Academia de Studii Economice din BucureştiFacultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori

Performanţa bugetară în România şi în ţările Uniunii Europene (2008-2014)

Proiect

Studente:

Mădălina Firică

Alexandra Gabăr

Grupa 1540, Seria B, An III

Performanţa bugetară reprezintă o formă de bugetare care corelează alocările de fonduri cu rezultate măsurabile, cuprinzând, de asemenea, informaţii care privesc obiectivele ce stau la baza responsabilităţii execuţiei bugetare şi a dialogului cu legiuitorul, cu cetăţenii ţării şi cu alte instituţii publice. Aceasta se referă şi la procedurile şi mecanismele prin care se intenţionează corelaţia cât mai puternică dintre resursele cheltuite pentru entităţi ale sectorului public şi veniturile acestora în condiţiile utilizării unor informaţii privind măsurile de performanţă în alocarea fondurilor publice.1

Informaţiile de performanţă (indicatori ţintă, rezultate) sunt prezentate în documente bugetare sau alte documente guvernamentale. De asemenea, performanţa bugetară include şi alocarea resurselor pe anumite unităţi de performanţă, care să fie în legătură cu output-ul general. Printre principalele obiective privind performanţa bugetară se numără: evaluarea corectă şi reală a necesităţii publice, planificarea financiară corectă şi găsirea de soluţii pentru îmbunătăţirea rezultatelor anterioare, gestionarea atât a datoriei publice, cât şi a deficitului bugetar şi, de asemenea, eficienţa, eficacitatea şi economicitatea.Cei mai importanţi indicatori, prin care se măsoară performanţa bugetară a unei ţări, sunt:

Produsul intern brut (PIB), prin intermediul cererii interne şi a exportului net; Creşterea economică; Inflaţia; Veniturile şi cheltuielile bugetului general consolidat; Ponderea veniturilor, respectiv cheltuielilor totale, în PIB; Deficitul bugetar (în milioane lei, cât şi ca pondere în PIB); Ponderea datoriei publice în PIB; Soldul balanţei comerciale; Rata şomajului.

Conform Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr.69/2010, este prevăzută prezentarea în Parlament a Strategiei fiscal-bugetare ca etapă distinctă în procesul de elaborare şi implementare a politicii fiscal-bugetare pe termen mediu. Prin această Strategie este fundamentată aprobarea plafoanelor pe termen mediu pentru anumiţi indicatori bugetari şi va permite încurajarea deciziilor de politici sustenabile fiscal prin cunoaşterea principiilor fiscale şi a regulilor privind veniturile, cheltuielile, soldul bugetar, datoria şi managementul riscului. Elaborarea unui asemenea document integrat într-o viziune pe termen mediu va permite o politică fiscală prudentă, întărirea disciplinei fiscale şi o nouă abordare în procesul de alocare a resurselor pentru ministere, va oferi prognoze de venituri şi cheltuieli fundamentate pe politici şi strategii sectoriale.2 Analiza indicatorilor de performanţă la nivelul României şi al Uniunii Europene, în perioada 2008-2014

În anul 2008, conform Strategiei Fiscal-Bugetare 2011-20133, economia globală a intrat în cea mai mare criză economică după marea recesiune din anul 1930, aceasta afectând atât ţările dezvoltate, cât şi ţările emergente, demonstrând gradul de interdependenţă a economiilor lumii. Începând cu ultimul trimestru al anului 2008 criza s-a propagat şi în România în contextul în care economia ţării noastre a înregistrat o creştere nesustenabilă (7,2% în anul 2008) care a alimentat un deficit de cont curent excesiv de circa 11,6% din PIB în anul 2008. Ca şi în alte ţări, gestionarea boom-ului economic s-a dovedit a fi dificilă, politica fiscală a alimentat dezechilibrele prin cheltuirea veniturilor aferente creşterii suplimentare, ceea ce a condus la deficite fiscale mai mari. Astfel, promovarea unei politici fiscale prociclice, excesul de cerere şi menţinerea unor deficite bugetare ridicate când economia este în faza de creştere economică sunt măsuri care nu au avut succes. Astfel, Guvernul a pus la punct o strategie de consolidare (această strategie fiind agreată 1 “Performance Budgeting in OECD Countries”, Organisation for Economic Co-operation and Development, 2007, pp. 17-20.2 Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2011-2013, Guvernul României, 2010, Bucureşti, p. 5.3 Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2011-2013, Guvernul României, 2010, Bucureşti, pp. 6, 18-20.

1

de reprezentanţii FMI) care să se concentreze asupra unui amplu proces de reformă pe partea ajustării cheltuielilor în sectorul public, cât şi măsuri fiscale care vor permite reducerea deficitului bugetar, eliminarea presiunilor anticipate provenind din îmbătrânirea populaţiei şi va contribui la asigurarea unei creşteri sănătoase pe termen lung.

În 2009, la nivelul Uniunii Europene, ca urmare a măsurilor de stimulare monetare şi fiscale fără precedent luate de către guverne, în partea a doua a anului 2009 au existat semne de stabilizare şi revenire a activităţii economice pe plan european şi global. Prin urmare, în trimestrul IV 2009 activitatea economică pe ansamblul UE27 a înregistrat o creşterea a PIB-ului faţă de trimestrul III cu 0,2%, ca urmare a estompării unor factori temporari prin măsurile de criză excepţionale impuse în întreaga lume pentru a susţine cererea.În România, impactul negativ al crizei a fost reflectat în reducerea produsului intern brut cu aproximativ 7,1% faţă de 2008. Această reducere a fost determinată de diminuarea cererii interne cu 12,8% şi a celei externe cu 5,5%. În cadrul cererii interne, consumul final a scăzut cu 8,2%, ca urmare a diminuării semnificative a cumpărărilor de mărfuri (-17,6%) care au avut o pondere importantă (aproximativ 33% din PIB), dar şi a serviciilor (-8,1%). Aceste rezultate s-au înregistrat pe fondul deteriorării creditării şi reducerii veniturilor, urmare a evoluţiilor negative pe piaţa forţei de muncă. În condiţiile reducerii investiţiilor străine directe, dar şi ca urmare a incertitudinilor legate de cererea de bunuri de capital, formarea brută de capital fix s-a redus cu 25,3%, singura componentă majoră care a contribuit pozitiv la creşterea reală a PIB-ului fiind exportul net (aproximativ 7,3%).Tot în 2009, comerţul exterior a fost afectat de criză, exporturile reducându-se cu 13,7%, iar importurile cu 32%, astfel deficitul comercial anual a avut o valoarea de 9,8 mil. Euro, reducându-se cu 58,4% faţă de 2008. Rata şomajului înregistrată în 2009 a fost de 7,8%, mai mare decât cea înregistrată în 2008.

În 2010, creşterea economică s-a menţinut negativă, reducerea, în termeni reali, a PIB fiind de 1,9%, fapt datorat atât creşterii TVA cu 5 puncte procentuale, cât şi efectelor asupra producţiei agricole ale condiţiilor climaterice nefavorabile, iar în luna decembrie 2010, rata anuală a inflaţiei a ajuns la 7,96%, situându-se cu 3,22 puncte procentuale peste nivelul atins la sfârşitul anului 2009. Semnificativ este faptul că, cheltuielile cu consumul final guvernamental, care include consumul individual şi colectiv, s-au redus cu 1,9%, ca urmare a reducerilor cheltuielilor salariale, în condiţiile scăderii salariilor şi a numărului de salariaţi din sectorul administraţiei. În 20104, deficitul bugetului general consolidat (BGC) a fost de 33,6 miliarde lei, respectiv 6,5% din PIB, sub limita ţintei de deficit în sumă de 34,6 miliarde lei, respectiv 6,8% stabilită ca obiectiv al politicii bugetare pe anul 2010 şi prevăzută în Scrisoarea suplimentară la Aranjamentul Stand-by încheiat cu FMI. Diminuarea deficitului bugetar faţă de 2009 (7,3% din PIB) s-a datorat atât ca urmare a monitorizării şi controlului cheltuielilor, precum şi a creşterii încasărilor în cea de-a doua parte a anului prin implementarea unor măsuri fiscale. Veniturile încasate la bugetul general consolidat, au fost în sumă de 168,6 miliarde lei, cu 7,2% mai mari, în termeni nominali, faţă de anul precedent, iar cheltuielile bugetului general consolidat în sumă de 202,3 miliarde lei, au crescut în termeni nominali cu 4,4% faţă de anul precedent, reprezentând 39,4% din PIB. În 2010, producţia industrială s-a majorat cu 5,5%, recuperând în totalitate scăderea din anul 2009, aceasta având o structură adaptată mai bine la cerinţele pieţei externe şi interne.

În 2011, performanţa economică în UE a rezultat dintr-o revenire a sectorului industrial impulsionat de export, în linie cu dinamica, în continuare, puternică a creşterii globale şi a comerţului la nivel mondial. Piaţa forţei de muncă a fost afectată de criză prin reducerea locurilor de muncă şi creşterea numărului de şomeri. În primele luni din anul 2011, rata şomajului s-a menţinut la peste 9% la nivelul UE, în luna martie fiind de 9,5%, datorită faptului că, în ţările precum Spania şi Irlanda s-a înregistrat o rată a şomajului de 20,7% şi respectiv 14,7%, iar în Slovacia 13,9%.5

4 Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2012-2014, Guvernul României, 2011, Bucureşti, pp. 7-9.5 Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2012-2014, Guvernul României, 2011, Bucureşti, pp. 21-22.

2

Rata şomajului înregistrat la sfârşitul anului a crescut la 5,6% în anul 2012 de la 5,2% în anul 2011.Anul 2012 a fost afectat atât de seceta severă, care a avut efecte nefavorabile asupra producţiei agricole, cât şi de absorbţia redusă a fondurilor structurale, deoarece unele programe au fost întrerupte, dar şi de recesiunea din zona euro care a redus cererea externă. Prin urmare, produsul intern brut a înregistrat o creştere de 0,7%.La sfârşitul anului 2012 rata anuală a inflaţiei a ajuns la 4,95%, situându-se cu 1,81 puncte procentuale peste nivelul atins la sfârşitul anului 2011. Ca medie anuală, inflaţia s-a situat cu 2,46 puncte procentuale sub media anului anterior, ajungând la 3,3%, fapt datorat evoluţiei pozitive a preţurilor de consum din prima parte a anului.6 Veniturile bugetului general consolidat în anul 2012 au fost de 193,1 miliarde lei (32,9% din PIB) şi un grad de realizare faţă de estimarile anuale de 97,1%, încasările bugetare fiind influenţate atât de evoluţiile economice, cât şi de deciziile de politică fiscală adoptate, cum ar fi:

creşterea salariului minim; majorarea salariilor în sectorul bugetar; modificarea bazei de calcul în cazul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată de

pensionari; modificarea cuantumului accizelor; măsura blocării temporare a rambursărilor fondurilor europene ca urmare a deficienţelor constatate în

anii anteriori.

Cheltuielile bugetului general consolidat au fost de 207,9 miliarde lei, ceea ce reprezintă 35,4% ca pondere în PIB şi un grad de realizare faţă de nivelul prevăzut de 97,8%.În ceea ce priveşte datoria publică, la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene, atât la sfârşitul anului 2011 cât şi la sfârşitul semestrului I 2012, România se situa pe locul 4 între statele UE cu cel mai scăzut nivel de îndatorare după Estonia (7,39%), Bulgaria (16,510%) şi Luxemburg (20,911%), şi, prin urmare, se estimează că nivelul de îndatorare pe termen mediu se va situa în continuare printre cele mai scăzute dintre statele membre ale UE.

În 2013, economia ţării noastre a avansat anul trecut cu 3,5% faţă de 2012, depăşind aşteptările Fondului Monetar International (FMI), care preconiza un salt de 2,8%, exporturile reprezentând unul dintre motoarele de creştere pentru România, acestea înregistrat un record absolut, anul trecut, de 50 miliarde de euro. În schimb, ratele foarte ridicate ale şomajului din unele state membre ar putea afecta coeziunea socială şi ar putea deveni cronice, dacă nu se continuă cu reformele. În general, aplicarea cu eficacitate a măsurilor şi politicilor de ajustare pentru consolidarea arhitecturii uniunii economice şi monetare rămâne esenţială pentru evitarea revenirii tensiunilor de pe pieţele financiare.

Pentru perioada 2014-2016, având în vedere evoluţia potenţialului de creştere economică, se estimează că economia românească îşi va relua creşterea mai susţinută, cu un ritm apropiat de potenţial, fiind posibilă o creştere a produsului intern brut, în medie, cu 2,5% anual.Informaţiile privind evoluţia economiei în multe ţări din Uniunea Europeană şi alte zone sunt încă pesimiste şi relevă continuarea crizei economice şi diminuarea nivelului de creştere economică, ceea ce indirect poate afecta şi creşterea economică a României.

6 Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2014-2016, Guvernul României, 2013, Bucureşti, pp. 26-29.

3

Numărul mediu de salariaţi, conform balanţei forţei de muncă civile, se va majora în medie cu 1,4% anual, iar rata şomajului înregistrat la sfârşitul anului se va diminua până la 4,5% la sfârşitul anului 2016. Pornind de la ipoteza unor creşteri economice temperate la nivel mondial, cu efect pozitiv pe creşterea cererii externe şi, implicit, a comerţului exterior românesc, în perioada 2014-2016 se estimează creşteri medii anuale ale exporturilor de bunuri cu 6,5%, iar ale importurilor cu 7,6%

În ceea ce priveşte comportamentul instituţiilor publice, Măsurarea performanţei instituţiilor publice sau a furnizării serviciilor publice este unul dintre cele mai des invocate obiective ale oricărui program sau strategie de reformă în administraţie. Utilitatea unui asemenea demers pare să fie neîndoielnică, însă practica este atât de dificilă, încât de cele mai multe ori obiectivul rămâne la statutul de deziderat. Cu toate acestea, factorii decizionali, cei care elaborează politicile, societatea civilă şi chiar cetăţenii reiau subiectul cu obstinaţie, parcă mai mobilizaţi de fiecare eşec, pentru a arăta că acest demers lăudabil de cuantificare a rezultatelor şi eventual a impactului resurselor utilizate pentru producerea unui bun public este posibil.

Indicatorii de performanţă pot deveni instrumente deosebit de utile pentru:

primarii interesaţi de monitorizarea şi evaluarea sistematică a activităţii structurilor subordonate şi de comunicare a progreselor înregistrate către membrii comunităţii;

membrii de rând ai comunităţilor locale în a stabili dacă aleşii locali le îndeplinesc sau nu aşteptările şi promisiunile făcute;

orice ales local, funcţionar sau cetăţean care doreşte să compare starea de fapt şi evoluţia propriei administraţii cu cele din alte localităţi;

oricine plănuieşte să-şi schimbe domiciliul şi nu este hotărât unde să se stabilească; oamenii politici aflaţi în opoziţie la nivel local în vederea evaluării şi monitorizării continue a

activităţii primarului şi pentru aducerea la cunoştinţa publică a nerealizărilor acestuia, dacă este cazul; factorii de decizie şi funcţionarii implicaţi în elaborarea politicilor publice din administraţia publică

centrală deoarece le oferă o imagine detaliată şi în termeni (aproximativ) reali asupra situaţiei existente şi le dă posibilitatea să-şi adapteze iniţiativele la realităţile momentului şi să-şi stabilească obiective fezabile şi cuantificabile;

membrii societăţii civile interesaţi de funcţionarea de ansamblu sau de detaliu a administraţiei publice locale şi de transparenţa activităţii acesteia.

În analiza comportamentului instituțiilor publice, literatura de specialitate discută trei metode de comunicare între administraţie şi cetăţenii administraţi. Astfel, putem aduce în discuţie necesitatea studiului nevoilor populaţiei, ce se realizează pentru îmbunătăţirea organizării şi funcţionării anumitor sectoare specifice ce vin în contact cu cetăţenii. Acestea au ca scop minimizarea posibilelor insatisfacţii cu care s-ar putea confrunta populaţia beneficiară. Informarea generală a cetăţenilor statului, reprezintă una dintre priorităţile administraţiilor centrale şi locale şi se axează pe distribuirea informaţiilor cu caracter politic şi a informaţiilor cu caracter general despre drepturile şi obiectivele acestora în contextul respectării principiilor democratice ale unui stat de drept. Un alt obiectiv este utilizarea informaţiei practice oferite publicului în vederea îmbunătăţirii fluxului informaţional şi relaţiilor între administraţie şi public.Etica în administraţia publică ca şi comunicarea administrativă vizează două aspecte:

etica şi comunicarea între sectoarele instituţionale;

4

etica şi comunicarea între administraţie şi cetăţeni.

Instituţia publică adoptă un comportament etic prin dialogarea şi comunicarea cu toţi partenerii, prin intermediul structurilor specializate, dar mai ales prin corectitudinea transmiterii informaţiilor cu caracter general şi promptitudinea cu care sunt transmise. Imaginea instituţiilor publice este foarte importantă pentru funcţionarea în cadrul societăţii, accentul fiind pus în special pe “vocea” instituţiilor. Instituţiile sunt percepute ca parteneri, de încredere, care gestionează eficient resursele societăţii şi produc siguranţă şi securitate naţională sau sunt percepute ca parteneri sociali neviabili, care irosesc resursele societăţii, fără rezultate substanţiale în folosul acesteia.În Romania, imaginea instituțiilor publice este distorsionată datorită comportamentului funcționarilor publici, care asigură comunicarea direct cu cetățenii. Aceștia sunt adesea indiferenți față de problemele oamenilor (cetățenilor), chiar nu își îndeplinesc obligațiile de serviciu.O altă problemă a sistemului public, care s-a extins în cazul tuturor instituțiilor care au sau nu interacțiune direct cu publicul, este aceea a corupției. Micile atenții sau marile sume primite de către persoane din cadrul instituțiilor publice afectează echitatea și egalitatea în drepturi a cetățenilor, atunci când aceștia încearcă să acceseze un serviciu public.Cu siguranță problemele de comportament în instituțiile publice afectează performanțele sistemului bugetar și a procesului bugetar în ansamblu.

Propuneri şi metode de îmbunătăţire a performanţei bugetare

Printre metodele de îmbunătăţire a performanţei bugetare se numără:

Continuarea procesului de consolidare fiscală prin măsuri care să stimuleze creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă, creşterea veniturilor într-un ritm mai rapid decât creşterea cheltuielilor, crearea unui sistem fiscal mai eficient şi echitabil, dar şi o mai bună administrare a veniturilor bugetare;

O mai mare transparenţă în utilizarea banului public şi bune practici de raportare bugetară prin proiectarea reformelor având în vedere, în permanenţă, utilizatorul sau beneficiarul final al utilizării banului public;

Un managementul adecvat al datoriei publice; Creşterea eficienţei alocărilor bugetare prin reforma investiţiilor publice, orientarea substanţială a

fondurilor pentru cofinanţarea proiectelor europene şi finanţarea cu prioritate, din resurse proprii, doar a acelor investiţii care au grad ridicat de execuţie şi care pot fi finalizate într-un orizont mediu de timp (3-5 ani);

Stabilirea unor obiective clare ale reformei şi adaptarea performanţelor locale la politica naţională; Intărirea disciplinei bugetare prin oferirea de stimulente pentru motivarea funcţionarilor publici, dar şi

a politicienilor.

Se doreşte întărirea disciplinei bugetare prin reducerea risipei în chletuielile aparatului central, şi prin plata arieratelor în sănătate, în infrastructura de transport, şi în administraţia local prin următoarele măsuri7:

Scăderea sumelor alocate pentru fiecare parlamentar, astfel că bugetul autorităţii legislative nu va creşte;

7 Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2013-2015, Guvernul României, 2012, Bucureşti, pp. 11-12.

5

Reducerea numărului de consilieri, a celor angajaţi în ministere, reducerea funcţiilor de conducere din aparatul central, astfel:

pentru cabinetul viceprim-ministrului cu portofoliu, ministrului de stat se reduce numărul cu 3 posturi, respectiv de la 15 posturi la 12 posturi;

pentru cabinetul ministrului, ministrului delegat şi secretarului general al Guvernului se reduce numărul cu 5 posturi, respectiv de la 13 posturi la 8 posturi;

pentru cabinetul secretarului general adjunct al Guvernului, secretarului de stat şi asimilatul acestuia din cadrul ministerelor, Secretariatului general al Guvernului şi Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul se reduce numărul cu 1 post, respectiv de la 5 posturi la 4 posturi;

pentru cabinetul conducătorului de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu rang de secretar de stat, se reduce numărul cu 1 post, respectiv de la 4 posturi la 3 posturi;

Ordonatorii de credite ai bugetelor locale ale unităţilor subdiviziunilor administrativ-teritoriale care înregistrează arierate au obligaţia să diminueze lunar volumul acestora cu cel puţin 5%, calculat la soldul lunii anterioare;

Ordonatorii de credite ai instituţiilor publice de subordonare locală, finanţate integral din venituri proprii, care înregistrează arierate au obligaţia să diminueze lunar volumul acestora cu cel puţin 3%, calculat la soldul lunii anterioare;

În cazul nerespectării prevederilor de mai sus, directorii direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, sistează alimentarea atât cu cote, defalcate din impozitul pe venit, cât şi cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.

Ordonatorii de credite pot face noi angajamente legale, în limita prevederilor bugetare aprobate, numai după stingerea plăţilor restante înregistrate la finele anului anterior, respectiv a arieratelor din execuţia anului curent, cu excepţia celor provenite din neacordarea sumelor cuvenite conform contractelor de finantare a proiectelor derulate prin programe naţionale.

S-a constituit cadrul legal prin care ordonatorii de credite au obligaţia ca în execuţie să asigure achitarea plăţilor restante înregistrate la finele anului anterior, precum şi plăţi restante rezultate în cursul anului current;

Ordonatorii de credite pot face noi angajamente legale, în limita prevederilor bugetare aprobate, numai după stingerea plăţilor restante înregistrate la finele anului anterior, respectiv a arieratelor din execuţia anului curent, cu excepţia angajamentelor noi pentru proiecte/programe finanţate din fonduri externe nerambursabile;

Eliminarea de privilegii prin reforma companiilor de stat, a autorităţilor şi a altor instituţii bugetare.

Concluzii

Procesul bugetar în România, din punct de vedere al indicatorilor analizați nu a fost unul foarte eficient, însă există șanse de redresare dacă reformele bugetare vor fi efectuate de către persoane abilitate, persoane care nu vor ține cont de influențe politice și nu sunt atinse de corupția sistemului. Astfel, ar exista cu adevărat un proces bugetar care să ajute în final toți cetățenii, nu doar pe unii dintre aceștia.

6

Și datorită viciilor din domeniul public, dar și din alte motive, în România, se mai poate observa din ce în ce mai greu o clasă de mijloc, fiind cel mai uşor de observat care sunt cetățenii bogați și foarte bogați și care sunt cetățenii săraci.

7

Bibliografie

Moşteanu, T., Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2008; Moşteanu, N.R., Finanţe Publice, Editura Universitară, Bucureşti, 2011; “Performance Budgeting in OECD Countries”, Organisation for Economic Co-operation and

Development, 2007; Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2011-2013, Guvernul României, 2010, Bucureşti

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_FB_27sept.pdf; Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2012-2014, Guvernul României, 2011, Bucureşti

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/SFB2012-2014.pdf; Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2013-2015, Guvernul României, 2012, Bucureşti

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_2013_2015revizuita.pdf; Strategia Fiscal-Bugetară pe perioada 2014-2016, Guvernul României, 2013, Bucureşti

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf; http://www.cdep.ro/proiecte/2008/700/10/1/raport.pdf .

8

Anexe

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf9

Evoluţia PIB pe perioada 2008-2010 (modificări procentuale faţă de anul precedent)

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_FB_27sept.pdf

Evoluţia PIB pe perioada 2008-2010 (modificări procentuale faţă de anul precedent)

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

Evoluţia inflaţiei (în procente) în perioada 2008-2010

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_FB_27sept.pdf

10

Venituri salariale (2008-2010)

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/STRATEGIA_FB_27sept.pdf

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

11

Evoluţia datoriei guvernamentale în unele ţări ale UE în 2012

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/strategbug/Strategiafiscal_bugetara2014_2016.pdf

2008 2009 2010 2011 2012 2013 20140

20

40

60

80

100

120

62.9 60.471.8

82.191.6

101.1110.8

Evoluția P.I.B între anii 2008-2014

Produsul Intern Brut nominal

Sursa: Prelucrare proprie

12