196
Chestor general, prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU Comisar-şef dr. Nicolae RADU Organizaţiile teroriste Conceptualizarea terorii vs securitatea europeană Bucureşti 2008

organizatii teroriste

Embed Size (px)

DESCRIPTION

security

Citation preview

Page 1: organizatii teroriste

Chestor general, prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU Comisar-şef dr. Nicolae RADU

Organizaţiile teroriste Conceptualizarea terorii vs securitatea

europeană

Bucureşti 2008

Page 2: organizatii teroriste

Lucrarea «Organizaţiile teroriste» se doreşte înainte de toate un îndemn spre cunoaştere, fiind posibilă prin susţinerea primită din partea distinşilor colegi şi prieteni din familia TIMPOLIS şi Editura M.I.R.A. Pentru toţi purtăm un gând de mulţumire. Redactare: MARIAN NENCESCU Coperta: ROBERTA FABIAN Tehnoredactare: NICULINA TÂRŢĂU Corectură: CARMEN TUDORACHE ISBN 978-973-0-05345-6

Page 3: organizatii teroriste

Cuprins

Prefaţă ................................................................................................................ 7 I. Fenomenul terorist contemporan ................................................................ 13 II. Geneza şi paradigmele terorii – De la Hezbollah „Partidul lui Dumnezeu” la Al Qaida Albă ................................................................... 27 II.1. Conceptualizarea paradigmelor ................................................................. 27 II.2. Un mileniu de terorism................................................................................ 29 II.3. Mâncătorii de haşiş...................................................................................... 30 II.4. Acul viespii împotriva elefantului ............................................................... 31 II.5. Văduvele negre şi psihopatologia terorii ..................................................... 31 II.6. Recrutări masive din bazinul balcanic......................................................... 32 II.7. Terorismul instituţionalizat ......................................................................... 34 II.8. Teoria „Moarte pentru moarte” ................................................................... 35 III. Epistemologia terorii.................................................................................. 43 III.1. Religia libertăţii ......................................................................................... 43 III.2. Pacea lui Dumnezeu................................................................................... 44 III.3 Mohamed – „cel demn de laudă” ................................................................ 45 III.4. Prima revelaţie ........................................................................................... 45 III.5. Anul Hegirei............................................................................................... 46 III.6. Cartea sfântă a Islamului............................................................................ 46 III.7. Sure şi versete ............................................................................................ 47 III.8. Uthman ibn Affan ...................................................................................... 47 III.9. Ebraismul confirmat................................................................................... 47 III.10. Calea spre Mecca ..................................................................................... 48 III.11. Ka’ba, „piatra sfântă”............................................................................... 49 III.12. Urmaşii Profetului.................................................................................... 49 III.13. Conducătorul credincioşilor ..................................................................... 50 III.14. Islam......................................................................................................... 50 III.15. „Şi Lui ne vom suspune” ......................................................................... 51 III.16. Unicitatea lui Allah .................................................................................. 52 III.17. Sharia (Legea islamică)............................................................................ 53 III.18. Jihad ......................................................................................................... 54 III.19. De la „djahada” la „jihad”........................................................................ 54 III.20. „Războiul sfânt”....................................................................................... 55 III.21. „Să îţi încerci propria limită” ................................................................... 58 III.22. Jihadul şi „Moslemul”.............................................................................. 59 III. 23. „Sfârşitul lumii” şi „Judecata umanităţii” ............................................... 60 III.24. „Vreau să fiu Sahid” ................................................................................ 60

Page 4: organizatii teroriste

III.25.Fundamentalismul islamic ........................................................................ 62 III.26. Noii „cruciaţi” şi „Umma Islamia” .......................................................... 64 III.27. Lupta împotriva necredincioşilor ............................................................. 66 III.28. Ireconciabilitatea şi „simţul divin”........................................................... 67 III.29. Islam vs terorism...................................................................................... 68 III.30. Demografie şi prognoze ........................................................................... 68 III.31. Este posibilă islamizarea Europei?........................................................... 69 III.32. Jihad în Europa?....................................................................................... 69 III.33.Teroriştii cu tenul alb ................................................................................ 71 III.34. Purtătoarea de sabie ................................................................................. 72 III.35. Martirii Brigăzilor Al Aqsa...................................................................... 73 III.36. Grupul Islamic Armat .............................................................................. 73 III.37. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar) ............................................... 74 III.38. E.T.A. – între politică şi război ................................................................ 75 III.39. Secta A.U.M............................................................................................. 76 III.40. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar) ............................................... 77 III.41. Triadele chinezeşti ................................................................................... 78 IV. Organizaţii teroriste internaţionale ........................................................ 83 IV.1. Al Fatah – Consiliul Revoluţionar ............................................................. 85 IV.2. Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică) ................................................. 88 IV.3. Jihadul Islamic Egiptean............................................................................ 94 IV.4. Gama’a al-Islamyya (Gruparea Islamică) .................................................. 96 IV.5. Hezbollah................................................................................................. 100 IV.6. Jaish-E-Mohammed-Jem (Armata lui Mahommed) ................................ 103 IV.7. Gruparea Asbat al-Ansar ......................................................................... 104 IV.8. Organizaţia Kahane Chai (Kach) ............................................................. 104 IV.9. Tigrii Eliberării Elamului Tamil (L.T.T.E.)............................................. 105 IV.10. Jihadul Islamic Palestinian..................................................................... 106 IV.11. Organizaţia Al-Qaida............................................................................. 107 IV.12.Al-Qaida Albă ........................................................................................ 115 V. Marea Enciclopedie a Jihadului şi Testamentul Hamas ........................ 121 V.1. Organizaţii teroriste sub deviza „Moarte pentru moarte”.......................... 122 V.2. Testamentul Hamas................................................................................... 123 V.3. Bioma şi psihopatologia terorii ................................................................. 124 V.4. Răzvrătiţii societăţii .................................................................................. 125 V.5. Profesioniştii atentatului............................................................................ 125 V.6. Psihologia teroristului ............................................................................... 126 V.7. Luptătorul antiterorist ............................................................................... 127 V.8. „Teroristul trebuie să fie împuşcat de două ori”........................................ 129 VI. Brandul Al-Qaida şi mass-media ........................................................... 133

Page 5: organizatii teroriste

VI.1. Abordări conceptuale............................................................................... 133 VI.2. O nouă „ecuaţie de securitate mondială” ................................................. 133 VI.3. Baza virtuală ............................................................................................ 136 VII. Reţeaua terorii......................................................................................... 143 VIII. Terorismul european, crima organizată şi psihologia kamikaze ...... 151 VIII.1. Europa – teatru de acţiune..................................................................... 151 VIII.2. Zakat-ul şi sursele de finanţare.............................................................. 152 VIII.3. Fenomene transnaţionale....................................................................... 153 VIII.4. Informaţii şi unităţi specializate ............................................................ 153 VIII.5. Deschiderea frontierelor........................................................................ 154 VIII.6. Nucleele de reprezentare ....................................................................... 155 VIII.7. Interferenţa terorii ................................................................................. 155 VIII.8. Psihologia kamikaze.............................................................................. 156 VIII.9. Combaterea terorismului transfrontalier ............................................... 157 IX. Terorismul – Războinicii de nişă şi intimidarea oponenţilor................ 161 IX.1. Un război al viitorului? ............................................................................ 161 IX.2. Antiterorismul.......................................................................................... 162 IX.3. Contraterorismul ...................................................................................... 162 IX.4. „Războinicii de nişă” ............................................................................... 164 IX.5. Structuri interne de ripostă antiteroristă................................................... 164 IX.6. În loc de concluzii.................................................................................... 165 IX.7. Prognoză psihologică .............................................................................. 166 X. Securitatea naţională şi „ecuaţia globalizării” ...................................... 169 Bibliografie selectivă ...................................................................................... 175 Anexe Anexa 1. Harta terorii ...................................................................................... 183 Anexa 2. Organizarea Al-Qaida ...................................................................... 191 Anexa 3. Al-Qaida – Imperiul economic ........................................................ 192 Anexa 4. Saudi Bin Ladin Group...................................................................... 193 Anexa 5. Organizaţii teroriste islamice ............................................................ 194 Anexa 6. Organizaţii inspirate de la Al-Qaida ................................................. 195 Anexa 7. Profilul luptătorului antiterorist (MPA-1) ........................................ 196 Anexa 8. „Abordarea securităţii doar prin prisma factorului militar nu mai este suficientă!“.......................................................................................... 197

Page 6: organizatii teroriste

PPrreeffaaţţăă

Indiferent de denumire, răspândire sau culoare locală, terorismul este un fenomen ce lasă loc de interpretare. Urmărind fenomenul terorist, în desfăşurarea sa, se poate înţelege că dificultatea definirii provine atât din complexitate, cât şi dintr-o largă divergenţă de poziţii ale persoanelor, organizaţiilor sau statelor implicate în lupta antiteroristă.

În acest context, dacă Oficiul pentru Protecţia Constituţiei Germaniei Federale definea, în 1983, terorismul drept „lupta de lungă durată pentru atingerea unor obiective politice... prin atacuri împotriva vieţii şi proprietăţii altor persoane, prin delicte extrem de grave sau prin alte acţiuni violente, care pregătesc acţiunile criminale menţionate” (Schmid şi colectiv, 1984), Departamentul de Stat al Statelor Unite apreciază terorismul drept „folosirea calculată a violenţei ilegale pentru a instaura frica, în vederea intimidării sau pedepsirii guvernelor sau societăţilor, pentru atingerea unor scopuri în general politice, religioase sau ideologice” (http:// csmonitor.com).

Potrivit accepţiunilor privind prevenirea şi combaterea terorismului (Legea 535/2004), terorismul reprezintă „ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională”, având următoarele caracteristici:

• sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;

• au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

• vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

Page 7: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

8

• produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.

Fenomen social de factură deosebită, terorismul a căpătat la acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete. În acest context, nu lipsite de însemnătate sunt în decriptarea fenomenului terorist şi sursele de documentare oferite de Biblioteca Virtuală Evreiască şi de către Polish Terrorism Center.

În activitatea lor, în scopul atingerii scopurilor propuse, cei care îl practică recurg la o diversitate de practici precum asasinatele politice, răpirile de persoane, atentatele cu arme şi bombe, victimele predilecte fiind demnitari, oameni politici, magistraţi, oameni de afaceri, personalităţi ale culturii şi ştiinţei, poliţişti, ziarişti şi mai nou oameni obişnuiţi, femei, bătrâni sau chiar copii.

Sensul filosofiei terorismului este dat de manifestările violente, precis orientate şi foarte bine organizate, care oferă o imagine apocaliptică şi tind să creeze o psihoză paralizantă a terorii chiar şi în timp de pace, cu diversificări multiple în situaţii de criză sau în caz de război. În urma unui studiu, iniţiat de Universitatea Laiden din Olanda, s-a ajuns la concluzia că elementul de violenţă era prezent în 83,5% dintre cazurile înregistrate, ţelurile politice, în 65% dintre acestea, în vreme ce în procent de 51% puneau accentul pe elementul inducerii sentimentelor de frică şi teroare (Schmid şi colectiv, 1984).

După cum se poate observa, omenirea se confruntă, din ce în ce mai des, cu o multitudine de acţiuni teroriste, unele de o violenţă inimaginabilă, care răspândesc groaza şi tulbură profund viaţa normală a societăţii, sfidând ordinea de internă şi internaţională. În acest context, pot fi explicate şi numeroasele atentate reuşite (Ciobanu, 2006) în ultimul timp asupra unor demnitari (în 12 martie 2003 a fost ucis primul-ministru al Serbiei şi Muntenegrului, Zoran Djindjici, în 13 februarie 2004, preşedintele cecen Zelimkhan Iandarbiev şi ministrul afgan al aviaţiei, Mirwais Sadiq, preşedintele Taiwanului, Khen Shui-Bian, în 9 mai 2004, la Groznîi, preşedintele cecen, Ahmad Kadîrov). O atenţie aparte reclamă şi acţiunile teroriste comise asupra unor

Page 8: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

9

obiective şi instituţii publice (în 11 martie 2002, au fost vizate trei gări din Madrid, Spania, atentatele soldându-se cu 191 morţi; în 12 octombrie 2002 au fost vizate un club de noapte şi un restaurant din insula Bali, Indonezia, atentatul făcând 202 morţi; în 23 octombrie 2002, la Teatrul Est din Moscova, Rusia, s-au înregistrat 120 morţi; în 9 decembrie 2003, tot în Rusia, la Hotel Naţional, din Moscova, au murit şase oameni, alţi zece fiind răniţi; în timpul atentatului comis în Osetia de Nord, la o şcoală din Beslan, în 3 septembrie 2004, au fost 329 morţi şi 500 răniţi).

Crearea unei psihoze a panicii generalizate în rândul populaţiei, respectiv descurajarea generală prin folosirea gazului sarin, VX-ului, prin atacarea centralelor nucleare, sabotarea transporturilor de substanţe periculoase, ţinte din domeniul energetic, petrolier, gaze naturale, etc, reprezintă deja un scop declarat al reţelei Al-Qaida.

Extinderea reţelei Al-Qaida asupra întregii regiuni balcanice, şi de aici în Uniunea Europeană, este confirmată chiar de Ali Ahmed Ali Hamad, fost comandant Al-Qaida, care a luptat în războiul din Bosnia în perioada 1992 – 1995. Hamad, care se află în prezent într-o închisoare din Bosnia, susţine, într-un interviu publicat recent de revista germană „Spiegel”, că reţeaua teroristă din Balcani, acţionează sub numele de AL-Qaida Albă şi este formată din mujahedini care au luptat în războiul din Bosnia în perioada 1992 – 1995. În unităţile de mujahedini au luptat şi circa 400 bosniaci, instruiţi asupra metodelor de luptă ale organizaţiei teroriste (Hamad, 2006).

Se poate aprecia ca terorismul nu este, aşa cum se spune adesea, „violenţa stupidă” ci, indiferent de cât de anormal şi în afara legii ar fi sau ar părea, el nu este iraţional sau lipsit de scop. Dimpotrivă, îmbrăţişează o anumită cauză, de regulă politică, are o anumită organizare şi structurare şi o anumită specializare profesională a celor care participă la acţiuni cu un asemenea caracter. Pornind de la aceste aspecte, prin demersul nostru ne-am propus să căutăm răspuns la o serie de întrebări:

• Există conflict între civilizaţii, respectiv între cea occidentală şi cea islamică?

Page 9: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

10

• De ce democraţia, pluralismul, liberalismul din întreaga lume modernă nu au influenţat pozitiv lumea musulmană, ba chiar au determinat o mare parte din aceasta să se întoarcă spre fundamentalism şi tradiţionalism?

• De ce Occidentul nu poate să înţeleagă lumea islamică şi se situează mereu în postura profesorului, uneori prea exigent?

• Care sunt motivaţiile în pregătirea teroriştilor şi cum se păstrează treaz devotamentul pentru actul sinucigaş, în condiţiile în care unii terorişti au trăit şi s-au instruit în Occident?

Întrebările pot continua în aceeaşi manieră, însă se impun unele precizări, complementare.

1. Începând cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA, s-au produs mutaţii în strategia de securitate a statelor, a organizaţiilor de tip militar (N.A.T.O.). Europa a adoptat în anul 2003 o strategie de securitate, document foarte important, cu valenţe istorice.

2. Sunt înregistrate schimbări ale concepţiei rolului şi poziţiei instituţiilor statului, procedându-se chiar la înfiinţarea de noi unităţi mobile capabile să desfăşoare activităţilor de anihilare a acţiunilor grupărilor teroriste.

3. În lupta împotriva terorismului au fost obţinute progrese şi în cooperarea internaţională, rezultat direct al acesteia fiind neutralizarea acţiunilor E.T.A. (Euskadi ta Askatasuna, sau Libertate pentru Patria Bască) şi I.R.A., renunţarea, cel puţin teoretic, la terorism de către Libia. Între altele, Al-Qaida a eşuat în încercările sale de a declanşa revolte în unele state musulmane pentru înlăturarea liderilor democraţi, nefiind excluse manifestări mult mai dure în cursul anului 2007.

4. Pe fondul terorii a fost creat mitul Osama bin Laden. 5. Neglijarea aspectelor reale ale lumii contemporane de

către Occident ajută la globalizarea terorismului, mediatizarea imaginii războiului „Islam – Occident”, amplificând doar starea de incertitudine existentă. Campania antiteroristă nu trebuie să devină o declaraţie de luptă împotriva lumii arabe, cu un număr de circa 350 milioane de locuitori, dispuşi în 22 de ţări.

Page 10: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

11

6. Tinerii candidaţi la practicarea terorismului sunt învăţaţi de către imami să ucidă sau să fie ucişi, crezând ca moartea îi apropie de rai, de Allah.

Ţinând seama de toate acestea, guvernele europene trebuie să renunţe la sintagma „terorist islamic” în favoarea celei de „terorist care invocă în mod abuziv islamul”. Motivele luptei teroriştilor împotriva SUA nu sunt date de libertăţile democraţiei, ci de politica şi acţiunile SUA în lumea musulmană.

Fără să avem pretenţia epuizării subiectului în cauză, se poate considera că terorismul este preţul plătit de civilizaţia occidentală pentru hegemonia sa şi impunerea principiilor democratice în lume.

Note

XXX, Strategia de securitate naţională a României, aprobată prin Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/ 17 aprilie 2006

XXX, Legea nr. 535, din 25 noiembrie 2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului, în Monitorul Oficial nr. 1161/ 8 decembrie 2004

Andreescu, A., 2006, Terorismul actual, o fatalitate?, Note de curs. Manuscris

Andreescu, A. şi colectiv, 2004, Terorismul – ameninţare majoră a democraţiei secolului XXI, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Andreescu, A. şi colectiv, 2003, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, Ed. Ministerului Administratiei şi Internelor, Bucureşti

Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti Hamad, A.A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiegel,

decembrie; de văzut şi www.spiegel/ politik/ ausland Moisescu, F.G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul -

Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti

Stăncilă, L., 2007, Terorismul, provocarea secolului XXI, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

XXX, Biblioteca Virtuală Evreiască, în, www. jewisvirtuallibrary.org XXX, Polish terorism Center, în www. terroryzm.com

Page 11: organizatii teroriste

Capitolul I

FFeennoommeennuull tteerroorriisstt ccoonntteemmppoorraann

Abstract: Vorbind despre terorismul secolului al XXI-lea, se poate aprecia că trăsătura comună a teroriştilor o constituie tendinţa de a-şi justifica eşecurile personale prin fapte externe care nu depind de ei. Pentru a le înţelege comportamentul, se impune aprofundarea studiului psihologiei mulţimilor, căutarea identităţii prin aderarea la grup facilitând adoptarea unei gândiri radicale.

Cuvinte cheie: clandestinitate, violenţă, politici de securitate, terorismul privat, planificarea riguroasă a loviturii, contraterorism.

Terorismul contemporan a devenit ameninţare majoră a

democraţiei sec. XXI, „cel mai mare rău al lumii contemporane” sau „Bing Bangul unei noi ere istorice a omenirii”. Definit de Vladimir Putin, „drept boala secolului XXI”, un pol al noii ordini mondiale, terorismul este caracterizat de Bill Clinton drept „partea întunecată a globalizării care divide lumea în bogaţi şi săraci, promovează competiţia, dar şi conflictele, alimentează sentimentele de ură, alienare, durere, concomitent cu crearea de noi relaţii şi interacţiuni de noi conglomerate sociale, politice şi economice”.

Terorismul este un fenomen mai uşor de descris decât de definit. Analiza acestei maladii trebuie făcută în contextul schimbărilor care au avut loc în Europa şi în lume în ultimul deceniu, al noii ordini mondiale pe cale a se instaura, al politicilor de securitate determinate de crimă organizată, terorism, extremism politic etc. În accepţiunea Legii 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului, terorismul reprezintă „ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări, care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională”, având următoarele caracteristici:

• sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi,

Page 12: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

14

împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;

• au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

• vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau a oricărui alt segment aparţinând acestora;

• produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.

Cea mai simplă definiţie a terorismului ar putea fi formulată astfel: ,,terorismul constituie săvârşirea unei crime sau a unui delict printr-o metodă specifică caracterizată prin violenţă şi intimidare în scopul atragerii atenţiei opiniei publice”. Scopul tactic sau obiectivul imediat al grupului terorist îl constituie crearea terorii, pe când scopul strategic îl constituie folosirea panicii, a dirijării nemulţumirii publice generate de starea de teroare pentru a obliga puterea politică să facă concesii. Se poate spune, fără greşeală că terorismul are nevoie de multă publicitate.

Clandestinitatea, violenţa, acţiunile în grup sau individuale, de regulă sinucigaşe (aşa-zisele bombe umblătoare), precum şi globalizarea sunt alte caracteristici ale fenomenului terorist contemporan care provoacă greutăţi mari în combaterea cu succes a acestui flagel. Întrucât se menţionează tot mai des în literatura de specialitate sintagma ,,înainte şi după Ben Laden”, vom analiza în continuare ce au adus nou evenimentele din 11 septembrie 2001:

• au reprezentat cea mai mare tragedie înregistrată vreodată pe teritoriul SUA, iar acea zi a terorii a înlocuit în simbolistica americană dezastrul care a avut loc la Pearl Harbour, în 7 decembrie 1941;

• au constituit o lovitură puternică dată civilizaţiei, lumii moderne în general şi nu doar o ciocnire între civilizaţii şi religii, în acceptarea lui S. Hungtington (v. „Argumentî Faktî”, Rusia – 2001);

• au declanşat o ripostă antiteroristă fără precedent pe toate fronturile (diplomatic, legislativ, servicii secrete, financiar, militar etc.). La început numai Franţa, Rusia şi China au manifestat rezerve pentru ca ulterior coaliţia antiteroristă să devină o realitate.

Page 13: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

15

În cazul Irakului, cu excepţia Marii Britanii şi a statelor din estul Europei, celelalte state nu au participat. Operaţiunea „Enduring Freedom”, lansată pe 7 octombrie 2001, formată din peste 90 de ţări, va rămâne în istorie drept cea mai mare coaliţie formată vreodată;

• au reprezentat o înfrângere politică a lumii arabe, o discreditare a acesteia, în aşa fel încât, chiar dacă se plăteau milioane de dolari tot nu se ajungea la aceste rezultate;

• au determinat o amuţire a vocilor din Occident, care îndemnau la toleranţă, la înţelegere;

• au determinat o reflecţie profundă pentru arabi în sensul că ,,scopul nu mai scuză mijloacele”;

• a marcat momentul iniţierii unei analize profunde, pentru lumea modernă a fenomenului terorist ca atare (,,aşa nu se mai poate” este cuvântul cheie iar poziţia de profesor autoritar este depăşită şi, nu există valori universale);

• s-a creat ,,mitul Osama Ben Laden”, care va dăinui chiar dacă iniţiatorul acestui fenomen va fi judecat sau ucis;

• a însemnat eşecul marilor religii, frustrarea, sărăcia, consumul de droguri etc., accentuând această stare de fapt;

• a însemnat pretexte pentru ,,statele problemă” de a organiza acte teroriste (vezi Irakul, Indonezia etc.);

• au apărut noi puteri regionale în Asia. • s-a produs o apropiere cel puţin aparentă între S.U.A. şi

Rusia, pe de parte, şi între S.U.A şi China, pe de altă parte; • s-a produs ,,o prăpastie tehnologică” între S.U.A. şi

Europa. Aceasta din urmă alocă numai 1,4 din PIB pentru înarmare (323 E/loc.), pe când S.U.A. alocă aproximativ 400 miliarde dolari (1029 E/loc.), adică de 23 de ori mai mult decât cele şapte state trecute pe lista neagră şi se doreşte crearea unei superiorităţi covârşitoare, fără să mai fie nevoie de sprijinul aliaţilor în rezolvarea unor probleme precum cea din 11 septembrie 2001, iar Europa riscă să devină un partener prea puţin credibil din acest punct de vedere;

• au dus la consolidarea puterii S.U.A, aceasta fiind percepută drept singura superputere mondială. Paradigma

Page 14: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

16

Pentagonului a devenit: ,,Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război, dacă vrei într-o coaliţie, pregăteşte-te să lupţi singur”;

• a determinat o creştere a vânzărilor de arme şi o consolidare a poziţiilor serviciilor secrete, deşi cele din S.U.A. au comis erori grave în aprecierea pericolului terorist, după prestaţiile deosebite în timpul Războiului rece. Vânzările de arme au depăşit anul trecut 1.000 miliarde de dolari, faţă de 800, în 2001.

• au accentuat globalizarea terorismului, dar şi sărăcia profundă a mai mult de jumătate din populaţia Terrei. Produsul Intern Brut pe locuitor al statelor subdezvoltate este de 300 de dolari, în timp ce în ţările dezvoltate depăşeşte cifra de 25.000 dolari. În consecinţă, Koffi Annan şi Collin Powel atrăgeau foarte serios atenţia asupra decalajului bogaţi-săraci, a efectelor dezastruoase ale globalizării şi, mai ales, asupra creării condiţiilor propice de recrutare a teroriştilor;

• extremismul fundamentalist s-a transformat într-un pericol transnaţional, ştiut fiind că radicalii islamici dispun de bani, arme, mijloace de comunicare ultramoderne, specialişti şcoliţi în Occident, mii de adepţi şi o tot mai mare priză la populaţia sărăcită;

• au consolidat puterea şi influenţa teroriştilor. Astfel, liderii grupurilor au o pregătire superioară, uneori, uneori cu studii universitare şi doctorate în Occident sau S.U.A. Executanţii de tipul teroriştilor kamikaze sunt recrutaţi de regulă din rândul celor vulnerabili: săraci, fanatici, uşor de manipulat, dominaţi de un ţel, de o credinţă oarbă, gata oricând de sacrificiul suprem ,,pentru a putea ajunge în paradis”;

• teroristul se caracterizează printr-o planificare riguroasă a loviturii. În trecut, ţintele teroriştilor erau în special suveranii, oamenii politici, personalităţi ale vieţii politice şi sociale. În prezent, ţintele au început să fie tot mai des victime nevinovate, anonimi, o masă amorfă, teroriştii urmărind să producă de fapt teroare pentru a impresiona (Oklahoma, New York);

• violenţa reprezintă un obiectiv strategic, în timp ce ideologia rămâne un teren de testare pentru aderare a teroriştilor. Trăsătura comună a teroriştilor o constituie tendinţa de a-şi justifica eşecurile personale prin fapte externe care nu depind de ei. Pentru a

Page 15: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

17

le înţelege comportamentul se impune studiul psihologiei grupurilor, căutarea identităţii prin aderarea la grup facilitând adoptarea unei gândiri radicale;

• Al-Qaida este o organizaţie perfect adaptată globalizării, spre deosebire de unele dintre instituţiile statului, îndrituite prin lege să combată terorismul;

• combaterea terorismului pe cale militară nu mai este singura soluţie. Cea mai eficientă metodă este progresul economic (de văzut şi „Conferinţa internaţională privind terorismul” – Singapore, 2001). Războiul împotriva câtorva terorişti, dus fără reforme de fond, nu ar avea efect pe termen lung. Războiul de idei este mai important acum, mai mult decât oricând. Contracararea ideologiei extremiste, discreditarea acesteia, confruntarea dintre fundamentalism şi modernitate au consecinţe ce pot fi reprezentate astfel:

− au determinat apariţia reţelelor – stat, stat – individ. − au bulversat datele geopoliticii. − securizarea centralelor nucleare şi a frontierelor naţionale

a devenit o problemă de importanţă strategică. − actele comise au însemnat un test dur pentru Guvernul

S.U.A. şi serviciile sale secrete, determinând critici vehemente la adresa variantei oficiale în ceea ce priveşte surprinderea realizată prin atacul terorist.

− au solidarizat cetăţenii S.U.A. şi au făcut posibil, în rândul acestora, un patriotism greu de imaginat.

− reprezintă debutul revizuirii relaţiilor mondiale între state şi al formării de noi alianţe pe baza intereselor reciproce. În ceea ce priveşte asigurarea securităţii, se acordă o atenţie sporită angajamentelor de neproliferare a armelor de nimicire în masă, pentru a restrânge posibilitatea procurării acestora de către terorişti.

− organizaţiile teroriste au renunţat în acţiunile lor la orice interdicţie de ordin umanitar, producând cu intenţie asasinate în masă, chiar dacă paradoxal se acţionează de cele mai multe ori în numele unor comandamente religioase / morale;

− Al-Qaida a încercat să obţină antrax şi toxina botulinică din spaţiul ex-sovietic. În ,,bazarurile” unor state se găsesc destule

Page 16: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

18

,,bombe nucleare”. Conform estimărilor unor servicii secrete, ,,s-au pierdut” până în prezent între 10.000 – 25.000 de focoase nucleare;

− a apărut bioterorismul ca o nouă formă a manifestărilor terorii,

− au fost editate manuale de pregătire teroristă. Cele mai importante lucrări de referinţă din domeniu sunt:

Marea Enciclopedie a Jihadului – Postată pe internet în anul 2002, cartea cuprinde teme referitoare la principiile securităţii, schimbul de informaţii, utilizarea de legende, supravegherea operativă şi modul de utilizare a caselor conspirative, păstrarea secretului informaţiilor obţinute din diferite surse şi de la mujahedinii fideli. Nu lipsită de interes este şi informaţia potrivit căreia sunt obişnuite verificări, odată la şase luni, asupra propriilor membrii, cu scopul identificării „cârtiţelor”.

Scrisoarea lui Al-Liby, privind tehnicile de interogare ale SUA, redactată după evadarea acestuia din închisoarea Bagram, din Afganistan. Din conţinutul scrisorii sunt desprinse informaţii privitoare la procedurile folosite de SUA pentru arestarea suspecţilor, locaţiile a cinci centre de detenţie ale SUA în Afganistan, metodele de tortură, sursele de finanţare, centrele de pregătire, rampele de lansare a rachetelor, informaţii despre atacurile ce urmează a fi desfăşurate, posibile locaţii în care se află Osama Bin Laden şi molahul Omar.

Cum să înfrunţi şi să rezişti în faţa anchetatorilor serviciile secrete – Ghidul prevede pentru mujahedini reguli asupra posibilităţilor de intimidare şi manipulare a anchetatorilor, dar şi recomandarea de a nu consuma alcool şi de a nu avea încredere în femei.

Ghidul teroristului, numit şi „Biblia teroristului” – Semnat de Osama Bin Laden acesta conţine sfaturi cu privire la modul în care pot fi comise atentatele, răpirile de persoane, falsificarea documentelor şi, nu în ultimul rând, alchimia preparării de otrăvuri.

Manualul teroristului islamic – Spionarea inamicului (importanţa informatorilor), utilitatea informaţiilor, modalităţile practice de culegere a acestora, metodele de filaj, procedeele de

Page 17: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

19

recrutare a informatorilor, lucrul cu reţeaua, toate acestea fac parte din manual.

Alte aspecte privind evoluţia fenomenului terorist, vizează: - centrul terorismului internaţional s-a mutat în Orientul

Mijlociu şi sudul Asiei, (în 2002 cele mai multe acţiuni teroriste au avut loc în Europa) unde S.U.A. a identificat locaţia a mai bine de jumătate dintre grupările teroriste existente. Conform estimărilor serviciilor secrete, principalele ţinte ale terorismului internaţional vor rămâne tot S.U.A. şi aliaţii săi;

- războiul antiterorist va fi de lungă durată. Acesta constă într-o împletire a mijloacelor convenţionale cu cele neconvenţionale, urmărind să reducă la minim aşa-numitele pierderi colaterale. În actualul context, războiul atipic, asimetric, mult diferit de cele de până acum, presupune o altă abordare, o altă mentalitate, un alt mod de strategie globală, multinaţională, multidimensională faţă de acesta. Acest nou tip de război purtat cu un inamic aflat printre noi implică costuri şi urmări greu de anticipat. Toate acestea au transformat terorismul într-o armă strategică, lumea nefiind pregătită pentru a-i face faţă. Terorismul actual reprezintă provocarea mileniului trei, reuşind, prin acţiunile organizate, chiar să spulbere, în parte, „mitul invincibilităţii” SUA. Situaţia în sine ne determină chiar să ne întrebăm cât va dura acest război? Nimeni nu ştie, până la capăt, spune preşedintele american George W. Bush;

- a determinat aplicarea conceptului de ,,război preventiv” împotriva terorismului de către S.U.A. (conform concepţiei sale de securitate), dorindu-se în acelaşi timp şi o justificare a acţiunilor în forţă desfăşurate pe plan global;

- au dus la transformarea conceptului de ,,stat terorist” într-un concept de ,,regim politic cu potenţial terorist”. Prin aceasta se încearcă crearea unei breşe în legislaţia internaţională existentă, făcând posibilă intervenţia armată pe teritoriul naţional al unor ,,regimuri politice indezirabile, nu al unor state;

- au demonstrat cât de vulnerabile sunt statele cu o democraţie avansată;

Page 18: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

20

- securitatea comunităţii sociale a devenit mai importantă decât libertatea individuală conturându-se redefinirea conceptului clasic de democraţie şi de ordine publică;

- intensificarea pericolului terorist a determinat adoptarea de către majoritatea statelor lumii a unor principii riguroase de luptă împotriva terorismului:

a) nicio concesie în faţa teroriştilor şi nici un acord cu aceştia;

b) aducerea teroriştilor în faţa justiţiei pentru crimele comise;

c) izolarea şi exercitarea de presiuni asupra statelor care sponsorizează terorismul pentru a le determina să-şi schimbe comportamentul. Pe listele Departamentului de Stat al S.U.A. apar drept sponsori ai terorismului state precum Cuba, Iranul, Libanul, Corea de Nord, Sudanul şi Siria;

d) susţinerea capabilităţilor antiteroriste ale ţărilor aliate S.U.A.;

e) determinarea puterii politice a S.U.A. să constituie un program de recompense de peste cinci milioane dolari pentru orice informaţie care ar conduce la determinarea oricărei operaţiuni financiare teroriste.

Se poate concluziona, deci că nicio ţară nu poate lupta singură împotriva terorismului (nici măcar S.U.A., chiar dacă au declarat că vor merge mai departe, şi fără aliaţi).

În acest context, Samuel Huntington aprecia atacul de la 11 septembrie 2001 drept „o lovitură dată de un grup fanatic societăţii civilizate”, Al-Qaida devenind simbolul luptei împotriva cotropirii lumii musulmane de către “Occidentul infidel”. Prin acţiunile conduse, Osama bin Laden a reuşit să ajungă la dimensiunea unui simbol, întrunind 60% din susţinerea populaţiei iordaniene şi 51% din partea celei pakistaneze (Ionescu, 2007). Bin Laden canalizează sentimentul de furie al lumii islamice îndreptat împotriva S.U.A. şi a Occidentului, fiind perceput drept cel care „a provocat declinul S.U.A. de pe poziţia de lider mondial” (Scheur, 2007). Atentatele de la 11 septembrie 2001 „au demonstrat

Page 19: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

21

musulmanilor că mujahedinii sunt singurii capabili să distrugă hegemonia occidentală, amintind Occidentului că răzbunarea musulmanilor va fi înspăimântătoare”, după cum afirmă liderul Al-Qaida. Din nefericire, societatea democratică ignoră, din păcate, ameninţările existente.

Ca efect la atacurile teroriste din ultima vreme, zeci de state au emis restricţii bancare, blocând peste 121 de milioane de dolari din fondurile presupuse că au legătură cu organizaţiile teroriste. Data de 11 septembrie 2001 reprezintă un moment de cotitură pentru geopolitica începutului de mileniu şi a scos la lumină noul inamic al lumii şi noul tip de ameninţare – terorismul. Astfel, se poate aprecia că terorismul a devenit un nou pol al ordinii mondiale, cu legături strânse în lumea crimei organizate, traficului cu droguri, comerţului ilegal cu arme, spălării banilor etc. Nu întâmplător, Afganistanul fost în ultimii ani producătorul mondial numărul unu de heroină (cu 6.400 de tone). În anul 2006 Afganistanul a avut cea mai bună recoltă de mac, respectiv producţie de opium, din toată istoria sa, asigurând 90% din consumul mondial.

Legătura între crima organizată şi fenomenul terorist a fost probată de mai mult timp. Crima organizată domină economiile unor state puternice. De exemplu, în Federaţia Rusă acestea controlează: 40.000 de întreprinderi de stat şi două treimi din firmele comerciale. În proporţie de 70 – 80% din societăţile de afaceri ale acestei ţări achită taxa de protecţie.

Potrivit lui Menarchie (2006), analist american: ,,Crima strategică distruge contactul social cetăţeni – stat, ducând în fond la pierderea încrederii cetăţenilor în guvern. Dacă oamenii ajung să creadă că statul nu poate asigura securitatea faţă de crima organizată strategică, atunci fundamentele democraţiei sunt subminate definitiv cu consecinţe dramatice pentru statul respectiv, pentru civilizaţia umană”. De asemenea, se poate considera că evenimentele din 11 septembrie 2001 au deschis era conflictelor asimetrice, un război care nu se desfăşoară după regulile ştiinţei militare şi în cadrul căruia nu se respectă dreptul internaţional. Războiul asimetric este caracterizat printr-o confruntare

Page 20: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

22

asemănătoare celei dintre David şi Goliat, diferenţa de potenţial al unei părţi fiind anihilată de un adversar cu mijloace teoretic neglijabile, ce speculează la maximum slăbiciunile celuilalt. În general, ascuns, răspândit pe suprafeţe imense, dotat cu mijloace de luptă avansate, terorismul practică forme de luptă neconvenţionale. Exemple elocvente sunt „bombele umblătoare” (detaşamente formate din grupuri de femei kamikaze) şi „văduvele negre”, din Cecenia. Într-o lume devastată de război, şi nu numai, metoda lichidării prin orice mijloace a militarilor, a reprezentanţilor unor instituţii ale statului inspiră teamă şi insecuritate.

Dacă în secolul trecut terorismul era menţinut sub control, în prezent, profitând de noile cuceriri în domeniul tehnicii de luptă şi comunicaţiilor, acesta cunoaşte internaţionalizarea. În ultima vreme, se observă o particularitate a acţiunilor teroriste reuşite, sacrificarea luptătorilor în cursul executării atacului conturând profilul teroristului kamikaze.

Lumea are nevoie de o strategie multi-faţetată care să delegitimeze atacurile asupra civililor, să descurajeze ţările care le furnizează adăpost şi resurse teroriştilor, să întărească paza obiectivelor din interiorul statelor şi să împiedice accesul teroriştilor la armele de nimicire în masă. Se impun noi reguli de luptă antiteroristă inclusiv prin studierea atentă a celor folosite de unele state care se confruntă de mai mulţi ani cu acest flagel, precum: Spania, Turcia, Marea Britanie, Rusia, Israel etc. De exemplu, în Turcia, Ministerul de Interne a elaborat recent o nouă metodologie de luptă împotriva terorismului şi a crimei organizate. Principalele prevederi se referă la interceptarea convorbirilor telefonice, introducerea de tehnică mobilă de ascultare, folosirea informaţiilor, a agenţilor, infiltrarea lor în diferite grupări de tip mafiot sau teroriste, protecţia martorilor, perfecţionarea pregătirii unităţilor antiteroriste.

În acest cadru, cotidianul „Izvestia” şi postul de radio „Vocea Rusiei” au abordat de mai multe ori noile reguli de luptă împotriva teroriştilor, făcând referire la „Programul antiterorist” al Rusiei, recent aprobat cu o largă aplicare în Comunitatea Statelor Independente. Între demersurile iniţiate, de reţinut sunt şi metodele

Page 21: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

23

utilizate cu succes de Germania, în lupta antiteroristă, încă din 1970, an în care au fost mobilizate, pentru îndeplinirea obiectivului, mijloacele civile, populaţia şi toată mass-media. Formele de răspuns la ameninţările asimetrice, propuse de S.U.A., precum descurajarea nucleară, războiul psihologic la nivel strategic, operaţiunile informaţionale, acţiunile preventive, sunt preocupări constante pentru unităţile specializate în riposta antiteroristă. Câştigarea păcii se dovedeşte o provocare cu mult mai dificilă şi greu de realizat.

Terorismul şi antiterorismul sunt forme complementare de luptă armată care trebuie analizate cu multă atenţie. Atâta timp cât persistă cauzele terorismului sau chiar se adâncesc, acest flagel nu poate fi niciodată învins, rămânând „umbra întunecată” a societăţilor occidentale. Atacurile comise, la 11 septembrie 2001, asupra umanităţii „se vor repeta în altă parte, în circumstanţe diferite, fără îndoială, dar se vor repeta”.

Influenţaţi, poate, şi de filosoful existenţialist Sartre unii extremişti văd în violenţă o eliberare. În acest context, Buchanan (1991) susţinea în „Der Spiegel” „teza sfârşitului istoriei” şi al omenirii. În lucrarea „Moartea Occidentului” (2005), atrage atenţia că într-un viitor apropiat există riscul ca populaţia creştină din statele europene să fie depăşită numeric pe parcursul a câtorva generaţii de către imigranţii musulmani, pe fondul crizei demografice din Europa şi al natalităţii ridicate a noilor veniţi. Menţinerea la cote ridicate a imigraţiei din ţările musulmane va duce inevitabil la constituirea aşa-zisei Eurabia. Peste alţi 50 de ani, moscheile ar putea surclasa din punct de vedere numeric, bisericile, iar numărul musulmanilor l-ar putea depăşi pe cel al creştinilor. Situaţia devine evidentă la acest început de secol cu atât mai mult cu cât, potrivit lui Lewis (1996), „Europa va deveni un continent islamic până la sfârşitul secolului al XXI-lea”.

Terorismul poate fi combătut, dar ca fenomen nu poate fi desfiinţat. Şi acest lucru ne obligă să trecem de la vorbe la fapte. Până în prezent au fost adoptate peste 1.600 de rezoluţii O.N.U., în mare parte nerespectate. În acest condiţii, pe termen mediu putem aprecia că infracţiunile conexe ale terorismului se vor amplifica,

Page 22: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

24

crima organizată, traficul cu droguri, spălarea de bani, corupţia etc. înregistrând praguri fără precedent. Acţiunile teroriste vor deveni din ce în ce mai spectaculoase, mediatizarea excesivă fiind chiar suportul căutat. Nu este exclus ca, într-un viitor apropiat, amplificarea terorismului ca formă de „război sfânt”, orientat împotriva societăţilor democratice, să înregistreze consecinţe incalculabile. În contextul escaladării acţiunilor teroriste, SUA şi U.E. nu vor mai avea linişte pentru multă vreme de acum înainte. Ca şi modalitate de soluţionare a acestei situaţii de criză, se impune o strânsă cooperare la nivel global, inclusiv aplicarea fără ezitare a tuturor rezoluţiilor O.N.U. şi directivelor UE. O foarte bună cooperare este necesară şi între serviciile de securitate interne şi internaţionale, politicul fiind astfel determinat să ţină cont de informaţiile furnizate de către specialişti.

Combaterea terorismului solicită închiderea canalelor de finanţare, servicii de informaţii puternice, presiuni diplomatice, economice şi politice împotriva statelor care îl finanţează ori care simpatizează cu acesta. Anihilarea influenţei grupărilor fundamentaliste asupra maselor largi de musulmani (de văzut noua strategie S.U.A. din Afganistan şi Irak), discreditarea ideologiei extremiste şi cucerirea sufletelor musulmanilor, în special a celor moderaţi din toată lumea, sunt tot atâtea măsuri de prevenire şi combatere a terorismului, precum voinţa politică, cooperarea sau lupta comună (Frattini, 2007).

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei aprecia, prin Rezoluţia 1271/2002, că noul conflict apărut după actele teroriste din 11 septembrie „nu poate fi calificat ca război conform dreptului internaţional”. Accesul la condiţii de viaţă decente şi respectarea demnităţii umane sunt cele mai bune instrumente pentru reducerea sprijinului de care, potrivit aceleiaşi Rezoluţii, beneficiază astăzi terorismul, în multe ţări.

Coordonatorul pentru contraterorism din S.U.A., Antony Lake, consideră inerente o serie de pericole care pot ameninţa S.U.A.: folosirea de către terorişti a armelor de nimicire în masă, a mijloacelor neconvenţionale, a crimei cibernetice, a războaielor civile, secesioniste etc. În prezent, războiul nu mai reprezintă forma

Page 23: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

25

cea mai adecvată sau eficientă de contracarare a terorismului global. Nu trebuie neglijat nici faptul că până acum nu a existat vreo situaţie, experienţă sau ideologie care să poată fi comparată cu forţa morală pe care islamul o insuflă luptătorilor săi. Potrivit „Manualului teroristului” (2002), „fiecare membru trebuie să fie capabil să suporte vărsarea de sânge, omorul, arestările şi închisoarea. El trebuie să fie capabil, dacă va fi necesar, să omoare unul sau mai mulţi tovarăşi ai săi. El trebuie să fie capabil să suporte privaţiunile şi tratamentul înjositor la care ar putea sa fie expus de către inamic. El nu trebuie să se vândă inamicului, nici să-şi sacrifice religia de dragul libertăţii”. Dacă simţul milei faţă de duşmanii este reprimat, spaima de moarte pentru teroristul kamikaze este înfrântă, poziţia privilegiată în Rai, într-o viaţă viitoare, revenindu-i de drept, ca recunoaştere a sacrificiului adus.

Potrivit responsabilului Uniunii Europene pentru combaterea terorismului, Gilles de Kerochove (2007), Europa trebuie să se aştepte la atacuri spectaculoase executate de celulele locale şi reţelele internaţionale, pericolul Al-Qaida nefiind înlăturat ci, eventual redus. Aceste pericole deosebite pot fi contracarate prin realizarea dimensiunii internaţionale de securitate. „Omenirea se află la răscruce în ce priveşte viitorul său. Fără cooperare în lupta împotriva terorismului, viitorul rămâne sumbru. Această ameninţare se va menţine de-a lungul întregului secol XXI şi, poate, după”. Terorismul rămâne preţul plătit de civilizaţia occidentală pentru hegemonia sa şi impunerea principiilor democratice în lume.

Note

XXX, Strategia de securitate naţională a României, aprobată prin Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/ 17 aprilie 2006

XXX, Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului, aprobată prin Hotărârea C.S.A.T nr. 36/2002

XXX, Strategia naţională din 9 decembrie 2004 de combatere a criminalităţii organizate, în perioada 2004-2007

Page 24: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

26

XXX, Legea nr. 131/ 18 martie 2002, privind aprobarea O.U.G. nr. 153/2001 pentru aplicarea Rezoluţiei nr. 1373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului internaţional

XXX, Legea nr. 366 /15 septembrie 2004, privind ratificarea Protocolului de amendare a Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, adoptat la Strasbourg la 15 mai 2003

XXX, Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

XXX, Legea nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 - provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti.

Andreescu, A., şi colectiv., 2003, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Arădăvoiace, Ghe., Iliescu, D., Niţă, D., 1997, Terorism, Antiterorism, Contraterorism. Ed. Antet, Oradea

Atanasiu, M., 2006, Terorismul – ameninţare contra umanităţii, în, Colocviu Stategic, nr. 3 (XLX), Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Bucureşti

Bodunescu, I. 1997, Terorismul fenomen global, Ed. Odeon, Bucureşti Buchanan, P., 1991, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Bucureşti Buchanan, P., 2005, Moartea Occidentului, Bucureşti Lewis, B., 1996, Islam and Liberal Democracy A Historical Overwiew,

Juornal of Democracy, 7, SUA Menarchie, D., 2006, în www.c_cultural.ro Prevost, J.,F., 1973, Les aspects nouveaux du Terrorisme International,

în, Annuaire Francais de Droit International Rauffer, X., 1987, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient, Ed.

Fayard, Paris Sartre, J.P., 1990, Adevăr şi existenţă, Paris Scherdr, M., 2006, Trufie imperială. De ce Occidentul pierde războiul

cu terorismul?, (fost analist C.I.A.), Bucureşti XXX, Argumentî Faktî, martie 2002 XXX, Forumul European pentru securitate, Bruxelles, martie 2002 XXX, Los Angeles Times, SUA, 1 octombrie 2001 XXX, Le Nouvel Observateur, Franţa, 26 septembrie 2001 XXX, New York Times, SUA, noiembrie 2001

Page 25: organizatii teroriste

Capitolul II

GGeenneezzaa şşii ppaarraaddiiggmmeellee tteerroorriiii DDee llaa HHeezzbbaallllaahh „„PPaarrttiidduull lluuii DDuummnneezzeeuu””

llaa AAll QQaaiiddaa AAllbbăă

Abstract: Necesitatea cunoaşterii în detaliu a pregătirii psihice, fizice şi de specialitate a teroriştilor, în contextul spălării creierelor viitorilor candidaţi la grupările teroriste, al îndoctrinării religioase, al instruirii pe baza unor modele desprinse din Marea Enciclopedie a Jihadului, Scrisoarea de la un membru Al-Qaida, sau „Cum să înfrunţi şi să rezişti în faţa anchetatorilor serviciilor speciale”, impune, mai mult decât oricând, o atenţie aparte în înţelegerea reconfigurării grupărilor teroriste şi o nouă viziune în selecţia şi pregătirea luptătorilor antiterorişti.

Cuvinte cheie: Biblioteca Virtuală Evreiască, Scrisoarea de la un membru Al-Qaida, Testamentul lui Mohamed Atta, Falangele blonde, Paradigma crizei.

II.1. Conceptualizarea paradigmelor Fenomen social de factură deosebită, terorismul a căpătat la

acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete. Omenirea este confruntată din ce în ce mai des cu o multitudine de acţiuni teroriste unele de o violenţă inimaginabilă, care răspândesc groază, tulbură profund viaţa normală a societăţii, sfidând ordinea de drept, internă şi internaţională, punând în pericol existenţa şi funcţionarea democraţiilor, securitatea naţională a statelor şi chiar pacea mondială.

Înţeles şi ca un „război ascuns, nedeclarat” sau „conflict de mică intensitate, cu obiectiv limitat”, (Andreescu şi colectiv, 2003) dar şi ca o „boală a secolului al XXI-lea” (Stoina, 2002) terorismul a evoluat atât de mult, încât ştiinţa trebuie să-l investigheze coordonat, sincronizat, cu participarea tuturor domeniilor şi

Page 26: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

28

ramurilor sale începând de la „a” şi ajungând până la „z” (Stoina, 2002). Această intenţie nu ar fi adaptată realităţii dacă nu am aduce în atenţie conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la semnificaţiile sale corelate cu câteva repere identitare, istorice, geografice şi îndeosebi psihologice, ce definesc, în ansamblu, organizaţiile teroriste şi operaţiunile criminale întreprinse.

Cuvântul „terorism” a fost menţionat în urmă cu peste 200 ani (1798), în suplimentul Dicţionarului Academiei Franceze. Într-o carte consacrată acestui fenomen, Walter Laqueur, istoric şi comentator de politică externă american, aprecia că între 1936 şi 1981 au fost date peste 100 de definiţii ale terorismului, dar nici una nu este suficient de cuprinzător (Atanasiu, 2006). Analiza teoretică a terorismului se organizează în jurul a cinci mari paradigme (Aradavoaice si colectiv, 1997) şi anume:

Paradigma crizei trimite la problematicile crizei care încearcă să explice comportamentele teroriste prin reducţia la două faze. Prima dintre ele prezintă terorismul ca fiind efectul – asupra actorilor – al unei crize ce se poate situa la nivelul statului, al sistemului politic, al culturii, al economiei, al valorilor etc. şi care, în acelaşi timp, poate să combine aceste aspecte. Cea de-a doua fază a paradigmei crizei tratează explicaţii relative la individ, în termeni de frustrare şi angoasă care se propun a fi răspunzătoare pentru apetenţa individului, socialmente marginalizat, la violenţă.

Paradigma instrumentală este cea mai răspândită abordare analitică a terorismului. Din această perspectivă, violenţa teroristă este tratată ca un mijloc utilizat raţional de către subiect pentru a-şi atinge scopul. Analiza de sorginte instrumentalistă face posibilă atât descifrarea tacticilor şi strategiilor actorului în interiorul unui spaţiu definit ca sistem politic şi definirea efortului violent al individului în direcţia unei mişcări solide sau a unei comunităţi care constituie cauzele de referinţă. Astfel se poate explica faptul că violenţa teroristă vizează „trezirea” unui segment social prea calm sau o noţiune care nu are o „conştiinţă de sine” suficient de acută pentru gustul acestuia.

Page 27: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

29

Paradigma culturalistă pune accent pe cultura sau subcultura în cadrul căreia ar fi favorizată trecerea la terorism. O cultură a violenţei poate determina recurgerea la forme extreme de comportament. De exemplu, la sfârşitul anilor ‘70, când terorismul de extremă stânga acţiona în Italia, Germania şi Japonia, unii cercetători au susţinut teza unei culturi politice şi intelectuale proprii acestor ţări, ce cunoscuseră fascismul şi nazismul. De asemenea, s-a subliniat ideea că o cultură a violenţei, ca cea pe care a cunoscut-o tineretul din Ulster, similară celei trăite de tinerii palestinieni crescuţi în spiritul Intifadei sau copiilor bosniaci sau somalezi, crescuţi şi ei în zone de violenţă endemică, poate fi determinantă în trecerea acestora la forme extreme de comportament. O altă variantă a paradigmei culturaliste constă în a examina formarea personalităţii actorilor terorişti.

Paradigma ideologică face referire la sursele ideologice ale terorismului se află în centrul investigaţiilor care se ocupă de terorismul extremei stângi, de tradiţiile intelectuale ale extremei drepte şi, mai recent, de bazele religioase ale fundamentalismului islamic, întrucât terorismul se inspira întotdeauna din reprezentări, doctrine, mituri, ideologii.

Paradigma socială se bazează pe ideea unei legături între mişcările sociale şi terorism subliniind faptul că acest fenomen ia amploare pe fondul declinului sau al slăbirii acestor mişcări, nu prin a exprima şi a cauza direct slăbiciunile cauzei de referinţă, ci mai mult substituindu-se acestora în mod artificial, voluntarist şi cu atât mai violent cu cât aceasta substituire este artificială. Această paradigma defineşte „inversiunea” potrivit căreia un individ, devenit terorist, se identifică în mod abuziv cu o cauză socială, naţională sau de alt fel, dându-i un nou sens.

II.2. Un mileniu de terorism În acest sens, încă de la început ne-am propus să abordăm

filosofia existenţială a terorismului, filosofie identificată prin rădăcini istorice desprinse din operaţiuni criminale întreprinse în vremurile trecute. Este ştiut deja ca terorismul nu reprezintă o problemă nouă (Seger, 1992). Din punct de vedere istoric, potrivit

Page 28: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

30

lui (Mircea, 2006), terorismul a apărut în jurul anului 1000 (anul 489 al Hegirei), pe pământul Islamului, cu secta Nizari, ramura iraniană disidentă a imaelismului fatimid. Nizarii refugiaţi apoi în Siria şi-au întemeiat Comanderiile Fida’i şi executau la comandă asasinate politice sau crime selective, sacrificându-şi, uneori, propria viaţă. Mai târziu, au fost numiti Hasisin (care a dat cuvântul asasin) de la Hasisiyya, care însemna consumator de haşis.

Încă din primul secol de după Hristos, Fanaticii din Palestina au folosit tactica teroristă în lupta lor împotriva ocupaţiei romane. Momente de manifestare a terorismului, ca formă de expresie a terorii, ne sunt cunoscute încă din anul 2380 î.Hr., an în care avem consemnată Bătălia din Uruk, dintre hoarda semitică a lui Sargon, zis şi Sharru-Kenu (suveran legitim) şi armata sumeriană a lui Lugalzagisi.

Apreciată drept o piatră de hotar pentru ordinea mondială (Frattasio, 2006), bătălia deschide drumul lui Sargon, cândva păzitorul curmalelor regale din Kish, apoi paharnic şi ministru al regelui Urzababa, spre noi atacuri şi cuceriri, de la vechiul Elam (Iranul de astăzi), până la Tilmun, cel mai important şi cel mai îndepărtat centru comercial, aflat la marea inferioară, adică Golful Persic, loc considerat drept grădina Edenului.

II.3. Mâncătorii de haşiş În Persia secolului al X-lea, se cunoaşte că există

organizaţia secretă „Societatea Asasinilor” (mâncătorii de haşiş) a fanaticilor musulmani (mullahi), folosită pentru răspândirea islamismului în Orientul Mijlociu, prin intimidarea oponenţilor. „În întreaga istorie a omenirii nu există vreo situaţie, experienţă, ideologie care să poată fi comparată cu forţa morală pe care Islamul o insuflă luptătorilor săi. Spaima de moarte este înfrânată, garantând în viaţa viitoare o poziţie privilegiată în Rai, simţul milei faţă de duşmani este reprimat blestemându-i, cupiditatea bunurilor duşmanului este justificată şi sporită, în timp ce duşmanii, adică necredincioşii sunt demoralizaţi deoarece îşi dau seama că îşi vor salva viaţa numai dacă se convertesc” (Frattasio, 2006).

Page 29: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

31

II.4. Acul viespii împotriva elefantului Începând cu secolul al XIV-lea, perioada deschisă de epoca

marilor descoperiri geografice, terorismul şi violenţa organizată se amplifică şi se diversifică în legătură directă cu politica de expansiune colonială a marilor imperii ale timpului, ca instrumente de spoliere economică şi represiune a altor popoare. Iniţial, ţări precum Portugalia, Spania şi Olanda, mai apoi Franţa şi Anglia, au fost primele ţări care au cotropit teritorii pe alte continente şi şi-au format un puternic sistem colonial. Jaful şi spolierea coloniilor au avut ca efecte dezvoltarea puternică a industriei, comerţului şi armatei în metropole, dar şi lupta dintre imperii pentru menţinerea şi extinderea dominaţiei şi a hegemoniei în diferite zone geografice.

Odată cu apariţia corporaţiilor industriale, comerciale şi turistice, precursoare ale neocolonialismului contemporan, în colonii avea să apară şi să se dezvolte o rezistenţă tot mai activă a celor asupriţi şi să se afirme tot mai puternic mişcările de eliberare naţională şi socială. Marile imperii recurg tot mai frecvent, pentru stăpânirea situaţiei, la practici violente şi teroriste pentru reprimarea mişcărilor de eliberare. În măsura în care presupune folosirea sistematica a violenţei pentru a atinge un scop politic, terorismul este, după Raufer (1987) „arma celui slab împotriva celui puternic, acul viespii împotriva elefantului”.

II.5.Văduvele negre şi psihopatologia terorii Terorismul contemporan este deja o formă de război,

înregistrând numeroase manifestări, prezentate succint în cele aduse în discuţie. Printr-o abordare analitică desfăşurată asupra comportamentului terorist, fie că ne oprim asupra oamenilor-dinamită din organizaţia evreiască Stern sau asupra fedainilor palestinieni, fie că ne oprim asupra absolutiştilor islamici sau asupra „văduvelor negre” ale cecenilor, se poate reţine faptul că pentru a-l înţelege pe terorist trebuie să-i studiezi psihopatologia (Frattasio, 2006) şi să încerci să afli geneza terorii.

Pornind de la bioma, definit ca „echilibrul delicat şi schimbător (…) între două sisteme, cel vegetal şi cel animal”, care interacţionează cu prezenţa omului (Frattasio, 2006), justificarea

Page 30: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

32

alegerii terorii, ca decizie finală de autoimpunere, nu poate fi făcută fără analizarea constructelor economice, politice, dar mai ales a celor care ţin de psihologia teroristului.

Una dintre caracteristicile existenţiale ale terorismului şi implicit ale teroriştilor constă în dorinţa acestora, de cele mai multe ori obsesivă, de a impune opiniei publice vizate, grupului social ţintă, propriile norme de comportament, propria viziune despre justiţie şi morală. Odată intraţi în conflict deschis cu societatea, teroriştii acceptă clandestinitatea, marginalizarea şi autoizolarea plină de tensiune şi nesiguranţă, lucru ce potenţează adoptarea unor convingeri neconforme cu realitatea şi iniţierea unor acţiuni care să promoveze teroarea.

Cu toate acestea, cercetători din domeniul ştiinţelor sociale (Hudson, 1999, McCauley, 2002, Mansdorf, 2003, O’Connor, 2004, Zimbardo, 2004) au ajuns la concluzia că actele de terorism nu pot fi puse pe seama problemelor psihopatologice şi a tulburărilor de personalitate. Terorismul este o consecinţă a patologiei de grup sau organizaţionale care le oferă un sens celor atraşi de aceste grupuri. (Mansdorf, 2003).

Analizând din perspectivă psihologică abuzurile comise de militarii americani asupra prizonierilor irakieni din închisoarea militară americană din Abu Ghraib (Irak), un psihiatru militar a afirmat că a fost vorba de actele unor militari care au acţionat într-un mediu periculos şi în lipsa supervizării (Taguba, 2004, in, Poponete, 2005).

II.6. Recrutări masive din bazinul balcanic Conform site-ului novinite.com, care citează publicaţia

bulgară „24 Ceasa”, Al-Qaida recrutează studenţi bulgari la Universităţile religioase din Iordania şi încearcă să atragă şi tineri din România, Bosnia, Macedonia şi provincia Kosovo (ww.adevarul.ro). Moscheile, cafenelele, librăriile sau închisorile reprezintă „incubatoare” ale radicalizării, unde sunt recrutaţi tinerii musulmani (www.realitatea.net). Într-un raport confidenţial, consultat de Associated Press, se arată că tactica a debutat imediat după atentatele din 11 septembrie 2001, când musulmanilor din

Page 31: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

33

afara graniţelor europene sau americane le-a fost tot mai greu să penetreze sistemul de securitate antiterorist.

Potrivit raportului amintit, nu o singură dată teroriştii consideră ca munca lor în aceste teritorii ar trebui să fie preluată de către forţele locale. Persoanele care s-au născut şi au trăit aici au avantajul că ies mai greu în evidenţă (http://indexmedia.ro). Cetăţeanul suedez, cu origini bosniace, Mirsad Bektasevic, supranumit şi Maximus, în vârstă de 19 ani, este unul dintre cei care au ales calea terorismului. În casa acestuia, Poliţia bosniacă a găsit un întreg arsenal de explozibili, dar şi o centură de sinucigaş. Poliţia susţine că cetăţeanul suedez intenţiona să pună la cale un atentat la una dintre ambasadele statelor europene din Sarajevo. Cazul său este doar un exemplu pentru ceea ce serviciile americane şi bosniace numesc o „vastă campanie de recrutare a posibililor terorişti în statele din Balcani”.

Potrivit cotidianului The Washington Times (2007), Al-Qaida a început o masivă campanie pentru recrutarea de voluntari care să se angajeze în războiul dus de organizaţia teroristă împotriva Americii şi a aliaţilor săi vestici în Irak, Asia Centrala şi Orientul Mijlociu. În prezent, în baza surselor oferite de Institutul International pentru Studii Strategice din Marea Britanie, reţeaua teroristă Al-Qaida dispune de mai mult de 18.000 de militanţi pregătiţi să atace, ocuparea Irakului de coaliţia condusă de americani accelerând procesul de recrutare de voluntari pentru acţiunile grupării. Institutul britanic estimează că circa 2.000 de membri şi peste jumătate din cei 30 de lideri ai Al-Qaida au fost ucişi sau capturaţi şi că aproximativ 1.000 dintre militanţii organizaţiei se află în Irak. „Conducerea de vârf este încă intactă şi peste 18.000 de potenţiali terorişti se află încă în libertate, accelerând recrutarea pentru Irak”, afirma I.I.S.S., fără a da însă vreo sursă pentru cifrele vehiculate. Oficialii americani (www.adevarul.ro) din domeniul securităţii susţin că au identificat peste 20 de grupuri de tineri musulmani în nord-estul Statelor Unite, care sunt pe cale să formeze nuclee teroriste interne. Oricare dintre aceste celule ar putea fi capabil să comită un atac terorist care să provoace victime.

Page 32: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

34

Tinerii „răzvratiţi”, complexaţi şi neîmpliniţi sunt şi cei dintâi care „tind spre organizaţiile teroriste” (Gurr, 1970), aflându-se de cele mai multe ori la periferia vieţii comunitare şi cu origini, în principiu, din mediile cele mai nefavorizate. Un studiu desfăşurat asupra a 250 de terorişti din Germania confirma faptul că în proporţie de 25% dintre terorişti îşi pierduseră un părinte înainte de 14 ani, 79% au avut relaţii conflictuale cu părinţii, în timp ce 33% şi-au descris taţii în termeni ostili (Brad, 2004).

Neacceptarea ordinii stabilite, apreciată drept opresiune deghizată, caracterizează cel mai frecvent profilul „teroristului psihopat”. Comportamentele bizare sau psihopatologice (Delcea, 2006), sesizate la o serie de terorişti din gruparea A.U.M. (Adevărul Suprem) din Japonia, sau din cadrul grupării teroriste A.N.O. (Organizaţia Abu Nidal), amplifică violenţa, acţiunile lor fiind lipsite de orice sentiment de milă pentru cei care le cad victime. Din studiul amintit mai rezultă ca 33% au fost anterior condamnaţi de un tribunal pentru minori.

II.7. Terorismul instituţionalizat Făcând abstracţie de idealurile nebuloase pentru care sunt în

stare să-şi sacrifice viaţa, de violenţa fără limite la care recurg, precum şi de totala lipsă de scrupule de care fac dovadă, teroriştii, adevăraţi profesionişti ai terorii, nu au nimic în comun cu cei care vor să salveze lumea, să o facă mai bună, prin intermediul unei crime. Complet diferit de psihopaţi, numiţi şi „lupii singuratici”, teroriştii gândesc şi acţionează instituţionalizat, de cele mai multe ori fiind membrii unui grup, organizaţii politice sau religioase extremiste.

De reţinut este şi faptul că tulburarea psihică este incompatibilă cu „statutul” de terorist politic sau religios (Delcea, 2006). Cei care acţionează în astfel de grupări sunt indivizi cu o stare psihică normală, dar care, practic, este posibil să fi fost crescuţi de mici să urască. Reci, calculaţi, bine instruiţi şi pregătiţi, aceşti aşa-zişi profesionişti ai atentatului, slujesc adesea unor interese specifice, de multe ori străine lor, practicând terorismul ca pe o meserie, fără pasiune, dar cu perseverenţă. Toate acestea sunt

Page 33: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

35

necesare cunoaşterii genezei terorii, cu atât mai mult cu cât este ştiut că atât structura grupului terorist, cât şi profilul teroristului au înregistrat modificări substanţiale. În cadrul grupului rolul căpeteniei (şefului) este de a dirija toate acţiunile şi de a introduce constant doze de narcisism (Frattasio, 2006) necesare celor lipsiţi adesea de iubirea şi recunoştinţa celor din jur.

Atentatele plănuite de organizaţiile teroriste sunt, de cele mai multe ori, răspunsul unor frustrări acumulate în lupta pentru putere sau pentru înlăturarea unor stări de lucruri neconvenabile, prin mijloace violente, aflate în afara legii. Transformarea cauzei lor într-un război este deosebit de importantă pentru terorişti, aceştia căutând să-şi verifice credinţa prin confruntările militare (Powers, 1971).

Cunoscând psihologia teroristului, asupra căreia vom reveni, structurile specializate pot să întreprindă măsurile de combatere a terorismului. Nu trebuie neglijat nici interesul purtat pentru profilul luptătorului antiterorist manifestat de către grupările teroriste, fie că acestea sunt cunoscute, potrivit unor surse deschise (USA, 2002), sub numele de A.N.O. (Organizaţia Abu Nidal), E.T.A. (Patria Basca şi Libertatea), A.S.G. (Grupul Abu Sayyaf), fie că sunt organizaţii precum Al - Gama a al - Islamiyya (Gruparea Islamică Egipteană IG), Asbat al - Ansar (Liga Adepţilor) sau P.F.L.P. (Frontul Popular de Eliberare a Palestinei).

II.8. Teoria „Moarte pentru moarte” Experimentarea terorismului contemporan a fost posibilă în

unele ţări din America Latină, unde în paralel cu mişcările revoluţionare au apărut o serie de grupări şi organizaţii teroriste, precum „Forţele Armate de Eliberare”, din Venezuela, „Cinconceros”, din Honduras, „Tupamaros”, din Uruguay, „Alianţa Anticomunistă”, din Argentina. Activitatea acestor organizaţii au servit ca model si pentru Europa, susţinând acţiunile întreprinse de către grupări ca „Baader-Meinhoff” şi „Mişcarea 2 Iunie”, din Germania, „Brigăzile Roşii”, din Italia, „Armata Secretă”, din Franţa, „E.T.A.”, din Spania, sau „Armata Republicană Irlandeză”, din Marea Britanie.

Page 34: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

36

Cu trecerea timpului, terorismul evoluează spre noi trepte ale violenţei, fiind lansată teoria „moarte pentru moarte”. Încep acţiunile de cooperare cu organizaţiile teroriste din zone geografice situate la mare distanţă respectiv Armata Roşie Japoneză. La 30 mai 1972, un grup de terorişti japonezi sosesc cu un avion al companiei Air France la Tel Aviv, deschizând foc automat în Aeroportul Lod. Au fost ucise 27 de persoane, alte 80 fiind rănite. În acest context, pe lângă reactivarea Organizaţiei Fraţii Musulmani, au luat fiinţă Hezbollah (Hesbollah), Hamas, Jihadul Islamic Palestinian, urmate, ceva mai târziu, şi de Al-Qaida şi Al-Qaida Albă. Nimeni nu contestă astăzi trei fapte cunoscute tuturor.

„În primul rând Statele Unite au ocupat pământul cel mai sfânt al Islamului, Peninsula Arabiei, prădându-i bogăţiile, poruncind conducătorilor ei, terorizându-i vecinii şi prefăcându-şi bazele din Peninsulă într-un vârf de lance cu care să cucerească popoarele musulmane vecine. Dacă unii, în trecut, nu au crezut că este vorba de o invazie străină, acum toţi locuitorii din Peninsulă sunt de acord cu asta. Cea mai bună probă este agresiunea americanilor împotriva poporului irakian, care foloseşte Peninsula ca un avanpost, deşi conducătorii săi se împotrivesc folosirii teritoriilor lor în acest scop, dar ei sunt slabi.

În al doilea rând, în ciuda marilor distrugeri provocate poporului irakian de alianţa cruciat-sionistă şi în ciuda groaznicului număr de morţi, care a depăşit un milion... în ciuda acestor fapte, americanii încearcă din nou să comită noi masacre, nefiind mulţumiţi cu blocada prelungită impusă după îngrozitorul război de divizare şi distrugere. Aşa că vin să distrugă ce a mai rămas din acest popor şi să umilească pe vecinii lui musulmani.

În al treilea rând, dacă scopurile americanilor în aceste războaie au fost religioase şi economice, un alt scop este să slujească măruntului stat al evreilor şi să distragă atenţia de la ocuparea Ierusalimului şi de la uciderea musulmanilor de acolo. Cea mai bună dovadă în acest sens este râvna lor de a distruge Irakul, cel mai puternic stat arab, şi strădania lor de a împărţi toate statele din regiune, Irakul, Arabia Saudită, Egiptul şi Sudanul,

Page 35: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

37

pentru a le transforma în state slabe, şi, pe calea slăbiciunii şi vrajbei dintre ele, să garanteze supravieţuirea Israelului şi continuarea ocupaţiei. Toate aceste crime şi păcate comise de către americani sunt o declaraţie de război împotriva Domnului Allah, solului său, profetul Mahomed, şi a musulmanilor. Jihadul este îndatorirea fiecărui musulman dacă duşmanii distrug ţări musulmane. În adevăr, imamul Bin-Qadamah în Al-Mughni, imamul al-Kisa’i în Al-Bada’i, al-Qurtubi, în interpretarea sa, şi şeicul al-Islam în cartea sa, au spus: «Războiul pentru a respinge [pe duşman] e pentru apărarea sfinţeniei şi credinţei, şi e o datorie după cum s-a spus [de către ullemas]. Nimic nu e mai sfânt decât credinţa, cu excepţia izgonirii unui duşman care atacă credinţa şi viaţa». Din aceste pricini, şi urmând porunca Domnului, dăm următoarea Fatwa (23 februarie 1998) către toţi musulmanii: Porunca de a ucide americanii şi aliaţii lor – civili şi militari – este obligatorie pentru fiecare musulman care o poate aduce la îndeplinire în orice ţară s-ar afla, în scopul eliberării moscheei al-Aqsa şi Oraşul Sfânt [Mecca] din strânsoarea lor, şi pentru ca oştile lor să iasă din ţara Islamului, înfrânte şi neputincioase a mai ameninţa vreun musulman. Aceasta urmând cuvântul lui Allah cel Atotputernic, «şi luptaţi cu toţi necredincioşii şi luptaţi toţi împreună», şi «luptaţi cu ei până nu mai e sfadă sau asuprire, şi până când câştigă dreptatea şi credinţa în Allah». Şi a mai spus Allah cel Atotputernic : «Şi de ce să nu lupţi pentru Allah şi pentru cei care, fiind slabi, sunt asupriţi [şi nedreptăţiţi] – femei şi copii, care strigă: Allah, ci scapă-ne pre noi din acest oraş, unde suntem asupriţi; şi trezeşte-l pentru noi pe cel care ne va ajuta! Noi, cu ajutorul lui Allah, chemăm pe toţi musulmanii credincioşi şi care vor să fie răsplătiţi de Allah, să urmeze porunca Domnului de a ucide pe americani şi de a le prăda banii oriunde şi oricând îi găsesc. Şi mai chemăm pe ullemas musulmani, conducători, tineri, şi ostaşi, să pornească asupra oştilor americane ale Satanei şi asupra adoratorilor diavolului care le sunt aliaţi, şi să-i zdruncine pe cei care le folosesc pentru a le da o lecţie. Allah cel atotputernic a spus: O, tu cel care crezi, răspunde-I Domnului şi Solului Său, când El te cheamă spre scopul care îţi va da viaţă. Şi să ştii că

Page 36: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

38

Allah stă alături de inima omului, şi că în faţa Sa vom ajunge cu toţii. A mai spus Allah: O, tu cel care crezi, ce se întâmplă cu tine, căci când eşti chemat să urmezi calea Domnului, prea tare vrei să n-o urmezi! Preferi viaţa asta celei de apoi? Dar puţină îţi va fi împăcarea, pe lângă cea din viaţa de apoi. Iar dacă nu urmezi Calea, El te va pedepsi cu groaznică pedeapsă, şi îi va chema pe alţii în locul tău; dar tu nu Îi vei putea face nici cel mai mic rău. Căci Allah e atotputernic. Şi mai spune Domnul cel Atotputernic: Aşa că nu vă slăbiţi voinţa, şi nu cădeţi în disperare. Căci trebuie să fiţi puternici dacă credinţa voastră e adevărată»” .

Urmând evoluţia fenomenului terorist se poate anticipa că terorismul va persista cu siguranţă şi în viitor, crescând cantitativ şi calitativ cu atât mai mult cu cât unele state apelează deja la terorism pentru a-şi atinge anumite scopuri, precum :

Atingerea totală a obiectivelor politice – în ciuda opiniei generale, terorismul este o metodă eficientă de obţinere a unei revendicări politice. Daca organizaţia teroristă este afiliată unei mişcări politice (grup terorist), iar motivele sunt susţinute de majoritatea populaţiei civile implicate în conflict, victoria e numai o problemă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt formarea statului Israel, pentru mişcările Hanagah şi Irgun, eliberarea Libanului de Sud de sub ocupaţie israeliană, pentru organizaţia şiită Hezbollah, abolirea politicii de Apartheid în Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe.

Efecte economice colaterale – efortul de luptă poate afecta temporar economia unei regiuni sau ţări. În unele cazuri efectele pot fi de lungă durată, în special în zonele care depind economic de industria turismului, cum ar fi: a doua Intifadă şi atentatele sinucigaşe Hamas care au afectat puternic industria turismului din Israel; atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insulă cu populaţie majoritar hindusă, din Indonezia, pentru care turismul este industria majoră.

Atingerea parţială a scopurilor politice – obţinerea retragerii trupelor spaniole din Irak înainte de termen prin schimbarea cursului alegerilor din Spania, în urma atentatelor de la Madrid din 11 Martie 2004, revendicate de Al - Qaida, acordurile

Page 37: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

39

din Vinerea Bună (Good Friday Accords) – I.R.A., obţinerea de drepturi suplimentare pentru canadienii de origine franceză din Quebec – FLQ sunt doar câteva dintre motivele care au stat la baza manifestărilor teroriste.

Pornirea unui război – actul terorist poate fi folosit de către puterea politică de stat ca pretext pentru pornirea unor războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt atentatul de la Sarajevo, folosit ca pretext pentru Primul Război Mondial, şi atentatele din 11 Septembrie 200, care au fost folosite ca argument pentru invazia din Irak.

Toate acestea sunt posibile şi ca urmare a faptului că transportul aerian modern asigură o mobilitate fără precedent la scară planetară, radioul, televiziunea, comunicaţiile digitale via satelit, magistralele informatice tip internet permit un acces aproape instantaneu la informaţii vitale pentru terorişti, precum şi la o audienţă mondială nemijlocită. (Mattodo, 2005). Sistemele de arme moderne, noile generaţii de explozibili, de dispozitive de ghidare, de comandă de la distanţă vor deveni tot mai accesibile pe pieţele clandestine de arme, societatea modernă oferind noi vulnerabilităţi, respectiv ţinte teroriştilor (www. sri.ro).

Note

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti.

Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between Islamic low and Civilization Consciousness, in Romanian Military Thinking, aprilie - mai, vol. 2, 2007

Andreescu, A., 2007, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, în TIMPOLIS, iulie, Timişoara, www.timpolis.ro

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism from The Big Encyclopedia of Jihad to Hamas Covenant and The White Qaida, in, Romanian Military Thinking, ianuarie - martie, vol 1, 2007

Antipa, M., 2004, Securitatea şi terorismul. Prevenirea şi combaterea acţiunilor extremist - teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucureşti

Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D., Niţă, D., 1997, Terorism, Antiterorism, Contraterorism. Ed. Antet, Oradea

Page 38: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

40

Bădulescu, A., Ionescu, R., 2007, Intimidarea 9/11, în Terorismul Azi, vol. XIV-XVII, septembrie - decembrie, an II, A.S.C.T.

Barna, C., 2007, Cruciada Islamului, Ed. Top Form, Bucureşti Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III, în Spirit Militar

Modern, nr. 5 Burgess, M., Delcea, E.,I., 2006, Problematica definirii terorismului, în

Terorismul Azi, vol. IV - VI, an 1, octombrie - decembrie XXX, 2005,World News, CNN International, SUA, 11august Chiru, I, 2007, Discursul terorist şi mass-media virtuale, în Terorismul

Azi, vol. XI - XIII, an II XXX, 2007, Concise Oxford Dictionar of Curent English, Ed. Books

Unlimited, London Colvrad, K., 2002, The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim

Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The

origins of terrorism, Cambrige, Cambrige University Press XXX, 2001, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere,

Ed. Omega, Bucureşti Delcea, C., 2006, Psihopatologia teroristului, în Terorismul Azi, vol.1,

an 1, iulie Delcea, C., Bădulescu, A, 2006, 11 septembrie 2001 – cauze şi

consecinţe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie Delcambre, A., M., 2003, L’islam des interdits, Éditions Desclée de

Brouwer, Paris XXX, 1998, Dictionnaire de la Langue francaise, Ed Hachette, Paris XXX, 1998, Fatwa lui Bin Laden, in www.goarna.go.ro/

arhiva/fatwa2.htm - 16k Falconi, F., Sette, A., 2002, Osama Ben Laden. Teroare în Occident,

Ed. Alfa, Bucureşti Filip, Tănase, I., 2007, Terorismul şi media, în Terorismul Azi, vol. XI -

XIII, an II Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti XXX, 2006, Grupări teroriste internaţionale, în,

http://worldwildewar.3x.ro Gurr, T., 1970, Why Men Rebel. Princenton, New York: Pincenton

University Press Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiegel,

decembrie; vezi şi www.spiegel/ politik/ ausland Hudson, R., 2003, The Sociology and Psychology of Terrorism: Who

Becomes a Terrorist and Why? Federal Research Division 1999, Khashan, Hilal, Collective Palestinian Frustration and Suicide Bombings, în Third World Quarterly”, nr. 6

Iskenderov, A., 2006, Bosnia-Herţegovina, pepinieră a teroriştilor în http://www.vor.ru/Romanian

Page 39: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

41

Mansdorf, I., 2003, The Psychological Framework of Suicide Terrorism Jerusalem Letter, Viewpoints nr. 496

McCauley, C., 2002, The Psychology of Terrorism, www.ssrc.org/sept11/essays

Mircea, V., 2007, Islamul – de la producător de idei la izvor de terorism : Drumul de la Renaştere la terorism, în Cadran Politic nr. 12.

Moisescu, F., G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul – Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

Niţă, D., 2006, Terorismul kamikaze. Ed. Antet, Oradea XXX, 2007, Musulmanii albi. Grupările teroriste recrutează

musulmani balcanici, în, www.indexmedia.ro XXX, 2006, Parteneriatul Londonez de Redresare. Manuscris O’Connor, A., 2007, Understanding Who Becomes Terrorists, în,

Journal of Young Investigators nr. 3 XXX, 2007, Oamenii de ştiinţă fac apel la luarea unor acţiuni

defensive faţă de atacurile radiologice, în The Guradian, 10 august XXX, 2007, Osama bin Laden, Înger sau demon?, în revista Lumea, an

XIV, nr. 8 Poponete, V., 2005, Terorismul-aspecte psihosociale, în,

http://presamil.ro.SMM/3 XXX (2003). Profil, Buletin, Serviciul Român de Informaţii, an I, nr.1,

martie. Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului, Ed. Fed Print, Bucureşti Rogerson, B., 2007, Moştenitorii Profetului Mahomed. Cauzele

schismei dintre sunniţi şi şiiţi, Ed. Polirom, Iaşi Sauewein, B., 1999, Terrorismus: Fortsetzug von Krieg mit anderen

Mitteln? (Terorismul: o continuare a războiului cu alte mijloace?), ASMZ, Elveţia, an 165, nr. 6, iunie

Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook, Ed. Presido, SUA Simileanu, V., 2006, Radiografia terorismului, Ed. TopForm, Bucureşti Sîrbu, Benedict. I. 2006, Managementul resurselor de securitate şi

concepţia antiteroristă română, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie Sîrbu, Benedict, I. 2007, Războiul de gherilă între terorism şi lupta

pentru libertate, Manuscris. Sprinzak, E., 1999, The ascendance of Israells radical right. New York,

Oxford University Press Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III, în

http://actrus.ro Taguba, 2005, Article 15 - 6 Investigation of the 800th Military Police

Brigade, http://www.npr.org/iraq/prison_abuse_report.pdf, apud, POPONETE, V., (2005). Terorismul-aspecte psihosociale, în, http://presamil.ro.SMM/3

Page 40: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

42

Troncotă, T., 2007, Noi termeni ce definesc terorismul sau terorismul prin alte mijloace, în Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie

Zimbardo, P., 2004, A Situationist Perspective on the Psychology of Evil: Understanding How Good People Are Transformed into Perpetrators, în Miller, A., Ed. The Social Psychology of Good and Evil: Understanding our Capacity for Kindness and Cruelty, Guilford.

Page 41: organizatii teroriste

Capitolul III

EEppiisstteemmoollooggiiaa tteerroorriiii

Abstract: Actele teroriste, la care suntem martori în fiecare zi, se presupune că sunt condamnate de către învăţăturile islamului (Ruslan, 2003). Ar fi o mare calamitate ca adepţii terorismului să folosească religia drept camuflaj, fiindcă adevăratul islam nu e vinovat de toate acestea. Învăţăturile sale sunt mai presus de cei care cred în violenţă ca mod de acţiune şi în sabotaj ca metodă şi în vărsarea de sânge ca modalitate de reformă (Abdul - Rahman al - Sudais, 2001).

Cuvinte cheie: ziua judecăţii, religia libertăţii, „piatră neagră”, revelaţia coranică

III.1. Religia libertăţii Astăzi reprezintă o dovadă de „analfabetism istoric” să

afirmi că războiul este străin religiei islamice (Blond & Pabst, 2005). A judeca însă islamul ca pe o religie violentă, bazându-ne doar pe faptele lui Bin Laden şi Al-Qaida, care încearcă să se justifice prin cuvintele islamului, este mai mult decât o greşeală. Acesta rămâne pentru musulmani, până la proba contrarie, o religie a păcii care nu permite uciderea unor oameni nevinovaţi (Bacchiocchi, 2002).

Islamul, că place sau nu, reprezintă, cel puţin în virtutea tradiţiei sale şi a dreptului la „prezumţia de nevinovăţie”, religia libertăţii, păcii, binelui şi îndurării (Rashid, 2003), actele teroriste fiind respinse nu o singură dată. Mai mult decât atât, orice act reprobabil constituie o încălcare atât a Sharia (Legea sacră islamică), cât şi a logicii umane (Sultan bin Abdulaziz, 2002). Atacarea unor oameni nevinovaţi nu este un act de curaj este unul prostesc şi va fi pedepsit în ziua judecăţii (Mohammed Sayyed al - Tantawi, 2001).

Page 42: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

44

III.2. Pacea lui Dumnezeu Tradiţia precizează că apariţia islamului şi a comunităţii

musulmane (Oumma) stă sub semnul profetului Muhammad (circa 570 – 630), care a locuit în Arabia de Vest. (Louis de Premare, 2001). În mod tradiţional, se cunoaşte că mediul geografic unde a luat fiinţă Islamul este platoul deşertic care se numeşte Higaz, de-a lungul coastei occidentale a Arabiei, care dă spre Marea Roşie (Frattasio, 2006). Aici, Mahomed a avut o serie de revelaţii verbale de la Dumnezeu, prin intermediul arhanghelului Gabriel. Deşi, într-un sens istoric, musulmanii datează începuturile religiei lor încă din timpul lui Mahomed, în secolul al VII d.Ch., într-un sens religios ei văd această religie identică cu monoteismul adevărat pe care profeţii de dinaintea lui Mahomed, precum Abraham (Ibrahim), Moise (Musa) şi Iisus (Isa), l-au răspândit.

Conform Coranului, islamul este „adevărata religie” indiferent de profetul care a iniţiat-o sau de epoca iniţierii. Islamul este „adeziunea la pacea lui Dumnezeu”, sinonimă într-un fel cu „religia revelată” sau cu religia monoteistă, a lui Avraam sau Moise. Islamul este ultima dintre religiile monoteiste, mesajul lui Dumnezeu revelat profetului Mohamed de către Arhanghelul Gavril.

Înţelegând islamul drept ca o supunere faţă de Allah, nu putem să nu ne punem o serie de întrebări: ce semnifică şi ce urmăreşte fundamentalismul islamic? Cum pot oameni atât de sensibili să-şi transforme propriile trupuri în arme care să extermine atât de mulţi oameni nevinovaţi? Este islamul similar cu „terorismul islamic”?

Pentru a afla răspuns la aceasta întrebare ne-am propus înainte de toate să reflectăm asupra islamului în contextul istoric şi al civilizaţiei specifice. Islamul a apărut în Peninsula Arabică în secolul VII d.Ch., zonă în care triburile beduine practicau un politeism semitic (Frattasio, 2006), Allat fiind zeiţa feminină corespondentă lui Allah. Venerând, potrivit Coranului idoli, precum: Wadd, Suwa, Yagut, aceştia îşi îndreptau privirea şi spre Mecca, spre „piatră neagră”, un meteorit, poate chiar zeul Houbal, a cărui importanţă era atât de mare încât a fost citată precum acel zeu prin excelenţă: Allah.

Page 43: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

45

III.3. Mohamed – „cel demn de laudă” Profetul Mohamed (Mohammed, Muhammad) s-a născut la

Mekka, în jurul anului 570, la 20 aprilie, într-o familie săracă. Tatăl său a murit cu puţin timp înainte de naşterea sa, mama sa stingându-se din viaţă când el avea doar şase ani. Mohamed a moştenit de la părinţii săi cinci cămile şi o roabă. De la vârsta de opt ani a fost crescut de unchiul său Abu Talib.

Când avea 12 ani, Mohamed călătorea în Syrea, unde un preot creştin i-a prezis că el este profetul despre care se vorbeşte în Biblie. La 25 ani, s-a căsători e cu prima lui nevastă, Khadija, mai mare decât el cu 15 ani, şi au avut şase copii (patru fete şi doi băieţi, care au murit de mici). Soţia sa va deveni prima musulmană. Datorită caracterului său integru, Mohamed a fost ales ca membru într-o organizaţie numită „Alianţa pentru Caritate”, fiind cunoscut ca un negustor înstărit. În limba arabă, numele Mohamed înseamnă „cel demn de laudă”.

III.4. Prima revelaţie În anul 610, în luna a IX-a, luna Ramadanului, Mohamed,

în vârstă de 40 de ani, avusese o primă revelaţie: în timp ce medita într-o peşteră, un înger (arhanghelul Gabriel) i-a apărut în faţă şi i-a spus: „Citeşte” (Sura 96). Profetul s-a speriat foarte tare de ce i s-a întâmplat (el nu ştia să scrie şi să citească) şi s-a întors acasă şi i-a povestit soţiei sale ciudata întâmplare. După trei ani a apărut din nou arhanghelul Gabriel (Jibril) spunându-i: „Şi aşteaptă-l pe Domnul tău cu răbdare”.

Căpătând conştiinţa că este trimisul pentru profeţie, Mohamed a început să predice, întâi în familie şi printre cunoştinţe, apoi, publicului larg. La început, a fost ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi, privit cu neîncredere. Contrar aşteptărilor, a reuşit să atragă din ce în ce mai mulţi adepţi. Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Revelaţia coranică s-a întins pe o perioadă de aproximativ 20 ani (Grigore, 2005).

Pe măsură ce numărul celor ce îl ascultau creştea, Mohamed devenea o ameninţare la adresa conducătorilor societăţii sale şi a început să fie este persecutat, alături de cei care îl urmau. Un timp

Page 44: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

46

s-a bucurat de protecţia unchiului său, Abu Talib, dar după moartea acestuia, a fost nevoit să îşi părăsească oraşul natal.

III.5. Anul Hegirei În anul 622, cu un grup de musulmani devotaţi, Mohamed a

fost nevoit să se retragă în oraşul Yatrib, unde fusese invitat de două triburi rivale, care acceptaseră să-l recunoască ca profet, aşteptându-se ca el să le arbitreze disputele. Acest eveniment se numeşte Hejira şi marchează începutul calendarului musulman (era musulmană, era Hegirei ), respectiv anul 1, în formă abreviată H sau AH (Anno Hegira) care corespunde anului 622. Hejira înseamnă în arabă emigrare. Anul 1 din acest calendar a început cu prima zi Hegirei, petrecută, după calendarul creştin, în ziua de 15 sau 16 iulie 622.

De reţinut este că noul calendar este lunar, dar care diferă de alte asemenea calendare (de exemplu, calendarul celtic) prin aceea că este sincronizat doar cu ciclurile lunii, nu şi cu anul solar, rezultând ani de 354 sau 355 de zile. Un an lunar numără 11 zile mai puţin decât anul solar.

La scurtă vreme, numele oraşului Yatrib este schimbat în Medina (Oraşul Profetului). După ce a emis înainte de toate regula ca nici un credincios să nu fie pedepsit cu moartea pentru omorârea unui necredincios (Ruslan, 2003), Mohamed a vestit războiul împotriva cetăţii Mecca, considerând că războiul şi pacea sunt un drept comun al tuturor credincioşilor. Totalitatea comunităţii credincioşilor are datoria să răzbune sângele şi viaţa celor căzuţi într-o bătălie purtată pentru cauza lui Dumnezeu.

III.6. Cartea sfântă a Islamului Mohamed a fost ales conducătorul religios şi politic al oraşului

Medina (Almadinah), care devine, în scurt timp, şi capitala primului stat islamic. Atacat de vecinii mai puternici din Mecca (Makkah), a reuşit să câştige câteva bătălii importante, extinzându-si puterea sub puterea cuvântului lui Allah. În tot acest timp, noi versete din Coran continuă să îi fie revelate, acestea fiind memorate şi notate cu mare grijă de însoţitorii săi, pe foi de palmier, omoplaţi de cămilă sau bucăţi de cărămidă (Grigore, 2005).

Page 45: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

47

III.7. Sure si versete Coranul, cartea sfântă a Islamului, este un îndreptar de viaţă

pentru omul obişnuit. Cu un cuprins format din 114 capitole (Sure), 6.235 de versuri, 79.439 de cuvinte şi 323.670 de litere (Isopescu 1912), Coranul, apreciat drept Cuvântul lui Dumnezeu, promovează o etică bazată pe cumpătare şi bun-simţ (Grigore, 2005). Dispreţul bogăţiei, umilinţa, generozitatea sunt recomandate – dar, totodată, se cere să nu fie exagerate. Nu îndeamnă spre ascetism, ci doar spre moderaţie: „Mâncaţi şi beţi, însă nu fiţi îmbuibaţi” (Sura 7, 29). Islamul acceptă lumea şi viaţa omenească aşa cum sunt, privindu-le ca o operă ce nu poate fi criticată şi ca o manifestare a voinţei inderogabile a lui Allah, deloc denaturată şi coruptă de urmările unui păcat originar de neiertat.

În viziunea conservatorilor, ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiştii au încercat să aşeze capitolele în ordine cronologică, printre musulmani existând un consens privind împărţirea capitolelor în cele revelate la Mecca şi cele revelate la Medina. Unele capitole (de exemplu, sura Igra) au fost revelate în mai multe părţi, în momente diferite.

III.8. Uthman ibn Affan Versiunea Coranului folosită astăzi se pare că a fost

întocmită în scris de al treilea Calif, Uthman ibn Affan, între anii 650 şi 656. El este şi cel care a trimis copii ale versiunii sale în toate provinciile noului Imperiu şi a stabilit că toate copiile inexacte să fie distruse. Cu toate acestea, unii sceptici se îndoiesc de tradiţiile orale pe care se bazează povestea şi spun doar că primul Coran a fost întocmit înainte de 750. Versiunea lui Uthman organizează revelaţiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (Sura) la începutul Coranului şi cele mai scurte la sfârşit.

III.9. Ebraismul confirmat Cu toate concesiile făcute „fiilor lui Israil”, Muhammad nu

şi-a văzut visul împlinit: convertirea în masă a iudeilor (Ruslan, 2007). Misiunea de războinic a lui Mohamed a luat formă definitivă când a pierdut orice speranţă de convertire a evreilor din

Page 46: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

48

Arabia, încercând să-i convingă că islamul este „ebraismul confirmat” (Frattasio, 2006). Din acel moment „trimisul lui Allah” a început să tune şi să fulgere în predicile sale împotriva acestor „neştiutori”, ameninţându-i cu fel de fel de pedepse cereşti: „Cei credincioşi se luptă pe drumul lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi se luptă pe drumul lui Taghut (…) Luptaţi împotriva prietenilor lui Satan” – (Sura 4, 78) “O, voi cei ce credeţi, nu lăsaţi iudeii ca prieteni (…) Cine din voi însă îşi alege ca prieten, este ca şi unul din ei. Dumnezeu nu ocârmuieşte un popor nelegiuit” – (Sura 5, 56) „(…) Pentru cei necredincioşi este pedeapsă focul”– (Sura 8, 14) “Allah porunceşte lui Muhammad să lupte împotriva iudeilor” – (Sura 59, 2). „Muhammad spune ca adepţii lui să nu-şi facă prieteni cu duşmanii lor de credinţă” – (Sura 60, 9.). „Cei ce cred [în Allah şi trimisul Său] dintre oamenii Cărţii, [iudeii], ca şi idolatrii, în veci vor petrece în focul gheenei. Aceştia sunt cei mai răi dintre toate făpturile” – (Sura 98, 6). Sura 5, 19 spune că: „Necredincioşi sunt acei care zic: «Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei» de aceea nu-i luaţi pe unii ca aceştia de prieteni. O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi iudeii sau creştinii ca prieteni (…). Cine din voi însă şi-i alege ca prieteni este ca şi unul din ei. Dumnezeu nu ocârmuieşte un popor nelegiuit” (Sura 5, 56). „(…) luptaţi cu ei până nu va birui islamul” – (Sura 48, 29). „Faceţi război cu ei până idolatria nu va mai exista nici cum, şi religia lui Allah va domni universul” – (Sura 9, 123). „Cei necredincioşi să nu creadă că noi avem îndelungă răbdare cu ei pentru binele sufletelor lor, (...) pentru ei este pedeapsa ruşinoasă” – (Sura 3, 172).

III.10. Calea spre Mecca Mohamed hotărăşte să schimbe şi orientarea rugăciunii:

Qibla (direcţia) nu mai este îndreptată spre Ierusalim (al-Qods), ci spre Ka’ba, (Piatra Neagră, Cubul). Potrivit tradiţiei, acesta este primul loc de rugăciune construit pe Pamânt de Adam şi apoi reconstruit de Ibrahim (Abraham). Aici fiecare musulman are datoria să ajungă în pelerinaj cel puţin o dată în viaţă, dacă are puterea fizică şi financiară necesară: „Împliniţi pelerinajul şi cercetarea sfântă a lui Dumnezeu (… ). Dacă voieşte cineva să

Page 47: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

49

cerceteze Mekka abia la pelerinaj, să pregătească ceva ca jertfă (…). Pelerinajul să fie în lunile cunoscute, iar cel care şi-a propus pelerinajul să nu se împreuneze cu muiere, să nu fie cu nedreptate şi să nu se certe în pelerinaj, căci binele pe care îl faceţi îl cunoaşte Dumnezeu. Luaţi-vă şi merinde, însă cele mai bune merinde sunt frica lui Dumnezeu, deci temeţi-vă de Mine, o, voi, cei pricepuţi” – (Sura 2, 193-194).

III.11. Ka’ba, „piatra sfântă” Acest pas anunţă o mare cotitură. Ka’ba, centrul recunoscut

de naţiunea arabă, a devenit din acel moment centrul islamului, religia purilor destinată să urmeze creştinismului în conducerea spirituală a întregii omeniri (Frattasio, 2006). Pentru Mohamed vor mai fi momente dificile, în special bătălia de la Hunayn, cucerită în mod miraculos. Dar de acum înainte Calea lui Allah este marcată, în anul 630, şi prin cucerirea Meccăi. Peninsula Arabică era unită pentru prima data in istorie, într-un stat islamic.

În anul 632, Mohamed a plecat într-un pelerinaj de rămas bun pe muntele Arafat, unde a ţinut şi o amplă cuvântare despre Islam: „Astăzi am împlinit religia mea pentru voi şi am umplut măsura îndurării mele faţă de voi; şi este voinţa mea ca Islamul să fie religia voastră. Eu am împlinit misiunea mea; v-am lăsat în urmă cartea lui Dumnezeu cu porunci; şi dacă le veţi împlini, nu veţi umbla rătăcind”. Întors la Medina, Mohamed s-a îmbolnăvit de friguri.

III.12. Urmaşii Profetului La 8 iunie 632, la 63 de ani, a murit în braţele soţiei sale,

Aişa. A murit fără a desemna însă un succesor la conducerea statului. Au apărut astfel o serie de rivalităţi politice între sunniţi şi şiiţi. Primii sunt cei care şi astăzi respectă religia cum a lăsat-o Mahomed, adică Coranul şi Sunna („culegere de texte”).

Şiiţi, reunind pe acei musulmani care spun că sunt mai aproape de adevărata religie, susţin că familia lui Mahomed, urmaşii lui Ali (vărul lui Mahomed) şi Fatima (fiica lui Mahomed) sunt aceia care trebuie să urmeze la conducere. Potrivit lor, ei sunt

Page 48: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

50

adevăraţii conducători ai Umma Islamia (comunitatea islamică). Suniţii sau Ahl As-Sounnah wal-Jamâ‘ah reprezintă circa 90% dintre musulmani, şiiţii în jur de 10%, în timp ce doar 1% aparţine kardjicilor.

III.13. Conducătorul credincioşilor În pragul amplificării tensiunilor, Abu Bakr, socrul

profetului Mahomed, a reuşit să impună Califatul (Khalifat rasul Allah), ca formă de conducere a comunităţii musulmane, rolul său fiind acela de a păstra unitatea islamului. Cu titlul de Conducător al credincioşilor (Amr al-Mu’min), Abou Bakr a răspândit islamul în toate domeniile vieţii, nu numai la acelea (credinţa şi venerarea) care sunt văzute drept sfera credinţei de azi. Astfel, majoritatea musulmanilor numesc islamul drept un mod de a trăi ceea ce înseamnă mai mult decât o religie (Prunescu, 2004). Abou Bakr este urmat de Omar, Uthman şi Ali ibn Abi Talib, fiind recunoscuţi ca primii succesori ai lui Mohamed. Niciunul dintre aceştia nu a avut însă darul revelaţiilor din partea lui Allah. Mohamed este considerat drept „Ultimul Mesager” sau „Sigiliul Profeţilor”.

În cursul primilor ani de după moartea profetului Mohamed, expansiunea a fost continuată sub conducerea lui Abu Bakr spre Golful Persic şi spre vest, cucerind şi Palestina. În secolele următoare, islamul se răspândeşte în Balcani, Africa sub-sahariană şi Asia. La mai puţin de 100 de ani de la moartea profetului, armata islamică se afla pe drumul antic roman de la Poitiers. (Frattasio, 2006), imperiul islamic întinzându-se de la Oceanul Atlantic, în Vest, şi până în Asia Centrală, în Est.

III.14. Islam Din secolul VII până în secolul XIII, arabii au construit un

imperiu puternic, care a cuprins părţi din trei continente – Asia, Africa şi Europa. Expansiunea Imperiului Arab a culminat în timpul dinastiei Abbasid (750 – 1258), când economia şi cultura musulmane au ajuns la apogeu. Dintre realizările remarcabile, avem: în matematică – cifrele arabe, inclusiv cifra zero, în astronomie – Biruni (973-1048), „unul dintre cei mai mari oameni

Page 49: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

51

de ştiinţă din toate timpurile”, a făcut o determinare corectă a longitudinii şi latitudinii şi, cu 600 de ani înainte de Galileo, a vorbit despre posibilitatea rotaţiei Pământului în jurul propriei axe. Crearea medicinii europene nu ar putea fi imaginate fără contribuţia arabă, cărora le sunt atribuite şi primele cercetări în chimie.

În secolul XIII, civilizaţia musulmană a început să sufere un declin important, ca urmare a invaziei mongolilor şi a cruciaţilor, apoi, a invaziei şi conducerii Imperiului Otoman. O dată cu distrugerile majore făcute de invaziile menţionate anterior, a existat o creştere a conservatorismului într-o tentativă de a păstra ceea ce a rămas din civilizaţia musulmană. Ca rezultat, „ideile originale şi inovatoare nu au fost primite aşa cum erau înainte de invazii” (Mircea, 2007). Musulmanii au devenit de atunci înstrăinaţi „de procesul creativ de generare de idei, ceea ce a deposedat civilizaţia musulmană de vitalitatea şi strălucirea ei”.

III.15. „Şi Lui noi ne vom supune” Originea islamului, subiect al unor excelente studii şi

monografii de specialitate (Angelescu, 1993, Louis de Premar, 2001, Ibram, 2006), nu poate fi înţeleasă pe deplin fără o analiză întreprinsă şi asupra cuvântului islam. În arabă, islam este derivat dintr-o rădăcină de trei consoane, respectiv s, l, m, la fel ca şi cuvintele muslim, cel care se supune aflat la originea cuvântului musulman (cel care se supune), sau salm, echivalentul evreiescului shalom (care înseamnă pace ), folosit ca formulă de salut. Numeroase versete din Coran cuprind cuvântul musulman, invocând supunere: Wa Nahnu Lahu Muslimana (Surata 2, 136) care înseamnă „Şi Lui noi ne vom supune“.

Etimologic, mare parte din cercetătorii musulmani traduc în franceză „islam” prin „soumission” (supunere), ceea ce nu pare să fie cel mai corect mod de abordare. (Stoina, 2006). Cuvântul musulman este, de asemenea, legat de cuvântul Islam şi înseamnă „persoană care se supune” în faţa lui Allah. Astfel, numele religiei se referă la supunerea faţă de Dumnezeu. Teoretic, tot ce trebuie să facă un om pentru a deveni musulman este să recite sincer partea

Page 50: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

52

scurtă a religiei cunoscută sub denumirea de „shahadah”: „Mărturisesc că nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu (Allah) şi că Mahomed este profetul lui Dumnezeu”. Sunniţii privesc această formulă ca pe unul din cei cinci stâlpi ai Islamului. O dată convertit la Islam, renunţarea la această religie este considerată o ofensă majoră.

După cum se poate observa, cuvântul islam are două sensuri: unul general, propriu limbii arabe, şi unul religios, mai specific. Cuvântul islamic ne îndrumă spre înţelegerea islamului ca religie, dar şi ca şi civilizaţie, universalitatea sa fiind justificată nu doar prin faptul că reprezintă o doctrină religioasă, ci datorită faptului că este un mod de viaţă al comunităţii musulmane (Simileanu, 2006).

Pentru religie şi în mod implicit pentru musulmani, islam desemnează supunerea faţă de Dumnezeu – Allah (al-ilah) considerat Creatorul Lumii. Astfel, numele religiei se referă la supunerea faţă de Allah (al-ilah). Teoretic, tot ce trebuie să facă un om pentru a deveni musulman este să recite declaraţia de credinţă shahadatan („două mărturii”): la ilaha illa-llahu; muhammadur-rasalu-llahi /1 „Nu există altă divinitate în afară de Allah; Muhammad este mesagerul lui Allah”. Pentru a deveni musulman, o persoană trebuie să creadă în aceste cuvinte, declaraţia în sine nefiind confirmată de autorităţile religioase.

Islamul continuă doctrina monoteista a iudaismului şi a creştinismului. Musulmanii consideră că principala înregistrare scrisă a revelaţiei către omenire este Coranul, pe care îl consideră perfect, reprezentând cuvântul lui Dumnezeu. Musulmanii cred că părţi ale Bibliei şi ale Tora au fost pierdute, interpretate greşit sau distorsionate de credincioşi. Din această perspectivă Coranul este văzut ca o corectură adusă cărţilor sfinte iudaice şi creştine.

III.16. Unicitatea lui Allah Credincioşii Islamului, nutresc convingerea că Allah a

revelat în mod direct cuvântul său către omenire, prin Muhammad, amintiţi fiind şi alţi profeţi, precum Adam, Avraam, Moise, Iona şi Isus Hristos. Toţi au fost trimişi de Dumnezeu pentru a-i ilustra

Page 51: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

53

atributele sale: Moise cu blândeţea, Solomon cu înţelepciunea şi gloria, Iisus Hristos cu dreptatea şi iubirea, dar nici una dintre aceste calităţi nu erau totuşi suficiente pentru a impune credinţa, spunea Mohamed. „Din aceasta cauza, eu – spunea Mohamed – sunt trimis cu sabia! Ucideţi doar pe cei ce resping supunerea la lege. Oricine luptă pentru adevărata credinţă, fie că se jertfeşte, va primi cu siguranţă o recompensă glorioasă. Sabia este cheia care descuie cerul, dar şi iadul. Fiecare picătura de sânge vărsată de ei, orişice primejdie şi greutăţi suportate de ei (luptătorii pentru cauza lui Allah) vor fi pomenite în cereri ca nişte merite mult mai mari decât postul şi rugăciunea”. (Ruslan, 2003).

Învăţătura islamică vede iudaismul şi creştinismul ca derivând din învăţăturile unora din profeţii amintiţi – în special Avraam – şi recunoaşte rădăcinile lor avraamice. Islamul învaţă că Isus a fost un profet trimis de Allah, însă creştinii de mai târziu au distorsionat mesajul lui şi l-au transformat în „fiul lui Dumnezeu”. „Făcătorul cerului şi al pământului cum să aibă un fiu, neavând soţie?” (Sura 6, 101). Conceptul fundamental în Islamism este unicitatea lui Allah (tawahid). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Prin urmare, islamul are ca misiune restaurarea credinţei monoteiste (afectată în timp) şi completarea acesteia pentru a se potrivi schimbărilor survenite în societate.

III.17. Sharia (Legea islamică) În accepţiunea islamului, Legea lui Moise era potrivită

pentru timpul său. Isus a completat-o, însă, dând importanţă spiritualităţii mai mult decât ritualului. În cele din urmă, legea islamică (Sharia) a fost dată de Allah pentru a servi mai bine nevoilor umanităţii în stadiile sale cele mai dezvoltate.

În lumea musulmană, Sharia este considerată o expresie a voinţei lui Allah. Aplicarea acesteia se bazează pe un set de îndatoriri a căror respectare îi face pe supuşii musulmani să primească favorurile divine într-o viaţă viitoare. Sharia a fost definitivată la sfârşitului secolului 9, când de altfel a şi apărut sub forma unor manuale elaborate de jurişti islamici (Văduva, 2002). În

Page 52: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

54

forma ei clasică, legea diferă de sistemele juridice normale prin faptul că nu reprezintă doar un „cod” care să reglementeze relaţiile dintre oameni, ci legiferează şi legăturile oamenilor cu divinitatea. Strict juridic, Sharia stabileşte limitele legale ale existenţei umane şi are ca principale componente „legea penală” şi „legea familiei”.

III.18. Jihad Preocupaţi fiind de analiza psihogenezei terorii şi

argumentând pe cât posibil obiectiv, chiar şi numai din perspectiva tradiţiei istorice, universalitatea islamului, în demersul nostru ne-am propus să acordăm atenţia cuvenită, atât Jihadului Islamic (războiul sfânt islamic), cât şi unor posibile abateri de la adevărata credinţă în Islam.

Având ca punct de plecare învăţăturile din Sfântul Coran, apreciat mai mult decât o simplă „carte de religie” (Ibu Taimiya, 1997), şi urmărind stâlpii credinţei în islam exprimaţi prin mărturisirea de credinţă (Shahada), cele cinci rugăciuni zilnice (Namaz), postul în luna Ramadan, Dania (Zakat), pelerinajul la Mecca (Hajj), în cele ce urmează, vom încerca să înţelegem forţa morală care a susţinut şi susţine impetuoasa cucerire islamică.

Coranul îndeamnă pe musulmanii devotaţi să înainteze „cauza lui Allah” prin pace şi propovăduire. Ne întrebăm însă, dacă nu cumva, sunt posibile şi sensuri mai puţin vizibile tocmai prin conceptul de război violent şi agresiv, subsumat noţiunii de Jihad? La ora actuală, reprezintă Jihadul principala cauză a terorismului? Inspiră acesta cunoscuta campanie de violenţă din întreaga lume şi organizaţiile teroriste, de tipul Jihadul Islamic Palestinian. Jihadul Islamic Egiptean, care l-a asasinat, în 1981, pe preşedintele Anouar al Sadate sau Jihadul Islamic Yemenit, care reclamă Jihadul?

III.19. De la „djahada” la „jihad” În accepţiunea preşedintelui Societăţii Islamice din America

de Nord, dr. Siddîqî (2005), Jihadul este unul dintre aspectele cel mai rău înţelese şi deformate din Islam. Există, cu siguranţă, numeroşi musulmani care folosesc acest concept într-un sens lipsit de adevăr, încercând să-si atingă scopurile politice stabilite,

Page 53: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

55

discreditând Islamul şi comunitatea musulmană. Prin urmare, ce reprezintă Jihadul?

Conform Dictionnaire Arabe - Française - Anglais, (Paris, 1972), termenul Jihad îşi are originea în verbul djahada, care înseamnă „a fi harnic”, „a face efort”, şi în substantivul abstract juhd, prin care se desemnează în general „efortul”, „încordare de forţe”, „pentru atingerea unui scop” (Ruslan, 2003). Semnificaţia generală a noţiunii de Jihâd este de „efort susţinut spre un scop determinat”.

Astfel, se poate considera că musulmanii înţeleg prin Jihad folosirea tuturor energiilor şi resurselor pentru a obţine favoarea lui Allah. Acesta este un proces continuu. În prima sa fază, un musulman învaţă să-şi controleze propriile sale dorinţe şi intenţii rele. Jihadul are deci un sens spiritual şi este înlăuntrul fiinţei. Deşi cuvântul „jihad” poate însemna război sfânt, el are un înţeles mai general, însemnând „luptă”. Jihadul poate fi o luptă cu tine însuţi şi are loc atunci când un musulman învaţă să-şi controleze propriile sale dorinţe şi intenţii.

III.20. „Războiul sfânt” Noţiunea contemporană de Jihad este reinventată,

personalizată şi transformată într-un instrument politic, Războiul Sfânt transformându-se într-un război al fundamentaliştilor islamici cu restul lumii (cu cei care „nu se supun legilor lui Allah”).

Cum poate fi demonstrată legătura indestructibilă dintre Islam şi Jihad? Doctrina Jihadului ca război sfânt a apărut pentru a justifica expansiunea islamului începând cu sfârşitul secolului al VII-lea, marcat de dinastia abassidă. (Barna, 2007). Cel mai uzual sens al Jihadului semnifcă, în concepţia aceluiaşi autor, protejarea civilizaţiei islamice de invazia „necredincioşilor”.

În Coran, rădăcina jhd apare în 35 de versete: de 22 de ori cu sens general şi de trei ori pentru a desemna un act pur spiritual, celelalte zece cazuri, în schimb, se aplică în mod evident la o acţiune războinică. În a doua sură, Allah ordonă: „Combateţi-i pe calea lui Dumnezeu pe cei care vă combat aici, dar nu depăşi limitele, deoarece Dumnezeu nu iubeşte excesele. Ucideţi-i deci pe

Page 54: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

56

cei care vă combat, în orice loc îi găsiţi şi alungaţi-i de unde v-au izgonit, deoarece scandalul este mai rău decât moartea…” (Sura 2, 191 -192). „Combateţi-i deci până când nu mai este scandal, şi religia să fie cea a lui Dumnezeu...” (Sura 2, 193). În Sura a IV-a preciza: „... celui care combate pe Calea lui Dumnezeu, mort sau învingător, îi vom da răsplată imensă” (Sura 4, 74). „Cei care cred că luptă pe calea lui Dumnezeu şi cei care refuză credinţa combat pe calea Taguţilor (demoni) combateţi-i deci pe aliaţii lui Satana, întrucât capcana lui Satana este o capcană slabă” (Sura 4, 74); „...că necredincioşii sunt pentru voi un inamic evident” (Sura 4, 104). Se poate aprecia astfel, că necredincioşii sunt supuşii Satanei, Răului în persoană. Allah face o distincţie clară între credincioşi: cei implicaţi în războiul sfânt şi cei care nu sunt: Nu sunt egali în ochii lui Dumnezeu acei credincioşi care rămân acasă (excepţie fac bolnavii) şi cei care combat pe calea lui Dumnezeu dându-şi bunurile şi viaţa, întrucât Dumnezeu i-a înălţat deasupra celor care rămân acasă pe cei care combat pe calea lui Dumnezeu, dându-şi bunurile şi viaţa faţă. Tuturor, Dumnezeu le-a promis Binele Suprem, dar pentru o recompensa imensă i-a preferat pe luptători neluptătorilor”. (Sura 2, 95).

Dacă sunt oameni care se opun convertirii, pentru aceştia Allah face următoarea recomandare: „Spune celor care refuză credinţa că, dacă renunţă, ceea ce s-a petrecut, le este iertat, dar dacă se reapucă, să ştie că foştilor le-a fost aplicată o pedeapsă exemplară; Combateţi-i deci până când nu va mai fi scandal şi întreg cultul să fie adus lui Allah”. (Sura 8, 38-39).

Coranul este foarte clar şi în ceea ce priveşte persoanele care refuză să se prezinte la chemarea Jihadului, faţă de cei care ar încerca să invoce scuze şi mai ales faţă de renegaţi. Aici este prescris din nou războiul: „...deoarece poate să vă displacă ceva care, dimpotrivă reprezintă un bine pentru voi şi poate să vă placă ceva care reprezintă un rău pentru voi, dar Dumnezeu ştie şi voi nu ştiţi./ Te vor întreba dacă este permis să porneşti războiul în luna sfântă. Răspunzi: «Să porneşti război în acea lună este un păcat grav. Dar şi mai grav în ochii lui Dumnezeu este să te îndepărtezi de pe calea lui Dumnezeu, să-l blestemi pe el şi Templul Sacru şi

Page 55: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

57

să-i goneşti pe oamenii Săi, deoarece scandalul este mai rău decât uciderea, şi aceştia nu vor înceta să lupte până când nu vor reuşi să vă renegaţi credinţa; cât despre aceia dintre voi care vor abandona credinţa şi vor muri negând-o, în van vor fi toate operele lor în această lume sau în alta şi vor fi condamnaţi la focul unde vor rămâne pe vecie». Dar cei care au crezut şi care au emigrat şi au luptat pe calea lui Dumnezeu pot spera la îndurarea lui Dumnezeu, întrucât Dumnezeu iartă” (Sura 9, 216-217-218).

Coranul prezintă patru tipuri de pedepse pentru cei care se opun lui Allah şi profetului său: „Pedeapsa pentru cei care au pornit război împotriva lui Dumnezeu şi a profetului său şi luptă cu putere pentru nelegiuire este execuţia, crucificarea, tăierea mâinii şi a piciorului din părţile opuse sau exilarea. Aceasta este ruşinea lor în această lume şi o grea pedeapsă în cea viitoare, exceptând pe aceia care se pocăiesc înainte de a intra sub puterea voastră. În acest caz, ştim că Dumnezeu este iertător şi plin de îndurare” (Sura 5, 36-38).

Cât de strâns este legată credinţa islamului de jihad este demonstrată şi de aceste versete: „Şi nu spuneţi despre cei care au fost ucişi pe calea lui Dumnezeu: Sunt morţi. Nu! Dimpotrivă sunt vii, fără ca voi să îi simţiţi” (Sura 2, 154); Luptaţi pe calea lui Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu ascultă şi cunoaşte. Cine este cel care va dori să îi facă lui Dumnezeu un împrumut frumos, un împrumut care îi va fi restituit dublat de multe ori? Dumnezeu strânge şi îmblânzeşte şi la el cu toţii veţi fi puşi să vă întoarceţi”. (Sura 2, 154 – 155).

După cum se poate sesiza, în Coran termenul jihad este utilizat cu două sensuri de bază, corespunzătoare celor două etape ale revelaţiei. Astfel, în surele din perioada meccană, prin jihad este desemnată lupta credinciosului pentru a-şi dovedi credinţa faţă de Allah, sau pentru a câştiga noi aderenţi la islam, prin convingere şi mijloace paşnice (Sura 29, 6). Ulterior, în surele de le Medina, deci după Hegira (622), rădăcina jhd îmbracă noi semnificaţii precum „a lupta contra cuiva”, „a combate politeiştii” sau cea de „război contra arabilor nemusulmani” (Surele 60, 1; 66, 9). Referire la jihad se face şi în Surata 9, versetul 5: „Când vor trece lunile sacre,

Page 56: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

58

ucideţi-i pe fanatici oriunde îi găsiţi, prindeţi-i, înconjuraţi-i, loviţi-i oriunde în ambuscade. Dacă apoi se convertesc şi îndeplinesc rugăciunea şi plătesc zeciuiala, lăsaţi-i să plece, deoarece Allah este tolerant şi iertător”.

III.21. „Să îţi încerci propria limită” Aşadar cuvântul Jihad nu semnifică doar „războiul sfânt“, ci

mai înseamnă să îţi încerci propria limită. Sensul original, aşa cum este el prezent în Coran este acela de luptă cu sine însuşi pentru a evolua.

Jihadul nu este întotdeauna un război, deşi el poate lua uneori această formă. Nu trebuie uitat că islamul este religia păcii. Acest lucru nu înseamnă însă că permite opresiunea din partea celor necredincioşi. Războiul este permis în islam, dar numai atunci când celelalte mijloace pacifiste, precum dialogul, negocierile sau încrederea au dat greş. „Luptaţi întru calea lui Dumnezeu cu cei care luptă împotriva voastră. Nu fiţi călcători de lege, căci Dumnezeu nu-i iubeşte pe călcătorii de lege”. (Sura 17, 190).

În acest context, ne place să credem că Jihadul, parte integrantă în accepţiunea de apărare a Islamului (Stoina, 2005), constituie simultan atât un concept moral-religios, cât şi o formă de manifestare a conceptului respectiv.

Unele surse de informare (Bostom, 2005; Elsasser, 2006, Enciclopedia Virtuală Wikpedia, 2007) fac cunoscute „trei aspecte ale Jihad-ului”, minor intern, minor extern sau exterior şi jihadul major. Jihadul minor intern este „efortul pe care îl face fiecare musulman pentru a menţine coeziunea comunităţii credincioşilor şi unitatea acesteia”. Jihadul minor extern (Jihad i Asghar) corespunde şi războiului de apărare, fiind definit ca un efort sau ca o datorie colectivă. Jihadul major (Jihad i Akbar) este dat de „efortul pe care îl face fiecare musulman pentru a lupta contra lui însuşi, contra egoismului şi a instinctelor sale, contra orgoliului şi a patimii dominatoare (sa passion de dominer les autres)”.

Marele jihad sau „jihadul interior”, pe care omul trebuie să-l poarte în permanenţă, înlăuntrul său, în virtutea nobleţei firii umane, constă în tensiunea constantă între ceea ce părelnic şi ceea

Page 57: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

59

ce realmente suntem şi nevoia de a ne transcede pe noi înşine de-a lungul acestei călătorii a vieţii pământeşti, ca să devenim ceea ce suntem. (Al Serat, 2004).

III.22. Jihadul şi „Moslemul” Împlinirea obligaţiilor moslemului („cei cinci stâlpi ai

Islamului”) defineşte potrivit unor autori (Al Serat, 2004), câmpul de bătălie al jihadului, marcat de:

Mărturisirea de credinţă – invocarea celor două mărturisiri în forma limbajului sacru în care ele au fost revelate înseamnă a practica jihadul lăuntric şi a lua aminte cine suntem, de unde venim şi unde este sălaşul nostru cel mai de pe urmă. Prima „shahadah”, într-o formulare mai vioaie şi mai bogată în conţinut teologic apare în aşa numitul Vers al Tronului: „Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El; El este Cel Viu, Cel Veşnic. Pe El nu-L cuprinde somnul, nici dormitarea. Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pe pământ. Cine poate mijloci la El fără voia Sa? El ştie cele ce sunt dinainte şi cele de apoi şi [oamenii] pricep din ştiinţa Sa numai ceea ce voieşte El. Tronul Său cuprinde cerurile şi pământul şi păzirea lor nu-I face greutate; El este Cel înalt, puternic” (Surata 2, 256).

Rugăciunea zilnică – este un jihad nesfârşit care imprimă în existenţa umană un ritm continuu în acord cu ritmul cosmosului. Din punctul de vedere al autorului, jihadul urmăreşte stabilirea echilibrului cosmic între cele două polarităţi: lumea cerească şi lumea pământească, transcendentul şi imanentul etc. Rugăciunea zilnică este poruncită de Coran: „Să cerceteze templele lui Dumnezeu numai cel care crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii şi nu se teme de nimeni afară de Dumnezeu” – (Surata 9, 18). „Împliniţi-vă rugăciunea la cele două sfârşituri ale zilei şi la întâia veghe a nopţii” – (Surata 11, 116). „Noi ţi-am dat şapte [versuri], ce trebuie repetate, şi Coranul cel măreţ” – (Surata 15, 87).

Postul ne oferă justificarea viziunii postului ca bătălie spirituală: „O, voi, cei ce credeţi, şi voi aveţi îndatorirea pentru ajunare, cum aveau şi înaintaşii voştri, ca să fiţi cu frica lui

Page 58: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

60

Dumnezeu(…). Luna Ramadan, în care s-a trimis Coranul ca îndreptar pentru oameni şi învăţătură răsvedită pentru drumul cel drept şi deosebire [între adevăr şi minciună], în luna aceasta să ajuneze cei de faţă; cine e însă bolnav sau în călătorie, să postească alt număr de zile” – (Surata 2, 180 sq.)

Pelerinajul („hajj”) – consacrat de binecunoscutul hadith, este cel mai potrivit jihad. Seyyed Hossein Nasr arată că „asemeni cavalerului aflat în căutarea Graalului Sfânt, pelerinul către locuinţa Celui Iubit trebuie să se angajeze într-o luptă spirituală a cărei finalitate face ca orice sacrificiu şi orice vicisitudine să pălească în semnificaţie, întrucât pelerinajul către Casa lui Dumnezeu implică, pentru cel ce practică jihadul lăuntric, întâlnirea cu Stăpânul Casei, Cel aşezat în centrul celeilalte Kaa’bah care este inima”.

III.23. „Sfârşitul lumii” şi „Judecata umanităţii” O parte importantă a Coranului face referire şi la Qiyamah

(Sfârşitul Lumii)şi judecata finală a umanităţi, cunoscută drept “Eschatologia islamică”. Versetele potrivit cărora nemurirea sufletului uman este dată de Allah celor ce se sacrifică pentru cauza sfântă, reprezintă puncte sensibile, exploatate pe deplin de organizaţiile teroriste în legitimarea acţiunilor iniţiate. „Cel ce este ucis pe calea lui Allah” – (Sura 2, 154; 3, 157, 169) defineşte de altfel subiectul martirajului pentru cauza sfântă.

III.24. „Vreau sa fiu Sahid” Fără să avem intenţia să dezvoltăm subiectul martirajului,

ne punem totuşi întrebarea dacă acesta a devenit stimulent pentru războiul sfânt (jihad)? Învăţătura Coranului despre intrarea în paradis (Sura 55, 52) a celor morţi în jihad i-a inspirat pe musulmani de-a lungul secolelor, motivându-i să lupte până la moarte pentru cauza sfântă a lui Allah. Extinzând aceste învăţături la o simplă interpretare desfăşurată asupra „Testamentului lui Mohamed Atta”, unul dintre atentatorii de la 11 septembrie 2001, ne punem întrebarea dacă aceasta, potrivit tradiţiei îi inspiră şi astăzi pe tinerii musulmani să devină „bombe sinucigaşe”? Din ce

Page 59: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

61

în ce mai mult copii din lumea musulmană aspiră la martiriu, aşa cum cei din lumea occidentală tind sa ajungă vedete de film. Îndoctrinaţi de mici să-şi sacrifice viaţa pentru o cauză sfântă, nu ne mai surprinde cu nimic să aflăm despre inscripţiile aflate pe pereţii grădiniţelor conduse de Hamas: „Copiii de azi sunt Shuhada (sfinţii martiri) de mâine”.

Datele prezentate îşi află suportul şi în cercetarea sociologului egiptean dr. Zakaria, H., potrivit căruia „teroriştii sunt tineri la vârsta creativităţii fertile, uşor de manipulat, pentru care moartea e reprezentată de Sahid (martiriu), adevărata apropiere de Allah”.

Pentru ei, „moartea de martir” este cea mai sigură şi rapidă cale de a ajunge la o viaţă mai bună, prosperă, confort şi plăceri senzuale pe care le promite paradisul. „Bombele sinucigaşe” se consideră purtători ai învăţăturii Coranului, în timp ce servesc societatea lor şi câştigă intrarea în paradis. (Ruslan, 2003). Paradisul este descris ca un loc în care „Ei vor sta culcaţi pe covoare căptuşite cu brocat. Credincioşilor le sunt promise nu doar grădini înflorite, hrană din abundenţă şi fântâni proaspete, ci şi minunate fecioare. Şaptezeci şi două de fecioare minunate vor fi create pentru bucuria celui mai mic dintre credincioşi” (Sura 55, 52-58). Ca şi creştinismul şi unele secte iudaice, islamismul predică învierea trupească a morţilor. Dacă cei drepţi vor fi răsplătiţi cu plăcerile Paradisului (Jannah), restul vor fi pedepsiţi în Iad (Jahannam – Iad, din ebraicul ge-hinnom sau „valea Hinnom”, reprezentat ca Gehenna).

Cel care îşi dă viaţa pentru Islam este cinstit de întreaga comunitate. Atacul trebuie însă dus la capăt în primul rând pentru Allah. Dacă o faci pentru motive personale, pentru răsplata pe care o primeşte familia, valoarea sacrificiului se diminuează. Aşa spune un atacator: „Dacă unul dintre noi se sinucide pentru glorie, nu va fi acceptat ca martir de Allah”, (Hassan, 2002). Acela care face „din moarte un simbol al dragostei, o mărturie a adevărului, acela este un martir (.... ) El trăieşte. El este aici, printre noi. În sânul lui Dumnezeu, pentru totdeauna, dar de asemenea peste tot, în sufletele masei de credincioşi. Acela care, dimpotrivă, alege

Page 60: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

62

dezonoarea pentru a-şi salva viaţa, acela, în faţa istoriei, nu este decât un respingător mort-trăitor” (Rauffer, 1987).

III.25. Fundamentalismul islamic Conform lui Sayyid Abul Al’A Maududi (Barna, 2007),

islamul nu este doar un crez religios sau o formă de venerare a divinităţii, ci un sistem comprehensiv prin care se urmăreşte anihilarea tuturor sistemelor tiranice şi stabilirea strategiei proprii pentru bunăstarea umanităţi. Se poate înţelege astfel că viitoarele războaie se vor petrece nu între diferite naţiuni, ci între civilizaţii aflate în competiţie, în special între Occident şi Islam (Huntington, 2001), situaţie pusă sub semnul incertitudinii şi de Putin (2001) potrivit căruia este greşit să vorbim de un război al civilizaţiilor, aşa cum este total greşit să punem un semn de egalitate între musulmani şi fanaticii religioşi.

Ideologia promovată de Sayyid Abul Al’A Maududi (1903 – 1979) este susţinută şi de Sayyid Qutb (1906 – 1966), ideologul principal al Frăţiei Musulmane. Qutb a trasat linia politică clasică a fundamentalismului islamic, care se angaja în lichidarea tuturor guvernelor musulmane „corupte de ideile occidentale” şi înlocuirea acestora cu conduceri devotate aplicării stricte a Shariei (Stoina, 2006). Apreciat ca una dintre principalele caracteristici ale secolului al XX-lea, fundamentalismul religios nu este o mişcare extremistă, cum se crede adesea.

Înţelegând islamismul drept ca o supunere faţă de Allah, nu putem să nu ne punem întrebarea ce urmăreşte fundamentalismul islamic? Înainte de toate, doreşte un stat teocratic, adică subordonarea puterilor statului legii islamice, Sharia, care a fost concepută iniţial pentru a ghida viaţa de zi cu zi a musulmanului. Dacă neoterorismul se particularizează de fundamentalismul islamic clasic tocmai prin impactul mediatic pe care este capabil să-l realizeze (Stoina, 2006), prin potenţialul de intimidare şi de inducere în eroare de care dispune, cel din urmă este îndreptat împotriva „necredincioşilor”.

Încercările de a stabili care sunt trăsăturile fundamentalismului islamic şi chiar folosirea acestui termen au dus

Page 61: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

63

la dezbateri aprinse (Pabst&Bond, 2005; Bouthaina, 2006) Acesta se manifestă ca o întoarcere la credinţa adevărată, într-un Dumnezeu transcendental. Pe de altă parte, fundamentalismul apare ca o ideologie militantă, care implică şi acţiuni politice. Astfel, mişcările fundamentaliste s-au transformat în partide politice din care s-au desprins facţiunile armate. Poziţia acestor grupări s-a schimbat în funcţie de interesele de moment.

Organizaţiile teroriste, fie că ne oprim asupra Hezbollah, Hamas sau asupra Jihadului Islamic Palestinian, alături de grupurile de interese numite şi mafii locale sau internaţionale, sunt manevrate de grupurile „gulerelor albe”. Această crudă realitate se vede şi se resimte în rândul opiniei publice. Din păcate, nu este recunoscută şi nu va putea fi recunoscută în actualul sistem instituţional şi de drept umanitar internaţional de către cei implicaţi (Troncotă, 2007).

Fundamentalismul substituit, în mod mai mult sau mai puţin întâmplător, terorismului islamic, iniţiat de Frăţia Musulmană, este menit să aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei, deoarece numai această religie – se crede – este adevărată şi importantă, numai ea are o misiune mesianică. Islamiştii speră să reunească puterea politică şi religioasă în lumea musulmană, visând la renaşterea gloriei lor trecute, şi la ştergerea „umilinţelor” din prezent (Mircea, 2007).

În prezent, părintele „războiului sfânt” este considerată gruparea Hamas care, încă de la înfiinţare (1978), a adoptat Jihadul ca formă de luptă împotriva Israelului. Raportul U.S. National Intelligence Council prognozează intenţia Islamului de a forma, până în anul 2020, un califat universal, dezideratul principal al mişcării fundamentaliste islamice fiind dat de restabilirea virtuţilor morale şi politice ale societăţii tradiţionale islamice (Barna, 2007).

Contopind istoria învăţăturilor lui Mohammed cu o ideologie revoluţionară de tip avangardist, Maududi şi Qutb au reuşit să înlăture limitările medievale ale războiului prin „apologia unui cult modern al morţii în slujba reînvierii califatului”. Este cunoscut deja, că islamul a fost legat din vremuri îndepărtate de practica războaielor cu binecuvântarea divină şi de pedepsele capitale împotriva renegaţilor şi necredincioşilor. Ori, privind

Page 62: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

64

lucrurile doar şi din acest punct de vedere, este un analfabetism istoric să pretinzi că războiul este străin religiei islamice (Blond & Pabst, 2005), lucru faţă de care avem unele rezerve.

III.26. Noii „cruciaţi” şi „Umma Islamia” A doua jumătate a secolului al XX-lea a adus lumii

musulmane mai multe umilinţe, după o serie de înfrângeri militare în urma celor patru războaie arabo-israeliene – Războiul de Independenţă pentru Israel, în 1948, Războiul Sinaiului, în 1956, Războiul de Şase Zile, în 1967, şi Războiul Yom Kippur sau Războiul din Octombrie, în 1973. În predicile sale, Osama bin Laden afirma: „Încă mai suferim de pe urma rănilor făcute de războaiele noilor Cruciaţi asupra lumii musulmane în ultimul secol şi de acordul Sykes-Picot între Marea Britanie şi Franţa, care a divizat lumea musulmană în fragmente (... ) Acordul dintre Blair si Bush pretinde ca vrea să pună capăt terorismului. Totuşi, nu mai este nici un secret nici pentru mase că el doreşte să pună capăt, de fapt, islamului“ (Mircea, 2007).

Statele Unite ale Americii sunt văzute ca expresia principală a culturii decadente occidentale: „A-i lovi pe americani prin acte de terorism este o îndatorire religioasă, logică. Îi suntem recunoscători măritului Allah pentru că ne-a ajutat să ducem mai departe cauza lui împotriva atacurilor Americii şi Israelului asupra teritoriilor islamice sfinte” (Osama bin Laden, 1996). Situaţia în sine este reflectată şi prin „Declaraţia de război împotriva ocupanţilor americani a locurilor sfinte şi a celor două moschei”: Cea mai recentă şi cea mai gravă dintre agresiunile suferite de către musulmani de la moartea profetului (…) este ocuparea pământurilor pe care se află cele două locuri sfinte – baza Casei Islamului, locul revelaţiei, sursa mesajului şi locul unde se află sfânta şi nobila KA’BA, Qiblah pentru toţi musulmanii – de către armatele cruciaţilor americani şi ale aliaşilor lor (http://worldwildewar.3x.ro).

Începând cu anul 1948, evreii – ca parteneri şi aliaţi ai noilor „cruciaţi” din Occident – sunt consideraţi drept un nou duşman în conspiraţia globală împotriva islamului ca şi cultură şi

Page 63: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

65

religie, şi împotriva naţiunii musulmane în general (Mircea, 2007). În „fatwa” emisă la 28 februarie 1998 de Frontul Islamic Mondial – Jihadul împotriva evreilor şi cruciaţilor – evreii ocupă primul loc în ordinea ţintelor vizate de terorişti, înaintea creştinilor fie ei americani sau europeni.

În plus, dat fiind faptul că statele arabe din Orientul Mijlociu adoptă atitudini diferite în privinţa Occidentului, în special a Statelor Unite, teroriştii musulmani consideră guvernele arabe pro-occidentale şi pe conducătorii lor corupţi drept duşmani Conducătorii statelor arabe trădându-l, potrivit lui Osama Bin Laden, pe Allah, Profetul, şi Naţiunea (Lumea, 2007).

Musulmanul indian Abu Ala Maududi (1903 – 1979) a condamnat în repetate rânduri natura degenerată a tuturor comunităţilor musulmane contemporane, considerând guvernele musulmane care nu au implementat strict Sharia (Legea islamică) şi cerând credincioşilor să pornească Jihadul împotriva acestora. Islamul acceptă lumea şi viaţa omenească aşa cum sunt, privindu-le ca pe o operă ce nu poate fi criticată şi ca pe o manifestare a voinţei inderogabile a lui Allah, deloc denaturată şi coruptă de urmările unui păcat originar de neiertat.

Musulmanilor li se cere să lupte împotriva iudeilor şi creştinilor: „Luptaţi cu acei ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, şi nu este oprit ceea ce a oprit Dumnezeu şi trimisul Său, nici nu recunosc religia adevărată chiar dacă ei sunt oameni ai Cărţii (creştini şi evrei), până când nu vor plăti jizia (tributul) şi se vor supune de bunăvoie şi vor fi supuşi (Sura 9, 29 – 31); Luptaţi împotriva lor, până nu mai este răscoală şi până va fi la toţi credinţa în Dumnezeu” (Sura 8, 40).

Acţiunea războinică îndreptată atât împotriva iudeilor, cât şi a celor din Mecca ne-o arată şi următoarele texte: „Dar, când lunile sfinte au trecut, atunci luptaţi şi omorâţi păgânii oriunde-i veţi întâlni, apucaţi-i, împresuraţi-i şi prindeţi-i în toate modurile (…)” (Sura 9, 5). În Sura 9, 29 – 31, musulmanilor li se porunceşte „să lupte împotriva iudeilor şi creştinilor până când aceştia se vor supune. Acei care se vor preda conducerii musulmane vor plăti un greu tribut. Motivul este că blestemul lui Dumnezeu se află de

Page 64: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

66

asupra lor. Luptaţi cu acei ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, şi nu consideră oprit ceea ce a oprit Dumnezeu şi trimisul Său nici nu recunosc religia adevărată, (chiar dacă ei sunt) oameni ai Cărţii (creştini, evrei), până când nu vor plăti jizya (tributul) si se vor supune de bunăvoie şi vor fi supuşi(…) Blestemul Lui să cadă asupra lor”. Islamiştii se consideră războinici până la moarte împotriva Occidentului şi a modernităţii (Barna, C. 2007) care continuă să occidentalizeze şi să se impună popoarelor. Potrivit premierului italian Berlusconi (2001), acest lucru l-a reuşit deja cu lumea comunistă şi cu o parte din lumea islamică.

III.27. Lupta împotriva necredincioşilor Religia are o putere excepţională de motivare, funcţionând,

uneori, în cadrul unor scenarii sumbre (Dengg, 2007). Prin religie, nu o singură dată, liderii unor organizaţii precum Jihadul Islamic Palestinian, Hezbollah, Tigrii Tamili pentru Eliberarea Elamului (L.T.T.E.) sau AL-Qaida şi-au justificat atacurile, punându-le mai cu seamă pe seama „voinţei Domnului”. În Sura a IX-a avem şi o indicaţie cu privire la modul de combatere a necredincioşilor (fanatici): „Când vor trece lunile sacre, ucideţi-i pe fanatici oriunde îi găsiţi, prindeţi-i, înconjuraţi-i, loviţi-i oriunde în ambuscade. Dacă apoi se convertesc şi îndeplinesc rugăciunea şi plătesc zeciuiala, lăsaţi-i să plece, deoarece Allah este tolerant şi iertător”. (Sura 9, 5).

La o primă vedere se poate înţelege că războiul nu a fost pentru multă vreme unul de apărare, ci un Jihad agresiv împotriva tuturor necredincioşilor, unica lor cale de salvare fiind convertirea la islam. Cu toate acestea, argumentele nu sunt suficiente. Faptul că, în mod tradiţional, islamismul a fost o religie extrem de tolerantă de-a lungul istoriei a fost trecut cu vederea (Armstrong, 2001), înclinăm să credem că este vorba mai mult de o preconcepţie greşită potrivit căreia Islamismul este o religie înclinată să producă extremişti sinucigaşi! Islamul este religia libertăţii, păcii, binelui şi îndurării (Rashid, 2003) respingând toate actele de terorism în parte. Mai mult decât atât, orice act reprobabil

Page 65: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

67

constituie o încălcare atât a Sharia, cât şi a logicii umane (Sultan bin Abdulaziz, 2002).

Analizând metodele teroriste (atentate, asasinate, propaganda prin fapte), specifice E.T.A., I.R.A., Al-Fatah, dar şi Hezbollah „partidul lui Dumnezeu”, se poate observa că terorismul este determinat de diverse mobiluri, de la cele naţionaliste sau iredentiste, până la cele religioase. A judeca însă Islamul ca pe o religie violentă este mai mult decât o greşeală. Acesta rămâne pentru musulmani o religie a păcii care nu permite uciderea unor oameni nevinovaţi. (Bacchiocchi, 2002). „Nu ucideţi omul căci Dumnezeu v-a oprit aceasta, ci doar întru dreptate” (Sura 17, 33).

III.28. Ireconciabilitatea şi „simţul divin” Analiza evoluţiei fenomenului la scară mondială relevă că

începutul de mileniu trei a dus la o modificare radicală asupra componentelor „ecuaţiei de securitate mondială” (Tudor, 2006), de un interes aparte fiind înţelegerea semnificaţiilor ce revin accepţiunii „terorismul islamic”. Acest lucru atrage atenţia cu atât mai mult cu cât majoritatea analiştilor (Blond & Pabst, 2005) apreciază că terorismul islamic este o pervertire în sens fanatic a Islamului, care deviază de la adevăratele sale precepte. Adevărat este că şi Osama bin Laden se foloseşte, într-adevăr, de terminologia musulmană pentru a câştiga sprijinul şi simpatia maselor musulmane (Mircea, 2007). Succesul grupărilor fundamentalist islamice este dat de abilitatea acestora de a-şi legitima acţiunile în faţa Umma Islamia (comunitatea islamică).

„Ireconciliabilitatea dintre Islam şi duşmanii săi”, dar şi „simţul divin al extremului teritorial”, potrivit căruia bin Laden cere ca toţi necredincioşii să părăsească locurile sfinte ale musulmanilor, sunt subiect de analiză şi în cuprinsul preocupărilor noastre. Fatwa dată de Shaikh Usama Bin - Muhammad bin Laden, Aiman al-Zawahiri, emir al Grupării Jihadului din Egipt (G.I.), Abu Yasir Rita’i Ahmad Taha, lider al Grupului Islamic Egiptean, Shaykr Mir Hamzah, Secretar al Ulemalelor din Pakistan şi de

Page 66: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

68

Fazlur Rahman, emir al Mişcării Jihadului din Bangladesh, condamnă SUA pentru bazele din Arabia Saudită, acuzându-le că ocupă pământul Sfânt al Islamului şi impun propriile reguli, terorizând popoarele vecine musulmane. De asemenea, condamnă alianţa cruciato-sionistă pentru blocada Bagdadului, milionul de doctrine şi umilirea populaţiei musulmane şi, nu în ultimul rând, dorinţa SUA de a ocupa Peninsula Arabă.

III.29. Islam vs terorism? Atacurile teroriste de la World Trade Center, de la 11

septembrie 2001, au creat o legătură puternică între Islam şi terorism, „jihadul” căpătând conotaţii uneori nejustificate. Toţi cei 19 terorişti care au deturnat avioanele în atacurile din 11 septembrie erau musulmani. În acest context, construcţia unei imagini potrivit căreia Islamul dă naştere terorismului (Mircea, 2007) este uşor de înţeles. Am fi tentaţi să credem în această teorie, cu atât mai mult cu cât cele patru tipuri de pedepse (tăierea capului, crucificarea,mutilarea sau exilul) aplicate celor care se opun islamului potrivit circumstanţelor, alături de plata tributului, arată metodele folosite de musulmani pentru a-şi impune religia.

III.30. Demografie şi prognoze Islamul rămâne o religie dinamică şi în rapidă extindere.

Astăzi, circa 1,6 miliarde de oameni sunt musulmani, islamul situându-se pe poziţia a doua, după creştinism, într-o ierarhizare a numărului de adepţi (Merard, 2003) fiind prezent pe toate continentele, din Asia de Sud, Africa de Nord şi de Est, din nordul Indiei, regiunea caucaziană şi până în Orientul Mijlociu. Indonezia este ţara cu cea mai mare populaţie musulmană, numărând aproximativ 120 de milioane de musulmani (World Population, 2002). Milioane de musulmani trăiesc în afara spaţiului istoric islamic. Potrivit U.S. Department of State’s Anual Report on International Religious Freedom (2003) în Europa sunt înregistraţi mai bine de 23 milioane de musulmani rezidenţi, în Indonezia sunt 120 milioane, în Franţa şi Statele Unite ale Americii, câte şapte milioane, în China, circa 50 de milioane.

Page 67: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

69

III.31.Este posibilă islamizarea Europei? În acest context, problema admiterii Turciei în U.E. a

devenit o problemă mai mult decât spinoasă. Cu o populaţie de circa 70 de milioane de locuitori, în majoritate musulmani, Turcia ar putea să accentueze ireversibil musulmanizarea Europei.

Extinderea islamului, poate fi prognozată şi în baza semnalului de alarmă tras de Vatican, cu privire la riscul unei iminente islamizări a Europei. Într-un interviu acordat săptămânalului german Süddeutsche Zeitung, G. Ganswein, secretarul particular al Papei Benedict al XVI-lea, a atras atenţia asupra faptului că Occidentul este ameninţat cu islamizarea, subliniind că Europa nu trebuie să renunţe la rădăcinile sale creştine.

Riscul ca populaţia creştină din ţările occidentale să fie depăşite numeric pe parcursul câtorva generaţii de către imigranţii musulmani se acutizează şi mai mult pe fondul crizei demografice din Europa şi a natalităţii ridicate a noilor veniţi (Buchaman, 2005). Menţinerea imigraţiei la cote ridicate din statele musulmane, va duce la aşa-zisa „Eurabia”, moscheile putând să depăşească, din punct de vedere numeric, bisericile. În situaţia în care U.E. nu abordează o strategie viabilă de control a imigraţiei provenită din statele cu populaţie musulmană, foste colonii ale statelor Europei (Barnea, 2007) nu este exclus să asistăm chiar la transformarea Europei într-un continent islamic, până la sfârşitul secolului al XXI-lea (Lewis, 2006).

III.32. Jihad în Europa? Dezvoltarea Jihadului pe teritoriul Europei este, însă, un

subiect ignorat aproape în totalitate. Din 1992 până în 1995, Bosnia-Herţegovina (BiH) a fost grav afectată de un război care a opus cele trei comunităţi etnice principale. Diferiţi atât prin religie, cât şi prin etnie, sârbii ortodocşi, croaţii catolici şi bosniacii musulmani sunt în continuare divizaţi, coexistând sub administrare internaţională în cadrul a două entităţi, Republica Serbia cu populaţie preponderent sârbă, cealaltă entitate fiind Federaţia BiH. (Elsasser, 2006).

Page 68: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

70

Mujahedinii care au rămas în Bosnia după Dayton sunt „antrenorii”. Cea mai importantă este Aktivna Islamska Omladina (A.I.O.) cu puternice influente wahhabite (adepţii wahhabism-ului, curent ultra-religios, care îşi propune reînvierea „adevăratului islam”), antrenând în tehnici teroriste în aşa-numitele tabere de tineret, de vacanţă (Elsasser, 2006). Fundamentaliştii saudiţi Wahhabi care militează pentru un islam pur tind să se înfiltreze tot mai mult în structurile religioase ale Bosniei. Există chiar temeri potrivit cărora mişcarea urmăreşte abolirea statului secular şi introducerea legii religioase islamice în viaţa politică.

Faptul că Islamul este implicat în activităţi teroriste nu ne îndeamnă să credem că această religie este pro-teroristă. Nici o religie din lume, nici Islamul, nu propovăduieşte terorismul sau încurajează pe cineva să omoare oameni nevinovaţi. Uciderea unei persoane, fără o justificare dreaptă, echivalează cu uciderea lumii întregi, iar salvarea vieţii unei persoane valorează cât salvarea întregii umanităţi (Coran, 2004). Ţinând seama de toate acestea, considerăm că este vremea să se renunţe la sintagma „terorist islamic” în favoarea celei de terorist care invocă în mod abuziv islamul, Osama Bin Laden fiind un exemplu concludent.

În circumstanţele actuale este nevoie de o delimitare a sintagmei „terorism islamic” de termenul „Jihad = Războiul sfânt”, întrucât se pot crea confuzii majore cu consecinţe dintre cele mai neplăcute atât în plan ideologic, cât şi în cel al relaţiilor internaţionale. Terorismul nu aparţine nici unei religii, fie creştină, iudaică sau islamică, ci este produsul unui nucleu de extremişti aflaţi în imposibilitatea de a-şi atinge obiectivele în mod paşnic şi democratic (Stoina, 2005).

Islamul nu merită asocierea puternică cu terorismul sinucigaş. Cu secole înainte ca Islamismul să apară ca religie, extremiştii evrei lansau atacuri sinucigaşe împotriva legiunilor Imperiului Roman. În secolul XIX, creştinii ruşi anarhişti au lansat un atac sinucigaş, încercând să-l omoare pe ţar, în timp ce extremiştii Shinto şi cei budişti din Japonia se sacrificau pentru a înlătura regimul Shogunilor şi pe cel al puterilor occidentale (Silke, 1997).

Page 69: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

71

III.33. Teroriştii cu tenul alb După terminarea războiului civil etnic din Bosnia-Herţegovina,

conducerea bosniacă, contrar Acordului de pace de la Dayton, semnat în 1995, a acordat tuturor mujahedinilor Al-Qaida cetăţenie bosniacă. Astfel, a prins contur organizaţia Al-Qaida Albă (teroriştii cu tenul alb). De reţinut este şi faptul că numărul aderenţilor la Al-Qaida Albă s-a dublat din 1995 până astăzi, aproximându-se peste 800 de susţinători bosniaci, racolarea lor fiind întreţinută şi facilitată de criza economică în care se află ţara (Hamad, 2006).

Unul dintre cei care s-au alăturat cauzei teroriste este şi cetăţeanul suedez, cu origini bosniace, Mirsad Bektasevic, supranumit şi Maximus, în vârstă de 19 ani. În casa acestuia, Poliţia bosniacă a găsit un întreg arsenal de explozibili, dar şi o centură de sinucigaş. Poliţia susţine că cetăţeanul suedez intenţiona să pună la cale un atentat la una dintre ambasadele statelor europene din Sarajevo. Cazul său este doar un exemplu pentru ceea ce serviciile americane şi bosniace numesc o „vastă campanie de recrutare a posibililor terorişti în statele din Balcani”.

Într-un raport confidenţial, consultat de Associated Press, se arată că tactica a debutat imediat după atentatele din 11 septembrie 2001, când musulmanilor din afara graniţelor europene sau americane le-a fost tot mai greu să penetreze sistemul de securitate antiterorist. Potrivit raportului amintit, nu o singură dată teroriştii consideră că munca lor în aceste teritorii ar trebui să fie preluată de către forţele locale. Persoanele care s-au născut şi au trăit aici au avantajul că ies mai greu în evidenţă (http:// indexmedia.ro).

Un risc anticipat de către Poliţia bosniacă este dat de mujahedinii care au venit în ţară pentru a lupta în războiul din 1992 – 1995 şi care au rămas şi după încheierea conflictului. Mulţi dintre aceştia au fost sfătuiţi de liderii bosniaci să se însoare cu localnice, ca să poată rămâne ca civili în ţară (Hamad, 2006). Scopul Al-Qaidei Albe este dat de extinderea Al-Qaida în Europa şi de împlinirea „Califatului pan - islamic” în întreaga lume.

Dintre organizaţiile teroriste susţinute de Al Qaida, Purtătoarea de sabie sau Gruparea Abu Sayyaf (A.S.G.),

Page 70: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

72

Organizaţia Islamică Jihad – Brigăzile Al Aqsa, Grupul Islamic Armat (G.I.A.), Harakat-ul Ansar (H.U.M.), Jihadul Islamic Egiptean (G.I.E.), Organizaţia Separatistă Bască (E.T.A.) şi chiar Secta Aum Sinrike (A.U.M.) sunt doar câteva dintre cele ale căror acţiuni au suscitat atenţia consumatorilor de mass-media.

III.34. Purtătoarea de sabie Gruparea Abu Sayyaf (A.S.G.) este cea mai mică

organizaţie islamistă care luptă pentru crearea unui stat islamic de tip iranian în Mindanao, o insulă din sudul Filipinelor. Purtătoarea de Sabie, cum mai este cunoscută, s-a desprins în 1991 din Frontul Naţional de Eliberare Moro. Deşi îşi are bazele aproape în exclusivitate în Insulele Sudului, gruparea Abu Sayyaf are legături cu mai multe organizaţii fundamentaliste islamice din întreaga lume, inclusiv cu Al-Qaida şi liderul acesteia, Osama Bin Laden, precum şi cu Ramzi Yousef, condamnat pentru organizarea atentatului cu bombă comis în 1993 împotriva complexului World Trade Center, din New York. Abu Sayyaf are câteva sute de membri, tineri extremişti islamici, dintre care mulţi au fost recrutaţi din universităţi şi licee.

Printre activităţile teroriste ale organizaţiei Abu Sayyaf se numără atacurile cu bombă, asasinatele, răpirile şi estorcările de fonduri de la companii şi oameni de afaceri prosperi. Toate aceste fonduri sunt folosite pentru atingerea obiectivelor grupării.

În anul 1991, a avut loc primul atac terorist important comis de grupare soldat cu doi morţi. Anul următor, militanţii Abu Sayyaf au detonat o bombă la docurile din oraşul Zamboanga, fiind vizată MV Doulous, o librărie internaţională plutitoare, patronată de predicatori creştini. Şapte persoane au fost rănite. Atacuri similare cu bombă au fost desfăşurate asupra Aeroportului din Zamboanga şi a bisericilor romano-catolice din acest oraş. În 1993, gruparea a organizat un atac şi împotriva unei catedrale din Davao City, soldat cu şapte morţi.

Gruparea este, însă, specializată în răpirea de cetăţeni străini. În 1993, de exemplu, a fost răpit Charles Walton, cercetător la Institutul de Lingvistică în Statele Unite. În vârstă de 61 de ani, Walton a fost eliberat după 23 de zile de captivitate.

Page 71: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

73

III.35. Martirii Brigăzilor Al Aqsa Fondată sub îndrumarea religioasă a şeicului Asad Bayyud

Al-Tamimi, în Iordania, în 1982, cu sprijinul activiştilor Fatah, gruparea a desfăşurat prima acţiune teroristă în octombrie 1983, ucigând un cetăţean israelian, în Hebron. Facţiunea a încercat să desfăşoare şi alte operaţiuni în cursul anilor ’80, acestea însă fiind sortite eşecului.

În decursul Intifadei, Martirii Brigăzilor Al Aqsa a devenit activă sub denumirea Organizaţia Islamică Jihad – Brigăzile Al Aqsa. Unele dintre activităţile grupării vizează întreţinerea relaţiilor bune deopotrivă cu Iranul şi Sudanul. Liderul său religios, Asada Bayyud Al-Tamimi este, de asemenea, un susţinător al revoluţiei iraniene, fiind arestat şi anchetat de mai multe ori de autorităţile iordaniene. Formal, grupul este încă activ în Iordania, dar nu are susţinători în Teritorii.

Brigada Martirilor Al-Aqsa este condusă în prezent de un rezident al taberei Balata, Ala Sanakra. Potrivit Ha’aretz (http://international.9am.ro), o „aripă” a Brigăzilor Martirilor Al-Aqsa se inspiră din operaţiunile Hezbollah şi intenţionează să destabilizeze alegerile legislative palestiniene prin organizarea de atentate.

III.36. Grupul Islamic Armat În anul 1992, prin desprinderea din Armata Islamică a

Salvării, a luat fiinţă Grupul Islamic Armat (G.I.A.), localizarea geografică a organizaţiei se pare a fi în Algeria, Franţa, Belgia şi Marea Britanie. Conducerea centrală, împreună cu o parte din cartierul său general, este situată în zona muntoasă Chrea din Algeria. Liderul G.I.A., Antar Zouabri, a fost ucis în 8 februarie 2002 de către Forţele de Securitate Algeriene. Acestuia i-a succedat, la conducerea organizaţiei, Rachid Abou Tourab. Scopul G.I.A. este dat de intentia de răsturnarea regimului algerian laic şi instaurarea statului islamic. G.I.A. şi-a început activităţile violente în 1992, în Alger, favorizată şi de victoria Frontului de Salvare Islamic (F.I.S.). De la anunţarea campaniei teroriste împotriva

Page 72: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

74

străinilor din Algeria (în septembrie 1993), G.I.A. a ucis mai mult de 100 de expatriaţi, bărbaţi şi femei, în majoritate europeni.

III.37. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar) Cunoscut sub numele Harakat-ul Ansar, H.U.M. este un

grup militant islamic cu baza în Pakistan, acţiunile sale desfăşurându-se în special în Kashmir. La origine a fost o grupare care lupta în Afganistan împotriva ocupaţiei sovietice. Cu timpul, a devenit o adevărată reţea internaţională de luptători pentru cauza islamică, reţea răspândită în întreaga lume. Cartierul general de află în Raiwind, Punjab, unde se ţin conferinţele anuale. H.U.M. este identificată ca membru în cadrul Frontului Internaţional de Luptă împotriva Evreilor şi Cruciaţilor (Al-Jabhah al-Islamiyyah al-’Alamiyyah li-Qital al-Yahud wal-Salibiyyin), condus de Osama Bin Laden. Activitatea teroristă a grupului este îndreptată asupra trupelor indiene şi a civililor din Kashmir, dar şi asupra turiştilor străini care se încumetă să pătrundă în zona lor de operaţiuni.

În iulie 1995, împreună cu o altă organizaţie teroristă din regiune, Al- Faran, au răpit cinci turişti occidentali care vizitau Kashmirul, pe unul dintre ei ucigându-l în luna august, ceilalţi patru fiind asasinaţi în luna decembrie.

În iunie 1994 Harakat a răpit doi cetăţeni britanici, pe care i-a omorât ulterior.

La mijlocul lunii mai au fost efectuate două atacuri în regiunea indiană Doda, fiind oprite mai multe autobuze, coborâţi pasagerii şi apoi împuşcaţi unul câte unul. Printre victime s-a numărat şi un băiat musulman, în vârstă de 14 ani.

În ianuarie 1994 a fost răpit locotenent-colonelul Bhupinder Singh, cerându-se, în schimbul militarului, eliberarea unui lider al organizaţie deţinut de armata indiană. La refuzul autorităţilor indiene de a accepta schimbul, locotenent-colonelul a fost omorât.

Harakat ul-Ansar are câteva mii de suporteri înarmaţi, împrăştiaţi prin zonele greu accesibile ale Kashmirului de Sud şi în regiunea Doda, din India, precum şi în Azad, pe teritoriul Pakistanului. Dintre aceştia, în jur de 500 – conform aprecierilor înalţilor facţionari de I.S.I.-ul pakistanez – sunt luptători deosebit

Page 73: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

75

de bine antrenaţi, fanatici şi cu un înalt nivel de pregătire politico-religioasă, gată să îndeplinească, în spiritul Jihadului, orice misiune li se cere. Majoritatea luptătorilor sunt pakistanezi şi etnici din Kashmir, dar printre ei sunt şi mulţi mercenari afgani şi veterani arabi ai războiului din Afganistan (http:// reteau teroriitripod.com).

Potrivit aceleiaşi surse, fondurile Harakat-ului provin de la donaţiile simpatizanţilor din ţările islamice bogate, Arabia Saudită şi emiratele din Golf, de la suporterii din zonele ei de operaţiuni şi, există zvonuri, chiar de la I.S.I.-ul pakistanez. Alături de alte organizaţii teroriste şi islamist-extremiste (Hizb-ul-Mujahideen, Jamiat-ul-Mujahideen, Al-Jihad, Al-Barq, Ikhwan-ul-Mussalmin şi Tariq-ul-Mujahideen), Harakat ul-Ansar face parte din Comitetul Unit pentru Jihad, organism înfiinţat în 1994 şi aflat sub discretul controlul I.S.I.

III.38. E.T.A. – între politică şi război Organizaţie Separatistă Bască E.T.A. a fost înfiinţată în

anul 1959 cu scopul de a crea un stat independent, în nordul Spaniei (provinciile Vizcaya, Guipuzcoa, Alava şi Navara) şi în sud-vestul Franţei (departamentele Labourd, Basse-Navarra şi Soule), care să aibă la bază principiile marxiste.

Activităţile teroriste desfăşurate de organizaţie vizează bombardarea şi asasinarea oficialilor Guvernului spaniol, în special a forţelor militare şi de securitate, Poliţie şi Justiţie. E.T.A. îşi finanţează activităţile prin acţiuni de răpire, furturi şi estorcări. De la începutul anilor ’60, gruparea a omorât mai mult de 800 de persoane.

Organizaţia numără mai multe sute de membri şi susţinători. Iniţial, aria ei de operare a cuprins regiunile autonome basce din nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, dar acţiunile teroriste au vizat şi obiective ale Spaniei şi Franţei din alte zone ale lumii. În diferite perioade de timp, E.T.A. a primit ajutoare din partea Libiei, Libanului şi din partea statului Nicaragua.

În 26 august 2002, judecătorul spaniol pe probleme antiteroriste, Baltasar Garzon, a decis suspendarea pe o perioadă de

Page 74: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

76

trei ani a Partidului Separatist Basc (Batasuna), acuzat că sprijină gruparea armată E.T.A. Tot la aceeaşi dată, Camera Inferioară a Parlamentului spaniol a votat, cu o largă majoritate, scoaterea în afara legii a acestei formaţiuni, pe baza unei prevederi legislative, adoptată în iunie 2002, după un şir de atentate ale E.T.A. care au zguduit Spania. Astfel, Partidul Separatist Basc ar putea deveni prima formaţiune politică scoasă în afara legii în Spania, după dictatura generalului Francisco Franco, Batasuna fiind acuzat de complicitate cu E.T.A. la comiterea de crime împotriva umanităţii. Recent, în aprilie 2006, reprezentanţi ai E.T.A. s-au angajat să nu mai folosească tehnici teroriste ca mijloace de presiune pentru câştigarea drepturilor revendicate.

III.39. Secta A.U.M. Înfiinţată în anul 1987 de Shoko Asahara, scopul sectei

A.U.M. este de a stăpâni toată Japonia şi apoi întreaga lume. Aprobată în 1989 să funcţioneze ca o entitate religioasă conform legislaţiei japoneze, gruparea a candidat la alegerile parlamentare din Japonia, din 1990. Cu trecerea timpului, a început să facă preziceri referitoare la sfârşitul lumii, declarând că Statele Unite vor începe cel de-al III-lea Război Mondial cu Japonia. În octombrie 1995, Guvernul japonez a revocat recunoaşterea A.U.M., ca organizaţie religioasă. Cu toate acestea, în 1997, Executivul a decis să nu invoce Legea Anti-subversivă împotriva grupului. În anul 2000, Fumihiro Joyo a preluat controlul sectei, după ce ispăşise o pedeapsă de trei ani de temniţă. Sub conducerea sa, A.U.M. şi-a schimbat numele în Aleph, liderul Joyo declarând că este împotriva violenţei şi a viziunilor apocaliptice ale lui Shoko Asahara.

La 20 martie 1995, membrii A.U.M. au întreprins, simultan, un atac chimic cu substanţe neuroparalizante în mai multe staţii de metrou din Tokyo, ucigând 12 persoane şi rănind peste 6.000. Studii recente arată că numărul persoanelor care au suferit vătămări fizice, ca urmare a atacului chimic, este de aproape 1.300, restul fiind afectaţi de traume ale sistemului psihic.

Page 75: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

77

Principalii membri ai sectei e găsesc doar în Japonia, ramuri derivate din grupare, situate pe teritoriul Rusiei, având în componenţă un număr nedeterminat de membri. În timpul atacului asupra staţiilor de metrou din Tokyo, gruparea declara că numără 9.000 de membri în Japonia şi peste 40.000 în întreaga lume.

În prezent, secta Aum Sinrike realizează o campanie pe scară largă pentru a atrage noi adepţi prin intermediul poştei electronice, scrie Ananoya (www.ananoya.com). Poliţia din Tokyo presupune ca secta ar fi putut utiliza bazele de date universitare pentru a contacta peste 40 000 de studenţi. Conform relatărilor ziarului Asahi (http:// www.asahi.com/english), la cercetarea CD-ROM-urilor confiscate în anul 2006, în oficiul Aum Sinrike Poliţia a găsit liste cu adresele poştei electronice ale unor colegii nipone.

III.40. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar) Cunoscut sub numele Harakat-ul Ansar, H.U.M. este un

grup militant islamic cu baza în Pakistan, acţiunile sale desfăşurându-se în special în Kashmir. La origine a fost o grupare care lupta în Afganistan împotriva ocupaţiei sovietice. Cu timpul, a devenit o adevărată reţea internaţională de luptători pentru cauza islamică, răspândită în întreaga lume. Cartierul general de află în Raiwind, Punjab, unde se ţin conferinţele anuale. H.U.M. este identificată ca membru în cadrul Frontului Internaţional de Luptă împotriva Evreilor şi Cruciaţilor (Al-Jabhah al-Islamiyyah al-’Alamiyyah li-Qital al-Yahud wal-Salibiyyin), condus de Osama Bin Laden. Activitatea teroristă a grupului este îndreptată asupra trupelor indiene şi a civililor din Kashmir, dar şi asupra turiştilor străini care se încumetă să pătrundă în zona lor de operaţiuni.

• În iulie 1995, împreună cu o altă organizaţie teroristă din regiune, Al-Faran, au răpit cinci turişti occidentali care vizitau Kashmirul, pe unul dintre ei ucigându-l în luna august, ceilalţi patru fiind asasinaţi în decembrie acelaşi an.

• În iunie 1994 Harakat a răpit doi cetăţeni britanici, pe care i-a omorât ulterior.

• La mijlocul lunii mai au fost efectuate două atacuri în regiunea indiană Doda, fiind oprite mai multe autobuze, coborâţi

Page 76: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

78

pasagerii şi apoi împuşcaţi unul câte unul. Printre victime s-a numărat şi un băiat musulman, în vârstă de 14 ani.

• În ianuarie 1994 a fost răpit locotenent-colonelul Bhupinder Singh, cerându-se, în schimbul militarului, eliberarea unui lider al organizaţie deţinut de armata indiană. La refuzul autorităţilor indiene de a accepta schimbul, ofiţerul a fost omorât.

Harakat ul-Ansar are câteva mii de suporteri înarmaţi, împrăştiaţi prin zonele greu accesibile ale Kashmirului de Sud şi în regiunea Doda, din India, precum şi în Azad, pe teritoriul Pakistanului. Dintre aceştia, în jur de 500 – conform aprecierilor înalţilor funcţionari de I.S.I.-ul pakistanez – sunt luptători deosebit de bine antrenaţi, fanatici şi cu un înalt nivel de pregătire politico-religioasă, gată să îndeplinească, în spiritul Jihadului, orice misiune li se cere. Majoritatea luptătorilor sunt pakistanezi şi etnici din Kashmir, dar printre ei sunt şi mulţi mercenari afgani şi veterani arabi ai războiului din Afganistan (http:// reteau teroriitripod.com).

Potrivit aceleiaşi surse, fondurile Harakat-ului provin de la donaţiile simpatizanţilor din ţările islamice bogate, din Arabia Saudită şi emiratele din Golf, de la suporterii din zonele ei de operaţiuni şi, există zvonuri, chiar de la I.S.I.-ul pakistanez. Alături de alte organizaţii teroriste şi islamist-extremiste – Hizb-ul-Mujahideen, Jamiat-ul-Mujahideen, Al-Jihad, Al-Barq, Ikhwan-ul-Mussalmin şi Tariq-ul-Mujahideen – Harakat ul-Ansar face parte din Comitetul Unit pentru Jihad, organism înfiinţat în 1994 şi aflat sub discretul controlul I.S.I.

III.41. Triadele chinezeşti Schimbul de informaţii, în scopul prevenirii şi combaterii

terorismului, se impune cu atât mai mult cu cât până în prezent, în România, fenomenul terorii nu s-a manifestat la intensitatea şi amploarea existentă în ţările vestice (Germania, Danemarca şi, în mod repetat, Marea Britanie) şi nici nu au proliferat organizaţii criminale de tip deosebit, precum Yakuza (Japonia), Kastafaris (Jamaica) sau de tipul Triadelor chinezeşti. Sunt înregistraţi, însă, o serie de factori socio-economici propice pentru crima organizată

Page 77: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

79

internă, manifestându-se tendinţe evidente de racordare rapidă a acesteia la procesul de globalizare şi internaţionalizare a organizaţiilor criminale prezente în majoritatea statelor lumii.

Note

Andreescu, A., 2007, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, în TIMPOLIS, iulie, Timişoara, www.timpolis.ro

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism from The Big Encyclopedia of Jihad to Hamas Covenant and The White Qaeda, în Romanian Military Thinking, ianuary - march, vol. 1, 2007

Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between Ialmic Low and Civilization Consciousness, în Romanian Military Thinking, april - mai, vol 2, 2007

Angelescu, N., 1993, Introducere în Islam. Ed. Enciclopedică, Bucureşti

Armstrong, K., 2001, Was it inevitable? Islam through history, in J. Hoge, Jr. and G. Rose, How Did This Happen? Terrorism and the New War, p. 53 - 70, Oxford: Public Affairs

Aust, St., Schnibben, C., 2002, Ziua în care s-a cutremurat lumea, Ed. Runa, Bucureşti

Bacchiocchi, S., 2002, Curierul Ortodox, nr. 10 (135), 12 octombrie Badiuzzaman Said Nursi, 2002, Cuvinte. Din opera Risale-i Nur

(Epistolele Luminii). Traducere de George Grigore, Ed. Nesil Maatbalicilik A, Bucureşti

Barna, C., 2007, Cruciada Islamului, Ed. Top Form, Bucureşti Barna, C., 2007, Occident vs. Islam: globalizarea războiului sau a

păcii?, în Cadran Politic, nr. 43 Baylei, R., 2001., Jihadul: învăţăturile islamului de la sursele primare

Coran şi Hadith, Bucureşti Barraeu, J., C., 2001, De l’Islam en général et du monde moderne en

particulier, Collection Pamphlet, Paris Bădulescu, A., 2006, Studiu general cu privire la incriminarea actului

terorist în legislaţia penală românească, în, Terorismul Azi, p. 3 - 20, vol. I., A.S.C.T.

Bergen, P., L., 2002, Războiul sfânt, Ed. Alfa, Bucureşti Blond, P., Pabst, A., 2005, The Roots of Islamic Terrorism, în

International Herald Tribune, 28 iulie, Londra Bostom, G., A., 2005, The Legacy of Jihad, un recueil de textes sur le

djihad, Ed. Prometheus Books, London

Page 78: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

80

Bouthaina, S., 2006, Islamophobia :A second Holocaust in the making, february 14, in www.dailystar.com.lb

Bush, G., 2001, in U.S. Departament of State, in, http:usinfo.state.gov Cantemir, D., 1977, Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane. Ed.

Minerva, Bucureşti Cardini, F., 2002, Europa şi Islamul, Ed. Polirom, Iaşi Chelaru, M., 2004, Jihad, Ed. Timpul, Iaşi XXX, Coranul Cel Sfânt în limba română, 2004, Ediţia a III-a, Ed.

Islam, Bucureşti Delcambre, A., M., 2003, L’islam des interdits, Éditions Desclée de

Brouwer, Paris Delcea, C., 2006, Terorismul internaţional, în Terorismul Azi, vol.1, an

1, iulie, I.S.C.T. Delcea, C., 2007, Ad-Terorismul, Ed. A.S.C.T., Cluj-Napoca Dengg, A., 2007, Terorismul – o ameninţare asimetrică, în Impact

Strategic, nr. 2, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti

Elsasser, J., 2006, Comment le Djihad est arrivé en Europe, Vevey, Editions Xenia, Paris

Ferro, M., 2003, Şocul Islamului. Secolele XVIII - XXI, Ed. Orizonturi, Bucureşti

Firestone, R., 1990, Jihad: originea războiului sfânt în islam, Ed. Universităţii Oxford

Frattasio, A., 2006, Profilul teroristului, Roma, 2006 Gallez, E., M., 2004, Le Messie et son proph?te, Aux origines de

l’Islam, 2 tomes, Tome 1. De Qumran ? Muhammad, Tome 2. Du Muhammad des Califes au Muhammad de l’histoire, Versailles, Éditions de Paris (http://www.ict-toulouse.asso.fr/ble/site/659.html)

Grigore, G., 2005, Coranul, Ed. Herald, Bucureşti Hassan, N., 2002, An arsenal of believers: talking to the „human

bombs”, în International Society of Political Psychology Conference, p. 16 - 19 July, Berlin

Huntington, S.P., 2001, Fundamentalismul islamic şi asemănările sale cu doctrina teroristă, în The New York Times, 12 noiembrie

Ibn - Ruşd - Averroes, 200, Cuvânt hotărâtor, Ed. Kriterion, Bucureşti Ibram, N., 2000, Islamul şi valenţele lui. Pelerinaj în locurile sfinte ale

Islamului. Ed. Ex Ponto, Constanţa Ibram, N., 2005, Religie islamică. Curs, Universitatea „Ovidius”,

Constanţa, Facultatea de litere Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6 Imam An-Nawawi, 1994, 40 Hadişuri, Ed. Cris Book Universal,

Bucureşti Isopescu, S., O., 1912, Coranul. Traducere din limba arabă, Chişinău,

Editura Eta, Cluj-Napoca

Page 79: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

81

Osama bin Laden, 1996, Interviu ziarului Nida ul-Islam, pe 15noiembrie, în Stoina, N., 2005, Istoric şi evoluţii ale conceptului de Jihad, în, http://actrus.ro

Jamil Zeino, M., 2005, Comment comprendre le Coran?, Éd. Chama, Paris

Lammens, H., 2003, Islamul contemporan, Ed. Corint, Bucureşti, 2003 Louis de Premare, 2001, Originile islamului, Ed. Cartier, Bucureşti Merad, A., 2001, Islamul contemporan, Ed. Corint, Bucureşti Mervin, S., 2002, Histoire de l’Islam: Fondements et doctrines,

Collection Champs Flammarion, Paris Miquel, A., 1994, Islamul şi civilizaţia sa; secolele VII-XX. Ed.

Meridiane, Bucureşti, vol 1-2 Mircea, V., 2007, Islamul – de la producător de idei la izvor de

terrorism: Drumul de la renaştere la terorism, în Cadran Politic, nr. 43 Nidzara, A., 2007, Este Bosnia ameninţată de fundamentalismul

islamic?, în, www.euractiv.ro Nistor, O., 1984, Între Antichitate şi Renaştere. Gândirea Evului Mediu.

Ed. Minerva, Bucureşti 1984, vol. 1-2 Peters, R., 1977, Jihad in Mediaeval and Modern Islam, Ed. Brill

Academic Pub, London Pohly, M., 2002, Osama Ben Laden şi terorismul internaţional, Ed.

Axel Springer, Bucureşti Qradawy, Y., 2001, Islamul – religia toleranţei, in Islamonline & New

Agency, 13 septembrie Rasid Jabr Al-As’Ad, 2001, Toleranţa religioasă în islam, în Ruslan,

op.cit., Paris Reeber, M., 1999, L’Islam, Les Essentiel Milan, Paris XXX, 2001, Reţeaua terorii, U.S. Departement of State, în

http:usinfo.state.gov Ruslan, Gr., 2003, Învăţătura islamică despre jihad în Coran şi tradiţia

musulmană (Hadith), în http www.geocites.com Said, E., W., 2001, Orientalism, Ed. Anaconda, Timişoara Schrom, O., 2004, În umbra şacalilor – Carlos şi iniţiatorii

terorismului internaţional, Ed.Vremea, Bucureşti. Schuon, Fr., 2001, Să înţelegem Islamul. Introducerea în spiritualitatea

lumii musulmane, Bucureşti Silke, A., 1997, Honour and expulsion, în Terrorism and political

Violence, 9(4) Sîrbu, Benedict I., 2007, Războiul de gherilă între terorism şi lupta

pentru libertate, manuscris Shaltut, M., 1999, L’ islam: dogme et législation, Al bouraq Sourdel, D., 2001, Istoria arabilor, Ed. Corint, Bucureşti Sourdel, D., 2002, Vocabulaire de l’islam, N°3653, PUF, Collec. Que

sais-je?, noiembrie

Page 80: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

82

Sourdel, J., Sourdel Th., 1975, Civilizaţia Islamului clasic, Ed. Meridiane, Bucureşti

Sookhaleo, P., 2006, Să înţelegem terorismul islamic, Bucureşti Stoina, N., 2005, Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare

a neoterorismului, în http://actrus.ro Stoina, N., 2005, Istoric şi evoluţii ale conceptului de Jihad, în

http://actrus.ro Sultan, A., 2001, Declaraţie, în „O Analiză a Terorismului în Lume

2002”. Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris International, USA Tantawi, M., 2001, în Ager Press, 14 septembrie, apud U.S.

Departement of State, http:usinfo.state.gov Sudais, A., 2001, în Reuters, 28 septembrie, apud U.S. Departement of

State, http:usinfo.state.gov Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6 Young, L-C., 1972, Altruistic Suicide: A Subjective Approach, în

Sociological Bulletin, 21 (2), 1972

Page 81: organizatii teroriste

Capitolul IV

OOrrggaanniizzaaţţiiii tteerroorriissttee iinntteerrnnaaţţiioonnaallee

Abstract: Necesitatea cunoaşterii în detaliu a pregătirii psihice, fizice şi de specialitate a teroriştilor, preocupările manifestate pentru spălarea creierelor viitorilor candidaţi la grupările teroriste, îndoctrinarea religioasă şi nu numai, instruirea pe baza unor elemente desprinse din Marea Enciclopedie a Jihadului.

Cuvinte cheie: repere identitare, mâncătorii de haşiş, Brigăzile Roşii, fedainii palestinieni.

Fenomen social de factură deosebită, terorismul a căpătat la

acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete. Omenirea este confruntată din ce în ce mai des cu o multitudine de acţiuni teroriste unele de o violenţă inimaginabilă, care răspândesc groază, tulbură profund viaţa normală a societăţii, sfidând ordinea de drept, internă şi internaţională, punând în pericol existenţa şi funcţionarea democraţiilor, securitatea naţională a statelor şi chiar pacea mondială.

Înţeles şi ca un „război ascuns, nedeclarat” sau „conflict de mică intensitate, cu obiectiv limitat”, dar şi ca o „boală a secolului al XXI-lea” (Stoina, 2002) terorismul a evoluat atât de mult, încât ştiinţa trebuie să-l investigheze coordonat, sincronizat, cu participarea tuturor domeniilor şi ramurilor sale începând de la “a” şi ajungând până la “z” ( Stoina, 2002). Această intenţie nu ar fi adaptată realităţii dacă nu am aduce în atenţie conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la semnificaţiile sale corelate cu câteva repere identitare, istorice, geografice şi îndeosebi psihologice, ce definesc, în ansamblu, organizaţiile teroriste şi operaţiunile criminale întreprinse.

Este cunoscut că terorismul nu reprezintă o problemă nouă (Seger, 1992). Din punct de vedere istoric, terorismul a apărut în

Page 82: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

84

jurul anului 1000 (anul 489 al Hegirei), pe pământul Islamului, cu secta Nizari, ramura iraniană disidentă a imaelismului fatimid. Nizarii refugiaţi apoi în Siria şi-au întemeiat Comanderiile Fida’i şi executau la comandă asasinate politice sau crime selective, sacrificându-şi, uneori, propria viaţă. Mai târziu, au fost numiţi Hasisin (care a dat cuvântul asasin) de la Hasisiyya, care însemna consumator de haşis.

Încă din primul secol de după Hristos, Fanaticii din Palestina au folosit tactica teroristă în lupta lor împotriva ocupaţiei romane. Momente de manifestare a terorismului, ca formă de expresie a terorii, ne sunt cunoscute încă din anul 2380 î.Hr., an în care avem consemnată Bătălia din Uruk, dintre hoarda semitică a lui Sargon, zis şi Sharru - Kenu (suveran legitim) şi armata sumeriană a lui Lugalzagisi. În Persia secolului al X-lea, se cunoaşte că exista organizaţia secretă Societatea Asasinilor (mâncătorii de haşiş) a fanaticilor musulmani (mullahi), folosită pentru răspândirea islamismului în Orientul Mijlociu, prin intimidarea oponenţilor. Începând cu secolul al XIV-lea, perioada deschisă de epoca marilor descoperiri geografice, terorismul şi violenţa organizată se amplifică şi se diversifică în legătură directă cu politica de expansiune colonială a marilor imperii ale timpului, ca instrumente de spoliere economică şi represiune a altor popoare.

Potrivit celor deja precizate, fie că ne oprim asupra oamenilor-dinamită din organizaţia evreiască Stern sau asupra fedainilor palestinieni, fie că ne oprim asupra absolutiştilor islamici sau asupra văduvelor negre ale cecenilor, se poate reţine faptul că pentru a-l înţelege pe terorist trebuie să-i studiezi psihopatologia şi să încerci să afli originea terorii (Frattasio, 2006).

Pornind de la o serie de date privind istoricul, localizarea, ideologia sau obiectivele urmărite de organizaţiile teroriste (Terrorist Group Profiles, Departamentul de Stat al S.U.A.; traducere de Costandache, C., şi Ferchedău - Muntean, M., apud Hlihor, I., Manuscris, 2006.; http://worldwildewar.3x.ro; de văzut şi: http://web.nps.navy.mil/library; Raufer, X.(1978). La nebuleuse: le terrorisme du Moyen Orient. Ed. Fayard, Paris), în cele ce urmează ne-am propus să aducem în atenţie „Geneza terorii”,

Page 83: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

85

oprindu-ne asupra unor organizaţii, mai mult sau mai puţin cunoscute.

IV.1. Al Fatah – Consiliul Revoluţionar Cunoscută drept Organizaţia Abu Nidal, Brigăzile

Revoluţionare Arabe, Septembrie Negru sau Organizaţia Revoluţionară a Musulmanilor Socialişti, Al Fatah - CR a fost fondată în 1974, ca o consecinţă a desprinderii lui Abu Nidal (Sabri al-Banna) din organizaţia Fatah. Scindarea care a dus la crearea noii organizaţii a fost rezultatul influenţei jucate de regimul irakian care îl sprijinise pe Abu Nidal (Sabri al-Banna) să lanseze operaţiuni teroriste independente pentru a servi intereselor irakiene. Încă de la înfiinţare, organizaţia s-a considerat ca fiind adevărata organizaţie Fatah, acuzându-i pe liderii organizaţiei de trădare.

Între 1974 – 1980, cartierul general al organizaţiei s-a aflat în Bagdad, iar activităţile sale au fost coordonate, în special, de către irakieni, care i-au acordat suport logistic substanţial lui Abu Nidal (Sabri al-Banna). Această perioadă a fost caracterizată de atacuri teroriste îndreptate cu preponderenţă împotriva ţintelor siriene ţi a celor aparţinând organizaţiei Fatah / OEP.

La începutul anilor ’80, datorită, pe de o parte, dezacordului apărut între irakieni şi Al Fatah - CR, referitor la independenţa organizaţiei sale şi, pe de altă parte, interesului manifestat de către Irak, în cursul războiului cu Iranul, în îmbunătăţirea relaţiilor sale cu Occidentul, Abu Nidal şi susţinătorii săi au fost expulzaţi din Irak şi s-au stabilit în Siria. Ulterior, în 1985, cartierul general a fost mutat în Libia. Noul mod de operare şi activităţile desfăşurate în taberele din sudul Libanului au produs o gravă scindare în cadrul organizaţiei, soldată cu plecarea, în 1989, a doi lideri : Atef Abu Baker, membru al Comitetului Central, şi Abdel Rahman Issa, membru al Biroului Politic. Ei l-au acuzat pe Abu Nidal că, de teama unor acte de subversiune interne, a ordonat uciderea a 150 de militanţi (http://worldwildewar.3x.ro). Încercarea de reconciliere cu Fatah şi liderul acesteia, Yasser Arafat, soldată şi ea cu eşec, a făcut ca Abu Nidal să fie mai izolat ca niciodată.

Page 84: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

86

Organizaţia este formată dintr-o serie de comitete funcţionale, inclusiv politice, militare şi financiare, fiind considerată cea mai activă şi mai periculoasă organizaţie teroristă palestiniană, cu numeroase victime la activ:

• 15 iunie 1978 – asasinarea lui Ali Yassin, reprezentantul O.E.P. în Kuweit

• 3 august 1978 – asasinarea lui Izz al-Din al-Kalak, reprezentantul O.E.P. la Paris şi a unuia dintre asistenţii săi

• 27 iulie 1980 – atac împotriva unei şcoli pentru copiii evrei, din Antwerpen, Belgia. Asumarea responsabilităţii pentru asasinarea ataşatului comercial alIsraelului la Bruxelles

Desfăşurând activităţi teroriste în 20 de ţări, soldate cu moartea sau rănirea a aproximativ 900 de persoane, organizaţia Al Fatah - CR şi-a demonstrat capacitatea de a opera în zone întinse din Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud şi Europa. Spre deosebire de alte organizaţii palestiniene, ea a organizat operaţiuni şi acte teroriste împotriva unor obiective aparţinând unui număr mare de ţări şi împotriva militanţilor palestinieni acuzaţi de atitudine moderată (http://worldwildewar.3x.ro).

După 1980, Al Fatah- CR a atacat şi ţinte occidentale, dar şi obiective aparţinând Iordaniei şi statelor din Golf, continuând în acelaşi timp să lanseze atacuri împotriva militanţilor si liderilor Fatah. Printre ţinte se numără Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa, Israelul, organizaţiile palestiniene moderate, O.E.P. şi diferite ţări arabe. Astfel, avem atacuri comise la:

• 1 mai 1981 – asasinarea lui Heintz Nittel, preşedintele Asociaţiei de Prietenie Austria-Israel in Viena, Austria;

• 1 iunie 1981 – asasinarea lui Naim Khader, reprezentantul O.E.P. la Bruxelles, Belgia;

• 29 august 1981 – atac cu maşină-capcană împotriva sinagogii din Viena soldat cu doi morţi şi 17 răniţi;

• 3 iunie 1982 – încercare de asasinare a lui Shlomo Argov, ambasadorul israelian în Marea Britanie. Atacul s-a soldat cu operaţiuni militare desfăşurate de Israel în Liban împotriva O.E.P.;

• 9 august 1982 – atac cu focuri de mitralieră asupra restaurantului evreiesc Goldberg din Paris;

Page 85: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

87

• 16 septembrie 1982 – asasinarea unui diplomat kuweitian la Madrid;

• 8 februarie 1984 – asasinarea ambasadorului Emiratelor Arabe Unite la Paris;

• martie 1984 – asasinarea unui diplomat britanic în Atena;

• 24 martie 1984 – descoperirea unei bombe la Hotelul Intercontinental din Amman, în cursul unei vizite a reginei Elisabeth a II-a în Iordania;

• 4 decembrie 1984 – În faţa Hotelului Bucuresti, din Capitală, a avut loc un atentat terorist săvârşit de către Organizaţia Al Fatah - CR (Septembrie Negru) executat de către Ahmed Muhammad Ali Al Hersh, un student iordanian de naţionalitate palestiniană, aflat de mai mulţi ani în România şi care, până în acel moment, nu se remarcase cu activităţi deosebite. Victimă i-a căzut Azmi Al Mufti, funcţionar al Ambasadei Iordaniei la Bucureşti.

Atacurile importante au vizat aeroporturile din Roma şi Viena în decembrie 1985, şi sinagoga Neve Shalom, din Istanbul, unde au fost ucise 22 persoane. Deturnarea zborului Panam73, în Karachi, în septembrie 1986, a vasului grecesc de croazieră Poros, în iulie 1988, fac parte dintr-un lung şir de atacuri comise de organizaţia Al Fatah - CR. Între altele, membrii organizaţiei sunt suspectaţi de asasinarea adjunctului liderului O.E.P., Abu Iyad, cea mai înaltă oficialitate a acestei organizaţii după Yasser Arafat, şi a lui Abu el-Hol, comandantul forţelor din sectorul de vest al Fatah, în Tunis, la 14 ianuarie 1991. În ianuarie 1994, Al Fatah - CR a asasinat un diplomat iordanian în Liban şi a fost implicată în uciderea reprezentantului O.E.P. în Liban.

Deşi se consideră că păstrează încă potenţial de periculozitate, Al Fatah- CR şi-a diminuat atacurile teroriste în anii ’90, datorită noilor sale relaţii cu Iranul. În decembrie 1998, organizaţia a revenit în Irak, unde grupul îşi menţine şi astăzi prezenţa, desfăşurând diverse operaţii în Liban, pe valea râului Bekaa, şi în câteva tabere de refugiaţi palestinieni din zona de coastă a Libanului.

Page 86: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

88

IV.2. Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică) Hamas reprezintă acronimul arab de la Mişcarea de

Rezistenţă Islamică (Harakat al-Muqawamah al-Islamiyya). În cadrul Hamas se poate sesiza influenţa organizatorică şi ideologică a organizaţiei Fraţii Musulmani (Muslim Brotherhood - MB), înfiinţată în 1920 în Egipt, care şi-a întărit activitatea în anii ’60 – ’70 în lumea arabă – în special, în Iordania şi Egipt.

Mişcarea Hamas (în arabă „curaj”) a fost înregistrată legal în Israel, în 1978, de către şeicul Ahmed Yassin, liderul spiritual al acesteia, sub forma unei asociaţii islamice denumite Al-Mujamma Al Islami. Organizaţia a câştigat o multime de suporteri şi simpatizanţi prin intermediul propagandei religioase şi a muncii sociale. O mare parte a succesului înregistrat de Hamas se datorează influenţei câştigate în Fâşia Gaza. Hamas este considerată de specialiştii în infromaţii o organizaţie extremistă islamică. A jucat un rol important în acte subversive violente şi în operaţiuni teroriste extreme atât împotriva Israelului, cât şi împotriva arabilor. În perioada initială a fost condusă de persoane identificate ca aparţinând organizaţiei Fraţii Musulmani, din teritorii.

În timpul Intifadei, Hamas a exploatat momentul pentru dezvoltarea activităţii în Cisiordania, în scopul de a deveni organizaţia fundamentalistă islamică dominantă. Îşi defineşte obiectivul prioritar ca fiind Jihadul pentru eliberarea Palestinei şi înfiinţarea unui stat islamic palestinian „de la Marea Mediterană până la râul Iordan”. A câştigat încrederea palestinienilor prin participarea la violenţe de stradă şi asasinate, întărindu-şi astfel potenţialul şi rolul în cadrul Intifadei. Din cauza activităţii subversive şi teroriste, Hamas a fost scos în afara legii în septembrie 1989.

După războiul din Golf, Hamas a devenit organizaţia cu cea mai mare activitate teroristă în Teritorii şi în interiorul Israelului. Astăzi, este a doua grupare importantă după Fatah şi câteodată este privită ca o ameninţare la adresa hegemoniei naţionalismului laic. În prezent este cel mai puternic grup care se opune procesului de pace în zonă. Un exemplu, îl constituie utilizarea de terorişti sinucigaşi, cu misiunea de a acţiona asupra ţintelor civile din Israel.

Page 87: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

89

Numărul mare de refugiaţi, privaţiunile socio-economice ale populaţiei din taberele de refugiaţi şi statutul relativ scăzut al elementelor naţionaliste până aproape de zilele noastre au făcut ca Hamas să-şi răspândească influenţa asupra refugiaţilor. Vehicularea ideii că eliberarea tuturor palestinienilor este mai importantă în Gaza, alături de factorii sociali, au consolidat influenţa islamică în rândul populaţiei palestiniene. Un alt factor care a ajutat la popularitatea fenomenului islamic a fost acela că mişcarea naţionalistă palestiniană şi O.E.P. au mutat centrul puterii politice din Palestina, prin consolidarea unei conduceri externe, pe cheltuiala celor din interiorul teritoriilor. În opoziţie cu aceştia, campania islamică şi structura sa de conducere s-au dezvoltat în întregime în interiorul Palestinei (al-dakhil) şi astfel au putut servi mai bine interesele palestinienilor.

Infrastructura islamică din teritorii a activat separat, dar în paralel cu instituţiile naţionaliste construite de O.E.P. în anii 1980. Hamas a reusit să formeze un sistem social care să constituie o alternativă structurii politico-sociale oferite de O.E.P. Prestigiul organizaţiei se baza atât pe capacităţile ideologice, cât şi pe cele practice, ca o mişcare a cărei contribuţie la viaţa cotidiană nu a fost mai puţin importantă decât cea din cadrul mişcării de luptă împotriva Israelului şi împotriva ocupaţiei. O schimbare importantă din cadrul organizaţiei a fost tranziţia de la pasivitatea faţă de regimul israelian la activităţi militante şi violente de amploare, în special în interiorul Fâşiei Gaza şi în exteriorul acesteia. Mişcarea şi-a schimbat denumirea în Mişcarea de Rezistenţă Islamică – Hamas şi şi-a dezvăluit caracterul palestinian şi patriotismul. A susţinut că nu este numai o forţă paralelă, ci şi o alternativă la controlul aproape total al O.E.P. şi facţiunilor sale asupra palestinienilor din Teritorii.

În august 1988, Hamas şi-a publicat Declaraţia Islamică, „crezul său ideologic”, care prezenta politica sa la toate nivelurile de luptă, atât împotriva Israelului, cât şi împotriva mişcării naţionaliste a O.E.P. Această declaraţie reprezenta o provocare la adresa O.E.P. şi a opiniei acesteia, conform căreia este singurul reprezentant legitim al poporului palestinian.

Page 88: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

90

Hamas şi-a crescut influenţa prin propagandă în rândul celor care frecventează moscheile. În acelaşi timp, liderii Hamas au lucrat şi la înfiinţarea mai multor structuri proprii organizaţiei.

Aparatul militar al Hamas a fost denumit „Mujahidin”. La început, conducerea nu a încercat să atragă efective mari de activişti în cadrul organizaţiei, scopul fiind de a stabili instrumentele de activitate prin care s-ar putea conta pe un număr redus de activişti la centru. Dar o nouă generaţie de lideri de stradă a apărut din cadrul sistemului structural complex construit de către Fraţii Musulmani, în decursul anilor. Această generaţie, obedientă şi plină de fervoare religioasă, a devenit călăuzitoarea luptei islamice.

La începutul anului 1991, Zaccaria Walid Akel, şeful sectorului terorist al Hamas, a înfiinţat primele batalioane teroriste. În faza iniţială, acestea răpeau şi executau oameni suspectaţi că ar colabora cu Israelul. Asasinarea rezidentului Kafar Darom, Doron Shorshan, în decembrie 1991, a constituit primul asasinat comis asupra unui cetăţean israelian, executat de un asemenea detaşament şi a marcat schimbarea modului de operare al Hamas.

Ideologia de bază a Hamas a fost fundamentată în principal pe curentul Fraţilor Musulmani. În Declaraţia Islamică publicată de către Hamas în august 1988, organizaţia se autodefineşte ca fiind „ramura palestiniană a Fraţilor Musulmani”. Oricum, se poate aprecia că exista o anumită diferenţă între priorităţile Hamas faţă de cele ale Fraţilor Musulmani în Teritorii, în principal referitor la Intifada şi în special în privinţa Jihadului. Fraţii Musulmani înteleg Jihadul ca pe o datorie generală şi ca pe un principiu şi susţine că Islamul va fi realizat în primul rând în lumea musulmană şi apoi, prin violenţă, împotriva Israelului. Hamas a subliniat că Jihadul este singurul mijloc in rezolvarea problemei palestiniene.

Hamas defineşte tranziţia la etapa Jihadului „pentru eliberarea Palestinei” ca pe o datorie religioasă a fiecărui musulman. În acelaşi timp, respinge orice aranjament politic care ar putea antrena renunţarea la o parte din Palestina, care semnifică predarea unei părţi din Islam. Aceste poziţii sunt reflectate în Declaraţie şi în activităţile organizaţiei.

Page 89: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

91

Scopul principal al Hamas este înfiinţarea unui stat islamic în întreaga Palestină. Mijlocul de realizare a acestui scop îl reprezintă lupta armată şi, în ultimă fază, Jihadul la care să participe nu numai musulmanii din Palestina, ci întreaga lume islamică.

Structura Hamas în Gaza şi în Cisiordania se bazează pe o combinaţie de conduceri regionale şi centrale. Cadrul de organizare include:

• infrastructura (Daiwah, literallz isermonizing), care cuprinde recrutarea, distribuirea fondurilor şi întrunirile;

• promovarea violenţei populare în cadrul Intifadei; • securitatea (Amn) – culegerea de informaţii privind

suspecţii de colaborare cu autorităţile. Aceste informaţii sunt transmise „comitetelor de şoc”, care îi interoghează pe suspecţi şi apoi îi asasinează

• publicaţiile (A-’Alam) – broşuri, propagandă prin mass-media, birouri de presă

Hamas este o organizaţie compusă din mai multe nivele independente. Baza socio-politică este menţinută, din punct de vedere material, de „comitetele de caritate”, iar ideologic, de instructaje, propagandă şi acţiuni de incitare, executate în moschei şi alte instituţii, prin intermediul broşurilor. Această bază reprezintă sursa recrutării de membri în cadrul structurilor care se angajează în revolte şi acţiuni populare violente. Aceia care se remarcă în acest tip de activităţi îşi vor găsi, mai devreme sau mai târziu, drumul către structura militară care realizează atacuri violente deopotrivă împotriva israelienilor şi palestinienilor. Militanţii – şi dacă aceştia sunt arestaţi sau asasinaţi, familiile sau rudele – se bucură de suportul moral şi economic oferit de predicatorii din moschei, directori ai Hamas afiliaţi instituţiilor şi de comitetele de caritate.

În decursul violenţelor de stradă, care au legătură cu Intifada, Hamas a implicat o structură terorist-militară compusă din două grupuri:

Luptătorii palestinieni sfinţi (Al-Majahadoun Al-Falestinioun) – reprezintă o structură militară destinată atacurilor teroriste, în

Page 90: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

92

special împotriva ţintelor israeliene. Înainte de izbucnirea Intifadei, structura s-a implicat în pregătirea infrastructurii acestor activităţi.

Secţiunea de securitate (Jehaz Amn) – se ocupă de culegerea de informaţii privind suspecţii de colaborare cu Israelul şi alte elemente locale, în intenţia de a-i pedepsi prin folosirea violenţei, inclusiv cu moartea. Aceste unităţi s-au format în cadrul Majd, un acronim arab pentru Majmouath Jihad u-Dawa (Grupul pentru Războiul Sfânt şi ceremonii) care era, într-adevăr, braţul operativ violent al sectţunii de securitate. În cursul Intifadei, aceste grupări au îmbrăcat diferite forme, ultima fiind reprezentată de Detaşamentele de acţiune Izz al-Din al-Qassam.

Baza înfiinţării Al-Majahadoun Al-Falestinioun a fost pusă în 1982 de către şeicul Ahmed Yassin împreună cu mai mulţi operativi ai Al-Mujam’a. Aceasta presupunea obţinerea de arme şi pregătirea cadrului de luptă împotriva rivalilor palestinieni şi, mai târziu, împotriva Israelului. Această activitate a fost descoperită în 1984 şi Yassin a fost condamnat la 13 ani închisoare, dar la scurt timp, a fost eliberat în cadrul schimbului de prizonieri de la Jibril, în mai 1985. După eliberare, Yassin şi-a orientat activitatea spre înfiinţarea unui aparat militar. Iniţial, s-a acordat o atenţie deosebită luptei împotriva „ereticilor” şi colaboratorilor, în conformitate cu opinia Fraţilor Musulmani că Jihadul ar trebui să izbucnească numai după eliminarea rivalilor din interior. În acelaşi timp, s-a pregătit şi o infrastructură militară, inclusiv stocarea de arme pentru războiul împotriva Israelului. Imediat după izbucnirea Intifadei, au fost recrutaţi membri care să participe la Jihadul militar. Activitatea acestui grup includea atacuri teroriste obişnuite şi s-a manifestat numai la începutul Intifadei.

Secţiunea de securitate (Jehaz Amn) a fost înfiinţată la începutul anului 1986, de şeicul Yassin şi alţi doi asociaţi ai săi care au activat în Al-Mujama. Rolul sectiunii era acela de a supraveghea activitatea colaboratorilor suspectaţi şi a altor persoane care acţionau într-o manieră contrară principiilor Islamului. Între 1986 – 1987, la recomandarea celor doi şefi ai Secţiunii, Yassim a hotărât înfiinţarea detaşamentelor de acţiune – Majd, însărcinate cu asasinarea ereticilor şi a colaboratorilor.

Page 91: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

93

Yassim i-a convins pe lideri că trebuie să-i asasineze pe toţi cei declaraţi colaboratori în urma interogatoriilor, şi să întărească această instrucţiune printr-o directivă religioasă. Acest mod de acţiune a continuat până în momentul izbucnirii Intifadei, când în cadrul Hamas s-au efectuat schimbări importante, care au condus la acţiuni militare organizate împotriva ţintelor israeliene. Unităţile Majd au devenit parte integrantă în reţeaua Al-Mujahidoun.

Aparatul militar al Hamas a parcurs o serie de schimbări în timpul Intifadei, ca rezultat al măsurilor preventive şi al poziţiei forţelor israeliene, în urma atacurilor teroriste importante purtate de membrii Hamas. Detaşamentele de acţiune Izz al-Din al-Qassam reprezintă structura finală a acestui aparat. Acestea se fac responsabile de majoritatea atacurilor teroriste Hamas, din ianuarie 1992. În aceste detaşamente activează zeci de suspecţi căutaţi în Gaza. Unii dintre aceştia au început să acţioneze, de asemenea, şi în Cisiordania din moment ce se recrutau palestinieni din această zona pentru executarea unor atacuri teroriste în Israel. Unii dintre aceştia au fost prinşi şi omorâţi, iar alţii au fugit în Egipt. Câteva zeci de membri Hamas sunt activi în Teritorii, în majoritate aceştia fiind membri ai Detaşamentelor de acţiune Izz-al-Din al-Qassam.

Hamas se bucură de un puternic suport financiar, iar rivalii acestei organizaţii susţin că acesta este principalul motiv de creştere a puterii sale. Hamas primeşte suport financiar de la organismele neoficiale saudite şi de la statele din Golf (în ultimul timp, şi din partea Iranului). Aceste fonduri sunt distribuite diferitelor grupuri şi asociaţii care se identifică cu mişcarea şi de la acestea, mai jos, la membrii din teritoriu.

O reţea amplă de asociaţii de caritate (Jama’a Hiriya) şi comitete (Lejan Zekath) activează în Teritorii, în baza a două acte legislative iordaniene: Legea Instituţiilor Sociale şi de Caritate şi Regulamentele privind Colectarea de Fonduri de Caritate. Hamas se foloseşte extrem de mult de aceste asociaţii şi comitete care (împreună cu moscheile şi uniunile) reprezintă organisme de faţadă ale organizaţiei care acţionează în paralel şi servesc la acoperirea operaţiunilor. Ideologia mişcării acordă o atenţie deosebită activităţilor de caritate (zekath, care este, de asemenea, şi unul

Page 92: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

94

dintre cele cinci principii ale Islamului). Activitatea de caritate poate servi la atragerea oamenilor la Islam şi implicit la creşterea prestigiului Hamas.

Reţeaua asociaţiilor de caritate reprezintă un paravan al activităţilor acoperite, inclusiv al legăturilor cu liderii aflaţi în străinătate, transferurilor de fonduri către membrii din teren şi identificarea potenţialilor recruţi. Importanţa deosebită pe care Hamas o acordă activităţilor deschise – caritate şi bunăstare – au fost puse în evidenţă în momentul arestării şi executării mai multor membri.

Un aspect important al asociaţiilor şi comitetelor de caritate îl reprezintă rolul acestora în canalizarea fondurilor în regiune. Chiar dacă o mare parte din aceste fonduri se foloseşte în activităţi de caritate, nu se poate face întotdeauna o distincţie clară între o activitate nevinovată de caritate şi aceea de finanţare a activităţilor acoperite subversive şi teroriste. Asociaţiile de caritate pot participa la transferarea fondurilor Hamas prin intermediul infrastructurii financiar-administrative. Metodele comune sunt schimburile de bani, cecurile emise pe numele unor membri şi firme din străinătate, conturi de afaceri în străinătate cu interes economic în teritoriu şi transferurile în numerar, direct din străinătate, executate de obicei prin bănci occidentale (în Marea Britanie, S.U.A. şi Germania). Mişcarea islamică din Israel serveşte şi la canalizarea transferurilor de fonduri. Alocarea fondurilor obţinute de Hamas se ridică la câteva zeci de milioane de dolari pe an.

IV.3. Jihadul Islamic Egiptean La începutul anilor ’70, organizaţia a luat fiinţă prin

desprinderea unor elemente tinere, de orientare radicală, din organizaţia Al Gama’A Al Islamyya. Localizarea geografică indică Egiptul (zona de sud). După apariţia grupării, aceasta s-a divizat în două facţiuni: una condusă de Ayman AL-Zawahiri, în prezent în Afganistan, şi Brigăzile Al-Fateh, mişcare condusă de Ahmad Hasayn Agiza. Şeicul Aaman Al-Zawahiri, aflat în Afganistan, până la începutul anului 2002, este principalul finanţator al Frontului Islamic Mondial al lui Osama bin Laden. La fel ca şi

Page 93: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

95

Gama’A Al Islamyya, facţiunile Jihad s-au subordonat liderului spiritual, şeicului Umar Abd-Al Rahman, aflat în închisoare în S.U.A.

Primul lider al Jihad-ului se afla în închisoare în Egipt, când s-a alăturat ideii şeicului Al Rahman de a chema la formarea unui „front paşnic”. Cei doi şi-au intensificat apelurile pentru o stopare a influenţei occidentale în ţările islamice, concentrându-şi acţiunile împotriva obiectivelor occidentale, în special a celor americane. Obiectivul facţiunilor Jihad este de a înlocui regimul condus de Hosni Mubarak cu un regim islamic. Jihad-ul egiptean activează în celule mici, sub acoperire, recrutându-şi membrii din rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 – 30 de ani, aceştia fiind antrenaţi în tabere din Egipt, Afganistan, Pakistan, Sudan sau din alte zone ale globului. Gruparea a revendicat numeroase atacuri teroriste împotriva guvernului egiptean, oficialilor şi instituţiilor, liderilor şi instituţiilor creştine, obiectivelor occidentale, americane şi israeliene. Adjunctul lui Ayman Al-Zawahiri, Mohamed Al Zawahiri, a fost arestat, în anul 1999, în Emiratele Arabe Unite, şi predat autorităţilor egiptene, fiind condamnat la moarte în contumacie pentru participarea la asasinarea preşedintelui egiptean Anwar Al-Sadat, în anul 1981.

Pentru a-şi desfăşura activităţile, Grupările Jihad din Egipt primesc fonduri din diferite ţări, precum Iran, Sudan, sau de la grupările militante islamice din Afganistan, inclusiv din partea grupării lui Osama bin Laden. De asemenea, gruparea încearcă să coopereze cu notabilităţile şi instituţiile locale pentru obţinerea de donaţii şi să colaboreze cu reţelele criminalităţii organizate din Egipt, în special împotriva comunităţii creştine copte. Are în vedere obţinerea de fonduri prin intermediul diferitelor organizaţii islamice neguvernamentale. Dacă iniţial Jihad-ul a avut ca obiective comunitatea creştină coptă şi turiştii occidentali, în prezent este orientat şi specializat în atacuri armate împotriva înalţilor oficiali ai Guvernului egiptean. Gruparea a revendicat încercarea de asasinare a ministrului de Interne, Hassan Al Alfi, în august 1993, şi a primului-ministru, Atef Sedky, în noiembrie acelaşi an.

Page 94: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

96

Forţele de securitate egiptene îşi concentrează atenţia asupra Jihad-ului datorită gravităţii pericolului rezultat din acţiunile grupării împotriva regimului lui Hosni Mubarak. În perioada în care generalul Zaki Badr s-a aflat la conducerea Ministerului de Interne, aproape 8000 de activişti ai grupării au fost întemniţaţi. Cu toate acestea, infrastructura organizaţiei nu a fost distrusă, fapt care a determinat ca după instalarea noului ministru de Interne, generalul Abd Al halim Moussa, membrii grupării să-şi reia activitatea.

În iunie 1992, după ce activiştii Jihad-ului l-au ucis pe Faraj Fodah, unul dintre susţinătorii păcii israeliano-egiptene, aceştia au întocmit o „listă de acţiune” care releva că gruparea era pregatită pentru a întreprinde acţiuni teroriste împotriva a încă zece personalităţi, printre acestea aflându-se ministrul de Interne şi ziaristul Anis Mansour. Din 993 gruparea nu a condus nici un atac pe teritoriul Egiptului. Cu toate acestea, a continuat să reprezinte o ameninţare împotriva Statelor Unite, datorită faptului că şeicul Umar Abd Al Rahman se află încă în detenţie în SUA, precum din cauza arestării unor membri ai grupării care activau în Albania, Azerbaijan şi Marea Britanie.

IV.4. Gama’a al-Islamyya (Gruparea Islamică) Gama’a al-Islamiyya a apărut în anii ’70, mai mult ca un

fenomen decât ca o grupare organizată, în special în închisorile egiptene, iar, mai târziu, în unele universităţi. Fenomenul Grupării Islamice a fost influenţat în principal de ideologia militantă a lui Sayyid Qutb (executat în 1966), care a deschis drumul pentru înfiinţarea multor ramuri islamice militante în Egipt şi lumea arabă.

După 1971, urmare a eliberării, de către preşedintele Sadat, din închisorile egiptene, a majorităţii prizonierilor islamici, mai multe grupări militante au început să se organizeze. Aceste grupări sau celule au luat nume precum Partidul Eliberarii Islamice, al-Takfir wal-Hijra (Excomunicare şi Emigraţie), Al-Najun min al-Nar (Salvaţi din Infern) şi Jihad (Războiul Sfânt), precum şi multe altele, inclusiv al-Gama’a al-Islamiyya (Gruparea Islamică). Fiecare celulă acţiona separat şi de sine stătător, fapt care permitea

Page 95: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

97

organizaţiei să fie structurată, dar în acelaşi timp să aibă o organizare flexibilă. Se pare că a existat un anume tip de contact între liderii diferitelor grupări, dar nu este clar dacă a existat vreodată vreo orientare comună a tuturor grupărilor.

Pacea cu Israelul din 1979 a dat un nou sens violenţelor fundamentaliste. Din dorinţa puternică de a susţine progresul datorat politicii sale de pace, Sadat s-a apropiat tot mai mult de politica americană. Astfel, în minţile islamiştilor, el personifica eşecul pe plan intern şi trădarea în plan extern. A fost perceput ca neglijându-şi vecinii arabi în favoarea unor legături mai strânse cu Vestul şi în special cu Israelul şi Statele Unite. Asasinarea lui Sadat, în octombrie 1981, de către membri ai Jihadului, a demonstrat că militanţii islamici erau capabili să dea o lovitură exact în inima puterii.

Primii ani ai lui Mubarak, ca succesor al lui Sadat, au fost marcaţi de o perioadă de linişte. Ulterior, militanţii religioşi şi-au intensificat campania de violenţe şi au zdruncinat puternic stabilitatea ţării. Această escaladare poate fi pusă, în parte, pe seama neajunsurilor sociale generate de o politică structurală de sistematizare economică şi a tergiversării în procesul de democratizare. Militanţii islamici au dat o nouă expresie frustrărilor socio-economice endemice. Există o rată mare a şomajului în rândul absolvenţilor de liceu şi de universităţi, iar mulţi dintre emirii (comandanţii) Al-Gama’a al-Islamiyya proveneau din rândul acestora. Oraşele mai sărace din nordul şi centrul Egiptului, de exemplu Assiut, au oferit, de asemenea, un număr mare de aderenţi.

Militanţii islamişti sunt organizaţi în grupări separate care, se crede, ar număra câteva mii de membri. Alcătuiţi în celule de extremişti fundamentalişti, ei sunt uniţi sub credinţa că folosirea forţei pentru a împinge societatea egipteană spre regula islamică, este o datorie religioasă a Jihadului. „Grupările islamice extremiste ale Al-Gama’a al-Islamiyya nu au legături cu organizaţia Fraţii Musulmani, care urmăresc în principal recunoaşterea politică. In câteva ocazii, cum ar fi atentatul la viaţa ministrului de Interne egiptean, Hassan al-Alfi din august 1993, Fraţii Musulmani au

Page 96: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

98

făcut o declaraţie prin care condamnau folosirea bombelor, care ar fi un rău periculos.

Riposta guvernamentală la ameninţarea reprezentată de Al-Gama’a al-Islamiyya şi alte grupări militante violente nu a întârziat să apară. Astfel, a fost declanşat războiul de epurare a militanţilor. A fost promovată o nouă legislaţie, în efortul de combatere a grupărilor. Au fost luate şi alte măsuri care să ţină pasul cu ascensiunea Islamului. În noiembrie 1992, administraţia Mubarak a ameninţat că nu mai puţin de 40.000 de moschei particulare, bănuite a reprezenta „pepiniere” de militanţi, vor fi preluate sub controlul Guvernului. Ministrul Cultelor şi Religiei a făcut o declaraţie pin care avertiza că statul nu va mai permite ca moscheile să devină centre pentru activitate extremistă.

La 17 noiembrie 1997, 58 de turişti şi patru egipteni au fost ucişi în sudul Luxor-ului, în cel mai sângeros atac de când Al-Gama’a al-Islamiyya a ridicat, în 1992, armele împotriva regimului preşedintelui Hosni Mubarak. Câteva săptămâni mai târziu, în numele Al-Gama’a al-Islamiyya au fost făcute două declaraţii – una care chema la încetarea atacurilor îndreptate asupra turiştilor străini, iar cea de-a doua care nega că o astfel de hotărâre a fost luată. Ruptura a început să devină evidentă cu adevărat în iulie, după armistiţiul cerut de liderii din închisoare ai Al-Gama’a al-Islamiyya. Cele două declaraţii contrare au aratat clar că Al-Gama’a al-Islamiyya era scindată atât în interiorul, cât şi în afara Egiptului.

Declaraţia de încetare a focului a fost făcuta de facţiunea lui Osama Rushdi, o persoană oficială a Al-Gama’a al-Islamiyya, care a fost însărcinat cu relaţiile cu presa. El locuieşte în Olanda, unde editează publicaţia Al-Murabitoun (Luptătorii Vigilenţi). Declaraţia radicală a fost făcută de Refaei Ahmed Taha, unul dintre liderii Al-Gama’a al-Islamiyya, despre care se crede că ar locui undeva în Afganistan.

O consecinţă a acestei scindări a organizaţiei ar fi aceea că formaţiunile nou-desprinse şi înarmate din Egipt pot comite atacuri şi mai violente, iar grupările aflate într-o permanentă mişcare în Egipt pot acţiona independent. Potrivit unor surse ale securităţii

Page 97: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

99

egiptene, unităţile Al-Gama’a al-Islamiyya din sudul Egiptului acţionau independent, în lipsa unei coordonări cu structura de comandă politică, într-o manieră denumită de ei „lovitură militară”.

Principala contribuţie a lui Qutb a fost aceea de a da legitimitate islamică religioasă Jihadului, prin folosirea de mijloace violente îndreptate împotriva regimurilor laice arabe, percepute de el ca fiind eretice. El a dat întâietate acestui tip de Jihad, faţă de revoluţia socială islamică religioasă a Fraţilor Musulmani. Membrii noilor grupări considerau organizaţia tradiţionala Fraţii Musulmani şi ideile fondatorului acesteia ca fiind total depăşite. Sayyid Qutb a propovăduit, de asemenea, că statele musulmane trebuie să se conducă după Coran, toate celelalte forme de reguli fiind negări ale Coranului şi blasfemii. Acesta mai consideră că nu pot exista compromisuri între cele două sisteme şi cele două societăţi.

Ţintele luptei militanţilor pentru crearea unui stat islamist au inclus miniştri şi oficiali ai Guvernului egiptean (inclusiv două atentate la viaţa preşedintelui Hosni Mubarak). Printre cei vizaţi se mai numărau ofiţeri de poliţie, intelectuali laici, creştini copţi şi turişti străini. Recent, militanţii au început să atace şi bănci, în demersul lor de a impune interzicerea cametei. Orice este considerat că aduce ofensă moralităţii este atacat, inclusiv concertele, filmele sau magazinele de casete video.

În ochii militanţilor lovirea următoarelor ţinte este perfect întemeiat: ofiţerii de poliţie, pentru că apără statul laic şi intelectualii liberali, pe motiv că scrierile lor îndeamnă la apostazie şi ateism. În iunie 1992, Farag Foda, un scriitor cunoscut pentru vederile sale laice şi un oponent declarat al grupărilor militante, a fost împuşcat mortal, atacul fiind revendicat de Al-Gama’a al-Islamiyya. Şeicul Muhammad al-Ghazali, preot la Al-Azhar (un institut al învăţăturilor islamice de prestigiu), a depus mărturie în cadrul procesului celor acuzaţi de uciderea lui Foda. El a declarat ca oricine s-a împotrivit legii islamice a fost un apostat şi ar putea fi ucis de către stat sau dacă nu, de către musulmanii religioşi.

Creştinii copţi, cea mai mare minoritate religioasă din ţară, au fost, de asemenea, vizaţi. Mulţi militanţi îi consideră pe aceştia infideli şi, în consecinţă, ţinte potrivite pentru Jihad. Atacurile au

Page 98: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

100

fost concentrate cu precădere asupra provinciilor din centrul şi nordul Egiptului, cum ar fi Minya, Assiut şi Sohag, unde creştinii trăiesc în număr mare şi au o mare influenţă în viaţa economică.

Militanţii au atacat obiective turistice din două motive principale: în primul rând, pentru a slăbi credibilitatea Guvernului, lovindu-l acolo unde îl doare cel mai mult, în sectorul economic, iar în al doilea rând, pentru a elibera Egiptul de sub influenţa Occidentului. Într-un interviu acordat BBC, şeicul Omar Abdel Rahman, unul dintre liderii militanţilor islamişti, a declarat că turismul aduce în Egipt principii morale viciate şi boli precum SIDA.

IV.5. Hezbollah Hezbollah este o organizaţie care aderă la ideologia lui

Khomeini şi care reprezintă o “umbrelă” pentru diferitele grupări radicale şiite. Organizaţia s-a înfiinţat în 1982, în urma încheierii războiului Galileei şi a instălării păcii în Liban, precum şi ca urmare a creşterii prezenţei iraniene şi a influenţei acesteia în zonă.

Organizaţia Hezbollah s-a înfiinţat ca un organism al fundamentaliştilor şiiti condus de clerici care vedeau în adoptarea doctrinei iraniene o soluţie a instabilităţii politice din Liban. Aceasta prevedea şi folosirea terorii ca mijloc de realizare a obiectivelor politice (răsturnarea regimului creştin, instaurarea în Liban a unei Republici Islamice, supunerea Falangelor libaneze Guvernului legal, eliminarea din Liban a „practicilor imperialismului occidental”, lupta împotriva Israelului şi desfăşurarea de alegeri populare).

Organizaţia Hezbollah desfăşoară o vastă campanie în scopul realizării unui front comun cu alte grupuri teroriste, printre care Hamas şi Jihadul Islamic. Gruparea are în vedere amplificarea acţiunilor teroriste împotriva Israelului, dar şi asupra obiectivelor acestuia din străinătate. De asemenea, organizaţia urmăreşte intensificarea activităţilor proprii în plan financiar, propagandistic, informativ şi contrainformativ, atât pe teritoriul libanez, cât şi în alte state ale lumii, unde şi-a constituit puncte de sprijin.

Page 99: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

101

Până în 1982, Iranul a trimis luptători din Garda Revoluţionară Iraniană să îşi aducă aportul la înfiinţarea Mişcării Revoluţionare Islamice în Liban. Aceştia participau şi la Jihad, Războiul Sfânt împotriva Israelului. Aceste forţe amplasate în zona Ba’albeck, din nordul Văii Bekaa, au oferit zonei un caracter islamic-iranian şi au constituit punctul central al organizaţiei Hezbollah din Liban.

Organizaţia dispune de tabere de pregătire în Liban, precum şi în exteriorul ţării. Se urmăreşte construirea unor forţe umane de încredere pentru structura militară şi pentru activitatea teroristă. Liderul spiritual al mişcării din Liban este şeicul Muhammed Hussein Fadlallah, care acţionează ca şef al Mujtahid – mediator al Legii Islamice în cadrul comunităţii şiite din Liban. Cu trecerea timpului, Hezbollah a devenit al doilea grup reprezentat la nivel local şi condus de funcţionari regionali.

Logistica militară a organizaţiei, utilizată în confruntările armate din zona Orientului Mijlociu, este procurată, în principal, din Iran, Rusia, Irak si Bosnia-Herţegovina. Pe parcursul dezvoltării infrastructurii organizatorice, Hezbollah cu ajutorul Iranului şi al Siriei, a început să-şi extindă reţeaua militară în Ba’albeck. Miliţiile sale s-au răspândit în vecinătatea şiită din sudul şi vestul Beirutului şi în sudul Libanului.

Ideologia organizaţiei se bazează pe doctrina lui Khomeini, având ca obiectiv înfiinţarea unei republici pan-islamice conduse de clerici religioşi. Punctul de vedere al organizaţiei, publicat pentru prima dată în „Platforma politică” din februarie 1985, este următorul: „Soluţia problemelor din Liban este înfiinţarea unei Republici Islamice, deoarece, numai acest tip de regim poate oferi dreptate şi egalitate cetăţenilor libanezi. Organizaţia Hezbollah este de părere că un obiectiv important este lupta împotriva „imperialismului occidental” şi eradicarea acestuia din Liban. Grupul militează pentru o retragere completă a americanilor şi francezilor din Liban, inclusiv a instituţiilor lor. Conflictul cu Israelul este privit ca un element de interes central. Se urmăreşte distrugerea completă a statului Israel şi înfiinţarea unui regim islamic, inclusiv în Ierusalim.

Page 100: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

102

O dovadă a ideologiei radicale promovată de grup o reprezintă folosirea terorii ca mijloc de obţinere a obiectivelor proprii. Hezbollah face referire la Israel („Micul Satan”) şi îl caracterizează ca fiind „străin în regiune şi o ameninţare la adresa Islamului şi a musulmanilor”. Distrugerea Israelului şi eliberarea Ierusalimului reprezintă o obligaţie religioasă. Organizaţia justifică folosirea terorii împotriva acestor inamici ca „o armă în mâinile celor slabi şi subjugaţi împotriva unui agresor puternic”. În efortul de a acţiona şi realiza liniile directoare ideologice, liderii grupării au constituit un plan de acţiune şi au executat atacuri teroriste împotriva forţelor israeliene şi ale celor libaneze, invocând extremismul religios împotriva Israelului şi promovarea ideologiei iraniene. Hezbollah a extins aria de conflict pe teritoriul israelian şi nu s-a limitat la lupta din sudul Libanului.

Odată cu semnarea înţelegerii de la ‘Ta’if (1989) şi care a marcat începutul înţelegerii cu Siria, Hezbollah a fost forţat să se conformeze dictatelor siriene. Interesul Siriei de a se continua atacurile teroriste în sudul Libanului a permis organizaţiei să-şi menţină statutul pe teritoriul acestei ţări şi să fie singura forţă militară importantă, care să nu fie încă dezarmată. Sirienii au prevenit prejudicierea capacităţii militare a Hezbollah de către guvernarea libaneză, sub pretextul opunerii sale în faţa ocupaţiei israeliene. În acelaşi timp, sirienii şi-au întărit dictatele referitoare la organizaţie, în perioada în care erau interesaţi de calmarea situaţiei în sudul Libanului.

Folosind nume sub acoperire, cum ar fi Jihadul Islamic, Organizaţia Revoluţionară pentru Justiţie şi Rezistenţa Islamică, având acordul liderilor religioşi, Hezbollah a executat o serie de atacuri importante împotriva unor ţinte israeliene, americane şi aparţinând Forţei Multinaţionale din sudul Libanului. Mai târziu, atacurile au crescut în intensitate şi au demonstrat o mai bună calificare, în special înainte de deschiderea Procesului de pace. An de an, numărul atacurilor iniţiate şi executate de Hezbollah a crescut, depăşind câteva sute.

Page 101: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

103

IV.6. Jaish-E-Mohammed-Jem (Armata lui Mohammed) Este o grupare islamistă cu baza în Pakistan, care s-a extins

rapid din punct de vedere al numărului de membri şi al capacităţii de acţiune, odată cu anunţul făcut în februarie de liderul fostei grupări ultra-fundamentaliste Harakat ul-Ansar (H.U.A.), de înfiinţare a organizaţiei. Obiectivul grupării este alipirea Kashmirului la Pakistan. Din punct de vedere politic, se aliniază politicii radicale pro-talibane promovate de Jamiat-i Ulema-i Islam (JUI-F).

Liderul J.E.M., Masood Azhar, a fost eliberat dintr-o închisoare indiană în decembrie 1999, în schimbul punerii în libertate a 155 de persoane ţinute ostatice în Afganistan, ca urmare a deturnării unei aeronave indiene. Răpirea unor cetăţeni britanici şi americani, în 1994, în New Delhi, şi răpirea unor occidentali în Kashmir, în iulie 1995, au fost două dintre încercările H.U.A. pentru eliberarea lui Azhar. În 2000, Azhar a organizat manifestatţi de amploare şi campanii de recrutare în Pakistan. În luna iunie, un atac cu grenade al J.E.M. nu a reuşit să-l rănească pe primul-ministru aflat în biroul său din Srinagar, India, dar a rănit patru persoane. În decembrie, militanţii J.E.M. au lansat atacuri cu grenade asupra unei staţii de autobuz din Kupwara, India, rănind 24 de persoane, şi asupra unei pieţe din Chadoura, India, rănind 16 persoane. J.E.M. a plasat două bombe care au ucis 21 de persoane, în Qamarwari şi Srinagar.

Organizaţia are câteva sute de susţinători înarmaţi în zona Azad Kashmir, din Pakistan şi în sudul Kashmirului indian şi regiunile Doda. În urma eliberării lui Masood Azhar, în India, trei sferturi dintre membrii H.U.M. au trecut la nouă organizaţie, care a reuşit să atragă un mare număr de tineri originari din Kashmir. Susţinătorii sunt în majoritate pakistanezi, kashmirezi, veterani afgani şi arabi ai războiului din Afganistan. Folosesc armament automat uşor şi arme de asalt, mortiere, mecanisme explozive improvizate şi grenade.

Localizarea şi aria de operaţiuni cuprind baze în Peshawar şi Muzaffarabad, însă membrii grupării acţionează în principal în Kashmir. J.E.M. are o bază de pregătire în Afganistan. Majoritatea

Page 102: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

104

membrilor J.E.M. şi resursele materiale provin de la grupările de militanţi H.U.J.I. şi H.U.M. J.E.M. are relaţii strânse cu arabii afgani şi cu talibanii. Se bănuieşte că U.B.L. a oferit fonduri J.E.M.

IV.7. Gruparea Asbat Al-Ansar Organizaţia este localizată în Liban şi este formată din

extremişti suniţi, iniţial fiind constituită din palestinieni, care aveau legătură cu Osama Bin Laden. Gruparea se conduce după preceptele fundamentaliste care justifică folosirea violenţei împotriva obiectivelor civile, pentru atingerea scopurilor politice. Unele dintre aceste obiective includ înlăturarea de la putere a Guvernului libanez şi prevenirea pătrunderii în ţară a influenţelor anti-islamice.

Organizaţia a întreprins câteva atacuri teroriste în Liban încă de la apariţia sa la începutul anilor ’90. La mijlocul anilor ’90, gruparea a comis asasinate ale unor lideri religioşi din Liban şi a bombardat cluburi de noapte, teatre şi centre comerciale. Asbat Al-Ansar şi-a intensificat operaţiunile în anul 2000, în acest sens fiind relevante două atacuri îndreptate împotriva unor ţinte libaneze şi străine. Gruparea a fost implicată în conflicte în nordul Libanului, în decembrie 1999, şi a comis atacuri cu rachete şi grenade împotriva Ambasadei Rusiei din Beirut, în ianuarie 2000.

În prezent, Gruparea Asbat Al-Ansar numără aproximativ 300.000 de luptători în Liban. Principala bază de operaţiuni se află în tabăra de refugiaţi ‘Ayn al-Hilwah, în apropiere de Sidon, în sudul Libanului. Finanţarea grupării se presupune că se face prin intermediul reţelelor internaţionale extremiste sunnite şi prin reţelele lui Osama Bin Laden.

IV.8. Organizaţia Kahane Chai (Kach) Obiectivul major al organizaţiei îl reprezintă refacerea

statului Israel conform preceptelor biblice. Kach (întemeiată de rabinul Meir Kahane, un radical israeliano-american) şi ramura acesteia, Kahane Chai, însemnând „Kahane trăieşte” (întemeiată de Binyamin, fiul lui Meir Kahane, după asasinarea tatălui său, în Statele Unite) au fost declarate organizaţii teroriste, în martie 1994,

Page 103: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

105

de către Cabinetul israelian, în virtutea legii privind terorismul, din 1948. La baza deciziei au mai stat şi declaraţiile liderilor grupării, conform cărora aceştia sunt de acord cu atacul asupra moscheiei Al-Ibrahimi, întreprins de Dr. Baruch Goldstein – Goldstein era asociat cu Kach – şi atacurile verbale la adresa Guvernului israelian. La 31 decembrie 2001, Binyamin Kahane şi soţia acestuia au fost ucişi de puşcaşi palestinieni, în zona West Bank.

În Israel, gruparea organizează şi desfăşoară ample manifestări de protest împotriva guvernului, acţiuni de hărţuire şi ameninţare a palestinienilor în Hebron şi în West Bank. De asemenea, reprezentanţii grupării au afirmat că vor întreprinde acţiuni de răzbunare pentru moartea lui Binyamin Kahane şi a soţiei sale.

Aria de operare a organizaţiei este situată pe teritoriul israelian, în special în Hebron, în zona Qiryat Arba’, iar numărul membrilor nu este cunoscut. Organizaţia primeşte sprijin de la simpatizanţii din Statele Unite şi Europa.

IV.9. Tigrii Eliberării Elamului Tamil (L.T.T.E.) Fondată în 1976, organizaţia mai este cunoscută şi sub

denumirile de World Tamil Association (W.T.A.), World Tamil Movement (W.T.M.), the Federation of Association of Canadian Tamils (F.A.C.T.), the Ellalan Force and the Sangilian Force. L.T.T.E. este cea mai puternică grupare Tamil în Sri Lanka şi foloseşte metode ilegale pentru a strânge fonduri, pentru a achiziţiona arme şi a-şi face publică ideologia, prin care urmăreşte obţinerea independenţei Tamilului. L.T.T.E. a început conflictul armat cu Guvernul din Sri Lanka, în anul 1983, punând în aplicare o strategie de gherilă care include folosirea de tactici teroriste.

L.T.T.E. îmbină tactica militară de luptă cu metodele teroriste, acestea având drept ţintă persoanele-cheie din zonă dar şi lideri politici şi militari din diferite centre urbane. Organizaţia este bine cunoscută pentru acţiunile sinucigaşe întreprinse de membrii grupării, cunoscuţi sub denumirea de the Black Tigers. Asasinatele politice şi bombardamentele au devenit, în modul de acţiune al organizaţiei, ceva comun. L.T.T.E. se abţine însă de la atacarea

Page 104: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

106

diplomaţilor sau reprezentantelor comerciale aparţinând altor ţări. Se estimează că L.T.T.E. are între 8.000 şi 10.000 de combatanţi în Sri Lanka şi între 3.000 şi 6.000 de luptători în tabere de antrenament. De asemenea, beneficiază de un important sprijin extern pentru obţinerea de fonduri, procurarea de armament şi activităţi propagandistice.

L.T.T.E. controlează cea mai mare parte a coastelor nord-estice din Sri Lanka, desfăşurând operaţiuni pe tot teritoriul insulei. Având cartierul general în nordul ţării, liderul L.T.T.E., Velupillai Prabhakaran, a pus la punct o reţea extinsă de puncte de control şi informatori, pentru a monitoriza orice străin care ar intra în aria controlată de grupare.

Pentru obţinerea independenţei Tamilului, L.T.T.E. urmăreşte folosirea oricărui sprijin din exterior, inclusiv prin demersuri pe lângă guvernele din străinătate şi pe lângă Naţiunile Unite. De asemenea, L.T.T.E. foloseşte orice legătură internaţională pentru a procura arme, aparatură de comunicaţie şi alte echipamente sau materiale necesare. Pentru obţinerea de fonduri şi ajutoare destinate luptătorilor din Sri Lanka, L.T.T.E. se foloseşte de comunitatea numeroasă Tamil din America de Nord, Europa şi Asia, în acest scop apelând adesea la declaraţii false şi chiar la estorcări. Informaţii obţinute la mijlocul anilor ’80 indică faptul că o parte a comunităţii Tamil din Europa era, de asemenea, implicată în traficul ilegal cu narcotice. De altfel, în decursul istoriei, tamilii au servit drept curieri pentru traficul ilegal de droguri spre Europa.

IV.10. Jihadul Islamic Palestinian Cunoscut şi sub numele de Harakat Al-Jihad Al-Islami

Al-Filastini, Jihadul Islamic Palestinian (J.I.P.) urmăreşte crearea unui stat islamic palestinian şi distrugerea Israelului prin „război sfânt”. J.I.P, potrivit surselor deschise (http://worldwildewar.3x.ro) cheamă pentru înfăptuirea unei lupte armate pentru eliberarea Palestinei. Aceasta va trebui sprijinită de o luptă de gherilă condusă de brigăzi revoluţionare, ce au ca sarcină atacarea obiectivelor israeliene considerate vulnerabile. Militanţii grupării consideră că

Page 105: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

107

sunt cei care pun bazele distrugerii Israelului prin lupta ce va fi dusă ulterior de „marea armată islamică arabă”.

Gruparea a fost înfiinţată între anii 1979 – 1980, în Egipt, de către foşti membri ai grupării Fraţii Musulmani, proveniţi din Fâşia Gaza. Localizarea geografică a organizaţiei cuprinde Teritoriile Autonome Palestiniene, Siria, Liban, Egipt, Liban şi Iran. Datorită ajutorului acordat Israelului, Statele Unite au fost declarate inamicii principali. Grupul nu a organizat însă atacuri specifice împotriva intereselor americane. Cu toate acestea, în iulie 2000, J.I.P. a ameninţat în mod public că o să atace interesele americane dacă Ambasada SUA este mutată de la Tel Aviv la Ierusalim. De asemenea, s-a opus guvernării arabe moderate, pe care o consideră pătată de secularismul occidental.

La sfârşitul anului 2000, J.I.P. a comis cel puţin trei atentate asupra unor misiuni israeliene, organizând atentate sinucigaşe şi împotriva unor ţinte israeliene din Cisiordania, Fâşia Gaza şi Israel. Acţiunile sunt desfăşurate, cu predilecţie, în Israel, teritoriile ocupate şi alte regiuni din Orientul Mijlociu, inclusiv Iordania şi Liban. La 19 mai 2003, trei oameni au fost ucişi şi 47, răniţi într-un atentat în Centrul comercial Amakim, din Aufula, Israel. Potrivit lui Delcea (2006), mecanismul a fost compus din aproape cinci kilograme de explozibil de calitate şi nu a fost combinat cu cuie sau cu alte obiecte de metal, ca în atentate similare. La 4 octombrie 2003, în restaurantul Makom Maxim, din Haifa, Israel, a avut loc un atentat cu bombă, soldat cu 21 de morţi şi circa 60 de răniţi. În local, în momentul exploziei, se aflau şi trei copii şi un nou-născut (Jerusalem Post).

IV.11. Organizaţia Al-Qaida Înfiinţată în cursul anului 1980, în timpul războiului afgan

împotriva sovieticilor, organizaţia este cunoscută şi sub numele Al-Qaida (Baza) Maktab al-Khidamat (MAK-Biroul serviciilor), Frontul Islamic Internaţional pentru Jihad împotriva Evreilor şi a Cruciaţilor. Membrii de bază ai grupării sunt veterani de război afgani din întreaga lume musulmană (http://worldwildewar.3x.ro).

Page 106: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

108

Obiectivul principal al organizaţiei este răsturnarea guvernelor unor state musulmane – considerate a fi corupte şi eretice – şi înlocuirea lor cu guverne islamice care să respecte Sharia. Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidentală, percepând Statele Unite ca fiind cel mai mare duşman al Islamului. Al-Qaida reprezintă o reţea formată din mai multe organizaţii fundamentaliste din diverse ţări. Factorul comun al tuturor acestor grupări este folosirea actelor de terorism pentru atingerea scopurilor politice. Organizaţia are ca obiectiv prioritar răsturnarea „guvernelor eretice” şi crearea de guverne care să conducă pe baza legii islamice.

Al-Qaida este o organizaţie cu sprijin multinaţional care finanţează şi organizează activităţile militanţilor islamici din lumea întreagă şi este condusă de Osama bin Laden. Acesta este susţinut de un Consiliu Consultativ format din: Ayman Al Zawahiri – alias Doctorul, conducătorul Djihadului Islamic Egiptean, fondator al organizaţiei, responsabil al Comitetului pentru studii islamice, Mohammad Atef – alias Abu Hafs El Misr, Egipteanul, membru fondator al organizaţiei, responsabil al Comitetului militar. Desemnat succesor al lui bin Ladin, în cazul morţii sau dispariţiei acestuia, Atef şi-a pierdut viaţa în timpul unui bombardament american asupra oraşului afgan Kandahar, la începutul lunii noiembrie 2001, Abdullah Ahmed Abdullah – alias Saleh, veteran al războiului din Afganistan, expert în explozivi, conducător al Comitetului pentru ideologie, Anas Al Liby – alias Nazih Al Raghie, cetăţean libian, conduce Comitetul de securitate şi supraveghere, şi Saif Al Adel – alias Saif, membru al Djihadului Islamic Egiptean, fondator al Al-Qaida şi component al Comitetului militar al acesteia.

Utilizând mijloace tehnice avansate (faxuri, telefoane prin satelit, Internet), Al- Qaida se află permanent în legătură cu un număr necunoscut de adepţi din întreaga lume arabă, dar şi din Europa, Asia, Statele Unite şi Canada (Terorismul, 2001). Folosirea intensivă a Internetului duce la crearea unui spaţiu virtual, deschis pentru o comunitate fără frontiere sau naţionalităţi, dar legitimată de ideologia radicalismului islamic. Spaţiul virtual constituie un

Page 107: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

109

subiect aparte în curprinsul lucrării noastre, asupra căruia ne-am propus să revenim în acord cu tema “Brandul Al-Qaida, mass-media şi internetul”.

Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidentală, percepând Statele Unite drept „cel mai mare duşman al Islamului”. În acest sens, Osama Bin Laden a emis trei decrete religioase, Fatwa, prin care îndeamnă musulmanii să ridice armele împotriva Statelor Unite. Bin Laden vede în Statele Unite rădăcina răului sub toate aspectele – teologic, politic, moral – şi sursa tuturor nenorocirilor care s-au abătut asupra Oumma Islamia (lumea musulmană) fiind perceput portavocea sentimentelor lor de frustrare, alienare şi neglijare (Lumea, 2007). Un recent sondaj arată că 60% din populaţia câtorva state arabe îl sprijină în acţiunile pe care le desfăşoară.

AL-Qaida şi triburile pashtune Organizaţia A-Qaida are „fundaţia” la graniţa dintre

Pakistan şi Afganistan, triburile pashtune, adepte ale religiei pashtune, fiindu-i mai mult decât fidele. Între acestea şi liderul Al-Qaida sunt cunoscute relaţii extrem de strânse. Cea de a patra soţie a sa este de origine pasthuneză, rudă a unui lider afgan, care luptă alături de el. Pashtunii formează una dintre cele mai mari societăţi tribale din lume, iar terenurile lor se întind din nord-vestul Pakistanului până în vestul Afganistanului, de-o parte şi de cealaltă a celor 700 de kilometri de frontieră de-a lungul unui lanţ muntos dificil de străbătut, cum ar fi celebra trecătoare Khyber. Această identitate etnică şi o religie comună, islamul sunit, primează asupra împărţirii impuse de linia Durand, o linie de demarcaţie relativ recentă, impusă de britanicii colonialişti în 1893. Revendicând un strămoş comun care, potrivit legendei, l-ar fi întâlnit pe Profet la Medina, în secolul al VII-lea, pashtunii din Pakistan numără 24 de triburi, subdivizate în clanuri, care ţin foarte mult la teritoriile lor şi la cutumele lor, marcate de un cod al onoarei.

Triburile pashtune, din rândurile cărora câteva mii de oameni înarmaţi au decis să se alăture chemării lui Osama bin Laden la Jihad, scapă, parţial, controlului Guvernului din Pakistan,

Page 108: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

110

care a permis ca teritorii întregi no man’s land să fie conduse de legile ancestrale ale unor războinici de temut.

Teritoriile tribale sunt numite uneori ilaqa ghair, „ţări fără lege”. Violenţa şi cultul armelor sunt adânc înrădăcinate în cultura politică locală şi, din motive de securitate, străinii şi pakistanezii care nu sunt pashtuni nu au acces în aceste regiuni, cu rare excepţii. Pashtunii se supun înainte de toate unui cod al onoarei foarte sever, denumit pukhtunwali. Ospitalitatea este prima regulă, iar a doua este răzbunarea, adică obligaţia de a răzbuna o insultă sau o nedreptate. Osama bin Laden profită din plin de acestea, organizându-şi în deplină siguranţă atacurile teroriste.

Acţiunile Al-Qaida Menţinând legături cu organizaţii similare din Algeria,

Egipt, Maroc, Turcia, Iordania, Tadjikistan, Uzbekistan, Siria, Filipine, Indonezia, Singapore, Brazilia, Argentina, Paraguay, Somalia, Sudan, Africa de Sud, Azerbaidjan, Cecenia, şi Bosnia (Kosovo) forţa reţelei Al-Qaida este dată de structura sa multicelulară, care îi conferă agilitate si acoperire (Iordache, 2005). Reţeaua seamănă cu un virus care se schimbă permanent, fapt ce susţine aprecierea potrivit căreia Al-Qaida nu mai este doar o grupare teroristă, care ar putea să dispară prin uciderea liderilor săi (Cadran politic, 2006).

În mod tradiţional, Al-Qaida a operat ca o structură orizontală informală, compusă din peste 24 de organizaţii teroriste (Iordache, 2005). După 2001, ca o reacţie la campania internaţională împotriva terorismului, condusă de Statele Unite ale Americii, reţeaua a stabilit legături cu grupuri indigene din toata lumea. Ţintele atacurilor teroriste nu mai sunt centrate pe persoane sau categorii de persoane – politicieni, poliţişti, militari, oameni de afaceri – interesul major fiind orientat doar spre mase cât mai mari de oameni. Tacticile tradiţionale ale terorismului – luarea de ostatici, asasinatul politic, acţiunile directe, punctuale – nu intră în vederile lui Osama bin Laden.

Potrivit unor informaţii postate pe internet (CNN International, 11 august 2007), Al-Qaida ar intenţiona să

Page 109: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

111

organizeze un atac radiologic împotriva oraşelor New York, Los Angeles sau Miami.

Situaţia este de luat în seamă, cu atât mai mult cu cât un „un grup de oameni de ştiinţă de la King’s College London au avertizat că teroriştii ar putea învăţa din asasinarea cu poloniu – 210, în noiembrie 2006, a lui Alexander Litvinenko, pentru a comite atacuri radiologice asupra unor oraşe”. (The Guradian, 10 august 2007).

În prezent, acţiunile Al-Qaida sunt simţite din Orientul Mijlociu, Europa de Vest, America de Nord, până în Asia de Sud. În urma atacului terorist de la 11 septembrie 2001, şi-au pierdut viaţa peste 3.000 de oameni, din categorii sociale, rase şi naţionalităţi diferite.

O altă acţiune reuşită este atentatul de la Lockerbie. Cu patru zile înainte de Crăciunul anului 1988, la ora 18, zborul 103 al companiei Pan American se pregătea să decoleze de pe Aeroportul Heathrow din Londra, cu destinaţia NewYork. După 38 de minute de la decolare, cei 243 de pasageri şi cei 16 membri ai echipajului şi-au pierdut viaţa. 189 dintre pasageri erau americani. Rămăşiţele avionului au fost împrăştiate de explozie pe o arie de 80 de kilometri pătraţi. 21 de case din Lockerbie au fost complet distruse, iar 11 locuitori au murit la sol. Astfel, totalul victimelor a ajuns la 270 (259 în avion şi 11 la sol). Una dintre aripile avionului, care a ajuns în sudul oraşului, a dislocat 1500 de tone de pământ. Craterul ce a rezultat era lung de 50 de metri şi adânc de zece. Cabina piloţilor a fost găsită aproximativ intactă, pe un câmp aflat la mai mult de şase kilometri de oraş.

La locul unde s-a prăbuşit aeronava de pasageri, au fost găsite urme ce dovedeau certitudinea unei operaţiuni teroriste. Investigatorii au anunţat că motivul prăbuşirii avionului a fost o bombă cu ceas ascunsă într-un casetofon. Acesta era plasat într-un geamantan care sosise pe aeroportul din Frankfurt cu o cursă Air Malta şi fusese transferat la bordul avionului Pan Am. Cea mai importantă probă fusese găsită însă într-o pădure de lângă Lockerbie: un tricou ce avea imprimate bucăţi din cronometrul amplasat pe bombă. Urmărind acest fir, detectivii i-au găsit pe libienii atentatori.

Page 110: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

112

Spre deosebire de Lockerbie, atacul terorist de la Madrid, din 11 septembrie 2004, a fost mult mai complex din punct de vedere al organizării. Dacă trenurile s-ar fi răsturnat, numărul victimelor ar fi fost mult mai mare (Iordache, 2005). În acest context, pe lângă susţinerea financiară, nu se poate nega faptul că Al-Qaida dispune şi de o capacitate organizatorică redutabilă. Realitatea neconfortabilă este că multe state – inclusiv aliaţi ai Statelor Unite – au oferit adăpost celulelor Al-Qaida, dar nu au făcut nimic pentru a le neutraliza. Situaţia este explicabilă doar prin faptul că acestea nu au avut cunoştinţă despre prezenţa lor (sau despre pericolul pe care acestea îl prezentau) sau că, din motive politice sau de securitate, nu au vrut sa le împiedice acţiunile (Smith, 2002).

„Emirul” Osama bin Laden După maleficul atentat terorist din 11 septembrie 2001,

politologi, sociologi, experţi militari şi analişti politici au scris tomuri întregi despre Osama bin Laden (Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin, Usama bin Laden, Emirul, Prinţul, Abu Abdallah, Hajj, Şeicul) şi Al-Qaida. Materialele apărute, inclusiv în format electronic, au exacerbat mediatizarea organizaţiei teroriste şi a liderului acesteia şi au creat poate cea mai mare campanie de imagine unui lider terorist (Simileanu, 2006).

După secole de declin ale muslmanilor, Bin Laden este considerat de mulţi musulmani drept un campion al revoluţiei şi al răzvrătirii, o persoană de dimensiuni mitologice, exercitând atracţia unui David în luptă cu Goliat (Lumea, 2007).

Cine este Osama bin Laden? Osama bin Laden s-a născut la Riyadh, Arabia Saudită, la

30 iulie 1957, fiind cel de-al 21-lea fiu dintr-un număr de 29 şi al 43-lea născut dintre cei 53 de fraţi şi surori (Lumea, 2007). Mama sa, de origine siriană, pe nume Aliyah Ghanem, este cea de a patra soţie, dintr-un număr de zece, a lui Muhammad bin Laden. Tatăl lui Osama, Muhammad bin Laden, de loc din provincia sud-yemenită Hadramaut, a reuşit să construiască un adevărat imperiu,

Page 111: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

113

conducând cea mai mare afacere a construcţiilor din lumea arabă, evaluată astăzi la peste zece miliarde de dolari SUA.

Crescut în Hijaz, în vestul Arabiei Saudite, Osama bin Laden a urmat cursurile primare, gimnaziale şi liceale la Jeddah, obţinând apoi în anul 1978 licenţa în management şi economie la Universitatea „Regele Abdul-Aziz”. Aici, a intrat în contact cu principalele tendinţe ideologice islamice, împărtăşite de Muhammad Qutb, fratele lui Sayyid Qutb, apreciat ca părintele spiritual al grupurilor islamice radicale, şi Abdullah Azzam, ideologul Jihadulu în Afganistan şi primul mentor al lui Osama bin Laden.

Viziunea sa asupra lumii (o luptă continuă între Islam şi Occident) l-a determinat să se alăture mujahedinilor din Pakistan, doar la câteva zile după invazie (Delcea, 2006). La 23 de ani, Osama bin Laden organiza ceea ce numea „lupta contra diavolului comunist” care invadase Afganistanul. Guvernul saudit a susţinut şi a încurajat lupta împotriva ocupaţiei sovietice din Afganistan. Sub conducerea prinţului Salaman bin Abdul Aziz, guvernatorul districtului Riyad, Osama bin Laden ia parte la realizarea unor comitete pentru colectarea de fonduri, care să vină în ajutorul mujahedinilor afgani şi arabi, implicaţi în război.

Dintre acţiunile iniţiate de Osama bin Laden mai pot fi reamintite, secvenţial:

• în 1980, alături de Abdallah Azzam, liderul palestinian al grupării Fraţii Musulmani, a organizat Maktab al-Khidamat, cunoscut şi ca Biroul Serviciilor Mujahedine (Maktab Al-Khidamar) centrat pe recrutarea fundamentaliştilor islamici;

• în 1984, organizează la Peshawar Casa Susţinătorilor (Bayt al- Ansar), menită să asigure primirea voluntarilor la noul jihad;

• în 1986, revendică asediul de la Jalalabad, câştigând ca şi comandant al trupelor arabe împotriva trupelor sovietice, reputaţia unui adevărat luptător. În urma acestei bătălii, bin Laden şi alţi lideri islamici au ajuns la concluzia că sunt victimele unei conspiraţii a SUA, care vor să extermine jihadul din Afganistan şi din alte regiuni (Delcea, 2006);

Page 112: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

114

• începând din 1986, bin Laden construieşte o serie de tabere de antrenament în diferite zone ale Afganistanului;

• în 1988, înfiinţează „Fundaţia” sau „Baza Al-Qaida”, concepută la începuturile sale sub forma unui birou de înregistrare a numelor mujahedinilor şi de informare a familiilor celor ucişi;

• în 1989, concluzia potrivit căreia SUA vor să extermine jihadul din Afganistan şi din alte regiuni capătă un contur definitiv prin asasinarea lui Abdullah Azama, „naşul” jihadului afgan (Lumea, 2007) şi a celor doi fii ai acestuia, de către C.I.A;

• după 2 august 1990, după invazia Kuweitului de către Irak, bin Laden sfătuieşte Guvernul saudit să nu-şi mai compromită legitimitatea islamică invitându-i pe americanii infideli în Arabia Saudită ca să apere ţara, însă potrivit Delcea (2006), a fost ignorat;

• în a doua jumătate a anilor 1990, Guvernul saudit a decis punerea lui Osama bin Laden sub arest la domiciliu, interzicându-i orice deplasare;

• în 1991, dezavuat de regatul saudit pentru criticile manifestate faţă de SUA, Osama bin Laden, familia sa şi adepţi ai săi părăsesc ţara natală, orprindu-se în Pakistan.

• în decembrie 1991, Osama bin Laden ajunge în Sudan, netezindu-şi calea spre propriul său „jihad politic”. Aici organizează alături de Hassan Al-Turabi, prima Conferinţă a Congresului Poporului Arab Islamic, organizaţie politică de opoziţie faţă de SUA. Tot aici se implică în modernizarea infrastructurii, asigurând construcţia de drumuri, şosele şi poduri. Firma sa de construcţii, El-Hijrah for Construction and Development Ltd., deţinută în comun cu Frontul Naţional Islamic şi armata sudaneză, a fost cea care a realizat lucrările la noul aeroport din Port Sudan şi la o autostradă cu o lungime de 1200 km care leagă Khartoum de Port Sudan;

• în aprilie 1994, i-a fost revocată cetăţenia saudită, sub acuzaţia de „comportament iresponsabil”;

• în mai 1994, urmare a unor tentative de asasinat îndreptate asupra sa, bin Laden pleacă din Sudan, spre Jalalabad.

Numele lui Osama Bin Laden a fost legat de majoritatea atacurilor teroriste comise în întreaga lume. De la atacul terorist

Page 113: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

115

comis într-un hotel yemenit, în decembrie 1992, soldat cu rănirea mai multor turişti, şi până la atentatele de la Ryad, din noiembrie 1995, şi Dhahran, în iunie 1996, soldate cu circa 30 de morţi, Osama bin Laden este considerat principalul vinovat. Tentativa de asasinare a preşedintelui egiptean Hosni Mubarak, în Etiopia, în iunie 1995, atentatul cu bombă asupra complexului World Trade Center, în februarie 1993, soldat cu trei morţi şi sute de răniţi, şi atacul comis împotriva forţelor americane din Somalia, soldat cu sute de răniţi şi, nu în ultimul rând, atacul de la 11 septembrie 2001 comis asupra SUA, poartă, de asemenea, amprenta Al- Qaida. Faptele sale nu se opresc aici:

• în august 1996, Osama Bin Laden a publicat o declaraţie de război împotriva SUA;

• în februarie 1998, a declarat dacă cineva poate ucide un soldat american, nu trebuie să piardă timpul făcând alte lucruri;

• în februarie 1998, reţeaua lui Osama Bin Laden, Frontul Islamic Mondial pentru Jihad împotriva Evreilor şi a Cruciaţilor, şi-a declarat intenţia de a-i ataca pe americani şi pe aliaţii acestora, inclusiv civili, peste tot în lume;

• în mai 1998, Osama Bin Laden a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă din Afganistan, că rezultatele ameninţărilor sale vor fi văzute în câteva săptămâni;

• la 11 septembrie 2001, Al-Qaida loveşte America, Pentagonul, „Gemenii” şi Casa Albă fiind câteva dintre ţintele vizate.

Fără să considerăm încheiată schiţa de portret, reamintim că Al-Qaida a sprijinit şi sprijină luptătorii musulmani din Afganistan, Algeria, Bosnia, Cecenia, Eritreea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tadjikistan şi Yemen. Această organizaţie pune la dispoziţie nu numai baza ideologică, dar şi manuale complete de instrucţie, de tipul Manualului Teroristului „Isttish-Hadi” (kamikaze), furnizând, la cerere, susţinere financiară şi asistenţă tehnică.

IV.12. Al-Qaida Albă Potrivit lui Sredoje Novici, conducătorul Serviciilor

Speciale, un departament al Agenţiei Naţionale pentru Investigaţii

Page 114: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

116

şi Protecţie (S.I.P.A.), Bosnia-Herţegovina riscă să se transforme într-o „pepinieră a teroriştilor”. Într-un interviu acordat ziarului bosniac Nezavisne Novine, conducătorul serviciilor speciale se declara „mai mult decât convins că Bosnia este un focar potenţial şi o pepinieră a teroriştilor”. Pericolul potenţial al terorismului a fost prezent în Bosnia-Herţegovina în toţi anii de după încheierea acordului de la Dayton, în anul 1995.

În perioada războiului civil etnic s-au stabilit în fosta republică iugoslavă până la 10.000 de combatanţi islamici din Africa de Nord şi din ţările Orientului Apropiat şi Mijlociu (Iskenderov, 2006). Unii sunt cunoscuţi drept „teroriştii cu tenul alb” sau Al-Qaida Albă. Autorităţile musulmane din Bosnia-Herţegovina le-au acordat acte de identitate şi chiar cu cetăţenie. Mulţi dintre aceştia au fost sfătuiţi de liderii bosniaci să se însoare cu localnice, ca să poată rămîne ca civili în ţară (Hamad, 2006). Acesta a fost un mijloc potrivit pentru eludarea articolului din acordul de la Dayton, conform căruia toţi mercenarii şi voluntarii străini trebuiau să părăsească ţara.

În anii următori afluxul de combatanţi islamici în Bosnia-Herţegovina nu a încetat şi s-a desfăşurat sub paravanul fondurilor şi organizaţiilor islamice. Numărul membrilor Al-Qaida Albă s-a dublat din 1995 până astăzi, aproximându-se astfel peste 800 susţinători bosniaci. Racolarea lor a fost întreţinută şi facilitată de criza economică în care se află ţara (Hamad, 2006). Acest lucru vine în deplin consens cu aprecierile lui Sredoje, conducătorul Serviciilor Speciale, potrivit căruia „diversele organizaţii teroriste din lume pot fi foarte interesate să creeze în Bosnia baze, de unde s-ar putea recruta viitori terorişti”. Legăturile strânse dintre extremiştii albanezi etnici şi combatanţii islamici din Bosnia-Herţegovina sunt bine cunoscute, iar pericolul creării unui front islamic unic cu încă o bază în Kosovo este mai real decât oricând.

Urmând evoluţia fenomenului terorist, se poate anticipa că terorismul va persista cu siguranţă şi în viitor, crescând cantitativ şi calitativ, cu atât mai mult cu cât unele state apelează deja la terorism pentru a-şi atinge anumite scopuri, precum:

• atingerea totală a obiectivelor politice – în ciuda opiniei generale, terorismul este o metodă eficientă de obţinere a unei

Page 115: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

117

revendicări politice. Dacă organizaţia teroristă este afiliată unei mişcări politice (grup terorist), iar motivele sunt susţinute de majoritatea populaţiei civile implicate în conflict, victoria e numai o problemă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt formarea statului Israel, pentru mişcările Hanagah şi Irgun, eliberarea Libanului de Sud de sub ocupaţie israeliană, pentru organizatia şiită Hezbolah, şi abolirea politicii de apartheid în Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe;

• efecte economice colaterale – efortul de luptă poate afecta temporar economia unei regiuni sau ţări. În unele cazuri, efectele pot fi de lungă durată, în special în zonele care depind economic de industria turismului, cum ar fi a doua Intifadă şi atentatele sinucigaşe Hamas, care au afectat puternic industria turismului din Israel, sau atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insulă cu populaţie majoritar hindusă, din Indonezia, pentru care turimul este industria majoră;

• atingerea parţială a scopurilor politice – obţinerea retragerii trupelor spaniole din Irak înainte de termen prin schimbarea cursului alegerilor din Spania, în urma atentatelor de la Madrid din 11 martie 2004, revendicate de Al-Qaida, acordurile din „Vinerea Bună” (Good Friday Accords) – I.R.A., obţinerea de drepturi suplimentare pentru canadienii de origine franceză din Quebec, de către F.L.Q., sunt doar câteva dintre motivele care au stat la baza manifestărilor teroriste;

• pornirea unui război – actul terorist poate fi folosit de către puterea politică de stat ca pretext pentru pornirea unor războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt atentatul de la Sarajevo, folosit ca pretext pentru Primul Război Mondial şi atentatele din 11 septembrie 2001, care au fost folosite ca argument pentru invazia din Irak.

Toate acestea sunt posibile şi ca urmare a faptului că transportul aerian modern asigură o mobilitate fără precedent la scară planetară, radioul, televiziunea, comunicaţiile digitale via satelit, magistralele informatice tip internet permit accesul aproape instantaneu la informaţii vitale pentru terorişti, precum şi la o audienţă mondială nemijlocită. (Mattodo, 2005). Sistemele de arme

Page 116: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

118

moderne, noile generaţii de explozibili, de dispozitive de ghidare, de comandă de la distanţă vor deveni tot mai accesibile pe pieţele clandestine de arme, societatea modernă oferind noi vulnerabilităţi, respectiv ţinte teroriştilor (http:// sri.ro).

Note

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti

Burgess, M., Delcea, E.,I., 2006, Problematica definirii terorismului, în Terorismul Azi, vol. IV - VI, an 1, octombrie - decembrie

XXX, 2001, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere, Ed. Omega, Bucureşti

Delcea, C., Bădulescu, A., 2006, 11 septembrie 2001 - cauze şi consecinţe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie

XXX, 1998, Fatwa lui Bin Laden, in www.goarna.go.ro/arhiva/fatwa2.htm - 16k

Falconi, F., Sette, A., 2002, Osama Bin Laden. Teroare în Occident. Ed. Allfa, Bucureşti

Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti XXX, 2006, Grupări teroriste internaţionale, în

http://worldwildewar.3x.ro Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiegel,

decembrie; vezi şi www. spiegel/ politik/ ausland Iskenderov, A., 2006, Bosnia-Herţegovina, pepinieră a teroriştilor în

http://www.vor.ru/Romanian Jaber, H., 1997, Hezbollah. Partidul lui Dumnezeu, Ed. Samizdat,

Filipeştii de Târg, Prahova Jura, C., 2004, Terorismul internaţional, Ed. All Beck, Bucureşti Mircea, V., 2007, Islamul – de la producător de idei la izvor de

terorism: Drumul de la renaştere la terorism, în Cadran Politic, nr. 12 Moisescu, F., G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul -

Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti

Pârvaru, C., 2006, Terorismul de la ameninţarea locală la pericol global, Ed. Pastel, Bucureşti

Prevost, J.,F., 1973, Les aspects nouveaux du Terrorisme International, în Annuaire Francais de Droit International

Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului, Ed. Fed Print, Bucureşti

Page 117: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

119

Rauffer, X., 1987, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient, Ed. Fayard, Paris

Seger, K., (1990). The antiterrorism handbook, Ed. Presido, SUA Stoina, N., 2005, Megaterorismul - provocarea mileniului III, în

http://actrus.ro Troncotă, T., 2007, Noi termeni ce definesc terorismul sau terorismul

prin alte mijloace, în Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie XXX, 2007, Musulmanii albi. Grupările teroriste recrutează

musulmani balcanici, în www.indexmedia.ro XXX, 2007, Osama bin Laden, Înger sau demon?, în revista Lumea, an

XIV, nr. 8

Page 118: organizatii teroriste

Capitolul V

MMaarreeaa EEnncciiccllooppeeddiiee aa JJiihhaadduulluuii şşii TTeessttaammeennttuull HHaammaass

Abstract: Organizaţia teroristă Al-Qaida (Qa’idat al – Jihad), după fuzionarea cu Al-Jihad („Jihadul Islamic Egiptean”, în iunie 2001, dispune de baze de antrenament din sudul Asiei, Asiei de Sud – Est şi până în Orientul Mijlociu. Scopul acesteia îl reprezintă extinderea Al-Qaida în Europa şi împlinirea Califatului pan- islamic în întreaga lume.

Cuvinte cheie: filosofia terorismului, Marea Enciclopedie a Jihadului, Testamentul Hamas, Lupii singuratici, profil psihologic, terorist, luptător antiterorist, epistemologia terorii, Al-Qaida albă.

În dorinţa de a decripta fenomenul terorist am adus în

atenţie conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la semnificaţiile desprinse din sursele de documentare, precum „Marea Enciclopedie a Jihadului” sau „Scrisoarea de la un membru Al-Qaida”. Nu lipsite de interes sunt şi câteva repere identitare istorice, geografice şi îndeosebi psihologice, ce definesc, în ansamblu, organizaţiile teroriste şi operaţiunile criminale întreprinse.

Este ştiut deja că terorismul nu reprezintă o problemă nouă (Seger, 1992). Fanaticii din Palestina au folosit tactica teroristă în lupta lor împotriva ocupaţiei romane, încă din primul secol de după Hristos. Momente de manifestare a terorismului, ca formă de expresie a terorii, ne sunt cunoscute încă din 2380 î. Hr., an în care avem consemnată Bătălia din Uruk, dintre hoarda semitică a lui Sargon, zis şi Sharru – Kenu (suveran legitim) şi armata sumeriană a lui Lugalzagisi. Bătălia deschide drumul lui Sargon spre noi atacuri şi cuceriri, de la vechiul Elam (Iranul de astăzi), până la Tilmun, cel mai important şi cel mai îndepărtat centru comercial, situat Golful Persic, loc considerat drept grădina Edenului.

Page 119: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

122

În Persia secolului al X-lea, se cunoaşte că exista organizaţia secretă Societatea Asasinilor (mâncătorii de haşiş) a fanaticilor musulmani (mullahi), folosită pentru răspândirea islamismului în Orientul Mijlociu, prin intimidarea oponenţilor. În întreaga istorie a omenirii nu există vreo situaţie, experienţă, ideologie care să poată fi comparată cu forţa morală pe care Islamul o insuflă luptătorilor săi. Spaima de moarte este înfrânată, garantând în viaţa viitoare o poziţie privilegiată în Rai, simţul milei faţă de duşmani este reprimat.

Începând cu secolul al XIV-lea, perioada deschisă de epoca marilor descoperiri geografice, terorismul şi violenţa organizate se amplifică şi se diversifică în legătură directă cu politica de expansiune colonială a marilor imperii ale timpului, ca instrumente de spoliere economică şi represiune a altor popoare. Iniţial, Portugalia, Spania şi Olanda, mai apoi Franţa şi Anglia au fost primele ţări care au cotropit teritorii pe alte continente şi şi-au format un puternic sistem colonial. Jaful şi spolierea coloniilor au avut ca efecte dezvoltarea puternică a industriei, comerţului şi armatei în metropole, dar şi lupta dintre imperii pentru menţinerea şi extinderea dominaţiei şi a hegemoniei în diferite zone geografice.

Odată cu apariţia corporaţiilor industriale, comerciale şi turistice, precursoare ale neocolonialismului contemporan, în colonii avea să apară şi să se dezvolte o rezistenţă tot mai activă a celor asupriţi şi să se afirme tot mai puternic mişcările de eliberare naţională şi socială. Marile imperii recurg tot mai frecvent, pentru stăpânirea situaţiei, la practici violente şi teroriste pentru reprimarea mişcărilor de eliberare. De remarcat este şi faptul că până în anul 1945 nu au existat acţiuni teroriste sistematice în Europa, deşi în unele state, precum Rusia, Croaţia şi Spania s-au manifestat destul de viguros. (Voicu, Andreescu şi Jerebie, 1996).

V.1. Organizaţii teroriste sub deviza „Moarte pentru

moarte” Experimentarea terorismului contemporan a fost posibilă în

unele ţări din America Latină, unde în paralel cu mişcările revoluţionare au apărut o serie de grupări şi organizaţii

Page 120: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

123

teroriste – Forţele Armate de Eliberare din Venezuela, Cinconceros din Honduras, Tupamaros din Uruguay, Alianţa Anticomunistă din Argentina. Activitatea acestor organizaţii a servit ca model si pentru Europa, susţinând acţiunile întreprinse de către grupări ca Baader – Meinhoff şi Mişcarea 2 Iunie, din Germania, Brigăzile roşii, din Italia, Armata Secretă, din Franţa, E.T.A., din Spania, sau Armata Republicană Irlandeză, din Marea Britanie.

Cu trecerea timpului, terorismul evoluează spre noi trepte ale violenţei, fiind lansată teoria „moarte pentru moarte”. Încep acţiunile de cooperare cu organizaţiile teroriste din zone geografice situate la mare distanţă, respectiv Armata Roşie Japoneză. La 30 mai 1972, un grup de terorişti japonezi sosesc cu un avion al companiei Air France la Tel Aviv, deschizând foc automat în Aeroportul Lod. Sunt ucise 27 de persoane, alte 80 fiind rănite.

În acest context, pe lângă reactivarea Organizaţiei Fraţii Musulmani, au luat fiinţă Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic Palestinian şi grupările din Algeria şi Egipt, precum şi organizaţia Al-Qaida a lui Osama Bin Laden.

V.2. Testamentul Hamas Departe de a ne propune să încercăm definirea terorismului,

asupra cărora încă nu s-a ajuns la un consens, nu trebuie neglijate misiunile ce le revin organizaţiilor teroriste, potrivit şi Testamentului Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică). Publicat în 18 august 1988, acesta conţine 36 de articole, toate încurajând eliberarea Palestinei şi nimicirea statului Israel prin Jihad: „Palestina este o Waqf Islamica (Posesiune Sfîntă) binecuvîntată pentru generaţiile viitoare musulmane, până în Ziua Judecăţii. Nimeni nu poate să o tăgăduiască sau să o părăsească pe ea sau orice parte din aceasta (Articol 11). „Eliberarea Palestinei este o datorie individuală pentru fiecare musulman oriunde va fi el”. (Articol 13).

Înainte de a încerca să înţelegem, cel puţin la nivel intuitiv, măsurile necesare pentru combaterea terorismului, în decriptarea semnificaţiilor terorismului, nu lipsită de importanţă este şi perspectiva non-etnocentrică ce însumează perceperea realităţii

Page 121: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

124

fenomenului terorist în afara interpretării valorilor şi credinţelor însuşite în propriul nostru mediu cultural. Aceasta este mai mult decât necesară cu atât mai mult cu cât, cel ce organizează lupta antiteroristă trebuie să înveţe să gândească asemenea unui terorist. Acest fapt obligă la depăşirea limitelor etnocentrice, în favoarea unei viziuni globale, nerestrictive, ce asigură surprinderea faptelor din experienţa proprie teroristului. Prin această abordare, luptătorul antiterorist poate să-şi identifice vulnerabilităţile, gândind practic ca un terorist.

În acest sens, Testamentul Hamas vine chiar în întâmpinarea nevoii noastre de cunoaştere a specificului teroristului. Potrivit acestuia, Hamas se considera avangarda şi suliţa cercului de luptă contra Sioniştilor Lumii. „Grupuri Islamice peste toată Lumea Arabă ar trebui să facă la fel, deoarece ei sunt mai bine echipaţi pentru lupta contra Evreilor care aţâtă la război”. (Articol 32).

V.3. Bioma şi psihopatologia terorii Terorismul contemporan este deja o formă de război,

înregistrând numeroase manifestări, prezentate succint, în cele aduse în discuţie. Printr-o abordare analitică desfăşurată asupra comportamentului terorist, fie că ne oprim asupra „oamenilor-dinamită” din organizaţia evreiască Stern, absolutiştilor islamici ori „văduvelor negre” ale cecenilor, se poate reţine faptul că, pentru a-l înţelege pe terorist, trebuie să-i studiezi psihopatologia (Frattasio, 2006) şi să încerci să afli geneza terorii.

Pornind de la Bioma, definit ca „echilibrul delicat şi schimbător (…) între două sisteme, cel vegetal şi cel animal, care interacţionează cu prezenţa omului” (Frattasio, 2006), justificarea alegerii terorii, ca decizie finală de autoimpunere, nu poate fi făcută făra analizarea constructelor economice, politice, dar mai ales a celor care ţin de psihologia teroristului. Una din caracteristicile existenţiale ale terorismului şi implicit ale teroriştilor constă în dorinţa acestora, de cele mai multe ori obsesivă, de a impune opiniei publice vizate, grupului social ţintă, propriile norme de comportament, propria viziune despre justiţie şi morală.

Page 122: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

125

Odată intraţi în conflict deschis cu societatea, teroriştii acceptă clandestinitatea, marginalizarea şi autoizolarea plină de tensiune şi nesiguranţă, lucru ce potenţează adoptarea unor convingeri neconforme cu realitatea şi iniţierea unor acţini care să promoveze teroarea. În urma studiu iniţiat de Universitatea Laiden din Olanda, s-a ajuns la concluzia că elementul de violenţă era prezent în 83,5% dintre atentatele comise, ţelurile politice în 65%, în vreme ce 51% puneau accentul pe elementul inducerii sentimentelor de frică şi teroare.

V.4. Răzvrătiţii societăţii Comportamentele bizare sau psihopatologice (Delcea,

2006), sesizate la o serie de terorişti din gruparea A.U.M. (Adevărul Suprem) din Japonia sau din cadrul grupării teroriste A.N.O. (Organizaţia Abu Nidal), amplifică violenţa, acţiunile lor fiind lipsite de orice sentiment de milă pentru cei care le cad victime. Un studiu desfăşurat asupra a 250 terorişti din Germania a reliefat că 25% dintre terorişti îşi pierduseră un părinte, înainte de 14 ani, 79% au avut relaţii conflictuale cu părinţii, în timp ce 33% şi-au descris taţii în termeni ostili (Brad, 2004). Din acelaşi studiu mai rezultă ca 33% au fost anterior condamnaţi de un tribunal pentru minori.

Neacceptarea ordinii stabilite, apreciată drept opresiune deghizată, caracterizează cel mai frecvent profilul teroristului. Tinerii răzvrătiţi sunt şi cei dintâi orientaţi spre organizaţiile teroriste (Gurr, T., 1970). Aflaţi la periferia vieţii comunitare, provenind, în principiu, din mediile cele mai nefavorizate, complexaţi şi neîmpliniţi, teroriştii se răzbună pe o societate în care nu s-au putut integra, pe un mod de viaţă incompatibil cu psihologia lor deviantă.

V.5. Profesioniştii atentatului Complet diferit de psihopaţi, numiţi şi „lupi singuratici”,

teroriştii gândesc şi acţionează instituţionalizat, fiind membrii unui grup, organizaţii politice sau religioase extremiste. Făcând abstracţie de idealurile nebuloase pentru care sunt în stare să-şi

Page 123: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

126

sacrifice viaţa, de violenţa fără limite la care recurg, precum şi de totala lipsă de scrupule de care fac dovadă, adevăraţi profesionişti ai terorii, nu au nimic în comun cu cei care vor „să salveze lumea”. Tulburarea psihică este incompatibilă cu „statutul” de terorist politic sau religios. (Delcea, 2006). Cei care acţionează în astfel de grupări sunt indivizi cu o stare psihică normala dar care, practic, au fost învăţaţi de mici să urască. (Post, 1990).

Reci, calculaţi, bine instruiţi şi pregătiţi, aceşti aşa-zişi profesionişti ai atentatului slujesc adesea unor interese specifice, de multe ori străine lor, practicând terorismul ca pe o meserie, fără pasiune, dar cu perseverenţă. Toate acestea sunt necesare cunoaşterii genezei terorii, cu atât mai mult cu cât este ştiut că atât structura grupului terorist cât şi profilul teroristului, au înregistrat modificări substanţiale. În cadrul grupului rolul căpeteniei (şefului) este de a dirija toate acţiunile şi de a introduce constant doze de „narcisism” (Frattasio, 2006) necesare celor lipsiţi adesea de iubirea şi recunoştinţa celor din jur.

V.6. Psihologia teroristului Spre deosebire de vremurile trecute, urmare şi a

redimensionării fenomenului terorist, teroristul este identificat, de cele mai multe ori, ca o persoană cu educaţie aleasă şi cu studii finalizate la universităţi prestigioase. Psihologia lor este însă complexă. Forţele ce se află în spatele teroristului includ aserţiunea masculinităţii (sau a feminităţii), nevoia de depersonalizare, fuga de propria personalitate, izolarea şi încrederea în „magia sângelui”. (Antipa, 2004). Nesiguranţa, căutarea pericolului, asociate cu tendinţe de suicid, sunt elemente de interes ce definesc felul de a fi al unui posibil candidat la terorism.

Atentatele plănuite de organizaţiile teroriste sunt, de cele mai multe ori, răspunsul unor frustrări acumulate în lupta pentru putere sau pentru înlăturarea unor stări de lucruri neconvenabile. Transformarea cauzei lor într-un război este deosebit de importantă pentru terorişti, aceştia căutând să-şi verifice credinţa prin confruntările militare. (Powers, 1971).

Page 124: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

127

Cunoscând psihologia teroristului, structurile specializate pot să întreprindă măsurile de combatere a terorismului. Nu trebuie neglijat adevărul că interesul pentru profilul luptătorului antiterorist este manifestat şi de către grupările teroriste, fie că acestea sunt cunoscute, potrivit unor surse deschise (USA, 2002), sub numele de A.N.O. (Organizaţia Abu Nidal), E.T.A. (Patria Bască şi Libertatea), A.S.G. (Grupul Abu Sayyaf), fie că sunt organizaţii precum Al - Gama’a al - Islamiyya (Gruparea Islamică Egipteană IG), Asbat al- Ansar (Liga Adepţilor) sau P.F.L.P. (Frontul Popular de Eliberare a Palestinei).

V.7. Luptătorul antiterorist Pentru a face faţă solicitărilor, luptătorii se instruiesc în

condiţii dure, de multe ori insuportabile. Ei sunt învăţaţi să considere că limitele fizice sunt dependente în mare măsură de felul cum gândesc. Strâns legate de pregătirea fizică a luptătorului sunt capacităţile sale motrice. Un luptător neîndemânatic, stângaci în căţăratul pe frânghie sau în mânuirea armamentului din dotare, nu face decât să expună situaţiilor de risc, grupul în care acţionează. (Radu, 1999)

Prin pregatire şi antrenament luptătorul antiterorist trebuie să fie cât mai aproape de felul de a fi al unui terorist adevărat. Fără să înţeleagă manifestările acestuia, fără să ţină seama de sentimentele ce susţin actul terorist, luptătorul antiterorist riscă să rămână prins într-un cleşte în faţa situaţiilor de risc terorist. Şi, din acest motiv, exerciţiile tactice au un grad sporit de dificultate şi de risc. (Profil, 2003).

Misiunile luptătorilor antiterorişti sunt complexe şi foarte multe dintre ele se realizează în afara controlului conştient analitic. Acest lucru este posibil prin intermediul deprinderilor foarte bine puse la punct (transformate în priceperi şi abilităţi), pe care şi le formează în antrenamente complexe şi îndelungate. (Radu, 2000).

Din cercetările iniţiate asupra profilului caracteristic luptătorului antiterorist (Radu, 2005), rezultă o serie de calităţi, reprezentate în Anexa 7. Dintre calităţile considerate cele mai importante pentru profesia de luptător antiterorist, 92% dintre cei

Page 125: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

128

examinaţi au apreciat curajul, urmat de calităţile fizice (89%) şi pregătirea profesională (84%).

Printre factorii cu impact negativ asupra îndeplinirii misiunilor de luptă a fost amintită şi lipsa unor mijloace tehnice (91%). Drept defecte majore, dezaprobate, au fost menţionate individualismul (81%) şi minciuna (86%). Din punct de vedere nervos, cele mai solicitante situaţii sunt văzute lipsa de informaţii referitoare la misiune (78%), lipsurile materiale (lipsa unei locuinţe) (85%).

Pe baza datelor prezentate, se poate anticipa în raport cu profilul moral (specializat) caracteristic luptătorului că în fizionomia acestuia se detaşează curajul, abilităţile fizice, pregătirea de specialitate, camaraderia. În proporţie de 93% dintre cei evaluaţi consideră că un grup de intervenţie antiteroristă trebuie să fie unit, ca o adevărată familie.

În îndeplinirea misiunilor este necesar să fie concepute soluţii pentru rezolvarea situaţiilor noi, imprevizibile şi problematice. În aceste cazuri, 91% dintre luptători apreciază că un rol important revine acuităţii vizuale şi auditive, care asigură perceperea rapidă a poziţiei în spaţiu.

Mai sunt de reţinut puterea de concentrare, stabilitatea şi rezistenţa acesteia în condiţii de stres, precum şi în condiţii de monotonie. Echilibrul psihic, încrederea în propriile forţe sunt identificate ca însuşiri de bază ale unui luptător antiterorist de 94% dintre cei evaluaţi.

Fără să insistam asupra elementelor de detaliu, rezultate din aplicarea unor instrumente de investigare psihologica, precum Spectrum CPI- 260 sau 16 PF- 5, aflate sub copyright International şi administrate în România de D&D Research (Pitariu& Iliescu, 2004), din datele obţinute (+Cs, +Sy, +Sp, +Sa,+Wb) se poate aprecia că luptătorul antiterorist manifestă eficienţă interpersonală, dublată de maturitate socială (+So, +To, +Gi). Scorul mediu înregistrat in jurul lui T -50 înregistrat pe scala Senzitivitate (Sn / M-F) subliniază profilul specific luptătorului prin atribute precum: fluenţă verbală,implicare in soluţionarea sarcinilor primite dar şi note de prudentă, sensibilitate, pe un fond de frământări personale.

Page 126: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

129

Din perspectiva scorurilor medii obţinute se poate observa că acestea se află deasupra mediei (T = 50), fapt ce relevă un profil caracterizat prin ambiţie şi eficienţă pe planul acţiunilor sociale, maturitate, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor, respectiv misiunilor de luptă şi spirit de echipă.

V.8. „Teroristul trebuie să fie împuşcat de două ori” Pe baza cunoaşterii psihologice şi operative, se poate

aprecia că în practica de lucru ce caracterizează majoritatea structurilor externe şi interne specializate în riposta antiteroristă, prevenirea, descurajarea, reacţia şi previziunea sunt obiectivele de bază ce revin unităţilor de tip S.E.A.L. (Sea Air Land), S.A.S. (Special Air Force), G.E.O. (Grupul Especial de Opraciones) Sayeret Mak tal sau Delta Force.

Modul de acţiune şi rezultatele obţinute îi recomandă pe cei din urmă drept cei mai buni specialişti în salvarea de ostatici şi anihilarea elementelor teroriste (Vişan şi colectiv, 2004). Luptătorul din unitatea Delta Force este singurul care învaţă că un terorist trebuie să fie împuşcat de două ori. Şi acest lucru pentru a fi sigur că nu mai poate reveni în luptă.

Cu toate acestea, profesionalismul unei structuri de ripostă antiteroristă, fie că se numeşte S.A.S., G.E.O. sau Spetsgruppa Alfa (Grupa Specială A) ori Unitatea Specială de Intervenţie Antiteroristă Acvila, Brigada Specială de Intervenţie Vlad Tepeş şi, nu în ultimul rând, Brigada Antitero sau Unitatea Specială de Intervenţie Antiteroristă din Serviciul de Protecţie şi Pază, acesta nu poate atinge limita maximă de valoare. Întotdeauna, în cadrul unei asemenea structuri, se mai poate experimenta ceva nou. Copierea şablonată a unor acţiuni anterioare sau slaba cunoaştere a capacităţii reale a luptătorilor poate duce la dezastre.

La un moment de reflecţie îndeamnă şi situaţia următoare : în februarie 1978, doi palestinieni l-au asasinat, la Nicosia, pe Yusuf Sebai, un prieten apropiat al preşedintelui Anwar el Sadat. După ce au capturat mai mulţi ostatici, teroriştii au cerut un avion autorităţilor cipriote pentru a se putea refugia în Orientul Apropiat. Deoarece nici un aeroport nu a permis aterizarea aparatului, avionul

Page 127: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

130

s-a retras la Larnaca, după 21 de ore de zbor. Egiptenii au lansat operaţiunea în grabă, fără acordul părţii cipriote. Desantând dintr-un avion tip C - 130 Hercules, luptătorii egipteni au luat cu asalt avionul, dar au fost atacaţi de Garda Naţională Cipriotă. Rezultatul a fost mai mult decât tragic, egiptenii nereuşind să pătrundă în avion, pierzând şi 15 luptători. Paradoxal, teroriştii dezorientaţi s-au predat singuri autorităţilor cipriote (Arădavoiace, Ghe., şi colectiv, 1997).

Sarcinile unei unităţi de ripostă antiteroristă nu sunt deloc uşoare, cu atât mai mult cu cât grupurile teroriste beneficiază de o largă susţinere politică, dispunând astfel, de armament modern şi eficace (Andreescu si colectiv, 1996). Toate acestea obligă la o selecţie temeinică a luptătorilor, bazată pe criterii reale de apreciere valorică şi mai puţin pe acceptarea cantităţii în detrimentul calităţii (Radu, 2006).

În acest context, se poate aprecia că cele patru mari acţiuni teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA, 11 martie 2004 – Madrid, 7 iunie 2005 – Londra, la care se adaugă Beslanul, Moscova, au demonstrat că teroriştii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin teroare, modificarea unor decizii, chiar politice.

Note

Andreescu. A., şi colectiv, 2002, Siguranţa naţională şi ordinea publică, 1859- 2000, Ed. Artprint, Bucureşti, p. 317.

Andreescu, A., şi colectiv., 2003, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p. 9 - 23

Andreescu, A., Radu N., 2006, Modele şi strategii de selecţie în evaluarea psihologică a personalului destinat misiunilor speciale. Manuscris.

Albu, C., 2004, Pregătirea luptătorului cu privire la gestionarea stresului psihic de luptă, în „Buletin de informare şi documentare al Direcţiei Management Resurse Umane”, nr. 3 - 4, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, p. 211- 217

Page 128: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

131

Antipa, M., 2004, Securitatea şi terorismul. Prevenirea şi combaterea acţiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucureşti, p.136 - 137

Arădăvoiace, Ghe., Iliescu, D., Niţă, D., 1997, Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Ed. Antet, Oradea, p. 81-106

Arădăvoiace, Ghe., Stancu, V., 1999, Războaiele de azi şi de mâine, Ed. Militară, Bucureşti, p.103- 111

Blair, T., 2002, Speech - 10 septembrie 2002, in „O analiza a terorismului în lume 2002”, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris International, USA, p. 37

Brad, C., 2005, Terorismul - cancerul mileniului III, în „Spirit Militar Modern”, nr. 5, p. 9 - 11

Crenshyw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The origins of terrorism, Cambrige, Cambrige University Press, p. 7- 24

XXX, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere, Ed. Omega, Bucureşti, 2001, p. 37

Delcea, C., 2006, Terorismul internaţional, în Terorismul Azi, vol.1, an 1, iulie, p. 41

Delcea, C., 2006, Psihopatologia teroristului, în Terorismul Azi, vol.1, an 1, iulie, p. 42

Ferchedeau, M., 2002, Terorismul, Ed. Omega, Bucureşti, p. 45 - 68 Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti, p. 6 Floca, M., 1999, Forţele de elită ale lumii, Ed. Militară, Bucureşti, p.

11- 23 Gurr, T., 1970, Why Men Rebel, Princenton, New York: Princenton

University Press, p. 14 Mattodo, G., 2005, Strategie şi tactică militară - implicaţii în

pregătirea luptătorilor antiterorişti, „Referat 2 - Teza de doctorat”, A.N.E.F.S, Bucureşti

Mattodo, G., 2006, Unele aspecte privind aplicarea teoriei modelelor şi modelării în pregătirea luptătorilor antiterorişti, Manuscris

Pitariu, H.D. & Iliescu, D. 2004, Spectrum CPI 260 TM- RO, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj- Napoca

XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informaţii, an I, nr.1, martie 2003, p. 17 - 18

Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist, Boston: Houghton Mifflin, p. 29

Radu, N., 1999, Luptătorul antiterorist - un profil psihomoral, în „Spirit militar modern”’, vol. 3, p. 20 - 23

Radu, N., 2005, Validarea unui sistem de evaluare psihologică, în scop de selecţie şi avizare periodică a personalului destinat misiunilor speciale, „Teză de doctorat”, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti

Page 129: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

132

Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului, Ed. Fed Print, Bucureşti, p. 105

Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea paşnică a conflictelor, Ed. Elena Francisc Publishing, Bucureşti, în, “Terorismul Azi”, vol.1, an 1, iulie 2006, Delcea,C., Ad- Terorismul, p. 53 - 55

Schimd, A, P., Jongman, A.J., 1983, Political Terrorism, Amsterdam. North Holland Publishing Company. 1988. Vezi şi ediţia precedentă a acestui studiu: Sehmid, A. P., Political Terrorism, Amsterdam, North Holland Publishing Company

Voicu, C., Andreescu, A., Jerebie, R., 1996, Acţiunile terorist- diversioniste şi implicaţiile acestora asupra securităţii naţionale a României, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1996, p. 9

Page 130: organizatii teroriste

Capitolul VI

BBrraanndduull AAll--QQaaiiddaa şşii mmaassss--mmeeddiiaa

Abstract: „Lovind prezentul, propagând răul şi pretinzând că asigură un viitor mai bun” (Marret, 2002), terorismul a căpătat, la acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete.

Cuvinte cheie: cyberterorism, justiţie fără sfârşit, corporaţii mass-media, foaia de parcurs, gulerele albe, kamikaze, baza.

VI.1. Abordări conceptuale Subscriind pe deplin aprecierilor unor autori consacraţi

(Burgess; Eva - Ildiko Delcea, 2006) potrivit cărora „a defini terorismul este de acum înainte un exerciţiu atât de complex şi de obiectiv, încât putem spune că ţine mai degrabă de latura artistică decât de cea ştiinţifică”, ne rezumăm numai la a considera că terorismul, fenomen social de factură deosebită, a căpătat la acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete.

Perceput drept „totalitatea actelor de violenţă comise de un grup sau de o organizaţie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat” (Dicţionarul Explicativ al Limbii române, 1996; a se vedea şi Dictionnaire de la Langue francaise, 1998) fenomenul terorist reprezintă mai mult decât efortul individual al unui kamikaze, se poate considera că „actele teroriste reprezintă chiar rodul unor organizaţii în spatele cărora s-ar putea afla anumite state” (Iova, 2006).

VI.2. O nouă „ecuaţie de securitate mondială” Analiza evoluţiei fenomenului la scară mondială relevă că

anul 2001, după 11 septembrie, a dus la o modificare radicală

Page 131: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

134

asupra componentelor „ecuaţiei de securitate mondială” (Tudor, 2006). Cu toate acestea, centrarea terorismului spre ţinte din aviaţia civilă reprezintă, în continuare, un risc deosebit, iar consecinţele actelor ilicite asupra securităţii aeronautice au fost deja demonstrate în fatidicul 9/11 septembrie.

În ceea ce priveşte ţintele vizate, acestea au aparţinut diferitelor domenii de activitate, ceea ce demonstrează că obiectivele organizaţiilor teroriste şi scopurile urmărite de acestea sunt, de asemenea, foarte diverse: foşti sau actuali conducători ai unor state, demnitari ai administraţiei publice centrale sau locale (miniştri, magistraţi, consilieri, alţi funcţionari publici etc.), diplomaţi, inclusiv ataşaţi militari, funcţionari internaţionali, membri ai forţelor O.N.U. sau N.A.T.O., lideri politici şi consilieri ai acestora, cadre militare şi poliţişti, îndeosebi din rândul celor care ocupau ori au deţinut funcţii de conducere, parlamentari, oameni de afaceri, turişti şi ziarişti etc. Potrivit Delcea (2006) organizaţiile teroriste urmăresc maximizarea impactului atacurilor plănuite prin selectarea unor ţinte care vor spori în mod considerabil interesul mass-media.

Urmărind atentatele de la World Trade Center (1993), Kenya şi Tanzania (2000), World Trade Center, Pentagon - Washington, New York (2001), se poate observa predilecţia teroriştilor pentru clădirile publice şi instituţiile oficiale ale SUA. Este cunoscut deja că „mesajul” terorist, preluat şi amplificat de mass-media, fie că vorbim de corporaţiile media de tip CNN sau de sursele de informare de tipul Ha Retz, Al Jazeera sau The Ierusalim Raport, destabilizează opinia publică cu atât mai mult cu cât ţinta atacului terorist este reprezentată de un simbol, de tipul Casa Albă, Statuia Libertăţii sau World Trade Center – Turnurile Gemene etc.

Ultimele evoluţii în problema fundamentaliştilor islamici, în special discutarea „foii de parcurs” propusă de SUA, demonstrează că organizaţiile teroriste, care au consacrat în lumea musulmană modelul „atentatorului sinucigaş”, rămân dintre cele mai active. Potrivit Jane’s Islamic Affairs Analyst (2006), în spaţiul virtual a fost construit de Comitetul pentru Comemorarea Martirilor din

Page 132: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

135

cadrul Mişcării Islamice Globale, ca suport de sprijin, chiar şi un site de recrutare online a teroriştilor sinucigaşi (www.esteshhaad.com), acesta folosind, pe lângă schimbul de mesaje, şi pregătirea atacatorilor kamikaze împotriva „necredincioşilor occidentali şi a sioniştilor” .

Ţinte legitime ale organizaţiilor teroriste sunt şi statele arabe de factură laică sau de orientare pro-occidentală, precum şi cele ce au oferit sprijin SUA în diferitele acţiuni întreprinse în lumea islamică. Pe acest fond, se poate prognoza că în viitor vor apărea noi forme de terorism („gulerele albe”) care nu vor mai presupune acţiuni violente, ci atacuri îndreptate împotriva reţelelor digitale ale băncilor sau marilor corporaţii internaţionale, ale firmelor de transport sau telecomunicaţii.

Din ce în ce mai mult, terorismul reflectă dezvoltările tehnologice, schimbările sociale, transformările statale, regionale şi mondiale, precum şi dinamica centrelor de greutate ale puterii pe mapamond. În noul context, tacticile grupărilor teroriste se adaptează vulnerabilităţilor societăţii moderne, sporind situaţiile de risc.

Tehnologiile moderne în domeniul informaţiilor şi comunicaţiilor joacă un rol crucial în evoluţia ameninţării reprezentate, în ansamblul său, de terorismul de nuanţă fundamentalist-slamică. Folosirea intensivă a Internetului duce la crearea unui spaţiu virtual, o comunitate fără frontiere sau naţionalităţi, care multiplică datele identitare ale unei umma, legitimată de ideologia radicalismului islamic. Asemenea unei „turbine”, acesta potenţează globalizarea mişcării, devenind unul din principalele motoare ale proceselor radicalizării şi recrutării susţinătorilor „rezistenţei islamice globale împotriva cruciadei occidentale”.

Potrivit unor surse deschise de documentare (Patterns of Global Terrorism, în, Terrorist Group Profiles, Departamentul de Stat al S.U.A., 2006 apud Hlihor, I.; http:// web.nps.navy.mil/ library), organizaţiile teroriste fac din ce în ce mai prezent „brandul” Al-Qaida Albă.

Page 133: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

136

VI.3. Baza virtuală Al-Qaida (Baza) este o grupare cu sprijin multinaţional care

finanţează şi organizează activităţile militanţilor islamici din lumea întreagă. A luat naştere în cursul războiului afgan împotriva sovieticilor, iar membrii de bază ai grupării sunt veterani de război afgani din întreaga lume musulmană.

Înfiinţată în 1988, de către militantul saudit Osama Bin Laden, Al-Qaida încearcă să transforme grupările islamice existente în organizaţii extremiste şi să creeze astfel de grupări acolo unde acestea nu există. Susţine ideea distrugerii SUA, văzute ca principalul obstacol în reforma societăţilor musulmane. De asemenea, sprijină luptătorii musulmani din Afganistan, Algeria, Bosnia, Cecenia, Eritreea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tadjikistan şi Yemen.

Valenţele Al-Qaida – care semnificau coordonare organizaţională şi strategică între diferite reţele teroriste – sunt preponderent angajate şi în mediul virtual, mesajele liderilor, Ossama bin Laden, Ayman Al-Zawahiri şi Abdullah Azzam, oferind de nenumărate ori o sursă de inspiraţie ideologică pentru adepţii din întreaga lume. La 4 martie 2006, reţeaua de televiziune din Qatar, Al-Jazeera, a prezentat selecţii dintr-un mesaj video aparţinând lui Ayman Al-Zawahiri. La scurt timp de la difuzare, înregistrarea video de 20 minute a circulat pe Internet sub forma unui mesaj audio.

Pentru evidenţierea schimbărilor survenite în conţinut, mod de prezentare şi mesaje s-a realizat o analiză comparată a celor mai accesate reţele de pe forum, cu o abordare aproape identică, la patru ani diferenţă, 8 iulie 2002 şi 12 iulie 2006. (Documentar, 2007). Cel mai accesat material în 2002 a fost „mesajul către pakistanezi” din partea lui Ossama bin Laden (50.518 de vizitatori). Materialele despre Ben Laden şi atacurile din 11 septembrie 2001 fac subiectul unui număr de alte reţele importante care au fost accesate de mulţi vizitatori.

Internetul nu este folosit numai ca sursă de inspiraţie ideologică sau catalizator în formarea reţelei, ci serveşte şi ca sursă de informaţii despre tehnicile/metodele de luptă şi armament.

Page 134: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

137

Odată cu dispariţia taberelor de antrenament din Afganistan şi, mai ales, din Pakistan şi apariţia, în statele occidentale, a recruţilor locali neinstruiţi, nevoia unei astfel de experienţe şi importanţa manualelor publicate pe Internet au înregistrat o dezvoltare fără precedent (Documentar, 2007).

Percheziţiile şi arestările au condus, în multe cazuri, la descoperirea unor materiale explozive confecţionate artizanal, posibil asamblate pe baza informaţiilor obţinute de pe Internet (Documentar, 2007). Manuale despre metode de luptă şi pregătire, scrise de veterani ai războiului din Afganistan şi instructori din tabere de pregătire, au apărut pe Internet încă de la începuturile Al-Qaida, oferind numeroase detalii despre producerea de explozibili improvizaţi, aranjamentele şi facilitarea deplasărilor, precum şi despre pregătirea clandestină a atacurilor în străinătate. Tot pe Internet circulă clipuri video ce conţin demonstraţii asupra modului de fabricare a unor arme, precum centuri cu bombe şi explozibili. Cele mai vizitate au fost reţelele care ilustrau „perfidia care caracterizează familia regală saudită”, în special „informaţiile şi imaginile cruciaţilor americani din cadrul forţelor ocupante” desfăşurate în Arabia Saudită (care a contorizat 15.522 de vizitatori).

Deşi fotografiile sunt mai numeroase decât imaginile filmate, o înregistrare video cu uciderea jurnalistului american Daniel Pearl este în topul listei (cu 4.488 de vizitatori). Materialele cu adevărat ideologice sunt rare, în afara unui material în care li se solicita participanţilor să fie „cu sau împotriva” Al-Qaida (5.339 de vizitatori, dintre care 150 au răspuns) şi o discuţie despre organizaţia teroristă „Hizb ut-Tahrir” (7.685 vizitatori, dintre care 720 au răspuns).

Până în 2006, imaginea s-a schimbat, înregistrările video au fost mult mai prezente, două dintre cele mai vizionate fiind uciderea unui ostatic japonez, care a fost decapitat de gruparea condusă de Zarqawi, în 2004 (care a avut 14.961 de vizitatori), şi o compilaţie a zece dintre cele mai importante înregistrări video ale atacurilor asupra forţelor americane din Irak (12.880 de vizitatori).

Page 135: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

138

Evenimentele specifice, atât de pe frontul apropiat, cât şi de pe cel îndepărtat al Jihadului au ieşit mai mult în evidenţă, printre acestea numărându-se un anunţ despre moartea lui Zarqawi (8.439 de vizitatori) şi o dezbatere despre urmările atacului Al-Qaida din Marea Britanie (7.364 de vizitatori).

În compararea materialului de pe internet, din 2002, cu cel din 2006, s-au observat două evoluţii importante: expansiunea calitativă a „culturii jihadiste” şi consolidarea legăturilor cu adevărata cultură a Jihadului. (Documentar, 2007).

* * * Diversitatea şi ingeniozitatea acţiunilor teroriste, nivelul de

pregătire psihologică şi de luptă, dotarea şi mobilitatea structurilor teroriste impun măsuri specifice de contracarare a acestui tip de acţiune. Cunoaşterea organizaţiilor teroriste, a modului de operare în derularea unor operaţiuni criminale, posibilităţile de combatere a terorismului (Albu, 2006) se află deja în planul de lucru al unor structuri specializate din sistemul siguranţei naţionale, de tipul Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă (C.C.O.A.). Aflat în cadrul Serviciului Român de Informţii, structura specializată grupând specialişti din mai multe instituţii de stat (Tudor, 2006).

Urmând evoluţia manifestărilor teroriste (http://ştiri.neogen.ro, Le Monde, 4 august 2005) se poate anticipa că terorismul va persista cu siguranţă şi în viitor existând chiar posibilitatea ca acesta să se dezvolte pe seama unor state care tind să-l folosească pentru pentru a-şi atinge anumite scopuri, precum:

• Atingerea totală a obiectivelor politice. În ciuda opiniei generale, terorismul este o metodă eficientă de obţinere a unei revendicări politice. Daca organizaţia teroristă este afiliată unei mişcări politice (grup terorist), iar motivele sunt susţinute de majoritatea populaţiei civile implicate în conflict, obţinerea victoriei înseamnă numai o problemă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt formarea statului Israel, pentru mişcările Hanagah şi Irgun, eliberarea Libanului de Sud de sub ocupaţie israeliană,

Page 136: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

139

pentru organizatia şiită Hezbolah, abolirea politicii de Apartheid în Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe.

• Efecte economice colaterale. Efortul de luptă poate afecta temporar economia unei regiuni sau ţări. În unele cazuri efectele pot fi de lungă durată, în special în zonele care depind economic de industria turismului, cum ar fi a doua Intifadă şi atentatele sinucigaşe Hamas care au afectat puternic industria turismului din Israel, atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insulă cu populaţie majoritar hindusă, din Indonezia, pentru care turimul este industria majoră.

• Atingerea parţială a scopurilor politice. Obţinerea retragerii trupelor spaniole din Irak, înainte de termen, prin schimbarea cursului alegerilor din Spania, în urma atentatelor de la Madrid din 11 martie 2004, revendicate de Al-Qaida, acordurile din Vinerea Bună (Good Friday Accords) – I.R.A., obţinerea de drepturi suplimentare pentru canadienii de origine franceză din Quebec – F.L.Q., sunt doar câteva dintre motivele care au stat la baza manifestărilor teroriste din ultima vreme.

• Pornirea unui război. Actul terorist poate fi folosit de către puterea politică de stat ca pretext pentru pornirea unor războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt marcate de către atentatul de la Sarajevo, folosit ca pretext pentru Primul Război Mondial, dar şi de atentatele din 11 septembrie 2001 care au fost folosite, potrivit mass-media, ca argument pentru construirea unui front internaţional de luptă împotriva terorismului (http:// indexmedia.ro).

Toate acestea sunt posibile şi ca urmare a faptului că transportul aerian modern asigură o mobilitate fără precedent la scară planetară, radioul, televiziunea, comunicaţiile digitale via satelit, magistralele informatice tip internet permit un acces aproape instantaneu la informaţii vitale pentru terorişti, precum şi la o audienţă mondială nemijlocită (Madotto, 2005). Sistemele de arme moderne, noile generaţii de explozibili, de dispozitive de ghidare, de comandă de la distanţă devin tot mai accesibile pe pieţele clandestine de arme, societatea modernă oferind noi vulnerabilităţi, respectiv ţinte teroriştilor (http:// sri.ro).

Page 137: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

140

Un rol important revine şi mass-media, ca mijloc de informare şi de diminuare a răului psihologic, pe care organizaţiile teroriste ţintesc să-l creeze prin intermediul atacurilor teroriste (Rosenberg, 2005).

Avertizarea populaţiei asupra situaţiilor de risc, schimbul de informaţii, coordonarea situaţiilor de criză şi, nu în ultimul rând, flexibilitatea telecomunicaţiilor, fie că ne gândim la telefonia publică sau la comunicaţiile subterane, toate acestea susţin pe deplin măsurile specifice iniţiate de structurile specializate în riposta antiteroristă şi în mod implicit mediul internaţional de securitate.

Note

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Geneza Terorii. Măsuri corelative antiteroriste, Ed. Artprint, Bucureşti

Antipa, M., 2004, Securitatea şi terorismul. Prevenirea şi combaterea acţiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucureşti

Arădăvoiace, Ghe., Iliescu, D., Niţă, D., 1997, Terorism, Antiterorism, Contraterorism. Ed. Antet, Oradea

Bădulescu, A., Delcea, C., 2006, 11 septembrie 2001 – cauze şi consecinţe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie

Blair, T., 2002, Speech - 10 septembrie 2002, în O Analiză a Terorismului în Lume 2002, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris International, USA

Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III, în Spirit Militar Modern, nr. 5

Colvard, K., 2002, The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA

Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., Ed. The origins of terrorism, Cambrige, Cambrige University Press

XXX, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere, Ed. Omega, Bucureşti, 2001

Delcea, C., 2006, Ad - Terorismul. Când consumatorul de media devine o ţintă a teroriştilor, în Terorismul Azi, vol. II, an 1, august

Delcea, C., 2006, Terorismul internaţional, în Terorismul Azi, vol.1, an 1, iulie

Page 138: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

141

XXX, 1996, Dicţionarul Explicativ al Limbii române, Univers Encicopedia, ed a II-a, Bucureşti

XXX, 1998, Dictionnaire de la Langue Francaise, Ed. Hachette, Paris XXX, 2007, Documentar, fără autor menţionat, manuscris Ferchedău, M., 2002, Terorismul, Ed. Omega, Bucureşti Filip, Tănase, I., 2007, Terorismul şi media, în Terorismul Azi, vol. XI-

XIII, an. II, I.S.C.T. Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos, Limes,

Rivista Italiana di Geopolitica nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti Garcia-Marron, I., 2005, Media vs. terorism, Ed. Tritonic, Bucureşti Gurr, T., 1970, Why Men Rebel, Princenton, New York: Pincenton

University Press Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiegel,

decembrie; vezi şi www.spiegel/ politik/ ausland Hlihor, I., 2006, Scurtă istorie a terorismului, manuscris Iordache, Fl., 2005, Terorism. Efecte şi concepte, Prelegere, Masterat,

Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6 Lucaci, I., Marin, L., 2002, Investigarea fraudelor informatice, Ed.

Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002 Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2001, Ed.

Corint, Bucureşti Niţă, D., 2006, Terorismul kamikaze. Ed. Antet, Oradea Peters, H., P., 2006, Mass-media şi terorismul. Canal de informare şi

arenă publică, în Terorismul Azi, vol. II, an 1, august Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist, Boston: Houghton

Mifflin XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informaţii, an I, nr.1, martie

2003 Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului, Ed. Fed Print, Bucureşti Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea paşnică a conflictelor, Ed. Elena

Francisc Publishing, Bucureşti, în Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006 Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook, Editura Presido, SUA Sevilla, J., 2007, Terorismul intelectual, Ed. Humanitas, Bucureşti Sîrbu, Benedict, I., 2006, Managementul resurselor de securitate şi

concepţia antiteroristă română, în, Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie Smith, P. , 2002, apud Posber G., Eşecul prevenirii lui 11 septembrie,

The Failure to Prevent, 9/11, SUA Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III, în

http://actrus.ro

Page 139: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

142

Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6 XXX, 2006, 11 Septembrie 2001. Raportul final al Congresului

american de anchetă privind atacurile teroriste asupra SUA, Ed. Alfa, Bucureşti

Page 140: organizatii teroriste

Capitolul VII

RReeţţeeaauuaa tteerroorriiii

Abstract: Necesitatea cunoaşterii în detaliu a pregătirii psihice, fizice şi de specialitate a teroriştilor, în contextul spălării creierelor viitorilor candidaţi la grupările teroriste, al îndoctrinării religioase şi nu numai, al instruirii pe baza unor modele desprinse din Marea Enciclopedie a Jihadului, Scrisoarea de la un membru A1- Qaida, Cum să înfrunţi şi să rezişti în faţa anchetatorilor serviciilor speciale, impun, mai mult decât oricând, o atenţie aparte în identificarea amprentei grupărilor teroriste, fie că amintim de Hamas, Brigăzile Al Aqsa sau de Al-Qaida Albă.

Cuvinte cheie: ţinte, gulerele albe, grupări teroriste, purtătoarea de sabie, Jihadul (Războiul Sfânt), Falangele libaneze.

Analiza evoluţiei fenomenului la scară mondială relevă că

în 2001 acesta a înregistrat o creştere spre sfârşitul anului, când s-au consumat evenimentele tragice din SUA, din 11 septembrie 2001, evidenţiindu-se că reorientarea terorismului spre ţinte din aviaţia civilă reprezintă, în continuare, un risc deosebit, iar consecinţele actelor ilicite asupra securităţii aeronautice pot fi devastatoare.

Din punct de vedere al tipurilor de acţiuni teroriste întreprinse, putem subscrie punctelor de vedere exprimate de către Serviciul Român de Informaţii (http://www.sri.ro), potrivit cărora acestea s-au diversificat, ponderea fiind deţinută de cele în care s-au utilizat explozivi şi armament de diferite categorii şi calibre, elementul de noutate constând în faptul că pentru comiterea de asemenea acte s-a recurs la folosirea avioanelor de transport de persoane, ca vectori de distrugere a ţintelor vizate, efectele obţinute fiind devastatoare şi spectaculoase. Pătrunzând tot mai mult în domeniul înaltei tehnologii, achiziţionarea sau fabricarea unor arme sofisticate care să fie folosite în scopuri teroriste nu mai reprezintă astăzi nici o problemă.

Page 141: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

144

În prezent, o serie de organizaţii cu motivaţii sau ideologii mai puţin inteligibile s-au alăturat tipurilor tradiţionale şi mai cunoscute de grupuri etnice, naţionaliste, separatiste şi ideologice. Acestea îmbrăţişează cauze religioase şi naţionale mult mai amorfe şi se ascund în entităţi organizatorice cu componenţă şi structură mai difuze. Spre deosebire de cererile specifice, predominant laice în trecut, majoritatea acestor atacuri nu sunt revendicate în prezent.

În privinţa ponderii ţintelor vizate de atentatori, se observă predilecţia acestora pentru clădirile publice şi instituţii, dar şi pentru S.U.A. – considerate cel mai mare inamic al Islamului. Pe acelaşi plan este vizat şi statul Israel.

Organizaţiile teroriste palestiniene, care au consacrat în lumea musulmană modelul atentatorului sinucigaş, rămân, în prezent, cele mai active şi mai periculoase. Specificul acţiunilor îndreptate împotriva intereselor statului Israel şi desfăşurate pe teritoriul acestui stat, precum şi în cele palestiniene ocupate, încadrează organizaţiile teoriste palestiniene în categoria organizaţiilor teroriste locale. Prin ecoul acţiunilor comise, organizaţiile teroriste palestiniene se menţin în centrul atenţiei mass-media internaţionale.

Pe lângă obiectivele clasice (ambasade, reşedinţe, baze militare), este posibil să fie vizate, în principal, ţinte uşoare, simbolice, surpriză de natură să producă un impact important la nivelul opiniei publice.

Analiza metodelor prin care elementele extremist-teroriste îşi duc la îndeplinire planurile criminale, relevă existenţa unei palete restrânse de asemenea procedee, ajungându-se chiar la o standardizare a acestora. Concret, cvasitotalitatea atacurilor mizează pe cel puţin şapte direcţii de acţiune şi anume:

• agresiuni psihologice; • atacuri armate/tip comando; • atacuri sinucigaşe; • atentate cu bombă; • deturnare de mijloace de transport; • provocare de incendii/avarii; • luări de ostatici/răpiri.

Page 142: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

145

Se prefigurează, de asemenea, apariţia unei noi metode, materializate prin infestarea de locuri/medii cu substanţe radioactive, chimice sau biologice. Evantaiul de mijloace, aflate la dispoziţia grupărilor teroriste, este reprezentat de:

• alarme/ameninţări false; • armament clasic; • explozivi clasici/improvizaţi; • maşini – capcană; • plicuri/colete-capcană; • substanţe incendiare/biologice. Având în vedere capacitatea distructivă foarte mare a

explozivilor (clasici sau improvizaţi), membrii organizaţiilor teroriste preferă din ce în ce mai mult astfel de mijloace, în derularea acţiunilor specifice.

Un scenariu familiar şi deprimant este posibil cu ajutorul Internetului, acesta fiind utilizat atât pentru transmiterea de mesaje cât şi ca suport pentru propagandă, operaţiuni financiare, dar şi ca interfaţă care asigură lansarea de atacuri cibernetice asupra unui spectru larg de potenţiale ţinte. Pe acest fond, se poate prognoza că în viitor vor apărea noi forme de terorism (gulerele albe) care nu vor mai presupune acţiuni violente, ci atacuri îndreptate împotriva reţelelor digitale ale băncilor sau marilor corporaţii internaţionale, ale firmelor de transport sau telecomunicaţii.

Din ce în ce mai mult, terorismul, reflectă dezvoltările tehnologice, schimbările sociale, transformările statale, regionale şi mondiale, precum şi dinamica centrelor de greutate ale puterii pe mapamond. Tacticile grupărilor teroriste se adaptează vulnerabilităţilor societăţii moderne, sporind situaţiile de risc.

Diversitatea şi ingeniozitatea acţiunilor teroriste, nivelul de pregătire psihologică şi de luptă, dotarea şi mobilitatea structurilor teroriste impun măsuri specifice de contracarare a acestui tip de acţiune. Cunoaşterea organizaţiilor teroriste, a modului de operare în derularea unor operaţiuni criminale, se află deja în planul de lucru al unor structuri specializate din sistemul siguranţei naţionale. Potrivit unor surse deschise de documentare (http:// sri.ro, Patterns of Global Terrorism, în Terrorist Group Profiles, Departamentul de

Page 143: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

146

Stat al SUA, apud Hlihor, I., Manuscris, 2006.; de văzut şi: http: // web.nps.navy.mil/library) organizaţiile teroriste sau organizaţiile politice care folosesc metode teroriste (Hamas, Fatah).

Organizaţii teroriste în România Dintre organizaţiile teroriste semnalate (http:sri.ro) că au

desfăşurat sau desfăşoară activităţi în România, amintim: Fraţii Musulmani Interesată de crearea unor structuri de acoperire sub care să-

şi desfăşoare activitatea în ţările în care are interese (prezenţa unui număr relativ mare de musulmani), organizaţia Fraţii Musulmani urmăreşte atragerea de noi membri, indiferent de naţionalitatea sau cetăţenia lor. Potrivit lui Tudor (2002), în România trăiesc peste 200 de membri şi simpatizanţi, care lucrează sub acoperirea ligilor islamice şi a fundaţiilor umanitare.

Conform informaţiilor amintite, Liga Islamică Culturală din Bucureşti coordonează activitatea tuturor membrilor organizaţiilor Fraţii Musulmani şi Hamas din Europa Centrală şi de Est, iar, sprijinul financiar provine de la Asociaţia Mondială a Tineretului Musulman, cu sediul în Riad, Arabia Saudită, şi de la Fundaţia Umanitară Al-Taiba, cu sediul în SUA.

Organizaţia este strâns legată ideologic de gruparea integristă Hamas. Spre deosebire de aceasta, care acţionează aproape exclusiv în Teritoriile Autonome, Fraţii Musulmani vizează promovarea doctrinei fundamentalist-islamice extremiste. Membrii organizaţiei din România au fost în trecut implicaţi în acte teroriste, dar nu există dovezi clare că ar intenţiona să comită astfel de acte în viitorul apropiat, în plan mondial.

Partidul Eliberării Islamice (Hezbe At Tahrir) În fond, este o organizaţie teroristă de esenţă

fundamentalist-islamică, radicală ce are ca obiectiv crearea Marelui Califat Islamic (Al Khilafa) pe toate teritoriile care au fost ori sunt locuite de populaţie de religie islamică. Neagă actuala organizare statală a populaţiei musulmane, fiind interzisă în toate ţările, chiar şi în cele care sprijină expansiunea islamismului.

Page 144: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

147

Gruparea este supusă unui proces de sciziune şi disidenţă, datorat, în special, atitudinii unor lideri mai tineri faţă de abuzul de normare a vieţii şi comportamentul membrilor, în detrimentul luptei pentru crearea Califatului al conducătorului mondial Abdel Qadim Zalloun. Partidul Eliberării Islamice s-a implicat major în crearea corpului mujahedinilor afgani, cu activităţi de luptă în Afganistan, Cecenia, Bosnia şi Kosovo.

Jamiat-ul Mujahedin Localizată în Bagh (Kashmirul pakistanez), organizaţia a

luat fiinţă în anul 1974, ca o facţiune disidentă a Hizbul Mujahedin, în urma disensiunilor între comandantul militar şi cel operativ. Obiectivul organizaţiei îl constituie obţinerea independenţei în Kashmirul indian.

Lupii Cenuşii (Bozkurtlar) Organizaţie ultranaţionalistă de extremă-dreapta,

Bozkurtlkar promovează turanismul şi pan-turcismul, excluzând acordarea de drepturi pe criterii etnice pentru populaţiile care trăiesc pe teritoriul Turciei. Membrii organizaţiei luptă pentru o Turcie mai mare, care să se întindă de la Marele Zid până în Balcani. Ei se opun P.K.K.-ului, simpatizanţilor kurzi ai partidelor islamice din Turcia şi Hezbollah-ului turcesc.

Susţinerea şi promovarea intereselor Turciei prin mijloace şi metode violente, uneori extremist-teroriste, apărarea în interiorul şi exteriorul Turciei, prin mijloace şi metode violente, extremist-teroriste, a valorilor fundamentale ale statului turc, caracterul laic şi unitar, impunerea principiului „un singur popor şi o singură naţiune turcă” (inclusiv, prin asimilarea forţată a altor etnii), refacerea Turciei în vechile graniţe, o lume turcă unică de la Marea Adriatică până la Zidul chinezesc şi din Caucaz până în Balcani constituie doar o parte dintre obiectivele care definesc organizaţia Bozkurtlar (Lupii Cenuşii). Din surse deschise (http:// curierulnational.ro) se pare că există peste 300 de membri ai Lupilor Cenuşii în România, organizaţi pe două structuri distincte (a elitei şi cea de execuţie).

Page 145: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

148

Acţiunile reţelelor teroriste nu sunt guvernate de motivaţii bazate pe o percepere clară a realităţii, unul dintre scopurile organizaţiilor teroriste fiind acela de a-i convinge pe cei care iau cunoştinţă de acţiunile lor să gândească în acelaşi mod cu ele. Teroriştii acţionează într-o situaţie caracterizată prin stres şi nesiguranţă, aspecte care conduc la formarea unei credinţe asupra terorii, concepţii particulare sau specifice, greu de schimbat.

Note

Andreescu, A., 2000, Terorismul, analiză psihologică. Ed. Timpolis, Timişoara

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti

Andreescu, A., şi colectiv, 2002, Siguranţa naţională şi ordinea publică, 1859- 2000, Ed. Artprint, Bucureşti

Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III, în Spirit Militar Modern nr. 5

Colvard, K., 2002, The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA

Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în, Reich, W., ed. The origins of terrorism, Cambrige, Cambrige University Press

XXX, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere, Ed. Omega, Bucureşti, 2001

Delcea, C., 2006, Terorismul internaţional, în, Terorismul Azi, vol.1, an 1, iulie

Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos, Limes, Rivista Italiana di Geopolitica, nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso

Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti Iordache, Fl., 2005, Terorism. Efecte şi concepte, Prelegere, Masterat,

Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2001. Ed.

Corint, Bucureşti Madoto, G., 2005, Strategie şi tactică militară – implicaţii în pregătirea

luptătorilor antiterorişti, Referat - Teză de doctorat, A.N.E.F.S., Bucureşti Moisescu, F., G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –

Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti

Page 146: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

149

Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist, Boston: Houghton Mifflin

Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea paşnică a conflictelor, Ed. Elena Francisc Publishing, Bucureşti, în, Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006, DELCEA (2006), Ad- Terorismul.

Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook. Editura Presido, SUA Smith, P. , 2002, apud. Posner G., Eşecul prevenirii lui 11 septembrie,

The Failure to Prevent, 9/11, SUA Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III, în

http://actrus.ro Văduva, Gh., 2007, Războiul asimetric şi noua fizionomie a

conflictualităţii armate, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

XXX, Parteneriatul Londonez de Redresare, Manuscris, 2006 XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informaţii, an I, nr. 1, martie

2003

Page 147: organizatii teroriste

Capitolul VIII

TTeerroorriissmmuull eeuurrooppeeaann,, ccrriimmaa oorrggaanniizzaattăă şşii ppssiihhoollooggiiaa kkaammiikkaazzee

Abstract: Terorismul, potrivit şi surselor deschise (marcate de Marea Enciclopedie a Jihadului, Ghidul Teroristului, semnat de Osama bin Laden, sau de către O scrisoare de la un membru Al-Qaida) cunoaşte în contemporaneitate o creştere fără precedent, iar prin formele noi de manifestare, prin caracterul său tot mai organizat, pericolul deosebit şi internaţionalizarea evidentă, constituie o ameninţare permanentă la adresa comunităţii umane, a instituţiilor şi chiar a statelor.

Cuvinte cheie: finanţarea terorismului, dezvoltarea criminalităţii, deschiderea frontierelor; chintesenţa manifestărilor.

VIII.1. Europa – teatru de acţiune Provocările începutului de mileniu III nu mai sunt doar

conflicte interstatale, ci sunt de natură mult mai complexă, aparţinând nu o singură dată zonei crimei organizate, terorismului, instabilităţii economice şi, nu în ultimul rând, ameninţărilor la adresa mediului înconjurător. Europa constituie, pentru terorism, un veritabil teatru de acţiune ce porneşte din Urali şi se întinde până la Atlantic, regiunea central-europeană fiind expusă în mod particular acestui atac, atât din considerente de ordin geografic, cât şi din motivaţii de ordin politic.

În acest context, se poate considera că ne confruntăm cu noi ameninţări, agresive şi imprevizibile ca potenţial, putere de distrugere, resurse, reţea de întindere mondială, scopuri şi ţinte. Conform statisticii Eurojust, 706 indivizi au fost arestaţi în 15 dintre ţările membre U.E., fiind suspectaţi de comiterea unor infracţiuni aflate la linia de demarcaţie dintre crima organizată şi terorism.

Page 148: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

152

Terorismul în Europa are la bază bagajul istoric, politic, economic şi social al fiecărui stat membru. Pornind de la acest nivel de cunoaştere, nu trebuie neglijat nici faptul că Uniunea Europeană, ca instituţie politică, este din ce în ce mai mult identificată ca un simbol, implicând riscul de a deveni ţintă pentru terorism.

Raportându-ne, într-o analiză secvenţială, la terorismul islamic, terorismul în spaţiul comunitar trebuie abordat din perspectiva globală a mediului internaţional de securitate. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât organizaţiile teroriste care fac propagandă în ţări terţe au folosit şi folosesc U.E. drept bază de recrutare de noi membri, Al-Qaida Albă fiind mai mult decât un exemplu.

VIII.2. Zakat-ul şi sursele de finanţare Finanţarea terorismului acoperă, potrivit unor surse

deschise de informare (TE - SAT 2007), două domenii distincte marcate de finanţarea atacurilor teroriste şi fonduri pentru reţelele teroriste. Fondurile sunt procurate prin crearea şi gestionarea unor companii mici, ca surse ale unui venit legal, care astfel este folosit pentru susţinerea grupărilor teroriste în interiorul şi exteriorul U.E.

În sensul celor prezentate, o altă sursă importantă este obţinută din donaţiile private şi din utilizarea neadecvată a Zakat-ului, respectiv „cea de a treia parte din venit care trebuie dată de musulmani pentru cei săraci sau nevoiaşi”. În condiţiile în care şirul surselor ilegale pentru finanţarea terorismului acoperă în cea mai mare parte majoritatea acţiunilor criminale, de la tehnică legată de falsificarea documentelor de identitate şi călătorie, la infracţiuni de natură financiară, precum folosirea cărţilor de credit false, evaluarea sumei totale a fondurilor ilegale folosite pentru finanţarea terorismului este aproape imposibilă. Este o tristă realitate faptul că majoritatea liderilor organizaţiilor teroriste pot trece aproape nestingheriţi frontierele, că sume imense de bani pot ajunge de pe un continent pe altul în numai câteva ore, însă, când este vorba de cei care aplică legea, paradoxal, frontierele devin un serios obstacol.

Page 149: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

153

VIII.3. Fenomene transnaţionale Din cuprinsul rapoartelor şi conferinţelor internaţionale

(Conferinţa miniştrilor europeni de justiţie, Moscova, 4 – 5 octombrie 2006), rezultă indubitabil că „problematica ridicată de terorism nu poate fi soluţionată numai prin acţiuni individuale, ci este necesară folosirea, în special, a mijloacelor oferite de legea penală internaţională”. În condiţiile în care legislaţiile şi strategiile naţionale nu reuşesc să ţină pasul cu tendinţele crimei transnaţionale şi cu înalta tehnologie folosite de aceasta, devine din ce în ce mai evident faptul că securitatea naţională şi aplicarea legii trebuie să devină noţiuni inseparabile.

În cadrul U.E., terorismul şi criminalitatea organizată sunt în esenţă fenomene transnaţionale. Anul 2006 a fost marcat de o amplificare a manifestărilor fenomenului terorist. Teroriştii separatişti au desfăşurat 424 de atacuri în spaţiul european. Gruparea E.T.A. (Euskadi Ta Askatasuna) a revendicat 11 atentate în Spania, în timp ce mişcarea Irrintzi şi-a asumat răspunderea pentru patru atacuri pe teritoriul francez. Şase atacuri, desfăşurate la Madrid şi Barcelona, au fost revendicate de G.R.A.P.O. (First of October Antifascist Resistance Group). În acest context, avem indicii (TE - SAT 2007) şi asupra faptului că jumătate din cele 282 de atacuri înregistrate în 2006 în Corsica au fost revendicate de grupările Front Liberation Nationale de la Corse (F.L.N.C.) şi Union des Combattants (U.D.C.), acestea dispunând de informaţii exacte asupra ţintelor vizate.

Italia a cunoscut o creştere a numărului de atacuri ale grupărilor anarhiste şi de stânga, precum B.R.C.P.C.C. (Brigate Rosse per la Construzione del Partito Communista Combattente) sau F.A.I. (Federazione Anarhica Informale), responsabile pentru unul, respectiv nouă atacuri în Roma, dar şi în alte oraşe din nordul ţării şi din Toscana.

VIII.4. Informaţii şi unităţi specializate Fără să avem intenţia de a insista asupra manifestărilor

terorismului, trebuie să reliefăm că posibilităţile de combatere a acestuia necesită un susţinut schimb de informaţii şi o permanentă

Page 150: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

154

cooperare între structurile specializate în riposta antiteroristă, fie că ne rezumăm la cele externe, de tip: GSG - 9 (Comandoul Antiterorist German), S.E.K. (Speziale Einsatz Kommando), S.A.S. (Special Air Service), G.I.G.N. (Grupul de Intervenţie al Jandarmeriei Franceze), Osasto Karhu Helsinki (Unitatea „Ursul”) sau G.I.S. (Groupe Italian Interventional Speciale), N.O.C.S. (Nucleo Operativo Centrale di Securezza), G.E.E.O. (Grupo Especiale Espagnol de Opertiones), fie că amintim, nu în ultimul rând, unităţile specializate interne, de tip Brigada „Vlad Ţepeş” sau „Acvila”, din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative din România, A.T. (Brigada Antiteroristă) din Serviciul Român de Informaţii sau Unitatea Specială de Intervenţie, din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază.

VIII.5. Deschiderea frontierelor Dezvoltarea criminalităţii în România ar putea fi

interpretată, lato senso, din perspectiva oferită de procesul de democratizare şi, implicit, de integrare în circuitul economic mondial. Totodată, „deschiderea frontierelor, dublată de un control vamal relaxat” a impulsionat, la cote fără precedent, mişcarea persoanelor şi a mărfurilor, imigraţia clandestină, furtul de autovehicule şi traficul internaţional de autovehicule furate, traficul cu monedă falsă, traficul de materiale radioactive, traficul cu opere de artă şi, nu în ultimul rând, criminalitatea – atât cea economico-financiară, cât şi cea prin agresare fizică.

În timp ce specialiştii nu reuşesc să cadă la un consens în definirea conceptelor de terorism, crimă organizată (Grupul ad-hoc pentru Crima Organizată al U.E., 2005), mafie sau corupţie, definibile din variate unghiuri şi experienţe, structurile crimei organizate dovedesc din ce în ce mai multă uşurinţă în adaptarea faţă de schimbările de situaţii şi condiţii (Interpol, 13 – 14 decembrie 2005), orientându-se foarte rapid spre spaţiul economic care le asigură câştigurile cele mai mari şi posibilităţi concrete de pătrundere în instituţiile sociale şi în cele ale ordinii juridice. Departe de a fi considerată doar o asociere banală a doi sau mai mulţi infractori pentru spargerea unei locuinţe sau furtul unei

Page 151: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

155

maşini şi valorificarea bunurilor sustrase, crima organizată, spre deosebire de organizaţiile teroriste, are obiective stabilite pe termen lung, în plan economic, politic şi social şi vizează obţinerea profitului şi a puterii. Dacă terorismul tinde să schimbe un sistem politic, organizaţiile crimei organizate urmăresc doar câştigurile perpetue.

VIII.6. Nucleele de reprezentare Ca atare, raportat la fenomenul terorist, Europa se

confruntă cu o amplificare a acţiunilor infracţionale, cum ar fi contrabanda, bancruta frauduloasă, traficul ilegal cu stupefiante, cu armament, muniţie, explozivi, monedă falsă, traficul de persoane, depunând eforturi multiple în scopul prevenirii şi combaterii acestora. Semnificative, în context sunt acţiunile derulate de către membrii actualului Kadek (desprins din P.K.K. – Partidul Muncitorilor din Kurdistan), în domeniul traficului cu droguri şi de către P.K.K. în domeniul traficului cu armament, muniţie şi explozivi, precum şi al traficului de persoane.

VIII.7. Interferenţa terorii Astfel, se poate aprecia că, la ameninţările distincte

reprezentate de terorism şi crima organizată, la adresa securităţii europene, căreia îi subscrie şi siguranţa naţională, se adaugă noi factori de risc, rezultaţi din interferenţa celor două fenomene:

• mijloacele financiare obţinute de către grupări teroriste din activităţi specifice crimei organizate, permit dezvoltarea capabilităţilor organizatorice şi operative proprii;

• generarea unor conflicte de interese, prin implicarea terorismului în crima organizată, pentru a căror rezolvare se poate apela la modalităţi cu grad extrem de violenţă;

• amplificarea unei stări de îngrijorare privind perspectiva de a instaura şi consolida, pe teritoriul naţional, structuri specifice criminalităţii organizate, coroborate cu revigorarea fenomenului terorist internaţional.

Page 152: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

156

VIII.8. Psihologia kamikaze Pornind de la cele precizate, se poate aprecia că

organizaţiile criminale şi cele teroriste converg caracteristici multiple ce permit o strânsă cooperare, astfel încât acestea permit o înaltă ierarhizare structurală, cu paliere decizionale, cu sarcini şi competenţe bine definite. Totodată, în desfăşurarea activităţilor specifice, acestea uzitează de acoperiri oficiale, fiind vizate activităţi ilicite de mare amploare, violenţa fiind principala regulă de acţiune. Cu intenţia de a susţine o mai bună cunoaştere a fenomenelor terorismului şi crimei organizate transnaţionale, apreciem manifestarile tip kamikaze reprezintă chintesenţa acestor actiuni. Logica martiriului (Marret, 2002) din 11 septembrie 2001, confirma şi acest lucru printr-o serie de date desprinse din surse deschise (www.presamil.ro/2005/ 3/ 25-29).

Un studiu realizat de un grup de specialişti ai Institutului de Politici Internaţionale pentru Luptă Împotriva Terorismului (International Policy Institute for Counter Terrorism) apreciază că acest comportament autodistructiv al teroriştilor palestinieni ar fi o rezultantă a celor două tipuri de suicid: altruism şi fatalism. (www.ict.org.il/articles). Young (1972) afirma că „aceste două categorii ar trebui tratate ca surori gemene [...], diferenţa dintre ele poate fi văzută doar prin înţelesul subiectiv al acţiunii sinucigaşe. Dacă o persoană se sinucide pentru a-şi îndeplini datoria, statusul său psihologic poate fi ori o convingere senină (altruism), ori frică şi disperare extreme (fatalism) “.

În cazul atacurilor de la 11 septembrie nu se poate vorbi de tineri palestinieni lipsiţi de perspective. Dimpotrivă, este vorba despre tineri musulmani mai degrabă educaţi şi aparent integraţi în modul de viaţă european şi nord-american. Mohamed Atta, Marwan al Shehhi, Hani Hanjour sau Ziad Jarrah confirmă acest lucru, fiind doar câţiva dintre cei care au iniţiat atentatele de la World Trade Center, din 11 septembrie 2001. Caracteristica generală pentru toţi este dată de lupta comună împotriva regimuilor despotice.

Oprindu-ne numai şi asupra vârstelor celor 19 terorişti sinucigaşi din 11 septembrie 2001, avem indicii că tăria mentală

Page 153: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

157

este o trăsătură de bază a profilului psihologic, alături de sănătate, disciplină, sacrificiu şi răbdare. „Fiecare membru trebuie să fie capabil să suporte vărsarea de sânge, omorul, arestările şi închisoarea. El trebuie să fie capabil, dacă va fi necesar, să omoare unul sau mai mulţi tovarăţi ai săi. El trebuie să fie capabil să suporte privaţiunile şi tratamentul înjositor la care ar putea să fie expus de către inamic. El nu trebuie să se vândă inamicului, nici să-şi sacrifice religia de dragul libertăţii”. (Manualul teoriştilor, 2002).

O altă trăsătură importantă ce conturează profilul teroristului este marcată de dezinteresul pentru averi materiale. Mohamed Atta demonstrează prin Testamentul său că nu l-a interesat nicio clipă bunăstarea materială: „Când voi muri… vreau ca îmbrăcămintea pe care o port să fie din trei bucăţi albe de ţesătură, dar nu din mătase sau altă ţesătură scumpă (...) o treime din banii mei trebuie cheltuiţi pentru cei săraci şi aflaţi în nevoie” (Aust; Schnibben, 2002).

VIII.9. Combaterea terorismului transfrontalier Simbioza nefericită a terorismului cu crima organizată

influenţează, în mod evident, şi economia mondială. Astfel, evoluţiile pieţelor de capital şi a celor bursiere au devenit imprevizibile, cu repercusiuni negative asupra economiilor statelor în curs de dezvoltare sau a tinerelor democraţii din Europa Centrală şi de Est.

Pe acest fond, strategiile de securitate trebuie regândite fundamental, luând în calcul includerea de noi vectori în ecuaţia de siguranţă naţională a fiecărui stat. În situaţia în care forurile continentale şi mondiale îşi canalizează eforturile pe direcţia identificării soluţiilor adecvate pentru eradicarea fenomenului terorist, România şi-a amplificat eforturile de contracarare a acestui flagel, atât în plan internaţional, cât şi în plan intern. Aceste eforturi vizează alăturarea României la coaliţia internaţională, în scopul combaterii terorismului, prin punerea la dispoziţie a întregului potenţial naţional şi intensificarea măsurilor de actualizare a cadrului legislativ şi implementare a acquis - ului comunitar.

Page 154: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

158

Începând din 11 septembrie 2001, la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au fost declanşate o serie de activităţi concertate, distincte, având ca obiectiv prevenirea şi combaterea terorismului transfrontalier. Parte a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (S.N.P.C.T.), Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a dispus măsuri concrete de întărire a supravegherii şi pazei frontierei de stat, de eficientizare a sistemelor de pază, ordine şi securitate, pe zona ambasadelor, legaţiilor, reperezentanţelor străine, precum şi a sediilor administraţiei publice centrale şi locale.

În cadrul procedurilor aplicate, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a acordat prioritate atât combaterii traficului de fiinţe umane şi migraţiei clandestine, cât şi identificării organizatorilor de filiere, respectiv călăuzelor specializate în trecerea frauduloasă a frontierelor. În deplin acord cu dispoziţiile aquis- ului comunitar, România rămâne un participant activ şi eficient la lupta pentru prevenirea şi combaterea oricăror tipuri de riscuri şi ameninţări subsumate sau asociate terorismului.

Note

Andreescu, A., (2002). 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti

Andreescu, A., şi colectiv., 2003, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism – From “The Big Encyclopedia of Jihad” to “Hamas Covenant” and “the White Al-Qaeda”, în Romanian Military Thinking, january- march, vol 1, 2007

Andreescu, A., Radu,N., 2007, Reţeaua terorii. De la Septembrie Negru la Al-Qaida Albă, în, Gândirea Militară Românească, martie - aprilie, vol. 2, 2007

Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between „Islamic Low” and „Civilzation Consciounsness” în Romanian Military Thinking, april - mai, vol. 2, 2007

Andreescu, A., 2007, Consideraţii privind crima organizată şi terorism. Rolul M.I.R.A. în prevenirea şi combaterea acestui flagel, Prelegere. Simpozion internaţional de comunicări ştiinţifice, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Page 155: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

159

Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D., Niţă, D., 1997, Terorism, Antiterorism, Contraterorism. Ed. Antet, Oradea

Arădăvoaice, Gh.; Stancu, V., 1999, Războaiele de azi şi de mâine, Ed. Militară, Bucureşti

Burgess, M., Delcea, E.,I., 2006, Problematica definirii terorismului, în Terorismul Azi, vol. IV - VI, an 1, octombrie - decembrie

Colvard, K., 2002, The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA

Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The origins of terrorism, Cambrige; Cambrige University Press

Drăgoi, V., Alexandru, C., 2004, Migraţia şi azilul, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Fecioru, I., 2004, Libertatea de circulaţie între deziderat şi realitate, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos, Limes, Rivista Italiana di Geopolitica, nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso

Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti Gurr, T., 1970, Why Men Rebel, Princenton, New York: Pincenton

University Press Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiege,

decembrie; vezi şi www.spiegel/ politik/ ausland Iordache, Fl., 2005, Terorism. Efecte şi concepte, Prelegere, Masterat,

Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională nr. 5/6 Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2001, Ed.

Corint, Bucureşti Medeleanu, T., 2006, Criminalistica în acţiune. Omorul, terorismul şi

crima organizată, vol. 1 - 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti Miclea, D., 2004, Curs de combatere a crimei organizate, vol. I, Ed.

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti XXX, 2006, Parteneriatul Londonez de Redresare, Manuscris Peters, H., P., 2006, Mass - media şi terorismul. Canal de informare şi

arenă publică, în, Terorismul Azi, vol. II, an 1, august Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist, Boston: Houghton

Mifflin XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informaţii, an I, nr.1, martie

2003 Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului. Ed. Fed Print, Bucureşti Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea paşnică a conflictelor, Ed. Elena

Francisc Publishing, Bucuresti, în Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006, DELCEA (2006), Ad- Terorismul.

Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook, Editura Presido, SUA

Page 156: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

160

Sîrbu, Benedict. I, 2006, Managementul resurselor de securitate şi concepţia antiteroristă română, în, Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie

Smith, P., 2002, apud, Posner G., Eşecul prevenirii lui 11 septembrie, în, The Failure to Prevent, 9/11, SUA

Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III, în http://actrus.ro

Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6

Page 157: organizatii teroriste

Capitolul IX

RRăăzzbbooiinniicciiii ddee nniişşăă şşii iinnttiimmiiddaarreeaa ooppoonneennţţiilloorr

Abstract: Lupta dintre terorişti si forţele antiteroriste sau contrateroriste este continuă, pe toate planurile – informativ, tactic, psihologic, de acţiune – pentru realizarea surprinderii sau evitarea acesteia. De cele mai multe ori însă forţele teroriste reuşesc să surprindă, asigurându-şi îndeplinirea scopului propus.

Cuvinte cheie: măsuri defensive, limbajul bombei, „matricea de intervenţie“, războinicii de nişă.

IX.1. Un război al viitorului? Dacă până în prezent terorismul era considerat ca o formă

de conflict de intensitate scăzută, fiind situat la extremitatea inferioară a spectrului unui conflict armat care putea genera un război, pe viitor, fenomenul terorist, în întregul său, va fi tratat drept „o nouă formă de război”, capabil să determine probleme şi să provoace consecinţe ca şi un război clasic (Paul; Coşcodaru, 2003 apud Stoina, 2006). Din punct de vedere al ştiinţei militare, războiul împotriva terorismului este discutabil ca formă a acţiunilor de luptă, totuşi se estimează ca acesta va fi „războiul viitorului”.

Astfel, într-un cadru unitar de apreciere, în care la nivel european se depun eforturi susţinute pentru adoptarea unor planuri comune de prevenire şi combatare a fenomenului terorist, prezente încă din 1976 prin Grupul T.R.E.V.I. (Terorism, Radicalism, Extremism, Violenţă), derularea unor măsuri operative specifice şi cooperarea între serviciile specializate în domeniul antiterorist se impun mai mult decât oricând.

Numărul mare al actelor teroriste a impus reacţia comunităţii internaţionale care, mai solidară şi mai unită ca niciodată, a declanşat lupta cu germenii şi vectorii terorismului (Stoina, 2006). Noua ameninţare, precum şi reacţia comunităţii internaţionale faţă de aceasta vor avea implicaţii şi consecinţe

Page 158: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

162

majore asupra tuturor domeniilor vieţii sociale şi mai ales asupra modului în care responsabilii politici vor decide să fie angajate şi întrebuinţate capacităţile militare în viitoarele operaţiuni de combatere a terorismului (Popescu, 2002).

Combaterea terorismului include atât măsuri defensive de reducere a vulnerabilităţii în faţa actelor teroriste (antiterorism), cât şi măsuri ofensive (contraterorism) aplicate pentru prevenirea, descurajarea şi răspunsul la actele de terorism (Doctrina operaţii, 2001).

IX.2. Antiterorismul Reprezentând măsurile defensive aplicate în vederea

reducerii vulnerabilităţilor la actele teroriste, antiterorismul constă într-o ripostă limitată (Antipa, 2004) realizată prin desfăşurarea planificată şi integrată, cu sprijinul serviciilor de informaţii, a securităţii fizice şi operaţiunilor de securitate. Raportate la experienţa acumulată în planificarea operaţiunilor de securitate pentru prevenirea şi combaterea terorismului de SUA, Marea Britanie, Spania şi Rusia, eficientizarea colaborării forţelor antiteroriste cu Poliţia, Jandarmeria, Armata, schimbul de informaţii între acestea, creşterea calitativă a cooperării internaţionale sunt direcţiile principale de acţiune antiteroristă.

Reuşita unei acţiuni antiteroriste, de exemplu, eliberarea unui avion sau capturarea unor terorişti, poate deveni la rândul său, potrivit lui Arădăvoaice şi colectivului (1997), un mijloc de promovare a statului (de exemplu, dejucarea tentativelor de asasinare a unor preşedinţi de stat – în 1993 a lui Vaclav Havel, în Cehia, a lui Lech Walesa, în Polonia, în 1995 a lui Eduard Şevardnadze, în Georgia, a lui Gaidar Aliev, în Azerbaidjan, ori în 1996 a lui Suleyman Demirel, în Turcia. Unde terorismul utilizează limbajul bombei, statul se serveşte de faţadă respectabilităţii şi prestigiului.

IX.3. Contraterorismul Spre deosebire de antiterorism, care poate fi înţeles şi ca

sumă a măsurilor pasive aplicate în sensul minimizării vulnerabilităţilor în faţa fenomenului terorist, contraterrismul

Page 159: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

163

cuprinde totalitatea măsurilor cu caracter ofensiv, desfăşurate în scopul prevenirii, descurajării şi răspunsului la acţiunile teroriste.

În condiţiile amplificării legăturilor dintre Al-Qaida şi grupările/organizaţiile Bayat Al - Imam, din Iordania, Azbat Al-Ansar, din Liban, Jamiat Ulema Al-Islam, din Pakistan, Jihad, din Yemen, sau Al-Ittihad, din Somalia, acţiunea sau riposta antiteroristă are ca scop „rezolvarea unui act terorist care nu a putut fi rezolvat prin măsuri de prevenire sau descurajare” (Arădăvoaice at al., 1997).

Subscriind punctelor de vedere exprimate de specialişti consacraţi în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului (Delange, Moisescu, Postolache), putem afirma că măsurile de contraterorism implică trei tipuri de operaţii:

• de prevenire; • de contracarare şi ripostă la acţiunile teroriste aflate în

desfăşurare; • de salvare. În stabilirea strategiei şi tacticii teroriste este foarte

important ca unitatea implicată să aibă acces nemijlocit la toate informaţiile specifice existente, acordându-se atenţia cuvenită surselor Humint (informaţiile umane), dar şi celor Comint (informaţiile înregistrate prin telecomunicaţii). O resursă sigură pentru contraterorism este dată şi de informaţiile financiare, ştiut fiind că urmărirea banilor conduce adesea autorităţile la canale între organizaţiile teroriste sau celule individuale.

Forţele implicate în rezolvarea unei crize teroriste sunt alcătuite din echipe speciale de intervenţie antiteroristă, antrenate în a rezolva misiuni cum ar fi eliminarea teroriştilor baricadaţi într-un obiectiv, eliberarea de ostatici, acţiunile eficiente în locuri aglomerate etc. Planificarea, execuţia şi controlul unei intervenţii fără o strategie elaborată, bazată pe o comandă elastică, nu ar avea efectul aşteptat. Eficienţa într-o astfel de misiune nu se limitează numai la calitatea luptătorilor şi echipamentului, iar „sărirea” peste unele etape obligatorii poate duce la rezultate slabe (Madotto, 2005).

Sarcinile unor asemenea unităţi specializate nu sunt deloc uşoare dacă avem în vedere că grupurile teroriste îşi pregătesc

Page 160: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

164

temeinic acţiunile, aleg şi studiază îndelungat obiectivele (persoanele asupra cărora îşi îndreaptă atenţia), folosesc mijloace şi metode diversificate, inclusiv armament modern şi eficace, şi îndoctrinează executanţii cu ideologii fanatice, astfel încât să-i situeze pe poziţii de „tribuni ai cauzei”.

IX.4. „Războinicii de nişă” În faţa creşterii pericolului terorist din ultimii ani şi a altor

forme de violenţă, motivate politic, tot mai multe state au adoptat măsuri legislative de protejare a conducătorilor politici, a diplomaţilor, a populaţiei în general, a obiectivelor vizate cu precădere de terorişti, precum şi de constituire a unor unităţi specializate de ripostă antiteroristă. În condiţiile unui scenariu cu multe războaie mici, planificatorii militari privesc din nou spre ceea ce numim „operaţiuni speciale” sau „forţe speciale”. Aceştia constituie „războinicii de nişă” ai zilei de mâine (Toffler, 2000).

IX.5. Structuri interne de ripostă antiteroristă Nevoia unei concepţii unitare în ceea ce priveşte

planificarea, organizarea şi executarea activităţilor de descoperire, neutralizare şi anihilare a acţiunilor teroriste pe teritoriul României a dus la înfiinţarea Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (S.N.P.C.), competenţa în materie de antiterorism, la nivel naţional, revenindu-i, în baza Legii nr.14/1991, Serviciului Român de Informaţii. Potrivit competenţelor stabilite, S.R.I., prin Brigada Antiteroristă, are responsabilităţi în organizarea şi executarea intervenţiei antiteroriste, a intervenţiei pirotehnice în caz de ameninţare cu bomba, şi nu în ultimul rând, cu responsabilităţi directe în amplasarea şi exploatarea dispozitivelor informative şi a dispozitivelor tehnice de control antiterorist – antideturnare.

Potrivit unor surse documentare deschise (UNAP, 2006), în aceste condiţii, combaterea fenomenului terorist nu poate fi realizat decât printr-o cooperare directă între structurile speciale de intervenţie antiteroristă, existente în state precum în:

• Germania – G.S.G-9 (Grenz Schutz Gruppe 9), S.E.K. (Speziale Einsatz Kommando);

Page 161: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

165

• Regatul Unit – S.A.S. (Special Air Service); • Franţa – G.I.G.N., E.L.I.; • Elveţia – Unităţile Stern şi Enzian; • Finlanda – Unitatea Ursul; • Spania – G.E.O. (Grupo Special de Operaciones). Fără să considerăm subiectul încheiat, pornind de la atenţia

acordată structurilor antiteroriste la nivel mondial, se poate aprecia că războiul cu teroarea reprezintă o provocare asimetrică în care formele tradiţionale de descurajare au dat greş (Dolan, 2004). Crearea unei noi „matrice de intervenţie“, care să prevadă detectarea, vectorizarea, monitorizarea şi controlul factorilor de risc asimetric, precum şi reducerea accentului pus pe reacţie şi focalizarea acestuia pe anticipare, reprezinta un demers care nu trebuie neglijat in lupta dusă împotriva terorismului., oriunde s-ar manifesta acesta. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât, potrivit lui Gilles de Kerochove, responsabil al U.E. pentru combaterea terorismului, Europa trebuie să se aştepte de acum la atacuri spectaculoase executate de celulele locale şi reţelele internaţionale, pericolul Al Qaida nefiind înlăturat ci, eventual redus.

IX.6. În loc de concluzii Iată, pe scurt, câteva consideraţii reieşind din analiza

anterioară: • Fenomen social de factură deosebită, terorismul a căpătat

la acest început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete.

• În acest context, se poate aprecia că cele patru mari acţiuni teroriste – de la 11 septembrie 2001 SUA, 11 martie 2004 – Madrid, 7 iunie 2005 – Londra, la care se adaugă Beslanul, Moscova – au demonstrat că teroriştii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin teroare, modificarea unor decizii, chiar politice.

• Actele plănuite de organizaţiile teroriste sunt, de cele mai multe ori, rodul otrăvit al unor frustrări în lupta pentru putere, pentru înlăturarea unor stări de lucruri neconvenabile pentru un grup sau o pătură socială şi se realizează de regulă prin mijloace

Page 162: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

166

violente, în afara legii. Atentatele teroriste se produc la capătul unor îndelungate şi migăloase acţiuni de strângere de date privind potenţiala victimă, programul acesteia, mijloacele de protecţie de care dispune.

• Mijloacele materiale şi sprijinul logistic de care dispun grupările teroriste în acest moment sunt impresionante. Teroriştii profesionişti au reţele informative, canale de transmitere a informaţiilor, adevărate arsenale ce cuprind armament sofisticat, dispozitive electronice de detonare comandate de la distanţă, explozibil de mare putere etc.

• Trupele speciale, implicate nemijlocit în contracararea terorismului, reprezintă ultima resursă la care se poate apela pentru rezolvarea unei asemenea situaţii, eşecul acestei ultime linii de apărare putând avea efecte incalculabile.

• Pe lângă nivelul înalt de profesionalism necesar planificării unor astfel de misiuni, important pentru conducătorul oricărei formaţiuni antiteroriste este să-şi conceapă strategia şi în funcţie de cunoaşterea capacităţii reale a colectivului pe care îl conduce, a grupurilor tactice componente.

IX.7. Prognoză psihologică Urmând evoluţia fenomenului terorist, se poate anticipa că

terorismul va persista, cu siguranţă, şi în viitor, crescând cantitativ şi calitativ cu atât mai mult cu cât chiar unele state apelează la terorism pentru a-şi atinge anumite scopuri.

Complexitatea, diversitatea şi ingeniozitatea acţiunilor teroriste, nivelul de pregătire psihologică şi de luptă, dotarea şi mobilitatea structurilor fac mai necesară ca oricând adaptarea unor forţe specifice de contracarare a acestui tip de acţiune, selecţia, evaluarea şi avizarea psihologică periodică a luptătorilor antiterorişti fiind un răspuns şi în acest sens.

Analizând terorismul din perspectivă psihologică, (Andreescu, 2000), se poate sintetiza că demersul cognitiv şi acţional, în scopul prevenirii şi combaterii terorismului, trebuie îndreptat, cu prioritate, spre:

• definirea conceptului de terorism, surprinderea elementelor ce-l caracterizează şi diferenţiază de alte fenomene şi forme ale violenţei sociale, reuşindu-se astfel să se stabilească cu

Page 163: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

167

claritate obiectivul activităţii de luptă împotriva acestui flagel social;

• stabilirea cauzelor generatoare şi factorilor favorizanţi ai apariţiei şi proliferării violenţei sociale, a relaţiilor de interdependenţă dintre cauzele şi efectele fenomenului terorist;

• identificarea şi pătrunderea în intimitatea dimensiunilor psihologice pe care le ridică factorul uman implicat, organizaţiile şi acţiunile teroriste;

• desprinderea formelor de manifestare ale terorismului, metodele şi mijloacele prin care se realizează acţiunea violentă.

Un rol important revine mass-media, ca mijloc de informare şi de diminuare a răului psihologic, pe care organizaţiile teroriste ţintesc să-l creeze prin intermediul atacurilor teroriste (Rosenberg, 2005).

Cu o mare semnificaţie în acţiunile întreprinse de structurile specializate pot fi amintite şi avertizarea populaţiei asupra situaţiilor de risc, schimbul de informaţii, coordonarea situaţiilor de criză şi, nu în ultimul rând, flexibilitatea telecomunicaţiilor, fie că ne gândim la telefonia publică sau la comunicaţiile subterane. Înţeles şi ca un „război ascuns, nedeclarat” sau „conflict de mică intensitate, cu obiectiv limitat”, se poate sesiza că terorismul – flagel al lumii contemporane (Andreescu si colectiv, 2003) – a depăşit stadiul improvizaţiilor, al unor simple asasinate sau atentate cu bombe.

Toate acestea fac deja obiectul preocupărilor noastre, asupra cărora vom reveni în relaţie directă cu experienţa împărtaşită, urmare a atentatului de la 7 iulie 2005, de către London Resiliance (Parteneriatul Londonez de Redresare).

Note

Andreescu, A., 11 septembrie 2001– provocarea secolului XXI în materie de terrorism. Bucureşti, Ed. Artprint

Andreescu, A., Radu N., Terrorism From The Big Encyclopedia of Jihad to Hamas Covenant and The White Qaeda, în Romanian Military Thinking, january - march, vol. 1, 2007

Page 164: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

168

Andreescu, A., Radu N., The voice of terror between Islamic Low and Civilization Consciousness, în Romanian Military Thinking, april - mai, vol. 2, 2007

Albu, C., 2006, Caracteristici specifice profesiei de luptător antiterorist, Referat- Teza de doctorat, Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006

Antipa, M., 2004, Securitatea si terorismul. Prevenirea şi combaterea acţiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, Bucureşti, Ed. Celsius

Arădăvoaice, Gh., Iliescu, D., Niţă, D., Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Oradea, Ed. Antet

XXX, Doctrina pentru operaţii întrunite multinaţionale, Bucureşti, 2001

Delcea, C., 2006, Terorismul internaţional, în Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie, I.S.C.T., Cluj Napoca

Delange, C., La guerre contre le terrorisme, in www.fr.strategie.org Dolan, A., Perspectivele N.A.T.O. şi U.E. privind securitatea

frontierelor, Seminar WMD, Bucureşti, România, în, www.sie.ro/ ameninţări Kerochove, G., Terorism – antiterorism, în, World News, CNN

International, SUA, 7 noiembrie 2007 Madotto, G., 2005, Strategie şi tactică – implicaţii în pregatirea

luptătorilor antiterorişti, Referat - Teză de doctorat, A.N.E.F.S, Bucureşti Moisescu, F. G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –

Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

Mureşan, M., 2003, Provocările începutului de mileniu, convenţionale, neconvenţionale, asimetrice; Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

Paul, V., Coşcodaru, I., Centrele de putere ale lumii, Bucureşti, 2003 Popescu, M., Implicaţii ale terorismului asupra acţiunilor militare,

Bucureşti, Revista de Ştiinţe Militare, nr. 1, Bucureşti, 2002 Postolache, S., România a devenit terenul fertil al terorismului

incipient, în, Seminarului pe probleme de terorism, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001

XXX, Profil. Revista Serviciul Român de Informaţii, 2003 Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului, Ed. Fed Print, Bucureşti Sîrbu, Benedict, I., 2006, Managementul resurselor de securitate şi

concepţia antiteroristă română, în, Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie, I.S.C.T., 2006

Stoina, N., 2006, Evoluţia fenomenului terorist şi implicaţiile acestuia asupra acţiunilor militare, în, www.actrus.ro

Toffler, A., Toffler, H., Război şi anti-război, Ed. Antet, Bucureşti, 2000

Vişan, Gh., at al., Forţele speciale. Dosar S.M.M., în Spirit militar modern, vol. 8, 2003

Page 165: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

169

Capitolul X

SSeeccuurriittaatteeaa nnaaţţiioonnaallăă şşii „„eeccuuaaţţiiaa gglloobbaalliizzăărriiii””

Abstract: Se poate sesiza „reconfigurarea” unor reţele, cu segmente operaţionale specializate în terorismul cibernetic, chimic sau biologic.

Cuvinte cheie: terorism globalizat, fragilitate, stare de securitate, platformă unică.

În situaţia în care terorismul mileniului trei tinde spre

globalizare şi internaţionalizare, iar criminalitatea organizată este mai prezentă ca oricând, poziţia geostrategică a României în spaţiul sud-est european, de ţară cu triplă frontieră – naţională, a N.A.T.O. şi a U.E. – impune ca politica de securitate naţională să aibă, drept scop, înainte de toate, apărarea şi promovarea intereselor naţionale, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes N.A.T.O. şi U.E.

Nu lipsit de semnificaţie este faptul că anul 2006 a fost marcat, la nivelul U.E., de o amplificare a manifestărilor fenomenului terorist, organizaţii/grupări precum Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică), Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu), Mujahedinii Poporului din Iran (P.M.O.I. Mujahedin-e Khalq), din zona Orientului Mijlociu, sau Al-Qaida, Ansar Al-Islam (Susţinătorii Islamului, din Irak) şi, nu în ultimul rând, Armata Corsicană (Armata Corsa) sau Amata Republicană Irlandeză (I.R.A.) manifestând un caracter transnaţional şi chiar transregional.

Astfel, potrivit celei de a cincea ediţii a raportului U.E. (TE- SAT 2007) teroriştii separatişti au desfăşurat nu mai puţin de 424 de atacuri în spaţiul european. Gruparea E.T.A. (Euskadi Ta Askatasuna) a revendicat 11 atentate în Spania, în timp ce mişcarea

Page 166: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

170

Irrintzi şi-a asumat răspunderea pentru patru atacuri pe teritoriul francez. Şase atacuri, desfăşurate la Madrid şi Barcelona, a fost revendicat de G.R.A.P.O. (First of October Antifascist Resistance Group). Grupările Front Liberation Nationale de la Corse (F.L.N.C.) şi Union des Combattants (U.D.C.) au iniţiat, potrivit surselor deschise de informare, 141 de atacuri din totalul celor înregistrate, în cursul anului 2006, în Corsica. Analiza integrată a informaţiilor iniţiată de către Centrul de Integrare a Ameninţărilor Teroriste (C.I.A.T.), creat în 2003 şi cu baza la sediul C.I.A., vine în susţinerea celor prezentate, accentul fiind pus pe unificarea eforturilor interne şi externe în combaterea terorismului (Comisia SUA, 2006).

În contextul în care membri ai societăţii civile, simbolurile politice şi, nu în ultimul rând, infrastructura economică sunt marcate drept ţinte ale teroriştilor, cu atât mai mult securitatea României şi a aliaţilor săi în lupta antiteroristă poate fi afectată, pe termen mediu şi lung, de o gamă de riscuri şi vulnerabilităţi interdependente, difuze, multidirecţionale. De reţinut este şi faptul că după atacul de la 11 septembrie 2001, şi România a intrat într-o perioadă de tranziţie marcată de terorismul globalizat, promovat de Osama bin Laden (Isang, 2006) centrat pe descurajarea generală.

Astfel, expansiunea reţelelor teroriste, de tipul Lupii Cenuşii (L.C.), Fraţii Musulmani sau celulele Al-Qaida ori a crimei organizate transnaţionale (Mafia Roşie, Triadele Chinezeşti etc.), a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţii, tehnologii sensibile, materiale radioactive şi strategice, creşterea fluxurilor de emigranţi ilegali din ţările sub-dezvoltate sau în curs de dezvoltare, toate acestea pot afecta promovarea valorilor democratice naţionale, prin incitare la intoleranţă, separatism sau xenofobie.

În afara acestor factori de risc, România gestionează şi o serie de vulnerabilităţi generate de procesul de tranziţie structurală internă, în primul rând reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei şi reforma administraţiei, integrarea socială, existenţa unor disparităţi economice la nivel local care, în anumite circumstanţe, pot contribui la creşterea impactului acestor surse de risc asupra securităţii naţionale.

Page 167: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

171

Riscurile la adresa securităţii naţionale, potrivit Proiectului Strategiei Securităţii Naţionale (2007) pot fi potenţate de „dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile, tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă, nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stărilor de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale, proporţia redusă, fragmentarea şi rolul încă nesemnificativ al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale, fragilitatea spiritului civic şi dificultăţile de manifestare a solidarităţii civice, infrastructura strategică slab dezvoltată şi insuficient protejată, starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei, carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţământ la cerinţele societăţii, expertiza redusă, organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză, angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate”.

Dacă spaţiul sud-est european rămâne un potenţial furnizor de instabilitate, atât datorită situaţiei politice şi economice a statelor fostei Federaţii iugoslave, cât şi amplificării spectrului riscurilor neconvenţionale la adresa securităţii regionale, spaţiul Mării Negre reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi o sursă de risc, aflându-se la interferenţa a două axe strategice, respectiv :

1. Marea Neagră – Marea Mediterană, respectiv flancul sudic al N.A.T.O., zonă de importanţă strategică pentru Alianţa Nord-Atlantică, afectată în principal de riscuri transfrontaliere.

2. Marea Neagră – Caucaz – Marea Caspică spaţiu de tranzit pentru resursele energetice ale Asiei Centrale, influenţat de anumite forme de instabilitate subregională, reverberându-se dinspre zona Asiei Centrale.

Angajarea activă în procesul de asigurare a securităţii prin promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă un imperativ pentru politica de securitate a României, constituind si condiţia fundamentală a participării ţării noastre la beneficiile globalizării, exploatării oportunităţilor pe care le prezintă mediul

Page 168: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

172

internaţional şi contracarării eficiente a riscurilor şi ameninţărilor majore.

După integrarea României în U.E., frontierele interne au fost desfiinţate, oamenii, valorile şi capitalurile primind dreptul de a circula liber. Statul a devenit parte a unui întreg, problemele legate de migraţia ilegală, traficul de droguri, crima organizată fiind subiect de analiză în cadrul Consliului Justiţiei şi Afacerilor Interne de la Bruxeles, din 25 februarie 2007. În acest context, un rol determinant revine cooperării poliţieneşti internaţionale, care se va constitui în platformă unică pentru schimbul de date şi informaţii în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii tranfrontaliere. Cea mai vizibilă componentă a politicilor comunitare în domeniul J.A.I. a fost dată de acceptarea României în Spaţiul Schengen, al cărui rezultat direct constă şi în eliminarea controalelor la frontierele interne.

În ansamblul tematicii prezentate, este evident că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative constituie, alături de celelalte instituţii ale statului cu atribuţii în domeniul siguranţei, un veritabil contributor la securitatea naţională. Este un motiv în plus pentru care considerăm că, în viitorul apropiat, se impune, alături de stabilirea priorităţilor într-o lume a ameninţărilor în schimbare, reevaluarea sistemului de securitate românesc şi unificarea eforturilor în comunitatea serviciilor secrete.

În această etapă de tranziţie, în care România se află pe poziţii de egalitate cu statele cu democraţie consolidată, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate fi apreciat garant al respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi susţinător de bază la întărirea democraţiei – resursă importantă a mediului intern de securitate.

Ca urmare a intensificării cooperării multidimensionale în cadrul comunităţii internaţionale, urmare şi a atacului de la 11 septembrie 2001, actorii scenei politice recunosc rolul organizaţiilor internaţionale în definirea stării de securitate a lumii. În acest sens, se poate aprecia că asistăm la o evoluţie în general pozitivă a securităţii globale.

Page 169: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

173

Principiile care stau la baza fundamentării strategiei de securitate naţională sunt: convergenţa dintre politica de securitate şi politica de dezvoltare economico-socială, abordarea sistemică şi comprehensivă a politicii de securitate, abordarea cu prioritate a problematicii securităţii cetăţeanului şi securităţii publice şi deplina concordanţă între evaluarea mediului de securitate, opţiunea politică şi acţiunea strategică.

* * *

Dacă Samuel Huntington considera că războaiele viitoare s-ar putea să fie legate de răspunsul la întrebarea „cine eşti?” decât de „ce faci?” sau „de partea cui eşti?”, responsabilităţile ţării noastre nu trebuie să se limiteze doar la proiectarea şi adaptarea politicilor de securitate, în contextul globalizării. În prezent este necesar ca noile politici de securitate naţională să vizeze asumarea unei dimensiuni pro-active mai pronunţate, să promoveze mai ofensiv interesele României în lume, în acord cu strategiile de stabilitate globală derulate de către O.N.U., N.A.T.O. şi U.E.

Note

XXX, Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi liniştii publice, pentru creşterea siguranţei cetaăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, Bucureşti, 2005

Andreescu, A., 2002, 11septembrie – provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti

Andreescu, A., 2006, Terorismul actual, o fatalitate?, Note de curs. Manuscris

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism - From „The Big Encyclopedia of Jihad” to „Hamas Covenant” and “the White Al-Qaeda”, în Romanian Military Thinking, january- march, vol 1.

Antipa, M., 2004, Securitatea şi terorismul, Ed. Celsius, Bucureşti Cooper, R., 2007, Destrămarea naţiunilor. Ordine şi haos în secolul

XXI. Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti

Page 170: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

174

Frunzeti, T., 2005, Paradigme militare în schimbare, Ed. Militară, Bucureşti

Gnesotto, N., 1999, La securite internationale au debut du XXI eme siecle, în Thierrz De Montbrial şi Pierre, J., 1999, Rapport annuel mondial sur le sisteme economique et les strategies, Ramses, Institut Francais de Relation Internationales, Paris

Huntington, S., 2004, Who are we?, în, Foreign Affairs, may/june, New York

Isang, S. şi colab., 2006, Activitatea de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global, Ed. Comitetului Consultativ al Prager Securitz International, Bucureşti

Mureşan, M., 2005, Viitorul războiului, în, Spirit Militar Modern, vol. 9 Mureşan, M., 2003, Provocările începutului de mileniu, convenţionale,

neconvenţionale, asimetrice, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

XXX, Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI, Secţiunea apărare şi securitate naţională, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2005; a se vedea pe larg şi Nicuţ, V., 2005. Implicaţii ale mediului de securitate asupra stabilităţii europene. Contribuţii la asigurarea şi dezvoltarea securităţii regionale şi globale, în op. citat

XXX, Raportul final al Comisiei americane de anchetă privind atacul terorist asupra SUA, 11 Septembrie 2001, Ed. Alfa, Bucureşti

Page 171: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

175

BBiibblliiooggrraaffiiee sseelleeccttiivvăă

XXX, Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului, aprobată prin Hotărârea C.S.A.T nr. 36/2002

XXX, Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi liniştii publice, pentru creşterea siguranţei cetaăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, Bucureşti, 2005

XXX, 2006, Strategia de securitate naţională a României, aprobată prin Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/ 17 aprilie 2006

XXX, Legea nr. 131/ 18 martie 2002, privind aprobarea O.U.G. nr. 153/2001 pentru aplicarea Rezoluţiei nr. 1373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului internaţional

XXX, Legea nr. 366 /15 septembrie 2004, privind ratificarea Protocolului de amendare a Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, adoptat la Strasbourg la 15 mai 2003

XXX, Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

XXX, Legea nr. 535/25 noiembrie 2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului, în M Of., nr. 1161 din 8 decembrie 2004.

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 - provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti

Andreescu, A., şi colectiv., 2003, Terorismul internaţional – flagel al lumii contemporane, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Andreescu, A. şi colectiv, 2004, Terorismul – ameninţare majoră a democraţiei secolului XXI, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Andreescu, A., 2006, Terorismul actual, o fatalitate?, Note de curs. Manuscris.

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Geneza terorii. Măsuri corelative antiteroriste, Ed. Artprint, Bucureşti

Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between „Islamic Low” and „Civilization Consciousness” în „Romanian Military Thinking”, aprilie - mai, vol. 2

Andreescu, A., 2007, Consideraţii privind crima organizată şi terorism. Rolul M.I.R.A. în prevenirea şi combaterea acestui flagel, Prelegere. Simpozion internaţional de comunicări ştiinţifice, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Page 172: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

176

Angelescu, N., 1993, Introducere în Islam. Ed. Enciclopedică, Bucureşti

Antipa, M., 2004, Securitatea şi terorismul. Prevenirea şi combaterea acţiunilor extremist - teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucureşti

Albu, C., 2006, Caracteristici specifice profesiei de luptător antiterorist, „Referat 1- Teza de doctorat”, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti. Manuscris.

Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D., Niţă, D., 1997, Terorism, Antiterorism, Contraterorism. Ed. Antet, Oradea

Arădăvoaice, Ghe., Stancu, V., 1999, Războaiele de azi şi de mâine, Ed. Militară, Bucureşti

Armstrong, K., 2001, Was it inevitable? Islam through history, in J. Hoge, Jr. and G. Rose, How Did This Happen? Terrorism and the New War, p. 53 - 70, Oxford: Public Affairs

Atanasiu, M., 2006, Terorismul – ameninţare contra umanităţii, în, Colocviu Stategic, nr. 3 (XLX), Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Bucureşti

Aust, St., Schnibben, C., 2002, Ziua în care s-a cutremurat lumea, Ed. Runa, Bucureşti

Barna, C., 2007, Cruciada Islamului, Ed. Top Form, Bucureşti Barna, C., 2007, Occident vs. Islam: globalizarea războiului sau a

păcii?, în „Cadran Politic”, nr. 43 Barraeu, J., C., 2001, De l’Islam en général et du monde moderne en

particulier, Collection Pamphlet, Paris Baylei, R., 2001., Jihadul: învăţăturile islamului de la sursele primare

Coran şi Hadith, Bucureşti Bădulescu, A., 2006, Studiu general cu privire la incriminarea actului

terorist în legislaţia penală românească, în, Terorismul Azi, p. 3 - 20, vol. I., A.S.C.T.

Bădulescu, A., 2006, Studiu general cu privire la incriminarea actului terorist în legislaţia penală românească, în „Terorismul Azi”, p. 3 - 20, vol. I., A.S.C.T.

Bădulescu, A., Ionescu, R., 2007, Intimidarea 9/11, în, Terorismul Azi, vol. XIV-XVII, sept. - dec., an II, A.S.C.T.

Bergen, P., L., 2002, Războiul sfânt, Ed. Alfa, Bucureşti Blair, T., 2002, Speech - 10 septembrie 2002, in „O analiza a

terorismului în lume 2002”, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris International, USA, p. 37

Blond, P., Pabst, A., 2005, The Roots of Islamic Terrorism, în International Herald Tribune, 28 iulie, Londra

Bodunescu, I. 1997, Terorismul fenomen global, Ed. Odeon, Bucureşti Bostom, G., A., 2005, The Legacy of Jihad, un recueil de textes sur le

djihad, Ed. Prometheus Books, London

Page 173: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

177

Bouthaina, S., 2006, Islamophobia :A second Holocaust in the making, february 14, in www.dailystar.com.lb

Brad, C., 2005, Terorismul - cancerul mileniului III, în „Spirit Militar Modern”, nr. 5, p. 9 - 11

Buchanan, P., 1991, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Bucureşti Buchanan, P., 2005, Moartea Occidentului, Bucureşti Burgess, M., Delcea, E., I., 2006, Problematica definirii terorismului, în

Terorismul Azi, vol. IV - VI, an 1, oct.- dec.Chiorean, M., 2005, Terorismul, un război fără de sfârşit, Ed. Grafnet, Oradea

Bush, G., 2001, in U.S. Departament of State, in, http:usinfo.state.gov Cantemir, D., 1977, Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane. Ed.

Minerva, Bucureşti Cardini, F., 2002, Europa şi Islamul, Ed. Polirom, Iaşi Chelaru, M., 2004, Jihad, Ed. Timpul, Iaşi Chiru, I., 2007, Discursul terorist şi mass-media virtuale, în Terorismul

Azi, vol. XI - XIII, an II Colvrad, K., 2002, The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim

Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA Cooper, R., 2007, Destrămarea naţiunilor. Ordine şi haos în secolul

XXI. Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti XXX, Coranul Cel Sfânt în limba română, 2004, Ediţia a III-a, Ed.

Islam, Bucureşti Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The

origins of terrorism, Cambrige, Cambrige University Press Delange, C., La guerre contre le terrorisme, in www.fr.strategie.org Delcambre, A., M., 2003, L’islam des interdits, Éditions Desclée de

Brouwer, Paris Delcea, C., 2006, Terorismul internaţional, în Terorismul Azi, vol.1, an

1, iulie, I.S.C.T. Delcea, C., 2006, Psihopatologia teroristului, în Terorismul Azi, vol.1,

an 1, iulie Delcea, C., Bădulescu, A, 2006, 11 septembrie 2001 – cauze şi

consecinţe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie Dengg, A., 2007, Terorismul – o ameninţare asimetrică în „Impact

Strategic”, nr 2., Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti

Dolan, A., Perspectivele N.A.T.O. şi U.E. privind securitatea frontierelor, Seminar WMD, Bucureşti, România, în, www.sie.ro/ ameninţări

Drăgoi, V., Alexandru, C., 2004, Migraţia şi Azilul, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Elsasser, J., 2006, Comment le Djihad est arrivé en Europe, Vevey, Editions Xenia, Paris

Page 174: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

178

Falconi, F., Sette, A., 2002, Osama Ben Laden. Teroare în Occident, Ed. Alfa, Bucureşti

XXX, 1998, Fatwa lui Bin Laden, in www.goarna.go.ro/ arhiva/fatwa2.htm - 16k

Fecioru, I., 2004, Libertatea de circulaţie între deziderat şi realitate, Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti

Ferro, M., 2003, Şocul Islamului. Secolele XVIII - XXI, Ed. Orizonturi, Bucureşti

Firestone, R., 1990, Jihad: originea războiului sfânt în islam, Ed. Universităţii Oxford

Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos, Limes, Rivista Italiana di Geopolitica nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso

Frattasio, A., 2006, Profilul teroristului, Roma, 2006 Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucureşti Frunzeti, T. 2005, Paradigme militare în schimbare. Ed. Militară,

Bucureşti Gallez, E., M., 2004, Le Messie et son proph?te, Aux origines de

l’Islam, 2 tomes, Tome 1. De Qumran ? Muhammad, Tome 2. Du Muhammad des Califes au Muhammad de l’histoire, Versailles, Éditions de Paris (http://www.ict-toulouse.asso.fr/ble/site/659.html)

Garcia - Marron, I., 2005, Media vs. terorism, Ed. Tritonic, Bucureşti Gnesotto, N., 1999, La securite internationale au debut du XXI eme

siecle, în Thierrz De Montbrial şi Pierre, J., 1999, Rapport annuel mondial sur le sisteme economique et les strategies, Ramses, Institut Francais de Relation Internationales, Paris

Grigore, G., 2005, Coranul, Ed. Herald, Bucureşti Gurr, T., 1970, Why Men Rebel. Princenton, New York: Pincenton

University Press Hamad, A.A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiegel,

decembrie; de văzut şi www.spiegel/ politik/ ausland Hassan, N., 2002, An arsenal of believers: talking to the „human

bombs”, în International Society of Political Psychology Conference, p. 16 - 19 July, Berlin

Hlihor, I., 2006, Scurtă istorie a terorismului, manuscris Huntington, S.P., 2001, Fundamentalismul islamic şi asemănările sale

cu doctrina teroristă, în The New York Times, 12 noiembrie Hudson, R., 2003, The Sociology and Psychology of Terrorism: Who

Becomes a Terrorist and Why? Federal Research Division 1999, Khashan, Hilal, Collective Palestinian Frustration and Suicide Bombings, în Third World Quarterly”, nr. 6

Ibn - Ruşd - Averroes, 200, Cuvânt hotărâtor, Ed. Kriterion, Bucureşti Ibram, N., 2000, Islamul şi valenţele lui. Pelerinaj în locurile sfinte ale

Islamului. Ed. Ex Ponto, Constanţa

Page 175: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

179

Ibram, N., 2005, Religie islamică. Curs, Universitatea „Ovidius”, Constanţa, Facultatea de litere

Imam An-Nawawi, 1994, 40 Hadişuri, Ed. Cris Book Universal, Bucureşti

Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6 Isang, S. şi colectiv, 2006, Activitatea de informaţii şi drepturile omului

în era terorismului global, Ed. Comitetului Consultativ al „Prager Securitz International”, Bucureşti

Iskenderov, A., 2006, Bosnia - Herţegovina, pepinieră a teroriştilor în http://www.vor.ru/Romanian

Isopescu, S., O., 1912, Coranul. Traducere din limba arabă, Chişinău, Editura Eta, Cluj-Napoca

Kerochove, G., Terorism – antiterorism, în, World News, CNN International, SUA, 7 noiembrie 2007

Mansdorf, I., 2003, The Psychological Framework of Suicide Terrorism Jerusalem Letter, Viewpoints nr. 496

McCauley, C., 2002, The Psychology of Terrorism, www.ssrc.org/sept11/essays

Jaber, H., 1997, Hezbollah. Partidul lui Dumnezeu, Ed. Samizdat, Filipeştii de Târg, Prahova

Jura, C., 2004, Terorismul internaţional, Ed. All Beck, Bucureşti Lewis, B., 1996, Islam and Liberal Democracy A Historical Overwiew,

Juornal of Democracy, 7, SUA Lucaci, I., Marin, L., 2002, Investigarea fraudelor informatice, Ed.

Ministerului de Interne, Bucureşti Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie, 2002. Ed.

Corint, Bucureşti Medeleanu, T., 2006, Criminalistica în acţiune. Omorul, terorismul şi

crima organizată, vol. 1 - 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti Menarchie, D., 2006, în www.c_cultural.ro Merad, A., 2001, Islamul contemporan, Ed. Corint, Bucureşti Mervin, S., 2002, Histoire de l’Islam: Fondements et doctrines,

Collection Champs Flammarion, Paris Miclea, D., 2004, Curs de combatere a crimei organizate, vol. I, Ed.

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti Miquel, A., 1994, Islamul şi civilizaţia sa; secolele VII-XX. Ed.

Meridiane, Bucureşti, vol 1-2 Mircea, V., 2007, Islamul – de la producător de idei la izvor de

terorism: Drumul de la Renaştere la terorism, în Cadran Politic nr. 12. Moisescu, F. G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –

Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI. Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti

Mureşan, M., 2005, Viitorul războiului, în, Spirit Militar Modern, vol. 9

Page 176: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

180

Mureşan, M., 2003, Provocările începutului de mileniu, convenţionale, neconvenţionale, asimetrice; Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

Nidzara, A., 2007, Este Bosnia ameninţată de fundamentalismul islamic?, în, www.euractiv.ro

Nistor, O., 1984, Între Antichitate şi Renaştere. Gândirea Evului Mediu. Ed. Minerva, Bucureşti 1984, vol. 1-2

Niţă, D. L., 2005, Terorismul kamikaze, Ed. Antet, Bucureşti Paul, V., Coşcodaru, I., Centrele de putere ale lumii, Bucureşti, 2003 Pârvaru, C., 2006, Terorismul de la ameninţarea locală la pericol

global, Ed. Pastel, Bucureşti Peters, R., 1977, Jihad in Mediaeval and Modern Islam, Ed. Brill

Academic Pub, London Pohly, M., 2002, Osama Ben Laden şi terorismul internaţional, Ed.

Axel Springer, Bucureşti Popescu, M., Implicaţii ale terorismului asupra acţiunilor militare,

Bucureşti, Revista de Ştiinţe Militare, nr. 1, Bucureşti, 2002 Postolache, S., România a devenit terenul fertil al terorismului

incipient, în, Seminarului pe probleme de terorism, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001

Prevost, J.,F., 1973, Les aspects nouveaux du Terrorisme International, în, Annuaire Francais de Droit International

Qradawy, Y., 2001, Islamul – religia toleranţei, in Islamonline & New Agency, 13 septembrie

Radu, N., 2005, Recurs la siguranţa statului, Ed. Fed Print, Bucureşti Rasid Jabr Al-As’Ad, 2001, Toleranţa religioasă în islam, în Ruslan,

op.cit., Paris Rauffer, X., 1987, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient, Ed.

Fayard, Paris Reeber, M., 1999, L’Islam, Les Essentiel Milan, Paris XXX, 2001, Reţeaua terorii, U.S. Departement of State, în

http:usinfo.state.gov Rogerson, B., 2007, Moştenitorii Profetului Mahomed. Cauzele

schismei dintre sunniţi şi şiiţi, Ed. Polirom, Iaşi Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea paşnică a conflictelor, Ed. Elena

Francisc Publishing, Bucureşti, în, “Terorismul Azi”, vol.1, an 1, iulie 2006, Delcea,C., Ad- Terorismul, p. 53 - 55

Ruslan, Gr., 2003, Învăţătura islamică despre jihad în Coran şi tradiţia musulmană (Hadith), în http www.geocites.com

Said, E., W., 2001, Orientalism, Ed. Anaconda, Timişoara Sartre, J.P., 1990, Adevăr şi existenţă, Paris Scherdr, M., 2006, Trufie imperială. De ce Occidentul pierde războiul

cu terorismul?, (fost analist C.I.A.), Bucureşti

Page 177: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

181

Schrom, O., 2004, În umbra şacalilor – Carlos şi iniţiatorii terorismului internaţional, Ed.Vremea, Bucureşti

Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook, Editura Presido, SUA Sevilla, J., 2007, Terorismul intelectual, Ed. Humanitas, Bucureşti Schimd, A, P., Jongman, A.J., 1983, Political Terrorism, Amsterdam.

North Holland Publishing Company. 1988. Vezi şi ediţia precedentă a acestui studiu: Sehmid, A. P., Political Terrorism, Amsterdam, North Holland Publishing Company

Schrom, O., 2004, În umbra şacalilor – Carlos şi iniţiatorii terorismului internaţional, Ed.Vremea, Bucureşti.

Schuon, Fr., 2001, Să înţelegem Islamul. Introducerea în spiritualitatea lumii musulmane, Bucureşti

Silke, A., 1997, Honour and expulsion, în Terrorism and political Violence, 9(4)

Simileanu, V., 2006, Radiografia terorismului, Geopolitica, Bucureşti Sîrbu, Benedict, I., 2006, Managementul resurselor de securitate şi

concepţia antiteroristă română, în, Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie Sookhaleo, P., 2006, Să înţelegem terorismul islamic, Bucureşti Stăncilă, L., 2007, Terorismul, provocarea secolului XXI, Ed.

Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III, în

http://actrus.ro Stoina, N., 2005, Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare

a neoterorismului, în, http://actrus.ro Stoina, N., 2005, Istoric şi evoluţii ale conceptului de Jihad, în,

http://actrus.ro Tariq Ali, 2006, Ciocnirea fundamentalismelor - Tariq Ali, Ed. Antet,

Bucureşti Toffler, A., Toffler, H., Război şi anti-război, Ed. Antet, Bucureşti,

2000 Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001, în Politica Internaţională, nr. 5/6 Văduva, Gh., 2007, Războiul asimetric şi noua fizionomie a

conflictualităţii armate, Ed, Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti

Vişan, Gh., at al., Forţele speciale. Dosar S.M.M., în Spirit militar modern, vol. 8, 2003 Troncotă, T., 2007, Noi termeni ce definesc terorismul sau terorismul prin alte mijloace, in Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie

Zimbardo, P., 2004, A Situationist Perspective on the Psychology of Evil: Understanding How Good People Are Transformed into Perpetrators, în Miller, A., Ed. The Social Psychology of Good and Evil: Understanding our Capacity for Kindness and Cruelty, Guilford.

XXX, Biblioteca Virtuală Evreiască, în, www. jewisvirtuallibrary.org XXX, 1998, Dictionnaire de la Langue francaise, Ed Hachette, Paris

Page 178: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

182

XXX, Polish terorism Center, în, www. terroryzm.com XXX, Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului

XXI, Secţiunea apărare şi securitate naţională, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005; a se vedea pe larg şi Nicuţ, V., 2005, Implicaţii ale mediului de securitate asupra stabilităţii europene. Contribuţii la asigurarea şi dezvoltarea securităţii regionale şi globale, op.citat.

XXX (2006), Raportul final al Congresului american de anchetă privind atacurile teroriste asupra SUA, 11 Septembrie 2001, Ed. Alfa, Bucureşti

XXX, Argumentî Faktî, martie 2002 XXX, Forumul European pentru securitate, Bruxelles, martie 2002 XXX, Los Angeles Times, SUA, 1 octombrie 2001 XXX, Le Nouvel Observateur, Franţa, 26 septembrie 2001 XXX, New York Times, SUA, noiembrie 2001

Page 179: organizatii teroriste

Anexa nr. 1

HARTA TERORII În prezent, sunt cunoscute peste 150 organizaţii teroriste şi

grupări teroriste, concentrate mai ales în Europa Occidentală, Orientul Mijlociu, America Latină, Asia şi SUA (Andreescu şi colectiv, 2003).

Afganistan • Hizb - i Islami Gulduddin (HIG) Africa • Al-Ittihad al - Islami – Uniunea Islamică Somaleză (A.I.A.I.) • Armata de Eliberare a Rwandei (Interhawmwe - A.L.I.R.) • Armata Ugandeză de Rezistenţă a lui Dumnezeu (L.R.A.) • Forţele Democrate Aliate (A.D.F.) – Uganda • Poporul Împotriva Gangsterismului şi Drogurilor (P.A.G.A.D.)

– Africa de Sud America de Sud • Calea Luminoasă (Sendero Luminoso) – Peru • Armata de Eliberare Naţională (A.E.N.) – Columbia • Forţele Armate Revoluţionare (F.A.R.C.) – Columbia • Forţele Unite/ Grupul Unit de Auto - Apărare (A.U.C.) –

Columbia • Mişcarea Revoluţionară Tupac Amaru (M.R.T.A.) – Peru • Unitatea Revoluţionară Naţională Guatemaleză • Organizaţia Poporului în Serviciul Militar (O.R.P.A.) –

Guatemala • Gherila Armată a Săracilor (E.G.P.) – Guatemala • Partidul Comunist al Muncitorilor din Guatemala (P.G.T.) • Uniunea Revoluţionară Naţională din Guatemala (U.R.G.N.) • Armata de Eliberare Naţională (E.L.N.) – Columbia • Organizaţia Ausar Alah- Argentina • Organizaţia Alianţa Anticomunistă – Argentina • Organizaţia Lautaro – Chile

Page 180: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

184

• Frontul Patriotic „Manuel Rodriguez” (F.P.M.R.) – Chile • Grupul Soarele Roşu – Ecuador • Armata de Gherilă Tupac Katari (A.G.T.K.) – Bolivia • Frontul Patriotic Morazanist (F.P.M.) – Honduras • Cinchoneros – Honduras Anglia • Frontul Naţional • Mişcarea Britanică • Societatea de Conservare Rasială • Mişcarea Naţional- Socialistă • Union Movement • Comitetul Industrial • Cavalerii Arieni ai Ku- Klux- Klanului Austria • Uniunea austriacă pentru gimnastică Belgia • Ordinul Militant Flamand • Celulele Comuniste Combatante Cambodgia • Luptătorii pentru Libertate (C.F.F.) – Cholana • Khmerii Roşii Filipine • Brigada Alex Boncayo (A.B.B.) • Armata Revoluţionară a Proletariatului (R.P.A.) • Noua Armată Populară Partidul Comunist din Filipine

(N.P.A./C.P.P.) • Jemaah Islamiya (J.I.) • Frontul Naţional de Eliberare “Moro” (M.N.L.F.) • Gruparea Abu Sayyaf (A.S.G.) • Noua Armată Populară (N.A.P.) Franţa • Acţiunea Directă • Frontul de Eliberare a Corsicii

Page 181: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

185

• Organizaţia Armată Secretă • Frontul de Eliberare a Provinciei Bretagne • Organizaţia Vikingilor • Grupul Revoluţionar de Acţiune Internaţională • Nucleele pentru Autonomie Populară Germania • Badder- Meinhof • Rotte Armee Fraktion- Fracţiunea Armata Roşie (R.A.F.) • Mişcarea 2 iunie • Lupta antifascistă • Revoluzionare Zellen- Nucleele Revoluţionare (R.Z.) • Tineretul viking • Blocul negru • Gruparea Omega • Mişcarea pentru oprirea migrărilor • Frontul de acţiune naţional- socialist • Gruparea Hoffman • Gruparea germană de acţiune • Mişcarea popular - socialistă Grecia • Organizaţia Renaşterii Naţionale • Organizaţia Revoluţionară 17 Noiembrie • Lupta Revoluţionară Populară (E.L.A.) • Nucleele Revoluţionare • Organizaţia Lupta Poporului Revoluţionar (F.L.A.) India • Lashkar-e- Tayyiba (Armata celor Nevinovaţi) – L.T. • International Sikh Youth Federation • Kashmir House • Khalistan National Organization Council • Babbar Khalsa Irlanda • Armata Republicană Irlandeză (I.R.A.) • Armata Irlandeză Continuatoare (C.I.R.A.)

Page 182: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

186

• Asociaţia pentru Apărarea Ulsterului/ Luptătorii pentru Libertate din Ulster (U.D.A./ U.F.F.)

• Forţa de Voluntari Loialişti (L.V.F.) • Red Hand Defenders (R.H.D.) Italia • Călăii Italiei • Prima Linea • Anul zero • Fraternitatea ariană • Brigăzile “Adolf Hitler” • Brigăzile de acţiune Musolini • Europa civilizată • Brigăzile roşii • Prima linie • Acţiunea revoluţionară • Unităţile comuniste combatante • Grupul „P. 36” • Avangarda naţională • Noile armate proletare • Ordinea neagră sau „Noua ordine” • Noile Brigăzi Roşii/ Partidul Comunist Combatant

(B.R./P.C.C.) • Nucleele Anti- Imperialiste Teritoriale (N.T.A.) • Nucleele Revoluţionare de Iniţiativă ale Proletariatului

(N.I.P.R.) • Brigate Rosse (B.R.) – Brigăzile Roşii • Universitatea Negativă Japonia • Asociaţia Poporului Japonez • Gruparea Bin Akoo • Liga Kamikaze • Armata Roşie Japoneză (J.R.A.) • Aum Adevărul Suprem (A.U.M.) • Liga Comunistă Japoneză • Brigada Antiimperialistă Internaţională (A.I.I.B.) • Frontul Democratic Împotriva Războiului • Organizaţia Chukaku – H.A.

Page 183: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

187

Orientul Mijlociu • Al- Gama a al - Islamiyya (I.G.) – Gruparea Islamică (Egipt) • Al - Jihad (Jihadul Islamic Egiptean) • Qaidat al - Jihad (Al-Qaida) (Pakistan/ Afganistan) • Asbat al - Ansar - Liga Adepţilor (Liban) • Brigăzile Martirilor Al - Aqsa (Iordania) • Al -Fatah/ OEP (Palestina) • Frontul de Eliberare a Palestinei (P.L.F.) • Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (P.F.L.P.) • Frontul Popular de Eliberare a Palestinei – Comandamentul

General (P.F.L.P./ C.G.) • Fraţii Musulmani (F.M.) – Egipt * • Mişcarea de Rezistenţă Islamică Hamas (Cisiordania/Palestina) • Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu ) – Liban • Jihadul Islamic Palestinian (P.I.J.) • Khane Chai (Kach) – Israel • Organizaţia Abu Nidal (A.N.O.) • Al Fatah-Consiliul Revoluţionar „Septembrie Negru” (Irak) • Al Fatah- Mişcarea de Corecţie (Siria) • Mujahedinii Populari ai Iranului (P.M.O.I.)/ Consiliul Naţional

de Rezistenţă al Iranului (N.C.R.I.) • Gruparea Combatantă Tunisiană (T.C.G.) • Grupul Islamic Combatant din Maroc ( G.I.C.M.) • Grupul Libian de Luptă • Grupul Islamic Armat (G.I.A.) – Algeria • Grupul Salafist pentru Chemare şi Luptă (G.S.P.C.) – Algeria • Mişcarea Algeriană pentru un Stat Islamic (M.S.I.) • Partidul Eliberarii Islamice (HZB- Al Tahrir) – Haifa/ Israel • Islamic Gama- at - Egyptian • Frontul pentru Eliberarea Palestinei - Facţiunea Abu Abbas

(F.E.P.- A.A.) • Organizaţia şiită Al- Dawa (Irak) • Organizaţia 15 Mai – Irak • Organizaţia Mujahedin -E - Khalq (O.M.K.) – Iran Pakistan • Jaish - e - Mohamed (J.E.M.) – Armata lui Mohamed • Islami Jamala a Tuhabe

Page 184: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

188

• Markaz-ud- Dawa- wal- Irshad (M.D.I.) • Lashkar i Jhagvi (Armata Jhangvi) – L.J. • Hrakat ul- Mujahidin (H.U.M.) – Mişcarea Războinicilor Sfinţi • Harakat ul - Jihad -i- Islami (H.U.J.I.) – Mişcarea Războiului

Sfânt Islamic Hzb-ul- Mujahidin (H.M.) • Sipah- i- Shaba (S.S.P.) • Organizaţia ALZYFIQAR • Partidul Islamic al Revoluţiei Democrate Portugalia • Mişcarea de Eliberare a Portugaliei • Armata de Eliberare Rusia • Batalionul de Recunoaştere şi Sabotaj al Martirilor Ceceni

(R.S.R.S.B.C.M.) – Riyadus - Salikhin (Cerinţe pentru a ajunge în Paradis)

• Brigada Islamică de Menţinere a Păcii Internaţionale (I.I.P.B.) • Regimentul Islamic Special (S.P.I.R.) Spania • Falanga independentă • E.T.A. –Ţara bascilor şi libertatea • Divizia „Azul” • Cercul spaniol al amicilor Europei Occidentale • Guerilerii regelui Cristos • Alianţa Apostolică Anticomunistă • Grupul de Rezistenţă Antifascistă 1 Octombrie (G.R.A.P.O.) • Armata Roşie pentru Eliberarea Catalaniei (E.R.C.A.) Sri Lanka • Tigrii Eliberării din Eelamul Tamil (L.T.T.E.) • Frontul Unit Tamil Statele Unite ale Americii • Ku- Klux Klan (K.K.K.) • Societatea „John Birch” • Black Panthers

Page 185: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

189

• Gruparea Weathermen • Armata adulţilor din vest • The Black Liberation Army • Liberation Army • American Mobilizus • American Guard • Noua Dreaptă • Partidul Nazist American • Alianţa Naţională • Skinheads • Maketeros • Weather Underground • Frontul Unit al Libertăţii • Armed Resistance Unit • May 19 Comunist Organization • Naţiunile Aeriene (Biserica lui Isus Cristos Creştinul) • Partidul Patrioţilor Albi Turcia După anul 1982, pe teritoriul Turciei acţionează peste 650

organizaţii, din care 286 de extremă stângă, 17 separatiste şi 280 extremist-religioase (Andreescu şi colectiv, 2003). Dintre acestea cele mai cunoscute sunt:

• Lupii cenuşii (Bozkurtlar) • Partidul/ Frontul de Eliberare a Poporului ( D.H.K.P./C) • Partidul Muncitorilor din Kurdistan (P.K.K.) astăzi „Congresul

pentru Libertate şi Democraţie al Kurdistanului” (K.A.D.E.K.). • Hezbollahul Turc • Armata de Eliberare Islamica Turcă (I.K.O.) • Frontul de Eliberare Islamică Turcă (T.L.K.- C) • Luptătorii Revoluţiei Islamice (I.D.A.M.) • Uniunea de Eliberare Islamică Turcă (T.I.K.B.) • Armata de Eliberare Internaţională Sahria (D.S.K.O.) • Frontul Frăţiei Universale - Gruparea de Răzbunare Sharia

(E.K.C.- S.I.M.) • Frontul Partidului de Eliberare Islamică (I.K.P.- C) • Luptătorii Turci ai Războiului Islamic Universal de Eliberare

(E.I.K.- T.M.)

Page 186: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

190

• Armata Luptătorilor Islamici Turci (I.M.O.) • Comandourile de Răzbunare Sharia Turceşti • Organizaţia D.E.V.- S.O.L. (Stânga Revoluţionară) • Organizaţia D.E.V.- Y.O.L. (Calea Revoluţionară) Uzbekistan • Mişcarea Islamică (I.M.U.)

Page 187: organizatii teroriste

Anexa nr. 2

Page 188: organizatii teroriste

Anexa nr. 3

Page 189: organizatii teroriste

Anexa nr. 4

Page 190: organizatii teroriste

Anexa nr. 5

Page 191: organizatii teroriste

Anexa nr. 6

Page 192: organizatii teroriste

Anexa nr. 7

Page 193: organizatii teroriste

Anexa nr. 8

„Abordarea securităţii doar prin prisma factorului militar nu mai este suficientă!”1 Domnule chestor general Anghel Andreescu, în situaţia în

care terorismul mileniului III tinde spre globalizare şi internaţionalizare, iar criminalitatea organizată este mai prezentă ca oricând, poziţia geostrategică a României, de ţară cu triplă frontieră – naţională, a N.A.T.O. şi a Uniunii Europene – impune ca politica de securitate naţională să aibă drept scop apararea şi promovarea intereselor naţionale şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes N.A.T.O. şi U.E. În acest context, există riscul ca, pe termen mediu şi lung, securitatea naţională să fie afectată de o gamă de riscuri şi vulnerabilităţi?

Noile provocări la adresa securităţii, generate de suprapunerea unor fenomene precum globalizarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri şi vulnerabilităţi regionale, cum ar fi ameninţări politice (instabilitate internă, state falimentare, terorism şi violări ale drepturilor omului), ameninţări economice (sărăcie, adâncirea discrepanţelor dintre ţările bogate şi cele sărace, recesiunea financiară internaţională, consecinţele vecinatăţii cu un stat cu o economie puternică sau instabilă, pirateria), ameninţări de mediu sau cauzate de activitatea umană (dezastre nucleare, schimbări ecologice la nivel global, degradrea solului şi a apei, lipsa hranei) sau ameninţări sociale (conflicte între minorităţi şi majorităţi, suprapopulare, crimă organizată, trafic transnaţional de droguri, comerţ ilicit, migraţie în masă, epidemii). Se menţin focare de tensiune tradiţionale, dar modul lor de dezvoltare este influenţat de apariţia unor riscuri neconvenţionale şi transfrontaliere, precum crima organizată, corupţia, migraţia ilegală, instabilitatea economică şi ameninţările la adresa mediului înconjurător.

1 Interviu apărut în revista „Timpolis”, noiembrie 2007.

Page 194: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

198

În contextul în care ţintele sunt marcate de populaţie, simboluri politice şi, nu în ultimul rând, de infrastructura economică, securitatea României şi a aliaţilor săi poate fi afectată, pe termen mediu şi lung, de o gamă de riscuri şi vulnerabilităţi interdependente, difuze, multidirecţionale, marcate de posibile evolutii negative in plan subregional, în domeniul democrătizării, al respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice, ce ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare. Şi când spun vulnerabilităţi, mă refer la accentuarea unor manifestări ale fenomenului de corupţie, amplificarea infractionalităţii economico-financiare, contrabandă, migraţia clandestină, traficul de persoane, cel cu armament, muniţii, materii explozive, substanţe toxice şi radioactive, escaladarea traficului şi consumului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, contrabanda cu produse sau servicii aflate sub embargou internaţional, posibilitatea penetrării ilegale sau distrugerii reţelelor de telecomunicaţii, deficienţe ale cadrului legislativ, insuficienţa resurselor umane, materiale sau financiare, lipsa sau neactualizarea cadrului juridic de cooperare cu unele ţări. Nu în ultimul rând, securitatea României poate fi afectată de proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor sensibile, care reprezintă materiale radioactive în combinaţie cu încărcături explozive, arme biologice ori chimice, materiale radioactive şi strategice, a armamentelor şi mijloacelor letale neconvenţionale, dar şi de expansiunea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal de persoane şi de droguri.

Ţinând seama de acestea, consideraţi că riscurile implicate de

terorism, flagelul secolului XXI, necesită o abordare unitară? Evoluţiile post-11 septembrie 2001 au accentuat ideea că

securitatea extinsă şi consolidată presupun o abordare nu doar militară, caracteristică mai mult „războiului rece”. Abordarea securităţii doar prin prisma factorului militar nu mai este suficientă, fenomenul terorist înregistrând o nouă reconfigurare. Monitorizarea datelor apărute în mass-media interne şi internaţionale arată că, faţă de 288 de atacuri teroriste comise în anii 2004 şi 2005, între 2005 şi 2006 au avut loc 391 de acţiuni teroriste. Or, în aceste condiţii, noile tipuri de riscuri – difuze, greu de localizat şi, de cele mai multe ori, aproape imposibil de combătut cu mijloace tradiţionale – necesită o abordare care să îmbine atât instrumente politice şi economico-financiare, cât şi o strategie privind utilizarea de noi tehnologii.

Page 195: organizatii teroriste

ORGANIZAŢIILE TERORISTE

199

Potrivit unei prognoze întocmite la fiecare patru ani de către specialiştii Departamentului american al Apărării, Statele Unite sunt o naţiune angajată în ceea ce va fi un război îndelungat, respectiv lupta împotriva terorismului internaţional. Care este poziţia României, din perspectiva siguranţei şi ordinii publice?

În opinia personală, mediul de securitate trebuie să însemne pentru toate statele lumii un spaţiu real de colaborare, rolul acestuia în proiectarea, în planul relaţiilor internaţionale, al politicilor externe care să asigure un cadru de stabilitate şi competiţie reale, fiind incontestabil. În lipsa dialogului, conflictele tind să dobândească un caracter internaţional, antrenând utilizarea forţei militare şi creând pericole la adresa securităţii statelor, cu efecte în plan regional şi global. România este un partener respectat al SUA în acest efort, lucru apreciat şi de ambasadorul american la Bucuresti, Excelenţa Sa Nicholas Taubmann. România participă cu peste 500 de militari în Operaţiunea „Enduring Freedom” şi în cadrul Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate din Afganistan, alţi 700 de militari fiind prezenţi în cadrul forţei de stabilizare din Irak. Participarea la aceste operaţiuni subliniază angajamentul global al României în combaterea noilor riscuri la adresa securităţii internaţionale, ca parte integrantă a politicii sale de securitate.

Din punctul de vedere al securităţii regionale, europene,

poate fi privită România ca un pilon al stabilităţii în zonă?

România contribuie la structurarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare atât prin poziţiile exprimate în cadrul Convenţiei Europene şi al Conferinţei Interguvernamentale de revizuire a Tratatelor constitutive ale U.E., cât şi prin participarea la primele operaţiuni desfăşurate de Uniune în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare, respectiv Misiunea de Poliţie a U.E. în Bosnia-Herţegovina şi Operaţiunea Militară a U.E. din Macedonia. Din postura de membru U.E. şi N.A.T.O., România are posibilităţi sporite de a influenţa noua securitate globală şi de a participa la creionarea noii arhitecturi globale de securitate prin consolidarea cooperării şi participarea activă la prevenirea şi soluţionarea crizelor şi conflictelor regionale de tip Afganistan, Irak, sub egida O.N.U., N.A.T.O. şi U.E.

Page 196: organizatii teroriste

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU

200

Cum este analizat rolul de actor individul şi de membru al U.E. şi N.A.T.O., care-i revine României?

Aflate în interdependenţă cu securitatea regională, europeană şi globală, securitatea naţională a României şi rolul de actor individual şi de membru al N.A.T.O.şi al U.E. sunt analizate unitar. La fel ca şi majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, ţara noastră a ales garantarea securităţii naţionale prin integrarea în structurile europene şi euroatlantice. Din acest motiv, îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în calitate de stat membru al organizaţiilor euroatlantice şi europene constituie o etapă decisivă pentru modernizarea societăţii româneşti şi consolidarea tendinţelor de creştere economică.

Să înţelegem că evoluţia securităţii globale este pozitivă?

În condiţiile în care la începutul secolului XXI am devenit cu toţii cetăţenii unui mileniu marcat de multe schimbări, necesităţi şi riscuri pentru omenire, un lucru este cert: şi pentru România vulnerabilităţile au devenit mai numeroase. Evenimente care până nu demult au fost considerate scenarii imposibile şi de groază au devenit, din nefericire, o realitate terifiantă şi un pericol clar. Acţiunile teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA, din 11 martie 2004 de la Madrid şi cele din 7 iunie 2005 de la Londra, cărora li se adaugă atentatele de la Beslan, din 1 septembrie 2004, şi Moscova, din 23 octombrie 2002, au demonstrat că teroriştii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin teroare modificarea unor decizii chiar politice. Cu toate acestea, urmare şi a intensificării cooperării internaţionale în cadrul comunităţii internaţionale, actorii scenei politice recunosc rolul marilor organizaţii internaţionale, de tipul O.N.U., N.A.T.O., U.E., în definirea stării de securitate a lumii. În acest sens, se poate aprecia că asistăm la o evoluţie în general pozitivă a securităţii globale.

Ce rol îi revine Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative în asigurarea cadrului de securitate?

În ansamblul celor discutate, este evident că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative contribuie la securitatea naţională. Mai mult decât atât, în această etapă, în care România se află pe poziţii de egalitate cu statele cu democraţie consolidată, M.I.R.A. este apreciat drept garant al respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi contributor de bază la întărirea democraţiei, o resursă importantă a mediului intern de securitate.