Axe, planuri, termeni de orientare in anatomie

Omul este studiat in pozitie anatomica (ortostatism), privirea orizontala, palmele anterior si in supinatie. In aceasta pozitie se traseaza 3 axe ce se intersecteaza in unghi drept si corespund 3 dimensiuni spatiale.

1. AXUL LONGITUDINAL ,al lungimii , ( vertical ), cu 2 poli diferiti:a) Superior/ cranialb) Inferior/ caudal (coada echina)

2. AXUL SAGITAL, al grosimii (orizontal), cu 2 poli diferiti:a) anterior/ ventralb) posterior/ dorsal

3. AXUL TRANSVERSAL, al latimii (orizontal), cu 2 poli asemanatori:a) dreptb) stang

Prin cate 2 din aceste axe se duce cate un plan principal al corpului:1. PLANUL MEDIO-SAGITAL (antero-posterior), prin axul longitudinal si sagital;

imparte corpul in doua jumatati asemanatoare: dreapta/ stanga; planurile paralele cu el se numesc planuri SAGITALE/

PARAMEDIANE;2. PLANUL FRONTAL PRINCIPAL ( vertical latero-lateral), paralel cu fruntea si

trece prin sutura coronara, trecand prin axul longitudinal si prin cel transversal;

imparte corpul in 2 jumatati diferite: anterioara/ ventrala si posterioara/ dorsala;

planurile paralele cu el se numesc planuri FRONTALE;3. PLANUL TRANSVERSAL PRINCIPAL (orizontal), prin ombilic, trece prin axul

sagital si cel transversal. imparte corpul in 2 jumatati diferite: superioara (craniala)/

inferioara (caudala); planurile paralele cu el se numesc planuri TRANSVERSALE.

Planurile sunt utile pentru orientare in tipul descrierii organelor sau formatiunilor anatomice. Tot pentru orientare se descriu liniile verticale:

1. Linia MEDIO-STERNALA, ce trece prin mijlocul sternului;2. Linia PARA-STERNALA, prin articulatiile condro-sternale, pe marginile laterale;3. Liniile AXILARE:

a) anterioara – pe marginea anterioara a axilei;b) mijlocie – prin mijlocul axilei;c) posterioara – pe marginea posterioara a axilei;

4. Linia MEDIO-CLAVICULARA, prin mijlocul corpului claviculei. Pe ea se proiecteaza mamelonul la barbat;

5. Linia MEDIO-SCAPULARA, prin unghiul inferior al scapulei;6. Linia PARAVERTEBRALA, prin apofizele spinoase vertebrale.

1

In anatomie se mai folosesc o serie de termeni utilizati si in limbajul medical curent:a) MEDIAN = o formatiune situata in planul medio-sagital al corpului sau in

axul longitudinal al unui membru;b) MEDIAL = o formatiune apropiata sau orientata catre planul medio-sagital

(uneori termenul de “intern”);LATERAL = o formatiune indepartata sau opusa fata de planul medio-sagital (uneori termenul “extern”);

c) INTERIOR = o formatiune situata in profunzimea corpului sau a unui organ;EXTERIOR = o formatione situata la suprafata corpului sau a unui organ;

( acesti termeni sunt utilizati pentru a indica gradul de profunzime, a nu se confunda cu intern/extern );

d) ANTERIOR/ POSTERIOR – situatia unor formatiuni in raport cu planul frontal principal al corpului/ un segment/ un organ. Cu aceeasi semnificatie se folosesc termenii ventral/ dorsal;

e) SUPERIOR/ INFERIOR – pozitia unor formatiuni in raport cu planul transversal principal al corpului, un segment sau organ. Cu aceeasi semnificatie se folosesc termenii cranial/caudal.

La nivelul capului se foloseste termenul ROSTRAL pentru a indica un punct sau o formatiune situata spre vertex (varful capului);

f) PROXIMAL – structura apropiata de radacina membrului;DISTAL – sturctura departata de radacina membrului;

g) RADIAL/ULNAR la membrul superior si FIBULAR/TIBIAL la nivelul membrului inferior.

Termenii echivalenti cu “lateral” (radial/ fibular) si “medial” (ulnar/ tibial) se folosesc dupa pozitia celor 2 oase ale antebratului si gambei unul fata de celalalt in raport cu axul membrului;

h) PALMAR (VOLAR)/ DORSAL la nivelul mainii si PLANTAR/ DORSAL la nivelul piciorului;

i) SUPERFICIAL/ PROFUND – in raport cu situatia ocupata in organism sau intr-un organ a unor formatiuni.

2

Osteologia

La om, scheletul e format din 208 oase, din care 34 reprezinta coloana, restul de 174 se grupeaza in jurul acesteia.

Oasele situate pe linia mediana a corpului (sternul, sacrul) sunt oase nepereche. Ele se considera oase simetrice, formate din 2 jumatati (dreapta/ stanga), la fel conformate.

Oasele membrelor sunt perechi, insa nesimetrice, fiind alcatuite din jumatati diferite. Ca un os sa poata fi studiat si descris izolat in afara organismului, trebuie orientat astfel incat pozitia sa fie aceeasi cu cea din organism. Orientarea se face cu cele mai caracteristice elemente anatomice pe care le prezinta osul.

Pentru orientarea unui os nepereche se iau 2 elemente anatomice situate in raport cu 2 planuri ale corpului si care nu sunt opuse unul altuia.

Pentru orientarea oaselor perechi se iau 3 elemente anatomice situate in 3 planuri si care nu se opun, cel de-al 3-lea fiind necesar pentru determinarea partii din care provine osul: dreapta/ stanga.

Scheletul cuprinde 4 parti:1. coloana vertebrala2. toracele osos3. oasele capului4. oasele membrelor

Coloana vertebrala/ rachis/ columna vertebralis

Coloana vertebrala este o coloana lunga, mediana si posterioara, formata din suprapunerea celor 33-34 piese osoase, vertebrele.

Vertebrele corespund gatului, toracelui, regiunii lombare su pelvisului, imprumutandu-si numele de la regiunea respectiva.

1. Vertebrele cervicale (ale gatului)- in numar de 7: C1-C7;- formeaza coloana cervicala;

2. Vertebrele toracale (ale toracelui)- in numar de 12: T1- T12;- formeaza coloana toracala;

3. Vertebrele lombare (regiunea lombara)- formeaza peretele posterior al abdomenului;- in numar de 5: L1- L5;- formeaza coloana lombara;

4. Vertebrele sacrate/ sacrale- in numar de 5: S1- S5;

5. Vertebrele coccigiene- in numar de 4/5: Cg1-Cg4/5;- corespund pelvisului.

3

Vertebrele de la 1-3 sunt oase mobile si independente = VERTEBRE ADEVARATE.

Celelalte 2 regiuni au vertebre ce se sudeaza, formand 2 oase: sacrul si coccigele = VERTEBRE FALSE.

Vertebrele adevarate prezinta:1. caractere generale = tipul comun dupa care sunt constituite toate vertebrele;2. caractere regionale = modificarile regionale datorate raporturilor anatomice diferite

si influentelor functionale;3. caractere speciale = particularitati anatomice prin care unele vertebre se deosebesc in

cadrul unei regiuni.

I.Caracterele generale ale vertebrelor adevarate:O vertebra adevarata are 2 parti:

1. corpul vertebrei = partea anterioara, sub forma unui segment de cilindru plin;2. arcul vertebrei = partea posterioara, legata de corpul vertebrei prin 2 mici punti ce se

numesc pediculii arcului vertebral.! Corpul, arcul si pediculii arcului delimiteaza gaura vertebrei.

Corpul vertebrei ( corpus vertebrae ):- este portiunea cea mai voluminoasa;- are 2 fete: superioara si inferioara;- are o circumferinta;- portiunea posterioara a circumferintei se numeste peretele anterior al gaurii

vertebrale;

Arcul vertebral:- formeaza peretele posterior al gaurii vertebrale si este alcatuit din 2 lame vertebrale

intinse intre pediculi si procesul spinos.- fiecare lama prezinta:

- 2 fete (anterioara, spre gaura vertebrala si posterioara, acoperita cu muschi);- 2 margini (superioara, inferioara);- 2 extremitati (mediala – se uneste cu cea de partea opusa si laterala).

- PROCESUS SPINOSUS ( procesul spinos) = o prelungire posterioara ce porneste de la locul de unire a celor 2 lame vertebrale.

Prezinta : - baza;- varf;- 2 fete laterale;- 2 margini (superioara, inferioara).

- PROCESUS TRANSVERSUS ( procesul transversar) = 2 proeminente (dreapta/ stanga) ce pornesc din partile laterale ale arcului vertebral.

Prezinta: - baza;- varf;

4

- 2 fete (anterioara, posterioara);- 2 margini (superioara, inferioara).

- PROCESELE ARTICULARE sunt in numar de 4: 2 superior, 2 inferior.Procesele articulare superioare ale unei vertebre se articuleaza cu cele inferioare ale

vertebrei supraiacente.

- Pediculul vertebral = cele 2 porti care unesc extremitatile fiecarui arc vertebral cu corpul vertebrei.

Prezinta: - o margine inferioara mai scobita (concava);- o margine superioara mai putin scobita.Prin suprapunerea a 2 vertebre, intre aceste margini scobite se delimiteaza GAURA

INTERVERTEBRALA ( Foramen intervertebralae).

Gaura vertebrala ( Foramen ): - anterior de corpul vertebrei;- posterior de arcul vertebrei;- lateral de pediculii vertebrali.

Prin suprapunerea vertebrelor se formeaza CANALUL VERTEBRAL.

II.Caractere regionale ale vertebrelor adevarate:

Vertebrele cervicale:- corpul este mic, alungit transversal;- procesul spinos este scurt, are varful BIFID (despicat in v);- procesele transversale prezinta:

1. baza lor prezinta GAURA TRANSVERSARA( foramen transversarium), prin care trec artera si vena principala;

2. varful e impartit intr-un tubercul anterior ( tuberculum anteriorus) si unul posterior (tuberculum posteriorus), ce reprezinta procesul transversal propriu-zis;

3. pe fata superioara a procesului transversar se afla SANTUL NERVULUI SPINAL ( Sulcus nervus spinalis).

- procesele articulare sunt orientate intr-un plan aproape transversal ( orizontal ).

Vertebrele toracale:- corpul este usor alungit antero-posterior si prezinta 4 scobituri: 2 superioare si 2

inferioare, situate in partea posterioara; Scobitura superioara a unei vertebre delimiteaza cu cea inferioara a vertebrei supraiacente un unghi diedru in care patrunde capul coastei;

- procesul spinos este prismatic triunghiular si deschide optic spre posterior si inferior;- procesele transversare prezinta pe fata lor anterioara o suprafata transverso-costala

prin care se articuleaza cu tuberculul coastei corespunzatoare ( doar vertebrele toracale se articuleaza cu coastele!);

- procesele articulare sunt dispuse in plan frontal (vertical).

5

Vertebrele lombare:- corpul are dimensiuni mari, diametrul transversal depasindu-l pe cel antero-posterior;- procesul spinos este dreptunghiular, fiind situat aproape in plan transversal;- procesele COSTIFORME ( Procesus costarius) = resturi de coasta, sunt mari, turtite, se

pot confunda cu procesele transversare. Adevaratele procese transversare sunt mici proeminente pe fata posterioara a proeselor costiforme, langa radacina acestora din urma=> procese ACCESORII ( procesus accesorius);

- procesele articulare sunt dispuse in plan sagital, cele superioare privesc spre medial si sunt concave, iar cele inferioare privesc lateral si sunt convexe.

III.Caractere speciale ale vertebrelor adevarate:

C1 – ATLAS:- nu are corp vertebral, fiind formata din 2 mase laterale unite prin 2 arcuri (anterior,

posterior), care circumscriu gaura vertebrala. De pe masele laterale pornesc procesele transversare.

- masele laterale ( Masa lateralis):a) cavitatea articulara superioara (fovea articularis superior), pentru

articularea cu condilul occipitalului;b) fata articulara inferioara, pentru articularea cu procesul articular superior al

C2;c) fata mediala, pe care se insera ligamentul transversar ce imparte gaura

vertebrala intr-un segment anterior in care patrunde axis-ul C2 si intr-un segment posterior= adevarata gaura vertebrala unde exista maduva spinarii cu invelisurile ei;

d) fata laterala, de unde pleaca procesul transversar.- arcul anterior:

a) un tubercul anterior (tuberculum anterius), iar pe fata posterioara, o suprafata articulara = fovea dentis, pentru articularea cu dintele axis-ului.

- arcul posterior:a) un tubercul posterior si santul arterei vertebrale ( sulcus arteriae

vertebralis), prin care trece artera vertebrala.

C2 – AXIS:- pe fata superioara a corpului are o proeminenta verticala = DINTE (dens). Acesta are o

fata articulara anterioara pentru fovea dentis si o fata articulara posterioara ce vine in raport cu segmental transversar al C1.

C6:- prezinta un tubercul anterior al procesului transversar mai proeminent = tuberculul

CHASSAIGNAC ( tuberculul carotidian/ caroticum). Acesta se poate palpa, fiind punct de reper pentru pulsul central.

C7 – VERTEBRA PROMINENS:

6

- prin lungimea procesului spinos ce se poate palpa sub tegument, fiind punct de reper important.

T11:- printr-o singura scobitura pe corpul vertebral, destinata articulatiei cu capul coastei.

T12:- printr-o singura scobitura pe corpul vertebral, si prin absenta suprafetei transverso-

costale de pe procesul transversar, deoarece coasta 12 nu se articuleaza cu procesul transversar al acestei vertebre.

Vertebrele false:

Sacrul (os sacrum):Sacrul este un os median si nepereche situat in continuarea coloanei lombare. Este indreptat

oblic dinspre superior si anterior spre inferior si posterior. Astfel formeaza cu ultima vertebra lombara un unghi= PROMONTORIUM, cu importanta obstetricala si antropologica.

Orientarea:- anterior: fata concava;- superior: baza osului.

Din punct de vedere descriptiv, prezinta:- 2 fete: pelvina, dorsala;- 2 fete laterale;- Baza;- Varf.

Fata pelvina:- pe linia mediana are o coloana osoasa rezultata din sudarea celor 5 corpuri ale vertebrei

sacrale;- 4 linii transversale la locurile de sudura ale vertebrelor;- la extremitatile liniilor transversale se afla cate o gaura sacrala pelvina ( foralia sacralia

pelvina), prin care trec ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrali;- pe coloanele osoase dintre gaurile sacrale pelvine se insera muschiul piriform.

Fata dorsala:- convexa;- pe linia mediana prezinta CRISTA SACRALIS MEDIANA/ creasta sacrala mediana, ce

rezulta din sudarea proceselor spinoase;- inferior de creasta se afla un orificiu in forma de v rasturnat= HIATUL SACRAL/

orificiul canalului sacral, delimitat de 2 mici creste, numite coarnele sacrale;- lateral de creasta sacrala mediana se afla, de fiecare parte, cate o creasta sacrala

intermediara ( crista sacralis intermedia), ce rezulta din sudarea proceselor articulare;

7

- lateral de aceasta se afla 4 gauri sacrale dorsale ( Foralia sacralia dorsalia), pe unde trec ramurile nervilor sacrali;

- lateral de acestea se afla creasta sacrala laterala ce rezulta din sudarea proceselor transversale.

Fetele laterale:- FACIES AURICULARIS – pentru articularea cu osul coxal;- TUBEROSITAS SACRALIS (tuberozitatea sacrala) = suprafata rugoasa posterior de

precedenta, pe care se insera ligamentele articulatiei sacro-iliace;

Baza sacrului:- o suprafata ovalara mediana = fata superioara a corpului S1;- posterior de aceasta – orificiul superior al canalului sacral;- lateral de suprafata ovalara – cate o suprafata triunghiulara = aripioara sacrului;- 2 procese articulare superioare pentru articularea cu cele inferioare ale L5.

Varful/ APEX:- o suprafata eliptica pentru articularea cu coccigele.

Canalul sacral- strabate osul sacru, continuand canalul vertebral;- de fiecare parte prezinta 4 conducte ce se bifurca, dand o ramura pelvina si una dorsala

care se deschid prin gaurile sacrale omonime.

Coccigele (os coccigis):- omologul scheletului cozii de la mamifere- in continuarea sacrului, fiind format din sudarea corpurilor celor 4-5 oase coccigiene;- os median sau nepereche, cu 2 fete,

2 margini;baza; varf;

- orientarea: anterior – fata concava;superior – baza.

- Fetele prezinta 3 sau 4 linii transversale ce rezulta din sudarea vertebrelor coccigiene.- Baza are o suprafata eliptica pentru articularea cu varful sacrului.- Posterior de aceasta suprafata pornesc spre superior 2 procese= COARNELE

COCCIGELUI (cornum coccigeum), care se articuleaza cu coarnele sacrale si delimiteaza orificiul/ hiatul sacral. Acesta se poate palpa si are o importanta practica pentru anestezia la acest nivel.

- Varful/ apex se termina printr-un tubercul.- Marginile sunt oblice si converg catre varf.

Coloana vertebrala in intregime:

8

Dimensiuni:- lungime: 73 cm la barbati; 63 cm la femei (40% din lungimea corpului);- latimea maxima: la baza sacrului= 11 cm;- diametrul sagital maxim: la nivelul ultimelor vertebre lombare = 7 cm;- curburi: in plan sagital/ in plan frontal.

Curburile in plan sagital:- orientate cu convexitatea anterior = LORDOZE;- orientate cu convexitatea posterior = CIFOZE;- in numar de 4: lordoza cervicala, cifoza toracala, lordoza lombara, cifoza sacro-

coccigiana.

Curburile in plan frontal:- mai putin pronuntate fiziologic;- curbura cervicala -> convexitate stanga;- curbura toracala -> convexitate dreapta;- curbura lombara -> convexitate stanga;- marirea acestor curburi patologic= scolioze.

Conformatia exterioara:- Coloana vertebrala prezinta o fata anterioara;

o fata posterioara; 2 fete laterale.

- Fata anterioara = suprapunerea corpurilor vertebrale, avand forma cilindrica;- Fata posterioara = pe linia mediana, procesele spinoase ce se pot palpa formeaza creasta

spinala;- Fetele laterale prezinta varfurile proceselor transversale, pediculii si gaurile intervertebrale

si portiunile laterale ale corpilor intervertebrali;- Varful procesului transversar al Atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.

Canalul vertebral ( canalis vertebralis):- format prin suprapunerea gaurilor vertebrale;- se continua superior cu cavitatea neurocraniului, iar inferior se deschide prin hiatul sacral;- prezinta toate curburile coloanei;- are diametru variabil.

Importanta functionala a coloanei:Coloana vertebrala este caracteristica vertebratelor si indeplineste 3 roluri majore:

1. protectia maduvei, acoperita de meninge;2. rolul static – in ortostatism, coloana reprezinta un ax solid ce sustine capul,

trunchiul si membrele superioare, transmitand greutatea la pelvis si membrele inferioare; dezvoltarea mare a vertebrelor din regiunea lombara se explica prin greutatea pe care trebuie sa o sustina (pe L4- centrul de greutate); Curburile sagitale au ca rezultat marirea rezistentei;

9

3. rolul biomecanic – coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, datorita carora corpul are o mare mobilitate.

Toracele osos

Toracele osos este o cavitate formata de: - coloana toracala;- coastele, cu caractere costale;- sternul.

Contine organe importante:- inima;- plamanii;- vase mari.

Sternul (os sternum):- este un os median si nepereche, situat in partea anterioara a toracelul;- orientare: - superior: fata;

- anterior: baza convexa;- compus din 3 piese osoase:

1. superioara: manubriu (maner);2. mijlocie: corp (corpus sterni);3. inferioara: proces xifoidian (procesus xifoidaeus).

- directie oblica, dinspre superior si posterior inspre inferior si anterior.

Din punct de vedere descriptiv, prezinta:- 2 fete: fata anterioara; fata posterioara;- 2 margini laterale;- baza;- varf;

Fata anterioara:- convexa, la unirea manubriului cu corpul se formeaza UNGHIUL LUI LOUIS, care

se palpeaza, fiind punct de reper pentru coasta 2, care se articuleaza la acest nivel cu sternul;

- spre inferior, exista 3-4 linii transversale: SINCODROSIS STERNALIS, ce rezulta din unirea unor piese osoase numite sternebre.

10

Fata posterioara:- concava;- are aceleasi linii transversale, ca pe fata anterioara.

Marginile laterale:- contin 7 scobituri costale ( incizuri/ incisurae costalaes), in care exista 7 cartilaje

costale.

Baza sternului:- contine pe linia mediana scobitura jugulara, evidentiabila sub piele, la limita gat-

torace;- lateral de scobitura jugulara, de-o parte si alta exista scobitura claviculara (

incisurae clavicularis), pentru articularea sternului cu clavicula.

Varful sternului:- constituit de procesul xifoidian, cu structura cartilaginoasa, care se osifica la

batrani.

Coastele (costae):- sunt arcuri osoase ce se desprind de pe coloana vertebrala si se indreapta catre stern,

fiind 12 perechi;- primele 7 perechi se numesc costae verae ( adevarate), pentru ca se articuleaza cu

sternul separat, prin cartilajul costal;- urmatoarele 3 perechi (8-10) se numesc costae spuriae ( false), se unesc cu cartilajul

coastei supraiacente, formand REBORDUL COSTAL ( arcus costalis)- ultimele 2 perechi (11-12) sunt coaste flotante, au structura exterioara libera,

nearticulata.

Coastele tipice:- sunt alcatuite dintr-o parte osoasa numita os costalae si o parte cartilaginoasa, numita

cartilago costalis;- au portiunile:

1. caput costae (capul coastei), cu: facies articularis capitis costae; crista capitis costae;

2. colum costae (gatul coastei), care are 2-3 cm lungime;3. tuberculum costae, cu facies articularis tuberculi costae;4. corpus costae (capul coastei), turtit in sens transversal si care prezinta:

- angulus costae (unghiul coastei), ce corespunde curburii de invaluire; - sulcus costae ( santul coastei), care se afla pe fata inferioara si

adaposteste manunchiul vasculo-nervos intercostal.

- Prezinta 2 fete: mediala Laterala- Prezinta 3 curburi de-a lungul: fetelor

marginilor

11

axului.

Coastele atipice:- au particularitati prin care se deosebesc de coastele tipice:

1. C I - cea mai scurta, lata si turtita;- pe fata superioara prezinta tuberculum musculi scalerni anterioris ( tuberculul

muschiului scalern anterior);- anterior de tubercul se afla sulcus venae surclaviae ( santul venei surclavii);- posterior de tubercul se afla sulcus arteriae surclaviae ( santul arterei surclavii).

2. C II- piesa de tranzitie;- nu are curbura de torsiune (de-a lungul marginilor);- santul costal este redus sau putin perceptibil;- pe fata laterala, in exterior: tuberositas musculi serati anteriori ( tuberozitatea

pentru muschiul dintat anterior).`

3. C X- mai scurta;- capatul sternal se fixeaza de carilajul C IX, dar se poate ternima si liber.

4. C XI- mai scurta;- se articuleaza cu corpul vertebrei T11 printr-o singura suprafata articulara, de la

nivelul capului coastei;- tuberculul si santul costal sunt slab reprezentate.

5. C XII- scurta;- prezinta o singura suprafata articulara la nivelul capului pentru T12;- ii lipsesc tuberculul, unghiul si santul costal.

Orientarea coastelor:- lateral: fata convexa- posterior: extremitatea cu o suprafata articulara- inferior: marginea care prezinta un sant.

Membrele

Membrele sunt 2 perechi de apendice mobile destinate diferitelor miscari: membrul superior si membrul inferior

- au o portiune ce le leaga de trunchi, numita centura membrului;

12

- au o portiune ce o continua pe aceasta= membrul liber.

Ossa membri superioriMembrul superior e format din 4 segmente:

- umar;- brat;- antebrat;- mana.

Centura membrului superior (cimbulum membri superiori) formeaza scheletul umarului si e constituita din:

- clavicula;- scapula.

Clavicula- os lung, pereche, transversal, in partea antero-superioara a toracelui;- forma de S culcat, cu o curbura mediala mai mare, convexa anterior si una laterala,

concava anterior’

Orientare:- lateral: extremitatea turtita;- anterior: marginea concava a extremitatii;- inferior: fata osului, prevazuta cu un sant.

Din punct de vedere descriptiv, clavicula prezinta:- 2 extremitati: una mediala, alta laterala- 2 fete: superioara si inferioara- 2 margini: anterioara, posterioara.

Fata superioara:- este neteda in portiunea mijlocie, putandu-se palpa sub piele;- la extremitati este rugoasa, dand insertii musculare:

a) in partea mediala – muschiul sternocleidomastoidian;b) in partea laterala - muschii deltoid si trapez.

Fata inferioara:- este neregulata;- la mijloc se afla santul subclavicular longitudinal;- medial de sant se gaseste o rugozitate = impresiunea ligamentului costo- clavicular- lateral de sant se afla:

a) tuberculum conoidaeum ( tuberculul conoidian), situat posterior;b) linea trapesoidaea ( linia trapezoida), situata oblic spre lateral si pe

care se insera ligamentele conoidian si trapezoidian.

Marginea anterioara:

13

- este concava in treimea laterala, unde se insera muschiul deltoid;- este convexa in treimea mediala, unde se insera muschiul pectoral mare.

Marginea posterioara:- este concav- convexa, dar in sens invers fata de cea anterioara;- in portiunea laterala se insera muschiul trapez;- in portiunea mijlocie are raport cu:

a) muschii scaleni;b) muschiul omohioidian, cu artera si vena subclavie si cu trunchiurile

plexului brahial.

Aceste rapoarte sunt importante deoarece in caderile pe umar, cel mai frecvent clavicula se fractureaza in portiunea mijlocie, putand sa apara complicatii vasculare si nervoase.

Extremitatea sternala/ mediala:- este voluminoasa, are forma prismatica;- prezinta o suprafata articulara pentru stern = facies articularis sternalis.

Extremitatea acromiala / laterala:- este turtita;- prezinta o suprafata neteda = facies articularis acromialis, pentru articularea cu

acromionul scapulei.

Scapula / omoplatul- este un os plat, triunghiular, in partea postero-superioara a toracelui;

Orientare: - posterior: marginea prevazuta cu o puternica spina;- superior: marginea cea mai mica si subtire;- lateral: unghiul cel mai voluminos.

Din punct de vedere descriptiv, prezinta:- 2 fete: dorsala, costala;- 3 margini: superioara, mediala, laterala;- 3 unghiuri: superior, inferior, lateral.

Fata dorsala:- prezinta transversal o lama puternica = spina scapulei, care o imparte in 2 fose:

a) fossa supraspinata – se afla deasupra spinei, dand insertie muschiului supraspinos;

b) fossa infraspinata – se afla inferior, dand insertie muschilor subspinos, rotund mare, rotund mic.

14

- spina scapulei se continua spre lateral cu o prelungire libera, numita acromion;Acromionul:

are forma triunghiulara, prezentand: 2 fete – superioara, inferioara;3 margini: anterioara, laterala

dorsala; marginea dorsala da insertie: prin baza superioara muschiului trapez;

prin baza inferioara muschiului deltoid. este o proeminenta turtita si palpabila sub piele ; Prezinta:

- fata articulara a acromionului, pentru articularea cu extremitatea laterala a claviculei;

- la unirea acromionului cu baza inferioara a spinei scapulei exista unghiul acromionului, de la care se pot face masuratorile pentru stabilirea eventualelor luxatii de centura scapulara;

- fata dorsala/ anterioara prezinta o concavitate = fossa subscapularis, strabatuta de creste oblice pe care se insera muschiul subscapular;

- in partea mediala se insera muschiul dintat anterior;- marginea superioara este subtire si spre lateral prezinta o scobitura

= incizura scapulei, pe care se insera ligamentul transvers al scapulei si o transforma intr-o gaura/ orificiu prin care trece nervul supra-scapular;

- marginea mediala este subtire si paralela cu coloana vertebrala;- marginea laterala este orientata spre axila.

Unghiul superior ( angulus superior ): - este rotunjit si aici se insera muschiul ridicator al scapulei.

Unghiul inferior ( angulus inferior ): - este ascutit, usor de explorat sub piele;- este punct de reper pentru coasta a VIII-a

Unghiul lateral ( angulus lateralia ): - prezinta o cavitate articulara neteda, pentru capul humerusului;- are 2 elemente:

a) cavitas glenoidalis :– este legata de restul scapulei printr-o portiune mai ingusta, numita colul

scapulei;- la extremitati prezinta rugozitati:

1. superior: tuberculum supraglenoidalae, pentru insertia muschiului brahial;

2. inferior: tuberculum infraglenoidalae, pentru insertia muschiului triceps brahial;

b) processus coracoidaeus ( procesul coracoidian):

15

- este o prelungire recurbata, cu baza situata intre cavitatea glenoidala si scobitura scapulei;

- pe el se insera muschii: 1. capul scurt al bicepsului brahial; 2. coraco- brahial; 3. pectoralul mic.

ligamentele: 1. conoidian;2. trapezoidian.

Scheletul membrului superior liber (bratului)- este alcatuit din humerus;

Humerusul:- este un os lung, pereche;- prezinta 2 extremitati/ epifize

1 corp/ diafiza

Orientare:- superior: extremitatea cu un cap sferic;- medial: suprafata articulara a extremitatii;- anterior: santul profound al extremitatii.

Corpul/ diafiza:- este cilindric in portiunea superioara- este prismatic triunghiular in portiunea inferioara- are 3 fete si 3 margini:

Fata antero-laterala:- prezinta superior de jumatatea ei o rugozitate in forma de V= TUBEROSITAS

deltoidaea, pe care se insera muschii deltoid si brahial;- inferior de tuberozitate se afla santul nervului radial ( sulcus nervis radialis), prin

care trec nervul radial si artera brahiala profunda;- superior de tuberozitate, fata este inconjurata de nervul axilar/ circumflex.

Fata antero-mediala:- prezinta gaura nutritiva a osului;- prezinta santul intertubercular (sulcus intertubercularis);- prezinta o rugozitate pentru insertia muschiului coracobrahial.

Fata posterioara:- este strabatuta oblic de santul nervului radial;- deasupra lui se insera capul lateral;- inferior de sant se insera capul medial al muschiului triceps brahial.

Marginea anterioara:

16

- continua creasta tuberculului mare si se interpune intre cele 2 fete anterioare.

Marginea laterala si marginea mediala sunt adevarate creste in jumatatea inferioara, dar mai putin conturate in partea superioara.

Epifiza proximala ( extremitatea superioara):- este voluminoasa;- este unita cu diafiza prin colul chirurgical al osului ( care este locul cel mai frecvent

al fracturilor de humerus);Prezinta:

1. capul humerusului (caput humeri):- este o suprafata articulara neteda, de forma unei treimi de sfera;- axul sau formeaza cu axul diafizei un unghi de 130˚.

2. colul anatomic (colum anatomicum):- este un sant circular ce separa capul de restul epifizei.

3. tuberculul mare (tuberculum majus):- se afla in partea laterala a capului;- prezinta 3 mici suprafete pentru insertii musculare:

a) superior, pentru muschiul supraspinos;b) mijlociu, pentru muschiul subspinos;c) inferior, pentru muschiul rotund mic.

4. tuberculul mic (tuberculum minus):- se afla in partea anterioara a epifizei;- pe el se insera muschiul subscapular.

5. santul intertubercular (sulcus intertubercularis/ culisa bicipitala):- pentru tendonul capului lung al muschiului biceps brahial;- este delimitat de:

a) creasta tuberculului mare ( crista tuberculus majus ), situata anterior si pe care se insera muschiul pectoral mare;

b) creasta tuberculului mic ( crista tuberculus minus ), situata medial si pe care se insera muschiul rotund mare.

Epifiza distala (extremitatea inferioara):- este turtita antero-posterior, formand paleta humerala;- prezinta un condil si 2 epicondili

Condilul humerusului prezinta 2 categorii de formatiuni:- suprafete articulare: destinate radiusului si ulnei, reprezentate de:

a) trohleea humerusului (trochlaea):- scripete orientat transversal;- corespunde scobiturii trohleare a ulnei;

b) capitulul:- proeminenta rotunjita, situata lateral de trohlee;- corespunde fosetei capului radiusului;

c) santul intermediar:- separa trohleea de capitul;

17

- este articular;- corespunde marginii fosetei capului radiusului.

- fose:a) fosa coronoidiana:

- se afla deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei;- in ea patrunde procesul coronoidian al ulnei, in miscari de

flexie a antebratului;b) fosa radiala:

- se afla deasupra capitulului; - in ea patrunde capul radiusului in miscari de flexie;

c) fosa olecraniana: - se afla deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei; - in ea patrunde olecranul in extensia antebratului;

Epicondilii prezinta 2 proeminente, pentru insertii musculare:- mediala;- laterala;

Epicondilul medial:- are forma triunghiulara;- pe fata posterioara prezinta santul nervului ulnar, pentru nervul omonim;- pe el se insera muschii: pronatori ai antebratului;

flexori ai antebratului, mainii, degetelor = muschii epicondilieri mediali;

Epicondilul lateral:- mai mic;- pe el se insera muschii: supinatori ai antebratului;

extensori ai antebratului, mainii, degetelor = muschii epicondilieni laterali;

Oasele antebratului:- sunt reprezentate de 2 oase paralele: 1. unul medial = ulna;2. unul lateral = radius..

Diafizele acestora sunt prismatic triunghiulare si se privesc prin marginile inter-osoase ce delimiteaza spatiul inter-osos.

Ulna ( CUBITUS )- este un os lung, pereche, situat in prelungirea degetului mic;

Orientare:- superior: extremitatea mai voluminoasa;- anterior: scobitura extremitatii;

18

- lateral: marginea cea mai ascutita a osului.

Din punct de vedere descriptiv, ulna prezinta o diafiza si 2 epifize.Corpul ( diafiza):

- are 3 margini ce delimiteaza 3 fete:a) anterioara: pronuntata, incepe de la procesul coronoidian, se termina

la cel stiloidian;b) posterioara: proemina sub piele, pleaca de pe olecran, descinde ca o

creasta sinoasa, dispare in treimea inferioara a diafizei:c) laterala/ interosoasa: da insertie membranei interosoase ce uneste

diafizele celor doua oase ale antebratului;- superior se bifurca, delimitand o suprafata triunghiulara ce contine incizura radiala a

epifizei proximale;- ramura de bifurcatie posterioara este creasta muschiului supinator, pentru

insertia muschiului omonim.

Fata anterioara:- prezinta gaura nutritiva;- in partea sa superioara se insera muschiul flexor profund al degetelor;- in partea inferioara se insera muschiul patrat pronator.

Fata posterioara:- este strabatuta in treimea superioara de o linie oblica deasupra careia se delimiteaza

o suprafata triunghiulara pentru insertia muschiului anconeu;- portiunea inferioara este impartita printr-o linie verticala in:

suprafata mediala pe care se insera muschiul extensor ulnar al carpului; o portiune laterala pe care se insera: -superior mushiul supinator;

-inferior muschii:- lung-abductor,al policelui -scurt-extensor al policelui -lung-extensor al policelui -extensorul indicelui.

Fata mediala:- este larga ( lata in partea superioara)- este ingusta in partea inferioara, unde se palpeaza sub piele.

Epifiza proximala (extremitatea superioara):- este formata din 2 proeminente osoase:

a) verticala = olecran;b) orizontala = proces coronoidian;

- acestea formeaza un unghi diedru si circumscriu o cavitate articulara orientata anterior = scobitura trohleara, articulata cu trohleea humerusului;

- scobitura trohleara prezinta o creasta antero-posterioara ce corespunde santului trohleei;

19

- lateral de procesul coronoidian exista tuberozitatea ulnei (tuberositas ulnae ), pe care se insera muschiul brahial;

- olecranul se palpeaza pe fata posterioara a articulatiei cotului, pe el inserandu-se muschiul triceps brahial.

Epifiza distala ( extremitatea inferioara):- prezinta 2 formatiuni palpabile sub piele:

a) capul ulnei ( caput ulnae ):- segment de cilindru- suprafata lor laterala = circumferinta articulara pentru articularea cu

incizura ulnara a radiusului- fata inferioara a capului se articuleaza cu osul piramidal;

b) procesul stiloidian ( processus stiloideus ):- in partea mediala a capului- o prelungire conoida si cu varful spre inferior.

Intre capul ulnei si procesul stiloidian se formeaza, pe fata posterioara a epifizei, un sant pentru tendonul muschiului extensor ulnar al carpului.

Radiusul

= os lung, pereche, in partea laterala a bratuluiPrezinta:

- corp (diafiza)- 2 extremitati (epifize)

Orientare:- inferior: extremitatea mai voluminoasa;- posterior: fetele acesteia, prevazute cu santuri;- lateral: procesul descendent al extremitatii.

Diafiza (corpul):- prismatic triunghiular;- palpabil in jumatatea inferioara;- 3 margini: anterioara, posterioara, mediala- 3 fete: anterioara, posterioara, laterala

Marginea anterioara:- este pronuntata in partea superioara;- dispare in treimea inferioara;

Marginea posterioara:- se afla numai in portiunea mijlocie;

Marginea mediala/ interosoasa:

20

- este ascutita;- in partea inferioara a diafizei se bifurca, unde delimiteaza o suprafata triunghiulara

la baza careia se afla scobitura/ incizura ulnara a radiusului; pe ea se prinde membrana interosoasa;

Fata anterioara:- ingusta in partea superioara, aici se insera muschiul flexor lung al policelui;- lata in partea inferioara, unde se insera muschiul patrat pronator.

Fata posterioara:- este rotunjita in partea superioara, unde corespunde muschiului supinator;- este plana, usor escavata in rest, aici inserandu-se muschiul lung abductor si scurt

extensor al policelui;

Fata laterala:- prezinta in partea mijlocie o rugozitate = tuberozitatea pronatoria, pentru muschiul

rotund pronator;- deasupra acesteia, fata vine in raport strans cu ramura profunda/ motorie a nervului

radial;! Fracturile osului la acest nivel pot interesa nervul radial.

Epifiza proximala este formata din 3 elemente:1. capul radiusului:

- este un segment de cilindru mai inalt in portiunea mediala;- fata sa superioara prezinta o concavitate numita foseta capului

radial, ce corespunde capitulului humerusului;- circumferinta articulara a capului corespunde scobiturii radiale a

ulnei;2. colul radiusului:

- este portiunea ingusta ce leaga capul radiusului de corp;- are o directie oblica supero-lateral spre infero-medial;

3. tuberozitatea radiusului:- este o proeminenta ovala, situata sub col;- pe ea se insera muschiul biceps brahial!

Epifiza distala:- are forma unui trunchi de piramida cu 4 fete si o baza;- se poate palpa aproape in intregime.

Fata mediala:- prezinta scobitura ulnara, pentru articularea cu capul ulnei;

Fata laterala:- prezinta un sant pentru trecerea unor tendoane;- se continua inferior cu procesul stiloidian, palpabil sub piele;

21

Fata posterioara:- prezinta creste verticale ce delimiteaza santuri pentru tendoanele muschilor

extensori ai mainii si degetelor;

Fata anterioara:- concava;- da insertie muschiului patrat pronator;

Fata articulara carpiana:- forma triunghiulara;- este impartita printr-o creasta in 2 suprafete secundare:

a) laterala: triunghiulara, pentru articularea cu osul scafoid;b) mediala: partrata, pentru articularea cu semilunarul.

Oasele mainiiOasele mainii sunt in numar de 27, impartite in 3 grupe:

- carpul: 8 oase;- metacarpul: 5 oase;- falangele: 14 oase.

Carpul:- este format din 8 oase, dispuse pe 2 randuri:

a) randul proximal: are 4 oase, dinspre lateral spre medial: 1. scafoid; 2. semilunar; 3. piramidal; 4. pisiform;

b) randul distal: cuprinde, in aceeasi ordine, dinspre lateral spre medial: 5. trapezul; 6. trapezoidul; 7. capitatul; 8. osul cu carlig/ hamat.

- toate aceste oase au o forma aproape cubica, deci 6 fete:a) superioara;b) inferioara;c) anterioara;d) dorsala;e) laterala;f) mediala.

Scafoidul ( os scaphoidaeum ): - este cel mai lateral os al primului rand, fiind comparat cu o luntre datorita

concavitatii pe care o prezinta;

22

- prezinta pe fata palmara tuberculul scafoidului;- se articuleaza:

a) superior cu radiusul;b) inferior cu trapezul si trapezoidal;c) medial cu semilunarul si capitatul;

- se poate palpa pe fata anterioara a mainii, anteromedial de procesul stiloidian al radiusului.

Semilunarul ( os lunarum ): - este numit astfel datorita formei sale;- se articuleaza:

a) superior cu radiusul;b) inferior cu capitatul si hamatul;c) lateral cu scafoidul;d) medial cu piramidalul.

Piramidalul ( os triquetrum ) - denumit astfel datorita formei sale;- se articuleaza:

a) superior cu capul ulnei;b) inferior cu osul hamat;c) lateral cu semilunarul;

- pe fata anterioara prezinta o suprafata articulara pentru osul pisiform;- poate fi palpat in partea dorsala, inferior de procesul stiloidian al ulnei.

Pisiformul ( os pisiformae ): - este un os lenticular (mic), anterior de piramidal, cu care se articuleaza;- se palpeaza pe fata anterioara, deasupra regiunii hipotenare.

Trapezul ( os trapaesium ): - este primul os din randul distal;- pe fata anterioara prezinta un sant si tuberculul trapezului;- se articuleaza superior cu scafoidul;- inferior, fata sa are forma de sa, unde se articuleaza cu baza metacarpianului I;- medial, se articuleaza cu trapezoidul si baza metacarpianului II;- se palpeaza in profunzimea tabacherei anatomice.

Trapezoidul ( os trapaesoidaeum ): - are forma neregulata;- se articuleaza:

a) superior cu scafoidul;b) inferior cu baza metacarpianului II;c) lateral cu trapezul;d) medial cu capitatul.

Osul capitat ( os capitatum ) / osul mare:

23

- este cel mai voluminos os carpian;- prezinta un cap, col si corn;- se articuleaza:

a) superior cu semilunarul;b) inferior cu bazele metacarpienelor II, III, IV;c) lateral cu scafoidul si trapezoidul;d) medial cu osul hamat.

Hamatul ( os hamatum ) / osul cu carlig: - are forma unei piramide de pe a carei fata palmara pleaca un carlig = hamulus

ossus hamatii (carligul osului cu carlig);- se articuleaza:

a) superior cu semilunarul;b) inferior cu bazele metacarpienelor IV si V;c) medial cu piramidalul;d) lateral cu capitatul.

Carpul:- privit in totalitate, prezinta 2 fete:

a) dorsala, este acoperita de muschii extensori ai mainii si degetelor;b) anterioara, este concava, formeaza santul carpului (sulcus carpi), prin

care trec tendoanele muschilor flexori ai mainii si degetelor.- santul carpian este delimitat de 2 eminente formate astfel:

a) laterala: de tuberculul scafoidului si tuberculul trapezului;b) mediala: de pisiform si carligul hamatului.

- acest sant carpian este transformat in canalul carpian de ligamente.

Metacarpul:= scheletul palmei si dosului mainii

- 5 oase metacarpiene, numerotate dinspre lateral spre medial de la I la V;- metacarpienele se pot explora usor, mai ales pe fata lor dorsala.

Caractere generale:- oase lungi, pereche;- prezinta:

1. corpul:- prismatic triungiular;- 3 fete: dorsala;

laterala; mediala;

2. baza:- voluminoasa;- se articuleaza cu: oasele randului distal carpian;

bazele metacarpienelor vecine.

24

3. capul:- rotunjit;- se articuleaza cu baza falangei proximale.

Caractere proprii:1. Metacarpianul I:- cel mai scurt si cel mai gros;- baza sa are forma de sa, se articuleaza cu trapezul, dar nu se articuleaza cu baza

metacarpianului II (rol important in prehensiune- prinderea obiectelor);2. Metacarpianul II:- cel mai lung;- baza se articuleaza cu trapezul, trapezoidul, capitatul si cu baza metacarpianului

III;- baza are forma de furca;3. Metacarpianul III:- are la baza un proces stiloidian indreptat lateral;- se articuleaza cu capitatul si cu bazele metacarpienelor II si IV;4. Metacarpianul IV:- baza se articuleaza cu capitatul, hamatul si cu bazele metacarpienelor III si V;- baza are forma patrulatera;5. Metacarpianul V:- baza se articuleaza cu hamatul si cu baza metacarpianului IV;- baza are o rugozitate;

Fata dorsala a metacarpienelor prezinta o suprafata triunghiulara. Astfel, ele se pot deosebi de metatarsiene.

Oasele degetelor (ossa digitorum manus):Degetele sunt in numar de 5 de obicei, numerotate latero-medial de la I la v.

fiecare deget are un nume:I: police (polex);II: indice (index);III: mediu (digitus medius);IV: inelar (digitus anularis);V: mic/auricular (digitus minimus).

Oasele care formeaza degetele= falange. In total sunt 14 falange, fiecare deget avand 3 falange, cu exceptia policelui, care are numai 2.

Falangele se pot explora cu usurinta.

Falanga proximala ( falangs proximalis ): - are caracterele unui os lung, ce prezinta:1. corpul (corpus falangis) : turtit antero-posterior

are o fata anterioara/ palmara planaare o fata dorsala convexa;

2. baza: prezinta o cavitate articulara pentru capul metacarpianului3. capul: prezinta o trohlee pentru baza falangei mijlocii.

25

Falanga mijlocie: 1. corpul este asemanator cu cel al falangei proximale, dar mai scurt;2. baza prezinta o cavitate de receptie pentru trohleea de pe capul falangei

proximale;3. capul prezinta o trolee pentru baza falangei distale.

Falanga distala:1. corpul este mic;2. baza este asemanatoare cu cea a falangei mijlocii3. capul se termina cu o tuberozitate dispusa ca o potcoava = tuberozitatea falangei

distale (tuberositas falangae distalis) ce corespunde unghiei.

Oasele membrului inferiorOssa membri inferioris

Sunt reprezentate de 2 grupe:1. centura pelviană – reprezentată de osul coxal2. oasele membrului inferior liber - reprezentate de :

a) scheletul coapsei – femurul și patelab) scheletul gambei – tibia și fibulac) scheletul piciorului – oasele tarsiene (7), metatarsiene (5), falangele

(14).

Centura membrului inferior (cimbulum membri inferioris)= osul coxal

Coxalul

- un os plan, voluminos, neregulat, torsionat ca o elice;- participă la formarea bazinului osos;- alcătuit din 3 piese distincte care se sudează definitiv între 12-16 ani la fete si 13-

18 ani la băieți:

26

a) ilion;b) pube;c) ischion.

Orientare:- posterior: marginea care prezintă o mare scobitură;- lateral: fața prevăzută cu o cavitate emisferică;- inferior: scobitura acestei cavități.

1. ilionul:- formează porțiunea superioară a coxalului;- reprezintă mai mult din ½ acesteia;- prezintă un corp care participă la formarea acetabulului;

o aripă/ alla fossis illi = porțiunea superioară turtită.

2. ischionul ( os isqui):- cuprinde porțiunea postero-inferioară a coxalului;- are un corp care participă la formarea acetabulului;- corpul se continuă cu ramura ischionului (ramus ossis ischii), îndreptată spre

anterior;- la limita dintre corp și ramură se află tuberozitatea ischiadică.

3. pubele (os pubis):- reprezintă porțiunea antero-inferioară a coxalului;- un corp și 2 ramuri;- corpul participă la formarea acetabulului;- corpul se unește cu ilionul,la locul de unire găsindu-se eminența ilio-pectinee;- de la corp pleacă spre anterior ramura superioară a pubelui, care formează un

unghi ascuțit = unghiul pubelui, și se continuă cu ramura inferioară a pubelui- ramura inferioară a pubelui se unește cu ramura ischionului, formând ramura

ischio-pubiană.

Coxalul, în totalitate, prezintă:- 2 fețe : laterală, medială;- 4 margini: superioară, inferioară, anterioară, posterioară;- 4 unghiuri: antero-superior, antero-inferior, postero-superior și postero-inferior.

A. FAȚA LATERALĂ:- prezintă la mijlocul ei o cavitate mare = acetabul, la formarea căreia

participă corpurile celor 3 oase componente ale coxalului;- inferior de acetabul se află un orificiu mare = gaura obturată, la formarea

căreia participă ishchionul și pubele;- superior de acetabul se află fața gluteală a aripii osului iliac.

1. Cavitatea cotiloidiană/ acetabulum- este o cavitate profundă, emisferică, ce servește la articularea cu femurul;

27

- circumferința sa este proeminentă și ascuțită = sprânceana cotiloidiană/ acetabulară;

- sprânceana este întreruptă de 3 incizuri, cea mai profundă dintre ele fiind incizura acetabulului, situată în partea inferioară la unirea ischionului cu pubele;

- incizura acetabulului este transformată într-o gaură prin ligamentul transvers al acetabulului;

- suprafața interioară a acetabulului prezintă:a) suprafața semilunară (facies lunata ), care este articulară;b) fosa acetabulului (fossa acetabulae ), care este nearticulară, are forma patrulateră

și este încadrată de precedenta.

2. Gaura obturată / foramen obturatum- este delimitată în cea mai mare parte printr-o margine ascuțită ca o creastă,

cu excepția porțiunii superioare, unde se află un șanț = șanțul obturator (sulcus obturatorius );

- este acoperită de membrana obturatorie;- șanțul se transformă în canalul obturator.

3. Suprafața gluteală a osului iliac / facies glutaea- este escavată în porțiunea mijlocie;- pe ea se găsețte gaura nutritivă principală a coxalului;- este străbătută de 3 linii gluteale:

a) anterioară ( linea glutaea anterior ), care pleacă de la nivelul marii scobituri ischiadice, are traiect spre superior și anterior și se termină pe marginea superioară în vecinătatea SIAS (spina iliacă antero-superioară );

b) posterioară (linea glutaea posterior ), care pleacă tot de la marea scobitură ischiadică, are traiect spre superior și se termină pe marginea superioară a coxalului, la unirea treimii posterioare cu cele 2 treimi anterioare;

c) inferioară (linea glutaea inferior ), cu traiect de la marea scobitură ischiadică către marginea anterioară a coxalului.

- cele 3 linii gluteale delimitează 4 câmpuri:1. posterior: mic, pe care se inseră mușchiul gluteu mare;2. mijlociu: pe care se inseră mușchiul gluteu mijlociu;3. anterior: pe care se inseră mușchiul gluteu mic;4. inferior: pe care se inseră mușchiul drept femural.

B. FAȚA MEDIALĂ:- este străbătută de linia arcuată ( linea arcuata), cu traiect oblic, dinspre

superior și posterior spre inferior și anterior;- această linie împarte fața medială în 2 porțiuni:

1. superioară , unde se găsește o suprafața escavată = fosa iliacă (fossa iliaca ), pe care se inseră mușchiul iliac;

2. inferioară , unde se găsesc:

28

a) suprafața sacro-pelvină ( facies sacro-pelvina ), care este alcătuită din 2 formațiuni anatomice:

tuberozitatea iliacă (tuberositas iliaca) = rugozitate puternică, pentru inserția ligamentelor articulației sacro-iliace;fața auriculară ( facies auricularis ) = suprafața asemănătoare pavilionului urechii, care se articulează cu o suprafața asemănătoare a osului sacru și formează articulația sacro-iliacă;b) inferior de fața auriculară se află o suprafața plană, ce

corespunde acetabulului;c) anterior de precedenta se află gaura obturată.

MARGINEA ANTERIOARĂ:- este formată dintr-o porțiune verticală ce aparține ilionului și o porțiune

orizontală ce aparține pubelui și care formează între ele un unghi obtuz;- această margine prezintă dinspre superior spre inferior:

1. SIAS/ spina iliacă antero-superioară, situată la unirea cu marginea superioară și palpabilă sub tegument; pe ea se inseră mușchii croitor și tensor al fasciei lata și ligamentul inghinal;

2. o mică scobitură, prin care trece nervul cutanat femural lateral;3. SIAI / spina iliacă antero-inferioară, pe care se inseră

mușchiul drept femural;4. scobitură pe unde trece mușchiul ilio-psoas;5. proeminență rotunjită a eminenței ilio-pubiene;6. suprafața pectineală, ce corespunde mușchiului pectineu;

aceasta este delimitată anterior de creasta obturatoare ( crista obturatoria ) și posterior de creasta pectineală (pecten ossis pubis ), care continua linia arcuată de pe fața medială;

7. tuberculul pubian / tuberculum pubicum, care este situat la vârful suprafeței pectineale, pe el se inseră ligamentul inghinal;

8. creasta pubelui / crista pubica, care este situată medial de tubercul și pe care se inseră mușchii drept abdominal și piramidal.

MARGINEA POSTERIOARĂ:- esta formată de ilion și ischion;- prezintă dinspre superior spre inferior:

1. SIPS / spina iliacă postero-superioară, care este situată la unirea cu marginea superioară, fiind palpabilă sub piele;

2. SIPI / spina ilacă postero-inferioară, care este separată de precedenta printr-o scobitură; cele 2 spine posterioare dau inserție puternicelor ligamente ale articulației sacro-iliace;

3. marea scobitură ischiadică, prin care trec mușchiul piriform, nervii ischiadic, gluteal superior și gluteal inferior și vasele rușinoase interne;

29

4. spina ischiadică, pe care se inseră mușchiul gemen superior;5. mica scobitură ischiadică, prin care trec mușchiul obturator

intern, vasele și nervii rușinoși interni;6. tuberozitatea ischiadică = proeminența voluminoasă ce dă

numeroase inserții musculare; pe ea repauzează omul în stare șezândă.

MARGINEA SUPERIOARĂ = creasta iliacă:- se întinde de la SIAS la SIPS, aparținând în totalitate osului iliac;- este palpabilă sub piele;- are forma literei S culcat;- este cea mai groasă margine a coxalului, având 2 buze (medială, laterală);- dă numeroase inserții musculare: oblic extern, oblic intern, transvers,

pătratul lombelor, gluteu mare, gluteu mijlociu și iliac.

MARGINEA INFERIOARĂ- se întinde între tuberozitatea ischiadică și unghiul pubelui;- la formarea ei participă ramura ischionului și ramura inferioară a pubelui,

ce formează ramura ischio-pubiană;- inferior de unghiul pubian se află o suprafață ovală = fața pubiană (

facies infisialis ), pentru articularea cu osul coxal de pe partea opusă, formând simfiza pubiană;

- dă inserție mușchilor: adductor mare; adductor scurt, precum și corpilor cavernoși ( intră în construcția penisului la bărbat ) ;

UNGHIURILE:1. antero-superior, reprezentat de SIAS;2. postero-superior, reprezentat de SIPS;3. antero-inferior, reprezentat de unghiul pubelui;4. postero-inferior, format de tuberozitatea ischiadică.

Scheletul membrului inferior liberFEMURUL

- este cel mai lung os al corpului;- este orientat oblic dinspre supero-lateral spre infero-medial;

Orientare:- superior: extremitatea cotită;- medial: suprafața sferică și articulară a acestei extremități;- posterior: marginea cea mai groasă și aspră a osului.

Din punct de vedere descriptiv, prezintă diafiză și 2 epifize.

Corpul / diafiza;

30

- este prismatic triunghiular, prezentând 3 fețe și 3 margini;- prezintă o curbură cu o concavitate posterior.

Fața anterioară:- este convexă și netedă;- este acoperită de mușchiul vast intermediar.

Fața laterală:- dă inserție mușchiului vast intermediar.

Fața medială:- este acoperită în jumătatea inferioară de mușchiul vast medial.

Marginile medială și laterală sunt puțin evidente.Marginea posterioară este rugoasă, groasă și proeminentă = linia aspră ( linea aspera). Aceasta prezintă 2 buze: -laterală ( labium lataeralae) -medială.Cele 2 buze și interstițiul dintre ele dau inserții mușchilor: vast lateral, vast medial, adductor mare, adductor lung adductor scurt bicepsul femural.

În porțiunea superioară, linia aspră se trifurcă, dând:1. ramura laterală = tuberozitatea gluteală ( tuberositas glutaea), pentru mușchiul

gluteu mare; această ramură se termină la nivelul epifizei proximale, lângă trohanterul mare, transformându-se uneori într-un adevărat tubercul = trohanterul al 3-lea ( trochanter tertius);

2. ramura medială, ce se continuă cu linia intertrohanterică de pe epifiza proximală, și pe care se inseră mușchiul vast medial.

3. ramura mijlocie, pe care se inseră mușchiul pectineu.

În porțiunea inferioară, linia aspră se bifurcă, delimitând o suprafață triunghiulară = fața poplitee ( facies poplitaea).

Epifiza proximală:- este legată de diafiză printr-un col chirurgical;

D.p.d.v descriptiv prezintă:- cap;- col- 2 trohanteri: mare/mic.

Capul ( caput femuris ):- este articular și reprezintă 2/3 dintr-o sferă;

31

- prezintă foseta capului (fovea capitis femuris), pentru inserția ligamentului capului femural.

Colul anatomic:- este o coloană osoasă puternică, turtită antero-posterior, ce unește capul cu

restul epifizei;- are direcție oblică, dinspre supero-medial spre infero-lateral, formând cu

diafiza unghiul de înclinație = 125-130˚;- axul colului formează cu axul transversar al membrului.inferior unghiul de

declinație = 12˚;- modificările unghiurilor de înclinație și declinație au repercursiuni asupra

atitudinii membrului inferior astfel,a) mărirea unghiului de înclinație duce m.i. în abducție = coxa

valga ()b) micșorarea unghiului de înclinație imprimă adducția m.i =

coxa vara )(c) mărirea unghiului de declinație pune m.i. în rotație medială;d) micșorarea sau reducerea la 0 a unghiului de declinație pune

m.i. în rotație laterală.- prezintă 2 fețe: anterioară/posterioară;

față anterioară:- este delimitată lateral de linia inter-trohanterică

fața posterioară:- este delimitată prin creasta trohanterică.

Trohanterul mare ( trochanter major ):- proeminență patrulateră situată în partea laterală a epifizei;- pe fața medială prezintă fosa trohanterică, unde se inseră mușchiul

obturator extern;- trohanterul mare dă inserție mușchilor pelvi-trohanterieni: gluteu mijlociu,

gluteu mic, piriform;- trohanterul mare se poate palpa pe fața laterală a coapsei.

Trohanterul mic (trochanter minor):- proeminență mamelonată situată în partea postero-inferioară a colului;- pe el se inseră mușchiul ilio-psoas;- pe creasta inter-trohanterică ( situată posterior) se inseră mușchiul pătrat

femural.

EPIFIZA DISTALĂ:

32

- este voluminoasă, fiind formată din 2 proeminențe articulare puternice = condili ( medial/ lateral);

- anterior, cei 2 condili converg spre o suprafață articulară = fața patelară, iar posterior sunt separate de fosa intercondilară;fața patelară:

- are forma unei trohlee cu un șanț antero-posterior;- condilul medial este mai îngust de cel lateral și descinde mai mult decât

acesta, astfel încât coapsa formează cu gamba un unghi obtuz de 170-175˚, deschis lateral ( mai accentuat la femei)

- când condilul medial descinde prea mult => o deformare = genu valum, caracterizată printr-o oblicitate mai mare a femurului, proiecție medială a genunchiului și diminuarea unghiului lateral sub 145˚ )(;

- situația inversă, când unghiul dintre coapsă și gambă este deschis medial = genu varum ().

- Fiecare condil prezintă 3 fețe:1. Fețele articulare , care continuă posterior cele 2 povărnișuri /

proeminențe ale feței patelare;2. Fețele intercondilare , care delimitează fosa intercondilară și

pe ele se inseră ligamentele încrucișate ale articulației genunchiului;

3. Fețele cutanate , care prezintă câte o proeminență = epicondil medial/ lateral, pe care se inseră ligamentele colaterale ale articulației genunchiului.

- superior și posterior de epicondilul medial se află o proeminență = tuberculul adductorului, pe care se inseră mușchiul adductor mare;

- lângă acesta se inseră capul median al mușchiului gastro-cnemian;- fața cutanată a condilului lateral dă inserție capului lateral al mușchiului

gastro – cnemian și muschiului popliteu;

Se pot palpa:- condilii și epicondilii femurali, de-o parte și de alta a patelei;- tuberculul adductorului

Patela/rotula = os turtit, în tendonul mușchiului cvadriceps femural;Orientare:

- superior: baza;- posterior: fața articulară;- lateral: suprafața mai mare a feței articulare.

Din punct de vedere descriptiv, prezintă:- bază;- vârf;- 2 fețe;

33

- 2 margini.

Baza: superior;Vârful: inferior;Marginile: medială, laterală;Fața anterioară:

- concavă;- rugoasă;

Fața posterioară:- destinată articulației cu fața patelară a femurului;- prezintă o creastă verticală ce o împarte în 2 suprafețe.

Patela proemină în regiunea anterioară a genunchiului, putând fi explorată. Fracturile patelei se pot produce:

- direct, prin trumatism;- indirect, prin contracția violentă a cvadricepsului femural.

Chirurgical, se folosește metoda copanajului ( la fel ca la olecran).

Oasele gambei- 2 oase paralele:

- medial tibia – mai voluminos și puternic, suportând greutatea corpului ( singurul os care se articulează cu femurul!!);

- lateral fibula.

Tibia = os lung, pereche, cu direcție verticală;Orientare:

- inferior: epifiza mai mica;- medial: prelungirea acesteia;- anterior: marginea ascuțită.

Din punct de vedere descriptiv, prezintă:- o diafiză;- 2 epifize.

Diafiza:- prezintă 2 curburi, ce îi oferă aspectul unui S:- superior: convexă medial;- inferior: concavă medial;

34

- este prismatic triunghiulară, cu :- 3 margini ( anterioară, medială, laterală);- 3 fețe (medială, laterală, posterioară).

Marginea medială: - evidentă numai în porțiunea inferioară;Marginea laterală/ interosoasă: - dă inserție membranei interosoase

- în partea inferioară se bifurcă, delimitând incizura fibulară a tibiei.

Fața medială:- plană și netedă;- se poate palpa sub piele;- in partea superioară se inseră o formațiune fibroasă = pes anserinus ( piciorul

gâștei), pentru inserția mușchilor: - croitor;- semitendinos;- semimembranos.

Fața laterală:- evidentă numai în porțiunea superioară, unde există un șanț longitudinal pentru

inserția mușchiului tibial anterior;- în partea inferioară își schimbă orientarea devenind anterioară.

Fața posterioară:- în porțiunea superioară – o linie oblică = linia solearului ( linea musculo solei),

pentru inserția mușchiului omonim;- deasupra se inseră mușchiul popliteu;- inferior se inseră mușchii

- flexor lung al degetelor ;- tibial posterior;

- gaura nutritivă a osului.

Epifiza proximală:- voluminoasă, prezintă 2 condili:- medial;- lateral;- condilii prezintă o suprafață superioară comună și o circumferință.

Fața superioară / platoul tibiei:1. fața articulară superioară:

= 2 suprafețe articulare ce corespund condililor femurali;- suprafața medială: mai ovală și mai concavă;- suprafața laterală: mai largă, orientată în sens transversal;

2. eminența intercondilară = spina tibiei;= masiv osos ce separă cele 2 suprafețe articulare;

3. 2 tuberculi intercondiliari ( medial și lateral), între ei o incizură;

35

- anterior și posterior de eminența intercondilară: 2 suprafețe neregulate și rugoase = ariile intercondilare ( anterior, posterior) – se inseră ligamentele încrucișate (anterior și posterior) ale articulației genunchiului;

4. circumferința = 2 cm h;- în partea sa laterală se află o mică suprafață articulară, pentru capul fibulei;- în partea aterioară: tuberozitatea tibiei, pe care se inseră mușchiul cvadriceps femural și ligamentul patelei.

Se pot palpa cei 2 condili și tuberozitatea tibiei.

Epifiza distală:- mai mică;- formă aprox. cuboidală;- prezintă:

1. fața superioară, la limita cu diafiza;2. fața articulară inferioară – o creastă antero-posterior ce o împarte în

2 suprafețe ce corespund trohleei talusului, cu care se articulează;3. fața anterioară, pe care alunecă tendoanele mușchilor extensori ai

degetelor și piciorului;4. fața posterioară, pe care alunecă tendonul mușchiului flexor lung al

halucelui;5. fața laterală: incizura fibulară, cu o suprafață articulară pentru

fibulă;6. fața medială: se prelungește cu un proces puternic: maleola

medială, vizibilă și palpabilă sub piele ( se fracturează!!). - maleola medială prezintă:

a) o suprafață articulară pentru talus;b) șanțul maleolar posterior, prin care trece tendonul mușchilor

flexor lung al degetelor și tibial posterior.

Fibula/ Peroneul = os lung, pereche;Orientare:

- inferior: epifiza turtită;- medial: suprafața articulară a acesteia;- posterior: marginea epifizei ce prezintă o fosă ( arcușul de vioară).

Diafiza:- prismatic triunghiulară;- 3 margini ( anterioară, posterioară, medială – pronunțată la mijlocul diafizei);- 3 fețe :-laterală, - medială-pe care se găsește o creastă longitudinală=creasta medială, - posterioară – prezentă doar în porțiunea inferioară.

36

Epifiza proximală:= capul fibulei, cu o suprafață articulară pentru tibie;

- se prelungeșe cu un apex, pe care se inseră bicepsul femural;- capul e legat de diafiză prin col, înconjurat lateral de nervul fibular comun.

Epifiza distală:- o proeminență vizibilă prin piele = maleola laterală, cu

- bază;- vârf;- fața laterală subcutanată;- fața medială, cu:- suprafețe articulare pentru tibie și talus;- o escavație profundă: fosa maleolei laterale;- un șanț posterior pentru tendoanele mușchilor peronieri.

Oasele piciorului- 26 oase, dispuse în 3 grupe:

1. tars: 7 oase;2. metatars: 5 oase;3. oasele degetelor: 14.

Tarsul: = 7 oase, dispuse pe 2 rânduri:posterior: 2 oase suprapuse:

- Talus, superior;- Calcaneu, inferior;

anterior: 5 oase:- Navicular;- Cuboid;- 3 Cuneiforme.

Oasele tarsului se mai pot grupa în:a) rând medial:

- Talus;- Navicular;- 3 Cuneiforme;

b) rând lateral:- Calcaneu;

37

- Cuboid.

Talusul/ Astragalul:- situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între:

- oasele gambei;- calcaneu;- navicular.

Orientare:- anterior: capul;- superior: trohleea;- lateral: fața articulară, triunghiulară.

Din punct de vedere descriptiv, prezintă:- cap;- col;- corp.

Capul formează cu colul 2 unghiuri:- unghiul de declinație, deschis medial = 158 ˚;- unghiul de înclinație, deschis inferior = 115˚.- cele 2 unghiuri se modifică în deformările piciorului:a) picior plat: unghiul de înclinație este mai mare;b) picior var: unghiul de declinație este mai mic.

- are formă cuboidală, prezentând 6 fețe ( superioară, inferioară, medială, laterală, anterioară, posterioară).

Fața superioară:- este în cea mai mare parte articulară;- prezintă trohleea talusului, prelungită astfel:

a) medial cu suprafața maleolară medială: formă de virgulă, se articulează cu maleola tibiei;

b) lateral cu suprafața maleolară laterală: formă triunghiulară, se articulează cu maleola fibulei;

- prezintă: - un șanț antero-posterior;- 2 povârnișuri;- 2 margini;- O față superioară care se articulează cu scoaba gambieră, formată de:

- fața articulară inferioară a epifizei distale;

- maleola medială;- maleola laterală.

Fața inferioară:- prezintă dinspre anterior spre posterior 3 suprafețe articulare pentru calcaneu:

a) fața calcaneană anterioară;b) fața calcaneană mijlocie;

38

c) fața calcaneană posterioară( separate prin sulcus tali).

Fața laterală:- procesul lateral al talusului, pe care se sprijină suprafața maleolară laterală;- anterior și posterior de acesta, fața e neregulată și dă inserții ligamentare.

Fața medială:- este neregulată;- dă inserții ligamentare.

Fața anterioară:- prezintă o proeminență rotunjită = capul talusului, cu o fața articulară naviculară- se continuă inferior cu fața calcaneană anterioară.

Fața posterioară:- prezintă procesul posterior al talusului, străbătut de un șanț delimitat de 2 tuberculi

(lateral și medial), prin care trece tendonul mușchiului flexor lung al halucelui.

Talusul se fracturează în căderi în picioare de la înălțime! Pericol de necroză aseptică.

Calcaneul ( os calcis ): = cel mai mare os tarsian;

Orientare:- superior: fața cu 3 suprafețe articulare;- posterior: extremitatea cea mai voluminoasa;- medial: fața cu un șanț adânc;

- are formă prismatică, fiind alungit antero-posterior și usor turtit transversal;

- prezintă 6 fețe:

Fața superioară:- prezintă antero-posterior 3 suprafețe articulare pentru Talus = fețe talare:

a) anterioară;b) mijlocie;c) posterioară.

- între ultimele 2 se află șanțul calcaneului, care prin suprapunere formează cu șanțul talusului un canal = sinus tarsi;

- posterior de cele 3 suprafețe articulare, fața superioară vine în raport cu o masă adipoasă înaintea tendonului lui Achille.

Fața inferioară:- neregulată;- 3 proeminențe:

a) anterioară: dă inserție ligamentului plantar lung;

39

b) 2 posterioare (medială și laterală), care se prelungesc pe fața posterioară, formând tuberozitatea calcaneană(tuberositas calcanei).

Fața laterală:- subcutanată;- prezintă o proeminență: = trochlea fibularis, ce separă 2 șanțuri ( superior și

inferior), pe care alunecă tendoanele mușchilor peronieri.

Fața medială:- prezintă șanțul calcanean, pe unde trec de la gambă la plantă tendoane, vase și

nervi;- șanțul este limitat:

a) posterior prin tuberozitatea calcaneană;b) anterior printr-o proeminență puternică = sustentaculum tali ( susținătorul

talusului), pe care se sprijină talusul și deasupra căruia e fața talară mijlocie a calcaneului;

- pe fața inferioară, sustentaculum tali prezintă un șanț: = sulcus tendinis musculi flexori halucis longi, pe unde alunecă tendonul omonim.

Fața anterioară:- este concavă supero-inferior;- este convexă transversal;- prezintă o suprafață articulară pentru cuboid.

Fața posterioară:- corespunde călcâiului ( calx);- în ½ inferioară se inseră tendonul lui Achille;- în ½ superioară corespunde bursei seroase a tendonului lui Achille.

Călcâiul se poate palpa, aici proeminând tuberozitatea calcaneană.

Navicularul: = os scurt, turtit antero-posterior, situat pe partea medială a piciorului;

Orientare:- anterior: fața cu 3 suprafețe articulare;- medial: fața cu un tubercul/ proeminență;- superior: fața rugoasă și convexă.

Din punct de vedere descriptiv, prezintă 6 fețe:

Fața posterioară:- concavă;- prezintă o suprafață articulară pentru capul talusului.

40

Fața anterioară:- prezintă 3 suprafețe articulare pentru cele 3 cuneiforme.

Fața dorsală:- face parte din dorsul piciorului.

Fața plantară:- face parte din planta piciorului.

Fața medială:- prezintă tuberositas ossis navicularis, care se palpează.

Fața laterală:- prezintă o suprafață articulară pentru cuboid.

Cuboidul ( os cuboidaeum ): = os scurt, cu formă neregulat-cuboidala;

- situat în partea laterală a piciorului.

Orientare:- anterior: fața cu 2 suprafețe articulare ce o acoperî in totalitate;- inferior: fața care prezintă un șanț;- medial: fața cu 2 mici suprafețe articulare.

Din punct de vedere descriptiv, prezită 6 fețe:

Fața superioară:- rugoasă;- se poate palpa pe dorsul piciorului.

Fața inferioară:- tuberozitatea cuboidului;- înaitea acesteia se află un șanț profund: sulcus tendinis musculi peronei longi

( transformat de un ligament în canal prin care trece tendonul mușchiului omonim).

Fața posterioară:- o suprafață articulară pentru calcaneu.

Fața anterioară:- se împarte printr-o creastă verticală în 2 suprafețe articulare pentru bazele

metatarsienelor IV și V.

Fața medială:- prezintă 2 suprafețe articulare:

a) anterioară, pentru cuneiformul lateral;

41

b) posterioară, mai mică, pentru navicular.

Fața laterală:- îngustă;- pe marginea laterală a piciorului;- se poate palpa sub piele.

Cuneiformele: = 3 oase de formă prismatic-triunghiulară;Contribuie la formarea bolții transversale a piciorului.

1. Cuneiformul medial:- are baza situată plantar;- marginea ascutită face parte din dosul piciorului;- se articulează:

a) anterior cu baza metatarsianului I;b) posterior cu navicularul;c) lateral cu baza metatarsianului II și cu cuneiformul intermediar;

- fața medială face parte din marginea medială a piciorului și dă inserție mușchiului tibial anterior.

2. Cuneiformul intermediar:- baza face parte din dosul piciorului;- vârful corespunde plantei;- se articulează:

a) anterior cu baza metatarsianului II;b) posterior cu navicularul;c) lateral cu cuneiformul lateral;d) medial cu cuneiformul medial.

3. Cuneiformul lateral:- baza spre dosul piciorului;- vârful situat plantar;- se articulează:

a) anterior cu baza metatarsianului III;b) posterior cu navicularul;c) lateral cu cuboidul;d) medial cu cuneiformul intermediar ți cu baza metatarsianului II.

Oasele metatarsului

Metatarsul e format din 5 oase numerotate dinspre medial înspre lateral.Caractere generale:- metatarsienele sunt oase lungi și perechi;

42

- prezintă:1. corpul , care este prismatic triunghiular, are 3 fețe:

- dorsală, care face parte din dosul piciorului;- laterală;- medială;- ultimele 2 delimitează spatiile interosoase;

2. baza , care se articulează cu oasele tarsului și cu bazele metatarsienelor vecine;3. capul , care este turtit transversal și se articulează cu baza falangei proximale.

Caractere proprii:Metatarsianul I:- este cel mai scurt și cel mai gros;- baza sa se articulează cu cuneiformul medial și cu baza metatarsianului II;- prezintă o tuberozitate.

Metatarsianul II:- este cel mai lung;- baza lui se articulează cu toate cele 3 cuneiforme și cu bazele metatarsienelor I și

III.

Metatarsianul III:- baza sa se articulează cu cuneiformul lateral și cu bazele metatarsienelor II și IV.

Metatarsianul IV:- baza sa se articulează cu cuboidul, cuneiformul lateral și bazele metatarsienelor

III și V.

Metatarsianul V:- baza sa se articulează cu cuboidul și cu baza metatarsianului IV;- prezintă o tuberozitate palpabilă sub piele.

Oasele degetelor piciorului

Degetele sunt în numar de 5, numerotate dinspre medial înspre lateral de la I la V.

Degetul I = haluce (halux)Degetul V = degetul mic (digitus minimus).

Oasele care formează degetele = falange. În total sunt 14 falange, fiecare deget are cate 3, cu excepția halucelui care are numai 2 falange.

Falanga proximală este turtită transversal.Falanga mijlocie este mai scurtă.Falanga distală este mică și se termină în formă de potcoavă cu tuberozitatea falangei distale, ce corespunde unghiei.

43

Pelvisul osos(bazinul)

- este format de cele 2 oase coxale, sacru și coccige;- este situat la mijlocul corpului adultului.

Conformație generală:- are formă de trunchi de con cu baza mare situată superior;

Prezintă:- 2 circumferințe: superioară, inferioară;- 2 suprafețe: exterioară, interioară;

1. CIRCUMFERINȚA SUPERIOARĂ/ baza mare:Este formată de:- baza sacrului;- crestele iliace;- marginile anterioare ale coxalelor;- marginea superioara a simfizei pubiene.

Diametrele acestei circumferințe sunt:1. diametrul biiliac superior, care separă SIAS = 25 cm;2. diametrul transversal maxim, între punctele cele mai îndepărtate ale crestelor

iliace = 29 cm;Aceste diametre sunt importante pentru obstetriciani, în realizarea pelvimetriei externe la

femeia gravidă.

2. CIRCUMFERINȚA INFERIOARĂ / strâmtoarea inferioară a pelvisului/ baza mică:

Este formată:- anterior de marginea inferioară a simfizei pubiene;- posterior de vârful coccigelui;- lateral de cele 2 tuberozități ischiadice.

Cele 2 ramuri ischiadice alcătuiesc un arc osos cu vârful situat la nivelul marginii inferioare a simfizei pubiene = arcul pubian, care delimitează un spațiu = unghiul pubian, cu importanță obstetricală.Diametrele strâmtorii inferioare: 1. diametrul antero-posterior – unește vârful coccigelui cu marginea inferioară a

simfizei pubiene= 9,5 cm. În timpul nașterii ajunge la 12,5 cm datorită mobilizării spre posterior a coccigelui în articulația sacro-coccigiană;

2. diametrul transversal / biischiadic – unește fețele mediale ale celor 2 tuberozități ischiadice = 11 cm.

3. diametrele oblice – unesc mijlocul ligamentului sacro-spinos cu mijlocul ramurii ischio-pubiene de partea opusă.

44

3. SUPRAFAȚA EXTERIOARĂ / exopelviană:Prezintă elementele anatomice de pe fețele laterale ale celor 2 coxale și de pe fețele dorsale ale sacrului și coccigelui

4. SUPRAFAȚA INTERIOARĂ / endopelviană: Prezintă un relief osos circular = linia terminală, ce delimitează strâmtoarea superioară a pelvisului. Aceasta împarte suprafața interioară în 2 porțiuni:a) porțiunea superioară = pelvisul mare (pelvis major), care aparține topografic

abdomenului și este formată de cele 2 fose iliace ale coxalelor și de aripioarele sacrului; este delimitată superior de circumferința superioară, inferior de strâmtoarea superioară a bazinului.

b) porțiunea inferioară = pelvisul mic ( pelvis minor), care este delimitată de strâmtoarea superioară și circumferința inferioară/ baza mică a pelvisului. Cele 2 strâmtori și pelvisul mic au o importanță deosebită obstetricală

Circumferința inferioară = strâmtoarea inferioară.

Strâmtoarea superioară:- este delimitată de linia terminală, formată astfel:

- posterior de promontorium și marginea anterioară a aripioarelor sacrului;

- lateral de liniile arcuate ale celor 2 coxali, prelungite cu crestele pectineale;

- anterior de marginea superioară a simfizei pubiene.

Diametrele strâmtorii superioare au importanță anatomică și obstetricală:1. diametrul promonto- suprapubian = conjugata anatomica:

- între promontoriu și marginea superioară a simfizei pubiene = 11.5 cm;2. diametrul promonto- retropubian = conjugata verra:

- de la promontoriu la fața posterioară a simfizei pubiene = 11cm;3. diametrul transversal maxim:

- unește punctele cele mai îndepărtate ale liniei arcuate = 13.5 cm;- intersectează 2 la unirea celor 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară;

4. diametrul transversal clinic:- intersectează 2 la mijlocul lui = 13 cm;- este util, fiind utilizat de ovoidul fetal în timpul nașterii;- împarte strâmtoarea superioară în 2 arcuri ( anterior și posterior);

5. diametre oblice:- stâng;- drept;- se întind de la articulația sacro-iliacă dintr-o parte la eminența ilio-

pubiană din partea opusă = 12 cm;- constituie în majoritatea cazurilor diametrul de angajare al ovoidului

fetal în pelvisul mic.

45

Pelvisul mic / excavația pelvină: = porțiunea dintre strâmtoarea superioară și inferioarăEste format astfel:- posterior de fața anterioară a sacrului și coccigelui;- lateral de suprafețele plane ce corespund acetabulului și de gaura obturată;- anterior de fața posterioară a simfizei pubiene.

- prezintă relieful strâmtorii mijlocii;

- diametrul cel mai important în timpul trecerii ăatului este cel biischiadic / transvers = 11 cm.

În obstetrică se mai folosește un diametru, al excavației pelviene, ce poate fi măsurat prin tușeu vaginal = diametrul promonto- subpubian = conjugata diagonalis / ligamentul arcuat – de la promontoriu la marginea inferioară a simfizei pubiene = 12-13 cm.

Diametrele externe ale bazinului:1. diametrul bi-trohanterian: între trohanterii mari = 32 cm;2. diametrul bi-spinos anterior: între SIAI = 24 cm;3. diametrul bi-crest, între punctele coxale cele mai superioare de pe creasta iliacă;4. diametrul bi-spinos posterior: între SIPI = 18 cm.

Rombul lui Michaelis:Este delimitat astfel:- superior: apofiza spinoasă L5;- inferior: vârful coccigelui;- lateral: cele 2 SIPS.

Existența lui denotă lipsa unei distocii osoase, ceea ce permite expulzia pe cale naturală a fătului.

Elemente palpabile de la nivelul bazinului:- creasta iliacă, în totalitate;- SIAS;- SIPS;- Marginea superioară a simfizei pubiene, cu tuberculul pubian;- Sacrul ( fața posterioară);- Tuberozitățile ischiadice.

Inclinația pelvisului:În ortostatism, planul strâmtorii superioare formează un unghi de 60 ˚ cu planul

orizontal ce trece prin marginea inferioară a simfizei pubiene: unghiul de înclinație al pelvisului. În decubii dorsali ( culcat pe spate), acest unghi măsoară 45˚.Planul strâmtorii inferioare formează cu planul orizontal un unghi de 10˚, care se anulează în decubii dorsali.

46

Axele teoretice care indică direcția de progresie a capului fetal sunt:

1. axa strâmtorii superioare = oblic, spre inferior și posterior, unind ombilicul cu coccigele;

2. axa strâmtorii inferioare = aproape ventral, unește S1 cu un punct situat puțin înaintea anusului;

3. axul pelvisului mic – unește planurile celor 2 strâmtori, rămânând pe tot traiectul lui la distanța egală de pereții excavației.

Pelvisul prezintă diferențe sexuale, de vârstă și individuale. Diferențele sexuale apar la 8-10 ani:- la sexul feminin diametrele transversale sunt mai mari;- la sexul masculin diametrele antero-posterioare sunt mai mari.

Gaurile bazei craniului

Oasele capului se grupeaza in :- neurocraniu;- viscerocraniu.

Limita conventionala: la nivelul Glabelei, trece prin:- marginea supraorbitala a frontalului;- marginea zigomatica si creasta infratemporala de pe aripa mare a sfenoidului;- radacina longitudinala a procesului zigomatic de pe temporal.

Neurocraniul cuprinde:- calvaria / bolta craniului;- baza craniului.

Planurile ce separa calvaria de baza craniului sunt conventionale:1. planul ce separa suprafata externa a craniului: trece prin glabela si protuberanta

occipitala externa, fiind orientat oblic dinspre antero-superior spre postero-inferior;2. planul ce separa suprafata interna a craniului, de la linia de unire a portiunilor

solzoase cu cea orbitala a frontalului, care se termina la protuberanta occipitala interna.

Exobaza / suprafata externa a bazei craniului: = regiune complexa, ce cuprinde 3 zone ( anterioara, mijlocie, posterioara), separate prin 2 linii teoretice:- I: uneste tuberculii articulari ai temporalelor;- II: uneste varfurile celor 2 procese mastoidiene.

A. Zona anterioara/ faciala:- mascata de viscerocraniu, care se prinde de ea.

B. Zona mijlocie/ jugulara;

47

- intre cele 2 linii teoretice;- constituita:

1. pe linia mediana: portiunea bazilara a occipitalului: - formeaza bolta faringelui; - pe ea se gasesc tuberculul faringian si o foseta ce contine bursa

faringiana;2. lateral: 2 patrulatere, unde se intalnesc aproape toate orificiile prin care neurocraniul

comunica cu diferite regiuni ale gatului. Se delimiteaza astfel:- tuberculul articular al temporalului;- varful procesului mastoidian;- procesul pterigoidian;- condilul occipital.

In patrulater se gasesc:1. orificiul acustic extern ;2. fosa mandibulara , pentru capul mandibulei;3. gaura spinoasa , pentru artera meningee mijlocie;4. gaura ovala , pentru nervul mandibular V/3 ( trigemen mandibular);5. gaura rupta , pentru nervul canalului pterigoidian;6. gaura jugulara , cu fosa jugulara;7. elemente de pe fata inferioara a stancii temporalului ( apofizele stiloide)8. canalul nervului hipoglos (XII).

C. Zona posterioara/ occipitala:- pe linia mediana:

1. gaura occipitala ;2. creasta occipitala externa ;3. protuberanta occipitala externa.

- in partile laterale:1. condilii occipitali ;2. liniile nucale inferioara, superioara ( in dreptul protuberantei occipitale externe),

suprema;3. mastoida , cu elementele de pe ea.

Endobaza/ suprafata interna a bazei craniului:- 3 etaje: anterior, mijlociu, posterior.

A. Etajul anterior / fosa craniana anterioara: Delimitat:- anterior: de planul conventional ce separa calvaria de baza craniului;- posterior de santul chiasmatic si marginile posterioare ale aripilor mici sfenoidale;

Este constituit de:- portiunile orbitale ale frontalului;

48

- lama ciuruita a etmoidului;- capul si aripile mici ale sfenoidului.

In acest etaj se gasesc:- pe linia mediana:

a) gaura oarba ( foramen cecum);b) crista galli ;

- de-o parte si de alta a liniei mediane:1. lama ciuruita a etmoidului , pe unde trec filetele nervului oflactiv;2. gaurile etmoidale anterioara si posterioara, prin care comunica neurocraniul cu

orbita;3. suturile sfeno-frontale ;4. fetele cerebrale ale portiunii orbitale a frontalului;5. fetele superioare ale aripilor mici sfenoidale, cu canale optice prin care trec nervul

oprtic si artera oftalmica.

B. Etajul / fosa mijlocie;Delimitare:- anterior: limita posterioara a etajului anterior;- posterior: lama patrulatera a sfenoidului + marginile superioare ale stancilor

temporale.

Este constituit de:- partea mediana: saua turceasca ( sella turcica);- posterior:

a) aripile mici ale sfenoidului;b) solzul temporalului;c) fata anterioara a stancii temporale.

Prezinta:- pe linia mediana:

1. santul chiasmatic , pentru chiasma optica;2. fosa hipofizara , pentru hipofiza;3. lama patrulatera a sfenoidului ;

- lateral:1. santurile carotidiene , pentru arterele carotide interne;2. fisurile orbitale superioare, prin care trec:a) vena oftalmica;b) nervul oculomotor III;c) nervul trohlear IV;d) nervul abducens VI;3. gaurile rotunde pentru nervul maxilar V/2;4. gaurile ovale pentru V/3;5. gaurile spinoase ;6. gaurile rupte ( foramen lacerum), intre corpul si aripile mari sfenoidale si vf stancilor

temporale;

49

7. hiatul si canalul nervului facial; 8. orificiile interne ale canalelor carotidiene;9. suturile sfenoscuamoase ;10. fisurile sfenopietroase .

C. Etajul / fosa posterioara:Delimitare:- anterior: limita etajului mijlociu;- posterior: planul de separatie cu bolta craniului.

Este constituit de:- fata posterioara a stancii temporale;- occipital.

Prezinta:- pe linia mediana:

1. clivusul ;2. gaura occipitala mare : trec:

a) bulbul rahidian;b) nervii accesori (XI);c) arterele vertebrale;d) meningele spinale, ce se continua cu cele cerebrale;

3. creasta occipitala interna; 4. protuberanta occipitala interna.

- lateral:1. santurile sinusurilor pietroase superioare ;2. elemente de pe fata posterioara a stancii temporale ( orificiul acustic intern)3. santurile sinusurilor pietroase inferioare ;4. gaurile jugulare , cuprinse intre occipital si stancile temporale;

Procesul intrajugular imparte de pe occipital imparte gaura jugulara in 2 parti:- anterioara – trece nervul glosoaringian (IX);- posterioara – trec nervul accesor (XI) si vag (X), precum si sinusul sigmoidian.

5. canalul hipoglosului (XII);6. santurile sinusurilor sigmoidiene ;7. fisurile pietro-occipitale .

50