceste subiecte le-a prezentat şi la "Biblioteca română din Feiburg", cea mai cunoscută şi mai bine dotată, a românilor din exil .

Ca membru al CROM (Comunitatea Românilor din Rhein-Main) din Offenbach, unde a fost şi preşedinte, pe lângă



subiecte istorice şi culturale, a reuşit să coopteze conferenţiari aparţinând minorităţilor germane, originari din România şi din Ungaria, pentru a proba diferenţa de tratament al acestora, în cele două ţări, net în favoarea României. Expunerile în limba germană şi cu auditor german evidenţiau poziţia neprofesionistă şi vădit părtinitore a mass-mediei germane. De altfel CROM-ul a reacţionat şi la derapări iresponsabile ale presei franceze la adresa României şi poziţia sa a fost preluată de unele publicaţii din Franţa. Pe de altă parte, în perioada preşedinţiei sale, a considerat oportun să se abordeze, cu martori încă în viaţă, prin dezbateri deschise, subiecte sensibile şi dureroase ale istoriei sec . XX românesc, ca "mişcarea legionară", "rezistenţa dţn munţi" sau "deţinuţii politic".

Legăturile stabilite cu distinsul intelectual patriot Traian Golea, din Florida, autor al unor publicaţii foarte răspândite, i-au lărgit mult orizontul şi 1-au ajutat să înţeleagă că problematica propagandei antiromâneşti este una globală. Lui Traian Golea îi datorează şi contactele cu o serie de români activi pentru cauza naţională, din America.

În Germania, a avut norocul să cunoască îndeaproape şi să colaboreze cu o serie de germani ca Dr. Emst Hauler (şvab sătmărean), Franz Wesner şi Dr. Johann Weidlein (şvabi dunăreni din Ungaria), a căror înţelegere şi simpatie faţă de români, se datora profundei cunoaşteri a diferenţei de mentalitate şi de relaţionare faţă de minorităţi, a românilor vizavi de maghiari. Una din cele peste cele 30 de cărţi ale întemeietorului hungarologiei maghiare, Dr. Johann Weidlein, esenţială .pentru a cunoaşte formarea mentalităţii maghiare, a reuşit să o traducă şi să o publice în România, "Imaginea germanului in literatura maghiară", editată de Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2002.

Articolele privind problema maghiară şi soarta românilor din "Cohara" (Covasna-Harghita), pe care le-a publicat în România, sunt, desigur, marcate de viziunea deschisă prin


Gheorghe Olteanu

cunoaşterea operei fundamentale, a acestui adevărat mentor german, ce i-a oferit cu generozitate atât prietenia, cât şi dreptul de a-i publica, fără condiţii, orice doreşte din opera sa, în orice limbă. Prima parte a unei cărţi de documente în limba maghiară, puse la dispoziţie de Franz Wesner, tradusă şi comentată, într-o versiune şi cu un titlu provizoriu "Redobândirea hegemoniei maghiare", a putut fi cunoscută prin reviste virtuale (internet), ca

"Eurobservator" sau "Reţeaua culturală". Bun cunoscător al realităţilor româneşti din sud-estul

Transilvaniei, Dr. Gheorghe Olteanu, este autorul a numeroase studii, articole şi demersuri la autorităţile statului român pentru sprijinirea păstrării şi afirmării identităţii naţionale a românilor din această parte de ţară. Este un colaborator şi sprij initor constant al Centrului European de Studii Covasna - Harghita, calitate în care a participat la unele proiecte ale acestuia precum Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului şi îmbogăţirea bazei de date referitoare la istoria şi cultura românilor din Arcul intracarpatic şi la convieţuirea interetnică româna-maghiară.

Articole referitoare la prezentul românesc într-o ţară aflată în derivă, profund tarată de comunism, purtând semnătura dr. Gheorghe Olteanu, au apărut în ziare din Cluj , Tg. Mureş, Sibiu, Sf. Gheorghe şi Bucureşti.

Dr. Gheorghe Olteanu a scris versuri din copilărie, moştenindu-1, probabil, pe unul din străbunicii săi din Voineşti,

"Moşu Maioru", care a rămas în memoria localităţii, pentru că vorbea şi răspundea în versuri spontane. N-a încercat să publice în România, până la desţărare, în epocă, cele mai reuşite versuri fiind explozive şi nepublicabile. A debutat cu "am fost în România", foarte măgulitor, în 1 990, plasat între Ana Blandiana şi Doina Comea, în revista "Dialog" a lui Solacolu, iar mai târziu în "Zodii în cumpănă" a lui Caşin Popescu, ambii din Germania. Pe Doina Comea a cunoscut-o în 1 968, la Cluj , iar ei, plăcându-i barba dr. Gheorghe Olteanu, l-a luat ca model pentru mai multe portrete, în carioca, dăruindu-i unul. Drept mulţumire, dr.



Olteanu, i-a oferit, atunci, un ciclu de versuri recent încheiat, pe care, în ianuarie 1 990, când a revăzut-o, Doamna Comea i-a mărturisit, neştiind că se exilase de mult, că-I ascunsese atât de bine încât "nici securitatea nu l-a găsit". În consecinţă acest ciclu îi este dedicat.

În ţară, din 1 994, versurile sale au apărut în diverse reviste literare din Iaşi, Arad şi Bucureşti . Volumul de versuri Chemări a fost editat la Cluj , în 1 995, cu ocazia întâlnirii, după 30 de ani, a colegilor de facultate, care îl ştiau boem. Are în pregătire un nou volum de versuri, care urmează să apară la editura

"Eurocarpatica" din Sf. Gheorghe. În anul 2000, poetul, eseistul şi dramaturgul Georges

Astalos, cu domiciliul în Paris, l-a onorat incluzându-1 cu şapte poeme, în volumul colectiv "Spectre lyrique - Antologie de poesie roumaine contemporain".

Deoarece versurile sale sunt foarte puţin cunoscute pe meleagurile natale, redăm câteva poezii care se referă la personalitatea poetului şi la familia sa, precum şi la legăturile durabile pe care le are cu meleagurile covăsnene.


Gheorghe Olteanu

endoscopie

în mine sunt două şi bântuie plouă

în mine se-mpart un bonapart

în mine se sting când Mayerling

în mine se-ndeasă coconi de mătasă

în mine răsar tăciunii din jar

în mine e lavă sforţare grozavă

în mine sunt ape g�ndul să scape

în mine e cânt spre mâine-n avânt

în mine e joc pân-la soroc

în mine-i sortit prin orice zid

(2003)

în mine sunt cinci jobene şi-opinci

în mine s-adun cu floarea de prun

în mine s-aprind când un colind

şi se destram . .

on mugun pe ram

în mine s-afund pietre de prund

în mine-i îngheţ atâtor vieţi

în mine-i deşert s-ajungă-i incert

în mine-s tăceri jelindu-1 pe ieri

. . . pnn sptm şt urztct

• • o • cu paşu prea ffilCl

veşnic flămând să bată un vânt



242

tatălui

brad voineştean părinte prin care îmi trag obârşia şi setea

de dac şi cioban părinte cu mâna aspră

şi bună cu şoapta de doină

şi voci de furtună născut ca să urei

de-a pururi pe creste în tine se-ntrupă

chemarea străbună povestea de freamăt a neamului meu

când vei cădea însângerat voi privi geamătul meu va fi rară lacrimi şi nu mă voi îndoi pentru că noi n-atingem cu fruntea p ă m â n t u l decât în clipa din urmă şi atuncea întregi

( 1 965)


Notă:

Gheorghe Olteanu

urare la botezul lui I liuţă

fiule care acuma eşti din neamul de mocani de la Voineşti în stirpea lui Oltean

tu cel mai mic să creşti ca ursul de voinic ca bradul mândru ne-nfricat şi drept ca moş Maioru hâtru bun şi înţelept să urei toţi munţii vieţii neabătut până la piscul und-alţii n-au putut ca pasărea de liber să străbaţi până-n tăria dată la bărbaţi dar să nu uiţi nicicând că eşti legat de oasele ce au sanctificat cu dorul lor de-azur această glie . şi binecuvântat să fii cu numele ce-l porţi I lie

( 1 974)

Articol întocmit pe baza materialului pus la dispoziţia autorilor de către dr. Gheorghe Olteanu, din Baden-Baden, Germania.




Gheorghe Papuc

Gheorghe Papuc (1928-1993)

Din biografia publicată de părintele profesor doctor Mircea Păcurariu, aflăm că preotul Gheorghe Papuc s-a născut la 28 iulie 1 928, în Covasna şi a trecut la cele veşnice la 27 octombrie 1 993, în Sibiu. Studiile liceale le-a făcut la Năsăud ( 1 94 1 - 1 944) şi la Braşov ( 1 944- 1 949), cele superioare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu ( 1 949- 1 953 ), iar cursurile de doctorat, specialitatea Noul Testament, la Institutul Teologic Bucureşti ( 1 953- 1 956).

Întreaga activitate pastorală, de aproape 40 de ani, a desfăşurat-o la catedrala mitropolitană din Sibiu (diacon, între anii 1 956- 1 988, preot, între anii 1 988- 1 993), îndeplinind în acelaşi timp binecuvântate rosturi administrative şi culturale (funcţionar între anii 1 956- 1 968, apoi consilier cultural al Arhiepiscopiei Sibiului, între anii 1 968- 1 993 ) .



Timp de peste un sfert de veac, a fost coordonatorul publicaţiilor editate de Arhiepiscopia Sibiului şi Mitropolia Ardealului . Între anii 1 967- 1 979, a fost redactor al "foii"

bisericeşti "Telegraful român", iar între anii 1 968 -1 993 şi al "Îndrumătorului bisericesc".

Din cele peste 60 de predici apărute în "Mitropolia Ardealului" şi alte periodice, peste 40 au apărut în volumul Lumină din lumină, Sibiu, 1 985.

O parte din zecile de articole apărute în . "Telegraful Român" şi "Îndrumătorul bisericesc", au fost reunite în volumul : Întru înnoirea vieţii. Articole de zidire sufletească, Sibiu, 1 978.

Din bogata sa activitate, pusă în slujba Bisericii şi a Neamului, redăm doar câteva secvenţe definitorii pentru profilul moral şi intelectual al preotului, publicistului şi omului Gheorghe Papuc: 6 luni de închisoare, petrecute în temniţele comuniste din Sf. Gheorghe, împreună cu mai mulţi consăteni, pentru vina de a fi "complotat împotriva orânduirii de stat"; truditor şi, o mare perioadă, coordonator al publicaţiilor editate de Mitropolia Ardeal.ului; o activitate plină de tact, în relaţiile cu cenzura comunistă; o muncă grea, istovitoare, în tipografia mitropoliei -trudă ziditoare, dar care i-a şubrezit sănătatea; relaţii de colaborare cu toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, cu marii teologi şi oameni de cultură ai vremii; o bogată corespondenţă cu preoţii ortodocşi români de pe toate continentele; o vastă activitate ecumenică, relaţii strânse cu mulţi teologi creştini din lume; colaborator apropiat al mitropoliţilor Nicolae Colan, Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală; o prietenie trainică şi cu mult folos duhovnicesc cu părintele arhimandrit Teofil Părăianu de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus; o legătură permanentă cu

meleagurile natale ale Covasnei, un sprij in .constant acordat parohiilor ortodoxe din Arcul Intracarpatic; sprij in şi implicare în desfăşurarea activităţii culturale din Sf. Gheorghe şi judeţul Covasna - membru de onoare al Ligii Cultural Creştine "Andrei Şaguna", colaborator al ziarului "Cuvântul Nou", unde a publicat


Gheorghe Papuc

articole despre păstoritul covăsnenilor, sub pseudonimul Gheorghe Covăsneanu; un om integru, un pilduitor sluj itor al sfântului altar.

Fondul arhivistic "Gheorghe Papuc", donat de familia părintelui Centrului Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", conţine un tezaur documentar valoros, pe care sperăm că îl vom putea pune în valoare, inclusiv prin apariţia unui volum de studii, articole şi corespondenţă.

* * *

În cadrul Zilelor Sfântul Gheorghe, ediţia 2006, s-a desfăşurat la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în ziua de 29 aprilie, Colocviul ştiinţific şi expoziţie documentară cu tema: Gheorghe Papuc (1928-1 993), fiu al Covasnei - un preot

ales şi vrednic om de cultură. În cadrul simpozionului au fost prezentate următoarele

materiale: cuvânt de deschidere, adresat de dr. Valeriu Cavruc, direcforul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni; mesajele I .P.S. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului şi a P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei; Consilierul cultural Gheorghe Papuc, Pr. prof. univ. dr. acad. Mircea Păcurariu, Facultatea de Teologie Ortodoxă

"Andrei Şaguna", Sibiu; Personalitatea preotului cărturar Gheorghe Papuc, Pr. prof. univ. dr. Ilie Moldovan, Facultatea de

. Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna", Sibiu; În amintirea părintelui Gheorghe Papuc, Arhimandrit Teofil Părăian, Mânăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus; Cum l-am cunoscut pe părintele Gheorghe Papuc, Ana Grama, cercetător, Muzeul ASTRA, Sibiu; Părintele Gheorghe Papuc şi credincioşii din Arcul Intracarpatic, Pr. protopop Zenovie Moşoiu şi Pr. protopop Pompil Dumbravă - Braşov; In memoriam părintele consilier Gheorghe Papuc, Pr. protopop Gheorghe Răţulea; Meleagurile covăsnene in articolele părintelui Gheorghe Papuc, prof. dr. Luminiţa Cornea, muzeograf, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni; Părintele Gheorghe Papuc - coordonatorul publicaţiilor



Mitropoliei Ardealului, dr. Ioan Lăcătuşu, Direcţia Judeţeană Covasna a Arhivelor Naţionale, Centrul Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan"; Părintele Gheorghe Papuc În mijlocul familiei, Col. (r) ing. Mircea Israil, Sibiu

În deschiderea colocviului a fost vernisată expoziţia documentară dedicată memoriei preotului cărturar Gheorghe Papuc. Cu această ocazie, noul sediul al Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sf. Gheorghe, a fost sfinţit de P. S . Ioan Selejan, împreună cu părintele protopop Florin Tohăneanu şi un sobor de preoţi din Sf. Gheorghe şi împrejurimi.

Mesajul I.P.S. Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, adresat participanţilor la manifestările de cinstire a memoriei părintelui Gheorghe Papuc:

Centrul Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", din Sf. Gheorghe, îndeplineşte un rol cultural şi misionar demn de toată preţuirea. Aflat sub îndrumarea Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei, centrul reprezintă expresia înaltei responsabilităţi pe care biserica şi-a asumat-o pentru binele vremelnic şi veşnic al fiilor ei duhovniceşti -români ortodocşi trăitori pe acele meleaguri.

Hotărârea dumneavoastră de a cinsti, în 29 aprilie 2006, memoria pururi pomenitului arhidiacon şi fost consilier cultural al Arhiepiscopiei Sibiului-Gheorghe Papuc se înscrie astfel ca o nouă mărturie a strădaniei care Vă însufleţeşte de a încuraja şi menţine mereu vie conştiinţa românească şi ortodoxă în aceea parte de ţară.

Alături de ilustrul nostru înaintaş în scaunul de mitropolit al Ardealului, care a fost Nicolae Colan, părintele Gheorghe Papuc reprezintă O· altă mare personalitate pe care a dat-o Bisericii noastre şi în primul rând acestei mitropolii, ţinutul Covasnei . Dumnezeu a rânduit ca timp de un deceniu (între 1 957 şi 1 967), cei doi vrednici slujitori bisericeşti să fie mereu alături


Gheorghe Papuc

la altarul catedralei mitropolitane şi pe întreg întinsul eparhiei . Fiecare avea darul sluj irii frumoase şi darul oratoriei. S-au şi specializat amândoi în acelaşi domeniu al Teologiei biblice neotestamentare.

L-am cunoscut şi eu bine şi am ostenit împreună cu părintele Gheorghe Papuc. Pot să spun că era un om de o mare sensibilitate. Beneficia şi de o înaltă pregătire umanistă şi teologică. A frecventat cele mai vestite şcoli ale Transilvaniei, precum liceele din NMăud şi "Andrei Şaguna" din Braşov, şi nu mai puţin Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Personalitatea sa s-a conturat plenar printr-o nemij locită colaborare, pe lângă mitropolitul Nicolae Colan, şi cu alţi mari profesori şi ierarhi precum Grigorie Marcu, Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală. L-a avut îndrumător la doctorat pe profesorul şi mai apoi mitropolitul şi viitorul patriarh Iustin Moisescu.

Mânăstirea Sâmbăta şi Schitul Păltiniş au fost două aşezăminte monahale ale eparhiei de care arhidiaconul, şi mai apoi preotul şi consilierul cultural Gheorghe Papuc a fost legat trup şi suflet. Ceea ce l-a însufleţit însă cel mai mult a fost iubirea pentru plaiurile sale natale. Socotea pădurile, apa şi aerul Covasnei ca adevărate izvoare de sănătate. Mereu şi mereu Îşi Îndrepta paşii spre locurile unde trăiau părinţii şi toţi cei dragi ai săi.

Pe cât i-a fost de profundă evlavia ca sluj itor în treapta diaconească, tot pe atât i-a fost de aprins zelul pentru misiunea de consilier cultural cu care a fost investit. 1-a succedat profesorului Nicolae Mladin, când acesta a fost ales mitropolit, ca redactor al "Telegrafului Român". Ani în şir a îndeplinit cu responsabilitate această sarcină, care în vremea cenzurii n-a fost de loc uşoară. În virtutea funcţiei a fost angajat şi în editarea revistei eparhiale "Mitropolia Ardealului", a "Îndrumătorului pastoral-misionar", a calendarului de perete şi a altor publicaţii, precum cărţi de cult şi de teologie. Părintele Gheorghe Papuc a scris el însuşi articole, studii şi cărţi, care îl definesc ca pe un valoros autor. A rămas în



amintirea noastră a tuturor ca un om de caracter, un iubitor părinte de familie, un suflet stăpânit de cea mai sinceră şi profundă iubire de neam şi ţară, un pilduitor sluj itor al sfântului altar.

Fie memoria lui binecuvântată!

Arhimandritul Teofil Părăian, Mânăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus: În amintirea Părintelui Gheorghe Papuc Rândurile de faţă, despre un prieten, le scriu cu inimă de

prieten. Prietenul Gheorghe Papuc a trecut la cele veşnice, dar

prietenia noastră n-a încetat. Pe tărâmuri diferite, noi am păstrat reciproc, aceleaşi sentimente de iubire şi respect, care constituie esenţa prieteniei. Eu, de aici, din lumea aceasta, iar Părintele Gheorghe Papuc, din Ţara de peste veac, ne păstrăm unul pe altul în "inimă de prieten".

Un cuvânt de la Sfântul Munte zice aşa: "inima mea are doar intrări; ieşiri nu are. Cine a intrat în inima mea, nu mai poate ieşi de acolo". Aşa se face că Părintele Gheorghe Papuc, nici chiar prin moarte, n-a ieşit din inima mea. Şi sunt sigur că nici eu n-am ieşit din sufletul lui.

Credinţa noastră în veşnicia sufletului nemuritor, ne face să păstrăm şi relaţiile de prietenie, cu cei care suntem prieteni în această viaţă pământească şi asta cu atât mai mult, cu cât ne-am alcătuit reciproc unul la viaţa celuilalt.

Pe Părintele Gheorghe Papuc l-am cunoscut în toamna anului 1 949. După ce dăduse examen de admitere la politehnica din Timişoara şi n-a intrat, a venit la Teologie, la Sibiu. După un an, şi-a încercat din nou norocul la politehnică, dar fără rezultatul dorit, aşa că, spre binele lui, spre binele nostru şi spre binele Bisericii, a continuat Teologia şi apoi, după terminarea studiilor, s-a încadrat în activităţi bisericeşti, ajungând, cu vremea, consilier cultural la Arhiepiscopia din Sibiu, unde a lucrat multă


Gheorghe Papuc

vreme şi ca redactor la publicaţia bisericească "Telegraful Român".

Se vede că am avut un fond comun, căci ne-am apropiat sufleteşte şi ne-am împrietenit, pentru cealaltă vreme a vieţii noastre şi chiar pentru veşnicie, căci prietenia noastră nu s-a întrerupt niciodată. Ca prieteni, ne�am bucurat unul de altul şi am întreţinut sentimentele de iubire şi respect, care fac să existe prietenia şi fac din ea o realitate a raiului, aici pe pământ.

În prietenie, mai mult decât în multe alte relaţii, prietenii se completează unul pe altul . În această situaţie, eu am fost cel care a fost completat, prin ceea ce Părintele Papuc avea mai mult de cât mine. Aşa se face că Părintele Gheorghe Papuc ( . . . ), ca să mă ajute la pregătirea examenelor îmi citea din cursurile din care aveam să mă pregătesc. În felul acesta, Părintele Gheorghe Papuc n-a rămas un simplu coleg sau prieten, ci chiar s-a alcătuit la ceea · ce sunt eu şi a devenit "ctitor la viaţa mea morală şi intelectuală". A fost bine şi a fost frumos.

Prietenia noastră s-a continuat şi după ce eu am terminat Teologia, cu un an înaintea lui, căci n-am fost colegi de ani. Şi s-a continuat prietenia noastră şi după aceea, căci ne-am întâlnit de multe ori şi totdeauna cu bucurie. Eu m-am aşezat la mănăstire, unde Părintele Gheorghe Papuc venea din când în când, atunci când îi permitea vremea şi obligaţiile pe care le avea, căci era un om conştiincios, un om al datoriei, un om pe care se putea conta.

Pe noi ne-au legat şi preocupările, precum şi concepţiile comune. Evlavia a fost legătura ce mai puternică dintre noi. Eu, când mergeam la Sibiu, n-aveam pe nimeni mai apropiat, decât pe părintele Papuc. Mă invita de fiecare dată la el acasă. Copilul lor ştia de "nenea Teofil". Abia îmi ajungea până la piept, când întâlnindu-se cu mine şi îmbrăţişându-mă, a fugit să-i spună tatălui său: "Tată, pregăteşte-te, că vine Nenea Teofil".

Ca redactor la "Telegraful Român", Părintele Gheorghe era bucuros să publice materialele trimise de mine şi chiar insista să trimit gânduri pentru a fi publicate. Uneori, chiar mă obosea cu



insistenţele, căci de fiecare dată, când ne întâlneam, mă întreba dacă am mai scris ceva şi stăruia să scriu.

La insistenţa Părintelui Papuc, s-au ţinut nişte cursuri pentru preoţi, mai întâi la Mânăstirea Brâncoveanu, din care fac parte eu şi mai apoi la Sibiu şi la Păltiniş. La aceste cursuri mi-a dat şi mie cuvânt, pentru preoţi. Asta a făcut-o, pentru că îi plăcea cum văd eu lucrurile.

Când împrejurările au permis, a aranjat să meargă dintre preoţii şi dintre profesorii de la Teologie să le vorbească elevilor, am fost şi eu de două ori la Liceul "G. Lazăr" din Sibiu.

Punea accent pe viaţa religioasă şi morală, atât a preoţilor, cât şi a credincioşilor. Îşi lua şi unele riscuri, în vremea de restricţii, scoţând mai multe calendare, decât era prevăzut iniţial. Aceasta o făcea pentru binele credincioşilor.

Când venea la mânăstirea noastră, Părintele Papuc lua parte la slujbele noastre, atât ca sluj itor, cât şi ca participant la strană.

Pr. arhimandrit Teofil Părăianu împreună cu Pr. Gheorghe Papuc (în centrul imaginii) la Mânăstirea Sâmbăta de Sus


Gheorghe Papuc

Se gândea mult la binele de mântuire al credincioşilor şi din această pricină, pe cât se putea mă angaja şi pe mine. Am fost o dată împreună în satul de baştină al Părintelui, unde am slujit ca dia con, căci pe atunci eram diacon. A fost ( . . . )şi Părintele în satul meu, la un cules de vii. Sunt amintiri de neuitat.

Fiind de la ţară, a cunoscut bine viaţa sătenilor şi a muncit împreună cu părinţii şi fraţii lui . S-a identificat totdeauna cu viaţa ciobanilor, el însuşi fiind cioban la oile familiei sale. Pomenea adeseori de viaţa grea a ciobanilor şi îşi amintea de oamenii evlavioşi, care aveau la stână Psaltirea şi alte cărţi de rugăciuni, pe care le foloseau cu multă credinţă în Dumnezeu. Se gândea Părintele Papuc adeseori la omenia Românului şi îi îndemna pe tineri mai ales să fie "oameni de omenie".

Între amintirile în legătură cu Părintele Papuc este şi una nostimă, pe care o ştiu de la el şi pe care o prezint şi eu uneori. Odată, vrând să-1 înveţe pe un nepot să zică "Îngerelul", a zis către copil "Sf. Îngerelul meu". Copilul a zis dintr-odată, dar nu cum se aştepta Părintele, ci în loc să zică "Îngerelul meu", cum a spus Părintele Gheorghe, copilul a zis "Îngerelul lui Nenea Ghiţă". De câte ori amintim aceasta, este pentru noi toţi un prilej de bucurie . . .

A avut şi multe necazuri şi neîmpliniri, de pe urma celor care nu 1-au înţeles. Căci au fost şi de aceştia. Au fost şi oameni care au făcut compromisuri, iar el nu putea suporta aşa ceva. Când ne întâlneam, îşi revărsa sufletul, îţi despovăra conştiinţa. Uneori era chinuit de poverile pe care le purta pe suflet. Eu căutam să-1 liniştesc şi să-1 domolesc, punându-i înainte şi în atenţie realitatea neputinţei omeneşti. Cei mai mulţi ani i-a petrecut în sluj ire diaconească, căci abia în ultimii câţiva ani a fost preot.

Nu ştiu câtă vreme a avut de studii, dar a alcătuit şi o carte, din materialele publicate în "Telegraful Român". În

"Telegraf', a publicat multe materiale, pe care le-a alcătuit după



trebuinţă. Scria în fiecare zi şi spera. să fie de folos cu cuvântul sens.

Uneori era obosit, obosit de muncă, obosit de nedesăvârşirile oamenilor, obosit de boală, căci suferea cu inima. Şi în situaţia aceasta, ducând în fiinţa sa şi greutăţile prin care a trecut, ca deţinut politic, din vremea când era elev, s-a mutat către Domnul, cu rost de rugător pentru Biserică şi pentru lume. Dumnezeu să-1 odihnească cu drepţii şi cu sfinţii !

Prof.dr. Luminiţa Cornea: Preotului Gheorghe Papuc "i-au stăruit în minte"

permanent meleagurile covăsnene În multe din articolele de zidire sufletească din prima

parte (Pentru ţara aceasta) a volumului Întru înnoirea vieţii (Sibiu, 1 978), preotul Gheorghe Papuc îşi aminteşte, cu deosebită nostalgie, de persoanele dragi din familie şi de meleagurile copilăriei.

Îi stăruie în minte, "cu drag şi cu recunoştinţă", chipul

"bunii", "cum îi ziceam noi nepoţii, cei peste 40 la număr" (p.37) . Oamenii î i ziceau "lăliţa Bârluşca" şi o cunoşh:a tot satul, pentrv că toată ziulica "era fără odihnă, gata la orice, fără pic de preget". Nepotul, preotul Gheorghe Papuc, găseşte explicaţia rezistenţei ei fizice până la 84 de ani (a murit tocmai în zilele Paştilor), în credinţa moştenită din bătrâni, în familia-i numeroasă, în cele 1 3 naşteri ale sale.

Cu sentimente de evlavie, consilierul cultural de la Arhiepiscopia Sibiului, Gheorghe · Papuc, zugrăveşte chipurile părinţilor, "nu numai pentru că ei ne-au adus pe lume, ci mai ales pentru sfinţenia", pentru faptul că "au înţeles să ne poarte de grijă şi să ne îndrume paşii pe căile omeniei, ale teamei de Dumnezeu, ale câştigării cinstite a pâinii cea de toate zilele" (p. 1 89).

Tatăl făcea parte din lumea ciobanilor, "nu era mare la stat, dar era mare la suflet, la înţelepciune, la omenie" (p. l 89), iar

"minciuna, furtul, lipsa de respect, de bună cuviinţă, nedreptatea


Gheorghe Papuc

şi alte asemenea nu ştiu să fi făcut casă bună cu el, şi nu le tolera nici în jurul lui şi, în primul rând, la noi, copiii lui." (p. 1 90). În mintea tatălui, şcoala nu însemna "boierie", fugă de treabă, ci, dimpotrivă, mai multă muncă, făcută cu mai multă pricepere, dar în acelaşi timp şi purtare mai frumoasă. Chiar de a doua zi, de la sosirea în vacanţe, elevul Gheorghe Papuc intra în programul de muncă al familiei. Îşi aminteşte cum odată a încurcat puţin hăţurile şi tatăl i-:-a zis, cam răstit: "Da' ce învăţaţi voi la şcoală, dacă nici să înhami caii nu mai ştii?" (p. 1 9 1 ).

Dar nu numai pe membrii fămiliei îi păstrează în minte preotul Gheorghe Papuc. Îşi aminteşte, de exemplu, cu veneraţie, de moş Toader din Păpăuţi, pe care l-a cunoscut într-o vară în locurile unde vârful Lăcăuţ şi vârful Goru, din munţii Vrancei, îşi dau mâna. Înţelepciunea acestuia 1-a îndreptăţit să noteze câteva cuvinte semnificative ale scriitorului englez Th. Hardy: "un ţăran cu un suflet simţitor trăieşte o viaţă mai complexă, mai plină şi mai dramatică decât un rege cu pielea groasă" (p. 1 87- 1 88, articolul : S-a stins moş Toader?).

Un adevărat laitmotiv al cărţii Întru înnoirea vieţii este ideea de muncă. Preotul Ghe. Papuc face dese referiri la faptul că

"viaţa omenească este de neconceput fără activitate, fără muncă"

(p. 1 57) . Interesantă este remarca referitoare la Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, ce spun că Dumnezeu a pus chiar unele rânduieli în natură, care să ne amintească obligaţia de a fi activi. Aşa, de pildă, "cântatul cocoşului dis-de-dimineaţă reprezintă un fel de ceasornic natural, rânduit de Ziditorul a toate, cu rostul de a deştepta pe om la muncă" (p. 1 57, articolul: Ieşi-va omul la lucrul său). Reţinem şi gândurile închinate omului muncitor de către Sf. Ioan Gură de Aur, în urmă cu peste 15 veacuri: "Cinstesc vrednicia mâinii dure, noduroase, aspre, în care sălăşluieşte o măreţie împărătească nepieritoare, căci această mână poartă sceptrul planetei noastre" (p. 1 57).

În multe din articolele publicate în volumul Întru înnoirea vieţii, preotul Gheorghe Papuc aminteşte de meleagurile



covăsnene atât de iubite. Nu se putea altfel, deoarece încă de copil şi-a hrănit "privirea şi sufletul cu vârfurile Lăcăuţului şi Penteleului, unul de-a stânga şi altul de-a dreapta, cu muchiile Gorului, Giurgiului şi Pietrosului, dincolo de apa şerpuită a Zăbalei, pe care îi aveam în faţă spre Soare răsare" (p. 35) . Cu mândrie, descrie Nedeia mocănească de la Voineşti, ce se desfăşoară într-o frumoasă poiană de la poalele bătrânei cetăţi dacice, ce străjuieşte localitatea. Poate mulţi dintre noi, mai ales tinerii, ne minunăm astăzi cum părintele Gheorghe Papuc, la maturitate, îşi aminteşte numele atâtor stâne din Carpaţii de Curbură, ai căror ciobani coborau la Nedeie (p. 32). Aceste nedei, ca cele de prin părţile Breţcului, din Poiana Sărată, Covasna, Bran, desigur şi din alte laturi ale Carpaţilor româneşti, au constituit, de-a lungul veacurilor, prilejuri de afirmare a unităţii naţionale. Ciobanul cu oile lui a fost marele realizator al unitătii românilor. '

În concluzie, atunci când descrie meleagurile covăsnene, de unde a plecat în lume, părintele Papuc zugrăveşte în primul rând oamenii acestor locuri, ciobanii mocani, apoi călugării şi preoţii anonimi, toţi cu dragoste de neam şi lege, cum se exprimase, cu câteva decenii înainte, concetăţeanul său, ierarhul Justinian Teculescu. Tuturor, preotul Gheorghe Papuc le închină, prin cartea sa, un gând pios, fără a uita înfrăţirea acestora cu Munţii Carpaţi, cei mai fideli şi deplini cunoscători cronicari ai meleagurilor româneşti.

Pr. Protopop Gheorghe Răţulea: Preotul consilier cultural Gheorghe Papuc Născut pe meleagurile pline de farmec ale Covasnei. la 28

iulie 1 928, din părinţii Gheorghe şi Floarea, a trecut la cele veşnice la 27 octombrie 1 995, în vârsta de 65 de ani. La casa părintească, greul 1 -a dus mama Floarea, o femeie evlavioasă, credincioasă şi harnică. De la ea, sunt îndeosebi, trăsăturile esenţiale ale fiului Gheorghe. A fost crescut cu adevărat


Gheorghe Papuc

creştineşte. Faţă de oamenii înaintaţi în vârstă avea un respect desăvârşit. În casa părintească a stăpânit ascultarea, disciplina, răbdarea. Munca, necazurile de tot felul, suferinţele din vremea adolescenţei şi a tinereţii sale s-au tonificat în lupta pentru o viaţă demnă.

O viaţă plină, densă: 34 de ani de diaconie, 3 ani de preoţie. Aproape 4 decenii de activitate administrativă la Centrul Arhiepiscopesc, dintre aceştia, 24 de ani în postul de consilier cultural ( 1 969- 1 993).

Reluând unele aspecte biografice punctăm şi următoarele detalii. După cursurile şcolii elementare din Covasna, a urmat studiile liceului "Andrei Şaguna" din Braşov. In anul 1 949, s-a înscris la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, pe care 1 -a absolvit în 1 953 . Teza de licenţă cu subiectul: "Iisus Hristos - persoană istorică" a fost notată cu calificativul "excepţional".

Între anii 1 954- 1 957, a urmat cursurile de magisteriu la Institutul Teologic din Bucureşti. La 27 octombrie 1 956, este hirotonit între diacon, pe seama catedralei mitropolitane din Sibiu, iar în 1 975, este distins cu rangul de arhidiacon stavrofor.

Pregătirea teologică o perfecţionează absolvind cursurile de doctorat, secţia biblică. Aceasta i-a conferit prestanţă şi autoritate în problemele legate de pregătirea viitorilor slujitori ai altarului (elevi seminarişti şi studenţi teologi).

De altfel, aproape toţi anii după absolvirea studiilor i-a dedicat muncii de cultivare şi dezvoltare a vocaţiei preoţeşti. A scris aproape 600 de titluri : studii, articole, predici, recenzii etc. publicate în toate revistele bisericeşti din ţară.

A îmbogăţit, prin scrisul său, conţinutul celor trei publicaţii mitropolitane de la Centrul arhiepiscopesc: "Telegraful Român", "Revista Teologică" şi "Îndrumătorul bisericesc". Pe acestea le-a condus cu pricepere şi a vegheat asupra tuturor lucrărilor scoase din teascul tipografiei arhiedecezene. Multe din materialele publicate sunt cupnnse în cartea: "Întru înnoirea



vieţii", apărută în 1 978. A coordonat publicarea unei Culegeri de predici.

A crezut în puterea cuvântului. Remarcăm şi observăm că. chiar din ziua hirotonirii înt.ru diacon (27 octombrie 1 956, dată care coincide cu 27 octombrie 1 993, când părăseşte această lume), a intuit forţa regeneratoare a cu vântului. Întreaga sa publicistică se află sub semnul impulsului spre o viaţă creştină inspirată de idealul spiritual al învăţăturii Evangheliei.

Cursurilor de scurtă durată cu preoţii le-a acordat atenţia !zvorâtă din msaş1 responsabilitatea mlSlunii preoţeşti. Indemnurile sale la aceste cursuri vor rămâne nepieritoare şi mereu actuale. Ţinea seama de schimbările sociale, pentru care a interpretat, în mod creator, soluţiile desprinse din Evanghelie. În acest sens s-a implicat, cu elan, pentru împlinirea îndatoririlor legate de predarea religiei în şcoală.

A iubit pe ostenitorul de pe ogoare, cu mâinile aspre de muncă fizică. 1-a însoţit paşii pe câmp, în grădină, pe potecile munţilor şi 1-a mângâiat în gândul său. L-a însoţit prin păduri de brad, înspre izvoarele cu apă cristalină ţâşnite de sub stânci, întrun dor de timp rară hotar.

La sfintele slujbe, rostea frumos formulele cultului divin. A avut şi o pregătire specială, absolvind şcoala populară de artă din Sioiu, secţia canto. A vea convingerea fermă că adevărata cultură este şi un rol al lucrării Duhului Sfânt în spiritul omenesc. Cultura reală purifică inima. Ea însemnează şi sfinţenie, eroism. În semn de aleasă preţuire a activităţii culturale, Prea Fericitul Patriarh Iustinian a oferit părintelui, în 1 978, efigia jubiliară de argint.

Se cuvine să accentuăm şi faptul că, în toată strădania,

părintele a fost ajutat, necontenit, de soţia sa Marilena. De la începutul căsătoriei sale, în 1 956, a ajutat pe soţul-părinte, în sfânta-i misiune. In postura de maică preoteasă, l-a sprij init în cele ale Martei şi a rămas devotată în cele ale Măriei. Activitateai rodnică a depins şi de modul în care soţia s-a solidarizat cu


Gheorghe Papuc

intenţiile lui Dumnezeu în Părintele Consilier. A fost sfătuitorul cel mai sincer şi mai apropiat în momente de mare zbucium şi frământări sufleteşti.

În toate responsabilităţile de la Centrul Arhiepiscopesc, în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului şi în mod special în Protopopiatul Sf. Gheorghe, preotul iconom stavrofor Gheorghe Papuc a lăsat în urmă pilda unei vieţi care poate fi caracterizată în trei cuvinte: dâră de lumină!

Notă: Materialul a fost alcătuit pe baza documentelor aflate în

Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", fond Pr. Gheorghe Papuc.




Petru Pânzaru

Petru Pânzaru (n. 1931)

Petru Pânzaru s-a născut la 29 iunie 1 93 1 , în Covasna, din părinţi Grigore şi Alexandrina Pânzaru. A urmat cursurile şcolii primare la Covasna, iar după Dictatul de la Viena, din toamna anului 1 940, la Braşov. În anul 1 948, a absolvit cursurile Liceului

"Nicolae Creţulescu" din Bucureşti, iar în anul 1 953 , pe cele ale Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

Este doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti, specialitatea sociologie-psihologie, cu teza "Omul din perspectiva psiho-sociologiei", 400 pag, 1 973 (conducător ştiinţific prof. dr. doc. Constantin Nicuţă).

Redactor-editor în specialităţile politologie, filosofiesociologie, psihologie (stagiar 1 949- 1952, în perioada studenţiei, apoi redactor şi şef de secţie, până în 1 966, la Editura Politică).



Lector universitar între anii 1 963- 1 966, la Catedra de filosofie a Institutului Politehnic Bucureşti, iar între anii 1 967 -1 973, conferenţiar universitar, la aceeaşi instituţie de învăţământ supenor.

Profesor universitar ( 1 973- 1 990) la Academia de Studii Social-Politice, catedrele de Sociologie, Filosofie şi Presă, Director al Institutului de Ştiinţe politice şi de studiere a problemei naţionale ( 1 975- 1 978), Prodecan al Facultăţii de ziaristică şi al Cursului postuniversitar de filosofie-sociologie ( 1 985- 1 988).

Pensionar din martie 1 990. După pensionare, în perioada 1 99 1 -200 1 , a fost cercetător ştiinţific-principal, la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, în revista căruia a publicat 1 O studii şi cercetări .

262

A publicat 1 1 cărţi, după cum urmează: Omul din perspectiva psihologiei sociale, Teza de doctorat, Universitatea Bucureşti, 300 pag. , 1 973 ; Convingerifilosojice, Ed. Albatros, 270 pag., 1 972; Itinerar istoric românesc, Ed. Enciclopedică, 1 00 pag, 1 974, în colaborare cu C. Popişteanu; Prietenie Creatoare, Ed. Albatros, 1 76 pag, 1 976; Convingeri ştiinţifice şi politice, Ed. Albatros, 270 pag, 1 976; Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene, Ed. Albatros, 306 pag. 1 98 1 ; Dicţionar de psihologie-socială (colaborare), Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 300 pag., 1 98 1 ; Viaţa sub privirile filosofiei şi ale ştiinţelor contemporane, Ed. Albatros, 1 985; Mass-media în tranziţie, Ed. Fundaţiei Rompres, 1 996; Psihologia crizelor, Criza de încredere, Academia Română, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 1 999; Captivi în societate. Cursa spre moartea mondială. Sociologia bunului simţ, Ed. Artenis, 200 1 ; Sociologia reducţiei la esenţial, Ed. Proema, 2007.


Petru Pânzaru

Cele 1 1 cărţi, editate între 1 972-2007, cuprind 2350 pagini tipărite. În medie tirajul a fost de 5000- 1 0000 exemplare, iar cartea "Condiţia umană" a atins 80.000 de exemplare difuzate. Este autorul următoarelor cursuri universitare: "Psihologie socială" (2 volume), "Sociologia mass-media" ( 1 volum), de ziaristică (2 volume).

Studiile şi rapoartele de cercetare sunt publicate: 20 în reviste de specialitate (Revista de filosofie, Viitorul social, Calitatea vieţii) şi 1 O în volume.

O serie de rezultate ale cercetărilor le-a comunicat în sesiuni ştiinţifice, simpozioane, mese rotunde, congrese de filosofie, sociologie, politologie organizate în ţară (30) şi peste hotare ( 1 2), cum rezultă din LISTA DE LUCRĂRI anexată.

1 ) "La philosophie sociale et la sociologie". Comunicare la al XIV-lea Congres internaţional de filosofie, VIENA -septembrie 1 968 ( 1 0 pag.) .

2) "Consideration critique sur la conception de philosophie sociale du H Marcuse " . Intervenţie la acelaşi simpozion în colaborare cu A. Nichita (6 pag.).

3) "Les dimensions socio-politique de la societe". Comunicare la Congresul al VII-lea internaţional de sociologie -V ARNA - septembrie 1 970 ( 14 pag. ).

4) " Quelques considertions sur les fondaments philosophiques de la psychologie sociale" (al XIV -lea Congres de logică, metodologie şi filosofie a ştiinţei - BUCUREŞTI - august 1 97 1 ). Comunicare publicată în limba franceză în volumul dedicat Congresului, Editura Academiei 197 1 ( 1 8 pag.) şi în versiune românească în Revista de filosofie nr.9/ 197 1 .

5 ) "La participation en tant qu aspiration et realisation processuelle" . Intervenţie la grupul ad-hoc "Aspiraţii, necesităţi şi dezvoltare" prezidat de P.H.Chombart de Lauwe (Congresul internaţional de sociologie - V ARNA - 1 970)

6) "La concept d essence humaine dans la philosophie politique". Comunicare la al XV -lea Congres internaţional de



filosofie - V ARNA - septembrie 1 973, publicată în Revista de filosofie nr.9/ 1 973 .

7) "Les interets de classe et nationaux - motivations des comportaments politiques " . Comunicare la masa rotundă a Asociaţiei Internaţionale de Ştiinţe Politice-DUBROVNIK -septembrie 1 975 (24 pag.).

8) "Science, politics and everyday Human Life " şi " Unite de la recherche de 1 anseghement et de la partique dans 1 etude des sciences politique en Roumanie" Comunicări prezentate la al X-lea Congres internaţional de ştiinţe politice - EDINBURG -august 1 976 ( 1 7 pag.) .

9) ,,Les necesites et les droits de l horume dans le contexte de le nouvel ordu economic internationnal ". Referat la întâlnirea experţilor UNESCO - PARIS - 1 9-23 iunie 1 978.

1 O) ,,Autogestion en Roumanie " . Comunicare la Congresul internaţional de sociologie - UPSALA - 1 978.

I l ) " Educaţia pentru participare", comunicare în colaborare cu 1 . Drăgan la Sesiunea internaţională organizată la Bucureşti de Centrul european UNESCO pentru învăţământul superior - iunie 1 978.

1 2) " L opinion public dans le societe moderne". Comunicare la simpozionul internaţional de la SOFIA - mai 1 980.

În perioada 1 960 - 200 1 , a publicat în presa cotidiană câteva mii de articole, în "Românul" - 36 şi în "Flacăra" - 20.

Între anii 1 995 şi 2004 a publicat în revista "Timpul: 7 zile în România şi în lume", sub direcţia lui Adrian Riza, 370 de articole (studii ample - în serial - de filosofie, politologie, sociologie, culturologie, articole polemice pe teme de actualitate, recenzii, pamflete etc.). Dintre acestea menţionăm doar câteva:

Există criterii, există valori, 5 studii; Între complexitate şi existenţialitate, 6 studii; Homo insapiens, 5 studii ; Captivi într-o lume rău alcătuită, 3 studii; Pentru o sociologie a bunului simţ, 7 studii; Reducţionismul politic, 5 studii; Un alt fel de " revista


Petru Pânzaru

presei ", 7 analize de caz; Presa română încotro, 5 analize de caz; Societatea mediatica, 7 studii; Limbaj şi psihologie politică, 4 studii; Perspective sociologice, 1 2 studii; Privire sociologică asupra presei, 5 studii de caz; Reflecţii despre România profundă, 14 studii; Psihosociologia în Cetate, 1 2 studii; Presa în democraţie, 1 2 studii de caz; la rubrica " Dialoguri incomode", circa 80 de polemici; la rubrica "Simple note ", circa 90 de pamflete; la rubrica " Recenzii", circa 20 de articole.

Spre a fi recunoscută şi respectată creaţia intelectualpolitică-publicistică a fondatorului şi conducătorului revistei, Adrian Rizea, "Timpul 7 zile în România şi în lume", la trecerea la cele veşnice a acestuia, Petru Pânzaru a iniţiat şi susţinut rubrica "Să valorificăm moştenirea intelectuală a politologului şi jurnalistului Adrian Rizea".

Referinţe:

"Prin cartea sa de eseuri, intitulată într-o manieră de militantism deliberat, manifest - Convingeri filosofice -, Petru Pânzaru argumentează atât direct, expozitiv, cât şi indirect, prin exemplul propriei sale publicistici, actualitatea eseisticii socialfilozofice. Aşa cum relevă şi Dumitru Ghişe, în al său "Cuvânt înainte", această carte " . . . îmbrăţişează o arie problematică largă şi actuală, pe care o dezbate cu vibraţie polemică. Petru Pânzaru dialoghează în permanenţă, chiar atunci când nu există un interlocutor anume. Formă străveche şi mereu nouă a discursului filozofic, dialogul face ca lectura cărţii Convingeri filozofice să se desfăşoare cu interes de la un capăt la altul. Poţi să fii de acord sau nu cu autorul, dar îl citeşti. Ceea ce nu e puţin" (Petru Berar ,,Actualitatea eseisticii social-filozofice " - în Arhiva Centrului European de Studii Covasna - Harghita) .

"0 prejudecată menţine încă politologia în zona interesului specializat, şansa unei largi comunicări - cum ar fi şi firesc - depinzând în egală măsură de învingerea sentimentală -aş spune eu - a crispării în faţa cifrelor şi ecuaţiilor şi formulelor



şi de vocaţia cercetătorului, a omului de ştiinţă pozitivă de a cuceri sentimental. Un din cele mai interesante cărţi de ştiinţă despre om şi despre perspectiva lui în viitorul şi atât de apropiatului secol 2 1 - "Şocul viitorului" - a fost o demonstraţie pentru capacitatea lui Toffler de a învinge toate prejudecăţile cititorului nespecializat şi de a provoca un violent interes pentru cercetarea ştiinţifică despre om şi relaţiile lui cu societatea la un moment dat. Nu cred că exagerez prea mult dacă spun că în spaţiul nostru spiritual o cartea cum este aceea propusă de profesorul Petru Pânzaru ("Convingeri ştiinţifice şi politice") vine să se constituie ca un nou argument în favoarea creării unei autentice punţi de legătură şi de comunicare între politologie şi marele public. O nouă tentativă - reuşită - de a învinge prejudecăţile şi de a contamina, de a polariza interesul cel mai larg în direcţia întrebărilor esenţiale cu care este confruntat omul în lumea contemporană.

Petru Pânzaru ne propune şase eseuri "despre raporturile dintre ştiinţă, politică şi viaţa cotidiană" şi trebuie recunoscut de la început că ne aflăm în faţa unei contribuţii substanţiale în direcţia umanizării - dacă se poate spune aşa - a ştiinţelor despre om . . . Cartea asupra căreia vă invit să vă a plecaţi ilustrează nu numai însuşirea fericită a autorului de a purta pe cele mai aride teme un dialog pasionant, plin de culoare şi de vervă şi de fantezie cuceritoare, ceea ce până la urmă se numeşte talentul omului de ştiinţă de a ieşi în piaţa publică, dar ea ilustrează convingerile ştiinţifice şi politice ale unui om care şi-a propus să gândească eliberat de clişee şi prejudecăţi şi care ne cheamă şi pe noi să încercăm să credem, măcar, că filosofia despre om, neputînd face abstracţie de noi, oamenii - nu ne poate fi în nici un fel străină." (Dinu Săraru - "Ştiinţa despre om" în "România literară" din 1 2 .05 . 1 978).

"Scrisă cu vervă, concepută ca un dialog cu cititorul tânăr, dar nu numai tânăr, cartea "Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene" se citeşte cu interes şi câştig. Cu


Petru Pânzaru

interes pentru problematica de mare actualitate pe care o abordează, cu câştig pentru unghiurile de vedere inedite, ca şi pentru sugestiile pe care le oferă, incitant, cititorului. La antipodul oricărei pedanteriiseci şi fals livreşti, "Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene" condensează între copertele ei o bogată experienţă de viaţă şi gândire filozofică, sociologică şi psihologică, experienţă pe care o transcrie într-un registru stilistic viu, plin de culoare. Pentru autorul cărţii "Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene", cotidianul este punctul de întâlnire, "locul geometric" în care se intersectează, într-un chip viu şi autentic, toate drumurile care duc spre înţelegerea omului şi a omenescului . "Totul (economia - deci producţia, veniturile, consumul, serviciile -, politica, învăţămintul, cultura, ştiinţa, literatura, arta, familia etc .) - scrie Petru Pânzaru - poate şi trebuie judecat nu numai în perspectiva istorică şi macrosocială, ci şi prin prisma vieţii cotidiene a oamenilor. Altfel, nu se face joncţiunea vitală dintre general şi particular, între abstract şi concret, iar imaginea despre viaţa oamenilor nu mai reflectă realitatea acestei vieţi sau o reflectă parţial, ciuntit, malformat"

(Dumitru Ghişe, în " Era Socialistă", nr. 1 0/20 05 1 98 1 ) .

"Volumul "Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene", datorat lui Petru Pânzaru (Editura Albatros, 1 98 1 ), vizează direct cele mai diverse sfere ale activităţii sociale. Autorul este adept al metodei sau "tehnicii"

"reducţiei la esenţial"; dacă ar fi să o aplic propriei sale cărţi, aş spune că aceasta se constituie într-o pledoarie consistentă pentru câteva idei de bază: 1 ) unitatea dintre cunoaşterea "comună" -cunoaşterea "teoretică" - şi cea "artistică" (iată un exemplu: insistând asupra tripticului "observaţie cu ochiul liber, literatură ştiinţifică, literatură beletristică", ca sursă validă de cunoaştere a omului, a vieţii sociale, a condiţiei umane, autorul este tentat să sublinieze în special asemănarea dintre cele trei izvoare şi mai puţin să stabilească şi unele deosebiri; la un moment dat (p. l l l ) el scrie: "Deschide oriunde vrei un roman şi reţine o propoziţie



oarecare. Fii sigur că aceeaşi propoziţie, în alt context, o vei găsi şi în alte zeci de romane". Cred că aici se trece peste o mare deosebire dintre literatura ştiinţifică şi cea beletristică: istoria ştiinţei ne arată, în toate domeniile, că adeseori una şi aceeaşi descoperire a fost făcută concomitent sau succesiv de câţiva autori independent unul de altul . Dar în artă şi literatură situaţia este alta: dacă, de exemplu, Eminescu n-ar fi scris "Luceafărul", atunci nescris ar fi rămas, căci nici un alt poet al lumii nu ar fi putut să realizeze miracolul împerecherii unicat a cuvintelor.), iar în cazul cunoaşterii "teoretice" - necesitatea depăşirii graniţelor dintre ştiinţe, a unilateralităţii şi parţialităţii încetăţenite în cercetarea socială, studierea a ceea ce în viaţă este unitar şi interdependent, nu în mod fragmentat, segmentat, izolat, ci în unitatea contradicţiilor care explică principalul izvor al mişcării; 2) ceea ce în viaţa cotidiană constituie esenţialul trebuie să se situeze şi în centrul ştiinţelor despre societate (după autor faptele esenţiale sunt: corpul omenesc ca produs mirabil al Naturii şi al Societăţii; trebuinţele, limbajul şi comunicarea între oameni; psihicul, psihosocialul şi valorile care, împreună cu limbajul articulat, conferă societăţii şi omului o specificitate şi o originalitate ireductibile (vezi p. 1 8- 1 9) ; 3) necesitatea depăşirii stării de dispersie - în timp şi în spaţiu - şi a slabei cumulativităţi a cunoştinţelor social-umaniste, care macină eficienţa lor practică. "Reducând la esenţial", în cele 3 puncte înscrise mai sus, conţinutul atât de bogat al cărţii, trebuie să subliniez că dezvoltarea lor este făcută de Petru Pânzaru cu o risipă de erudiţie, talent şi ascuţime polemică ce face lectura pasionantă. Nu printre cele mai puţin importante calităţi este aceea că-I soli cită permanent pe cititor să gîndească." (Acad. Tudorel Postolache - în "Revista economică" nr. 46 din 1 3 . 1 1 . 1 98 1 ) .

"Lucrarea lui Petru Pânzaru, Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene, apărută la Editura Albatros, pare a fi la prima vedere "uşoară", pare a dispune de o construcţie şi argumentare ştiinţifică fragilă, autorul încearcă chiar să ne


Petru Pânzaru

convingă că nu este originală, că nu conţine idei noi, că nu ne va furniza "trufandale teoretice". Noi am putea spune însă că dimpotrivă, ne aflăm în faţa unei lucrări temeinice, cu o arhitectonică bine pusă la punct, cu o amplă, bogată şi foarte variată ideaţie ştiinţifică cu nenumărate demersuri cognitive şi reflexii personale, nu doar neobişnuite şi îndrăzneţe, dar şi foarte noi, originale. Încercând să explice cotidianul prin prisma conceptelor abstracte, autorul construieşte o imagine vie, veridică şi folositoare a societăţii şi a omului, menită a facilita însuşirea şi aplicarea unor asemenea cunoştinţe de către "marile mase umane pe tot traiectul vieţii lor cotidiene" (p. 8). Lucrarea continuă astfel firesc, atât prin conţinutul său tematic, cât şi prin stilul adoptat, unele preocupări mai vechi ale autorului concretizate într-o lucrare anterioară (Convingeri ştiinţţfice şi politice, apărută în 1 977). Nu întâmplător ea este subintitulată Cinci noi eseuri în căutarea . . . unui cititor.

Formula insolită la care apelează Petre Pânzaru, în cea mai recentă carte a sa, pentru a etala în faţa cititorului o problemă gravă şi serioasă în fond, pare să fie mai mult decât o stratagemă menită să capteze curiozitatea şi bunăvoinţa acestuia. Obstinaţia demnă de laudă de altfel, cu care Petre Pânzaru pledează pentru acreditarea cu depline drepturi, în perimetrul ştiinţelor umane de la noi, a unei psihosociologii a vieţii cotidiene, reprezintă de fapt principiul motor şi adevărata substanţă intelectuală a lucrării şi ea găseşte în stilul colocvial al autorului o măsură şi o expresie.

La prima vedere lucrarea şochează, deconcertează; autorul ia în deriziune canoanele şi convenţiile academice, certitudinile osificate, pozitivismul scolastic. Autorul "provoacă" cu orice risc dialogul. Un dialog sui generis cu un cititor care nu este imaginat neapărat ca fiind de la bun început interesat sau sensibilizat de problema supusă atenţiei . Petre Pânzaru ia în considerare chiar şi eventuala indiferenţă sau reticenţă a unui cititor dezabuzat şi suprasaturat de uriaşul volum de informaţie neîncetat difuzată prin cele mai diverse canale, agasat de "prea multe cărţi şi prea



multe puncte de vedere"

(p. 3 1 ) . Autorul nu are în vedere nici un moment angajarea unui dialog iniţiatic, ex cathedra care să fie purtat pe un ton doctoral şi care să nu comporte replică. El nu vrea nici să-şi domine cititorul cu erudiţia sa, nici să-I strivească sub greutatea unei autorităţi presupus acceptate. Neîncrezător în virtuţile persuasive ale unui asemenea tip de dialog, autorul îşi asumă cu bună ştiinţă postura de interlocutor egal cititorului . El aruncă în balanţa confruntării cu cititorul prejudecăţi şi tabu-uri, interogaţii legitime, propriile îndoieli şi certitudini provizorii ."

(M. Mihai - în "Revista de filozofie" nr.6 din iunie 1 98 1 ) . "În noua sa carte "Condiţia umană din perspectiva vieţii

cotidiene" (Editura Albatros) Petru Pânzaru desfăşoară o strălucită pledoarie pentru omenescul din om, pentru înţelesurile adânci, atât de simple ale vieţii, încât de multe ori trec neobservate, contopindu-se cu pulberea zilelor. Sumarul e compus ca o incitantă şi fascinantă capcană - cinci eseuri, încheierea plasată la începutul cărţii -, un fals monolog. În fond, şi autorul afirmă el însuşi acest lucru, eseurile se continuă, se completează, se sprij ină reciproc printr-un dialog, cu "omul de rând", receptiv şi inteligent, deschis spre cunoaştere, cu omul care ar putea fi numit subiect al propriei vieţi, al propriei istorii. Cartea este orchestrată atent, solicitând în permanenţă spiritul, propunând ipoteze, minând prin ironie şabloanele cotidianului

"bine temperat", adunând argumente din domenii aparent fără puncte de contact. Am sublinia dintru început caracterul dramatic al acestui eseu în cinci acte ce se întâmplă în aria de convergenţă a problemelor şi grij ilor lumii de azi. Trei unghiuri de atac asupra temei; cunoaşterea comună, empirică, cunoaşterea ştiinţifică, teoretică şi cunoaşterea artistică; aducerea exemplelor cu o desăvârşită tehnică a citatului, într-o zonă de graniţă, interdisciplinară, cu deschideri în multiple sensuri ; cultivarea paradoxului ("nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este străin" -dar ce e omenesc? existenţa determină conştiinţa - dar ce fel de conştiinţă? etc.) - iată mij loacele prin care un eseist de excepţie


Petru Pânzaru

propune o oglindă lucidă, crudă chiar, a existenţei într-un secol

"poate cel mai zgomotos şi vorbăreţ din istoria umanităţii", motivată profund de "nevoia de a şti, de a te limpezi"." (N.D. Fruntelată - "Tensiunea adevărurilor de fiecare zi", în Arhiva Centrului European de Studii Covasna -Harghita).

"Cartea lui Petru Pânzaru (Viaţa sub privirile filosofiei şi ale ştiinţelor contemporane - n.n.), ar fi fost, poate, mai potrivit să se numească "Filozofia şi ştiinţele contemporane sub privirile vieţii". Dacă titlul ales de autor exprimă cu claritate tema tratată, forma transformată a acestuia, pe care am sugerat-o aici, ar indica mai bine, după părerea noastră, stilul abordării. Opţil,lflea fundamentală a cărţii în acest plan este aceea de a nu se posta sentenţios pe poziţiile ştiinţei şi filozofiei constituie, pentru a comunica cititorului ceea ce s-a acumulat aici asupra temei alese - viaţa -, ci de a încerca să evalueze interesul şi relevanţa produselor specializate ale cunoaşterii de pe poziţiile omului obişnuit, care trăieşte "în mod cotidian" viaţa.

Petru Pânzaru este un polemist. Polemica sa nu este însă gratuită. Ea promovează câteva atitudini fundamentale faţă de practica filozofiei şi a ştiinţelor sociale. Întreaga analiză întreprinsă de autor este străbătută ca un fir roşu de câteva întrebări : Cum putem evalua reflexia filozofică existentă, cât şi ştiinţele sociale şi umane din perspectiva vieţii, a experienţei cotidiene a omului? Se regăseşte omul obişnuit, în fapt Omul, în această oglindă a conştiinţei? Toate produsele specializate ale spiritului uman." (Cătălin Zamfir - " O carte despre cărţi, în numele vieţii", în "Viitorul Social", iulie 1 985).

"Şi astfel, punctul de plecare în legitimitatea Sociologiei Bunului-simţ a profesorului Petru Pânzaru îl constituie viaţa cotidiană, faptul de viaţă reală de gradul unu, strict obiectiv, încât se oferă marelui public satisfacţia de coautor. Cititorul regăseşte în paginile acestei cărţi "propria viaţă cotidiană, adevărurile pe care nu numai că le cunoaşte şi recunoaşte, dar le şi trăieşte ". A vând drept argument existenţa proprie, specială, cu suma



lecturilor academice în câteva decenii, autorul recunoaşte ipocrizia (făţărnicia) "teoretică" a autorilor de texte despre viaţa socialji, unde despre om se scrie în cu totul şi cu totul alţi termeni, exclus fiind, din discursul ştiinţific, chiar obiectul vieţii sociale:

"Viaţa reală a oamenilor reali" . . . Cu luciditatea analizei omului de ştiinţă, prof. Pânzaru constată că politicul glisează, balansează între utilitate şi nocivitate, că societatea umană e "RĂU ALCĂTUITĂ", iar cea mai proastă. "investiţie" a acestei societăţi este în "Politicul şi Politicienii" . . . . Cu certitudine că nu este bine alcătuită societatea, autorul recurge la "IMAGINAŢIA SOCIOLOGICĂ" şi schiţează o societate "BINE ALCĂTUITĂ". Acesta este capitolul luminos al lucrării, e capitolul visului omului care suportă istoria, al omului care, dacă ar avea puterea să alcătuiască istoria, ar construi-o altfel." (Dr. Dona Tudor:

"Sociologia între imaginaţie şi bunul-simţ" în "Ecart" nr. I 66 din 28.02.2002).

MOTTO: " Unul din principalele mesaje ale cărţii . . . este tocmai apărarea şi promovarea tuturor valorilor statului naţional român, create şi moştenite pe întreg spaţiul istoric carpato-danubiano-pontic ". "Prof. univ. dr. Petru Pânzaru, eminent sociolog, este autorul mai multor volume esenţiale pentru disciplinele umaniste (psihologie, sociologie,filozofie)

"gândind", cum spune chiar domnia sa, "asupra realităţilor contemporane" - de multe ori turbulente şi trezind un sentimente cel puţin mirabil. Cartea de faţă, "Sociologia reducţiei la esenţiaf' (publicată anul trecut la editura Proema) continuă, în fapt, munca de o viaţă a profesorului, iniţiată în anii 70, cu

" Omul din perspectiva psihologiei sociale " (teza sa de doctorat) sau punctând după Revoluţie, din 1 989, despre "mass-media în tranziţie". Temele sale favorite . (condiţia umană vs. viaţa cotidiană, ştiinţele contemporane şi presa, crizismul şi creaţia) transpar şi aici - este vorba despre o lucrare în care Pânzaru şi-a adunat cinci ani de muncă, venind ca o prelungire logică a precedentei - din 2001 - "Captivi în societate. Societatea bunului


Petru Pânzaru

simţ ". Încă din introducere ne sunt contura te "modurile de a fi"

ale sociologiei, autorul determinând şi principala carenţă: 1 confundarea sociologiei (cu obiectul clar al realităţii sociale -fapte, fenomene, procese) cu doctrinele sociologice (teorii ale aşa-numiţilor sociologi) şi ' uneori, cu tehno-metodologia discursului sociologic actual, cumva artificializat şi didacticizat -iar în cazul nostru, din ce în ce mai rupt de traditia românească. Înainte de a cădea în admiraţie deşănţată (până 'ta preluarea en gros a tezelor străine) în faţa sociologilor nord-americani ar trebui să ne oprim mai mult la şcoala naţională, la nume ca D.Gusti, pentru a nu ne depersonaliza complet, ajungând la ceea ce inspirat denumeşte profesorul "sociologia imbecilităţii" (Andrei Milca, în "Cronica Română" din 1 0.07 .2008).

Notă: Material întocmit după informaţiile puse la dispoziţie de

prof. univ. dr. Petru Pânzaru.




Mihaela-Carmen Suceveanu

Mihaela-Carmen Suceveanu (n. 1952)

Mihaela - Carmen Suceveanu s-a născut la data de 30 aprilie 1 952, la Bucureşti. Părinţii Gheorghe şi Cornelia-Malvina Comşulea s-au stabilit în localitatea Sebeş Alba, unde Mihaela Suceveanu şi-a efectuat studiile, începând cu şcoala primară, gimnazială şi continuând cu Liceul Teoretic, secţia reală, între anii 1 967- 1 97 1 . Obţine Diplomă de bacalaureat în anul 1 97 1 . Remarcăm faptul că la fiecare sfârşit de an şcolar a obţinut premiul 1, primind Diploma de Merit la absolvirea liceului. În timpul şcolii a obţinut rezultate foarte bune la olimpiadele şcolare, obţinând menţiune pe ţară la disciplina chimie. În acea perioadă, la liceul din Sebeş. s-a constituit Societatea TehnicaŞtiinţifică a elevilor, a cărei preşedinte a fost, pe atunci, MihaelaCarmen Comşulea. De asemenea a avut şi preocupări artistice,



reuşind să obţină premii la concursuri naţionale de desen şi sculptură.

A urmat Facultatea de medicină generală - IMF ClujNapoca, în perioada 1 97 1 - 1 977, dobândind Diploma de doctor medic, în 1 977, cu media 1 O.

Este căsătorită cu Paul-Nicolae Suceveanu, medic primar cardiolog şi medic primar pentru boli interne, doctorand în cardiologie. Au un fiu, Mihai-Paul-Gheorghe, elev de liceu, cu rezultate deosebite la învăţătură.

Studii postuniversitare, masterat sau doctorat, participări la diverse cursuri:

Specializare în cardiologie UMF Bucureşti: în perioada 1 98 1 - 1 984, când obţine titlul de specialist cardiolog;

Examen medic primar cardiolog - 199 1 , obţine titlul de Medic primar cardiolog;

Stagiu cardiologie Franţa-Paris : 1 0.09. 1 99 1 -7. 1 1 . 1 99 1 ; Doctorand în cardiologie: 1 993 ; Competenţă în conducerea serviciilor medicale sau sociale

Ministerul Sănătăţii - Institutul de lgienă,Sănătate Publică, Servici de Sănătate şi de Conducere Bucureşti - Institutul de Pregătire Postuniversitară şi Educaţie Continuă a Medicilor şi Farmaciştilor Bucureşti - Universitatea Montreal -Canada -Universitatea New York - USA - Şcoala de igienă şi Boli Tropicale Londra - Marea Britanie, mai 1 994-iulie 1 995;

Programme d echange Hope pour professionals des hospitaux - Hospital Committee of the European Community, 8 mai -1 7 iunie 1 995;

Schimb de experienţă În management sanitar În UE: Management van Krankenhausem- Bayerisches Zentrum

flir Ost West Management training GmbH, 29.05 . -0 1 .06.2000; Management van Krankenkassen- Bayerisches Zentrum

flir Ost West Management training GmbH, 5 septembrie 200 1 ; Process communication model - Kahler Communication

Europa, decembrie 2002



Schimb de experienţă - Institutul de Ştiinţe Biomedicale Abel Salazar din Porto - Portugalia, mai 2002;

Prima Conferinţă Regională a Noului Mileniu - Estul întâlneşte V estul pentru a îmbunătăţii calitatea şi eficienţa serviciilor de sănătate, aprilie 2002;

Seminarile satellite HOPE: Medicina dezastrelor şi Lărgirea VE şi îngrij irea sănătăţii

Specializare Coaching - Team management systems -Centre d entrainement au coaching & mentoring - 2003 - 2005, desfăşurate la Bucureşti;

Master în Managementul serviciilor medicale Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie, 2004; Metode şi tehnici în administrarea unităţilor sanitare - Mecanism economic - financiar, 1 988; Tehnici şi metode de administrare în unităţi sanitare şi mecanismul economica -finaciar, 1 989; Evaluare şi instruire metodologică în domeniul perfecţionării profesionale, 1 99 1 ; Instruire în colectarea datelor clinice la nivel de pacient - Ministerul Sănătăţii, mai 2003; Aplicarea eficientă a legislaţiei privind achiziţiile publice -valoare pentru banii publici - curs, iunie 2005 ; Reforma administraţiei publice în contextual integrării europene - curs, 2005; Management sanitar - curs -Academia de Studii Economice, 2005; Drept financiar public şi fiscal - curs, 2005 .

Doamna doctor Mihaela-Carmen Suceveanu participă la numeroase cursuri în cardiologie, ecocardiografie, ecografie generala, prevenţie şi reabilitare cardiovasculara în ţară şi în străinătate, obţinând diplome şi atestate profesionale de specialitate, ca de exemplu obţinerea Atestatului de studii complementare în "Echocardiografia generală", 2009. În prezent, este doctorand - UMF, Cluj -Napoca, cu tema: "Influenţa programelor de prevenţie şi recuperare asupra riscului cardiovascular", 2009.



c � . ·- d d d .:-anera pro eswna a - penoa e e es aşurare:

Perioada Instituţia/Firma Funcţia Principalele deţinută responsabilităti

Dispensar medical Medic de Coordonează şi 1 977- 1 978 comunal Beghin medicină răspunde de

j ud.Alba generală întreaga activitate Dispensar medical

Medic de Coordonează şi 1 978- 1 9 8 1

de întreprindere medicină răspunde de

CPL Sebeş -generală întreaga activitate

Jud.Alba UMF Bucureşti

1 98 1 - 1 984 pentru Spitalul de Medic secundar În proces de

Cardiologie cardiolog învăţământ Covasna

Spitalul de Medic specialist Medic special ist

1 984- 1 986 Cardiologie cardiolog cardiolog

Covasna

Spitalul de Medic director. Medic special ist Cu atribuţiile

1 986- 1 99 1 Cardiologie cardiolog, medic corespunzătoare

Covasna şef sectie

Spitalul de Medic director,

medic primar Cu atribuţiile 1 99 1 -2002 Cardiologie

cardiolog, medic corespunzătoare Covasna

şef sectie Director

Spitalul de general,medic Cu atribuţiile

2002 - 2006 Cardiologie pnmar corespunzătoare

Covasna cardiolog, medic şef sectie

2006 şi în Spitalul de Director

Cu atribuţiile Cardiologie medical* medic

prezent Covasna primar cardiolog

corespunzătoare

* schimbare survenită datorită legislaţiei în vigoare - care nu permite managerului să practice profesia de medic, la acea data.



Premii şi recunoaşterea competenţei profesionale: Evidenţiat în munca medico-sanitară, în 1 9 8 1 , cu Ordinul Ministerului nr.8511 98 1 Evidenţiat în munca medico-sanitară, în 1 988, cu Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.80/1 988 În 2004 cu ocazia Zilei Naţionale a României se conferă Ordinul "Meritul Sanitar" în gradul de Cavaler cu însernn pentru civili în semn de apreciere pentru serviciile aduse la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, pentru priceperea, grija şi devotamentul arătate în îngrij irea bolnavilor, în cadrul Spitalului de Cardiologie Covasna. În anul 2003 a primit onoarea de a fi decorată cu ordinul Colonel de Kentucky din partea Guvernatorului statului Kentucky, Paul E. Patton, ordin acordat pentru servicii deosebite în binele comunităţii, statului şi naţiunii, pentru reuşite speciale, împliniri şi servicii în slujba altora. Membru al Comisiei de Cardiologie a Ministerului Sănătăţii în perioada 1 987-1 992 şi din 1 998 până în 2005 Membru al Societăţii Române de Cardiologie din 1 984 Membru al Grupului de Cardiologie Preventivă Şl Reabilitare al Societăţii Române de Cardiologie din 1 984 Membru al Societăţii Europene de Cardiologie din 1 99 1 Membru al Grupului de lucru de cardiologie preventivă şi reabilitare al Societăţii Europene de Cardiologie din 1 99 1 Membru fondator al Heart frends around the world din 1 994 Membru fondator European Association for Cardiac Rehabilitation din 1 994 Membru Federaţia Intemaţionala Societăţilor de Cardiologie din 1 998 Membru al Societăţii Române de Angiologie din 1 998 Membru al Asociaţiei Române de Management Sanitar din 1 994 Membru al Federaţiei Internaţională a Spitalelor din 1 994 Membru al Asociaţiei Spitalelor din România din 1 994



Membru al Colegiului Medicilor din România Membru al Asociaţiei Europene de C02 Membru al Societăţii Române de Balneofizioterapie ŞI Recuperare medicală

Coautor la Ghiduri de Practică Medicală - editate de Colegiul Medicilor din România - Voi. 1 . - Comisia de Cardiologie Ghid pentru recuperarea bolnavilor cardiovasculari

A organizat simpozioane naţionale şi internaţionale, pentru promovarea activităţii specifice Spitalului de Cardiologie din Covasna şi pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor profesionale în domeniul cardiologiei, prevenţiei şi reabilitării cardiovasculare si promovarea Modelului Covasna, model unic în lume de prevenţie şi reabilitare cardiovasculară.

A fost lector la cursurile de Cardiologie preventivă şi reabilitare, organizate de Societatea Romană de Cardiologie -Grupul de lucru de cardiologie preventivă şi reabilitare : în perioada 2006-2007 " - cursul RE-CORD, unde a prezentat tema:

"Rolul factorilor naturali din România în prevenţia şi reabilitarea bolilor cardiovasculare".

În perioada 2008-2009, la cursul CARDIOPREVENT, a prezentat tema: "Rolul factorilor climatici şi de mediu în prevenţia cardiovasculară".

A fost invitată, în 2003 , la a XIV ediţie a "Zilelor terapeutice a Institutului de Ştiinţe Biomedicale Abel Salazar din Porto - Portugalia, unde a prezentat "Modelul Covasna -program de reabilitare cardiovasculară".

În 2006, a fost invitat străin la Institutul de Ştiinţe Biomedicale Abel Salazar din Porto - Portugalia, într-un program de master, la care a prezentat "Modelul Covasna - program de prevenţie şi reabilitare cardiovasculară"; "Particularităţi ale reabilitării cardiovasculare la vârstnici", "Particularităţi ale reabilitării cardiovasculare la copii".



Alte participări: Educational Master Course on Hypertension and

cardiovascular risk - European Society of Hypertension -2008, Bucuresti

Minicurs Preventie - 2009 - Congresul Naţional de Cardiologie, Sinaia.

Prevenţia secundară a bolii cardiovasculare la vârstnici - a prezentat comunicarea: "Rolul fizioterapiei în recuperarea vârstnicului cu boala cardiovasculara".

A reuşit să-1 determine, în anul 2004, pe preşedintele Grupului de lucru de Cardiologie Preventivă şi Reabilitare a Societăţii Europene de Cardiologie, Dl. Prof. Dr. Hugo Saner, să viziteze Spitalul de Cardiologie Covasna. Acesta a fost impresionat de activitatea colectivului, care arată tradiţia în domeniu (activitate din 1 960), dar şi receptivitatea la noutăţile pe plan internaţional a colectivului de medici.

A participat la acţiunile organizate de Societatea Europeană de Cardiologie şi Comisia Europeană:

Summit-ul European de Preventie - 2008 Combating heart disease and stroke. Planning for a Healthier Europe. - 2009 Chronic Heart Disease and Health Management. Redesigning Health Systems for the 2 1 st Century. Primul Forum Naţional al Pacienţilor şi Medicilor, cu participarea activă a asociaţiilor de pacienţi şi a societăţilor medicale din România - oct. 2009, Bucureşti

A participat la studiul multicentric "Romanian Multicentric Study of the Prevalence of Metabolic Syndrome -ROMES", organizat de Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu", Bucuresti - dna prof. dr. Carmen Ginghina - publicat în

"Hellenic Joumal of Cardiology", 2008 . Cu ocazia "The Second Anual Meeting of the EADS

Diabetes and Cardiovascular disease study group", Cluj - 2009, a prezentat comumcarea "Prevalenţa factorilor de nsc



cardiovascular şi a sindromului metabolic într-o populaţie selectată de pacienţi cuprinşi în programe de recuperare cardiovasculară la Spitalul de Cardiologie Covasna".

A participat la numeroase conferinţe, cursuri, mese rotunde legate de prevenţia şi reabilitarea bolilor cardiovasculare, cu ocazia întâlnirilor Grupului de lucru de cardiologie preventivă şi reabilitare a SRC, a Congreselor Naţionale de Cardiologie.

Bogata activitate, participarea cu diverse comunicări la numeroase manifestări naţionale şi internaţionale demonstrează profesionalismul şi dorinţa de continuă perfecţionare a medicului Mihaela-Carmen Suceveanu. Prin această activitate a sa, a promovat în ţară şi în lume numele localităţii de unde provine, Covasna, contribuind la ridicarea prestigiului Covasnei şi a zonei cu un climat special, specific pentru tratarea bolilor cardiovasculare.

Apreciere:

"Prin anii ' 80 în grupa de rezidenţi veniţi în Spitalul Fundeni să-şi facă specializarea în cardiologie, am remarcat o fată luminoasă, timidă, dar foarte bine pregătită, cu o cultură medicală solidă. l-am remarcat seriozitatea şi perseverenţa.

A câştigat repede buna apreciere a "seniorilor" de atunci ai Clinicii de Cardiologie, în special, a medicilor Dr. Dinu Drăghici, Conf. Ioan Orha şi a atât de criticului Prof. Costin Carp.

Nu am bănuit atunci cum va evalua aceasta fetiţă inteligentă şi conştiincioasă!

După plecarea din Fundeni, am început să aud iniţial de la bolnavi (şi ce carte de vizita mai bună există !?) şi apoi de la alţi colegi cardiologi, că Dr. Mihaela Suceveanu conduce, cu mână de fier şi cu nesfârşită înţelegere pentru bolnavi şi doctori, un mare Centru de Boli Cardiovasculare, la Covasna.

Şi apoi am avut de-a lungul anilor nenumărate dovezi ale activităţii complexe a Mihaelei: cazuri grele rezolvate competent, unele trimise prompt, adecvat spre Clinica noastră; bolnavi



urmăriţi în programe de recuperare bine structurate de-a lungul unui timp îndelungat; aderarea în jurul dânsei a unui grup de medici apropiaţi ca generaţie, devotaţi bolnavilor şi . . . şefei lor!

Fiindcă - aşa cum nu am bănuit când am cunoscut-o -Mihaela are virtuţi de conducător: inteligenţă socială, capacitate organizatorică, putere de decizie.

Şi mai mult - Mihaela a devenit vizibilă în viaţa ştiinţifică medicală în ţară şi în afara ei. A participat activ - prin prezentări de conferinţe, lucrări originale în mod special la manifestările Grupului de Lucru de Prevenţie şi Recuperare a Societăţii Române de Cardiologie.

A continuat să se instruiască, participând la Cursuri şi Congrese Naţionale şi Internaţionale, încercând şi reuşind să nu se lase depăşită de prea solicitantele activităţi organizatoricadministrative . . .

Ş i a !acut din Covasna - un loc de "întâlnire" a lumii medicale; graţie ei, aici s-au ţinut mai multe manifestări ştiinţifice de ţinuta, au venit în vizită personalităţi medicale autohtone şi europene, oameni politici, care au sprij init ulterior unele acţiuni medicale.

Nici nu am bănuit, atunci când am cunoscut-o şi când mia apărut în faţă pur si simplu ca o tânără serioasa şi conştiincioasă, ce energie, capacitate de a organiza şi conduce ascundea această fată. Cred ca a evoluat minunat şi că mai are încă multe lucruri de excelentă calitate profesională - a spune . . . "

Prof. Dr. Carmen Ginghina, Şef Clinica Cardiologie, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "C.C. Iliescu", Bucureşti

N otă: Material întocmit pe baza informaţiilor puse la dispoziţia

autorilor de dr. Mihaela Suceveanu.




Nicolae Teculecu

Nicolae Teculescu (1921-1972)

Unul din cei şase fraţi ai Episcopului Justinian Teculescu a fost Alexe Teculescu, care s-a născut la 1 2 mai 1 884, în Voineşti - Covasna. Dând curs "comandamentelor vremii", formulate de elita intelectualităţii româneşti ardelene, conform cărora tinerii români erau sfătuiţi să îmbrăţişeze paleta largă a îndeletnicirilor comerciale şi industriale, tânărul Alexe Teculescu a absolvit Şcoala Comercială din Braşov, devenind, în scurt timp, un întreprinzător şi prosper comerciant.

După participarea sa la Adunarea Naţională de la 1 Decembrie 1 9 1 8 din Alba Iulia, ca reprezentant al românilor covăsneni, comerciantul Alexe Teculescu s-a implicat în activitatea administrativă, fiind timp de 14 ani primarul Covasnei.

Familia Alexe şi Ana Teculescu (născută Cosneanu) a fost binecuvântată cu patru copii : cel de-al treilea dintre aceştia,



Nicolae, s-a născut la 28 noiembrie 1921 , în Covasna, a urmat şcoala primară în Voineşti, apoi cursurile Liceului "Andrei Şaguna" din Braşov, pe care le termină în anul 1 940, ca şef de promoţie.

Din dorinţa de a se consacra nobilei profesii de medic militar, a absolvit Institutul de Medicină Militară din Bucureşti. Un tragic episod (amputarea piciorului în urma unei căzături din timpul unui antrenament la schi), îl va determina pe medicul Nicolae Teculescu să renunţe la planurile iniţiale şi să se orienteze spre balneologie.

Fără îndoială că în luarea acestei hotărâri a avut în vedere şi imensul potenţial al Covasnei natale, pe care dorea să-I valorifice superior în interesul miilor de bolnavi cu afecţiuni cardio-vasculare.

După cum este cunoscut funcţia balneo-climaterică este funcţia dominantă a localităţii Covasna, funcţie determinată de o multitudine de factori naturali, între care rolul dominant 1-a avut şi îl are apa minerală, mofeta şi un climat mai blând decât al localităţilor din depresiunea Tg. Secuiesc. Cadrul natural nepoluat, peisajele cu efectele sedative, aerul puternic ionizat, emanaţiile puternice de C02, abundenţa apelor minerale fac să se spună despre Covasna că este o "minune a Transilvaniei" - cum o numea Dr. Marius Sturza - sau "staţiunea celor 1 000 de izvoare"

cum inspirat a denumit-o publicistul Herman Rosner. Medicul Nicolae Teculescu îşi propunea, astfel, să

continue tradiţia cercetărilor româneşti referitoare la staţiunea balneară Covasna. Prima lucrare de balneologie a fost tipărită la Sibiu, în 1 82 1 , în limba română, de Vasile Pop, intitulata Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna. În perioada interbelică a întreprins cercetări în domeniu şi medicul Vasile Stroe, membru al Societăţii de Hidrologie şi Climatologie Medicală şi al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (prieten cu numeroase personalităţi ale vremii, printre care şi Nicolae Iorga), autor al lucrării monografice Covasna ilustrată -


Nicolae Teculecu

geografică, geologică, balneară, medicală, industrială, turistică şi arheologică şi al unor inovaţii care permiteau controlul acidului carbonic în băile cu apă minerală.

Înainte de a începe cariera de medic balnear în Covasna, dr. Nicolae Teculescu a trebuit să suporte privaţiunile şi umilinţele închisorilor comuniste. Deşi nu a făcut politică militantă, din cauza politicilor sale liberale şi a sentimentelor patriotice, a fost închis timp de trei ani în penitenciarele de la Aiud şi Jilava.

La ieşirea din închisoare, cu foarte mari eforturi, a reuşit să urmeze cursuri de specializare la Institutul de Balneologie şi Fizioterapie din Bucureşti şi apoi să se angajeze, ca medic specialist în balneologie şi fizioterapie, la spitalul din Covasna.

Ca medic balneolog, şi-a propus aplicarea terapeutică a gazelor mofetariene, metodă iniţiată şi experimentată încă din 1 934 de dr. Lian din Franţa. Primele tratamente le-a început în 1 952, pe un număr redus de bolnavi, ele fiind extinse pe măsură ce eficienţa metodei a fost confirmată clinic şi experimental. Rezultatele obţinute au fost prezentate pentru prima dată în primăvara anului 1 954, în şedinţele Institutului de Balneologie şi Fizioterapie Bucureşti, instituţie care a făcut demersurile necesare pentru înfiinţarea în cadrul Spitalului Unificat Covasna a secţiei Balneare, cu 20 de paturi. Noua secţie şi-a început efectiv activitatea în ianuarie 1 955 . Aici, pe loturi de bolnavi trimişi din ţară, dr. Nicolae Teculescu a continuat tratamentul început din anul 1 952, cu aprobarea tuturor forurilor competente, făcând în mod curent injecţii subcutanate cu gaz mofetarian.

Deoarece secţia nu era dotată cu aparatura necesară investigaţiilor ştiinţifice obiective şi pentru a nu exista nici un dubiu în interpretarea rezultatelor tratamentelor efectuate după metoda amintită, dr. Nicolae Teculescu adresează un memoriu Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Ministerului Sănătăţii şi Regiunii Autonome Maghiare, în urma căruia noua secţie a fost. inspectată în aprilie-mai 1 956 de un colectiv de specialişti (din



care făceau parte şi dr. Birek Ladislau din Tg. Mureş şi dr. Huttmann Arnold din Braşov). În finalul inspecţiei, apreciindu-se eficacitatea metodei dr. Teculescu, s-a stabilit continuarea ei şi repartizarea a câte cinci paturi pentru clinicile medicale din Tg. Mureş şi Braşov, pentru "internarea, tratarea şi prelucrarea ştiinţifică a bolnavilor trimişi de aceste instituţii".

Tot în scopul validării ştiinţifice a metodei la care ne referim, în iulie 1 956, Institutul de Balneologie şi Fizioterapie Bucureşti a trimis o echipa de cercetare, formată din cinci specialişti (medici şi chimişti), care au continuat investigaţiile până în mai 1 957.

Rezultatele acestei echipe de cercetători au fost susţinute în cadrul Societăţii de Ştiinţe Medicale, la 1 5 mai 1 957. Comunicările prezentau staţiunea Covasna din punct de vedere geologic (ac(!.demicianul Matilde Filipescu), din punct de vedere al compoziţiei chimice a apelor minerale (Maria Baldovin) şi din punct de vedere medical, prin studiul experimental şi clinic întocmit de medicii E. Cociaşu, C. Stoicescu, Z. Bejan şi chimiştii C. Protopopescu şi O. Corbunescu, în colaborare co dr. N. Teculescu. Studiul respectiv, intitulat Unele aspecte ale acţiunii bioxidului de carbon gazos şi a gazelor mofetariene de la Covasna asupra dinamicii vasculare (studiu clinic şi experimental), a apărut în volumul Lucrări de balneologie şi climatologie, editat de Institutul de Balneologie şi Fizioterapie, în 1 960. Prezentând pe larg "rezultatele încurajatoare obţinute prin folosirea injecţiilor subcutanate cu gaz mofetarian, în studiu se apreciază că "prin tratamentul cu injecţii de dioxid de carbon, la Covasna, dr. N. Teculescu a obţinut "ameliorarea parasteziilor şi a crampelor musculare în bolile vasculare de tipul enolarteritei obliterante" şi se recomandă extinderea metodei.

Din referatul Impresii medicale de la cel de-al II-lea Congres de Cardiologie din Jugoslavia, 20-24 aprilie 1 957, întocmit de dr. A. Huttmann, rezultă că "unul din punctele culminante ale Congresului a fost conferinţa prof. Camille Lian


Nicolae Teculecu

din Paris cu tema Remarci la diagnosticul şi tratamentul arteriteritelor obliterante ale membrelor, în care autorul a subliniat din nou efectul bun al injecţiei subcutanate cu dioxid de carbon administrat de mai mulţi ani în staţiunea Royat. Aflat la Băile Podebrad din Cehoslovacia, pentru a recomanda această metodă în tratarea bolnavilor de acolo, profesorul Lian a aflat cu bucurie că metoda sa se aplică cu rezultate bune de câţiva ani la Covasna, de către dr. N. Teculescu.

Atunci când lucrurile păreau lămurite şi numărul bolnavilor veniţi din toată ţara la tratament sporise, printr-o adresă semnată de dr. Benedek Geza, se dispunea încetarea tratamentului aplicat de cinci ani de dr. N. Teculescu, invocânduse lipsa condiţiilor adecvate. Surprinzătoarea decizie l-a contrariat atât pe dr. N. Teculescu, cât şi întregul colectiv de specialişti cu care efectuase cercetările experimentale. Numeroasele demersuri întreprinse la forurile superioare pentru a se reveni asupra hotărârii, considerată de dr. Teculescu nedreaptă, au rămas fără nici un rezultat pozitiv. În final, dr. N. Teculescu a fost nevoit să părăsească spitalul din Covasna sa natală şi să se transfere la Slănic-Moldova.

Eforturile nu i-au fost zadarnice. După plecarea sa staţiunea s-a dezvoltat continuu. În 196 1 - cu ocazia reuniunii Asociaţiei Carpato-Balcanice, organizate la Covasna - au luat parte peste 1 00 de hidrogeologi români şi străini, remarcându-se cu această ocazie un deosebit interes pentru staţiune. În 1 969, tot aici a fost organizat un simpozion naţional medical, unde s-au adus date importante asupra valorii factorilor naturali ai staţiunii. După această dată, au loc o multitudine de manifestări ce au în vedere modalităţile de dezvoltare a staţiunii, a folosirii complexe a factorilor naturali existenţi în scopul refacerii sănătăţi i oamenilor.

Şcoala Medicală de Cardiologie din Covasna a devenit recunoscută pe plan naţional şi internaţional prin activitatea



desfăşurată de medicii covăsneni sub coordonarea ştiinţifică a doamnei doctor Mihaela Suceveanu.

Suferinţele din anii de detenţie şi mâhnirea pricinuită de întreruperea unei cariere medicale, a cărei împlinire o visase în strânsă legătură cu cea a staţiunii Covasna, i-au grăbit sfârşitul. A trecut în eternitate în 1 972, la vârsta de 5 1 de ani.

* * *

La fel ca şi alţi membri ai familiei Teculescu, medicul Nicolae Teculescu a manifestat încă din tinereţe certe predispoziţii spre creaţia literară. În timpul liceului, al facultăţii, dar şi după aceea, a scris numeroase poezii, multe publicate în revistele vremii. Au rămas în manuscris poemul dramatic, în trei acte, Hyperion, după Luceafărul lui Mihai Eminescu, şi opera Cântarea Cântări/ar după Solomon, lucrări intrate în fondul Centrului Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, prin bunăvoinţa doamnei Septimia Constantinescu, sora medicului Nicolae Teculescu. Lectura lor pune în evidenţă aria preocupărilor unei personalităţi complexe, marcată de marile probleme ale existenţei umane, ale raporturilor omului cu divinitatea şi aspiraţia lui spre nemurire.

Cele două opere inedite, Cântarea Cântări/ar -făcută de Solomon şi poemul dramatic Hyperion, realizate de medicul Nicolae Teculescu, se păstrează în condiţii foarte bune. Fiecare operă este cuprinsă într-un dosar, tip registru, format A4. Cea dintâi are 32 de pagini cu versuri în prozodie tradiţională, împărţite în opt capitole numerotate, fără titluri . Pe prima pagină, nenumerotată, se află titlul operei şi autorul : Cântarea Cântărilor - făcută de Solomon de Nicolae Teculescu. A doua are 1 07 pagini, plus, în final, XVI pagini, cuprinzând propuneri pentru

"Indicaţii de regie". Pagina de titlu cuprinde numele autorului şi informaţii cuprinzătoare: Hyperion (Steaua cea strălucitoare de seară şi de dimineaţă), poem dramatic: prolog, 3 acte, 6 tablouri, după Luceafărul lui Mihai Eminescu.


Nicolae Teculecu

Intenţiile programatice ale autorului sunt evidente. A avut izvoare de inspiraţie capodopere ale literaturii universale, Cântarea Cântări/ar, ori ale literaturii române : Luceafărul, alte poezii eminesciene, creaţii populare româneşti, opera poeţilor modemi, Lucian Blaga şi Tudor Arghezi.

Nicolae Teculescu a fost un admirator al literaturilor antice, în special al literaturii ebraice. Cântarea Cântări/ar face parte din "cartea cărţilor", Biblia, mai precis din Vechiul Testament. Ea a constituit mult timp una dintre problemele cele mai discutate ale Bibliei. 1-a fost atribuită lui Solomon, care avea ca atribut de onoare, conferit de tradiţie, înţelepciunea. Pentru acest motiv, a fost considerat autor al unor importante opere literare, în primul rând sapienţiale, din Vechiul Testament, anume: Proverbele, Înţelepciunea lui Solomon, Eclesiastul, Cântarea Cântări/ar.

Cărturarul de erudită formaţie intelectuală Nicolae Teculescu a fost atras de capodoperele poeziei ebraice, Psalmii şi Cântarea Cântărilor. Ultima are înţelesul de "cea mai frumoasă dintre cântări", aparţinând, după afirmaţia lui A. Bertholet,

"esenţialmente şi indubitabil domeniului poeziei profane" (Cf. Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 984, p. 1 97 - 1 98).

Cântarea Cântărilor este un poem de dragoste (redactat în forma sa definitivă în ultimele secole înainte de Hristos) în care tensiunea înaltă a sentimentului se exprimă fie direct, fie prin intermediul comparaţiilor şi metaforelor care aduc un puternic parfum de exotism (Cf. Ovidiu Drimba, Cristina Ionescu, Gheorghe Lăzărescu, Literatura universală, E.D.P., Bucureşti, 1 98 1 , p. 9- 1 1 ) . Nicolae Teculescu a reuşit să realizeze o versiune proprie a acestei celebre opere, scriind opt capitole. Personajele, care transmit caracterul dramatic, sunt: Corul, Mireasa, Mirele, Fetele Ierusalimului.

La o simplă confruntare a textului Cântării Cântări/ar, din orice ediţie a Bibliei, cu versiunea alcătuită de Nicolae



Teculescu, constatăm asemănări, privind unele imagini artistice, comparaţii, epitete, metafore, dar şi deosebiri prin numărul mare de versuri, prin insistenţa asupra descrierilor. În prelucrarea lui Nicolae Teculescu, întâlnim cuvinte denumind realităţi specific româneşti: "iele", "catrinţe

", "ortaci de haiducie" ce pun "flori la

pălărie" (p. 1 7), dar şi creaţii lexicale proprii, "zdroboleanca trepăduşă" (p. 1 7), "murgitul soarelui" (p. 1 8). Preocuparea pentru localizarea în spaţiul românesc este evidentă, ceea ce conferă originalitate textului.

Titlul poemului Hyperion - steaua cea strălucitoare de seară şi de dimineaţă trimite, fără nicio îndoială, prin structură, tematică, conţinut, la capodopera eminesciană Luceafărul, chiar dacă acest lucru n-ar fi fost menţionat de autor.

Unele personaje sunt preluate din poemele lui Eminescu: Hyperion, Cătălina, Cătălin, Călin, Lucifer; altele, din basme şi balade populare româneşti: împăratul Roşu, împărăteasa, tânărul Bard, bătrânul Bard, Muşa, altele, din tradiţia istorică românească: boierii cu nume vechi româneşti: Gruia, Dan, Ionuţ, Axinte. Altele îşi au sorgintea în mitologie: Bătrânul Înţelept, Rusalka, Salomeea, Cometa, Marte, vocea Gândului Suprem, Gânduri Albe şi Gânduri Negre, care împreună reprezintă corul din tragedia antică. Unele sunt specifice Evului Mediu: Domniţa cu însoţitoarele ei, barzii, doica, măscăriciul, pajul, crainicul, vistiernicul Zara - tipul perfid al servitorului credincios, devenit trădător.

Poemul dramatic Hyperion - Steaua cea strălucitoare de seară şi de dimineaţă cuprinde un prolog, trei acte şi şase tablouri. Actul 1 cuprinde 54 de pagini, actul al II-lea, 42 de pagini, iar actul al III-lea cuprinde doar nouă pagini. Tablourile sunt numerotate în continuare, în cele trei acte. Personajele sunt numeroase, 27 care au nume, plus oameni de curte, oşteni, balerine, cor etc.

Menţionăm, în mod deosebit, indicaţiile de regie care sunt amănunţite, valorificând tradiţia românească populară şi cultă.


Nicolae Teculecu

Astfel, pentru pnma parte, în planul întâi, se vede o poartă enormă ca un arc de triumf în stilul porţilor româneşti, asemănându-se întrucâtva cu Poarta sărutului a lui Brâncuşi. În planul din fund, palatul împărătesc, ca în basmele noastre, cu multe turnuri, dominând planul superior al porţii. Indicaţiile scenice din Tabloul II cuprind, de asemenea, multe elemente de tradiţie românească. Terasa are o balustradă "încununată cu colonade înalte unite în arcuri în stilul brâncovenesc profilate pe bolta cerului" (p. Il). Fetele însoţitoare ale domniţei Cătălina sunt prezentate într-o şezătoare, unde împletesc, brodează, discută. Balerinele vor dansa Dansul fuselor, dansul-cadril Someşeana, stilizat, pe melodia populară cunoscută. Se insistă pe melodia

"zvăpăiată" a dansului popular Fusul, simbol al muncii, al fertilităţii, al căsniciei împlinite. Autorul insistă, în indicaţiile scenice, asupra costumaţiei balerinelor care "va trebui să simbolizeze aceste instrumente de tors, fetele devenind fuse alegorice" (p. Il).

Autorul valorifică şi cântecul popular de leagăn, prin cuvintele doicii, rostite în scena premergătoare somnului-visului :

"Hai, tu, curcă, de mi-o culcă! Hai, tu, somn, de mi-o adormi 1 Hai, tu, peşte, de mi-o creşte 1 Şi tu, pui, dă-mi-o lui, lui . . . 1 Uşurel, înfăşurel 1 Prinde-te somn cătinel 1 Lui . . . lui . . . lui . . . " (p. 38) . Tânărul Bard este înfăţişat ca un Făt-Frumos din basmele populare româneşti. Prin valorificarea atât de bogată a folclorului, Nicolae Teculescu dovedeşte atât preţuirea, cât şi cunoaşterea lui.

Versurile din poemele eminesciene Luceafărul şi Scrisoarea III, intercalate în conţinutul cuprinzător al poemului Hyperion, trimit la romantism şi la temele specifice acestui curent, cu valorificarea folclorului prin motivul zburătorului, descântece, cântece populare cunoscute, versuri din Mioriţa, jocuri populare etc. În concluzie, poemul dramatic feeric Hyperion generează, prin toate elementele de valorificare a folclorului românesc şi a literaturii culte, o anumită profunzime a textului, oferind posibilităţi variate de interpretare a conţinutului



semantic : o poveste de iubire, o alegorie pe tema geniului, un poem cu viziune simbolică.

Preocupările literare ale medicului Nicolae Teculescu sunt meritorii, dovedind, în primul rând, o solidă cultură în domeniul literaturilor vechi, al literaturii în general şi al literaturii române în special.

Note bibliografice: Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare "Mitropolit

Nicolae Colan", Fond Familia Teculescu - documente puse la dispoziţie de dna Septimia Constantinescu din Ploieşti, de familiile Teculescu şi Panaiotu

Ioan Lăcătuşu, Personalităţi din Covasna şi Harghita, Editura Carpatica, Cluj -Napoca, 1 998, p. 1 57- 1 59

Corina Szigeti, Covasna - Staţiune balneo-climaterică, Lucrare de grad didactic I, ms., 1 977

Luminiţa Cornea, Constantin Catrina, Ioan Lăcătuşu, Teculeştii din neam în neam, Editura "Angvstia", Sf. Gheorghe, 2006, p. 259-280.


Nicolae Vleja

Nicolae Vleja (1 907-2004)

Nicolae Vleja s-a născut la 4 martie 1 907, în satul Poiana Sărată, comuna Oituz, judeţul Bacău. A urmat şcoala primară (patru clase) în diferite localităţi şi cu întreruperi, din cauza primului război mondial. În 1 9 1 9, prin examen de admitere, s-a înscris la Şcoala normală mixtă din oraşul Sf. Gheorghe, care în al doilea an s-a transformat în Şcoala normală de fete "Regina Maria". Nicolae Vleja s-a transferat în clasa II-a la Şcoala normală de învăţători din Bacău, unde s-a remarcat ca unul dintre elevii fruntaşi la învăţătură, pentru ca mai târziu să devină unul dintre învăţătorii fruntaşi. De câteva ori a fost premiant.

Trimis de mai multe ori la concursurile organizate de societatea "Tinerimea Română", în anul 1 925, s-a întors cu prima "menţiune" care s-a acordat unui elev de la Şcoala normală de învăţători din Bacău. A fost, de asemenea, un iniţiator şi un



animator al spectacolelor teatrale organizate de clasă, asumânduşi, în general, rolul principal, remarcându-se în mod deosebit ca actor. Este "şeful promoţiei" de absolvenţi, seria 1 925.

Pe data de 1 septembrie 1 925, a fost numit învăţător în satul natal Poiana-Sărată ( 1 925- 1 929), de unde s-a transferat în oraşul Covasna, judeţul Covasna, la Şcolile generale nr. 1 şi 2, unde şi-a continuat activitatea până în anul 1 967, când a fost pensionat la cerere. Aici a funcţionat majoritatea timpului ca învăţător, apoi director ( 1 4 ani) şi profesor de biologie (doi ani).

Între anii 1 946- 1 948, a fost inspector şcolar pentru judeţul Covasna. De asemenea, a fost responsabilul Cercului pedagogic de biologie pentru ciclu II (între anii 1 955- 1 957) şi metodist pe lângă Secţia de învăţământ raională Tg. Secuiesc, între anii 1 950-1 952. A înfiinţat şi condus o cantină şi o cooperativă şcolară pe lângă şcoala primară Covasna - Voineşti, între anii 1 93 8- 1 940.

La toate şcolile unde a funcţionat, învăţătorul Nicolae Vleja a dus o activitate bogată şi variată. Ca învăţător începător, era bine pregătit, mărturie stând şi faptul că a fost şef de promoţie. După terminarea Şcolii normale, a continuat să ţină o strânsă legătură cu profesorul dr. Grigore Tăbăcaru şi cu alţi profesori, sub a căror îndrumare pregătirea ştiinţifică-pedagogică a progresat continuu, prin studiul individual, prin colaborarea la diferite ziare şi reviste de specialitate, prin pregătirea examenelor pentru grade, prin participarea la diverse cursuri organizate în acest scop.

Încă din cursul practicii pedagogice din şcoală. s-a putut constata că învăţătorul Nicolae Vleja iubea copiii şi se străduia să-i cunoască cât mai bine, să descopere părţile bune ale fiecăruia. În munca sa de învăţător şi profesor, s-a frământat mereu să găsească cele mai potrivite metode şi procedee, prin care să se apropie de elevi şi să-i mobilizeze pentru învăţătură şi pentru comportări frumoase. Se pregătea conştiincios şi prezenta în faţa clasei lecţii judicios întocmite, bogat exemplificate, artistic


Nicolae Vleja

desfăşurate, care aveau darul să stimuleze interesul şi dragostea elevilor pentru învăţătură.

Ca director de şcoală sau inspector, era apropiat de cadrele din subordine, le asculta păsurile şi-i ajuta. Ca director al Căminului cultural, timp de şapte ani, a desfăşurat o bogată activitate cultural-artistică. Cu formaţii artistice bine pregătite, a organizat serbări, şezători, seri de întrebări şi răspunsuri, hori, conferinţe, toate axate pe problemele ce frământau satul sau cartierul. A organizat deplasări cu formaţiile artistice (cor, teatru, dans, recitatori), în schimb de experienţă, la căminele culturale de pe raza judeţului ( 1 959-1 962). Ca bibliotecar al căminului cultural ( 1 962- 1 967), s-a îngrijit de îmbogăţirea fondului de carte, în funcţie de cerinţele cititorilor.

A fost deputat comunal şi membru în Comitetul executiv al Consiliului popular al oraşului Covasna ( 1 950- 1 953) . A fost membru în Consiliul de conducere al Cooperativei Covasna şi a contribuit la înfiinţarea "Casei de ajutor reciproc" a pensionarilor din oraşul Covasna. Ca ofiţer de rezervă, locotenent, a participat la războiul din 1 94 1 - 1 945, asigurând paza căilor ferate în regiunea Ploieşti .

S-a remarcat în mod deosebit printr-o activitate publicistică prodigioasă, pusă în slujba învăţământului şi a slujitorilor săi . Aceasta s-a realizat prin revista "Era Nouă"

apărută în oraşul Sf. Gheorghe şi pe care a condus-o timp de opt ani ( 1 932- 1 940), în calitate de secretar de redacţie. În revistă, publica atât articole cu un conţinut cultural-naţional ( ex.

"Chemarea vremii", în nr. 7-8 din 1 935 , p. 1 -5), cât şi articole pe teme didactice (ex. "Experienţe şi teste didactice", în nr. 7-8 din 1 935 , p. 1 9-2 1 ) . O colecţie aproape completă, din această revistă, se găseşte la Casa corpului didactic din Bacău şi alta la Casa corpului didactic din Sf. Gheorghe.

A mai colaborat la următoarele reviste: "Şcoala şi familia", apărută în localitatea Ghimeş-Făget, în anii 1 925-1 926;

"Revista învăţătorilor" din judeţul Bacău ( 1 925- 1 934).



"Societatea de mîine", cea mai importantă publicaţie socialpolitică şi culturală, apărută la Cluj între cele două războaie mondiale, condusă de un grup de profesori universitari. A mai publicat un volum de nuvele şi schiţe "În slujba neamului" apărută în 1 93 8, în Sf. Gheorghe, şi o piesă de teatru în trei tablouri, intitulată "Viaţă nouă în Păltiniş", prezentată pe scena Căminului cultural din Covasna - Voineşti, în anul 1 960. A alcătuit "Monografia satului Poiana Sărată" din comuna Oituz, judeţul Bacău şi "Monografia oraşului Covasna", ambele rămase în manuscris. În anul 1 975, a coordonat un colectiv care a întocmit Monografia "Absolvenţii Şcolii Normale Bacău, Seria 1 925 ".

Pentru bogată sa activitate, din cei 42 de ani de muncă pe teren şcolar şi civic, i s-au acordat o serie de distincţii şi medalii bine meritate : gradul de "Învăţător superior" şi o gradaţie de merit în anul 1 946 şi titlul de "Învăţător emerit" pentru activitate îndelungată şi merite deosebite, precum şi pentru contribuţia adusă la dezvoltarea învăţământului de cultură generală ( 1 966).

Soţia sa, Irina Vleja, învăţătoare harnică şi răzbătătoare, la sprijinit cu dragoste în toată munca de zi cu zi. N-au avut copii, dar au reuşit să-şi construiască o gospodărie frumoasă, un cuib plăcut în care familia Irina şi Nicolae Vleja şi-au ţesut amintirile, cu "bucuria datoriei împlinite". A părăsit această lume la 9 octombrie 2004, la vârsta de 97 de ani.

Notă: Articol redactat pe baza unui material pus la dispoziţie de

Asociaţia Cultural-Creştină "Justinian Teculescu" din Covasna.


Anexe

Anexe

TABEL NOMINAL cu membrii Gărzii Naţionale Româneşti din Covasna, decembrie 1 9 1 8 :

Bălaş G) Ioan Bârlă George Bârlă Ioan Bercheu Ştefan Bota Ioachim Braşovean Ioan Braşovean Nicolae Căşunean Gheorghe (George) Căşunean Nicolae Cimpoiaş Gheorghe (George) Ciobotar Stan Cojan George Cojan Victor Costea Teodor Dobros Constantin Enea Alexe Enea Gheorghe (George) Enea Ioan Enea Nicolae Furtună Constantin Furtună · Dumitru (Dimitrie) Furtună Ioan Furtună Nicolae Găvănean Gheorghe (George) Gligore George Jurebiţă Niculae (Nicolae) Lazăr Emil Lazăr Gheorghe (George)



Lazăr Nicolae (Oprea) Lazăr Nicolae (Lăzărică) Lazăr Nicolae (Jucă) Lungu Dumitru Lungu Ioan Manea Gheorghe (George) Manea Ioan Manole Dumitru (Dimitrie) Manole Nicolae Marin Ioan Muntean Gheorghe (George) Muntean Ioan Oltean Dumitru(Dimitrie) Oltean Gheorghe( George) Oltean Ioan (Rusu) Oltean Ioan Papuc Alexe Papuc George Papuc Gheorghe (Florea) Papuc Ioan Poteică Nicolae Preda Nicolae Săndulea Ioan Săndulea Pavel Şerban Ioan Şerban Ioan (pot erasu) Şerban Şerban Şerban Ştefan Ştefan Gheorghe (George) Ştefan Nicolae Ştefan Vasile Teacă Alexe Urzică Gheorghe (George) Urzică Ioan


Anexe

Familii de români voineşteni la sf. sec. XIX.



Familii de români voineşteni la sf. sec. XIX.


Anexe

Familia Pr. Gheorghe Furtună (perioada interbelică)

_/

Grup de Voineşteni din perioada interbelică



Uml>a � httra1Ur1 romlnl l'lihologia . . . . . ca.iiJrl bistri«ştt şi • 't�pk . . . • . . • . Mllila VOCIIl • • Mu.itl indrumtntal&

Dotmatid .. .. Mehlt . . . . .

Dida<ii<>l , • • • Cimlri bisttlctfll ,, Trpic: • • • • • • Muzi<a voc:all • • M� iliolnuncnlllll •

B.

Diplomă de licenţă în Teologie a lui Gheorghe (George) Jurebiţă


Horia Teculescu şi Gheorghe Jurebiţă absolvenţi ai Colegiului "Andrei Şaguna" ( 1 9 14)

El' UNIVERStTAS LITTERARUM REGIA DAOOROMANA NAPOOENSIS

LECT U R IS SA LUTEM!

Anexe

Diploma de Doctor în Ştiinţe politice a lui Gheorghe Jurebiţă


Personalităţi ale oraşului Covasna,

Episcopul J. Teculescu şi Pr. Gh. Jurebiţă la Ismail


,- . . Episcopul J . Teculescu şi Pr. Gh. Jurebiţă la Ismail

Anexe

Horia Teculescu şi Ghe. Jurebiţă - Liceul " Principele Nicolae"


'"tl (":)

U-l o 00 � Cl :::s � -- · ..... �( -..... - · � -(":) Cl ""1 � """ :::: -::: . (] Cl ..: $::l "" :::s $::l


Anexe

Consiliul Parohiei Ortodoxe Covasna în perioada interbelică



3 1 0

Elevi ai Şcolii primare din Covasna şi învăţătorii lor (în perioada interbelică)


Elevi ai Şcolii primare din Covasna şi învăţătorii lor (în perioada interbelică)

Anexe



.. - .:. ..J • """ '......_ ...... Corpul didactic al Şcolii primare din Covasna ( 1 935-36)

Tineri recruţi din Covasna - Voineşti ( ctg. 1 938)


Anexe

Sărbătorirea de 1 Decembrie la Covasna (perioada interbelică)

Y, ' -Formaţie folclorică a tinerilor voineşteni (anii 1 946 - 1 94 7)



- .... -

Pluguşorul românilor voineşteni (perioada interbelică)


Anexe

Pluguşorul românilor voineşteni (perioada interbelică)



Monumentul Eroilor căzuţi pentru reîntregirea Neamului din Covasna ridicat în anul 1 93 8 şi dărâmat în toamna anului 1 940


Sluj bă de pomenire la Monumentul Eroilor Neamului din Covasna (perioada interbelică)

Anexe



Episcopul Nicolae Colan între credincioşii din Covasna ( 1 94 1 )

3 1 8

Pr. Gheorghe Papuc şi Pr. Gheorghe Olteanu la Institutul Teologic Ortodox Sibiu


Anexe

Oieritul - ocupaţie de bază a românilor voineşteni



Voineşteni la mormântul Episcopului Iustinian Teculescu din Covasna

Casa parohială ortodoxă din Voineşti - Covasna


Anexe

Biserica ortodoxă "Sf. Nicolae" ( 1 794- 1 800) din Covasna

.. ..

Domnului" (2002) din Covasna



Biserica ortodoxă "Izvorul Tămăduirii" (2008) din Covasna

322

Biserica ortodoxă "Tuturor sfinţilor"

"pe stil vechi" ( 1 992) din Covasna


Anexe

Însemne de recunoştinţă patronului spiritual al Asociaţiei Cultural-Creştine "Iustinian Teculescu"



Spitalul de Cardiologie din Covasna

Hotel Clermont elin Covasna



Documents

Personalități ale orașului Covasna