29
1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT ŞCOALA DOCTORALĂ LIMITĂRILE DREPTURILOR JUSTIȚIABILULUI ÎN PROCESUL PENAL REZUMAT COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Prof.univ.dr. Sebastian Rădulețu DOCTORAND: Șelea I. Mircea Mugurel Craiova 2018

PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

  • Upload
    others

  • View
    3

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT

ŞCOALA DOCTORALĂ

LIMITĂRILE DREPTURILOR

JUSTIȚIABILULUI ÎN PROCESUL

PENAL

REZUMAT

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Prof.univ.dr. Sebastian Rădulețu

DOCTORAND:

Șelea I. Mircea Mugurel

Craiova

2018

Page 2: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

2

CUPRINS

ABREVIERI.............................................................................................................p.5

CAPITOL INTRODUCTIV....................................................................................p.6

Secţiunea 1: Scopul limitărilor................................................................................p.6

Secţiunea 2: Ordinea socială,drepturile şi libertăţile persoanei..........................p.7

Secţiunea 3 : Drepturile persoanelor vătămate, părţilor civile, drepturi

suspectului sau inculpatului, drepturile părţilor responsabile

civilmente..................................................................................................................p.7

Secţiunea 4: Limite la limite, Limite inferioare, limite superioare......................p.8

Secţiunea 5:Necesitatea existenţei unui sistem eficient de norme privind

limitările drepturilor; Producerea şi aplicarea normelor....................................p.9

Subsecţiunea 1: Controlul constituţionalităţii legii în privinţa limitării

drepturilor.................................................................................................................p.9

Subsecţiunea 2: Alegerea legii (normei) în momentul aplicării.................p.9

Subsecţiunea 3: Autorităţile publice au drepturi, atribuţii sau

competenţe?............................................................................................................p.10

Subsecţiunea 4 : Obligaţiile statului, obligaţii pozitive şi obligaţii

negative....................................................................................................................p.11

Subsecţiunea 5: Calitatea normelor și instituţiilor care prevăd posibilitatea

limitării drepturilor................................................................................................p.11

PARTEA GENERALĂ : Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale

şi convenţionale

CAPITOLUL I : Limitarea drepturilor de către autoritate să fie prevăzută de

lege...........................................................................................................................p.12

Secţiunea 1: Conceptul de autoritate....................................................................p.12

Secţiunea 2: Competenţa de a constata îndeplinirea condiţiilor şi de a limita

exercitarea drepturilor şi libertăţilor; Contestarea şi controlul actelor de

limitare....................................................................................................................p.12

Page 3: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

3

Subsecţiunea 1:Competenţa legiuitorului în privinţa limitării

drepturilor...............................................................................................................p.12

Subsecțiunea 2: Competenţa organelor judiciare de a limita

drepturi....................................................................................................................p.13

a) Competenţa procurorului............................................................p.13

b) Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.....................p.14

c) Competența judecătorului de cameră preliminară...................p.16

d) Competența instanței de judecată...............................................p.17

Secțiunea 3: Conceptul de lege..............................................................................p.18

Secțiunea 4: Abuzul de drept și abuzul de putere...............................................p.18

Secțiunea 5 : Efectele interpretărilor diferite date, normelor penale, de Curtea

Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-completele pentru

soluţionarea recursurilor în interesul legii şi completele pentru dezlegarea unor

chestiuni de drept...................................................................................................p.19

Secțiunea 6: Previzibilitatea cazurilor de limitare a drepturilor.......................p.20

Capitolul II : Limitarea drepturilor și libertăților să fie necesară într-o societate

democratică…………………….............................................................................p.21

Secțiunea 1: Semnificația termenului necesar………….....................................p.21

Secțiunea 2: Societatea democratică și societatea liberală.................................p.21

Secțiunea 3: Proporționalitatea limitării…………………………......................p.21

PARTEA SPECIALĂ : Drepturile limitate

CAPITOLUL I: Dreptul la libertate și la siguranță…………...........................p.23

Secțiunea 1: Condițiile de limitare a dreptului la libertate și la

siguranță..................................................................................................................p.23

Secțiunea 2: Măsurile preventive privative de libertate.....................................p.23

Subsecțiunea 1:Reținerea............................................................................p.23

Subsecțiunea 2:Arestul la domiciliu și arestarea preventivă...................p.24

Page 4: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

4

CAPITOLUL II: Dreptul la un proces echitabil.................................................p.25

Secţiunea 1: Accesul la justiţie..............................................................................p.25

Secţiunea 2: Echitatea procedurii; egalitatea de ,,arme”...................................p.25

Secțiunea 3: Loialitatea și legalitatea probelor....................................................p.25

Secțiunea 4: Continuitatea completului de judecată ..........................................p.26

Secţiunea 5: Prezumţia de nevinovăţie.................................................................p.26

CAPITOLUL III: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie................p.27

Secţiunea 1: Specificul activității SRI și măsurile speciale de

supraveghere...........................................................................................................p.27

Secţiunea 2: Dreptul subiectului unui mandat de supraveghere tehnică de a

contesta legalitatea măsurii în cazul în care nu a dobândit calitatea de

inculpat....................................................................................................................p.28

Concluzii..................................................................................................................p.29

Page 5: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

5

ABRIEVIERI

Alin. – alineat

A.N.P. – Administrația Națională a Penitenciarelor

A.N.A.F. – Agenția Națională de Administrare Fiscală

Art. - articolul

CEDO - Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor

fundamentale

CtEDO- Curtea Europeană a Drepturilor Omului

CCR - Curtea Constituţională

Cod Proc.Pen.- Cod Procedură Penală

Cod Pen.- Cod Penal

CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Țării

DIICOT- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism

IGPF – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

ÎCCJ - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ-CDCD - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea

chestiunilor de drept

ÎCCJ-CRIL - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea

recursurilor în interesul legii

L. - Legea

Lit. - litera

M.Of. – Monitorul Oficial

NCP – Noul cod penal

Nr. - numărul

O.U.G. – Ordonanţa de urgenţă

O.G. – Ordonanţa Guvernului

P. – pagina

Par. – paragraf

Pct. – punctul

Precit. – precitat/ă

Prev. - prevăzut/ă

SINS – Sistemul Informatic Național de Semnalări

SRI – Serviciul Român de Informații

TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

UE – Uniunea Europeană

VCP - Vechiul cod penal

Page 6: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

6

CAPITOLUL INTRODUCTIV

Procesul penal prezintă o importanţă deosebită prin prisma efectelor produse

asupra persoanelor participante, dar şi în privinţa drepturilor şi libertăţilor acestora,

importante fiind, atât normele ce reglementează modul de desfăşurare a procedurilor,

inclusiv executarea pedepselor aplicate, cât şi dispoziţiile ce privesc latura civilă a

cauzelor penale.

În teză, ne raportăm la conceptul de proces penal în sens restrâns, aşa cum

este reglementat de dreptul intern, conform accepţiunii din dreptul intern, nu în sens

extins conform accepţiunii dezvoltată de CtEDO.

În multe cazuri, există limitări ale depturilor justiţiabililor în procesele penale,

însă, este greu de făcut diferența dintre, cele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de

Costituţia României şi sunt conforme cu dispoziţiile CEDO şi implicit cu

jurisprudenţa CtEDO, și, restrângerile care nu respectă exigenţele constituţionale şi

reglementările internaţionale.

Pe de altă parte, în anumite cauze, interesele justiţiabililor sunt opuse,

ajungându-se la situaţii în care, organele judiciare, în încercarea de a respecta

drepturile unei părţi, aduc atingere drepturilor altei părţi.

În practică, sunt inevitabile situaţiile în care, drepturile justiţiabililor sunt

limitate indirect, situaţii în care, este necesar a se stabili dacă aceste limitări respectă

principiile consacrate de jurisprudenţa CtEDO.

Ideea fundamentală a lucrării este aceea de a demonstra că trebuie limitate doar

drepturile care, prin modul în care sunt exercitate, aduc atingere altor drepturi, iar

limitările drepturilor justiţiabililor în procesul penal nu intervin automat, nu constituie

un atu al autorităţii, ci trebuie să fie respectată o procedură care să garanteze că nu

există altă posibilitate de a se înfăptui justiţia, decât prin limitarea drepturilor

procesuale.

O astfel de procedură priveşte atât modul de producere al normelor, conţinutul

acestora cât şi aplicarea lor în procesul penal, evitându-se astfel, situaţii în care după

intrarea în vigoare a unei legi, CCR a admis foarte multe excepţii de

neconstituţionalitate care au condus, ulterior, la modificarea substanţială a legii

respective.

Prin limitarea drepturilor nu trebuie să se creeze o stare de superioritate, şanse

mai mari de a obţine soluţii favorabile pentru vreunul dintre participanţii la judecată,

în detrimentul justiţiabilului ale cărui drepturi au fost limitate.

Secţiunea 1: Scopul limitărilor

Constituţia României, în articolul 53, reglementează condiţiile şi cazurile în

care sunt posibile restrângeri ale exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, unul dintre

cazuri fiind desfăşurarea instrucţiei penale.

Page 7: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

7

Inevitabil se pune întrebarea dacă pentru înfăptuirea justiţiei se impune

limitarea drepturilor justiţiabilililor în procesul penal?

Pentru a răspunde la această întrebare, ne vom raporta la ceea ce reprezintă

justiţia - în accepţiunea de activitate de soluţionare a proceselor, într-o societate.

Limitarea drepturilor justiţiabilor în procesul penal nu se impune de plano

pentru înfăptuirea justiţiei, ci numai dacă prin exercitarea acestor drepturi se aduce

atingere drepturilor, libertăţilor ori intereselor pentru care, fie o persoană s-a adresat

justiţiei în vederea apărării lor, fie autorităţile judiciare s-au sesizat din oficiu.

Şi în astfel de situaţii, limitările drepturilor nu trebuie să intervină oricum şi

oricând, ci după o procedură bine stabilită, în care se analizează aspecte legate de

necesitatea, proporţionalitatea, efectele limitărilor, existenţa unor măsuri alternative,

iar persoanele ale căror drepturi au fost limitate să poată contesta aceste măsuri

înainte ca acestea să-şi producă efectele ori dacă efectele sunt ireversibile să ceară

despăgubiri pentru pejudiciul produs.

Secţiunea 2: Ordinea socială, drepturile şi libertăţile persoanei

Teoretic, o persoană poate să facă tot ceea ce legea nu interzice, fiind

justificată ideea existenţei unei prezumţii relative de libertate, însă persoanele nu

trăiesc izolat, ci fac parte dintr-o societate în cadrul căreia există reguli care, pentru a

fi respectate, impun un anumit comportament.

Orice persoană depinde de o societate şi orice societate depinde de indivizi

deoarece, din punct de vedere al drepturilor, acestea nu ar putea fi exercitate de către

o singură persoană, în lipsa celor cărora le revine obligaţia de a respecta drepturile

respective, în caz contrar nu ar exista decât un titular al drepturilor fară a exista şi un

debitor al obligaţiei corelative.

Pe de altă parte, o societate nu poate exista fără persoanele care o compun,

întrucât fiecare societate vrea să creeze o ordine socială, politică, economică, juridică,

acestea depinzând de regimul politic care guvernează societatea.

În condiţiile în care ordinea socială este esenţială pentru existenţa unei societăţi

stabile, se poate spune că pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei,

trebuie mai întâi respectată ordinea socială, deoarece în lipsa acesteia nu există o

societate care să fie apărată de reguli acceptate de toţi componenţii acesteia.

Secţiunea 3 : Drepturile persoanelor vătămate, părţilor civile, drepturile

suspectului sau inculpatului, drepturile părţilor responsabile civilmente

Fiecare fază procesuală presupune drepturi specifice, în funcţie de calitatea pe

care o persoană o are în procesul penal, aceste drepturi fiind exercitate în concordanţă

cu ceea ce urmăreşte justiţiabilul să obţină prin soluţionarea definitivă a procesului.

Interesele persoanelor vătămate, părţilor civile şi interesele persoanelor acuzate

de săvârşirea unei infracţiuni, respectiv persoanelor responsabile civilmente, sunt

contrare, aspect ce conduce la apariţia, în cursul procesului penal, unor situaţii în

Page 8: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

8

care, prin exercitarea drepturilor procesuale de către un participant se aduce atingere

drepturilor altui justiţiabil. Astfel, potrivit art.83 alin.1 lit.a Cod Proc. Pen., suspectul

sau inculpatul are dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal,

dar art.81 alin.1 lit.g din acelaşi act normativ prevede dreptul persoanei vătămate de a

adresa întrebări inculpatului. Or, dacă inculpatul invocă dreptul la tăcere, persoana

vătămată nu mai poate exercita dreptul de a-i adresa întrebări. Pe de altă parte, codul

de procedură penală nu prevede dreptul persoanei vătămate de a nu da nicio

declaraţie, astfel încât inculpatul poate să-i adreseze întrebări.

Comparaţia între drepturile suspectului sau inculpatului şi cele ale persoanei

vătămate este valabilă doar până la un punct, în condiţiile în care dreptul la tăcere

este specific acuzatului, fiind instituit pentru ca acesta să nu se autoincrimineze.

În astfel de situaţii, se pune întrebarea dacă drepturile suspectului sau

inculpatului sunt mai importante decât drepturile persoanei vătămate sau părţii civile,

sau invers?

Răspunsul la această întrebare pare a fi negativ, motivat de considerente ce ţin

de echitatea procedurii şi având în vedere dispoziţiile art.16 alin.1 din Constituţia

României care consacră egalitatea tuturor persoanelor, atât cu ocazia aplicării legii,

dar şi faţă de autorităţi, fară a crea situaţii privilegiate şi fără a discrimina pe cineva.

Secţiunea 4: Limite la limite, Limite inferioare, limite superioare

Înainte de a analiza de unde începe şi unde se încheie posibilitatea de limitare a

drepturilor, trebuie stabilit dacă există drepturi care nu sunt susceptibile de limitări şi

drepturi care nu fac parte din această categorie.

Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat,

dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui fel

de limitări din partea organelor judiciare sau a participanţior la proces.

O discuţie se impune a fi făcută cu privire la dreptul la viaţă, în cazul căruia în

art.2 par.1- teza finală, par.2 din CEDO, au fost prevăzute situaţiile în care acest drept

poate fi limitat, respectiv pedeapsa capitală prevăzută de lege şi stabilită de un

tribunal, pentru a apăra o persoană împotriva actelor de violenţă ilegală, pentru a

pune în executare un mandat de arestare legal sau a impiedica evadarea unui deţinut,

pentru a pune capăt, în mod legal, unei insurecţii sau tulburări violente.

Trecând la celelalte drepturi specifice procesului penal, cele mai importante

fiind dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieţii

private şi de familie, în condiţiile în care nu fac parte din drepturile ,,intangibile” sau

,,primare”, pot constitui obiectul unor limitări. Însă, aceste limitări au anumite graniţe

care nu pot fi depăşite, graniţe care dau naştere la obligaţii pozitive cât şi la obligaţii

negative atât în sarcina statului cât şi a tuturor participanţilor la procesul penal.

Page 9: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

9

Secţiunea 5 : Necesitatea existenţei unui sistem eficient de norme privind

limitările drepturilor; Producerea şi aplicarea normelor

Articolul 53 din Constituţie ar putea fi un argument care justifică ideea că ar

exista un asemenea sistem, însă acest articol nu este suficient pentru a împiedica

posibilitatea apariţiei arbitrariului, a excesului de putere, a abuzului de drept şi a

garanta o procedură eficientă de a obţine repararea prejudiciului produs justiţiabililor,

în cazul în care limitarea nu este conformă cu normele constituţionale sau tratatele şi

convenţiile internaţionale.

Subsecţiunea 1: Controlul constituţionalităţii legii în privinţa limitării

drepturilor

Pentru a crea un sistem eficient şi pentru a evita existenţa unor motive care să

stea la baza sesizării Curţii Constituţionale, fie înainte de promulgarea legilor, fie

după intrarea în vigoare, prin excepţii de neconstituţionalitate ridicate în timpul

procesului penal, cei implicaţi în etapele legiferării trebuie să conştientizeze

importanţa deosebită a drepturilor justiţiabililor, precum şi efectele limitării acestora.

Dispoziţiile art.146 lit.a din Constituţie, nu sunt suficiente, din punct de vedere

practic, pentru a garanta constituționalitatea actelor normative, deoarece pe de o

parte, nu există o obligaţie de sesizare a Curţii Constituţionale, ci doar o vocaţie, iar,

pe de altă parte, multitudinea legilor şi cuprinsul complex al acestora raportat la

timpul avut la dispoziţie, conduc la situaţii în care dispoziţiile neconstituţionale să nu

poată fi observate în timp util.

În sprijinul acestei afirmaţii sunt cazurile, nu puţine la număr, în care Curtea

Constituţională a admis excepţii de neconstituţionalitate ridicate în timpul proceselor

penale. Un exemplu edificator este ultimul cod de procedură penală, cu privire la care

s-au admis foarte multe excepţii de neconstituţionalitate, aproximativ 48 în luna iulie

2018.

Dar, şi în aceste situaţii, există un aspect negativ, în sensul că, în intervalul de

timp cuprins între momentul intrării în vigoare a normei până la publicarea în M. Of.,

a deciziei CCR prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, norma a produs

efecte.

Subsecţiunea 2: Alegerea legii (normei) în momentul aplicării

În condiţiile în care, în timpul procesului penal, atât instanţa de judecată cât şi

ceilalţi participanţi, pot să uzeze, fie de excepţia de neconstituţionalitate, fie de

efectul direct al CEDO, se pune problema dificultăţii alegerii dintre cele două pârghii

care sunt de natură să conducă la concluzia că drepturile justiţiabililor au fost

respectate în momentul aplicării legii.

Soluţionarea excepţiei de neconstiuţionalitate presupune o perioadă de timp

mai mare, procedura desfăşurându-se în două etape, prima constând în controlul de

Page 10: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

10

admisibilitate efectuat de instanţa de judecată în faţa căreia se invocă excepţia.

Totodată, în cazul normelor cu privire la care anterior s-au ridicat excepţii de

neconstituţionalitate, dar CCR le-a respins, există o probabilitate foarte mică să se

schimbe practica instanţei de contencios constituţional referitor la normele

respective. O schimbare a practicii poate avea loc în cazul în care o normă a fost

modificată sau înlocuită.

Excluderea normei interne şi aplicarea CEDO şi a jurisprudenţei CtEDO, nu

presupune o perioadă mare de timp, dar consecinţele se produc numai în cauza în

care s-a invocat efectul direct al Convenţiei. Pe de altă parte alegerea normei intră în

competenţa judecătorului care compune completul de judecată investit cu judecarea

procesului penal. El este cel care efectuează controlul de convenţionalitate al normei

interne susceptibilă de a fi aplicată în speţă, procurorul, inculpatul, persoana

vătămată, partea civilă putând doar să solicite instanţei să aplice o normă sau alta, iar

în cazul în care sunt nemulţumiţi de hotărârea pronunţată de judecător, au

posibilitatea exercitării căii de atac prevăzută de codul de procedură penală.

Decizia CCR de respingere a excepției poate constitui un impediment în

aplicarea efectului direct al CEDO referitor la norma cu privire la care s-a respins

excepţia?

Opinia noastră este că, instanţa de judecată poate, chiar mai mult, este obligată

să aplice efectul direct al Convenţiei, chiar dacă s-a respins excepţia de

neconstituţionalitate de către CCR, în condiţiile în care art.20 alin.2 din Constituţie,

nu distinge cu privire la legile sau normele în privinţa cărora CCR a constatat

constituţionalitatea acestora. Pentru a putea aplica acest articol, o normă trebuie să fie

în vigoare la data judecării procesului sau să fi fost în vigoare şi să fi produs efecte la

data naşterii situaţiei juridice supuse judecăţii, să fie conformă cu Constituţia,

deoarece în cazul în care instanţa de contencios constituţional ar fi admis excepţia,

dispoziţiile neconstituţionale se suspendă de drept, iar după 45 de zile îşi încetează

efectele juridice dacă nu sunt puse în acord cu Legea fundamentală, aşa cum prevede

art.147 alin.1 din Constituţie.

Subsecţiunea 3 : Autorităţile publice au drepturi, atribuţii sau

competenţe?

Opinia noastră este că, în procesul penal, nu putem vorbi de drepturi ale

autorităţilor publice, ci de atribuţii sau competenţe potrivit funcţiei publice pe care o

exercită aşa cum este reglementată în Legea fundamentală.

Constituţia nu stabileşte drepturi ale persoanelor ce au fost alese sau numite în

cadrul autorităţilor publice, ci defineşte rolul, structura, atribuţiile acestor autorităţi.

Fiecare autoritate publică, prin reprezentanţii săi, exercită atribuţiile ce îi revin

potrivit scopului şi competenţelor stabilite prin legi sau regulamente, iar în baza

acestor atribuţii ia hotărâri sau dispune măsuri specifice funcţiei publice respective.

Page 11: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

11

Subsecţiunea 4 : Obligaţiile statului, obligaţii pozitive şi obligaţii negative

Plecând de la autoritatea publică legiuitoare - Parlamentul, am putea spune că

are mai întâi obligaţia pozitivă de a crea norme care reglementează condiţiile în care

pot fi limitate drepturile – norme care să respecte cerinţele referitoare la calitatea,

previzibilitate, accesibilitate şi eficienţă, dar și obligaţia negativă de a nu adopta legi

care să nu respecte Constituţia sau CEDO şi implicit, de a nu limita drepturile

omului, în general, şi justiţiabilului, în special.

În momentul aplicării legilor, organele judiciare au obligaţia pozitivă de

analiza compatibilitatea actelor normative, cu Constituţia, tratatele şi convenţiile

internaţionale, şi de a le interpreta şi prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.3 din legea

fundamentală.

Subsecţiunea 5: Calitatea normelor și instituţiilor care prevăd

posibilitatea limitării drepturilor

Deşi, este foarte greu ca legiuitorul să adopte legi foarte precise, pentru a nu da

posibilitatea apariţiei arbitrariului şi a interpretărilor contradictorii, textele de lege

trebuie să aibă o structură care să permită atât organelor judiciare, cât şi celorlalţi

participanţi la procesul penal să înţeleagă, fără a fi nevoie de foarte mult timp, sensul

şi scopul normei.

Se poate spune că o lege este apreciată din punct de vedere calitativ şi în

funcţie de numărul deciziilor CCR prin care au fost admise excepţii de

neconstituţionalitate, în acest sens, fiind codul penal şi cod de procedură penală, în

privinţa cărora instanţa de contencios constituţional a admis foarte multe excepţii.

Page 12: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

12

PARTEA GENERALĂ

Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale

CAPITOLUL I : Limitarea drepturilor de către autoritate să fie

prevăzută de lege

Secţiunea 1: Conceptul de autoritate

Plecând de la conceptul procesului penal, ar rezulta că numai autorităţile

judiciare care au atribuţii în toate fazele acestuia, respectiv urmărirea penală,

judecata, executarea hotărârilor penale, soluţionarea cererilor de asitenţă judiciară

internaţională, ar fi putea să limiteze drepturile justiţiabililor.

Însă, în condiţiile în care, în procesul penal se interpretează şi se aplică norme

juridice, limitări ale acestor drepturi pot fi aduse şi de autorităţile care au competenţa

de a adopta normele respective.

În acest sens, semnificative sunt situaţiile în care normele nu sunt suficient de

clare, conducând la interpretări neunitare care stau la baza unor soluţii date de cei

chemaţi să le aplice, soluţii care limitează într-un fel sau în altul drepturile

justiţiabililor.

Secţiunea 2: Competenţa de a constata îndeplinirea condiţiilor şi de a

limita exercitarea drepturilor şi libertăţilor; Contestarea şi controlul actelor de

limitare

Subsecțiunea 1: Competenţa legiuitorului în privinţa limitării drepturilor

Teoretic, nu ar trebui să existe discuţii în privinţa autorităţii publice care adoptă

legile în ţara noastră, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art.61 alin.1 din

Constituţie, Parlamentul este singura putere legiuitoare.

Deşi, Guvernul nu poate aduce atingere, prin ordonanţe de urgenţă, drepturilor

şi libertăţilor relglementate de Constituţie, conform art.115 alin.6 din Legea

fundamentală, o situaţie specială este dată de proiectele de lege adoptate prin

angajarea răspunderii în faţa celor două Camere ale Parlamentului.

Există şi situaţii în care un justiţiabil poate susţine că drepturile sale au fost

restrânse printr-o ordonanţă simplă sau o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern,

astfel încât se poate pune întrebarea dacă acel justiţiabil poate contesta ordonanţa

respectivă şi dacă există vreo procedură în cadrul căreia se poate verifica legalitatea

acestora?

Page 13: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

13

Referitor la calea de atac formulată împotriva ordonanţei, privită ca act

administrativ, ţinând cont de dispoziţiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, care

prevăd posibilitatea celui care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim

ce-i aparţin, de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea

actului, s-ar putea spune că justiţiabilul se poate plânge la instanţa judecătorească.

Însă, în considerentele deciziei nr.68 din 27 februarie 2017 a CCR publicată în

M.O. nr.181 din 14.03.2017, s-a arătat că, deşi, din punct de vedere formal, sunt acte

administrative, nu se aplică regula de drept comun, existând o derogare în sensul că

ordonanțele Guvernului ,, nu sunt supuse controlului de legalitate efectuat de instanţa

judecătorească de drept comun”, ci, având în vedere faptul că sunt acte de

reglementare primară, ,, deci echivalente legii, sunt supuse controlului de

constituţionalitate consacrat de art.146 lit.d) din Constituţie.”1

Subsecțiunea 2: Competenţa organelor judiciare de a limita drepturi

a) Competenţa procurorului

Deşi actualul cod de procedură penală a păstrat durata reţinerii la 24 de ore, a

introdus noi norme potrivit cărora, în această durată nu este inclus timpul de care a

fost nevoie pentru conducerea persoanei la sediul organului judiciar şi nici perioada

necesară pentru executarea mandatului de aducere, în cazul în care acesta a fost emis.

În condiţiile în care în jurisprudenţa CtEDO2 s-a stabilit că mandatul de

aducere este o modalitate de privare de libertate, în situaţiile în care, pentru

executarea mandatului, este nevoie de o perioadă mai mare de timp cauzată de

distanţa dintre locuinţa justiţiabilului şi sediul organului judiciar, prin cumularea

celor două durate se depăşeşte semnificativ termenul de 24 de ore prevăzut de art.23

alin.3 din Constituţie.

Aparent, raportat la înţelesul în sens restrâns al cuvântului ,,reţinere”, nu ar fi

o discordanţă între art.202 alin.3 şi 4 Cod Proc.Pen. şi art.23 din Legea fundamentală,

dar cât timp, justiţiabilul nu are libertatea de mişcare deoarece nu are posibilitatea să

meargă unde vrea, fiind în custodia reprezentanţilor autorităţilor statului, atât în

perioada executării mandatului de aducere cât şi pe durata reţinerii, în opinia noastră,

articolul din legea organică nu este conform cu articolul din Constituţie.

Referitor la măsurile asiguratorii, legea procesual penală nu reglementează şi

posibilitatea persoanei interesate de a formula contestaţie împotriva refuzului

procurorului de a institui măsuri asiguratorii, în special în cazul persoanei care

pretinde că, prin fapta ce formează obiectul procesului penal, i s-a produs un

prejudiciu.

Prin urmare, există riscul ca inculpatul sau partea responsabilă civilmente să-şi

înstrăineze toate bunurile în timpul procesului penal, situaţie în care, partea civilă

care a obţinut despăgubiri civile prin hotărâre definitivă nu poate să recurgă la 1 Par.79.

2 Ghiurău c.României, Cererea nr.55421/10, (CtEDO, 20 noiembrie 2012), par.80.

Page 14: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

14

executarea silită, prejudiciul rămânând neacoperit, context în care dreptul său de a se

adresa organelor judiciare pentru ca persoanele vinovate să fie obligate să acopere

paguba, este doar formal.

Pentru a evita astfel de situaţii, întâlnite de foarte multe ori în practică, în

opinia noastră, ar fi necesară completarea art.250 Cod Proc.Pen., în sensul

reglementării dreptului persoanei interesate de a formula contestaţie împotriva

ordonanţei prin care procurorul, în timpul urmăririi penale, respinge cererea de

instituire a măsurii asiguratorii asupra bunurilor suspectului ori inculpatului şi ale

persoanei responsabile civilmente, pentru garantarea reparării pagubei produse prin

infracţiunea ce formează obiectul procesului penal. O astfel de contestaţie se va

adresa jdecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei căreia îi revine

competenţa să judece fondul cauzei.

b. Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi

Referitor la arestul la domiciliu, pe lângă criteriile prevăzute de art.218 alin.2

Cod.Proc.Pen. privitoare la starea de sănătate a inculpatului, situaţia familială, vârsta,

gravitatea infracţiunii, trebuie avute în vedere şi alte aspecte ce ţin de starea

imobilului unde va locui inculpatul, posibilităţile de a-şi asigura resursele materiale

necesare asigurării hranei, persoanele care vor locui în acelaşi imobil.

În opinia noastră, ar fi oportună o completare a dipoziţiilor ce reglementează

măsura arestului la domiciliu, în sensul introducerii obligaţiei procurorului, în cursul

urmăririi penale, înainte de a solicita judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea uneia

dintre măsurile preventive prevăzute de art.202 alin.4 lit.d sau e Cod Proc.Pen., să

dispună efectuarea, de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărei

rază teritorială se află imobilul , unui referat cu privire la starea imobilului în care

locuieşte inculpatul şi condiţiile cu privire la mobilier şi obiectele de uz casnic

necesare unei vieţi normale, precum şi existenţa altor persoane apropiate care să-i

acorde sprijin la nevoie.

Încheierile judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care se soluţionează, în

cursul urmăririi penale, fie propunerile de luare sau prelungire a arestului la domiciliu

ori arestării preventive, fie cererile de revocare, înlocuire a acestor măsuri, pot fi

contestate de procuror sau de inculpat, contestaţia fiind soluţionată de judecătorul de

drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară.

O analiză se impune a fi făcută în privinţa termenului de 48 de ore de la

înregistrarea contestaţiei, în interiorul căruia dosarul cauzei se înaintează la

judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa superioară.

Deşi acest termen este de recomandare, legea procesual penală neprevăzând

nicio sancţiune procedurală în cazul nerespectării lui, efectele produse în privinţa

drepturilor justiţiabililor sunt deosebit de importante, în special în situaţia în care

judecătorul de drepturi şi libertăţi admite propunerea de luare sau de prelungire a

măsurii preventive.

Page 15: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

15

Astfel, cu cât se întârzie înaintarea dosarului, cu atât se va prelungi perioada în

care se soluţionează contestaţia formulată de inculpat, iar în cazul în care calea de

atac este admisă şi propunerea de luare sau prelungire a măsurii preventive este

respinsă, inculpatul este privat de libertate în mod nejustificat , pe o durată mai mare

de timp.

Faptul că persoana care are în atribuţiile de serviciu înaintarea dosarului la

instanţa ierarhic superioară, poate să răspundă din punct de vedere disciplinar, civil

sau penal, nu înlătură efectele privării de libertate a inculpatului din cauza

nerespectării termenului de 48 de ore prevăzut de art.204 alin.1 teza a-II-a Cod

Proc.Pen.

O situaţie asemănătoare o întâlnim în cazul termenului de 5 zile prevăzut de

art.204 alin.4 Cod Proc.Pen., în interiorul căruia se soluţionează contestaţia

inculpatului.

În practică, aplicaţia Ecris stabileşte termenul de 5 zile calculat de la data

înregistrării dosarului cauzei la instanţa ierarhic superioară, fără a fi luată în calcul

ziua înregistrării, astfel încât data soluţionării contestaţiei poate să fie în oricare din

cele 5 zile din termenul respectiv.

Chiar dacă nici pentru nerespectarea acestui termen nu este reglementată o

sancţiune procedurală, scopul pentru care a fost stabilit este acela de scurta perioada

în care poate fi soluţionată contestaţia, pentru a nu prelungi starea de incertitudine cu

privire la inculpatul faţă de care s-a formulat propunerea de luare sau de prelungire a

măsurii preventive, respectiv inculpatul care a solicitat revocarea sau înlocuirea unei

astfel de măsuri.

De altfel, CCR, prin decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017 a confirmat importanţa

deosebită a termenului prevăzut de art.204 alin.4 Cod Proc.Pen., în condiţiile în care

a stabilit că dispoziţiile art.213 alin.2 Cod Proc.Pen. sunt constituţionale numai dacă

plângerea formulată împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura

controlului judiciar, este soluţionată în termen de 5 zile de la înregistrare.

Dacă instanţa de contencios constituţional ar fi considerat că termenul respectiv

nu are vreo importanţă, ar fi respins excepţia de neconstituţionalitate, decizie care ar

fi condus la concluzia că judecătorul de drepturi şi libertăţi are posibilitatea să

stabilească oricând termen pentru soluţionarea plângerii.

În cazul măsurilor de supraveghere tehnică, o discuţie apare, când persoana

supusă supravegherii tehnice are o calitate specială, (judecător, avocat, notar,

parlamentar, ministru etc.), dar nu este suspect sau inculpat, în privinţa judecătorului

de drepturi şi libertăţi căruia procurorul i se adresează pentru încuviinţarea măsurii, în

sensul dacă cererea este înaintată la instanţa competentă după materie, sau la cea

competentă după calitatea persoanei supravegheate.

În ceea ce ne priveşte susţinem că este competent judecătorul de drepturi şi

libertăţi de la instanţa căreia îi revine competenţa să judece cauza în primă instanţă în

funcţie de calitatea persoanei supravegheate.

Astfel, chiar dacă urmărirea penală este începută in rem, nu poate fi supusă

unei metode de supraveghere tehnică orice persoană, ci numai aceea faţă de care

Page 16: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

16

există o suspiciune rezonabilă că se pregăteşte să comită una dintre infracţiunile

prevăzute de art.139 alin.2 Cod Proc.Pen., sau chiar a săvârşit-o, aşa cum rezultă din

alineatul 1 al aceluiaşi articol.

Dacă n-ar exista o asemenea suspiciune, nu s-ar justifica motivul pentru care o

persoană care are o anumită calitate, ar trebui să fie supravegheată prin metode

tehnice. Mai mult, în situaţia în care, în baza rezultatului supravegherii tehnice,

persoana respectivă devine suspect, urmărirea penală efectuîndu-se şi în privinţa sa,

în cazul în care este trimisă în judecată poate solicita excluderea probei obţinute

astfel, deoarece încheierea prin care s-a încuviinţat procedeul probatoriu nu a fost

dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, existând, în

opinia noastră, cazul de nulitate absolută prevăzut de art.281 alin.1 lit.b Cod

Proc.Pen.

c. Competența judecătorului de cameră preliminară

Având în vedere numărul mare al excepțiilor de neconstituționalitate admise cu

privire la textele de lege ce reglementează procedura camerei preliminare, deciziile

CCR conducând, fie la modificarea legii, fie la inaplicabilitatea unor norme sau unor

sintagme, punem în discuție utilitatea acestei proceduri în cadrul procesului penal.

Astfel, inițial legiuitorul a urmărit ca această procedură să se desfășoare în

formă scrisă, fără participarea procurorului, a părților și persoanei vătămate, stabilind

anumite etape ce trebuiau parcurse pentru a fi respectat un interval de timp mic de la

începerea procedurii, până la data rămânerii definitivă a încheierii prin care s-a

dispus începerea judecății. Ulterior intrării învigoare a legii procesual penale, CCR

prin deciziile nr.641/2014, 631/2015, 18/2017, 802/2017 au fost admise excepțiile de

neconstituționalitate cu privire la norme ce reglementează procedura camerei

preliminare, aceste norme având, fie forma inițială, fie forma modificată prin alte acte

normative. Urmare a deciziilor CCR, procedura camerei preliminare a fost modificată

în mod substanțial, participând procurorul, fiind citate părțile și persoana vătămată,

pe lângă forma scrisă existând și dezbateri contradictorii, dar și posibilitatea

administrării oricăror mijloace de probă, permise de lege, cu privire la verificarea

aspectelor de legalitate a probelor administrate în timpul urmăririi penale și a actelor

efectuate în această fază. În acest context, durata întregii proceduri de cameră

preliminară nu mai este scurtă, mai mult, putem spune că se poate prelungi foarte

mult, în funcție de mijloacele de probă care sunt încuviințate și vor fi administrate,

unele dintre aceste presupunând o perioadă mai mare de timp. În condițiile în care

judecătorul de cameră preliminară administrează mijloace de probă pentru a stabili

dacă la urmărirea penală s-au respectat dispozițiile legale în privința probelor ce stau

la baza acuzării, și dispune începerea judecății, în viitor se va ridica problema

compatibilității acestui judecător de exercita funcția de judecată în cauza respectivă.

Page 17: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

17

Este adevărat că, în prezent, textul de lege3, prevede în mod expres că nu există

incompatibilitate între judecătorul care verifică legalitatea trimiterii în judecată și

judecătorul care exercită funcția de judecată, însă această normă a fost adoptată

înainte de publicarea deciziei CCR nr. 802/2017. Deși, potrivit acestei decizii,

judecătorul de cameră preliminară administrează mijloace de probă numai sub

aspectul verificării legalității probelor din faza urmăririi penale, este inevitabil ca, în

urma administrării acestor mijloace de probă să nu perceapă si aspecte ce țin de

temeinicia probelor. În acest sens, pot exista situații în care același mijloc de probă

administrat în procedura camerei preliminare pentru verificarea legalității unei probe,

poate fi admnistrat și în faza judecății pentru a se stabili starea de fapt și implicit dacă

inculpatul este vinovat sau nevinovat.

d. Competența instanței de judecată

O limitare a dreptului la informare al inculpatului s-a întâlnit în cazul

informațiilor clasificate care aveau un caracter esențial pentru aflarea adevărului,

deoarece, până la publicarea deciziei CCR nr.21/2018, judecătorul trebuia să solicite,

fie declasificarea totală sau parțială ori schimbarea gradului de clasificare, fie ca

autoritatea emitentă să își dea acordul ca avocatul inculpatului să aibă acces la

informațiile respective. În decizia CCR nr.21/2018 s-a arătat că judecătorul este

singurul care stabilește, în cursul procesului penal, dacă interesul aflării adevărului în

cauza respectivă primează sau nu motivului care a stat la baza clasificării

informațiilor, și în funcție de concluzia la care ajunge, tot judecătorul permite sau nu

accesul la informațiile respective4.

În opinia noastră, dacă judecătorul consideră că nu se impune limitarea

drepturilor justițiabililor dintr-un proces penal în favoarea unui interes general ce

privește securitatea națională, și îngăduie accesul la informațiile clasificate, acest

drept îl au apărătorii tuturor părților din cauză, nu doar avocatul inculpatului. Pe de

altă parte, avocații părților trebuie să dețină certificat de securitate sau autorizație de

acces corespunzător nivelului de secretizare conform L.182/2002, CCR arătând în

par.60 al deciziei nr.21/2018 că această condiție nu încalcă dispozițiile

constituționale, făcând trimitere la argumentele reținute în Decizia nr.1.120 din 16

octombrie 2008 și în Decizia nr.1.335 din 9 decembrie 2008.

După publicarea deciziei nr.21/2018 în M.Of., până la o eventuală modificare a

textului de lege de către legiuitor, în opinia noastră, cu ocazia aplicării disp. art. 352

alin.11 Cod Proc.Pen., singura ipoteză care respectă dreptul la informare al părților,

3 Art.3 alin.3 Cod Proc.Pen. prevede că funcția prevăzută de alin.1 lit.c – de verificare a legalității trimiterii sau

netrimiterii în judecată ,, este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății potrivit art.341 alin. (7) pct. 2 lit. c)”. 4 Prin decizia CCR nr.21 din 18.01.2018 publicată în M.Of. nr.175 din23.02.2018 s-a admis excepția de

neconstituționalitate constatându-se că: ,, sintagma instanța solicită cu raportare la sintagma permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului din cuprinsul dispozițiilor art.352 alin.(11) din Codul de procedură penală este neconstituțională” și că: ,, sintagma autoritatea emitentă din cuprinsul dispozițiilor art.352 alin.(12) din Codul de procedură penală este neconstituțională .

Page 18: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

18

este aceea în care, judecătorul solicită autorității de la care provin informațiile să le

declasifice total sau parțial, astfel încât, să poată fi observate de toate părțile. Forma

textului art. 352 alin.11 Cod Proc.Pen., rămasă după publicarea deciziei, și nicio altă

dispoziție dintr-un alt act normativ nu conferă judecătorului competența de a permite

sau nu accesul apărătorilor părților la informațiile clasificate în privința cărora

autoritatea emitentă refuză declasificarea. Pentru ca judecătorul să poată dispună cu

privire la informațiile clasificate, trebuie modificate atât normele procesual penale,

cât și dispozițiile din legea specială care reglementează protecția acestor informații.

Secțiunea 3: Conceptul de lege

În opinia noastră, în cazul drepturilor justițiabililor din procesul penal limitările

ar trebui reglementate numai prin lege privită din perspectiva criteriului formal,

pentru a se evita o procedură accelerată de adoptare a actelor normative prin care se

prevăd ingerințe în drepturile respective. Totodată nu trebuie să se ajungă la situații în

care, după ce drepturile au fost restrânse prin ordonanțe sau ordonanțe de urgență,

Parlamentul le respinge prin lege, cazuri în care s-ar pune problema înlăturării

consecințelor produse prin ordonanțele respective.

Secțiunea 4 : Abuzul de drept și abuzul de putere

În România, în privința drepturilor justițiabililor din procesul penal, putem

spune că nici statul prin reprezentanții săi, și niciun participant la procedurile penale

nu poate invoca exercitatea oricărui drept prevăzut de Constituție, CEDO, ori alte

convenții și tratate internaționale, sau act normativ intern, pentru a distruge drepturile

și libertățile celorlalți participanți sau a le limita mai mult decât este permis de

dispozițiile constituționale și convenționale.

În practică, se întâlnesc situații în care exercitarea drepturilor procesuale de

către justițiabili, la prima vedere pare abuzivă, însă trebuie analizat cu foarte multă

atenție fiecare caz în parte, pentru a nu se trage o concluzie pripită cu privire la

caracterul abuziv, și astfel se împiedică exercitarea acestor drepturi în mod

neîntemeiat. Pe de altă parte, organele judiciare trebuie să aibă o atitudine care să nu

încurajeze justițiabilii să-și exercite drepturile în mod abuziv, deoarece, dacă permit

un astfel de comportament, contribuie la restrângerea nejustificată a drepturilor

celorlalte părți.

Page 19: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

19

Secțiunea 5 : Efectele interpretărilor diferite date, normelor penale, de

Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-completele pentru

soluţionarea recursurilor în interesul legii şi completele pentru dezlegarea unor

chestiuni de drept

Dacă în cazul hotărârilor prealabile şi recursurilor în interesul legii nu pot fi

date interpretări diferite aceleiaşi norme, de-a lungul timpului au fost situaţii,

numărul acestora mărindu-se odată cu intrarea în vigoare a actualelor coduri, în care,

CCR, în deciziile prin care a admis excepţii de neconstituţionalitate invocate în

timpul procedurilor penale, a interpretat într-un mod propriu norma respectivă. Mai

mult, CCR a dat aceluiaşi text de lege un înţeles opus celui stabilit de ÎCCJ, fie prin

hotărârile prin care a dezlegat chestiuni de drept, conform art 475 Cod Proc. Pen., fie

deciziile prin care a admis recursuri în interesul legii.

Astfel de interpretări au fost date în cazul art. 5 Cod Pen., iniţial ÎCCJ-CDCD

hotărând prin Decizia nr. 2/2014 că legea penală mai favorabilă poate fi stabilită

prin aprecierea autonomă a normelor sau instituţiilor din legi succesive5, dar, ulterior

CCR prin Decizia nr.265/2014 a statuat că legea penală mai favorabilă se aplică

numai în ansamblul ei6

În acest context, s-a ajuns la situaţii în care au existat inculpaţi care au săvârşit

acelaşi gen de infracţiuni în perioada în care a fost în vigoare Codul penal din 1969,

dar au fost judecaţi după intrarea în vigoare a actualului cod penal, însă pentru unii s-

au pronunţat hotărâri definitive, prin care s-au combinat dispoziţiile celor două

coduri, conform Deciziei nr.2/2014 a ÎCCJ-CDCD, iar pentru alţii, procesul penal s-a

finalizat, după publicarea Deciziei nr.265/2014 a CCR, prin hotărâri care au respectat

această decizie, aplicând o singură lege. Inculpaţii din prima categorie au fost

avantajaţi prin modul de aplicare a art.5 Cod Pen., conform deciziei instanţei

supreme, în comparaţie cu inculpaţii din cea de-a doua categorie în privinţa cărora s-a

stabilit legea penală mai favorabilă potrivit deciziei instanţei de contencios

constitutional, astfel încât justiţiabili ce au avut aceeaşi situaţie juridică au primit

tratament juridic diferit.

Practic, perioadele de timp în care s-au pronunţat hotărârile definitive în

procesele penale în care au fost trimişi în judecată inculpaţi pentru acelaşi gen de

fapte comise sub imperiul legii vechi, au făcut diferenţa între tratamentele juridice

aplicate acestora şi implicit au influenţat modul de soluţionare a proceselor.

În ultimii ani s-au pronunţat multe decizii de către CCR prin care se analizează

modul de interpretare a unor norme în raport cu legea fundamentală, ajungându-se la

situaţii în care aceste decizii au intrat în contradicţie cu deciziile ÎCCJ pronunţate, fie

5 Prin Decizia nr.2/2014 a ÎCCJ-CDCD publicată în M.Of. nr.319 din 30 aprilie 2014 s-a stabilit că: ,,Prescripţia

răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei”. 6 Prin Decizia CCR nr.265/2014 publicată în M.Of. nr.372 din 20 mai 2014 s-a admis excepţia de neconstitualitate şi s-a

constatat că: ,,dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi successive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile”.

Page 20: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

20

în soluţionarea recursurilor în interesul legii, fie în soluţionarea întrebărilor

preliminare.

Pornind de la dispoziţiile constituţionale care reglementează rolul fiecăreia

dintre cele două instanţe, constatăm că, potrivit art.126 alin.3 din Constituţie, ÎCCJ

,,asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe

judecătoreşti, potrivit competenţei sale”, iar CCR, conform art.146 lit.d din Legea

fundamentală ,,hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi

ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial (...)”.

La prima vedere, s-ar putea spune că numai ÎCCJ este competentă să interpreteze o

normă în vedere aplicării unitare la nivelul întregii ţări, însă pentru a înţelege şi rolul

deciziilor interpretative date de CCR, trebuie să avem în vedere scopul justiţiei

constituţionale.

Or, prin analizarea de către CCR a compatibilităţii înţelesului unei norme

stabilit de instanţa supremă, în deciziile de soluţionare a recursurilor în interesul legii

sau de rezolvare a chestiunilor de drept, cu Legea fundamentală, se poate spune că se

realizează o protecţie sporită a drepturilor şi libertăţilor persoanelor.

Deşi, uneori, s-a considerat că interpretarea dată de CCR ar fi mai nefavorabilă

persoanelor trimise în judecată, în comparaţie cu interpretarea instanţei supreme, cum

ar fi cazul deciziilor privind interpretarea art.5 Cod Pen., opinia noastră este că,

pentru a se asigura supremaţia Constituţiei şi protecţia drepturilor şi libertăţilor

persoanelor, nu trebuie să ne raportăm doar la anumite categorii de persoane, sau la

anumite cazuri particulare, ci trebuie avute în vedere aspecte privitoare la principiile

generale, drepturile, libertăţile, îndatoririle reglementate de Legea fundamentală.

Secțiunea 6 : Previzibilitatea cazurilor de limitare a drepturilor

Orice dispoziție legală trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca

destinatarii acesteia să să o respecte, iar organele judiciare să o interpreteze și să o

aplice în conformitate cu scopul urmărit de legiuitor în momentul în care a adoptat

norma respectivă. Una dintre condițiile esențiale de care depinde modul în care o

normă dintr-un act normativ este percepută de persoane, în general, și de justițiabili,

în special, este previzibilitatea. Putem spune că, dacă această condiție nu este

îndeplinită, dispoziția legală nu va avea o perioadă foarte lungă în care va fi aplicată,

în contextul în care această deficiență constituie un motiv de invocare a excepției de

neconstituționalitate, având în vedere practica CCR, care a admis foarte multe

excepții din cauza lipsei de previzibilitate. În cazul normelor prin care se limitează

drepturile justițiabililor în procesul penal, gradul de previzibilitate trebuie să fie

foarte ridicat, pentru a nu exista riscul aplicării abuzive și a interpretării inadecvate.

Page 21: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

21

CAPITOLUL II

Limitarea drepturilor și libertăților să fie necesară într-o societate

democratică

Secțiunea 1 : Semnificația termenului necesar

Legiuitorul trebuie să reglementeze, ca regulă generală, metode neintruzive,

eficiente, care să conducă la realizarea scopului pentru care au fost adoptate, și, doar

cu titlu de excepție, cazurile în care pot fi limitate drepturile. Ulterior, cu ocazia

aplicării dispozițiilor legale, organele judiciare fac o nouă analiză a condițiilor în

care, potrivit legii, există posibilitatea restrângerii drepturilor, luând în considerare

specificul fiecărui caz în parte, astfel încât, putem spune că sunt două filtre prin care

trebuie să treacă o dispoziție legală care reglementează situațiile în care pot fi limitate

drepturile.

Secțiunea 2 : Societatea democratică și societatea liberală

Există o strânsă legătură între cele două concepte, nefiind suficient doar ca

cetățenii unui stat să-și exprime, în momentul exercitării dreptului de vot, opinia cu

privire la persoanele care vor face parte din autoritatea ce exercită puterea legiuitoare,

ci este nevoie ca actele normative adoptate de această putere, în primul rând să

protejeze drepturile tuturor persoanelor, iar condițiile în care pot fi limitate aceste

drepturi să fie stabilite în concordanță cu principii ce stau la baza statului democratic.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, o societate democratică nu poate exista fără

îndeplinirea condițiilor privitoare la toleranță, pluralism, spirit receptiv7. În acest

context, s-a arătat că, uneori este nevoie ca interesele individului să fie subordonate

intereselor grupului, insă ,,democrația nu înseamnă doar că opiniile majorității trebuie

întotdeauna să prevaleze: trebuie realizat un echilibru care să asigure tratamentul

echitabil și adecvat al minorităților și să evite orice abuz de poziție dominantă ”8.

Totodată, instanța de contencios european a constatat că democrația este ,,o trăsătură

fundamentală a ordinii europene”, iar ,, realizarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale sunt cel mai bine asigurate, pe de o parte, de o democrație politică

eficientă și pe de altă parte printr-o înțelegere și respectare comună a drepturilor

omului”9.

Secțiunea 3 : Proporționalitatea limitării

Legiuitorul, în actul normativ prin care se reglementează condițiile care trebuie

îndeplinite în cazurile în care există posibilitatea limitării unor drepturi și libertăți, nu

poate să prevadă, pentru fiecare caz în parte, situația care justifică măsura restrictivă,

7 Handyside c. Regatului Unit, Cererea nr.5493/72, (CtEDO, 7 decembrie 1976), par.49

8 Young, James și Webster c. Regatului Unit, Cererea nr.7601/76; 7806/77, (CtEDO,13 august 1981), par.63.

9 Partidul Comunist Unit din Turcia și alții c.Turcia, Cererea nr. 133/1996/752/951, (CtEDO, 30 ianuarie 1998), par.45.

Page 22: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

22

astfel încât, stabilește un sistem de norme care trebuie să respecte disp.art.53 din

Constituție. În schimb, organul judiciar chemat să aplice legea, pe lângă faptul că

trebuie să nu încalce normele care stabilesc condițiile generale care trebuie

îndeplinite când se pune problema limitării unui drept, se va raporta la starea de fapt

rezultată din probe, pentru a stabili dacă, în funcție de gravitatea faptei, modului de

comitere, consecințele produse, persoana titularului dreptului, se impune restrângerea

dreptului respectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă formal sunt întrunite criteriile

prevăzute de lege pentru a putea fi dispusă o măsură restrictivă de drepturi, nu este

suficent pentru a fi limitat un drept, ci aceste criterii trebuie raportate la specificul

fiecărei spețe, organul judiciar fiind cel care va analiza oportunitatea măsurii.

Page 23: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

23

PARTEA SPECIALĂ

Drepturile limitate

CAPITOLUL I

Dreptul la libertate și la siguranță

Secțiunea 1 : Condițiile de limitare a dreptului la libertate și la siguranță

Având în vedere legătura strânsă dintre conceptul de libertate și conceptul de

siguranță și importanța deosebită a acestora, în procesul penal este esențială existența

unei proceduri clare care să împiedice apariția cazurilor în care limitarea celor două

drepturi încalcă dispozițiile constituționale și convenționale.

Pe lângă condiția privitoare la respectarea legii interne, în jurisprudența CtEDO

s-a analizat și caracterul reglementar al privării de libertate, în acest sens verificând

dacă detenția, atât în privința procedurii de instituire, cât și a celei de executare, este

conformă cu scopul limitărilor permise de art. 5 par.1 din CEDO10

. Or, acest scop

constă în evitarea cazurilor în care justițiabilii sunt privați de libertate în mod arbitrar,

în aceste cazuri detenția neputând fi considerată legală11

.Totodată, în viziunea

CtEDO, în cazul justițiabililor condamnați, pentru ca detenția să aibă caracter

reglementar este necesar să existe o legătură de cauzalitate destul de puternică între

condamnare și detenție12

, dar și o adecvare între temeiul invocat pentru privarea de

libertate și locul și condițiile de detenție13

. Nu în ultimul rând, acest caracter reclamă

îndeplinirea condiției de proporționalitate, în sensul de a fi luate în considerare și

celelalte măsuri mai ușoare, iar în urma unei analize efective, se apreciază dacă

acestea pot asigura protejarea interesului public sau personal care a stat la baza

detenției14

.

Secțiunea 2 : Măsurile preventive privative de libertate

Subsecțiunea 1: Reținerea

Analizând caracterul previzibil al normelor ce reglementează procedura ce

trebuie urmată în cazul dispunerii măsurii reținerii, punem în discuție alin. 16 al

art.209 Cod Proc. Pen. care prevede un termen de cel puțin 6 ore pe care procurorul

trebuie să-l respecte când formulează propunere de arestare preventivă. În acest sens,

observăm că legea nu prevede ce se întâmplă în cazul în care termenul nu este

respectat, dacă există vreo sancțiune în privința reținerii sau cu privire la procedura

de de soluționare a propunerii de arestare preventivă. În condițiile în care termenul

10

Winterwerp c.Olanda, Cererea nr.6301/73, (CtEDO, 24 octombrie 1979), par.39. 11

Ibidem. 12

Stafford c. Regatului Unit, Cererea nr.46295/99, (CtEDO, 28 mai 2002), par.81. 13

Aerts c. Belgia, Cererea nr.61/1997/845/1051, (CtEDO, 30 iulie 1998), par.46. 14

Witold Litwa c. Polonia, Cererea nr.26629/95, (CtEDO, 4 aprilie 2000), par.78.

Page 24: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

24

respectiv a fost introdus cu un scop – de a da posibilitatea inculpatului să-și exercite

în mod efectiv dreptul la apărare, dar și de a oferi timp suficient judecătorului ce

soluționează propunerea de arestare, să observe întreg dosarul cauzei – în opinia

noastră, este necesar ca legea să reglementeze consecințele nerespectării termenului.

Subsecțiunea 2 : Arestul la domiciliu și arestarea preventivă

În opinia noastră, pentru a nu exista posibilitatea apariției unor cazuri în care se

aplică tratamente juridice diferite unor persoane care au criterii personale

asemănătoare, sunt cercetate pentru același gen de fapte, dar în cauze diferite, ar fi

recomandat ca legiuitorul să stabilească pentru fiecare dintre cele două măsuri

preventive, condiții și cazuri separate în care pot fi dispuse. Astfel, infracțiunile

pentru care se poate dispune arestarea preventivă ar trebui să fie într-un număr mai

redus, infracțiuni caracterizate de o gravitate mare, reflectată, fie în limitele de

pedeapsă prevăzute de lege ( de exemplu limita minimă să fie mai mare de 7 ani), fie

în modalitatea de săvârșire, mijloacele folosite, consecințele produse ( de exemplu:

prin folosirea unei arme- în înțelesul prevăzut de art.179 Cod Pen., prin violență, prin

incendiere etc.). În același sens, în privința arestului la domiciliu să se stabilească o

limită minimă a pedepsei ( de exemplu 4 ani) pentru infracțiunile în cazul cărora se

poate dispune această măsură, coroborată cu alte aspecte care pot justifica izolarea

persoanei în domiciliu ( de exemplu: antecedentele penale, conduita avută după

săvârșirea faptei, numărul faptelor sau al actelor materiale etc.).

Page 25: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

25

CAPITOLUL II

Dreptul la un proces echitabil

Secțiunea 1 : Accesul la justiție

Pot fi întâlnite situații în care dreptul la un tribunal este limitat din cauza

situației materiale precare a justițiabililor și a distanței mari existente între sediul

instanței și localitatea în care locuiesc justițiabilii coroborată cu lipsa mijloacelor de

transport. Astfel de situații au apărut, într-un număr destul de mare, după intrarea în

vigoare a actualului cod de procedură penală, care prevede o singură cale de atac –

apelul - ce poate fi exercitată împotriva sentințelor prin care se soluționează fondul

cauzei. În condițiile în care, competența de judecare a apelurilor declarate împotriva

sentințelor pronunțate de judecătorii și tribunale, aparține curților de apel, sunt cazuri

în care, în raza teritorială a instanței de apel se află foarte multe judecătorii aflate în

orașe din diferite județe, dar, la rândul lor, judecătoriile au în circumscripția lor

localități care se află la distanțe destul de mari față de sediul curții de apel.

Secțiunea 2 : Echitatea procedurii; egalitatea de ,,arme”

În opinia noastră, în legea internă, există dispoziții care, prin modul în care

reglementează anumite faza procesuale, pun sub semnul întrebării caracterul echitabil

al procedurii. În acest sens, sunt normele ce prevăd modul în care începe urmărirea

penală, într-o primă etapă autorul faptei neavând vreun drept, în condițiile în care

urmărirea penală se efectuează doar cu privire la faptă, chiar și în situațiile în care

făptuitorul este cunoscut. Deși, prin înlăturarea instituției actelor premergătoare

reglementată de Cod Proc. Pen. din 1968, s-a dorit evitarea situațiilor în care

persoanele suspectate de comiterea unei fapte penale nu aveau cunoștință de faptul că

împotriva lor se efectuează cercetări, noua instituție a începerii urmăririi penale in

rem nu a înlăturat aspectele negative legate de drepturile făptuitorului. Astfel, acesta

nu este prezent la organul de urmărire penală, în momentul când se administrează

probele, nu poate propune mijloace de probă, nu poate formula cereri sau ridica

excepții cu privire la modul în care se desfășoară urmărirea penală.

Secțiunea 3 : Loialitatea și legalitatea probelor

În condițiile în care, în faza camerei preliminare poate fi administrat orice

mijloc de probă pentru a se stabili dacă s-au încălcat, în faza urmăririi penale,

dispoziții care privesc legalitatea sau loialitatea probelor, se ridică problema duratei

întregului proces penal și a compatibilității judecătorului de camera preliminară de a

exercita și funcția de judecată, context în care, se poate pune în discuție desființarea

acestei faze procesuale și preluarea atribuțiilor specifice camerei preliminare de către

judecătorul de drepturi și libertăți.

Page 26: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

26

Secțiunea 4 : Continuitatea completului de judecată

Punem în discuție situația reglementată de art.424 alin.4 Cod Proc.Pen.,

respectiv în cazul când instanța de apel dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de fond, trebuie să menționeze ultimul act procedural valabil, de la care trebuie să

continue procesul penal. Astfel, dacă in decizia instanței de control judiciar se

menționează un asemenea act, iar până la acesta a fost ascultat inculpatul și au fost

audiați martori, instanța de fond care rejudecă procesul trebuie să reaudieze atât

inculpatul cât și martorii, deoarece în caz contrar s-ar aduce atingere dreptului la un

proces echitabil, în condițiile în care, potrivit art.64 alin.3 Cod Proc.Pen., cauza se

rejudecă de către alt judecător. Această normă trebuie interpretată în sensul că nu se

mai administrează doar mijloacele de probă constând în înscrisuri, acte medico-

legale, rapoarte de expertiză etc. În schimb, noul complet de judecată are posibilitatea

să administreze noi mijloace de probă, la cererea procurorului sau a justițiabililor, pe

care le apreciază utile pentru soluționarea cauzei. În acest context, ar fi utilă o

modificare a textului de lege, în sensul menționării obligației instanței de fond de a

proceda la reaudierea inculpatului, a martorilor și a persoanei vătămate.

Secțiunea 5 : Prezumția de nevinovăție

Organele judiciare și autoritățile publice, pe lângă faptul că au obligația de a

alege un mod de exprimare care să nu aducă atingere prezumției de nevinovăție,

trebuie să și adopte anumite măsuri specifice atribuțiilor ce le revin prin prisma

funcției ce o ocupă, măsuri prin care să asigure respectarea de către toți membrii

societății a acestei prezumții. Totodată, legiuitorul trebuie să stabilească anumite

sancțiuni cu privire la cei care încalcă prezumția de nevinovăție, sancțiuni care să

conducă la diminuarea sau chiar stoparea cazurilor în care nu se respectă prezumția

respectivă.

Page 27: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

27

CAPITOLUL III

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Secțiunea 1 : Specificul activității SRI și măsurile speciale de supraveghere

Judecătorul ordinar are competenţa de a hotărî dacă se impune aplicarea

vreunei sancţiuni actelor îndeplinite înainte de publicarea deciziei CCR nr.51/2016 în

M.Of., şi de a stabili dacă sunt incidente normele care reglementează nulitatea

absolută sau cele referitoare la nulitatea relativă.

Raportându-ne la cazurile de nulitate absolută prevăzute în mod limitativ de

art.281 alin.1 lit. a)-f) Cod Proc.Pen., constatăm că, numai în situaţia nerespectării

dispoziţiilor legale privind competenţa materială şi competenţa personală a

instanţelor judecătoreşti, intervine această sancţiune, dar nu oricând, ci doar atunci

când o instanţă de grad inferior a efectuat judecata, deşi competenţa aparţinea

instanţei superioare.

Spre deosebire de codul de procedură penală din 1969, care a prevăzut că, în

situaţia în care urmărirea penală a fost efectuată de un organ inferior celui competent,

exista motiv de nulitate absolută – art.197 alin.2 , actualul cod nu a preluat acest caz,

astfel încât nici în cazul în care măsurile de supraveghere tehnică au fost puse în

executare de un organ necompetent, nu poate fi constatată nulitatea absolută.

În cauzele în care faza camerei preliminare nu s-a finalizat până la publicarea

deciziei CCR nr.51/2016 în M.Of., nu s-au ivit foarte multe semne de întrebare cu

privire la posibilitatea justiţiabililior de a invoca nulitatea relativă a procedeelor

probatorii şi a mijloacelor de probă, însă au apărut dificultăţi în procesele penale în

care judecătorul de cameră preliminară dispusese începerea judecăţii.

În opinia noastră, în condiţiile în care, până la data publicării deciziei CCR

nr.51/2016 în M.Of., a existat prezumţia de constituţionalitate a dispoziţiilor art.142

alin.1 Cod Proc.Pen., iar decizia respectivă a fost publicată în M.Of. după finalizarea

fazei camerei preliminare, dacă s-ar accepta ideea potrivit căreia, nu mai poate fi

invocată nulitatea relativă în cursul judecăţii, am putea spune că decizia CCR ar fi

lipsită de efecte, iar pe de altă parte dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil

nu ar exista în mod efectiv.

Totodată, lipsa de calitate a legii, generată de neîndeplinirea condiţiilor de

claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, nu poate fi imputată persoanelor

care susţin că prin aplicarea legii respective, le-au fost vătămate drepturile.

Prin urmare, putem spune că, părţile ori subiecţii procesuali principali care

reclamă o vătămare a drepturilor lor, au avut posibilitatea de a invoca nulitatea

relativă în faţa instanţei de judecată, care judecă, fie fondul cauzei, fie calea de atac,

la primul termen cu procedura completă, care a fost stabilit după publicarea deciziei

Curţii Constituţionale.

Page 28: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

28

Secțiunea 2 : Dreptul subiectului unui mandat de supraveghere tehnică de

a contesta legalitatea măsurii în cazul în care nu a dobândit calitatea de inculpat

În cazul nulității absolute nu apar probleme în privința participanților la

procesul penal care pot invoca această nulitate, putând fi invocată chiar și din oficiu,

situația se schimbă în cazul nulității relative, în condițiile în care art.282 alin.2 Cod

Proc.Pen. reglementează în mod expres și limitativ participanții cărora legea le dă

dreptul să invoce nulitatea relativă, contestatorul nefiind inclus în această categorie.

În acest context, în opinia noastră, ar fi necesară modificarea acestor dispoziții

legale în sensul includerii în categoria participanților la procesul penal ce pot invoca

nulitatea relativă a unui act, și a persoanelor care, deși nu au fost trimise în judecată,

au dreptul să conteste măsura supravegherii tehnice la care au fost supuși și să solicite

înlăturarea consecințelor produse. În acest sens, semnificativă este jurisprudența

CtEDO care a considerat că se încalcă disp. art. 8 din CEDO în cazul în care o

instanță națională a apreciat că o persoană, ale cărei convorbiri telefonice au fost

interceptate în baza supravegherii liniei telefonice a altui terț, nu are calitatea

procesuală de a formula plângere împotriva modului în care s-a dispus prelungirea

măsurii, instanța de contencios european constatând că persoana respectivă nu a

beneficiat de un control efectiv al măsurii, care trebuie să fie respectat într-un stat de

drept.15

15

Lambert c.Franței, Cererea nr. 88/1997/872/1084, (CtEDO, 24 august 1998), par.34 - 41.

Page 29: PENAL - ucv.ro · Specifice procesului penal sunt dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi torturat, dreptul la neretroactivitatea legii penale, acestea neputând face obiectul niciunui

29

Concluzii

Cercetarea din cadrul prezentei teze referitoare la modul în care drepturile

justițiabilului pot fi limitate în cursul procesului penal, a condus la mai multe

rezultate, unele generale, valabile pentru toate drepturile, altele particulare, aplicabile

doar unora dintre ele.

Pe toată durata procesului penal sunt situații în care se limitează drepturile

justițiabililor, o parte din acestea au fost analizate în prezenta lucrare, fiind

identificate soluții practice pentru a fi evitate cazurile în care, limitările drepturilor nu

sunt conforme cu Legea fundamentală, CEDO, jurisprudența CtEDO.