• • •

CONTRIBUŢIA LUI l"'UCllEŢIC PA.TRĂŞCANU LA ..i\}~iRMAREA }~fLOZOFlEI IIARXISTE IN ROMÂNIA

• DE •

• • •

• •

•

Înzestrat ct1 c, temeinică cu J tL1ră filozofică, c11 o fc,rţă de anaJiză şi sin teză, cu sensibi­l itatc şi capacita te in tcrpretativă~ l„ucreţit1 JJă trăşcan u se ln scri.e 1n pri mele rîn duri ale gjnditorilor marxişti din ţara noastră, mar­clnd prin 1ntreaga sa activitate deceniile de mijloc ale veacului nostrt1 . ...

lntreaga sa operă filozofică şi -politică vădeşte deplina înţelegere a rolului activ pe care trebuie să-1 aibă filozofia tn viaţa socială. O filozofie care nu tinde spre acţiune socială, care 1şi declină competenţa sa sub acest raport nu poate fi viabilă. Filozofia - spune Pătrăşcanu - , ,nu poate şi nt1 trebuie să fie nici o contemplaţie dezintere­sată şi inutilă, nici o întoarcere a individului _... ·devenit obiect de reflexiune în cuprinsul :vi~ţii - asupra lui însuşi. Ct1 atît mai puţin limitîndu-se la un singur domeniu: intelec­tual, cultural sau moral, filozofia nu urmează să devină vehicul spre morală sau spre eter­nitate'' 1. Şi mai departe: , ,multiplele as­pecte st1b care se înfăţişează gîndirea ome­nească - unele abstracte şi îndepărtate, altele concrete şi imediate - subliniază importanţa filozofiei nu doar ca mijloc de interpretare .a 11:tmii, ci şi d e influenţare, de intervenţie - ca u11 factor important - chiar în · schim­lJarea ei'' 2 • Această idee, fundamentală pentru

· gîhdirea marxistă, este reluată cu insistenţă de I... Pătrăşcan u care simte nevoia firească de a o pune din r1ot1, cu putere, în lumină ln condiţiile clnd, după 2:3 AugL1st 1944, ţara noastră se angajase pe drt1mt1l unor prefaceri sociale s tructura le, cărora filozo­fia nt1 Jc putea fi o simplă spectatoare.

Atrăgtn d atenţia că filozofia s talJilcşte , ,:poziţia în faţa vieţii şi a problemelor ei, atît a individt1lt1i, ctt ş i a tinei colectivităţi' ' , I„t1creţit1 Pătrăşcant1 a sulJliniat tn repetate rlnduri valoarea teoretică, metodologică şi practică a . filozofiei marxiste: , ,1'laterialis­mt11 dialectic - seric el tntr-o caracterizare

•

1 Lucreţitt Pătrăşcan u, Curente şi len­dinJe în filozofia românească, Bt1ct1reşti,

. Edit. politică, 1971, p. 12 - 13. 2 Ibidem, p. 1;1.

Rev. filoz . • X .}{lll, 1, p , 05 - 76, Buct1reşti 1976.

!> - c. 710

•

• •

•

memoral>iJă - nu se înfăţişează ca un sistem filozofic, aşa Cltm este kantianismttl sau hege­lianismul. I. .. ipsit de conturt1rilc fixc ' ale t1nui sistem proprit1-zis, el încearcă să ct1prin dă, să interpreteze şi să influenţeze mersul, e,·o-1 uţia lumii înconjurătoare.

~Iateria1ismu l dialectic este o ştiinţă şi o filozofie. JI privim ca o ştiinţă, deoarece cuprinde cele mai generale legi, referitoare la totalitatea realităţii, ne oferă explicarea resorturil(?r care o fac accesibilă înţelegerii

· noastre, ne înfăţişează o analiză a cauzelor împletită cu o viziune asupra lumii.

Din punct de ,·edere filozofic, materialis­mul dialectic reprezintă o concepţie asupra lumii, după cum în ace·eaşi măsură este afir­marea voinţei de a nt1 accepta lumea în forma ei de astăzi. · ·

Materialismul dialectic (şi aceasta este o caracteristică a lui) împleteşte teoreticul Cll

practicul, propunlndu-şi ca scop şi fixindu-şi

punct de plecare în elementul concret, adică tn ceea ce ne oferă natura, ,·iaţa şi întreaga l urne înconjurătoare dr.ept probleme de solu­ţionat. Tocmai prin această legătură strln~ă a practicii cu teoria, materialismul dialectic este un instrument teoretic revoluţionar şi face posibilă o practică revoluţionară'' 3 •

Alături de caracterizările lui Gherea, ale lt1i Ilie Cristea~ de aprecierile din , ,Era nouă' ' ct1 privire la conţinutul şi sensL1l materialis­mului dialectic şi istoric, aceste precizări ale lui Pătrăşcanu au meritul de a imbră"ţişa, tn tr-o succesi11ne logico-istorică, dimensi11-nile fundamentale ale filozofiei marxiste, de la ontologic şi gnoseologic, ptnă la morală şi acţiunea socială. Pătrăşcan11 îmbogăţeşte literatL1ra marxistă românească cu o contri­bt1ţie remarcabilă tocn1ai prin înţelegerea aprofL1ndată a ceea ce este esenţial concepţiei despre lume a proletariatului, capacitatea intrinsecă de dezvoltare contint1ă ln confor­mitate cu cerinţele vieţii.

· r~olosind dialectica materialistă în inter­pretarea fenomenelor sociale, tn genera,lizarea datelor. ştiinţelor nat11rii, in analiza t111or

: 3 Ibidem, p. 195-196. • • . '

• •

66 1R1ADU PIANT AZI

concepţii filozofice, gtnditorul marxist a lăsat poster.ităţii o serie de aprecieri extrem de i11teresante şi pr.eţioase, ttnele valabile peste. timp, c\1 toate că - trebuind tn perioada tn care scria să ia atitudine ln special tmpo­tri,1a istoricilor şi a filozofilor idealişti - nu a putut să discearnă totdeauna momentele de ade,·ăr. din concepţiile trecutului. Dar Pătrăşcanu ne-a lăsat o pildă de ceea ce mseamnă partinitate tn filozofie, angajare politică deschisă.

În studiile şi cărţile sale, Problemele dP ha:ă ale Romdniei, Sub trei dictaturi, Un veac de f rămîntări sociale, Curente şi tendinţe in filozof ia romdnească - Lucreţiu Pătrăşcanu a proiectat lumina unei interpretări materia­list-dialectice asupra societăţii româneşti aşa cl.1m s-a manifestat şi s-a dezvoltat ea de-a ll.1ngul a mai bine de un secol (1821-1946), a făcut aprecieri pătrunzătoare asupra marilor evenimente din această perioadă, a analizat raporturile sociale şi de clasă,

•ln l.lltimii ani au apărut o serie de studii ş i articole cansacrate activităţii şi ideilor lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Cităm tn acest sens : Gh. Ioniţă, Lucreţiu Pătrăşcanu, gînditor social-politic, , ,Analele Universităţii Bucureşti seria Istorie'', nr. 2/1970; Z. Ornea, Lucre/i~ Pătrăşcanu şi gene:a Romdniei moderne • :Lupta de clasă'', nr. 1, 1970 ; A. Porţeant; ş1 T. Udrea, Lucrări de Lucreţiu Pătrăşcanu c~nsacrate istoriei moderne şi contemporane a Romdniei, , ,Re,·ista de istorie'', nr. 3, 1971 ; C. Şte.fa~~che, Lucreţiu Pătrăşcanu filosoful, , ,Croni~a , 3, nr. 22, ian. 1968; Geneza, carac­terul şz structura economiei romdneşti in vizi-11~e~

11

/ui 1.-ucre/iu Pătrăşcanu, ,,Viaţa econo­mica , nr. 22 .din 28 mai 1971 ; Lucreţiu Pătrăş.canu. , ,Viaţa economică'', nr. 22 din 28 n1a1 1971 ; Lucreţiu Pătrăşcanu 1900-1954 , ,Analele Institutului de istorie a partidului'': nr. ~ - 3,. 1968; Radu Pantazi, Filozof ia n1arx1stă ,n Romdnia în perioada dintre cele două ~ă:boaie mondiale, Probleme de materia­lism. ,s!oric,. ln !'ilo:of ia şi sociologia în Ro­mdnza 1~ J!TLmaJumătate a secolului XX, Edit. Academiei, 1969; Ion Florea, Contribuţia lui l~ucref~u ,,Pătrăşcanu in do111eniul I ilozof iei' ' .Cronica • 6, nr. 7 13 f ehr 1971 . M' 1 · d ' · , ircea

oani ' ~ Lucre/lu. Pătrăşcanu - Curente şi tendin/e. ,n /il~:o/1a romdneascd, ,,Rev. bibl.'', 24, nr. 5 mai 1971; G. Pătraşcu, Lucre/iu Pătrăşcanu - Curente şi tendin/e în f iloto/ia r~m~nească, .,Ateneu'', 8, nr. 4 aprilie, 1971. S1m1on I. Pop, Aletodologia cercetării ştiin: Iii fee şi a predd1·ii ştiin/elor sociale ln scrierile lui Lucr~/iu P.ătrdşcanu, ,,Rev. de pedagogie'' 20, nr. 3 n1a1 1971 ; A. Gh. Savu, IJucrefi~ Pdtrăşcanu. Curente şi tendin/e in I ilozo/ ia ~omc1!1ească, , ,Analele Institt1tului de ştiinţe istorice şi politice de pe llngă C.C al p C R ,, 17, nr. 4, iulie-atigust, 197l. · · · · '

conexiunea fenomenelor şi sensul dezvoltării sociale a României*. Pentru L . Pătrăşcanu istoria nu era, desigur, o serie simplă d e epi­soade, ci o continuitate mereu vie, care manifestă un dinamism interior : , , Istoria tn dezvoltarea ei - citim ln Curente şi ten­dinţe fn f ilorof ia romdnească - n u se înfă­ţişează ca o simplă şi banală repetare de stări şi momente, de cicluri mai mult sa u mai puţin asemănătoare, necum identice. Un paralelism, tn tnţelesul strict al cu\1 ntu1ui, Intre etapele diferite pe care Je-a p arcurs omenirea nu poate fi stabilit. Istoria nu este o permanentă relntoarcere - corsi e ricorsl - cum afirma Vico, după cum n u urmează nici drumul evoluţiei helicoidale t rasate d e Kant. Istoria omenirii se caracterizează dimpotrivă prin permanente schimbări şi transformări, ln care momentul dispariţiei unei epoci şi a unor. forme d e viaţă economică şi socială este totodată momentul naşterii unei noi vieţi, a unei noi societăţi. Viaţa condiţionează moar,tea, d ar. nu este mai puţin adevăr.at că moartea, la rtndul ei, dă naştere vieţii' ' '·

Ideea este pusă tn relief de autor. cu refe­rire la sfirşitul lumii vechi burgh eze şi înce­putul unei noi lumi, fără exploatare fără asuprire. Aceasta este tendinţa inelu~tabilă a p~ocesul~i i~t?ric, sensul dezvoltări i pro­gresive a 1stor1e1. În autentic spirit marxist, Pătrăşcanu accentuează posibilitatea ex is­tenţei, ln cadrul trecerii de la vechea la noua societa~e, a unei mari diversităţi calitative, determinate de condiţii specifice de l~ şi de timp. Este o idee cu ecou contemporan de o deosebită tnsemnătate, formulată de Lucreţiu Pătrăşcanu tn termeni cu care sin­tem ~?işnuiţi. astăzi, dar care erau mai puţin f~los1ţi atunci : , ,Noi trăim pe plan general, dincolo de a.parenţele trunchiate şi deci tnşe­lăto~re, sflrş1tul unui regim social şi lnceputul unuia nou. Fazele prin care va trece omenirea tn desfăşurarea acestui proces de moarte şi totodată de naşter.e, de sftrşit şi totodată de veac nou, transformările pe care le vor suferi lntr-o ţară sau alta-după 1mprejt1rările istorice co~crete - instituţiile de bază, economice, sociale sau culturale ritmul p I , e care- va cuno~şte trecerea de la un regim la aÎtul nu pot f1 l~că prevăzute. Singurul lucru ca­re treba1e să-l subliniem tn legătură cu ;!ble-mele cercetate este că astăzi tră' I mondial d' 1. im pe pan 1

f in P in acest proces de structurali rans ormare, al cărui prim tnceput se Ia­

~eazli cu ctteva decenii mai lnainte"' :Ste em?~. de remarcat puterea de antici. re a

glnd1ri1 marxiste a lui Păt A pa şi fermitatea ei dialectici r şcanu, sup!eţee astă dată ln

1 • , prezente ,a de

v ziunea generali asupra vil-

• Lucreţiu Pătrăşcanu • Ibidem, p. 61. ' op. cit., p. 62.

torult1i asupra inevitabilităţii apariţiei pe scena i~torică a unei noi societăţi, fără a avea pretenţia de a determina cu exactitate fazele şi ritmul acestor. transformări structurale.

in lucrarea din care am citat autorul tşi propunea să analizeze tematica generală a filozofiei româneşti contemporane (cartea a apărut in 1946, in trei ediţii e~u!zate tn ctteva lt1ni), influenţele care se exercita asupra ei, precum şi trăsăturile s~le gener~le. ~ această direcţie, el face o serie de cons1deraţ11 care marchează contribuţii notabile la afir­marea filozofiei marxiste in România.

ca şi predecesorii săi, Lucreţiu Pătrăş­canu ţine să sublinieze raportul dintre exis­tenţa socială şi conştiinţa socială, dintre infrastructură şi suprastructură, raport în care pri1nul termen este determinant. Ca şi Dobrogeanu-Gherea, Ilie Cristea, Lothar Rădă­ceant1, Miron Radu Par.aschivescu, Pătrăş­canu respinge acuzaţiile ideologilor burghezi care pretindeau că, 1n stabilirea relaţiei a1nintite, marxismul cade victimă unei inter­pretări mecaniciste, unilaterale. Dacă la un moment dat, constată cu îndreptăţire auto­rul, in stadiul primar. al evolt1ţiei societăţilor. t1mane, legătura directă şi imediată dintre cele dot1ă domenii, cel spiritual şi cel material, t·ra relativ uşor de precizat, o dată ct1 dez­voltarea raporturilor de producţie, cu ampli­ficarea vieţii sociale de-a lungt1l procesului istoric. descifrarea acestei legături devine 1nai dificilă, pentru că intre aceste două pl~1nt1ri (i11fra şi st1prastructură) se interpun n11111eroase elemente, diverse prin natura lor. Ceea ce 11t1 anulează fondul problemei şi u11t1me reflectarea în s11prastructură. 111

conştii11ţă, tn ideologie, a orinduirii sociale date. .\şa incit - cităn1 concluzia - , , re­flt.•x11l rxistă. dar nu are un caracter mecanic, si111pl11 ş i direct, ci lln caracter dialectic, tocmai pri11 existenţa u11or etape inter1ne­dinrl~ l11tre cele dot1ă domenii, ct1 asigurarea tinei libe.rtăţi care dă posibilitate prod11cţiei i11 telcct11ale să se desfăşoare pe di,·erse pla-11t1ri şi, 11t1 mai pt1ţin, să exercite o influenţă ns\1pra con1plex11lt1i ,• ieţii economice şi so­t.·iale'' 6 •

De aici, rezultă că naşterea şi formarea gtndirii filozofice. ca par.te a procesult1i ln Cl1prinsul căruia se plămădeşte producţia ideologică a unei societăţi, tr.ebuie ltrmăr.ite - pentr\1 a putea fi cor:ect interpretate şi 1nţelese - ca orice fenomen de suprastruc­tl1ră, plectnd de la stări şi fapte de natură economică şi socială, pentru că - şi Pătriş­c.anu insistă - i11tre cadrul social (el tnsuşi produs nemijlocit al evol11ţiei economice dintr-t1n anumit moment istoric al unei so­cietăţi) şi produsele lui spirituale existd o

• lbldt m, p. 60-61.

67

legătură directă de la cauză la efect, de la primar la secundar, de la originar la derivat 7•

Ghidindu-se după acest principiu meto­dologic fundamental ln evidenţierea specifi­cului filozofiei burgheze contemporane., auto­rul constată că 1narile epoci istorice - scla­vagismul, servagismul (este expresia sa pentru orinduirea feudală), capitalismul - generează în timpul decadenţei şi dispariţiei lor, curente şi şcoli filozofice asemănătoare pri11 lipsa de perspectivă istorică, neîncrederea 1n viitor, adversitatea faţă de orice înnoire. , , Vorbim -px:ecizează L. Pătrăşcant1 - de atitt1dinea socială a acestor pături şi clase şi nu de cea individuală. care putea fi diferită de la om, la om' ' 8 •

în acest context, Lt1creţit1 Pătrăşcanu face incursiuni istorico-filozofice i11teresante şi preţioase, care constitt1ie unele din primele încercări din literatura noastră, de interpre­tare de pe poziţii marxiste a unor. curente şi gtnditori din antichitate, Evul l\'Iediu, Renaş­tere, epoca modernă şi cea contemporană. Sint incursiuni remarcabile prin acurateţea analizei şi a caracterizărilor, prin pertinenţa aprecierilor, prin ilustrar,ea, con,·ingătoare de cele mai multe ori, a tezei pcopuse.

Cu privire la societatea sclavagistă, de pildă, se evidenţiază că sfirşitul acesteia şi-a găsit reflexul ideologic tn stoicism, scepti­cism şi trecerea de la idealism la misticism sub forma neoplatonisn1t1l11i. Iată o densă caracterizare. a scepticisn111lt1i : • , l~stc accep­tarea ca o necesitate 11aturală a neputinţei ct1noaşterii. Esenţa lucrt1rilor nu poate fi pătrunsă. l T11 sentiment de lin .işte, de tris­teţe, de epuizare şi de oboseală tn faţa fră: mtntărilor şi zguduirilor care a11 loc tocmai att1nci tn lumea antică se degajează attt din filozofia l11i Aenesidcn1us, ctt şi din aceea a lui Sextt1s Empiricus. Este filozofia dez­armării, a cedării, a rent1nţării. Turburătorul viitor, attt de gret1 de pătruns, lnchidea pentru omul lumii antice din acea vreme un mare semn de lntrebare; descifrarea lui păi:ea cu neputinţă. Scepticismul traducea pe plan filozofic drama care se petrecea ln toate straturile lumii greceşti şl romane''•.

Despre neoplatonism, se observi judi­cios că, deşi el apare ln epoca de rhptndlre a creştinismului, ln toatl aceaatl epoci (respectiv secolele 1-111) influenţa Cl'lftl­nismului asupra filozefiei este lnexutentl, ci, dlmpotrivl, neoplatonismul lntluQţeall doctrina cre,tini. 1n schimb, ln Evul Mediu, gtndlrea filozofici este subordonatl total r.ellgiel.

' Ibidem, p. 51-52. • Ibidem, p. 83. • Ibidem, p. 88.

.RIAID U PIAiN·T AZll

68

l)t1pă ce se referă la breşele f ăct1 te ln . · · · stmbl1-

f ilozofia E\'ttlt1i l\led1t1 de ercz11, prin . . rl·lc. inaterialist şi elen1entele pante1s.te, rş1 evidenţiază valoarea nomi11al1smult11, .. Pa: lrăşcant1 se opreşte ast1pra .. Renaşter11 ş1 c•indirii 111odcrnc, nepicrzlnd n1c1 t1n moment din \'cdcrc fo11dt1l social al apariţiei cl1rcnlclor

filozofice. Dii1trc gtnditorii secolttlui al XIX-lea,

l)ătrăşcant1 insistă 1nai 1nt1lt astipra ltii flcgel. co11stattnd vala~ilitat.e~. î~ cadrul sistemt1lt1i acestt1ia a d1alect1c11 ş1 a tinor l'lcme11 Le din concepţia asupra istoriei. .

Necesităţile lt1ptei ideologice a limpul~1~ îl dt:tcrn1ir1ă să insiste în analiza filozof1e1 bt1rghczc co11lc111porane cu precădere ~st1pr.a fcnornenologiei şi a existenţialismt1l111,. :v1-dc11ţii11d i1nplicaţiile lor fideiste, m1st1ce.

I~stc ctt deosebire interesantă şi valoroasă tnccrcar(·a pc care o face marxistul român -t1r111în<.l pilda 1nclodologică propt1să de E11g~l~ şi de I ... e11i11- ele precizare. a atitudinii filozof1e1 111arxi~tc faţă de t111e1l~ i11tcrpretăr:i idealiste ale rczt1llatrlor ştiinţelor natt1rii.

1\lit teoria relativităţii cit şi descoperirile cli11 fizică (i11 special, dezintegrarea atomt1lt1i, ll'ori„1 ct1:111lelor. a c1rnpt1lt1i clcctro1nagnetic) ~1t1 cltts - constată I... J)ătrăşcantt - la pt1-lt•rnlcc tcndi11ţe idealiste şi chiar 1nistice. <)r, se i11trcabă J>ătrăşca11t1, concluziile fizicii i1l~111ict• i11fir111ă sat1 co11firn1ă concep/ia de ba:c'i a 111nlerialis1nt1lt1i dialectic?

Răspl111st1 l este edifica lor pc11 lr11 poziţia pri11cipială î11 filozofic a ltti J)ălrăşcant1 : ,,I11clifcrt·11l clt•. for111a pl' care o lrnlJracă, t111<l{'\ sn11 C(>rpt1sct1l, 111alcria ne · este clată cli11 ~1fară, 11t1 t•sll~ crt·t1\ia conştii11\ci 11oastrc şi lt1ăr11 t·t111o~li11 \ă cit• txistc11ţa ci pr:in si111-\ t1rill' 11oastrc'' 10• l)nr, ol,srrvă ct1 fi11c\c, gînclilorttl 11c>slrt1, \·t·cl1ill' explicaţii ale fi­zicii cl~1sicc 11l·111aifii11cl satisfăcătoare, s-a njt111s 111 cc>11lraziceri csc11ţialc intre pu11clt1l (le \1Cdcrl' lc<>r<:lic şi rc:t.t1ltall'le practice. C<>11trazicl'rilt•, clific11llă\il(~ 111 i11lcrprclare, 11r1cc>ri i11s11r111011lal>ilt•, a11 (l11s pe t111ii oa-111c11i ele şlii11\ă la părăsirea clrt1n1t1l11i cer­cetări lor <>l,iccli\1l~ şi la adoptarea ttnor S(>­

l t1ţ ii i<lt•alislc sa11 cl1iar 111isticc. Dar - nottază iarăşi c11 tc111ci }l[1lrăşca11t1 - , ,asc1nenc a ră­

tăciri i11cii\·id11ale 1111 clovcclcsc 11imic'' 11.

Cele 111ai rccc11ll' c1111cJşt in\c clcsprc t111i­\'crs, Il<>ile ndc,1ăr11ri - c<>11chide J)ătrăşcantt, citînclt1-l pc l„cni11, - ră111ln relative. Dar • ,alit at,solutt1l, cit şi rl'lati\·t1l, tocmai tn co11ccp\ ia cli:1lcctică, in concepţia dialecticii rnatcrialistc, 11u rcprczi11lă dccit an111nitc n10111c11lc ale ct1noaştcrii, n1on1c11tc care ntt s~ cnntrazic, ci se cc,111pll'lcază, pentrtt a ajt1ngc tott1şi la <> i1nagi11c 11nitară despre t111i\1crs ...

10 Jbicle111, p. 210. 11 lbiclem, p. 211.

'

•

Malerialis111l1l dialectic, dacă .. accentuează caracterul relativ al cunoaştcr11, .o fa~e în .

. I că fiecare not1ă descoperire, fiecare senst1 . ·i·t t ă di 11ol1ă experienţă creează pos1b1 1 a _ca s a . n-ci111 şi să co1nplelă111 ceea ce ştim despre

I ' 1 12 ll m C . . • d t J. • •

Reflecţiile J11i :Pătrăşcant~ pr1v1n r_a1n1.f1~ filozofiei materialist dialectice, a ~?nf1:mar11 ei ele către datele cele 111ai noi ale şt11nţc1 co~­linltă preocupările ln acest. sens a~e V marx~ş­tilor români din perioada 1nt~rbel1c~

13• Ele

reprezintă o contribuţie a gî~d1lorulu1 nosţ~t1 Ja afirinarca filozofiei marxiste ln România în anii i1nedial t1rmălori Eliberării. . .

Un aport remarcabil în ace~stă ~-1rc~ţ~~ 11 constitt1 ie de asemenea co11s1dera ţ11Je_ ~,u ~ Lticreţit1 Pătrăşcant1 ct1 privire la gtnd~tor1 şi ct1rente di11 filozofia românească (C. Radt1-lcsct1-l\lotrl1 Et1ge11it1 Sperantia, Ionel Ghcrea, P.' Ij. N egt1lesct1, ~I}rcca Floria11 ! D. D. Roşca, Lucian Blaga, Nae Ioncsct1 ş1 discipolii acestt1ia). Pt1tem afirma că ~c. _aflăm tn faţa tinei replici sintetice, de pc poz1 ţ11 mar­xiste, la volumt1l Istoria f'i/o:of"iei rom<i.neşli, apărl1 l în 1940 14. Aprecieri le lui Pătrăş_ca~t1 despre gînditorii amintiţi din sccolltl al XX-iea, ca şi cele despre Vasile Conta, alcătui~sc . . 9 st1ccintă preze11tare 1n spirit 1narxist a prin­cipalilor gînditori din filozofia românească <.le la 1875 la 1945. •

Valoarea caracterizărilor date de I„t1crcţit1 I) ă trăşcant1 ţinc ele precizarea sensului filo­zofiilor analizate, de rclc\·area - acolo und!! există - a poziţiilor sat1 tendinţelor rnalcria­lislc. ele aplicarea consec\.·entă a principiul11i parti11ităţii in cercetarea istorico-filozoficii, de intra11sigenţa ct1 care sînt c;ornbătutc -:- nt1 vcrl>al, ci 111 con ţintit - concepţiile iclcaliste şi î11 special acelea 111isticc care at1 serviţ ca st1porl şi at1 î11soţit 1nişcărilc de extrcrnă clreaptă. Î11 a11alizclc sale, L t1creţiu f-'ătrăş­can11, atent tot timpt1l la fo11dul şi rolul social al co11crpţiilor a1nintile, îşi alege perspecti\•a Leorici c11noaşlcrii, deoarece - 1n~rturiseşţc el - ,,1nţelcgcrea şi explicarea cxislc11ţei, a raporlttrilor clintrc st1bicct şi obiect, dintre conştii11ţă şi lt1mea fizică. dat1 conţinut l1ne.i filozofii şi caracterizează t1n c.t1rent filozofic. J>rolJlc111a c1111oaştcrii este astfel piatra de în­cercare a oricărt1i sisler11 filoz<Jfic şi oferă

------ ' . 12 1 bidem, p. 222. · 15 (~f. Nicolae (~ogoncaţă, Filozofia rhctf- .

xislă Îll perioada dintre cele douci războdie mondiale. Probleme de. materialism dlalec(ic, î_n l 1'ilo:ofia şi sociologia romclnească îrt priHia· Jumătate a secolului X I X-lea, Bucur~şti-, Edit. Academiei, 1969, p. 354'-360. · .: •..

y

14 Cf. şi Grigore Traian Pop, Lacrefiu Palrăşcanu - prima considerare marxistă a istoriei filo:ofiei romlJneşli, , ,Ramuri'', 6, nr. o, 1nartie 1969.

• •

•

cel 1nai bt1n criterit1 pcntrt1 plasarea lt1i într-o direcţie sat1 al ta ' '16• Perspectiva aleasă ( dar pe care Pătrăşcant1 o completează şi ct1 cea ontologică, referindt1-se explicit la teza cla­s ică 111arxistă st1b li11 iată de En gels în J..,udivig }~euerbach ş i t;fîrşi t z1 l filo:ofici clasice ger-111anc) ii dă ginditort1l t1i nostrt1 posibilitatea tinor aprecieri de11sc, sobre, limpezi şi jt1dici­oase în 1niezul lor.

Chiar acolo tinde greşeş te (ca att1nci cî11d anticipează o evoluţ ie mistică la P.P. Negti­lescu ), caracterizarea ast1pra gtnditort1lt1i res­pectiv este î 11 esenţ ă corectă. ln cazt1l amintit, el notează că P . P . Negt1lesct1 a luat de la incept1t o poziţie hotărîtă împotriva aprioris­mului şi e111pirisn1t1l11i şi că , ,dacă ar fi t1r1nat consecvent aplicarea principiilor i niţia le care si11t la baza pri111elor idei filozofice, f-> . P. Negu­lesc11 ar fi trebt1 it să ajt1ngă la 1naterialis1n, la materialis1nt1l clialectic' '13. Dar. în t rucî t o atitudine consec,·c11 t 111a terialistă, cu t oat e consecinţele ci, 11t1 se încadra în concepţ i a de viaţă ct1rcntă a societăţii ro1nân eşti pin ă la acel n1oment, P. P. Negt1 lesc11 es te un mate­rialist inco11secvent , conchide Pătrăşcantt .

O foarte frt11noasă ş i nuanţată apreciere este dată l11i D . D. Roşca, a cărt1i afinitate cu Hegel este diferenţiată faţă de a acelora care ct1ltivă în opera filozofu lt1i germ an tendinţele mistice. Raţionalisn1ul lt1i D. D. Roşca est e de factt1ră hegeliană, dar amplificat pri11 gîndirca dialectică, ceea ce l-a apropiat pe at1tort1l Existenţei trcigicc de 1naterialisn1ul dialectic. Cit pri\re şte t1 11cle similitt1dini de gîn­dire ale filozoft1lt1i clt1jean ct1 existenţialismt1l, Pătrăşcant1 st1bliniază ct1 precizie, ct1 grija de a distinge valorile, că D. D. Roşca , ,11u se opreşte la conclt1ziile negativiste a le existenţialiştilor. Dacă t1na di11 atitt1dini le n1orale in faţa exis­tenţei tinde să d11că la desct1rajare, la un sen­ti111ent de detaşare şi de co11te1nplaţie pură, cealaltă, clirnpo lri,· ă, poate cluce la acea stare de tensil111e înaltă tra11sf orn1ată î11 pasiune spi­ri tual ă. . . Î11 faţa acestor dot1ă posibilităţi, D. D. Roşca îmbrăţ işează cea de-a do11a at itt1dine, rămî11ind co11secve11t ct1 premisele filozofice de la care a plecat '' 11.

Despre Mircea 1~1oria11. gînditort1l 1narxist ren1arcă de asc1nt.•11ea c11 îndreptăţire că at1torul R econslrucf ici filo:<Jf'icc a plecat de la premise c~r: trebt1ia11 să-l d11că la o concepţie materia­lista, dar 11 t1 a depăşi t cadr11l realis1nului. Cu simţ al răspt1nd<: r ii in aprecieri , mai ales att1nci ctnd opera t1n11i ct1 ge t ător nt1 este încheiată, Pătrăşca11 t1 precizează că reft~ rirea la concepţia ltti 1\ili~cea Florian ., înfăţişează 111ai m11lt o sem11 al1zare decJ t o co11cl11zic dcfinitivă''18

'

1 5 Lt1creţit1 Pătrăşcant1 , op. cit., p. 85. 16 Ibidem , p . 107. 17 Ibidem , p . 138-139. 18 Ibidem , p. 111.

69'

Dar dacă în concepţiile gînditor ilor a mi11-tiţi Lucreţiu Pătrăşcant1 discerne o serie de· P-lemente pozitive sat1 reft1ză caracterizări categorice, el este tranşant în ceea ce priveşte caracterizarea concepţiilor de factt1ră spiri­lt1a listă, 1nistică, ct1ltivate de mişcările fas­ciste, în speţă de cea legionară, ale căror tră­sături principale pe plan politico-ideologic sî11 l reliefate Cll mare forţă de gînditorul mar­xist. E l arată că - inspirindu-se ideologic din teorii le naziste - mişcări le fascist e de la noi, şi cu deosebire Garda de fier , at1 avut ca semne distincti\·e : lmpletirea propa gandei politice c11 exploatarea sentimentelor religioase ale ţărănimii în special, cultivarea misticis-1n11lui criminal şi a obsc11rantismult1i, supra­pt1nerea dintre propagandă şi ideologie, d iver­siunea pol itică etc. 19.

Cît priveşte fi lozofia utilizată sau profesată de extrema dreaptă: Lt1creţiu Pătrăşcant1 critică ct1 putere agnosticismul şi misticismul acesteia. E l face un ,,d isting110'' între filo zofia lt1i Lt1cian Blaga (pe care-l apreciază şi ca poet şi ca filozof, aşa ct11n rezultă din scrisoarea către Lt1cian Blaga) şi care prin concluziile ei ultime era 11tilizată ,,de către aceia care at1 cultivat în societatea românească cel mai res­pingător obscurantism''20 şi cei care, ca Nae Ionesct1 şi discipolii săi, profesau deschis şi· cu violenţă t eoriile cele mai reacţionare şi nocive a le , ·remii lor.

Est e de1nnă de reliefat analiza profundă, i11ci sivă, făct1tă poziţiei lui Nae Ionescu. După ce arată că lt1crările de filozofie ale acestuia nt1 trec de limita unor simple eseuri, denotlnd o insuficientă pt1tere de finalizare a glndirii (, ,ceea ce nemţii numesc zu Ende Denken.", notează caustic Pătrăşcanu) şi că ln cursurile sale Nae Ionescu face lmprumuturi a ciror origine o trece sub tăcere, glnditorul marxist se opreşte asupra conţinutului poziţiei -filo­zofice prezentate, precizlnd: ,,Vorbim de po: zi ţia pe care o afişează şi nu de concepţia lut filozofică, pentru că dacă nu voim si d~natu· răm sensul noţiunilor, nu se poate vorbi de o concepţie propriu-zisă la autorul Metafizicii, nici ln sensul strict, nici ln sensul larg al eu· vtritului'' 21. Aductnd astfel ,,opera'' lui Nae Ionescu la dimensiunile ei reale şi arăttnd earac­teru l ei metafizic, mistic, subiectivist, anti­evoluţionismul şi tn genere antiselentismul~ces­teia Lucreţiu PătrAşcanu este categorie ID con;luzia sa : , ,Diletantism, pozl şi frici bl faţa ·gtndirii consecvente şi re~zatoare; cut. tivarea unui misticism comod ş1 malnhil eare:

11 Cf. Lucreţiu Pitrifcanu, Su lnf li~ taturi, Bucureşti, Edit. 'J)Olltid. 1._ PI, 45-76.

20 Lucreţiu Pitrişcanu, Cureldr_......,. . .. , ed. cit., p. 131.

21 Ibidem, p. 117.

RIAlD U PIAJNrr AZJI 7()

11 t1 C(~rc 11 icit1n fl~I ele efort i11tclcctt1a.1 pcntrt1 a

sprijiiii ~1n11 mile prcrnise sau tncl1t~ier1, ap<'lttl la r11iraj11l ncc11nosct1lt1lt1i şi jonglări cu 11rct1~os­ct1t t1l 11cconlrolal>il şi 11cdovcdll>il, folosire ~ ortofiloxismt1lt1i şi a frazei religioase de cca mai ct1rc11tă circ11la\ ic tocmai tntr-o epo~ă <lc •. d ez­:1xare 1norolii ş i i11tclccluală a. soc1ct?ţ11 ro­r11âncşti, ceea cc t1 şt1ra răspt11dirca ~rcJtt<J~că­\ ilor rl~ligioasc. ca o adt!vărată n1ol1rnă, lipsa <le prol>ilatc i11lclccl11ală, acesta est e aporlttl lt1i Nae Ioncsc.tt t11 c1tll11ra şi filozofia noastră"22

rar dacă totuşi Nae Ionescu a avt1l !n.vă­\ucci, dintre t·arc t111ii talentaţi şi prcgăt1\1 -rc111arcă J .11crcţit1 Pătrăşcanu - aceasta se cl~1torcşte faplt1lt1i că omt1l Nae Ioncsct1 era rcprczcnlant11l lipie al tinei an11mile intc l~c­t t1alilăţi di11 epoca d e desco1np1111crc a soctc­t ă ţ i i bt1rgl1czc . ' l' ablottl acelei p erioade est e <'lar contt1rat: ,,Destrămarea, criza lentă p c cnrc ~l trăit~o l~ornânia t11 toată epoca cuprinsă tntrl' cel<' do11ă răzl)oaie rnondialc, criză care s-a 111tins clcopotriv ă as ttpra ccc,11omici, struc­lttrii sociale ş i constituţiei politice, a creat accll! 1111prcjurări prielnice dezagregării intc­ll'c.l11alitii\ii, manifestate, pc d e o parte, 111 apariţia u11or exemplar<' ca Nae Ionesc11. J>l~ ele altă parte t11 clcgradarca t1nor litra ţi i1ju11 ş i gardic11i p11t>lici, agenţi de sig11ranţă sat1 slti g i tn casc l>Oi(•rc~ti ş i 11t1 o sing11ră dată cerşetori pc la colţ11l străzilor, tal,1011 tnttl11it allt ele tlcs t11 a11ii 1929- 1933 de i11tens şo111aj i11tell'ct11al' ' 2:l. J-!: vide11t, 1111 este. v orl)a de t11-trc,1g,1 i11telcclt1alilalc, ci de acea parte a ci all~ cărei trăsăt11rl st11t si11lclizatl' tn persoa11a lt1i Nal~ lo11csc11, al cărtti portret rnoral făcttl <le l>ătrăşt·,\tlll t11 co11lt1r11ri apăsate coresp11nde t11trt1 tolt1 I r{~nlilă\ ii : ,,J ... ipsa lt1i de co11scc­vc11ţi\, lipsa lt1i lic scr11pt1lc t11 do111c11it1l 111oral -~i intclccl11~1l, oportt1nis111ul sătt politic, tăria <ic n tr11l>rl\ţi~a atitt1dini şi opi11ii divergente t11

-ct1rs <le ctţivt\ a11i, cinis1nt1l afişat faţă de ot·icc crcdi11\ă şi ideal social şi politic, setea lt1i <le bt1năstart~ ş i exl1ibiţionisrnt1l practicat, toate acestea (',tractcrizcază, dl11 nenorocire. alit11di11ea 1111t~i păr\ i di11 intclcctt1alitatca ro-1r1â11cascii căre. ia Nal~ Jo11t•sct1 1-~\ slttjit drept lllO<lc 1' '24.

1'ol tn li11ii 1>rt~cist~ sl11t l~rt~io11al(~ alitt1dl-11ilc celor ,,trei şcolari ai ltti Nae lo11csct1'': <:011sla11li11 Noica, t11clinat sprl~ At1g11sli11, rcspi11gt11d urislotclis11111l tn sc11s11l săt1 1natt~ria­list şi co111plăct11d11-sl~ t11tr-o at111osft~ră 111istică (fireşte • se .1vt~~tt1 t11 \'t~dcrc scrierile lt1i Noica <le J>l11ă 111 1946; I •. I>ătrăşca11t1 11t1 ,1 tnai av11l posll>ilitale., su ct111oască activitatea ulterioară <lcsfăş11rată d11pi\ 11ccc.1 de Co11sta11ti11 Nolt~~, 111 direcţia editării t111or lt1crări ft111,lan1c11talt~ <lin filozofia Mreacă a11tică, dir1 t11văţămtntt1 l 1n limba greacă 111 Ţările l\ornâ11e sa,1 ~• rt~lt•-

21 Ibidem. l:l lbide.111, p. 119. 1' lbidc111 1 p. 118.

vă rii irnportan ţc i tcrn1inolagiei filozofice româ-11 cş ti); Mircea Vttlcănc~cu, ~<1erent. tr1 fo~d .la ·vlzi11nca mistică a J~vu l t11 Mediu~ : as1le Băncilă prcoc11pa t de realizarea unet sinteze fltncţior;a lc t11tre raţ i 11 r1 c şi 1l1isticism.

J<'olosi rca tino r te7.c existenţialiste ,de Emil <; iora11 ş i I~rr1cst Bernca cornpletează arsenalul idPolo g ic al rnişoărilo r fasciste, a~ată Pătrăş­ca11t1 , s t1rprinzl n d iarăşi ct1 acurtate sensul acest o r 11t ilizări: ,,S-a văzut doar la ce a tre bu it să servească elogiul morţii, 11eccsitatea s t1fcri11\ei şi toată frazeologia ele aceeaşi fact t1r ă, care a constilt1it le111cit1l id eolog~c p cnt r 11 o act ivi tate i lt1strală de t1n lu11g şir

' l ' ' d l . Î ~ '' 25 de asasina t e 1nc I\'1 t1a e ş1 11 rnasa .

l ~valua rea f ilozof ici rc)tnâneşti din vremea sa - cval11are rcmarca l>i ) ă pri11 disccrnă-111tntul critic, prin a t en ta re<Jare a ideilor, prin caracterizări profunde, şi, in ge11eral, veridice, prin e fo rtul de d egajare a unor .aspecte pozitive, prin intrans igenţa fa ţă de poziţiile mistice, obsct1rantis l c - 11 d uce pe Lucreţiu l">ătrăşcanu la concluzia că punctul de plecare spre ,dezvol­tarea filozofic i româneşti nt1 poate fi găsit tn cadrul concepţiilor prezen tate.

Dar nic i tn trecut , constată el ·pe bună dreptate , rcaliztnd c u a ,ccst p ri lej prirna ana­liză rnarxistă , analiză subst anţială a g1ndirij llti Conta , p e care-l apără , ca odinioară . ,Con­tc111poran11l ' ' , d e ir1terprctările eronate ale acelora care că11tau să-l apro pie p e filozoful ieşean d e idcalisn1. Filozofi a lui Conta nu re­zistă tn întregime, spt1ne l ... u creţiu l'ătrăşcanu, 11t1 dir1 ca11za 1natt•rialisn1ult1i să11 . cu 1n susţinea u11 comentator al opere lor sale . c i datorită ca­racter11lt1i r11t~tafizic, 111cca11icist. a l co11cepţiei at1tort1l11i Teoriei fatalisn1ului. Arătlnd că att t 111 ontologic .• ctt şi tn t eoria ct1noaşterii, tr1 teoria despre e voltt ţie . (~011ta a fost n1ateria­list. 1>ătrăşca11u se do\·edeşte un subtil inter­pret. Ctt toate că el 11t1 st~s izcază ·u11ele tncercări ale ltti Cor1ta de spargl're a zăgazt1rilor meta­fizice, caracterizarea generală dată 111aterialis-11111lt1i acest11ia este clară şi trainică. lntre­l>tnd11-sc cc răr11tne poziti,· di11 filozofia lui Vasile Conta. I„11creţiu J) ătrăşca11u ruspunde: ,,c:011ccpţia sa 111atcrialistă, de l>a ză. rninus ci1ractert1l ci n1etafizic : adică afil'rnarca justei re laţ ii dintre st1l>icct şi obiect, pri11 recunoaş­tere~\ t'Xiste.n\ci ft1ndată t11 realitate. a lumii extt~rioarc, a 11att1rii, a t111i,,erst1lt1i. Rămlne e,·olt1ţio11is111t1l să11, 111i11t1s ele111e11tul mecani­cist pt• cart~ tl c11pri11de. Răr11t11c relati,,ismul săt1, cart~ 1111- i dtts ptr1il la subiecti,·ism prin rcct111oaştcrca relati\· ită\ii cu11oşti11ţelor noas­tre aclttalt~ despre l111ue, fixtnd cl1iar lipsa ele-111cntt1ltti al>solttt tr1 ştiinţele exacte'' •.

16 lbiden1, p. 144. 18 lbiden1, p. 171 - 172.

LUCREŢIU PATRAŞCANU - G1ND1TOR MARXIST 71

Răspuns pe care interpreţii 1narxişti ulte­riori lui Pătrăşcanu l-au dezvoltat, oferind o imagine de ansamblu aprofundată asupra per­sonalităţii operei şi glndirii lui Vasile Conta.

Lucreţiu Pătrăşcanu a lnţeles aprofundat rolul filozofiei, in speţă al materialismului dialectic, de a ajuta omul ,,să stăplnească şi să folosească forţele naturii, să găsească expli. caţia problemelor legate de viaţa omenească, să dea tncredere individului şi maselor 1n capa­citatea lor, lia puterea lor de creaţie'' 27• O asemenea concepţie este tn mod firesc opti­mistă, deoarece, ,,nici puterea unei dogme, ca in religie, nici fluiditatea unor puncte de vedere cardinale, ca ln idealism, nici apelul la con-

templaţie şi cutremurare Jn faţa necunoscutului ca tn misticism, nici afirmarea neputinţei cunoaşterii, ca ln scepticism sau agnosticism. nimic din ceea ce dă naştere descurajării şi pasivităţii nu-şi găseşte aici locul' '28.

lnţeleglnd tn acest mod materialismul dia­lectic şi istoric - întrutotul fidel esenţei acestuia - Lucreţiu Pătrăşcanu a adus o con­tribuţie apreciabilă la afirmarea filozofiei mar­xiste ln România prin abordarea şi soluţio­narea judicioasă a unor probleme de bază ale societăţii româneşti, sub aspect istoric, social, politic şi filozofic ( cu referire attt la teme de filozofie generală, cit şi la cele de istorie a file­zofiei), cu forţă evocatoare şi putere de carac­terizare, cu responsabilitate şi competenţă, atribute fireşti ale partinităţ.ii ln filozofie.

21 Ibidem, p. 227. : E Ibidem .

•

Dialectica (Elveţia)

Nr. 2-3/1975

Din sumar: JAMES K. FEIBLEMAN, Presupoziţii ale logicii operaţionale; EVANDRO AGAZZI, De la teoria electroelastică la teoria electromagnetici a ctmpului; HENRI J. FOLSE Obiectivitatea formală a sistemelor mecanicii ' . . cuantice; PAUL TIBBETTS, ,,Hanson şi Kuhn despre datele de observaţie '! exigenţele cunoaşterii'' ; RAYMOND L. WEISS, Istoricism şi ştiinţă. Glndun despre Quine; PAUL BERNA YS, Despre studiul lui Raymond L. Weiss: ,,Ist~ ricism şi ştiinţă. Gtnduri despre Quine''; STEVEN BARTLET, Fenomenolopa implicitului ; MICHEL LEGRAND, Ipoteze pentru o istorie a psihanalizei.

Nr. 4/1975 •

Din sumar: ANN PLAMONDON, Reconcilierea contemporani a mecanicismului cu organicismul; DENIS ZASLAWSKI, Relaţii metodologice Intre ttlinţele biologice şi filozofie; H. G. BURGSTROM, Etici şi cercetare experimentali; P~UL-EMILE PILET, lnvăţămlntul experimental al biologiei. C~teva proble'!'e epistemologice; GEORGE ROHNER, Pentru o predare autentici a biolo11el tn invăţămintul secundar.

I

I • •