8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 1/15

 

Personaje fantastice 

 Autori: Magdalena Paica

Ioana Bostan

Stana Iustila

Nicoleta Urdarean

 Alexandru M. Stoian

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 2/15

Zmeii: reprezintă o expresie a naturii anorganice impetuoase, a lumii minerale (aramă, fier, aur,

topaz, diamant) a bogăţiilor de pe tărâmul celălalt, precum şi a forţelor telurice latente, a focului şi

dezlănţuirilor meteorologice. Din punct de vedere psihologic, zmeul este individul de tip gladiator,

lipsit de inteligenţă dar redutabil fizic, ce poate fi înfrânt doar prin ingenii intelectuale.. 

Un Zmeu  este în mitologia românească o fiinţă supranaturală asemănătoare balaurului, dar

deseori apare şi sub formă umană.De obicei răpeşte fete frumoase, fiind învins mai totdeauna

de Făt-Frumos. Este un personaj fabulos, are înfăţişarea unui balaur, trăieşte în palate

strălucitoare şi deţine domenii de vânătoare. Arma zmeilor este buzduganul 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 3/15

Balaurii : fiinţe teratologice, sunt întotdeauna distrugători şi răi, emanaţii malefice ale creşterii

celulare instinctuale ale materiei vii. Antropofagi (preferă fete tinere) şi intratabili, se situează pe

scara agresivităţii animalice pure. 

.Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriaşă, de multe ori

are forma unui şarpe cu aripi, picioare şi mai multe capete de şarpe (în general trei, şapte sau

chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului şi este prezent în majoritatea  basmelor

româneşti. Tudor Pamfile identifică trei tipuri de balauri în mitologia românească : 

  de apă - cel care trăieşte în fântâna satului şi care este ucis de   Busuioc  sau de Sfântul

Gheorghe. 

  de uscat - trăieşte prin prăpăstii prin "ţara armenească" şi făureşte "piatra scumpă" 

  de văzduh - alăturaţi norilor de furtună şi controlaţi de câte un solomonar  

În alte mitologii,  poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. 

Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar

defini o fiinţă imaginară un amestec de şarpe, crocodil şi leu, o fiinţă cu unul sau mai multe

capete, care scuipă foc. 

Dintre personajele negative alemitologiei noastre, balaurul este unul foarte des întâlnit în basmele care ne-au încântat copilăria.

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 4/15

Poate nu la fel de popular precum zmeul, balaurul întruchipează credinţa românilor arhaici cu privire la şarpe, vietate deosebit de importantă pentru mitologia română. Fiind înfăţişat ca şi ofăptură mitică monstruoasă, menită să tulbure evoluţia firească a lumii, el personifică forţa brutală şi crudă. 

Balaurul este la origine un şarpe care şi-a schimbat forma şi însuşirile în urma unei claustrăriiniţiatice. Astfel, se poate transforma în balaur şarpele care zace timp de şapte sau nouă ani învizuina lui. De-a lungul acestei perioade, el trebuie să se hrănească numai cu insectele şi stropiide apă care pătrund până la el. Şarpele creşte în lungime, trupul i se îngroaşă şi îi cresc aripi şi picioare scurte, puternice. În fiecare an îi creşte câte un cap, la finalul claustrării având şapte saunouă capete, în funcţie de timpul petrecut sub pământ.De asemenea, se mai pot transfor ma în balauri şerpii care au trăit trei vieţi de om, în tot acest timp făcând numai rău. Aceşti balauri audouă capete, unul în poziţie normală şi unul la coadă. Dacă un astfel de balaur are două cozi,numărul capetelor se dublează. 

Fiind făpturi mitice cu  puteri supranaturale, balaurii nu pot muri de o moarte naturală. Numai oaltă forţă supranaturală îi poate înfrânge, întotdeauna într -un mod violent. Personajele care potinterveni întru salvarea lumii de mânia distrugătoare a balaurului sunt trei la număr: sfântulmilitar, în acest caz Sfântul Gheorghe, Făt-Frumos  –  reprezentant al Soarelui, şi solomonarul –   practicant al demonologiei, deci în măsură să controleze fiinţa demonică.. 

O explicaţie a prezenţei imaginarului balaurului în cultura română, respectiv a dragonului înrestul Europei, ar putea fi aceea că această vietate aminteşte de dinozauri, sugerând că la baza

mitului ar sta descoperirile arheologice din paleozoologie. Indiferent de răspunsurile logice carese încearcă a fi oferite, modul în care un şarpe devine balaur, precum şi categoriile în care balaurul este încadrat, nu pot decât să fascinez 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 5/15

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 6/15

Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească. În tradiţia populară românească este

o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii.

Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanţă.  Se pare că este prezentă în folclorul

 popoarelor slave sub numele de Baba Yaga. 

Ea este adeseori prezentată ca duşmană a eroilor pozitivi, ca şi Zmeul sau Balaurul. Uneori

acesta din urmă este prezentat ca fiu al ei. Muma Pădurii trăieşte singuratică în inima pădurilor

adânci şi e caracterizată printr -o înfăţişare grotească, prin răutate şi mărginire. Eroul pozitiv o

învinge însă întotdeauna. 

La baza constituirii personajului au stat vechi credinţe magice, superstiţii sau reprezentări

figurative ale forţelor naturii, care şi-au pierdut semnificaţia iniţială, căpătând numai o valoare

 poetică, fantastică.

MUMA-PĂDURII 

 Nici un personaj nu este atât de rău ca Muma- pădurii. Se mai numeşte: Pădureanca, Păduroaica

sau Surata din pădure. Are înfăţişarea unei femei bătrâne, foarte urâtă, "înaltă, cu păr lung până

în pământ", care "totdeauna boceşte prin pădure". Apare uneori ca o călugăriţă cu părul despletit,

alteori apare ca jumătate femeie şi jumătate bărbat, jumătate om, jumătate lemn, dar poate lua şi

alte înfăţişări ca, de pildă, cea a unui copac crăcuros. Legendele, poveştile sau basmele din

diferite zone ale ţării, cum era de aşteptat, o descriu în mod diferit. De pildă, în Ţara Haţegului se

spune că Muma- pădurii trăieşte în câte o nuia groasă cu multe încrengături, iar arderea acestor

nuiele aduce numai necaz. În Bucovina, Muma- pădurii este numită şi Ştima sau Potca- pădurii şi

este descrisă ca o femeie frumoasă, având însă darul de a lua orice altă înfăţişare. În unele zone

din Oltenia, ea este înfăţişată ca o fată foarte frumoasă şi păstrează celelalte însuşiri: trăieşte în

zone întunecoase din pădure, fură somnul altor copii şi-l dă propriilor copii, făcându-i pe aceştia

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 7/15

din urmă mai "cuminţi". Alte atribute ale Mumei- pădurii ar fi grija tuturor copacilor, pe care îi

alăptează ca pe copii şi chiar îi meneşte să trăiască sau să fie tăiaţi. Ea caută să ucidă sau să

sperie oamenii. Muma- pădurii plânge ca să ademenească oamenii: dacă o întrebi de ce plânge, ea

va răspunde că nu are ce mânca. Dacă îi dai o bucată de pâine, ea nu are ce rău să îţi facă. Ea

 poată să pocească feciorii neînsuraţi şi fetele nemăritate, ademenindu-i cu glas prefăcut în 99 de

feluri. Ea poate fura copiii din leagăn şi să îi înlocuiască cu ai săi. În Transilvania, femeile lasă

de pază lângă copii mătura şi foarfecele. 

Baba Cloanţa este un personaj din mitologia românească. În

tradiţia populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii,

sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat  Muma Pădurii.Baba

Hârca este un personaj din mitologia românească. Este o vrăjitoare care încheagă apele și tăiește

izolată într -o văgăună. Adesea, basmele o prezintă dând sfaturi utile unor flăcăi cinstiț i, angajaț i

într-o luptă. Este așadar și un personaj benef

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 8/15

Zâna  este antiteza zmeoaicei, de ordinar bătrână, duşmănoasă, bilioasă sau, când e tânără şi

frumoasă, vindicativă şi cu sângele otrăvitor şi fetid. Ea simbolizează tinereţea splendidă şi

incoruptibilă, ademenitoarea tinerilor, fiind obiect de adoraţie pentru flăcăul nubil… Fiind mai

 puţin o generoasă „fee”, zâna din basmul românesc are cu bărbatul relaţii precumpănitor erotice,

caracterizează cu farmec inconfundabil George Călinescu această entitate, reliefându-i

asemănarea atât cu posesivele sirene homerice, cât şi cu ielele ce sucesc minţile tinerilor

„nelumiţi” prin jocul lor ce-i poate duce spre extaz, dar şi pe tărâmul nefiinţei, darul ei,

dragostea, putând reprezenta pentru unii fericire supremă dar, pentru mulţi, o frângere

existenţială ori sacrificiu de sine. 

Zânele sunt semidivinităţi feminine, adesea

nominalizate atributiv, prezente în mai multe mitologii  populare. În mitologia românească, 

acestea sunt de 2 categorii morale: bune şi rele. Zânele bune sunt preponderente numeric şi

categorial, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, năzdrăvane, prielnice omului cinstit şi

având totdeauna soluţiile esenţiale pentru dificultăţile ori impasurile inevitabile de care este

asaltat eroul arhetipal (de obicei Făt-Frumos).

Zânele bune sunt socotite ca născându-se din flori. Zonal, numărul lor e variabil: fie 3 (surori)

sau 12, fie nenumărate. Cazurile de hierogamie sunt rare, dar posibile: unele zâne îndrăgostindu-

se de Făt-Frumos, erou muritor, dispar şi lasă o chemare, iar însoţirea devine cu putinţă după ce

el săvârşeşte mai multe încercări supraomeneşti (sau iniţiatice); cazurile inverse se efectuează

 prin viclenia lui Făt-Frumos, care fură veşmintele unei zâne aflate la scăldat. Totuşi zânele bune

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 9/15

au limite în bunăvoinţă şi uneori pedepsesc îndeosebi pe cel care le calcă un  tabu declarat (de

exemplu, intrarea neîngăduită pe un teritoriu controlat de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea.  

Zânele rele sunte uneori bătrâne, urâte, uscăţive, alteori tinere, ispititoare, dar sadice faţă de

oamenii îndrăzneţi. Acestea sunt adesea confundate cu Ielele,  însă prin contaminare, căci sunt

divinităţi structural şi atributiv diferite. 

Categoria zânelor bune este luată în seamă de Dimitrie Cantemir :  Zâna, cuvânt pe care l-ai putea

bănui că provine din numele Dianei. Totuşi rareori ei [românii/moldovenii] o numesc la

 singular, ci de cele mai multe ori folosesc pluralul Zânele şi spun că sunt nişte fete frumoase

care- şi revarsă farmecul lor asupra altora. Remarca lui D. Cantemir a fost reluată argumentat

de Mircea Eliade:  zâna  provine cultual şi etimologic din Diana romană (venerată amplu cel puţin

după cucerirea Daciei). B. P. Haşdeu, însă, le considera de origine germanică. 

În alte mitologii populare, zânele diferă în funcţie de specificul etnografic local însă într -o arieanalogică apropiată. Tipologia europeană (franc. fée, germ Fee, engl. fairy) aparţine

îndeosebi  basmului fantastic; mai bine individualizată este la francezi  Mélusine, o zână mutantă.

Mitologia chineză are mai multe tipuri de zâne, unele fără o personalitate distinctă altfel decât

 prin frumuseţe: Mi Fei, altele însă distinct individualizate: Makù, o magiciană longevivă,  Lei Zu,

zâna mătăsurilor. Victor Kernbach considera că  prezenţa zânelor indică un rafinament

mitologic. [8] 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 10/15

Ielele sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească,  foarte răspândite în

superstiţii, cărora nu li se poate stabili însă un profil precis, din cauza inconsecvenţei folclorului;

totuşi, forma mitologică preferată este a unor fecioare zănatice, cu mare forţă de seducţie şi cu

 puteri magice, cumulând atributele  Nimfelor ,  Naiadelor , Driadelor ,  întrucâtva şi a Sirenelor . Se

sugerează ca ar fi posibil ca in trecut sa fi fost preotesele unei zeităţi dacice. 

Ielele se crede că apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore,  în locuri retrase (poieni,

silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh), dansând goale, mai

rar cu veştmânt de zale, sau înfăşurate în văluri transparente şi cu clopoţei la picioare; fostul lor

ring de dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar năluci

imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele.

Locuiesc în cete, în aer , pe stânci singuratice sau în munţi, prin păduri sau anumiţi copaci

ca  paltinul şi nucul (preferaţi şi pentru horele lor), rareori la răspântii. 

De obicei, nu sunt socotite genii rele: se răzbună doar când sunt stârnite, ofensate, sau văzute în

timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, după ce l-au adormit cu cântecul şi

cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de 3 ori. În această ipostază, au similitudini cu

fecioarele Erinyes din mitologia greacă. Unele descântece le portretizează aşa: 

Mitul Ielelor este de origine incertă. Etimologiile speculate de mulţi folclorişti sunt oarecum

fanteziste, întrucât Iele nu este un nume, ci pronumele personal, la persoana a treia, plural,

feminin ele (sinonim în alte regiuni cu Dânsele); numele lor, real tainic şi inaccesibil, este

înlocuit cu simboluri atributive clasificate

Ielele sunt cele trei fete ( in unele mituri sapte) binecunoscute in mitologiaromaneasca. Se spune ca ele au puteri supranaturale, si isi fac aparitia noaptea, in locuri retrase,chiar pustii, de exemplu in paduri. Imbracate sumar, mereu vesele si razand, foarte seducatoare,

se zice ca daca sunt vazute in timpul dansului, ele il pedepsesc pe cel care a “tras cu ochiul”, ilatrag cu cantecul lor, si danseaza in jurul lui de trei ori pana cand acesta isi pierde constiinta. Iarin locul unde a avut loc hora, terenul ramane ars. Unele legende spun ca ar fi fost preotesele uneizeitati dacice, iar unele ca ele au fost fiicele lui Alexandru Macedon. In cea din urma legenda, elese numesc: Catarina, Zalina şi Marina. Din clasa ielelor fac parte si sanzai

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 11/15

Păduroiul Puţini ştiu că Muma- pădurii are un corespondent masculin numit Păduroiul, Moşul-codrului sauMareş-tată, în funcţie de regiunile etnografice. În poveştile din Oltenia, de pildă, acesta este estedescris ca având "ochii cât sita, capul cât târna şi dinţii cât secera". Păduroiul este un personajnegativ, acesta mănâncă oameni, în special copiii, dar este cam slab de minte, putând fi uşor

 păcălit. În multe versiuni ale poveştilor, Moşul-codrului este descris ca fiind mai periculos decâtun zmeu, de pildă, pentru că el apare pe întuneric, poate răpi copiii şi este foarte nemilos. Cutoate acestea, faţă de Muma- pădurii, personalitatea Moşului- pădurii este mult mai"sărăcăcioasă", lipsind multe detalii privind originea sa, înrudirea cu alte personaje sau alteamănunte. Păduroiul este considerat a fi corespondentul lui Faunus sau Silvanus din mitologiaromană. În mitologia slavă, Păduroiul este întâlnit cu numele Lyeşy sau Leşij, un geniu alcodrului.

Zgripţor este o specie de pasăre de dimensiuni colosale, care îl ajută pe Făt -Frumos să seîntoarcă de pe tărâmul celălalt în lumea noastră, pentru faptul că i-a salvat puii pe cale să fieînghiţiţi de un balaur, sau un şarpe uriaş. Zgripţorul, are mai multe interpretări mitologice. Eleste imaginea lui Zeus, ca stăpân al cerului. Sugerează, potrivit Odiseei lui Homer, cetatea luiZeus, numită în text Troia, cetate care va fi cucerită după nouă ani de lupte de către ahei (Şarpele

va înghiţi nouă puişori aflaţi în cuibul din copac), iar în al zecelea va înghiţi şi pasărea mamă,adică aheii care nu sunt totuşi greci, vor cuceri cetatea lui Zeus, (pronunţie greşită, deoarececetatea este a Zeului, fără ca acesta să fie nominalizat). Alţi interpreţi cosideră că Zgripţorul, învarianta feminină, zgripţoroaica, este de fapt o corabie, care îl duce pe erou înapoi în patrie. 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 12/15

Scorpia este o fiinţă cu însuşiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai

multe capete, care scoate flăcări pe nări şi al cărei sânge are însuşiri miraculoase. 

"- Fii gata, stăpâne, că iată se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Scorpia, cu o falcă în cer şi cu

alta în pământ şi vărsând flăcări, se apropia ca vântul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata

 până cam deasupra şi se lăsă asupra ei cam pe deoparte. Făt-Frumos o săgetă şi îi zbură un

cap..."("Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"- basm  popular)

Un căpcăun este, în mitologia românească,  un personaj

supranatural, care apare uneori cu două capete, alteori cu  cap de câine şi trup de om. Se spune că

aceste fiinţe se pot transforma în mai multe animale (din urs în cerb ş.a.m.d.) 

În mitologia românească, pricoliciul este un duh rău, în care se transformă unii oameni după

moarte şi care ia înfăţişarea unor animale.Ca şi strigoii,  ei sunt spirite malefice, trezite din

morminte spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care au avut -o

în viaţă, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari. Se crede că oamenii cu adevărat răi setransformă în pricolici după moarte şi continuă să le facă rău altor oameni. De asemenea

 pricolicii sunt cunoscuţi în lumea vie ca şi copii făcuţi între rudele de gradul 1 şi 2 care se nasc

cu coadă sau două "cucuie" în cap semnificând coarne de diavol. Pricolicii mai sunt arătaţi în

mitologia românească asemeni unor copii cu o energie care nu se mai termină, care fac numai

năzdravanii şi rău altor oameni, şi care comunică cu animalele pentru a face pagubă - precum

vite pentru a nu mai da lapte, găini pentru a nu mai da ouă, câini etc. 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 13/15

Spiriduşii (probabil din lat.  spiritus  –   „spirit,  suflu, duh de viaţă”) sunt duhuri  binevoitoare domestice

 prezente în mituri şi superstiţii aleromânilor . 

Prin caracterul său, spiriduşul poate fi comparat cu spiritul protector   genius din mitologia romană, 

cu  piticii Elf  şi Kobold din mitologia popoarelor nordice,  cu demonul familial lutin de la francezi,  cuomuleţul  Brownie din  poveştile scoţiene şi cu duhul Domovoi din mitologia slavă. 

Tocmai pentru distincţia realizată anterior, fiind amintite nume ale unor spirite similare din alte  culturi, 

spiriduşul trebuie delimitat ca o prezenţă specifică mitologiei româneşti. Astfel, spiriduşul este clocit de

un om şi poate avea un posesor diferit de acela dacă este vândut unei alte persoane. El se naşte dintr -

un ou  părăsit care a fost clocit la subsoară un timp determinat; în funcţie de provenienţa oului, spiriduşul

are adeseori aspectul unui  pui de găină sau a unui şarpe miniatural. Spiriduşul se păstrează într -o sticlă şi

 poate fi îndepărtat doar dacă este legat într -o  basma la îndemâna eventualilor hoţi. Un spiriduş trebuie să primească mereu de lucru; cu pricepere, cel care l-a clocit sau proprietarul poate să

obţină  bani sau obiecte cu ajutorul său. O plată în bani sau un dar înmânat de spiriduş unei persoane

străine se întoarce întotdeauna la posesorul spiriduşului. 

Deşi prezenţa spiriduşului este 

 benefică în cele mai multe cazuri, există situaţii izolate unde el poate lucra împotriva posesorului

său. Tudor Pamfile notează: „un drăcuşor în carne şi oase sau întruchiparea acestuia într-o

vietate văzută sau nevăzută care, la casa unde şade, aduce toate nenorocirile de pe lume, atâta

timp cât trăieşte omul ”. Spiriduşul casei, cel care poate duce la îndeplinire munci casnice,

acţionează după bunul plac în momentul în care nu îi este dată o ocupaţie, aducând adeseori

stricăciuni gospodăriei. 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 14/15

Uriaşii sunt figuri de mitologie sau  basm,  cu chip de om, mari, vânjoşi, voinici, înalţi de maimulţi stânjeni, cu pasul de o de poştă, cu capul cât trei ocale domneşti sau mare cât o baniţă.  Ei pot sta la taifas de la un munte la altul, fiind în stare să se apuce cu mâinile de toartele cerului.  Uneori sunt descr işi ca ciclopi,  cu un singur ochi în frunte şi hrănindu-se cu carne de om).De asemenea, e frecvent tipul de poveste cu copilul de Uriaş  care aduce acasă în palmă (sau

 poală) un om cu plugul cu boi, ca pe nişte jucării, iar părinţii îi explică divinatoriu pieirea propriei stirpe şi înlocuirea ei cu fiinţe mărunte. În anumite zone din Oltenia şi Transilvania Uriaşii se mai numesc şi Jidovi. 

8/14/2019 personaje fantastice. doc..docx

http://slidepdf.com/reader/full/personaje-fantastice-docdocx 15/15