Embed Size (px)
Citation preview
Partea IStudiul condiţiilor de organizare a pădurii
CAPITOLUL IFORMAREA UNIT|}II DE GOSPOD|RIRE {I CARACTERIZAREA EI DIN PUNCT
DE VEDERE ADMINISTRATIV {I ORGANIZATOR
1.1 Constituirea unităţii de gospodărire, situaţie dministrativă şi aşezare geografică .
Obiectul prezentului studiu îl constituie amenajarea pădurilor proprietate publică a statului şi privat administrate prin Ocolul Silvic Beclean, din judeţul Bistriţa-Năsăud. Suprafaţa luată în studiu este de982,2 ha şi se află pe raza teritorială a comunei Nuseni.
Repartizarea fondului forestier pe unităţi teritorial – administrative Tab. 1.1.1Nr. crt.
Judeţul Unitatea teritorial –
administrativă
Denumire O.S. şi U.P.
Parcele aferente Suprafaţa(ha)
1
Bistriţa-Năsăud
Oraş BecleanOcolul Silvic
BecleanU.P II Arcalia
1,2,29,93,95-113 307,8
Com. SintereagOcolul Silvic
BecleanU.P II Arcalia
50-59,78,79,81,82,84 302,3
2 Com. NuseniOcolul Silvic
BecleanU.P II Arcalia
161A;161C;166A;166C
372,1
Total 982,2
1
Trupuri de pădure componenteTabel 1.1.2
Nr.
crt.
DenumireaParcele
componente
Suprafaţa
(ha)
Localitatea în raza căreia se
află
Distanţa în km până la ......
Trupului de pădure
Bazinetului
OcolGara C.F.R
Distanţa.
km
1 Mires Mires1-
3,7V,124D75,5 Mires
Beclean
Lechinta 5
2 Coldău-Ţarc Coldău29,93,95-
99,109,124D
155,6 ColdăuBeclean
Coldau 3
3 Pipa poieni Nuseni50-63,66-
68,87A,122D,123D
487,3 NuseniBeclean
Beclean 10
4 Podu ciorbii Nuseni 81,82,84 71,8 NuseniBeclean
Beclean 15
5 Sieo-odorheiSinterea
g77,161 75,3 Sintereag
Beclean
Sieu-Odorhei
5
6 Valea vii Beclean 78-80 4,5 BecleanBeclean
Beclean
10
7 BreateaSinterea
g86 88,2 Sintereag
Beclean
Sieu-Odorhei
20
Total 982,2 -
1.2 Vecinătăţi, hotare. Enclave
Vecinătăţi, limite, hotare Tab. 1.2.1
Puncte cardinale
VecinătăţiLimite
HotareFelul Denumirea
N O.S. LechintaNaturală
ConventionalăValea Mare Liziera pădurii
sau semne convenţionale ce delimitează
fondul forestier
E U.P. IIINatural
ăCaprioara
S U.P. I-IINaturală
ConventionalăValea Mica
V U.P. IV Naturală SărataHotarele sunt materializate prin semne convenţionale.
-În această unitate de producţie nu sunt enclave.
2
1.3 Istoricul proprietăşţii. Drepturi şi servituţi.
În trecut gospodărirea nu s-a făcut pe baza de amenajamente. Tăierile se executau la
intervale neregulate, aplicându-se în general extracţii cu caracter de tăieri grădinărite. Se
urmarea numai obţinerea unor sortimente necesare economiei locale. Cu timpul cerinţele de
lemn au crescut.
Pădurile au trecut cu timpul sub administraţia C.A.P. şi tăierile au căpătat un caracter
mai concentrat.
În anul 1941 se întocmeşte un nou amenajament pentru pădurile atribuite în deplina
folosinţa Mânăstirilor Bistriţa şi Pângărăţi prin Legea 577 publicata în Monitorul Oficial
Nr.146/1941.
Acest amenajament prevedea tot regimul codrului cu tratamentul tăierilor succeşive-3
tăieri(preparatorie, secundara şi definitiva).Regenerarea naturala a fost în general buna insa
nu era uniforma, iar speciile de baza nu erau reprezentate în proporţiile necesare.
În anul 1950,dupa naţionalizarea din 1948 a tuturor pădurilor, se întocmeşte un
amenajament unitar pentru arboretele din întregul ocol, pe baza instrucţiunilor de amenajare
adoptate în 1949.Teritoriul ocolului, deci şi U.P.IV, făcea parte din M.U.F.B. (Marea Unitate
Forestiera – Bazin) Calu Iapa-Vaduri. Atunci unitatea se numea Bistriţa-Sărata şi purta
numărul XI. Amenajamentul stabilea regimul codru, ciclu 120 ani, tratamentul tăierilor
progresive.
În 1961 s-a trecut la întocmirea unui nou amenajament pe baza instrucţiunilor
adoptate în 1959.Amenajamentul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1962.
S-a renunţat la organizarea teritoriului pe M.U.F.B. şi s-a adoptat organizarea pe ocol.
Atunci s-a constituit unitatea în forma actuala şi a fost numerotata cu nr.IV.
O parte din suprafaţa arboretelor (14%) a fost încadrată în grupa I-a cu rol de protecţie
deosebit.
Pentru arboretele grupei a II-a s-au adoptat următoarele baze de amenajare: regim
codru, exploatabilitatea tehnica, vârsta exploatabilităţii (111 ani),ciclu (110 ani),tratamentul
tăierilor succesive şi progresive.
După intrarea în vigoare a instrucţiunilor de amenajare din 1969 s-a trecut la
reamenajarea pădurilor din O.S. Beclean în 1971,amenajamentul urmând sa intre în vigoare
la 1 ianuarie 1972.Nu s-a schimbat constituirea U.P. fata de cea din 1961.
3
1.4. Organizarea teritorială Actuala unitate de producţie s-a păstrat atât ca limită cât şi ca număr de ordine şi denumire,
neschimbată faţă de amenajarea precedentă. În mod similar şi parcelarul care în general se sprijină pe
limite naturale culmi şi vai sau pe limite artificiale permanentizate. La actuala revizuire a fost introdusă
în fondul forestier o noua parcela (D67) care reprezintă un drum. În urma acestui lucru parcelarul actual
este numerotat de la 1 la D67 fără discontinuităţi.
Subparcelarul a fost menţinut sau modificat funcţie de situaţia actuala din teren.
Numărul de parcele şi suprafaţa medie, numărul de u.a. şi suprafaţa medie se redau în tabelul
următor:
Tabel 1.4.1
Anul Număr de parcele Număr de u.a.Suprafaţa medie a..Parcelei u.a.
1962 58 103 37,6 21,61972 61 143 35,5 15,21982 68 181 31,9 12,21993 66 170 32,9 12,82002 67 177 32,4 12,2
Numărul de parcele a crescut ca urmare a construirii unui nou drum forestier pe pârâul Cărbunoasa.
Numărul de subparcele a crescut datorita modificării structurii arboretelor prin lucrările executate.
4
Utilizarea fondului forestier Tabel 1.4.2.Nr DENUMIREA INDICATORILOR TOTAL
HaA B C1 FONDUL FORESTIER TOTAL 1639,62 SUPRAFAŢA PĂDURILOR 1569,23 RĂŞINOASE 133,24 Molid 53,75 Brad6 Duglas7 Larice 9,98 Pini 69,69 FOIOASE 1436,010 Fag 326,111 Stejar 588,212 Stejar pedunculat 2,213 Gorun 582,114 Diverse specii tari 445,315 Salcâm 51,216 Paltin 1,717 Frasin 5,618 Cireş 0,519 Nuc20 Diverse specii moi 16,421 Tei 0,222 Plop 64,923 Plop euramerican24 Salcie 6,525 Salcie in Delta şi Lunca Dunării26 ALTE TERENURI-TOTAL 70,427 Terenuei care servesc nevoilor de culture silvice 2,028 Terenuri care servesc nevoilor de producţie silv. 15,029 Terenuri care servesc nevoilor de administrare forest 13,130 Terenuri afectate înpaduririi 1,231 Din care în clasa de regenerare 1,232 Terenuri neproductive 0,733 Fâşie frontieră34 Terenuri scoase temporar din fondul forestier 38,4
1.5 Materialul cartografic utilizat (planuri de bază, hărţi utilizate).Planurile de bază utilizate au fost aceleaşi ca şi la revizuirea precedentă adică două
planuri cu scara 1 :10000, ca bază tare şi planuri cu scara 1 : 5000, foi volante, cu echidistan]a curbelor de nivel de 5 m. editate de I.G.F.C.O.T.
Aceste planuri topografice de bază, completate cu detaliile amenajistice noi, constituie materialul cartografic care a fost utilizat la determinarea suprafeţelor şi care serveşte ca document la stabilirea limitelor şi hotarelor fondului forestier.
.
5
CAPITOLUL IIDESCRIEREA PARCELARĂ
2.1 Studiul şi descrierea staţiunii
Datele privind întocmirea prezentului amenajament au fost culese pe teren în conformitate cu „Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor – teren” ediţia 1984, „Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor”, ediţia 1986 şi recomandările Conferinţei I de amenajare.
Descrierea parcelară a avut un caracter de revizuire aprofundată a arboretului şi staţiunii, pe bază de cartări la scară mijlocie. Datele au fost culese prin măsurători directe şi estimări, iar înregistrarea lor în carnetele de teren s-a făcut codificat, pe formulare – tip. Notaţiile privind caracterizarea tipurilor de pădure şi de staţiune au fost actualizate şi puse în acord cu lucrarea „Staţiuni forestiere”, de C. Chiriţă, ediţia 1977.
Amplasarea şi studiul profilelor principale de sol s-a făcut concomitent cu descrierea parcelară. Practic, după studierea unui profil principal, în unitatea amenajistică următoare s-a executat numai un profil de control. În situaţia în care în profilele de control s-au schimbat orizonturile superioare, acestea s-au adâncit şi s-au studiat ca profile principale. S-au executat şi studiat 6 profile principale de control. Dintr-un profil principal s-au luat probe, care au fost analizate la laboratorul din I.C.A.S. Secţia Braşov. Rezultatul analizelor este prezentat în studiul general pe ocol, iar în tabelul 4.3.2. se prezintă repartiţia u.a. pe tipuri şi subtipuri de sol.
În vederea determinării elementelor taxatorice s-au executat măsurători cu clupa şi metrul-panglică (pentru diametre) şi cu hypsometrul Suunto pentru înălţimi, cu o toleranţă de ± 5 %, în puncte de sondaj caracteristice, amplasate în teren în raport cu vârsta arboretului, cu suprafaţa şi variabilitatea lui, cu ponderea elementului de arboret, urmărind surprinderea diverselor variaţii staţionale şi de arboret din cuprinsul subparcelei. În cadrul pieţelor de probă, fiecare arbore măsurat a fost însemnat cu un punct de vopsea roşie. În arboretele exploatabile propuse pentru tăieri s-au executat inventarieri integrale de către personalul de teren al ocolului silvic (subcapitolul 15.1.3.) şi inventarieri statistice, în cercuri de 500 m 2 cu raza variabilă, de către personalul I.C.A.S. Staţiunea Bistriţa (subcapitolul 15.1.2.).
Ridicările în plan s-au făcut cu busola topografică Wild, prin metoda staţiilor sărite şi prin radieri.
Prelucrarea datelor din amenajamentul actual s-a făcut la calculatorul electronic, obţinându-se, în final, aproape toate evidenţele amenajistice şi o parte din planurile de amenajament.
6
2.2 Descrierea arboretului ca biocenoză
Se observă că formaţiile forestiere cu participarea gorunului şi fagului sunt caracteristice pentru U.P. II Nuseni, deţinând majoritatea în tipul formaţiilor forestiere. Aceasta arată potenţialul mare al staţiunilor din cadrul U.P. (favorabile creşterii şi dezvoltării unor specii cu caractere economice şi ecologice valoroase), potenţial încă insuficient valorificat, după cum indică ponderea mare a arboretelor derivate.
Caracterul actual al tipului de pădure identificat s-a stabilit în funcţie de modul de regenerare şi productivitatea elementului majoritar din structura fiecărui arboret în parte şi ţinând cont şi de compoziţia arboretelor. Eventualele necorelări între bonitatea staţiunilor şi productivitatea pădurii sunt analizate în subcapitolul 4.10.
Trebuie menţionată preponderenţa arboretelor natural fundamentale, dar şi ponderea mare a arboretelor total sau parţial derivate. Acestea din urmă sunt rodul gospodăririlor deficitare din trecut, al lipsei efectuării lucrărilor silviculturale, corespunzător şi la timp. Arboretele derivate trebuie să constituie în viitor principalul obiect de lucru al gospodăririi silvice, ele valorificând în mod necorespunzător potenţialul staţional, realizând sortimente lemnoase de mici dimensiuni şi provenind de la specii puţin valoroase.
7
CAPITOLUL III
CARACTERIZAREA DE ANSAMBLU A UNITĂŢII DE GOSPODĂRIRE DIN PUNCT DE VEDERE AL CONDIŢIILOR DE PRODUCŢIE, CA EXPRESIE A
FACTORILOR NATURALI, CULTURALI ŞI SOCIALI
Datele cu privire la descrierea vegetaţiei forestiere au fost culese de pe teren în conformitate cu normele tehnice de amenajarea pădurilor. Astfel, pentru determinarea corectă a diametrului mediu şi a înălţimii medii s-au amplasat în teren pieţe de probă în condiţii medii. Vârstele au fost determinate prin numărarea inelelor anuale pe cioate, după informaţiile organelor de teren şi prin reactualizarea celor din amenajamentul anterior.
Tipurile de staţiune şi pădure, ca şi solurile, au fost preluate din studiul anterior şi verificate în teren.Toate datele culese din teren, pentru vegetaţia forestieră au fost înregistrate în fişe de descriere parcelară.
3.1 Staţiunea ca factor natural de producţie.
3.1.1 Condiţii naturale de aşezare
Pădurile ce fac obiectul prezentului studiu sunt cuprinse în unitetea de producţir U.P.
II. Nuseni, din cadrul Ocolului Silvic Beclean, Direcţia Silvică Bistriţa.
U.P. II are o suprafaţă de 1639,6 ha este situată în bazinul inferior al râului Someşul
Mare, în Depresiunea Transilvaniei, zona Subcarpaţilor interni ai Transilvaniei şi în cadrul
acestora dealurile Subplaiului şi Năsăudului, pe raza teritorială a comunelor Nuseni,
Sintereag, Lechinta şi oraşul Beclean.
Teritoriul U.P. este situat într-un singur etaj de vegetaţie- etajul deluros de gorunete,
făgete şi goruneto-făgete.
3.1.2 HidrografiaReţeaua hidrologică este constituită din numeroase văi şi pâraie: Sieu, Somes, vl.
Popii, Păltineasa, Măgura, vl. Meles, vl. Slatinei, vl. Căianului, afluenţi de stânga şi vl.
Costeştilor, iar vl. Coldăului, vl. Hotarelor, sunt afluenţi de dreapta ai râului Someşul Mare.
Pâraiele şi văile amintite, avându-şi obârşia în zona de dealuri puţin împădurite, au un
caracter semipermanent.
Alimentarea văilor este pluvio-nivală şi moderat subterană, ceea ce asigură
permanenţa scurgerii şi variaţii moderate ale debitelor. Pentru bilanţul hidrologic al văilor din
zonă, de mare importanţă sunt scurgerile de suprafaţă (scurgerile pe versant) care, în anumite
condiţii, reprezintă şi un factor destabilizare hidrologică: cu cât scurgerile pe versant sunt mai
8
mari, cu atât eroziunea solului se accentuează, torenţialitatea creşte, iar fluctuaţiile de debit
ale râurilor se măresc. Prezenţa vegetaţiei forestiere reduce la minim scurgerile de suprafaţă.
Cantitatea de aluviuni transportată este 200-300 g-mc.
3.1.3 Condi]ii climatice (regimul termic, pluviometric, eolian, sinteze climatice
3.1.3.1. Regim termic
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 7-9o C, indicând un bilanţ termic
favorabil dezvoltării vegetaţiei forestiere caracteristice U.P II Nuseni.
Maximele absolute ale temperaturilor anuale se înregistrează la mijlocul perioadei de
vegetaţie, cu efect pozitiv asupra dezvoltării arboretelor.
Durata medie a perioadei bioactive (cu temperature medii mai mari de 0o C) este de
293 de zile, iar a perioadei de vegetaţie (cu temperature medii mai mari de 10o C) este de 174
de zile.
Data medie a primului îngheţ este 01.X-11.X, iar a ultimului-21.IV-01.V, date care
coincide cu începutul şi sfârşitul sezonului de vegetaţie. Îngheţurile timpurii şi cele târzii au
consecinţe negative asupra vegetaţiei forestiere, mai ales asupra seminţişurilor şi plantaţiilor
tinere.
Precipitaţiile anuale se încadrează între 600-700 mm, funcţie de altitudine. Maximul
precipitaţiilor se înregistrează în sezonul cald (cu un maxim lunile Iunie şi Iulie), iar minimul
în sezonul rece. În perioada de vegetaţie cad cca. 60% din cuantumul precipitaţiilor anuale,
aspect favorabil pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere.
Numărul mediu annual al zilelor cu ninsoare este între 40-60, iar numărul annual de
zile cu strat de zăpadă 60-80, asigurându-se un strat sufficient de gros şi persistent încât să
asigure o bună protecţie a seminţişului.
Tabelul 3.1.3.1.1
Valorile medii lunare şi anuale ale temperaturilor şi precipitaţiilor
Specificări valori medii lunare Med.An.I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
temperatura aerului oC -4 -2 2 9 14 17 18 18 14 8 3 -1 8
cantitatea de precipitaţii mm 50 30 40 60 80 100 100 80 60 70 50 50 600
9
Tabelul 3.1.3.1.2. Date medii şi extreme ale îngheţurilor
Date medii Durata medie a
zilelor fără îngheţ
Date extreme
primul îngheţ
ultimul îngheţ
primul îngheţ ultimul îngheţ
cel mai timpuriu
cel mai târziu
cel mai timpuriu
cel mai târziu
Octombrie April 293 01.X 11.X 21.IV 01.V
Zona în care este situată U.P II Nuseni se caracterizează printr-o activitate eoliană
moderată. Cele mai importante ca frecvenţă şi ca viteză sunt vânturile din sectorul nord-
vestic, cu schimbarea direcţiei predominante de la vară la iarnă, cu intensificări pe culmile
orientate est-vest.
Viteza vântului este în jur de 3m/s şi nu produce pagube arboretelor.
După clasificarea Köppen, U.P II Nuseni se află în tipul de climat Dfbk-climat ploios,
boreal, cu ierni reci, cu precipitaţii ăn tot cursul anului, cu temperaturi sub 22oC în luna cea
mai caldă a anului.
Indicele de ariditate “de Martonne” are valoarea în jur de 33 şi s-a calculate cu
formula Ia=P/(T+10), în care Ia- indicele de ariditate, P-precipitaţiile medii anuale, T-
temperatura medie anuală.
Condiţiile climatice prezentate oferă condiţii bune pentru dezvoltarea speciilor
forestiere idigene (fagul şi gorunul), care pot realize arboreta frumoase, cu mare valoare
economică şi ecologică.
3.1.3.2 Regimul pluviometric
Suprafaţa U.P., conform “Monografiei geografice a R.P.R.” se încadrează astfel:
-zona de nord: în sectorul de climă de munte, clima munţilor mijlocii, favorabilă
pădurilor. Aici clima este caracterizată printr-un regim mai moderat al oscilaţiilor
temperaturii aerului, influenţată de expoziţie şi mai puţin de altitudine (gradienţii termici
verticali au valori reduse: 0,3-0,4o C/100 m), deseori producându-se izotermii şi inversiuni de
temperatură. Primăvara, din cauza consumului de căldură pentru topirea zăpezilor, aerul este
mai rece decât toamna cu 2-4o C.
10
-zona centrală şi de sud: în sectorul climei de dealuri, ţinutul climatic al Podişului
Transilvaniei, unde clima se caracterizează prin umezeală relativă, constant mai ridicată decât
în sectorul estic (continental) al ţării- precipitaşii de 650-800 mm, şi printr-o repartiţie
neuniformă a tuturor elementelor meteorologice.
Tabelul 3.1.3.2.1. Regimul termic
Altitudinea Temperatura medie oC Data media a Durata medie a
sezonului de
vegetaţieanuală În per. de
vegetaţie
(lunile V-IX)
În lunile cele
mai calde/reci
iulie ianuarie
Primul
îngheţ
Ultimul
îngheţ
Sub 1000m 7,5 16,7 19,1 -4,4 01.10 20.04 180
Peste 1000m 5,5 15,0 17,0 -6,5 15.09 20.05 155
Tabelul 3.1.3.2.2. Regimul pluviometric
Altitudine Precipitaţii medii Media anuală a
zilelor cu
ninsoare
Numărul mediu
al zilelor cu strat
de zăpadă
Anuale
mm
În perioada de vegetaţie
mm lunile
Sub 1000m 680 380 V-IX 20-25 90
Sub 1000m 750 450 V-IX 30-35 120
Ploile torenţiale însoţite de descărcări electrice se manifestă, mai ales în lunile iulie-audust, când cad aproximativ 30% din precipitaţiile anuale
3.1.3.3 Regimul eolian
Vânturile dominante sunt cele din direcţia vestică şi ating valorile cele mai mari în
perioada de iarnă.
Tabelul 3.1.3.3.1. Regimul eolian
Altitudine Indicele de ariditate “de
Martonne”
Köppen
Sub 1000m 39 C f b k
Peste 1000m 48
11
3.1.3.4 Indicatori sintetici ai datelor climatice
Indicel de ariditate “de Martonne” în zona cu altitudinea sub 1000m are o valoare mai
mică de 40, ceea ce relevă un deficit de apă din precipitaţii faţă de evapotranspiraţia
potenţială.
3.1.4. Condiţii geologice şi geomorfologice
Din punct de vedere geologic, U.P. face parte din Depresiunea Transilvaniei,
constituită dintr-o suprafaţă scufundată la sfârşitul perioadei cretacice, umplută cu depozite
sedimentare în terţiar şi transformată, ulterior prin evoluţia post panonianului într-un relief,
deluros.
Substratul litologic a luat naştere prin sedimentări de materiale, depozitele
sedimentare, aparţinând paleogenului şi miocenului inferior şi sunt formate din alternanţe de
marne, argile, nisipuri, gresii, conglomerate şi tufuri vulcanice.
Din punct de vedere geomorfologic, aspectul general al reliefului este dat de asocierea
de dealuri, muscele şi depresiuni, dezvoltat pe depozite paleogene şi miocene, cu structură
predominant monoclinată, de provenienţă erozivă-structural.
Teritoriul U.P. II îmbracă aspectul variat al acestei unităţi geomorfologice, având o
succesiune de culmi şi fiind puternic fragmentat de reţeaua hidrografică.
Configuraţia terenului este majoritar ondulată, mai rar plată sau frământată. Foram de
relief, predominantă este versantul, de la inferior la superior, cel mai răspândit fiind versantul
mijlociu. Structura reliefului este determinată de înclinarea monoclină a stratelor, care cad
spre interiorul Depresiunii Transilvaniei.
Tabelul 3.1.4.1.
Repartiţia suprafeţelor pe categorii de înclinare.
Înclinarea
grade
Suprafaţa
ha %
0-15 587.3 36
16-30 887.7 54
31-40 145.3 9
>40 19.3 1
12
Total 1939.6 100
Tabelul 3.1.4.2.
Repartiţia suprafelelor în funcţie de expoziţie
Expoziţia Suprafaţa
ha %
Însorită 426,1 26
Parţial însorită 799,6 49
Umbrită 413,9 25
Total 1639,6 100
Tabelul 3.1.4.3.
Repartiţia suprafeţei pa categorii de altitudine
Altitudine
m
Suprafaţa
ha %
200-400 810,4 49
400-600 780 48
600-800 49,2 3
Total 1639,6 10
3.1.5. Condiţii pedologice
Amplasarea şi studiul profilelor principale de sol s-a făcut concomitant cu descrierea
parcelară. Practic, după studierea unui profil principal, în u.a.-rile următoare s-au executat
numai profile de control. În situaţia în care în profilele de control s-au schimbat orizonturile
superioare, acestea s-au adâncit şi s-au studiat ca profile principale.
Pentru identificarea şi studiul tipurilor de sol s-au executat un număr de 10 profile
principale, din care 3 profile principale (u.a.: 23, 151A, 163B) au fost analizate la laboratorul
din I.C.A.S. Staţiunea Braşov.
13
Tabelul 3.1.5.1. Evidenţa tipurilor de soluri
Clasa Tipul Subtipul Codul Succesiunea
orizonturilor
Suprafaţa
ha %
Argiluvisoluri Brun
argiloiluvial
Tipic 2201 Ao-Bt-C 836,5 53
Molic 2202 Am-Bt-C 3,5 -
Litic 2207 Am-Bt-R 33,7 2
Total brun argiloiluvial 873,7 55
Brun luvic Tipic 2401 Ao-El-Bt-C 221,3 14
Litic 2405 Ao-El-Bt-R 34,1 2
Pseudogleizat 2407 Ao-Elw-Btw-C 11,1 1
Total brun luvic 266,5 17
TOTAL ARGILUVISOLURI 1140,2 72
Cambisoluri Brun
eumezobazic
Tipic 3101 Ao-Bv-C 423,9 27
pseudogleizat 3109 Ao-Bvw-Bv-R 6,3 1
Total brun eumezobazic 430,2 28
TOTAL CAMBISOLURI 430,2 28
TOTAL U.P. 1570,4 100
14
3.1.6. Tipuri de staţiuni
Tabelul 2.7
Reprezentarea tipurilor de staţiuni în suprafaţa U.P.-ului
Nr.
Crt.
Tipul de staţiune Tipul de
sol
Bonitatea ha Total
Cod Diagnoză Inf.
ha
Mij.
ha
Super.
ha
ha %
Etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto-făgete (FD 3)
1. 5.1.3.1. Delurosde gorunete Pi, puternic podzolic, edafic submijlociu şi mic, cu Luzula albida
2405 34,1 34,1 2
2. 5.1.3.2. Deluros de gorunete Pm, podzolit, edafic mijlociu, cu graminee mezoxerofite
2201
2401
209,6 209,6 13
3. 5.1.4.2. Deluroase de gorunete Pm, podzolit, pseudogleizat, cu Carex pilosa
2407 11,1 11,1 1
4. 5.1.5.2. Deluroase de gorunete Pm, brun, slab-mediu podzolit, edafic mijlociu
2201
2401
2101
525 525 33
5. 5.1.5.3. Deluroase de gorunete Ps, brun, edafic mare, cu Asarum stellaria
2201
3101
3109
477,2 477,2 30
6. 5.2.3.2. Deluroase de făgete Pm, podzolit, edafic mijlociu, cu Festuca
2201 13,5 13,5 1
7. 5.2.3.3. Deluroase defăgete Pm, podzolit-pseudogleizat, edafic mijlociu, cu Carex pilosa
2401 7,8 7,8 1
8. 5.2.4.1. Deluroase de făgete Pi, brun, edafic mic 2207 33,7 33,7 2
9. 5.2.4.2. Deluros de făgete Pm, brun, edafic mijlociu, cu Aspelura asarum
3101 254,9 254,9 16
10. 5.2.4.3. Deluros de făgete Ps, brun, edafic mare, cu Aspelura asarum
2202 3,5 3,5 1
TOTAL FD32201 67,8 1021,9 480,7 1570,4 100
15
3.2 Structura pădurii şi dezvoltarea arboretelor sub influenţa staţiunii, culturii şi factorilor sociali
3.2.1 Speciile componente, distribuţia şi modul lor de dezvoltare
Tabel 3.2.1.1. Structura şi mărimea fondului forestier pe speciiSemnificaţie Specia:
Go Fa Pa Te Fr Ci Pi Dr TotalSuprafaţa (ha) 918,1 383,3 6,8 78,4 34,1 84,9 21,7 41,9 1569,2Ponderea (%) 59 24 1 5 2 5 1 3 100
Compoziţia actuală 37Go 24Ca 21Fr 4Plt 3Mo 3Sc 3Pi 2Dr 2Dt 1Dm
+ 1,2ha-clasă de regenerareCompoziţia reprezintă asocierea şi proporţia speciilor, din cadrul unui arboret, care
înbină în orice moment al existenţei acesteia, în modul cel mai favorabil, exigenţele biologice
ale pădurii cu cerinţele social-economice.
Tabelul 3.2.1.2. Structura fondului forestier pe categorii de consistenţăAnul
amenajării
Categorii de consistenţă % Total
pădure ha0,1-0,3 0,4-0,6 0,7-1,0 Cons.medie
1986 - 2 98 - 3804,5
1996 - 3 97 - 3308,0
2005 1 5 94 0,79 1569,2
Consistenţa arboretelor nu a înregistrat valori foarte diferite de la o etapă la alta.
În viitor, când se va generaliza aplicarea tratamentelor cu perioade medii-lungi de
regenerare, arboretele cu consistenţe reduse (0,4-0,6) vor înregistra o creştere simţitoare,
situaţie normală, având în vedere necesitate reducerii treptate a consistenţei, în vederea
instalării şi dezvoltării seminţişului utilizabil.
3.2.2 Tipuri de pădure sau ecosisteme
Tipurile de pădure identificate în cuprinsul U.P. sunt consemnate în Evidenţa tipurilor
de pădure şi în Lista u.a. pe tipurile de staţiuni şi păduri. Sunt prezentate şi evidenţiate
formaţiile forestiere, precum şi Lista unităţilor amenajistice în raport cu caracterul actual al
tipului de pădure.
16
Tabelul 3.2.2.1.
Ponderea tipurilor naturale de pădure în suprafaţa unităţii de producţie
Nr.crt Tip de
stţiune
Tipul de pădure Productivitate naturală ha Total
Cod Denumire Inf. Mijl. Sup. ha %
1. 5.1.3.1. 517.2. Gorunete de sâncărie 12,5 12,5 1
524.1. Goruneto-făgete 21,6 21,6 1
2. 5.1.3.2. 513.1. Gorunete de coastă 209,6 209,6 13
3. 5.1.4.2. 512.1. Gorunete, cu Carex pilosa 11,1 11,1 1
4. 5.1.5.2. 5113. Gorunete, cu floră de mull 44,9 44,9 3
531.3. Gorunete- şleau cu fag 443,2 443,2 28
531.4. Şleau de deal cu gorun şi fag 24,8 24,8 1
532.3. Goruneto-şleau 12,1 12,1 1
5. 5.1.5.3. 511.1. Gorunet normal, cu floră de
mull
249,4 249,4 16
521.1. Goruneto-făgete, cu floră de
mull
84,7 84,7 5
531.1. Goruneto-şleua cu fag 79,7 79,7 5
531.2. Şleau de deal cu gorun şi fag 36,3 36,3 2
532.2. Şleau de deal cu gorun 27,1 27,1 2
6. 5.2.3.2. 523.1. Goruneto-Făget 13,5 13,5 1
7. 5.2.3.3. 422.1. Făget, cu Carex pilosa 7,8 7,8 1
8. 5.2.4.1. 421.3. Făget de deal pe soluri
superficiale
33,7 33,7 2
9. 5.2.4.2. 421.2. Făget de deal pe soluri
schelete
254,9 254,9 16
10 5.2.4.3. 421.1. Făget de deal, cu floră de mull 3,5 3,5 1
TOTAL U.P. 67,8 1021,9 480,7 1570,4 100
17
18
3.2.3 Analiza evoluţiei modului de gospodărire a pădurii şi a practicilor la care a fost supus
Din analiza modului de aplicare a amenajamentului din 1978 se observă că lucrările de îngrijire s-au executat conform prevederilor cu depăşiri pe volum. Volumul mai mare extras s-a realizat pe seama unor indici de recoltare mai mari. Tăierile de igienă s-au executat aproape de prevederi, realizându-se igienizarea unde a fost cazul. Volumul de produse principale recoltat nu depăşeşte pe cel prevăzut de amenajament. Acest fapt se poate explica prin lipsa instalaţiilor de transport din diferite zone ale U.P., precum şi renunţării la unele tăieri de refacere şi substituire şi conducerea acestor arborete prin lucrări de îngrijire. Împăduririle s-au realizat iar la foioase mai puţin datorită regenerării naturale de pe unele suprafeţe.
Aplicarea amenajamentului din anul 1988 s-a făcut dificil în ceea ce priveşte realizarea prevederilor la curăţiri, materialul rezultat nu prezintă interes economic. Prevederile la degajări şi rărituri au fost cu mult depăşite. La rărituri, de pe 124% din suprafaţa prevăzută s-a recoltat un volum reprezentând 178% din posibilitate, acest fapt datorându-se unor intensităţi mai mari a intervenţiilor, dictate de prezenţa extinsă a carpenului, mesteacănului şi a altor specii nedorite în compoziţia arboretelor. Posibilitatea de produse principale - se remarcă faptul că în condiţiile în care suprafaţa prevăzută a fost parcursă integral, volumul recoltat a reprezentat 114% din prevederi, acest lucru datorându-se refacerii şi substituirii unui numar mai mare de arborete decât cel prevăzut
3.2.4 Influenţele nefavorabile exercitate de diverşi factori asupra dezvoltării pădurii.
Factori destabilizatori şi limitativi Tabelul 3.2.4.1.Nr. crt.
Natura factorilor u.a.-uri afectate suprafaţa
ha %1 Arborete afectate de tulpini
nesanatoase 154B; 169A; 166C; 166B;31A 8,7 36,5
2 Arborete afecate de uscare 161A; 161C; 61D 3,9 16,43 Arborete afectate de roca
superficială148D; 99B; 59B 11,2 47,1
Total 23,8 100
3.3 Fondul de producţie
3.3.1 Tipuri de structură
- structura exprimă modul de constituire a arboretelor din punct de vedere al variaţiei vârstei elementelor din care se compun.
Tabel 3.3.1.1. Tipul de structurăTipul de structură
EchienăRelativ echienă
Relativ plurienă
Plurienă Total
Suprafaţaha 4.1 119.9 41.1 - 165.1% 2.6 72.6 24.8 - 100
(Echien – arborii au aceeaşi vârstă sau diferă cu cel mult 5 ani; relativ echien – diferenţa de vârstă nu diferă cu mai mult de 20 ani; relativ plurien – arborii fac parte din 2-3 generaţii, prezentând 2-3 stadii de dezvoltare; plurien – arbori din toate categoriile de vârstă şi diametre şi cuprind toate stadiile de dezvoltare).
19
Elementele de caracterizare a fondului forestier Tabel .3.3.1.2Specii Suprafaţ
a Clase de vârstă (ha) Clase de producţie
ha I II III IV V VI I II III IV VGo 16.84 1.2 11.4 3.4 0.84 - - - - 20.3 0.32 -
Fa 104.77 7.6 13.1 20.81 8.76 24.7 29.8 - 1.9 76.3 12.7 11
Me 6.62 0.45 3.08 3.09 - - - - - 2.43 4.12 -
Ca 29.15 6.64 - - - 0.2 22.31 - - 17.95 11 -
DF 7.78 2.68 - - 3.1 2 - - 1.8 2.24 - 3.1
Total 3,18 17,14 25,74 58,05 8 57,9 7,3 98,91 50,03 14,2 0,5
Proporţia speciilor (ha,%) Tabel.3.3.1.3S.U.P. Total
%Ca%
FA%
Me%
Go%
DF%
A 100 10.2 63.4 4 17.7
4.7
Clasele de vârstă (ha, %, ani) Tabel.3.3.1.4S.U.P. I II III IV V VI Vârsta medie
A Ha 18.5 27.5 27.3 12.7 26.9 52.1 60% 11 16.8 16.6 7.7 16.3 31.6
Clase de producţie (ha, %) Tabel.3.3.1.5S.U.P. I II III IV V Clasa medie
A Ha - 3.7 119.2 28.14 14.1 55
Categoriile de consistenţă (ha, %) Tabel.3.3.1.6S.U.P. 0,1 - 03 0,4 - 0,6 0,7 - 1,0 Consistenţa medie
A Ha - 56.1 109 0,8
Vitalitatea (ha, %) Tabel.3.3.1.7S.U.P. Viguroasă Normală Slabă
A Ha - 162.06 3.1
3.3.3 Analiza evoluţiei structurii pădurii (situaţia claselor de vârstă, proporţia speciilor şi a claselor de producţie pe clase de vârstă, categorii de consistenţă, volumul şi creşterea speciei)
20
05
101520253035
1 2 3 4 5 6
Series1
3,7
119,2
28,1414,1
0
50
100
150
I II III IV V
Cls. productie
Su
pra
faţa
ha
56,1
109
020406080
100120
0,4-0,6 0,7-1
Categorii de cons.
Su
pra
faţa
ha
199
345
6192 69
0
100
200
300
400
Mo Fa Me Go Df
Specii
Cre
şter
ea
21
3.3.4. Funcţiile arboretelor
Ţinând cont de prevederile din normele silvice pentru amenajarea pădurilor şi de faptul că proiectul are caracter didactic, unităţile amenajistice considerate au fost încadrate în categoria arboretelor cu funcţii de producţie şi protecţie.
Pentru arboretele din U.P. II. Nuseni care sunt încadrate în grupa a II funcţională, funcţia principală este producţia lemnului, în secundar acestea îndeplinind şi funcţia de protecţie.
3.3.5. Concluzii asupra fondului de producţie
Din datele prezentate în acest capitol se constată că vegetaţia forestieră are condiţii bune de dezvoltare, astfel 78% din tipurile de staţiune fiind de bonitate superioară, 59,1% fiind de bonitate mijlocie şi 3,6 % de bonitate inferioară.
Vegetaţia forestieră din cadrul U.P.II Nuseni, valorifică în mod corespunzător potenţialul silvoproductiv oferit de staţiuni, în unitatea de producţie existând 100% arborete natural fundamentale.
Potenţialul staţional privit în comparaţie cu productivitatea se prezintă astfel:Tabel 3.3.5.1.
Bonitatea staţiunilor Productivitatea arboretelor Diferenţe
Categoria Suprafaţa % CategoriaCaracterul actual al tipuli de
padureSuprafaţa % + -
Mijlocie 920,8 86
Mijlocie
Natural fundamental de productivitate mijlocie
729,5 68 - -
Parţial derivat 46,2 4 - 46,2
Total derivat de productivitate mijlocie
5,2 1 - -
Artificial de productivitate mijlociu 86,7 8 - -
Total mijlociu 867,6 81 - -
Inferioară
Natural fundamental subproductiv
47,4 4 - 47,4
Total derivat de productivitate inferioară
5,8 1 - 3,3
Total inferioara 53,2 5 - 96,9
Inferioară 145,4 14
MijlocieArtificial de productivitate
mijlocie 1,6 - - -
Inferioara
Natural fundamental de productivitate inferioară 114,4 11 1,6 -
Total derivat de productivitate inferioară 5,4 1 - 5,4
Artificial de productivitate inferioară
24,0 2 - -
Total inferioară 143,8 14 - 5,4
Total 1066,2 100 - 1066,2 100 1,6 102,3
22
CAPITOLUL IV
CARACTERIZAREA UNITĂŢII DE PRODUCŢIE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC (Instalaţii de transport, construcţii forestiere, produsele pădurii şi valorificarea lor)
4.1 Instalaţii de transport
Tabel 4.1.1.Nr..crt Indicati
vul drumul
ui
Denumirea drumului Lungimea de deservire (km) Suprafaţa
deservită (ha)
Volum deservit(m3)
În fond forestier
În afara fondului forestier
Totală
1 Dn17A Drum national Beclean-Bistriţa 1,6 - 1,6 102,8 8602 Dn16D Drum naţ Beclean-Chiochis - 4,2 4,2 89,0 799Total drumuri publice 1,6 4,2 5,8 191,8 1659 Drumuri forestiere3 FE024 Valea Ruşului 3,4 10,4 13,8 81,5 25054 FE025 Valea Malin - 2,6 2,6 135,9 15175 FE023 Valea Podu Ciorbii - 0,3 0,3 4,3 296 FE026 Valea Feleac 7,1 - 7,1 516,4 21056Total drumuri forestiere 10,5 13,3 23,8 738,1 25107
Total drumuri existente 12,1 17,5 29,6 929,9 26766 Drumuri necesare7 FN004 Valea Figa 5,0 - 5,0 152,3 2672Total drumuri forestiere necesare 5,0 - 5,0 152,3 2672
TOAL GENERAL 17,1 17,5 34,6 1082,2 29438
4.2. Produse nelemnoase ce pot fi recoltate şi valorificate
Pe lângă producţia de masă lemnoasă, fondul forestier furnizează o gamă variată de produse nelemnoase, ce constituie o sursă suplimentară de venituri.
4.3. 1. Potenţial cinegetic
Vânatul principal şi secundar este reprezentat de vânat cu păr: cerb carpatin (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), mistreţ (Sus scrofa attila), iepure (Laepus europaeus), iar dintre cel cu pene de ieruncă (Tetrastes bonasia), etc. Vânatul răpitor stabil este format din: pisică sălbatică, vulpi (Vulpes vulpes), vidre (Lutra lutra), jderi, (Martes sp.), dihori (Putorius sp.), viezuri (Meles meles), nevăstuică , bizam etc.
De asemenea, suprafaţa păduroasă fiind înconjurată de localităţi, sunt necesare următoarele măsuri: - asigurarea liniştii în pădure;
23
- combaterea răpitoarelor şi braconajului, limitându-se accesul şi circulaţia numai pe anumite trasee;
- paza eficientă a vânatului, prevenirea şi combaterea braconajului;
- urmărirea evoluţiei efectivelor de vânat prin înregistrarea recoltelor, pierderilor, a natalităţii, precum şi a factorilor care le-au produs;
- combaterea răpitoarelor cu pene şi a celor cu păr prin metode uzuale cunoscute, precum şi eliminarea din teren a pisicilor şi câinilor hoinari;
- luarea măsurilor necesare pentru asigurarea hranei vânatului, mai cu seamă pentru perioada de iarnă, prin suplimentarea acesteia cu fân şi frunzare;
- respectarea cu stricteţe a normelor şi epocilor de vânătoare pentru a nu aduce prejudicii efectivelor de vânat, menţinându-se totodată răpitoarele la un număr optim;
-interzicerea păşunatului în pădure;
-amplasarea de instalaţii vânătoreşti: observatoare, ştanduri, colibe de vânătoare, îndesirea hrănitorilor şi repararea celor existente şi a sărăriilor;
-crearea de poteci pentru vânatoare;
- crearea de ogoare pentru hrana vânatului;
- o corectă evaluare a efectivelor de vânat şi a raportului dintre sexe şi o planificare judicioasă a recoltelor.
4.3.2 Potenţial recolte fructe de pădure
Pe baza cantităţilor recoltate în ultimii ani la fructe de pădure din cuprinsul unităţii de producţie, se preconizează că pe viitor se pot recolta estimativ anual următoarele cantităţi medii, pe sortimente de produse: - zmeură – 0,5 tone; - porumbe – 0,2 tone, - măceşe – 0,5 tone; - mure – 0,3 tone.
Se mai pot recolta în cantităţi mici şi mere pădureţe. Cantităţiile estimative au un caracter orientativ, ele putând varia, de la an la an, în funcţie de
condiţiile climatice şi de intensitatea fructificaţilor. Personalul de teren are obligaţia de a identifica locurile de unde se pot recolta fructe de pădure, şi de a
interzice recoltarea şi valorificarea lor de către persoanele particulare fără avizul Ocolului silvic.
4.3.3 Potenţial recolte ciuperci comestibile
Date fiind condiţiile staţionale specifice ale U.P., ciupercile ar putea constitui o importantă sursă de venit pentru ocol, unul dintre principalele inconveniente fiind variabilitatea mare a recoltelor de la an la an, variabilitate condiţionată de factorii climatici. Dintre speciile mai cunoscute şi care ar putea face obiectul recoltărilor, menţionăm următoarele: ghebele (Armillaria mellea), hribii (Boletus edulis), gălbiorii (Cantharellus cibarius), ciupercile de bălegar (Psalliota campestris). Fără importanţă economică, mai întâlnim vinecioarele (vineţelele, pâinişoarele) (Russula sp.), iuţarii (Lactarius piperatus), creasta cocoşului(Clavaria botrytis), pălăria şarpelui (Microlepiota procera) etc.
Orientativ se prevăd a se recolta: ghebe – 2 tone, hribi – 2 tone, vineţele – 1 tonă, gălbiori – 1,5 tone.
24
4.3.4. Alte produs
Pentru diversificarea şi valorificarea superioară a produselor pădurii, pot fi luate în considerare şi alte resurse, cum ar fi:
- furajele - fânul de pe terenurile folosite pentru hrana vânatului, ca hrană suplimentară în perioada de iarnă etc;
- plante medicinale şi aromatice – din speciile: sunătoare (Hypericum perforatum), arnică (Arnica montana), frunze de mur (Rubus hirtus), coada şoricelului (Achillea millefolium), soc negru (Sambucus nigra), urzica (Urtica dioica), cimbrişor (Thimus sp) şovârv (Origanum vulgare)., ş.a.;
- materiile prime pentru produse artizanale (cetină de molid, brad, ramuri de mesteacăn, conuri de molid şi pin), etc;
- pomi de iarnă - obţinuţi în special prin executarea lucrărilor de îngrijire în arboretele cu consistenţă plină, în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă, pentru a nu se aduce prejudicii viitoarelor arborete.
25
PARTEA a - II - a
elaborarea modelului de organizare a fondului de productie normal
CAPITOLUL I
FIXAREA OBIECTIVELOR ŞI FUNCŢIILOR SOCIAL - ECONOMICE ŞI ECOLOGICE ALE PĂDURII
1.1 Obiective social-economice şi ecologice
Ţinând cont de caracteristicile economice şi ecologice ale zonei în care sunt situate arboretele din studiul de faţă, putem aprecia că aceste arborete trebuie să răspundă în principal nevoilor productive şi în subsidiar celor de protecţie. Sortimentul ce se poate obţine în condiţiile date este reprezentat de buşteni pentru cherestea şi alte utilizări (celuloză, construcţii rurale).
Ca grupă de obiective ţi servicii prioritare s-au stabilit:
Nr.Crt.
Grupa de obiective şi servicii Denumirea obiectivului de protejat sau a serviciilor de realizat
1. Produse lemnoase lemn pentru cherestea; lemn pentru celuloză, construcţii rurale şi alte utilizări.
2. Protecţia terenurilor, solurilor, protecţie climatică, apelor etc.3. Alte produse Vânat, fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante
medicinale şi aromate, peşte etc.
În raport cu starea fiecărui arboret în parte şi de rolul pe care trebuie să-l îndeplinească s-au adoptat, la nivel de subparcelă, ţeluri de producţie sau de protecţie.
Corespunzător obiectivelor social-economice fixate s-au stabilit funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească arboretele, funcţii prezentate după cum urmează:
Grupa, subgrupa şi categoria funcţională Suprafaţacod denumire ha %
Grupa a II-a – Vegetaţie forestieră cu funcţii de producţie şi protecţieSubgrupa 2.1.
Păduri cu funcţii de producţie a lemnului
165,1 100Categoria funcţională 2.1.b.
Păduri destinate să producă lemn de cherestea (T VI)
26
În raport cu categoriile funcţionale prezentate mai sus s-au constituit următoarele tipuri funcţionale:
Tipul funcţional Categorii funcţionale
Ţeluri de gospodărire
Suprafaţaha %
T VI 2.1.b producţie 165.1 100Total U.P. 165.1 100
În vederea normalizării structurii arboretelor şi pentru reglementarea tăierilor în raport cu funcţiile atribuite şi în raport de starea şi structura arboretelor, a fost necesar şi justificat constituirea următoarei subunităţi:
S.U.P. A – Codru regulat, sortimente obişnuite 165.1 ha, pentru care se reglementează procesul de producţie lemnoasă, în care au fost incluse arboretele din tipul VI de categorii funcţionale (2.1.b.).
27
CAPITOLUL II
STABILIREA CONDIŢIILOR STRUCTURALE ALE ARBORETELOR ŞI ALE PĂDURII ÎN ANSAMBLUL EI
(Ţeluri de gospodărire)
2.1. Fixarea regimului
Ţinând cont de condiţiile naturale de vegetaţie şi cele social-economice şi ecologice pe care trebuie să le îndeplinească pădurile din U.P II Nuseni se menţine în continuare regimul codrului.
Regimul codrului reprezintă modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regenerarea din sămânţă şi pe conducerea acestuia până la vârsta când arborii ating mari dimensiuni.
Regimul codrului se impune:- la pădurile de răşinoase şi la cele de amestec cu răşinoase;- la pădurile de fag, gorun, stejar, gârniţă, cer, şleauri;- plantaţii de plopi euramericani
Regimul crângului se impune:- de la sine în cazul arboretelor de salcâm, cer din stepă şi silvostepă şi la zăvoaie;- din considerente economice în cazul pădurilor cu destinaţie specială (producţie de coajă, araci etc.
Regimul crângului compus este nerecomandat în practica românească.Fixarea regimului prin norme decurge din politaca statului (proprietarului).
Pentru realizarea funcţiilor social-economice stabilite în cazul U.P.-ului s-a prevăzut să se aplice regimul codrului, regim bazat pe regenerarea pădurii din samanta şi conducerea acesteia până la vârsta la care îşi îndeplineşte ăn mod eficient funcţiile social-economice şi ecologice atribuite.
2.2 Compoziţia ţel
Compoziţia ţel îmbină în modul cel mai favorabil, atât prin proporţie cât şi prin gruparea speciilor, exigenţele biologice ale pădurii cu funcţiile social-economice atribuite.
Compoziţia ţel s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte:- compoziţia ţel la exploatabilitate, stabilită pentru arboretele neexploatabile;- compoziţia ţel de regenerare, numai pentru arboretele exploatabile în prezent şi pentru cele care devin
exploatabile în decursul primului deceniu;- compoziţia ţel finală (optimă) s-a stabilit în raport de ţelurile de gospodărire şi de condiţiile ecologice
date
Exemplu:Dinamica compoziţiei pădurii Tabelul 2.2.1.
T.S. T.PCompoziţia
ţelSuprafaţa
(ha)Suprafaţa pe specii (ha)
Mo Fa Go Fr4420 4114 8Fa2Co 114.2 22.8 91.45131 5241 6Fa4Go 22 12.7 9.3
51525113 8Go2Fr 18.4 14.8 3.65314 7Go3Fa 10.5 3.1 7.4
Totalha 165,1 22.8 107.2 31.5 3.6% 100 14 65 19 2
Compoziţia ţel: 65Fa19Go14Mo2Fr
28
2.3 Vârsta exploatabilităţii
S-a stabilit în raport cu funcţiile social-economice atribuite pădurilor. Pentru arboretele cu funcţii de producţie şi protecţie s-a adoptat exploatabilitatea tehnică. Prin adoptarea acesteia se realizează atât creşterea medie maximă a sortimentelor stabilite ca ţel economic, cât şi efectul protector.
Exemplu:Specia Suprafaţa Clasa de producţie Vârsta
exploatabilităţii tehnice
Ca 20.3 III 1000.32 IV 10020.62
Fa 1.9 II 12076.3 III 12012.7 IV 11011 V 100
101.9Me 2.43 III 40
4.12 IV 406.55
Go 17.95 III 12011 IV 120
28.95
Te Ca= 20.3*100+0.32*100/20.63=100 aniTe Fa= 1.9*120+76.3*120+12.7*110+11*100/101.9= 117 aniTe Me= 2.43*40+4.12*40/6.55= 40 aniTe Go=17.95*120+11*120/28.95=120
Te U.P.=100*20.62+117*101.9+40*6.55+120*28.95/1
29
2.4. Tratamentul
Prin tratamentele adoptate s-a urmărit favorizarea regenerării naturale a arboretelor şi asigurarea permanenţei pădurii cu o structură corespunzătoare exercitării funcţiilor atribuite.
Tratamentele s-au stabilit în raport cu structura de viitor a arboretelor, pe tipuri de categorii funcţionale, indicându-se tratamente mai mult sau mai putin intensive avându-se în vedere starea fiecărui arboret şi posibilităţile tehnico-organizatorice de realizare existente.
Având în vedere condiţiile ecologice , starea şi funcţiile arboretelor, pentru recoltarea posibilităţii de produse principale în următorul deceniu se vor aplica următoarele tratamente: taieri progresive (taieri in ochiuri).
Tratamente stabilite pentru arboretele din U.P. II Nuseni Tabelul 2.4.1.
TratamentulDomeniul de aplicare
Formaţia Structura Productivitatea Panta Tip de categorie funcţională
Trat. T. Prog Faget Relat. echien
Mij-sup 30o T VI
Trat. T. Prog Gorunet-faget
Relat. echien
Inf 40 T VI
Trat. T. Prog Gorunet Relat. echien
Mij-sup 20 T VI
Trat. T. Prog Şleau de deal cu gorunete
Relat. echien
Mij-sup 10 T VI
2.5 Ciclul
Ciclul reprezintă indicatorul structurii pe clase de vârstă a fondului de producţie normal al unei păduri de codru regulat şi totodată este norma de timp stabilită de amenajament pentru menţinerea în producţie a arboretelor pădurii respective.
La stabilirea ciclului au fost luate în considerare :- formaţiile şi speciile forestiere care compun pădurea ;- funcţiile ecologice şi social-economice atribuite arboretelor respective ;- media vârstei exploatabilităţii tehnice ;- posibilitatea de creştere a eficacităţii funcţionale a arboretelor şi a pădurii în ansamblu.
Potrivit normelor în vigoare, punctul de plecare în adoptarea ciclului este vârsta medie a exploatabilităţii tehnice, care se majorează în plus până la un multiplu de 10 sau 20 de ani. În baza considerentului de mai sus şi în urma unei analize a efectelor pe care tăierea arboretelor mai devreme sau mai târziu o are asupra stării pădurii, pentru pădurile din U.P II Nuseni-a adoptat ciclul 112 ani.
30
