Organizaţii internaţionale

Noțiunea de organizaţie internaţională.Cele mai importante organizaţii

internaţionale.

Organizația internațională (guvernamentală)

Definiție

Asociație de state suverane care urmăresc realizarea unui scop comun,

constituită printr-un tratat, dotată cu un statut, având organe proprii și o

personalitate juridică distinctă de aceea a fiecărui stat membru.

Organizația internațională

Elementele care definesc organizația internațională guvernamentală

• Asociație liberă de state.• Tratatul de constituire este un tratat

internațional multilateral.• Statutul organizației internaționale este

de cele mai multe ori cuprins în Tratat.• Are organe proprii permanente și

organe care se întrunesc periodic.

Organizația internațională

Elementele care definesc organizația internațională - continuare

• Organizația internațională are personalitate juridică (specializată și limitată), de unde rezultă autonomia sa funcțională.

• Organizația internațională este un instrument de cooperare internațională.

Statutul organizației internaționale

• Obiectul și scopurile organizației.• Principiile care guvernează activitatea

organizației.• Procedura de primire a noilor membri.• Drepturile și obligațiile decurgând din

calitatea de membru.• Sistemul organelor.• Sancțiunile aplicabile membrilor.• Modificarea, amendarea, revizuirea tratatului

constitutiv.

Clasificarea organizațiilor internaționale

• După deschidere: cu vocație mondială, regională, subregională.

• După sfera de competență: cu competență generală și cu competență specială.

• După posibilitatea de aderare: deschise și închise.

• După obiect: economice, politice, militare, comerciale.

Uniunea Europeană

Organizație internațională

• Regională;

• Cu competență specială;

• Guvernamentală;

• Deschisă;

• Preponderent economică;

• Caracter supranațional.

Uniunea Europeană

Caracter supranațional• Organe independente, cu funcționare

permanentă.• Deciziile se iau - în principiu - prin vot

majoritar și sunt obligatorii pentru statele membre.

• Are împuterniciri relativ întinse.• Competențele se exercită de cel puțin un

organ independent față de ordinele statelor membre.

Uniunea Europeană

Caracter supranațional - continuare

• Normele juridice ale Uniunii sunt obligatorii pentru particulari și au aplicabilitate directă, fără a fi ratificate în statele membre.

• În statele membre există o protecție juridică efectivă.

• Are o finalitate politică: integrarea.

Cele mai importante organizații internaționale

• Organizația Națiunilor Unite.• Organizația pentru Securitate și

Cooperare în Europa.• Organizația Atlanticului de

Nord.• Consiliul Europei.

Organizația Națiunilor Unite

• www.un.org• Organizație internațională bazată pe

egalitatea suverană a statelor, care să asigure menținerea păcii după încheierea războiului.

• Carta ONU, semnată de 51 de state, la 26 iunie 1945 (San Francisco). România a aderat la 14 decembrie 1955.

• În prezent are 193 membri.

Organizația Națiunilor Unite

Declarația Universală a Drepturilor Omului - 10 decembrie 1948

“Ziua mondială a drepturilor omului”

Organizația Națiunilor Unite• Vocație de universalitate (arie de interese,

competență).• Scop: - menținerea păcii și securității

internaționale; - dezvoltarea relațiilor prietenești între

națiuni; - realizarea cooperării între state

pentru rezolvarea problemelor internaționale cu caracter economic, social, cultural, umanitar.

Organele Organizației Națiunilor Unite

• Adunarea Generală.

• Consiliul de Securitate.

• Consiliul Economic și Social.

• Consiliul de Tutelă.

• Curtea Internațională de Justiție.

• Secretariatul.

Adunarea Generală a ONU

• Câte 5 membri și 5 membri supleanți din partea fiecărui stat membru.

• Organul principal al ONU, cel mai reprezentativ.

• Sesiuni ordinare și extraordinare - orice problemă care intră în cadrul Cartei ONU.

• Hotărârile Adunării Generale au în general caracter de recomandare.

Consiliul de Securitate

• 15 membri: 5 permanenți (SUA, Rusia, China, Marea Britanie și Franța) și 10 nepermanenți aleși pe o perioadă de 2 ani.

• Vot: în probleme procedurale, cu 9 voturi iar celelalte decizii se iau cu 9 voturi care trebuie să conțină și voturile membrilor permanenți.

• Organul principal de acțiune și de aplicare a măsurilor de constrângere pentru menținerea păcii și securității internaționale.

• Adoptă hotărâri și recomandări. Hotărârile sunt obligatorii pentru statele membre.

Consiliul Economic și Social

Este organul care coordonează activitatea ONU și cooperarea statelor membre în domeniile economic, social, cultural, de educație și sănătate publică, sub îndrumarea și controlul Adunării Generale.

Consiliul de Tutelă

S-a ocupat de administrarea problemelor coloniale sau supravegherea statelor care au administrat popoare aflate pe teritorii ce nu se autoguvernau.

Curtea Internațională de Justiție

• Principalul organ jurisdicțional al ONU.

• Sediu: Haga.

Secretariatul

Condus de un Secretar General, desemnat de Adunarea Generală, la propunerea Consiliului de Securitate.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

• www.osce.org

• Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa - 1975 - Actul Final de la Helsinki.

• 10 principii fundamentale care să guverneze relațiile dintre membri.

Principiile fundamentale

• 1. Egalitatea suverană a statelor.

• 2. Abținerea de la amenințarea cu forța sau aplicarea forței.

• 3. Inviolabilitatea granițelor.

• 4. Integritatea teritorială a statelor.

• 5. Soluționarea pașnică a conflictelor.

Principiile fundamentale

• 6. Neamestecul în treburile interne.• 7. Respectarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religioase și de convingere.

• 8. Egalitatea în drepturi și dreptul al autodeterminare al popoarelor.

• 9. Cooperarea între state.• 10. Îndeplinirea obligațiilor internaționale cu

bună-credință.

Scopurile CSCE

• Promovarea unor legături reciproce mai bune, asigurarea condițiilor în care popoarele pot trăi într-o pace veritabilă și de durată.

• Depunerea de eforturi pentru un proces de detensionare viabil.

• Recunoașterea indivizibilității securității în Europa, a interesului comun în dezvoltarea cooperării între statele membre.

• Recunoașterea legăturilor strânse între pace și securitate în Europa și în lume.

• Acordarea unei contribuții pentru promovarea drepturilor fundamentale, a progresului economic și social și a prosperității popoarelor.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.

• Carta de la Paris pentru o nouă Europă - adoptată de CSCE în 1990. Statele participante au anunțat începutul unei noi epoci, a democrației în Europa.

• La întâlnirea din 06.12.1994 statele participante au decis transformarea conferinței în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.

Organele OSCE

• Întâlnirea la vârf a șefilor de state sau de guverne (Summit Meeting), la care se fixează misiunile și prioritățile OSCE și se evaluează starea securității în spațiul OSCE, din 3 în 3 ani, precedată și pregătită de o Conferință de examinare.

• Consiliul OSCE (Consiliul Ministerial - miniștrii afacerilor externe) care se reunește cel puțin o dată pe an, dezbate și ia decizii în probleme relevante pentru organizație.

• Consiliul Permanent (Viena) format din reprezentanții statelor membre, se ocupă de avertizarea timpurie, prevenirea conflictelor și managementul crizelor.

Organele OSCE - continuare

• Consiliul Superior.

• Președintele în exercițiu.

• Înaltul Comisar pentru Minoritățile Naționale.

• Secretariatul.

• Adunarea Parlamentară a OSCE.

• Centrul pentru Prevenirea Conflictelor.

Organizația Atlanticului de Nord

• www.nato.int

• Tratatul Atlanticului de Nord - semnat la 04.04.1949 la Washington.

• Aderarea României, aprobată prin Legea nr. 22 din 01 martie 2004 (M. Of. 185/03.03.2004).

Organizația Atlanticului de Nord

Este o organizație militară, care are drept scop acționarea individuală și colectivă a statelor membre împotriva unui atac armat, în exercitarea dreptului la autoapărare.

Organele civile ale NATO

• Consiliul Atlanticului de Nord, la care participă și Secretarul General (Anders Fogh Rasmunsen). Aderarea la NATO are loc la invitația unanimă a Consiliului și după ratificarea acordului de aderare de către statele membre și candidat.

• Comitetul pentru planurile de apărare și grupul de proiectare nucleară.

• Reuniunea Parlamentară.• Secretariatul.

Organele militare ale NATO

• Comitetul Militar.

• Statul-Major integrat.

• Comandamentele militare multinaționale.

• Colegiul de apărare NATO.

• Biroul de standardizare militară.

Consiliul Europei

• www.coe.int• Organizație internațională

interguvernamentală, regională, care grupează statele democratice ale Europei.

• Scopul: realizarea unei mai mari unități între membrii săi, pentru salvgardarea și realizarea idealurilor și principiilor care sunt moștenirea lor comună și pentru facilitarea progresului lor economic și social.

• România a aderat la 07.10.1993 (Legea nr. 64 din 04.10.1993, M.Of. 238/04.10.1993).

Consiliul Europei - acțiuni

• Apărarea drepturilor omului și a democrației pluraliste (în 1950 a adoptat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale - CEDO, completată ulterior cu protocoale).

• Favorizarea conștientizării și valorizării identității culturale europene, luptând împotriva oricărei forme de intoleranță.

Consiliul Europei - acțiuni

• Căutarea de soluții pentru problemele societății (minorități, xenofobie, intoleranță, protecția mediului, bioetică, SIDA, droguri).

• Sprijinirea țărilor din Estul și Centrul Europei în vederea punerii în practică și consolidării reformelor politice, legislative și constituționale cu ajutorul programelor de cooperare.

Organele Consiliului Europei

• Comitetul Miniștrilor, competent să acționeze în numele organizației.

• Adunarea Parlamentară.• Congresul Puterilor Locale și Regionale

din Europa.• Secretariatul.• Conferințele ministeriale de

specialitate.• Comisarul pentru drepturile omului.

Curtea de Justiție Europeană a Drepturilor Omului

• www.echr.coe.int

• Înființată prin CEDO.

• Organ jurisdicțional independent din 1999 (Protocolul 11 adițional la CEDO).