87
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE LUCRARE DE DIPLOMĂ ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII IMPORTULUI DE MĂRFURI ÎN SFERA DE COMERŢ TURISM SERVICII LA S.C. CNCD S.A. PITEŞTI Coordonator ştiinţific: LECTOR UNIV. DRD. DUMITRU MIHAELA Absolvent: STĂNESCU V. FLORINIŢA ANCUŢA

Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICESPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII IMPORTULUI DE MĂRFURI ÎN SFERA DE COMERŢ TURISM SERVICII

LA S.C. CNCD S.A. PITEŞTI

Coordonator ştiinţific: LECTOR UNIV. DRD. DUMITRU MIHAELA

Absolvent: STĂNESCU V. FLORINIŢA ANCUŢA

PITESTI- 2008 -

Page 2: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………………………..........2

CAPITOLUL I. Prezentarea de ansamblu a firmei .......................................3 1.1. Date generale despre firmă....................................................................3 1.2. Legături comerciale şi financiare ale societăţii ....................................5 1.3. Indicatorii de eficienţăeconomico – financiară specifici activităţii derulate de firma studiată......................................................................6 1.4. Relaţiile firmei cu partenerii..................................................................9 1.5. Organigrama societăţii.........................................................................10

CAPITOLUL II. Particularităţi ale comerţului exterior................................11 2.1. Rolul contabilităţii în sistemul informaţional al comerţului................11 2.2. Caracteristici generale privind activitatea de comerţ exterior.............11 2.2.1. Conceptul şi formele comerţului exterior......................................11 2.2.2. Factorii care influenţează contabilitatea în comerţul exterior......13 2.2.3. Modalităţi de realizare a activităţii de comerţ exterior..................17

CAPITOLUL III. Importul de mărfuri – concept şi reflectare contabilă.......19 3.1. Importul de mărfuri – concept, clasificare şi evoluţie......................19 3.2. Obiectul de activitate al societăţilor comerciale din ramura comerţului şi turismului.....................................................................25 3.3. Date generale privind mărfurile........................................................ 26 3.4. Evaluarea stocurilor şi mişcării mărfurilor........................................28

CAPITOLUL IV. Studiu de caz privind importul direct de mărfuri la S.C.CNCD S.A.Piteşti............................................................35 4.1. Documente utilizate în derularea operaţiilor privind importul de mărfuri ..................................................................................................35 4.1.1. Formele de aprovizionare şi documentele specifice......................35 4.1.2. Formele şi documentele de vânzare a mărfurilor..........................37 4.2. Prezentarea conturilor utilizate în activitatea importului de mărfuri.....38 4.3. Studiu de caz privind importul direct de mărfuri la S.C. CNCD S.A. Piteşti......................................................................................................45

CONCLUZII ŞI PROPUNERI........................................................................50

BIBLIOGRAFIE................................................................................................52

1

Page 3: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

INTRODUCERE

Apariţia numeroaselor disfuncţionalităţi în viaţa economică a ţării noastre: inflaţia persistentă, fenomenul de şomaj, dezechilibrul balanţei de plăţi în perioada de tranziţie la economia de piaţă în România a condus la diversificarea formelor de proprietate, la creşterea numărului de agenţi economici şi implicit la apariţia de noi instituţii în administraţia publică.

Având în vedere nevoia de informaţii pentru utilizatori, contabilitatea apare ca un sistem de informare, adică un ansamblu de elemente (resursele umane şi materiale) ce ajută la culegerea, stocarea, prelucrarea, transmiterea şi utilizarea datelor, la orice nivel economic: micro sau macro. Deci, resursele materiale au şi ele un loc aparte în viaţa unei întreprinderi.

Mărfurile reprezintă un element esential in derularea activităţii oricărei unitati economice, oferind o imagine clara asupra stadiului in care aceasta se afla ,ele contribuie la realizarea obiectului de activitate al firmei, la întreţinerea patrimoniului unitatii. Ele reprezintă active circulante materiale, mijloace economice destinate consumului sau vânzării, sau cumpărării lor în scopul de a fi revândute. Fără mărfuri sau fără o dimensionare raţională a acestora , nu se poate obţine o utilizare judicioasa a capacitaţii de producţie ,nu se pot satisface cerinţele clienţilor în stricta corespondenţă cu pretenţiile pe care la emit.

Lucrarea “Organizarea contabilitătii importului de mărfuri în sfera de comerţ turism servicii” şi-a propus să trateze, să examineze, să pună în discuţie şi să argumenteze o serie de aspecte teoretice şi practice ale mecanismelor contabile aplicate de către firmele româneşti în relaţia acestora cu firmele din alte ţări.. S.C. CNCD S.A. nu este o firma mică ,dar evidenţa şi organizarea societaţii se realizează intr-un mod profesional având un personal calificat şi specializat în realizarea unei anumite operaţii tehnologice.. Faptul că la început toată aceasta gestiune mi s-a părut tare complicata m-a determinat sa-mi aleg aceasta tema , pentru a-mi demonstra că pot face faţă unei provocări, bineînţeles că am vrut să încep cu paşi mici si de aceea mi-am ales aceasta firmă.

Am văzut ca mai presus de toate in cadrul acestei firme calitatea, aptitudinea, seriozitatea şi fermitatea pe care salariaţii o au în satisfacerea cerinţelor pieţei, nu numai cantitativ ci si calitativ se datorează colaborării si conducerii firmei.

Lucrarea este structurată pe 4 capitole :In capitolul I sunt prezentate o serie de aspecte specifice S.C. CNCD S.A. Dintre

acestea menţionăm: descrierea tehnologiei şi desfăşurării activităţii la S.C. CNCD S.A. Piteşti şi analiza principalilor indicatori economici utilizaţi în exprimarea eficienţei economice.

Capitolul II analizează rolul contabilităţii în sistemul informaţional al comerţului şi caracteristicile generale privind activitatea de comerţ exterior.

În capitolul III sunt prezentate în mod teoretic şi legislativ informaţii cu privire la noţiuni generale legate de comerţul exterior, aspecte privind contabilitatea importului de mărfuri. Tot în cadrul acestui capitol mai sunt prezentate aspecte cu privire la modalităţile de evaluare a stocurilor şi de mişcare a mărfurilor în cadrul firmei.

În capitolul IV sunt cuprinse informaţii cu privire la conturile folosite şi modul de funcţionare al acestora, precum şi la sistemul documentelor utilizate în activitatea unităţii privind vânzarea şi cumpărarea de bunuri dar şi în importul de mărfuri. Deasemenea mai este prezentată şi organizarea efectivă a contabilităţii importului de mărfuri.

2

Page 4: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

CAPITOLUL I.

PREZENTAREA DE ANSAMBLU A FIRMEI

1.1 Date generale despre firmă

DATE GENERALE

NUMELE SOCIETATII: Societatea Comercială S.C. CNCD S.A.- Pitesti

FORMA JURIDICA: Societatea comercială CNCD SA este persoană juridică română, având forma juridică de

societate pe acţiuni, îsi desfăşoara activitatea conform cu prevederile din contractul şi statutul

societatii

SEDIUL LOCAL: Str. Depozitelor nr. 17, Pitesti, jud. Arges

INREGISTRARE LA CCI: Societatea este inregistrara la Oficiul Registrului Comertului cu nr. J03/264/1994

CODUL FISCAL : RO5312445

OBIECT DE ACTIVITATE: Societatea comercială CNCD S.A are ca activitatea principala: comert si servicii, comercializare automobile si piese de schimb, activitate service cod CAEN 5010.

Societatea comerciala CNCD SA a fost înfiintata la 11.04.1994, functionând ca centrul de vânzari în România al principalului producator român de automobile, S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. În scurt timp, CNCD SA a ajuns sa fie cunoscut în întreaga tara, ajungând în anii 1997-1998 sa vânda 100 000 autoturisme Dacia pe an.

În anii urmatori, aici s-a concentrat si activitatea de comercializare a pieselor de schimb Dacia, CNCD SA fiind si distribuitor national de piese. În 1997 s-a înfiintat si cel mai modern si bine utilat service pentru autoturismele Dacia, cu un personal foarte bine pregatit. Zeci de mii de masini au intrat în aceasta perioada pe portile atelierului service, fiind rezolvate problemele din orice domeniu ( mecanic, tinichigerie-vopsitorie, revizii generale în termen de garantie si post-garantie, reglaje ale geometriei unghiurilor la toate tipurile de autoturisme, curatarea sistemului de injectie atât la motoare pe benzina, cât si la motoare diesel, încarcarea si descarcarea rapida a instalatiei de climatizare, inspectii tehnice periodice, pentru orice tip de automobil pe benzina sau motorina ).

În ultimii ani, CNCD SA a intrat si pe piata autoturismelor second-hand, cu toate activitatile respective : comercializare, cumparare, primire în consignatie. Calitatea serviciilor, promptitudinea, înaltul profesionalism, aparatura moderna de care dispune, recomanda CNCD SA ca fiind prima optiune pentru cei ce doresc sa cumpere autoturisme second hand, piese de schimb de origine sau pentru cei ce solicita activitatea unui service.

3

Page 5: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

CNCD este autorizata RAR pentru inspectii tehnice periodice, care se fac pentru orice tip de automobil pe benzina sau diesel, cu masa de maxim 3,5 tone, cu exceptia mopedelor, motocicletelor si remorcilor lor, tractoarelor si vehiculelor tractate.

Detalierea obiectului de activitate asocietatii :Pregatirea de vanzare, distribuirea si comercializarea de autoturisme, piese de schimb, utilaje de service, precum si depozitarea acestora;Asistenta tehnica si service in garantie si postgarantie;Achizitionarea, dezmembrarea, reconditionare si comercializarea de autoturisme si piese de schimb, precum si inchirierea de autoturisme;Organizarea de cursuri practice si teoretice pentru scolarizarea, calificarea personalului auto, activitatea de taxi;Productie industriala;Alimentatie publica;Activitati complementare si conexe obiectului de activitate inclusiv dobandirea oricaror categori de bunuri mobile si imobile construite, in curs de construire sau neconstruire, daca acestea servesc intereselor si afacerilor societatii;Comercializarea en-gros si en-detaille de produse industriale si neindustriale;Confectii metalice;Activitatea de constructii civile si industriale;Activitatea de transport marfa calatori;Itermedieri ;Prestari servicii de intermediere prin negocierea si incheierea contractelor de asigurare si reasigurare pentru societatile comerciale autorizate a desfasura asemenea activitati in baza Legii 47/16.07.1991 ;Activitati import export;Alte activitatide servicii.

Activitati desfasurate la service CNCD SA- revizii generale pentru toate tipurile de automobile din gama Dacia ( ansambluri mecanice, echipament electric si electronic, tinichigerie, vopsitorie ) - revizii generale în termen de garantie si post-garantie, pentru autoturismele Kia- lucrari de tinichigerie si vopsitorie pentru orice tip de autoturism- acoperire anticoroziva cu sau fara demontarea componentelor- reglaje si verificari ale geometriei unghiurilor la toate tipurile de autoturisme- redresarea structurii de rezistenta a caroseriei la toate tipurile de autoturisme- reparatii caroserie, înlocuire de sasiuri si /sau caroserii- curatarea sistemului de injectie atât la motoare pe benzina, cât si la motoare diesel- încarcarea si descarcarea rapida a instalatiei de climatizare - inspectii tehnice periodice, pentru orice tip de automobil pe benzina si diesel

OFERTA PRODUSE/SERVICII :-Autoturisme noi si second hand//orice marca auto-Piese de schimb de origine-Service orice marca auto:

» Spălătorie + curăţătorie interior» Mecanică» Electrică» Tinichigerie» Vopsitorie

4

Page 6: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

» Parbrize-Inspectie Tehnica Periodica // Orice marca auto

Actvitatea comercială a societăţii s-a concretizat la 31/12/2007 în realizarea unei cifre de afaceri de 14.090.466 lei, formată din:

Vânzări piese de schimb – 14.090.088 lei, în proporţie de 12,68%; Vânzări auto – 9.701.088 lei, în proporţie de 68,85 %; Activitate service – 2.500.661 lei, în proporţie de 17,75%; Alte venituri – 101.693 lei, în proporţie de 0,73%, respectiv:

- 64.661 lai venituri din comerţ alimentar;- 37.032 lei valorificare deşeuri din casări, containăre.

1.2. Legăturile comerciale şi financiare ale societăţii

S.C. CNCD S.A. pentru realizarea obiectivelor si desfasurarea activitatii are legaturi comerciale si financiare cu diferite entitati:

1. Aprovizionarea cu autoturisme, piese de schimb si prestari servicii – principalii furnizori:

NR. CRT.

FURNIZOR PRODUSE/SERVICII

1 AUTOMOBILE DACIA PRODUSE 2 APULUM MIOVENI PRODUSE3 AUGSBURG INTERNATIONAL PRODUSE4 CRISTIAN’S NEW TECHNOLOGY PRODUSE5 DELTA PLUS TRADING PRODUSE6 GENERAL AUTOPRO SRL PRODUSE7 ERSTE AUTOMOBILE PRODUSE8 HELL GROUP SRL PRODUSE9 M&M AUTOTOTAL GROUP PRODUSE10 NASICOM SRL PRODUSE11 SERVICE AUTO HOUSE PRODUSE12 SERVICECOM PILIE PRODUSE13 VIP AUTO DISTRIBUTION PRODUSE14 WURTH ROMANIA PRODUSE15 QUARTZ SECURITY SERVICII16 STUDIO VIDEO ART SERVICII

2. Incasarile si platile se realizeaza prin urmatoarele unitati bancare:

NR. CRT.

DENUMIREA BANCII

1 B.C.R. Pitesti2 ABN-AMRO Bank3 ING Bank4 Raiffaisen Bank5 Banca Transilvania 6 Trezorerie Pitesti

5

Page 7: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

3. Raportarii financiar –contabile, statistice, declaratii privind impozitele si taxele prin institutiile statului.

4. Vanzare autoturisme, piese de schimb si prestarii servicii – principalii clienti:

NR. CRT.

CLIENT PRODUSE/ SERVICII

1 PERSOANE FIZICE PRODUSE2 ASTRA SERVICII3 ALLIANTZ TIRIAC SERVICII4 GENERALII ASIGURARI SERVICII5 ASIROM SERVICII6 CARPATICA ASIGURARI SERVICII7 BCR ASIGURARI SERVICII8 ARDAF SERVICII9 BT ASIGURARI SERVICII10 UNITA SERVICII11 OMNIASIG SERVICII12 ASIBAN SERVICII13 AMBULANTA ARGES PRODUSE14 AGROFLORIS SRL SERVICII15 ERSTE AUTOMOBILE PRODUSE16 AUTOMOBILE DACIA SERVICII17 M&M AUTOTOTAL PRODUSE18 MOTOR SERVICE PRODUSE19 DANEX CONSULT PRODUSE20 DINAMICA IMPEX PRODUSE21 AMBULANTA ILFOV PRODUSE

5. Asigurari bunuri mobile si imobile prin urmatoarele societatii de asigurare:

NR. CRT SOCIETATI DE ASIGURARI1 ASTRA2 ALLIANTZ TIRIAC3 ASIROM4 BCR ASIGURARI5 ARDAF6 UNITA7 OMNIASIG8 EURIAL BROKER9 INTERASIG BROKER

1.3.. Indicatori de eficienţă economico-financiară specifici activităţii derulate de firma studiată

6

Page 8: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere şi a situaţiei de patrimoniu s-au determinat următorii indicatori economico – financiari, care caracterizează activitatea de ansamblu a societăţii:

1. Indicatori de lichiditate a) Indicatorul lichidităţii curente ( sau indicatorul capitalului circulant)=active curente /

datorii curente =11.709.201 / 10.599.923 = 1,10- Indicatorul arată garanţia acoperirii datoriilor curente, din activele curente. În anul

2006 acest indicator a fost 1,38.- Valoarea recomandată acceptabilă – în jurul valorii 2;- Oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente;

b) Indicatorul lichidităţii imediate = ( Active curente- Stocuri) / Datorii curente = ( 11.709.201 – 8.204.257 ) / 10.599.923 = 3.504.994/ 10.599.923 = 0,33

– Nivelul din 2006 al acestui indicator a fost 0,92c) Rata solvabilităţii globale = Active totale / Datorii totale = 24.092.800 / 11.037.106 =

2,18 – Nivelul din 2007 al acestui indicativ este inferior celui realizat în perioada

precedentă ( 5,06);– Comparativ cu baza de referinţă de 1,5 rezultă că societatea în anul financiar

2007 a avut capacitatea achitării la timp a datoriilor.

2. Indicatorii de risc a) Indicatorul gradului de îndatorare = ( Capitalul împrumutat / capitalul propriu) x 100 = (11.037.106 / 13.170.934) x 100 = 83,80%

- Valoarea recomandată este în jur de 50 % 3. Indicatori de activitate ( de gestiune)

Aceşti indicatori furnizează informaţii cu privire la:- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de numerar ale societăţii;- Capacitatea societăţii de a controla capitalul circulant şi activităţile de bază ale

societăţii. a) Viteza de rotaţie a stocurilor. vrs. = Costul vânzărilor / Stocul mediu = 11.917.514 / 990.270 = 12,03 ori

Indicatorul realizat in 2007 este superior celui de anul precedent ( 4,38 ori);Acest indicator aproximeză de câte ori stocul a fost rulat de+a lungul exerciţiului financiar. b) Numărul de zile de stocare Nzs = Stoc mediu/ Costul vânzărilor x 365 zile an = ( 990.270 / 11.917.514 ) x 365 = 30,33 zile. Indicatorul arată numărul de zile în care bunurile au fost stocate în unitate, acestea fiind în scădere faţă de anul 2006 când s-au înregistrat un număr de 83,22 zile de stocare. c) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = ( Soldul mediu clienţi / Cifra de afaceri) x 365 zile = ( 550.164 / 14.090.466) x 365 = 14,25 zile - Indicatorul calculează eficacitatea societăţii în colectarea creanţelor sale şi eprimă numărul de zile până la data la care debitorii şi+au achitat datoriile către societate. - Nivelul acestui indicator realizat în 2007 este superior celui din perioada precedentă (37.96 zile); - Valoarea acestui indicator poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienţilor şi în consecinţă creanţe mai greu de încasat ( clienţi rău platnici). d) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori= ( Soldul mediu furnizori / Cifra de afaceri) x 365 zile = ( 1.660.467 / 14.090.466) x 365 zile = 43,01 zile. - Acest indicator aproximează număruşl de zile de creditare pe care societatea l-a obţinut de la furnizorii săi, în anul 2006.

7

Page 9: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- Nivelul realizat în 2007 a prezentat o creştere faţă de 2006.Comparând indicatorii de la pct. c) şi d) S.C. CNCD S.A. Piteşti este favorizată,

numărul de zile în care aceasta a creditat clienţii săi fiind inferior numărului de zile în care la rândul său a fost creditată de furnizori.

e) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = Cifra de afaceri / Active imobilizate = 14.090.466 / 12.383.599 = 1,14 ori

– Indicatorul evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea ( analiza) valorii cifrei de afaceri generată de activele imobilizate; - Indicatorul realizat în 2007 este superior celui din 2006 ( 0,55 ori)

f) Viteza de rotaţie a activelor totale = Cifra de afaceri / Total active = 14.090.466 / 24.092.800 = 0,58 ori

Indicatorul realizat în 2007 a înregistrat o creştere faţă de perioada anteroară ( 0,42 ori)

4.Indicatori de profitabilitateAceşti indicatori exprimă ficienţa societăţii în realizarea de profit din sursele disponibile.

a) Rentabilitatea capitalului angajat = ( Profitul înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit / capitalul angajat) x 100 = ( 193.500 / 13.170.934) x 100 = 1,47 % - Indicatorul exprimă profitul pe care l-a obţinut societatea din banii investiţi în afacere.

b) Rata rentabilităţii exploatării = ( Profitul din exploatare / Veniturile din exploatare) x 100 = ( 41.631 / 14.837.595) x 100 = 0,28%

c) Rata rentabilităţii economice= (Profitul din exploatare / Total activ) x 100 = (41.631 / 24.092.800) x 100 = 43,12%

d) Rata profitului = ( Profitul brut / Cifra de afaceri) x 100 = ( 193.500 / 14.090.466) x 100 = 1,37%

e) Marja brută din vânzări = ( Profitul brut din vânzări / Cifra de afaceri ) x 100 = ( 816.810 / 14.090.466) x 100 = 5,80 %Ceea ce corespunde aproximativ cu adaosul comercial practicat de societate. 5. Indicatori privind rezultatul pe acţiune

a) Rezultatul net pe acţiune= Profitul net / Nr. De acţiuni = 181.409 / 480.00 = 0.38 lei

6. Productivitatea muncii a) Indicatorul productivităţii muncii în funţi de cifra de afaceri = Cifra de afaceri / Nr.

mediu de personal = 14.090.466 / 72 = 195.700 lei / persoană.b) Indicatorul productivităţii muncii în funcţie de veniturile din exploatare = Venituri

din exploatare / Nr. mediu de personal = 14.837.595 / 72 = 206.078 lei / persoană.

8

Page 10: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

1. 4. Relatiile firmei cu partenerii

DIAGRAMA DE RELATII ( Fig.1 )

S. C. CNCD S.A

-PERSOANE FIZICE -

DIRECTIA JUDETEANA

DE STATISTICA

ORGANE TERITORIALE DE CONTROL

SOCIETATII COMERCIALE

COLABORATOARE

SOCIETATII COMERCIALE

ASIGURATOARE

DIVERSESOCIETATII

COMERCIALE

SOCIETATI COMERCIALE AGREATE SA

EXECUTE SERVICE

INSTITUTII DE STAT

SOCIETATI COMERCIALE

PRESTATOARE DE SERVICII

BANCI COMERCIALE

9

Page 11: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

1.5. Organigrama societăţii:

10

Page 12: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

CAPITOLUL II.PARTICULARITĂŢI ALE COMERŢULUI EXTERIOR

2.1. Rolul contabilităţii în sistemul informaţional al comerţului

Ca principală componentă a sistemului informaţional economic, contabilitatea, este un ansamblu organizat de informaţii economice complexe, care se obţin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse, şi, care servesc organizării şi, conducerii activităţii economice pe baze ştiinţifice. În comerţ sistemul informaţional economic este în general cuprinzător.

In cadrul sistemului informaţional economic al comerţului, contabilitatea furnizează circa 70% din volumul total al informaţiilor. Informaţiile contabile sunt reale pentru că au la bază operaţii economice,legale bazate pe documente autentice, şi un grad mare de exactitate, fiind verificate prin controlul financiar preventiv şi auditul intern, prin inventarieri, balanţe de verificare şi alte procedee folosite de contabilitate, etc.

Contabilitatea societăţilor de comerţ şi turism se ocupă cu studiul regulilor generale care privesc gestiunea activităţii acestor societăţi.

Această contabilitate are la bază principiile contabilităţii generale, dar prezintă şi anumite particularităţi determinate de specificul activităţii.

Având în vedere, conţinutul şi sfera de cuprindere a contabilităţii generale, care se referă la întreaga economie, contabilitaea comercială se referă numai la mijloacele, procesele şi sursele din cadrul unităţilor care desfăşoară activităţi de comerţ.

Dacă in cadrul unităţilor productive partea esenţială a obiectului contabilităţii o constituie procesele de producţie cu resursele, cheltuieleile şi rezultatele acestora, în comerţ partea cea mai importantă a obiectului contabilităţii o constituie circulaţia mărfurilor de la producător la consumator.

Desfăşurarea activităţii de comeţ, turism, servicii presupune existenţa unui patrimoniu adecvat particularităţilor acestora.

Principalele trasături care caracterizează activitatea de comerţ, turism , servicii se reflectă direct în structura elementelor patrimoniale ale acestora respectiv: specificul activităţii, sistemul de finanţare, creditare, decontare.

Specificul activităţii îşi pune amprenta asupra componenţei şi structurii activelor aşa încât patrimoniul societăţilor de comerţ, turism deşi are aceeaşi structură ca a celorlalte societăţi activele circulante deţin o pondere însemnatăîn comerţ iar în turism activele imobilizate sunt majoritare. Specificul activităţii influenţează şi organizarea contabilităţii, gestiunea stocurilor fiind obiectivul principal al societăţilor de comerţ iar pentru societăţile de turism prestarea serviciilor de cazare , masă, agrement, tratament.

Contabilitaea acestor societăţi este organizată conform regulilor contabilităţii generale a societăţilor comerciale şi a regulilor impuse de particularităţile obiectului lor de activitate.

2.2.Caracteristici generale privind activitatea de comert exterior

11

Page 13: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

2.2.1. Conceptul şi formele comerţului exteriorComerţul, în general, reprezintă activitatea de intermediere a schimbului de bunuri

prin întreprinderi specializate1. Acesta asigură circulaţia mărfurilor între producătorii de bunuri şi consumatori, în calitatea lor de consumatori intermediari sau de beneficiari finali. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte comerţul ca un “schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor”2 . Activitatea de comert exterior cuprinde doua mari componente: prima, schimburile comerciale ale unei tari cu starinatatea, a doua, relatiile de cooperare economica & tehnico stiintifica.

Schimburile comerciale ale unei tari cu strainatatea, in functie de sensul lor, imbraca forma importului si exportului de mărfuri şi servicii.

Comerţul interior constă în “ansamblul activităţilor prin care se stabilesc legături permanente între producţia bunurilor materiale şi consumul acestora”3 asigurând circulaţia mărfurilor în cadrul unui perimetru geografic naţional.

Comerţul exterior, ca ramură a economiei naţionale, include operaţiuni comerciale sau de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică în raporturile cu alte ţări privind: vânzarea–cumpărarea de bunuri (mărfuri fizice), respectiv exportul şi importul, dar şi servicii comerciale cum ar fi turismul internaţional şi alte servicii conexe operaţiunilor de export şi import (transporturile, asigurările) cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de comerţ invizibil. Principalele forme ale schimburilor comerciale internaţionale sunt reprezentate de operaţiunile de import-export. Pe lângă acestea însă există şi operaţiuni combinate de comerţ exterior (reexport, switch, perfecţionare activă şi pasivă, etc), dar şi alte forme de comerţ exterior (leasing, factoring, franciză).

O formă combinată de comerţ exterior o reprezintă reexportul care presupune importul unor mărfuri dintr-o ţară şi revânzarea acestora(cu sau fără prelucrare) în altă ţară.

Din cele prezentate anterior, rezultă că activităţile de comerţ exterior cuprind două mari componente:4

schimburile comerciale cu străinătatea; activitatea de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică.

Schimburile comerciale cu străinătatea includ operaţiile de vânzare-cumpărare internaţională, generate de diviziunea internaţională a muncii, concretizându-se în export şi import de bunuri, lucrări şi servicii.Schimburile comerciale au la bază acorduri şi convenţii încheiate la nivel interguvernamental şi contractul comercial internaţional.

Contractul comercial internaţional reprezintă baza juridică în derularea operaţiunilor de comerţ exterior. Acesta creează obligaţii atât pentru vânzător, care trebuie să predea marfa conform condiţiilor din contract şi să transmită documentele aferente livrării mărfurilor, cât şi pentru cumpărător, care este obligat prin contract să preia mărfurile şi să achite contravaloarea acestora

Firmele cu activitate de comerţ exterior sunt cele care, indiferent de forma lor, îşi desfăşoară activitatea pe baza de contract internaţional. Exportul de bunuri şi servicii include ansamblul operaţiunilor de schimb prin care bunurile excedentare obţinute de unităţile autohtone şi serviciile prestate de acestea se vând în străinătate. Prestarea de servicii în alte ţări este denumită în literatura de specialitate export invizibil, deoarece tranzacţiile comerciale nu au ca obiect bunurile. Exportul se concretizează într-o ieşire de bunuri şi servicii din perimetrul naţional (flux real), care generează intrări de valută (flux monetar).

1 Toma, C., Contabilitatea în comerţul exterior, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, p. 112 Academia Română, DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 2013 Dumbravă, P., Pop, A., Contabilitatea de gestiune în comerţ şi turism, Ed. Intelcredo, Deva, 1995, p. 974 Vişan, D, Contabilitatea în comerţul exterior, Vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pp. 15 -17

12

Page 14: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Importul de bunuri şi servicii include ansamblul operaţiunilor de schimb prin care bunurile şi serviciile necesare producătorilor şi consumatorilor naţionali se cumpără de la întreprinderi din alte ţări. Achiziţia serviciilor oferite de prestatorii din străinătate este denumită în literatura de specialitate import invizibil. Importul conduce la intrări de bunuri şi utilităţi în economia naţională şi la ieşiri de disponibilităţi.

În export şi import nu sunt cuprinse mărfurile în tranzit, mărfurile temporar admise/scoase în/din ţară (cu excepţia celor pentru prelucrare), mărfurile achiziţionate de organizaţii internaţionale pentru utilizari proprii în Romania şi mărfurile pentru reparaţii.

Comerţul exterior se realizeaza în conformitate cu metodologia utilizată pe plan international, iar marfurile exportate si importate au fost clasificate, dupa Nomenclatorul Combinat (NC), care stă şi la baza tarifului vamal.

Valoarea mărfurilor exportate şi importate se stabileste pe baza preţurilor efective FOB la exporturi si a preţurilor efective CIF la importuri. Transformarea importurilor CIF in importuri FOB pentru calculul soldului operatiunilor de comert exterior s-a realizat prin aplicarea unui coeficient de transformare CIF-FOB (1,0834) stabilit pe baza unei cercetari efectuate la principalele societati comerciale de profil.5

Preţul FOB (în limba engleza Free on Board - Liber la bord) reprezinta preţul la frontiera ţării exportatoare, care include valoarea mărfii, toate cheltuielile de transport pâna la punctul de îmbarcare, precum şi toate taxele suportate pentru ca marfa sa fie încarcata la bord.

Pretul CIF (în limba engleza Cost, Insurance, Freight -Cost, Asigurare, Navlu) reprezinta preţul la frontiera ţarii importatoare, care cuprinde atât elementele componente ale preţului FOB, cât si costurile asigurarii şi transportului international.

Datele valorice sunt exprimate în lei, euro şi dolari SUA pentru asigurarea comparabilitatii datelor, în conditiile fluctuatiilor mari ale cursului de schimb al monedei naţionale. Conversia datelor valorice exprimate in "lei" (din declaratiile vamale), "în euro" şi "dolari SUA" se face utilizand cursul oficial de schimb comunicat de Banca Naţională a României, pentru cele două monede.

Datele privind exporturile şi importurile efectuate de agenţii economiei cu capital integral privat se refera la operatiunile derulate de intermediarii de comert exterior cu capital privat si de producatorii privati care desfăşoara în mod direct activitate de comert exterior.

Comerţul exterior a fost impus de procesul specializării internaţionale a economiilor naţionale, “determinat de o serie de factori, cum sunt: condiţiile naturale fizico-geografice, mărimea teritoriului şi populaţiei fiecărei ţări; nivelul tehnic şi gradul de diversificare al aparatului productiv din fiecare ţară; tradiţiile economice; apropierea geografică a statelor şi stabilirea unor raporturi de complementaritate economică dinamică între ele; o serie de factori extraeconomici (dominaţia colonială, relaţiile de producţie, războaiele etc.).6

Un factor dinamizator al dezvoltării comerţului exterior l-a reprezentat şi revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, care a condus la adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi la o accentuare a interdependenţelor economice dintre state, contribuind şi la diversificarea formelor de manifestare ale comerţului internaţional.

Comerţul exterior şi formele de manifestare ale acestuia îşi pun amprenta şi asupra modului de organizare şi conducere a contabilităţii în acest sector important al economiei naţionale.

2.2.2. Factorii care influenţează contabilitatea în comerţul exteriorPrincipalii factori care influenţează organizarea şi conducerea contabilităţii în comerţul exterior sunt:

- particularităţile activităţii de comerţ exterior;- tipurile de unităţi care activează în comerţul exterior.

5 Autoritatea Nationala a Vamilor (ANV), care colecteaza si prelucreaza declarabile vamale de export si import.6 Sută, N., Miron, D., Sută-Selejan, S., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Volumul I, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000, p. 18

13

Page 15: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

a. Particularităţile activităţii de comerţ exterior

Trăsăturile economico-financiare ale fiecărui domeniu de activitate influenţează atât organizarea contabilităţii financiare şi de gestiune, cât şi modul de valorificare a informaţiilor financiar-contabile în procesele de analiză, decizie şi control. Principalele particularităţi ale activităţii de comerţ exterior care determină organizarea şi conducerea contabilităţii financiare sunt7: caracterul economic al activităţii, reglementarea tranzacţiilor comerciale prin contracte externe şi convenţii internaţionale; diversitatea activităţii de comerţ exterior; sistemul de finanţare, creditare şi decontare a activităţii.

Caracterul economic al activităţii se concretizează în contribuţia comerţului exterior la crearea şi sporirea venitului naţional. Activitatea de comerţ exterior contribuie la crearea venitului naţional prin valorificarea rezultatelor obţinute din economia naţională în diviziunea internaţională a muncii şi prin asigurarea necesităţilor interne de consum productiv şi neproductiv de la extern. Sporul de venit naţional se realizează ca urmare a diferenţelor dintre productivitatea internaţională şi productivitatea naţională a muncii, caracterizând rentabilitatea economică a comerţului exterior. “Aceasta presupune, într-o accepţiune generală, ca la export preţul extern în valută, exprimat în monedă naţională, să fie mai mare decât costurile interne, iar la import preţul de desfacere pe piaţa internă să fie mai mare decât preţul extern la care s-au achiziţionat mărfurile respective.”Deoarece activitatea desfăşurată are un caracter economic, reglementările contabile aplicabile societăţilor de comerţ exterior sunt comune cu cele ale unităţilor care desfăşoară acte de comerţ în scopul obţinerii de profit.

Reglementarea tranzacţiilor comerciale prin contracte externe şi convenţii internaţionale. Relaţiile de comerţ exterior se realizează între parteneri situaţi în ţări diferite, caracterizate de un sistem juridic propriu. Din acest motiv, transferul mărfurilor de la vânzător la cumpărător se realizează pe baza prevederilor din contractelor încheiate cu partenerii externi. Aceste contracte au la bază convenţiile comerciale internaţionale şi conţin prevederi referitoare la condiţiile de livrare, transportul şi asigurarea mărfurilor în traficul internaţional, standardele de calitate pe care trebuie să le ândeplinească bunurile, condiţiile şi modalităţile de plată etc. În contabilitate, această particularitate determină apariţia unor elemente specifice, generate de aplicarea unor prevederi ale dreptului internaţional (elemente cu dublă exprimare, condiţii de livrare şi modalităţi de plată particulare).

Diversitatea activităţii de comerţ exterior constituie o consecinţă a adâncirii diviziunii internaţionale a muncii şi a progreselor înregistrate în economie şi societate. Astfel, pe lângă operaţiile tradiţionale de export-import, au apărut noi forme de comerţ exterior şi cooperare cum sunt: operaţiile combinate de comerţ exterior; exporturile complexe; cooperarea economică; comerţul cu drepturi de proprietate industrială şi intelectuală; comerţul electronic. Aceste noi forme prezintă anumite particularităţi, care le deosebesc unele de altele, iar mecanismul de derulare este mai complex faţă de cel al exportului sau importului.Formele de realizare a activităţii de comerţ exterior implică cunoaşterea detaliată a fiecărui tip de operaţiune, pentru a organiza sistemul informaţional-contabil astfel încât acesta să răspundă nevoilor decizionale ale utilizatorilor externi şi echipei de conducere a unităţii.

Sistemul de finanţare, creditare şi decontare. Finanţarea constă în ansamblul operaţiilor desfăşurate de către societăţile de comerţ exterior în vederea constituirii resurselor proprii. Aceasta se asigură pe baza aportului iniţial al proprietarilor la înfiinţarea unităţii (constituirea capitalului social, patrimoniului public sau patrimoniului regiei – în funcţie de forma juridică a întreprinderii) şi pe baza autofinanţării (resurse proprii constituite pe parcursul funcţionării unităţii prin prelevarea unei părţi din profit sau din alte surse). Resursele proprii aparţin proprietarilor, constituie garanţia unităţii în relaţiile cu creditorii şi nu determină angajamente faţă de terţi. La anumite intervale de timp, pot apare excedente ale resurselor proprii, care sunt plasate în finanţarea activităţii altor firme. Acestea se

7 Vişan, D., Contabilitatea în comerţul exterior, Vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, p. 30-35

14

Page 16: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

concretizează în investiţii financiare şi în acordarea de credite comerciale partenerilor de afaceri.

De cele mai multe ori însă, resursele proprii de finanţare sunt insuficiente pentru a asigura desfăşurarea în condiţii normale şi eficiente a activităţii. Creditarea reprezintă mijlocul prin care societăţile de comerţ exterior îşi completează nevoile de finanţare, prin atragerea resurselor degajate de terţi. Resursele străine atrase de la creditori pot genera contraprestaţii din partea unităţii finanţate (dobânzi datorate pentru împrumuturile contractate) sau numai obligaţia de a achita sumele la scadenţa convenită (în cazul creditelor comerciale).

Decontarea activităţii vizează mijloacele concrete utilizate la încasarea creanţelor şi plata datoriilor generate de derularea operaţiilor de comerţ exterior.Deşi sistemul de finanţare, creditare şi decontare prezintă trăsăturile de bază ale celui practicat de unităţile care desfăşoară activităţi pe piaţa internă, în comerţul exterior apar anumite particularităţi generate de folosirea monedelor străine în evaluarea operaţiilor, utilizarea de valute diferite în relaţiile cu diferiţi parteneri, folosirea anumitor modalităţi de decontare specifice sau cu preponderenţă (acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, schimbul de documente de plată, vinculaţia) etc.

b. Tipuri de unităţi de comerţ exterior şi incidenţele asupra sistemului de contabilitate aplicabil

Activitatea de comerţ exterior se poate desfăşura, potrivit legislaţiei din ţara noastră, prin societăţi comerciale şi alte unităţi autorizate să efectueze operaţii economico-financiare cu străinătatea. Deşi derularea de tranzacţii comerciale la extern nu este interzisă persoanelor fizice, concurenţa şi mărimea capitalului necesar pentru a acţiona pe pieţele internaţionale fac puţin probabilă participarea acestora la circuitul economic mondial. Ca urmare, comerţul exterior se realizează prin societăţi comerciale specializate, autorizate să activeze în această ramură a economiei naţionale.

La baza structurării societăţilor de comerţ exterior pot fi avute în vedere criterii multiple, şi anume:1) După mărimea societăţilor distingem: societăţi mari, mijlocii şi mici.Criteriul mărimii societăţilor de comerţ exterior condiţionează decisiv reglementările contabile şi fiscale aplicabile acestora.

Astfel, persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de mărime:

- total active: 3.650.000 euro;- cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50, întocmesc situaţii

financiare anuale care cuprind: - bilanţ; - cont de profit şi pierdere; - situaţia modificărilor capitalului propriu; - situaţia fluxurilor de trezorerie; - note explicative la situaţiile financiare anuale8.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute anterior întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

- bilanţ prescurtat; - cont de profit şi pierdere;

- note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate

8 Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare

15

Page 17: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Potrivit Legii nr. 346/20049 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, întreprinderile mici şi mijlocii sunt definite ca fiind acele întreprinderi care indeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;b) realizează o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane de euro sau au

un rezultat anual al bilanţului contabil care nu depăşeşte echivalentul în lei a 5 milioane euro;c) respectă criteriul de independenţă.

Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, în următoarele categorii:

a) până la 9 salariaţi - microîntreprinderi;b) între 10 şi 40 de salariaţi - întreprinderi mici;c) între 50 şi 249 de salariaţi - întreprinderi mijlocii.În plus, microîntreprinderile aplică şi prevederile Legii 571 din 12/22/2003 privind

Codul fiscal (M. Of. nr. 927/23.12.2003), cu completările şi modificările ulterioare10. Potrivit actului normativ menţionat, o microîntreprindere este o persoană juridică română care ândeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

are înscrisă în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea de servicii şi/sau comerţul;

are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv; a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro; capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul,

autorităţile locale şi instituţiile publice.Pe lângă reglementările contabile aplicabile, mărimea societăţilor de comerţ exterior

condiţionează şi modul concret de organizare a lucrărilor contabilităţii: în sistem centralizat sau în sistem descentralizat. La unităţile de dimensiune redusă, care nu prezintă o structură organizatorică complexă, contabilitatea este organizată şi condusă de obicei centralizat. Astfel, toate lucrările contabilităţii se realizează la nivelul sediului firmei, iar analizele şi deciziile luate de echipa de conducere vizează activitatea globală a acesteia.

În cazul unităţilor mari şi mijlocii, care au o structură organizatorică complexă, dezvoltată geografic, contabilitatea este organizată şi condusă de obicei descentralizat. Potrivit acestui sistem, contabilitatea se realizează, până la un anumit nivel, de către principalele subdiviziuni ale structurii organizatorice (sucursale, filiale, agenţii, birouri de reprezentare în străinătate etc.), iar centralizarea datelor şi colectarea cheltuielilor generale de conducere şi administraţie se realizează la nivelul unităţii. De asemenea, contabilitatea de gestiune este mai complexă, organizându-se pe principalele domenii de activitate şi pieţe geografice, iar analizele şi deciziile luate de echipa de conducere vizează particularităţile sectoriale ale operaţiilor derulate de unitate.

2) După forma juridică în care s-au constituit:11

societăţi de persoane (societăţi în nume colectiv – S.N.C. şi societăţi în comandită simplă – S.C.S.);

societăţi de capital (societăţi în comandită pe acţiuni – S.C.A. şi societăţi pe acţiuni – S.A.);

societăţi intermediare de capitaluri şi de persoane (societăţi cu răspundere limitată – S.R.L.).

9 Publicată în M. Of. nr. 681/29.07.2004

10 TITLUL IV – „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”, art. 10311 Pentru detalii vezi prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, în M. Of. nr. 1066/17.11.2004 si modificata prin Legea 441/2006 şi OUG 82/2007

16

Page 18: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

De regulă, societăţile de persoane dispun de o putere financiară redusă şi îşi limitează activităţile desfăşurate în interiorul graniţelor naţionale. Majoritatea unităţilor care acţionează în comerţul exterior îmbracă forma juridică de S.C.A., S.A. şi S.R.L.

Forma juridică a societăţilor de comerţ exterior (S.C.E.) determină anumite particularităţi de ordin financiar-contabil care vizează:-modul de constituire;-mărimea capitalului social;-natura şi structura aporturilor la capital;-valoarea şi modul de transmitere a titlurilor de capital (acţiuni şi părţi sociale);-răspunderea asociaţilor;-răspunderea societăţii în relaţiile cu terţii etc.

3) După naţionalitatea capitalului investit: societăţi cu capital integral autohton:

-societăţi cu capital de stat;-societăţi cu capital privat;-societăţi cu capital de stat şi privat;

societăţi cu capital integral străin; societăţi cu capital mixt (românesc şi străin).

Naţionalitatea capitalului investit generează particularităţi referitoare la înregistrarea aporturilor, regimul de impozitare şi repartizarea profitului pe destinaţii, ş.a.m.d.

4) După natura şi diversitatea activităţii desfăşurate: societăţi de export-import de mărfuri; societăţi de prestări servicii internaţionale: transporturi şi expediţii internaţionale,

asigurări pe parcurs extern, control calitativ al mărfurilor etc.; societăţi de cooperare economică internaţională: exploatare de resurse naturale,

producţie în cooperare, construcţii-montaj, asistenţă tehnică şi tehnologică, service etc.;

societăţi cu activitate complexă de comerţ exterior care realizează operaţii de schimb cu mărfuri, prestează servicii externe şi acţiuni de cooperare internaţională.

Natura şi diversitatea activităţii desfăşurate influenţează complexitatea şi volumul muncii de evidenţă contabilă, varietatea elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii, analiza rentabilităţii operaţiilor desfăşurate pe segmente de activitate şi pe pieţe geografice etc.

Constatăm că gruparea societăţilor de comerţ exterior, după unul sau altul din criteriile menţionate, are multiple implicaţii de natură juridică, financiară şi contabilă.

2.2.3. Modalităţile de realizare a activităţii de comerţ exterior12

Realizarea activităţii de export–import se asigură prin două metode principale: directă şi indirectă.

Modalitatea directă13 constă în realizarea operaţiilor de comerţ de către producătorii, respectiv importatorii de bunuri, lucrări şi servicii. De regulă, această modalitate este practicată de unităţi producătoare/beneficiare mari care îşi creează compartimente specializate de export-import în cadrul structurii organizatorice şi dispun de personal calificat în domeniul relaţiilor internaţionale. În cazul modalităţii directe, exporturile şi importurile se realizează pe contul şi pe riscul unităţilor producătoare/ beneficiare, iar cheltuielile şi veniturile acestor operaţii se reflectă în contabilitatea proprie.

12 Toma, C., Contabilitatea în comerţul exterior, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pp. 19-2113 Contabilitatea exporturilor şi importurilor realizate potrivit metodei directe a constituit obiectul studiului în cadrul disciplinei “Contabilitate financiară I”. În acest sens, vezi şi Dumitrean, E., Scorţescu, Gh., Toma, C., Berheci, I., Mardiros, D.-N., Contabilitate financiară I, Vol. 1, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p. 378 – 398

17

Page 19: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Apelul la modalitatea directă de realizare a operaţiilor de comerţ exterior conduce la apariţia de costuri suplimentare, generate de constituirea unor compartimente specializate în cadrul structurii organizatorice şi de încadrarea lor cu personal calificat.

Realizarea operaţiilor de comerţ exterior potrivit potrivit modalităţii directe, în mod schematic se prezintă astfel:

Relaţii contractuale

Fig. 1.1. Modalitatea directă de export - import

Modalitatea indirectă. De cele mai multe ori însă, producătorii de bunuri pentru export şi beneficiarii de bunuri din import nu dispun de personal calificat şi de o cunoaştere corespunzătoare a pieţelor internaţionale pentru a-şi organiza desfacerea/aprovizionarea la/de la extern în condiţii de eficienţă. În acest caz, unităţile producătoare/beneficiare de importuri nu pot sau nu doresc să-şi asume responsabilitatea derulării de operaţii la extern. Pentru a-şi asigura desfacerea producţiei la extern sau pentru a-şi procura utilităţile necesare realizării obiectului de activitate, din import, unităţile interesate apelează la societăţi specializate de comerţ exterior.

Realizarea operaţiilor de comerţ exterior potrivit potrivit modalităţii directe, în mod schematic se prezintă astfel:

Relaţii Contractuale Relaţii contractuale Fig 1.2. Modalitatea indirectă de export- import Modalitatea indirectă de export-import se practică de unităţile mici şi mijlocii, care

nu au posibilitatea să-şi organizeze compartimente specializate de comerţ exterior sau la care costurile generate de indeplinirea acestor atribuţii ar fi foarte mari în comparaţie cu veniturile generate. În plus, firmele de comerţ exterior oferă producătorilor / beneficiarilor de importuri “avantajele specializării în acest domeniu, al unui personal calificat şi al vadului comercial.”14

Societăţile specializate care mijlocesc activitatea de comerţ exterior pot acţiona pe pieţele externe pe cont propriu sau în calitate de comisionare ale unităţilor producătoare sau beneficiare de importuri. Atunci când acţionează pe cont propriu, societăţile de comerţ exterior cumpără mărfuri de la furnizorii interni sau externi pentru a le revinde apoi la extern sau la intern în numele, pe contul şi pe riscul lor. În acest caz, rezultatele economico-financiare ale operaţiilor de comerţ exterior se reflectă în gestiunea societăţilor specializate, iar unităţile producătoare/beneficiare de importuri înregistrează în contabilitatea proprie operaţiile de vânzare/cumpărare în mod similar desfacerii/aprovizionării la/de la intern. Dacă operaţiile de comerţ exterior se realizează în comision, societăţile specializate efectuează operaţiile de export-import în numele lor, dar pe contul şi pe riscul unităţilor producătoare sau beneficiare de mărfuri din import. Consecinţa o constituie reflectarea rezultatelor activităţii de

14 Popa, I., coord. şi colectiv, Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 91

18

Unitatea producătoare / Beneficiarul de import

Client /Furnizor extern

Unitatea producătoare/

Beneficiarul de import

Societate de comerţ exterior

Client /Furnizor extern

Page 20: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

comerţ exterior în gestiunea comitenţilor care cedează societăţilor specializate un comision, reprezentând preţul serviciului de intermediere.

CAPITOLUL III.

IMPORTUL DE MĂRFURI – CONCEPT ŞI REFLECTARE CONTABILĂ

3.1. Importul de mărfuri- concept, clasificare şi evoluţie.

Definiţie: Importul15, a doua componentă a comerţului exterior, cuprinde totalitatea operaţiilor prin care se achiziţionează din afară mărfurile necesare atât pentru consumul productiv, cât şi pentru consumul individual. Ca şi exportul, importul de mărfuri poate fi realizat de societăţile de comerţ exterior pe cont propriu sau în comision.

Importul de mărfuri se clasifică în mai multe categorii şi anume:

1) Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu

1.1. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu cu plata la vedere

În modalitatea de import de mărfuri pe cont propriu, societăţile de comerţ exterior acţionează pe pieţele externe şi în continuare pe piaţa internă în numele, pe contul şi pe riscul lor.

Astfel şi rezultatele activităţii de import de mărfuri se reflectă, în totalitatea lor, în gestiunea societăţilor de comerţ exterior importatoare.

Baza juridică a relaţiilor economice şi financiare specifice importului de mărfuri pe cont propriu o constituie contractele economice încheiate cu furnizorii externi, cu clienţii interni şi unităţile prestatoare de servicii.

Contractele economice încheiate cu furnizorii externi cuprind, între altele, ca element esenţial preţul mărfurilor negociat într-o anumită condiţie de livrare (de regulă condiţia FOB sau CIF). Plata mărfurilor importate se face în devize prin acreditiv documentar, incasso documentar sau prin efecte de comerţ acceptate.În economia de piaţă, activitatea de încasare cuprinde un sistem de decontări în cadrul căruia o bancă unde îşi are deschis contul un creditor încasează o sumă de bani din însărcinarea acestuia şi pe baza unui efect comercial de la un debitor din localitate sau din alte localităţi. Încasarea se efectuează pe calea decontărilor fără circulaţia efectivă a banilor, din contul debitorului în contul creditorului, în schimbul unui comision.

Contractele economice încheiate de societăţile de comerţ exterior importatoare cu clienţii interni cuprind, de asemenea ca element esenţial, preţul mărfurilor stabilit de regulă în condiţia franco depozit furnizor. Decontarea mărfurilor cu clienţii interni se face prin acceptare pe bază de dispoziţie de încasare sau prin acreditiv documentar ori efecte de comerţ.

Preţul de vânzare la intern a mărfurilor importate stabilit în condiţia de livrare franco depozit furnizor cuprinde trei componente:

15 Robu Doina Maria, Contabilitate în comerţ şi turism, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pg. 104

19

Page 21: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

• cheltuieli externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară; • plăţile făcute în vamă cu excepţia TVA; • adaosul societăţilor de comerţ exterior importatoare cunoscut sub denumirea de

marja importatorului. Cheltuielile externe făcute cu aducerea mărfurilor în ţară cuprind valoarea externă a

mărfurilor importate, adică valoarea CIF (franco frontiera română). Atunci când mărfurile sunt importate într-o altă condiţie de livrare, de exemplu FOB, calculul valorii externe CIF se face de către societăţile de comerţ exterior importatoare prin adăugarea la valoarea externă FOB a cheltuielilor externe de circulaţie, cum ar fi transportul pe parcurs extern, asigurarea externă, etc.

Dacă la sosirea mărfurilor în ţară nu se cunoaşte mărimea efectivă a cheltuielilor externe de transport, acestea pot fi luate în calculul valorii externe CIF pe baza unei cote procentuale stabilită în funcţie de mijlocul de transport folosit, care se aplică la preţul de import. Preţul extern CIF stabilit în aceste condiţii rămâne, de regulă, definitiv. Diferenţele dintre cheltuielile externe de circulaţie efective şi cele determinate pe bază de cote procentuale se regularizează pe seama cheltuielilor de exploatare privind mărfurile importate.

Datorită faptului că valoarea externă a mărfurilor importate este stabilită în devize, transformarea în lei a acesteia se face pe baza cursului valutar de schimb.

A doua componentă a preţului de vânzare la intern a mărfurilor importate o constituie plăţile făcute în vamă şi anume: taxa vamală, comisionul vamal şi accizele.

Taxa vamală se calculează pentru toate mărfurile prevăzute în tariful vamal de import provenite din ţările cu care se practică acest regim de impozitare. Este stabilită în cote procentuale diferenţiate pe grupe de mărfuri. Calculul se face prin aplicarea cotelor procentuale la valoarea externă Franco Frontiera Română (FFR) transformată în lei la cursul de schimb valutar al zilei. Suma astfel calculată şi încasată se constituie venit la bugetul statului prin intermediul Direcţiei Generale a Vămilor.

Comisionul vamal16 se calculează pentru toate mărfurile vămuite prin aplicarea unei cote unice de 0,5% la valoarea externă Franco Frontiera Română. Suma astfel calculată se constituie venit la Direcţia Generală a Vămilor.

Accizele se calculează pentru anumite mărfuri pe bază de cote diferenţiate prevăzute de normele legale de reglementare a acestei forme de impozitare. Calculul accizelor prezintă particularitatea că baza de impozitare o constituie suma următoarelor elemente: valoarea externă Franco Frontiera Română, taxa vamală şi comisionul vamal. Accizele calculate se constituie ca şi taxele vamale venit la bugetul statului.

A treia componentă a preţului de vânzare la intern a mărfurilor importate o constituie adaosul comercial al societăţilor de comerţ exterior (marja importatorului). Rolul acestui adaos comercial este de a acoperi cheltuielile de administraţie şi conducere, cheltuielile de circulaţie internă şi de a asigura profitul societăţii de comerţ exterior importatoare. Se calculează prin aplicarea unei cote procentuale, stabilită de fiecare societate de comerţ exterior importatoare, la valoarea externă Franco Frontiera Română. Nivelul maxim al marjei importatorului se declară organelor fiscale.

În vamă, pe lângă plăţile menţionate (taxa vamală, comisionul vamal, accizele), societăţile de comerţ exterior importatoare mai plătesc şi TVA pe baza cotei legale de 19% aplicată la valoarea în vamă a mărfurilor (costul de achiziţie în vamă format din preţul extern Franco Frontiera Română + taxa vamală + comisionul vamal + accize) . Astfel TVA deductibilă, plătită în vamă, nu este o componentă a preţului de vânzare la intern a mărfurilor importate. TVA colectată este o componentă a preţului de vânzare a mărfurilor importate, din care societatea de comerţ exterior importatoare are dreptul să deducă TVA plătit în vamă, urmând ca bugetului de stat să se plătească de fapt doar TVA aferentă adaosului de import (marjei importatorului).

16 Robu Doina Maria, Contabilitate în comerţ şi turism, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pg. 106

20

Page 22: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

În ce priveşte fluxul mărfurilor importate pe cont propriu, acestea parcurg de regulă următorul traseu: furnizor extern - vamă - depozitul societăţii de comerţ exterior importatoare - clienţi interni. Rezultă deci că, în prealabil vânzării la intern are loc un proces de gestionare a mărfurilor. Evidenţa stocurilor de mărfuri şi a mişcării lor se realizează ca şi în cazul exportului de mărfuri pe cont propriu, fie după metoda inventarului permanent, fie după metoda inventarului intermitent. În cazul aplicării metodei inventarului permanent17, evaluarea mărfurilor ieşite din gestiune se face pe baza costului de achiziţie calculat după procedeele cunoscute: metoda FIFO (primul intrat - primul ieşit), metoda LIFO (ultimul intrat - primul ieşit), metoda costului mediu ponderat CMP sau procedeul preţului standard.

O problemă care se ridică la determinarea costului de achiziţie a mărfurilor din import este cea a cheltuielilor de circulaţie de la vamă până la depozitul societăţii de comerţ exterior importatoare.

În condiţiile în care la sosirea mărfurilor în depozit se cunosc cheltuielile interne de circulaţie, acestea se adaugă costului mărfurilor în vamă şi se determină costul de achiziţie. Dacă la sosirea mărfurilor din import în depozitul societăţii de comerţ exterior importatoare nu se cunosc cheltuielile interne de circulaţie, deoarece documentele de transport intern sosesc la o dată ulterioară, se poate proceda la calculul costului de achiziţie prin adăugarea la costul în vamă a mărfurilor, a unei cote procentuale a cheltuielilor interne de transport, urmând ca diferenţa faţă de cheltuielile interne efective să se regularizeze pe seama cheltuielilor de exploatare privind importul. În practică se poate adopta şi soluţia prin care cheltuielile interne de circulaţie să se reflecte direct în cheltuielile de exploatare. În acest caz, costul de achiziţie a mărfurilor din import se suprapune cu costul de achiziţie în vamă.

Din punct de vedere contabil, este foarte important de reţinut faptul că în cazul importului de mărfuri pe cont propriu veniturile din exploatare şi deci şi cifra de afaceri se constituie la nivelul preţului de vânzare către clienţii interni, iar cheltuielile de exploatare la nivelul costului de achiziţie al mărfurilor vândute şi a cheltuielilor de administraţie şi conducere structurate pe feluri de cheltuieli în cadrul grupelor de cheltuieli.

1.2. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial18

Din punct de vedere al perioadei de creditare, importul de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial se structurează astfel:

import de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt (perioada de creditare până la un an);

import de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu (perioada de creditare de la 1 la 5 ani) ;

import de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen lung (perioada de creditare mai mare de 5 ani).

a. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt

Faţă de importul de mărfuri pe cont propriu cu plata la vedere, importul de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt prezintă următoarele particularităţi:

a) Pentru creditul comercial primit, societăţile de comerţ exterior importatoare datorează furnizorului extern o dobândă. Dobânda respectivă se constituie ca un element distinct al datoriei externe, mai precis ca o cheltuială financiară. În consecinţă, ea nu se ia în calculul costului de achiziţie al mărfurilor importate şi deci nu se facturează clienţilor interni. Motivul principal îl constituie faptul că societatea de comerţ exterior importatoare vinde, de regulă, imediat mărfurile pe piaţa internă şi, cel puţin teoretic, disponibilul încasat este 17 Barbacioru Victoria, Domnisoru Sorin, Bălună Radu, Manea Simona, Contabilitate financiară, Editura Sitech, Craiova 2006, pg. 20318 Robu Doina Maria, Contabilitate în comerţ şi turism, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pg. 111

21

Page 23: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

aducător de venituri financiare pe perioada de la încasarea mărfurilor de la intern până la plata lor la extern. Diferenţa între dobânda încasată de la intern şi dobânda plătită la extern se reflectă în gestiunea societăţii de comerţ exterior importatoare. Reflectarea în contabilitate a dobânzii externe se face în mod diferenţiat, în funcţie de faptul dacă dobânda externă s-a inclus sau nu în preţul extern. Această metodologie contabilă este aplicabilă şi importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu şi lung;

b) Dacă la scadenţă societatea de comerţ exterior importatoare nu dispune de valuta necesară, ea poate proceda la schimb valutar, situaţie în care suportă cheltuielile cu comisionul de schimb valutar;

c) În situaţia în care plata mărfurilor importate pe cont propriu pe credit comercial se face înainte de scadenţă, societatea de comerţ exterior importatoare beneficiază de o reducere de preţ (deci de un discont) care se constituie pentru ea ca venit financiar;

d) Decontarea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt, ca de altfel a oricărei forme de import, se poate face şi prin efecte de comerţ. Diferenţele de curs valutar rezultate între cursul de schimb valutar de la data plăţii şi cursul de schimb valutar de la data primirii mărfurilor (deci a constituirii angajamentului extern) se reflectă, după caz, ca si cheltuieli financiare sau ca venituri financiare, după caz.

b. Contabilitatea importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu şi lung

Particularităţile de ordin financiar contabil specifice importului de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu şi lung sunt:

a) Dobânda facturată de furnizorii externi se calculează după formula dobânzii compuse. Fiind vorba de creditare pe o perioadă ce se întinde pe mai multe exerciţii financiare, dobânda externă se reflectă iniţial ca o cheltuială în avans (dacă este inclusă în preţ), iar apoi, la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, cota parte se înregistrează ca cheltuieli ale exerciţiului în cauză;

b) În cazul anumitor importuri complexe, de regulă, se achită anticipat începerii fabricării produselor un avans care se reţine la primirea mărfurilor din valoarea facturată;

c) Pe baza prevederilor contractuale, societatea de comerţ exterior importatoare reţine şi cota de garanţie de bună execuţie care se restituie la expirarea perioadei de garanţie dacă derularea contractului a avut loc în conformitate cu prevederile acestuia. Clienţii interni reţin, la rândul lor, cota de garanţie din valoarea facturată de societatea de comerţ exterior importatoare, aceasta fiind restituită în condiţiile arătate, la expirarea perioadei de garanţie.

d) Plata mărfurilor se face în rate egale la intervalele convenite prin contractul extern; e) La importurile de mărfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen mediu şi

lung, potrivit prevederilor din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, pot fi constituite provizioane pentru pierderi latente.

2) Contabilitatea importului de mărfuri în comision19

Ca şi în cazul exportului de mărfuri în comision, importul de mărfuri în comision poate fi: import de mărfuri în comision cu plata la vedere şi import de mărfuri în comision pe credit comercial. În această situaţie, societăţile de comerţ exterior importatoare au rolul de intermediar.

2.1. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedereÎn cazul importului în comision, societăţile de comerţ exterior importatoare acţionează

în calitate de mandatare ale beneficiarului de import. Ele înfăptuiesc actele de cumpărare de

19 Robu Doina Maria, Contabilitate în comerţ şi turism, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pg. 123

22

Page 24: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

mărfuri de pe pieţele externe în numele lor, dar pe contul şi pe riscul beneficiarilor de import. Ca urmare, rezultatele importului se reflectă în gestiunea beneficiarilor de import.

Relaţiile economice au la bază contracte economice specifice operaţiilor în comision şi anume:

– contracte de comision încheiate cu beneficiarii de import, acestea fiind contracte de prestări servicii şi reglementează raporturile obligaţionale de mandat şi cele financiare între cele două părţi;

– contracte externe încheiate de societatea de comerţ exterior importatoare cu furnizorii externi.

Pentru cunoaşterea condiţiilor în care s-au încheiat contractele externe şi pentru luarea măsurilor care decurg din prevederile acestora, societăţile de comerţ exterior importatoare trimit beneficiarilor de import extrase sau sinteze ale contractelor externe. Acest lucru pune în evidenţă că răspunderile beneficiarilor de import decurg, de fapt, din contractele externe încheiate.

Mărfurile care constituie obiectul importului în comision circulă, în aproape toate cazurile, pe traseul: furnizor extern - vamă - beneficiar de import, nefiind gestionate de societăţile de comerţ exterior şi ca atare nu se impune reflectarea lor cu ajutorul conturilor de stocuri în contabilitatea societăţilor de comerţ exterior importatoare.

Probleme mai deosebite apar în legătură cu decontarea mărfurilor importate în comision. Regula este că decontarea acestora se face pe fluxul invers al circulaţiei mărfurilor şi este însoţită de o serie de reglementări între societatea de comerţ exterior importatoare şi beneficiarul de import.

Decontarea importului în comision începe cu încasarea de la beneficiarii de import a unui avans la nivelul aproximat al plăţilor ce urmează a fi efectuate de către societatea de comerţ exterior importatoare. Avansul se încasează în lei, sau în lei şi în devize şi include şi taxa pe valoare adăugată aferentă. Dacă avansul se încasează în întregime în lei, din suma încasată, mai puţin TVA aferentă avansului, o parte este folosită de societatea de comerţ exterior importatoare pentru efectuarea schimbului valutar în vederea obţinerii valutei necesare plăţilor în valută către furnizorii externi şi unităţile prestatoare de servicii pe parcurs extern. Comisionul perceput de bancă pentru efectuarea schimbului valutar se reţine de societatea de comerţ exterior importatoare din avansul încasat.

Decontarea mărfurilor cu furnizorii externi se face potrivit condiţiilor de plată din contractul extern prin acreditiv documentar sau cu efecte de comerţ. În continuare se efectuează plăţile în vamă în lei pentru taxele legale datorate şi plăţile în valută pentru unităţile prestatoare de servicii pe parcurs extern.

Decontarea cu beneficiarii de import are loc după facturarea către aceştia a mărfurilor importate şi constă de fapt în regularizarea diferenţei între valoarea facturată de către societatea de comerţ exterior şi avansul încasat mai puţin reţinerile făcute de către aceasta.

Fiind operaţii în comision (de prestări de servicii) toate diferenţele rezultate din decontările efectuate trebuie regularizate cu beneficiarii de import în contul cărora se prestează serviciile.

În acest sens se disting următoarele categorii de diferenţe de regularizat: - Diferenţe de curs valutar aferente plăţilor în devize către furnizorii externi sau

unităţile prestatoare de servicii care, neafectând gestiunea societăţii de comerţ exterior, trebuie reflectate direct în conturile 461 “Debitori diverşi” sau 462 “Creditori diverşi” după caz (evitând deci utilizarea conturilor de cheltuieli şi de venituri financiare din diferenţe de curs valutar);

- Diferenţe de curs valutar aferente contravalorii în lei a valutei încasate sau plătite din contul de disponibilităţi în devize. Aceste diferenţe trebuie calculate concomitent cu prima categorie de diferenţe, astfel la sfârşitul exerciţiului financiar aceste diferenţe nu mai pot fi identificate. Ele se reflectă, în vederea decontării, tot cu ajutorul conturilor 461 “Debitori diverşi” sau 462 “Creditori diverşi”, după caz.

23

Page 25: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Diferenţe între cheltuielile externe de circulaţie efective şi cele luate în calcul în vamă pe bază de cotă procentuală, dacă facturarea mărfurilor din import la intern s-a făcut pe baza preţului extern calculat în acest mod. Aceste diferenţe se reflectă, de asemenea, cu ajutorul conturilor 461 “Debitori diverşi” sau 462 “Creditori diverşi”.

Volumul de muncă s-ar amplifica în mod considerabil dacă decontarea s-ar face pentru fiecare diferenţă calculată. O soluţie de simplificare ar fi deschiderea de fişe centralizatoare a diferenţelor pentru fiecare contract de import în comision, cu o singură decontare pentru totalul diferenţelor rezultate (de fapt pentru soldul lor). Poate fi luată în considerare şi soluţia decontării periodice: lunar, trimestrial, semestrial sau chiar anual, pentru toate contractele de import în comision derulate, dacă suma diferenţelor nu justifică în mod obiectiv regularizări la termene mai mici. O altă problemă importantă priveşte modul de reflectare a cheltuielilor şi veniturilor. Ca şi la exportul în comision, fiind vorba de prestări de servicii, ca cheltuieli proprii se reflectă doar cheltuielile de exploatare de natura cheltuielilor de administraţie şi conducere, iar ca venituri proprii comisionul de import. Restul plăţilor şi încasărilor trebuie evidenţiate direct cu ajutorul conturilor de terţi şi de trezorerie, fără a afecta gestiunea societăţii de comerţ exterior importatoare.

2.2. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercialImportul de mărfuri în comision pe credit comercial se poare realiza în două variante şi anume: import de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen scurt şi import de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen mediu şi lung, fiecare variantă îmbrăcând câteva aspecte specifice.

a. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen scurt

Această formă de comerţ prezintă câteva particularităţi de ordin financiar contabil şi anume:

a) Achiziţionarea de mărfuri din import în comision, chiar pe credit comercial, este condiţionată de încasarea unor avansuri de la beneficiarii de import, necesare efectuării plăţilor în vamă (taxele legale) şi cheltuielilor externe de circulaţie în valută, dacă importul de mărfuri se realizează în condiţia FOB;

b) Dobânda calculată de furnizorul extern nu constituie componentă a costului de achiziţie a mărfurilor şi nici a preţului de decontare a mărfurilor cu beneficiarii de import. Ea se reflectă în contabilitate ca şi în cazurile precedente în funcţie de faptul dacă s-a inclus sau nu în preţul extern;

Dacă dobânda externă s-a inclus în preţul extern, concomitent cu facturarea mărfurilor beneficiarilor de import se facturează şi aceasta, iar dacă dobânda externă nu s-a inclus în preţul extern, atunci pe măsura încasării ei de la beneficiarii de import se achită furnizorilor externi.

c) Plata mărfurilor importate pe credit comercial pe termen scurt şi a dobânzii aferente se efectuează, în majoritatea cazurilor, într-o singură rată. Pe perioada de la primirea mărfurilor şi până la scadenţă beneficiarii de import dispun de surse atrase la nivelul valorii mărfurilor importate. La scadenţă, beneficiarii de import virează contravaloarea în lei a valutei sau valuta necesară societăţii de comerţ exterior importatoare, iar aceasta achită mai departe datoriile către furnizorii externi;

d) Decontarea mărfurilor importate cu furnizorii externi se poate face de către societăţile de comerţ exterior prin acreditiv documentar sau prin efecte de comerţ.

b.Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial

pe termen mediu şi lung

Particularităţile de ordin financiar contabil ale acestei forme de comerţ sunt:

24

Page 26: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

a) Ca şi în cazul importului de mărfuri în comision pe credit comercial pe termen scurt, achiziţionarea mărfurilor este condiţionată de încasarea de avansuri în lei şi în valută de la beneficiarii de import pentru efectuarea plăţilor potrivit specificului acestei forme de import. Avansurile încasate se determină prin luarea în calcul şi a TVA datorată bugetului de stat;

b) Pentru creditul comercial acordat, furnizorii externi calculează dobânda aferentă utilizând relaţia de calcul specifică dobânzii compuse. Dobânda nu se constituie ca element al costului de achiziţie a mărfurilor;

c) În cazul importurilor complexe, societăţile de comerţ exterior importatoare reţin furnizorilor externi din valoarea externă FOB a mărfurilor o cotă de garanţie care se restituie la expirarea perioadei de garanţie în condiţiile prevăzute în contractele externe. La rândul lor, beneficiarii de import reţin din suma facturată de societăţile de comerţ exterior importatoare cota de garanţie pe care o restituie acestora la expirarea perioadei de garanţie în condiţiile arătate;

d) Decontarea mărfurilor cu furnizorii externi se face în mod fracţionat după următorul principiu:

acordarea de avansuri în cota stabilită faţă de valoarea contractată în cazul importurilor complexe;

plăţi la livrare în cota stabilită faţă de valoarea contractată; plăţi eşalonate ale creditului comercial acordat, inclusiv dobânda, la intervale de timp

convenite prin contractele încheiate, de exemplu rate anuale; ratele de plată sunt egale cu valoarea creditului comercial plus dobânda, mai puţin cota de garanţie.

e) Fiind import în comision, toate diferenţele rezultate din decontarea importului se regularizează cu beneficiarii de import în maniera convenită prin contractul de comision.

3.2. Obiectul de activitate al societăţilor comerciale din ramuracomerţului şi turismului

Societăţile comerciale care efectuează activităţi de comerţ şi turism au un statut de intermediere între producătorii şi consumatorii de bunuri materiale.

Ca urmare, comerţul ca parte componentă principală a sectorului terţiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activităţi prin care se stabilesc legături permanente între producători şi consumatori. În esenţă, el se defineşte ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi revânzare a lor, în scopul obţinerii de profit.

De regulă, drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relaţia: aprovizionare - stocare - vânzare.

Aprovizionarea (A) se defineşte ca fiind actul comercial de trecere a mărfurilor din proprietatea vânzătorilor în proprietatea cumpărătorului, cu acordul acestora. Momentul intrării mărfurilor în proprietatea cumpărătorului, conform legislaţiei şi uzanţelor din România, poate coincide cu:

- primirea facturii şi recepţia mărfurilor, urmată de achitarea contravalorii lor; - primirea facturii furnizorilor, situaţie în care apare un decalaj între momentul

cumpărării şi cel al recepţiei mărfurilor, decalaj care determină apariţia mărfurilor facturate dar neprimite;

- recepţia mărfurilor în lipsa facturii, ceea ce determină apariţia mărfurilor recepţionate dar nefacturate.

În funcţie de modalitatea de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plată imediată (în numerar) sau ulterioară (prin virament bancar).

Stocarea (S) este operaţia de formare a rezervelor de mărfuri destinate vânzării. Din punct de vedere contabil, stocul de mărfuri reprezintă atât un element principal al patrimoniului unui comerciant, cât şi un element al calculaţiei costului de aprovizionare al

25

Page 27: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

mărfurilor vândute. În cadrul unei perioade de gestiune, în funcţie de momentul la care ne raportăm, stocul de mărfuri poate fi: iniţial (Si), curent sau final (Sf).

Vânzarea mărfurilor (V) reprezintă, din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri, pe baza acordului dintre parteneri cu privire la obiectul vânzării şi al preţului de vânzare. În principiu, momentul vânzării coincide cu momentul stabilirii consimţământului părţilor.

Din punct de vedere contabil, momentul vânzării este considerat cel al facturării mărfurilor sau al încasării contravalorii lor. Ca şi la aprovizionare, apar decalaje între vânzare şi expediere sau livrare care determină fie existenţa mărfurilor livrate dar nefacturate, fie existenţa mărfurilor vândute dar nelivrate.

Realizarea neîntreruptă a ciclului de exploatare comercial determină obţinerea disponibilităţilor băneşti necesare atât reluării aprovizionărilor, cât şi asigurării profitului.

Desfăşurarea activităţii de comerţ, cu toată complexitatea ei, presupune existenţa unui patrimoniu adecvat, structurat în raport de particularităţile acesteia.

3.3. Date generale privind mărfurile

Comerţul reprezintă o ramură principală a sectorului terţiar al economiei naţionale şi se defineşte ca un ansamblu de activităţi prin care se asigură legături permanente între producători şi consumatori. El se mai poate defini ca o reluare continuă a activităţii de cumpărare şi revânzare a mărfurilor, în scopul obţinerii unui profit.

Mărfurile20 sunt reprezentate de bunurile cumpărate, in vederea revanzării în aceeasi stare.De asemenea, sunt asimilate stocurilor de mărfuri acele elemente din stocurile de materiale, materiale de natura obiectelor de inventar etc, negociate şi vândute, ele fiind de fapt disponibile la un moment dat, pentru a fi vândute în starea în care au fost cumparate. Acestea din urma se vor transforma, în prealabil, în gestiunea şi contabilitatea mărfurilor.În categoria mărfurilor intra şi produsele finite transferate de unitatea producatoare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere.

În circuitul lor de la producator la consummator, mărfurile generează un mare număr de operaţii economice şi financiare, ce se efectuează de un mare număr de entităţi de diferite profiluri de activitate comercială. În acest sens distingem trei categorii de unitaţi comerciale, în circuitul mărfurilor: en-gros sau cu ridicata, en-detail sau cu amănuntul şi mixte. Aceste categorii de unităţi au ca principal obiect de activitate, sau complementar, atât cumpararea, cât şi revânzarea mărfurilor, în scopul obţinerii unui profit, putând efectua, totodată şi alte activităţi.

Comerţul cu ridicata se caracterizează prin aprovizionarea cu mărfuri în cantităţi mari direct de la producători, din import sau de la alţi angrosişti şi revânzarea lor în cantităţi relativ mari altor angrosişti sau către detailişti. Circulaţia cu ridicata a mărfurilor se desfăşoară prin intermediul depozitelor cu ridicata, care pot fi: specializate pe grupe mari de mărfuri (alimentare şi ne-alimentare), iar în cadrul acestora pe subgrupe (textile-încălţăminte, metalo-chimice, mobilă, etc.)

mixte. Comerţul cu amănuntul se caracterizează prin aprovizionarea cu mărfuri în cantităţi

relativ mari direct de la producători sau de la angrosişti şi revânzarea lor cu amănuntul (cu bucata, metrul, litrul sau kilogramul) către consumatorul final (către populaţie).

Comerţul cu amănuntul se desfăşoară prin intermediul: depozitelor cu mica ridicată; depozitelor de repartizare; unităţilor propriu-zise cu amănuntul: magazine, chioşcuri, tonete.

20 Barbacioru Victoria, Domnisoru Sorin, Bălună Radu, Manea Simona, Contabilitate financiară, Editura Sitech, Craiova 2006, pg. 223

26

Page 28: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Depozitele cu mica ridicată au rolul de a desface mărfurile consumatorilor colectivi cum ar fi: spitale, cantine, creşe, grădiniţe.

Depozitele de repartizare au sarcina de a asigura sortimentele de mărfuri solicitate şi desfacerea ritmică a acestora. În consecinţă, ele se aprovizionează cu mărfuri pe care apoi le distribuie sau le transferă, conform unor grafice de distribuţie ori la cerere, unităţilor proprii cu amănuntul.

Unităţile propriu-zise cu amănuntul vând mărfurile direct consumatorilor finali (populaţiei).

O formă distinctă a circulaţiei cu amănuntul o reprezintă alimentaţia publică, caracterizată printr-un grad ridicat de complexitate. În funcţie de activitatea desfăşurată, unităţile de alimentaţie publică pot fi:

a. Unităţi de producţie a căror activitate constă în aprovizionarea cu materii prime, prelucrarea acestora şi obţinerea de produse finite, care se vând către societăţi terţe sau se transferă unităţilor de desfacere aparţinând aceleiaşi societăţi; dintre unităţile de producţie fac parte laboratoarele de cofetărie şi patiserie, precum şi carmangeriile;

b. Unităţi de desfacere care se aprovizionează cu mărfuri destinate vânzării în starea lor iniţială (mezeluri, brânzeturi, băuturi alcoolice şi răcoritoare, fructe, etc.) cu organizarea consumului pe loc; dintre unităţile de desfacere menţionate fac parte baruri, bufete, cofetării şi patiserii fără laborator propriu;

c. Unităţi mixte (de producţie şi desfacere) a căror activitate este complexă şi constă atât în aprovizionarea cu mărfuri şi desfacerea lor în starea în care au fost cumpărate, cât şi aprovizionarea cu materii prime, transformarea lor în preparate culinare şi organizarea consumului acestora în unităţi proprii.

Având in vedere categoria în care se încadrează entitatea, organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de preţul de înregistrare ce se utilizează. Se poate utilza: evaluarea la cost de achizitie, la cost standard (prestabilit) şi preţul cu amănuntul sau cel de vânzare en-gros.

În ceea ce priveşte costul de achiziţie21, acesta este utilizat, cu precadere, de unităţile care comercializează cantităţi mari, dar cu un număr redus de sortimente şi cu frecvenţă redusă a mişcării produselor. Din punct de vedere al contabilităţii, principiul de bază îl constituie faptul că in contul 371”Mărfuri”, vor fi înregistrate toate cheltuielile de aprovizionare pâna la introducerea bunurilor în depozit. Există în literature de specialitate şi ideea că, la contul 371 “Mărfuri” să se deschidă două analitice: 371/01, pentru reflectarea preţului de facturare (cumpărare) şi 371/02, pentru reflectarea cheltuielilor de transport aprovizionare. Pentru ultimul ananlitic, la finele lunii, se calculează un coefficient mediu şi se vor repartiza cheltuielile, proportional cu valoarea mărfurilor ieşite din depozite.

Preţul standard (prestabilit), folosit în evaluarea la intrare şi iesire din depozite a marfurilor, prezintă aceleaşi reguli, precizate la materiale şi celelalte categorii de stocuri. Pentru înregistrarea diferenţelor, în plus sau în minus, între acest preţ şi costul de achiziţie, se foloseşte contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Preţul de vânzare cu amănuntul, sau cel de vânzare en-gros, este utilizat de toate categoriile de unităţi comerciale ce vehiculează şi gestioneazănumeroase sortimente de mărfuri, cu o mare frecvenţă a mişcării acestora. Acest preţ este stabilite de entitate prin luarea în calcul a unui anumit adios comercia, posibil de realizat.pentru utilizarea preţului cu amanuntul sau de vânzare trebuie să se respecte principiile generale privind evaluarea stocurilor şi anume, folosirea costului efectivde achiziţie, ca preţ de înregistrare, şi pentru evitarea unor interpretări de natură fiscal, în spiritual Rgulamentului contabil, este recomandat să se creeze doua conturi analitice distincte la contul sintetic 378 “ Diferenţe de preţ la marfuri”, respectiv: 378/01 “ Diferenţe de preţ la mărfuri privind cheltuielile de transport

21 Barbacioru Victoria, Domnisoru Sorin, Bălună Radu, Manea Simona, Contabilitate financiară, Editura Sitech, Craiova 2006, pg. 223

27

Page 29: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

aprovizionare” cu funcţia contabilă de activ şi 378/02 “Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercial” cu funcţie contabilă de pasiv.

O formă a comerţului invizibil este turismul care are ca obiect organizarea şi desfăşurarea unor călătorii în afara localităţii de reşedinţă pentru satisfacerea intereselor legate de utilizarea timpului liber al populaţiei. În afara activităţii de deplasare a turiştilor în timpul lor liber, turismul mai cuprinde un ansamblu de activităţi care contribuie la satisfacerea nevoilor turistice: activitatea întreprinderilor hoteliere şi de alimentaţie publică, activitatea de transport a turiştilor, etc.

Din cele prezentate rezultă că profilul de activitate al unei societăţi de comerţ - turism determină structura organizatorică a acesteia. Atât profilul de activitate, cât şi structura organizatorică au implicaţii, la rândul lor, asupra organizării contabilităţii.

Mărimea societăţii, numărul de unităţi din subordinea ei şi dispersarea teritorială a acestora determină alegerea sistemului de contabilitate: centralizat sau descentralizat.

La societăţile mici, cu puţine unităţi, este caracteristic sistemul centralizat, caracterizat prin existenţa unui singur compartiment de contabilitate la nivel central, unde se primesc şi se prelucrează documentele primare şi se înregistrează cronologic şi sistematic operaţiile economico-financiare, întocmindu-se balanţa de verificare şi situaţiile de sinteză şi raportare financiar-contabilă.

La societăţile mari, cu multe unităţi şi mai ales dispersate teritorial, se utilizează sistemul descentralizat. În acest caz, fiecare unitate are un sector de contabilitate care prelucrează documentele primare până la balanţa de verificare, iar la nivel central se organizează o contabilitate generală care prelucrează documentele primare şi înregistrează operaţiile specifice sectorului administrativ şi centralizează balanţele de verificare la nivelul întregii societăţi, întocmind situaţiile de sinteză şi raportare financiar-contabilă.

Profilul unităţilor determină folosirea unor documente specifice, mai ales în ceea ce priveşte vânzarea, iar în funcţie de informaţiile conţinute de documentele de vânzare se alege metoda de contabilizare a stocurilor şi operaţiilor cu mărfuri.

Astfel, dacă documentele de vânzare conţin date cantitativ-valorice se poate utiliza “metoda inventarului permanent la cost de achiziţie”, iar dacă documentele de vânzare conţin date global-valorice este indicată “metoda inventarului permanent la preţ de vânzare” sau “metoda inventarului intermitent”.

3.4. Evaluarea stocurilor şi mişcării mărfurilor

Evaluarea elementelor patrimoniale prezintă o importanţă deosebită pentru reflectarea reală în bilanţ a patrimoniului şi a rezultatului obţinut.

Evaluarea reprezintă cuantificarea şi măsurarea în expresie valorică a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţii economice folosind preţuri şi tarife. Evaluarea stocurilor in contabilitatea curenta si in situaţiile financiare ale întreprinderii se face după normele generale de evaluare, elaborate in acord cu principiile contabile fundamentale si cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. In principiu, Standardele Internaţionale de Contabilitate reţin doua momente pentru evaluarea elementelor din bilanţ: evaluarea initiala si evaluarea ulterioara recunoaşterii iniţiale. In cazul stocurilor, evaluarea initiala, adică la intrarea in întreprindere, se face la cost, iar evaluarea ulterioara, adică la bilanţ, se face la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

Deci, evaluarea elementelor patrimoniale constă în stabilirea valorii fiecărui element de activ sau de pasiv, ţinând seama de valoarea de intrare în patrimoniu şi valoarea actuală sau de utilitate determinată cu ocazia inventarierii. Evaluarea este strâns legată de calculaţie, întrucât pentru reflectarea exactă în conturi a existenţei şi mişcării elementelor patrimoniale în

28

Page 30: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

fazele circuitului economic este necesară stabilirea precisă a valorii lor. Necesitatea evaluării este impusă de calculul costului produselor, deoarece elementele componente ale acestuia nu se pot însuma, fiind exprimate în mod diferit, decât prin intermediul etalonului bănesc.

De asemenea, centralizarea şi generalizarea informaţiilor privind existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale cu ajutorul bilanţului, calcularea unor indicatori economico-financiari sintetici este posibilă numai dacă acestea sunt exprimate valoric. “Problema evaluării este cu atât mai importantă cu cât bilanţul devine un calcul de sinteză cu funcţie informaţională şi de previziune.” Evaluarea corectă a patrimoniului prezintă importanţă deosebită pentru exactitatea şi sinceritatea informaţiilor pe care le conţine bilanţul referitoare la situaţia patrimoniului şi a rezultatelor obţinute în exerciţiul financiar încheiat, comparativ cu exerciţiul financiar precedent.

Pentru ca prin evaluare să se dea o imagine fidelă patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor, la efectuarea evaluării trebuie să se respecte anumite principii cum sunt:

Principiul valorii reale care presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate la un preţ care să exprime valoarea lor reală, în vederea asigurării unui bilanţ real.

Principiul alegerii formei de evaluare a elementelor patrimoniale în funcţie de scopul urmărit. Astfel, pentru înregistrările curente în contabilitate evaluarea se face la valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniu în funcţie de căile de dobândire a bunului respectiv, iar pentru evaluările făcute periodic se foloseşte valoarea actuală sau de utilitate, utilizând preţul zilei.

Principiul prudenţei care impune ca la evaluarea elementelor să se ţină seama de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii în viitor. Ca urmare, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea cheltuielilor şi a elementelor de pasiv, ţinând seama de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.

Principiul permanenţei metodelor care impune continuitatea în aplicarea normelor şi regulilor utilizate la evaluarea în tot cursul exerciţiului financiar şi de la un exerciţiu la altul în vederea asigurării comparabilităţii informaţiilor contabile.”22

În funcţie de modalitatea de intrare in patrimoniu a mărfurilor evaluarea se face la:- evaluare la intrare în patrimoniu; - evaluare la inventar; - evaluare la închiderea exerciţiului; - evaluare la ieşirea din patrimoniu.

a) Evaluarea la intrarea în patrimoniu este practicată la înregistrarea operaţiilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfăşurării activităţii, fiind numită şi evaluare curentă. Regula generală de evaluare la intrarea în patrimoniu este costul istoric determinat de valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniu. Astfel, în funcţie de căile de dobândire a bunului respectiv, valoarea de intrare poate fi:

Costul de achiziţie. Este propriu stocurilor din cumpărări: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, animalele, mărfurile, ambalaje si alte bunuri procurate cu titlu oneros In structura costului de achiziţie se cuprind următoarele elemente :

a. preţul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabilelegal (TVA si taxe asimilate), precum si rabaturile, remizele etc. ;

b. taxe vamale, aferente bunurilor importate ;c. cheltuielile accesorii de achiziţionare . Acestea sunt cheltuieli directe sau

indirecte , legate de aprovizionare pina la intrarea in gestiune. Ele pot fi : costuri externe cum sunt : comisioane, cheltuieli de tranzit, transport extern,

asigurare ;

22 E.Dumitrean, Contabilitatea gestiunii patrimoniului, Editura „ Gh. Asachi”, Iaşi, 2000, pg.212

29

Page 31: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

costuri interne de transport, pe parcurs intern : cheltuieli de încărcare, descărcare, recepţie, manipulare.

Taxa pe valoare adăugata fiind, de regula, recuperabila, nu intra in costul de achiziţie al stocurilor. In cazul întreprinderilor neplătitoare de TVA sau când taxa nu este deductibila, evaluarea se face la valoarea inclusiv TVA. In costul de achiziţie al stocurilor pot fi incluse si diferentele de curs valutar aferente achiziţiilor recente de bunuri facturate in valuta doar in cazurile permise prin tratamentul alternativ prevăzut de IAS 21 « Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar ». Normele contabile romaneşti prevăd insa ca tratamentul alternativ de mai sus nu poate fi aplicat in economia noastră, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de SIC-11 « Schimb valutar –capitalizarea pierderilor rezultate din devalorizări monetare accentuate ». Costul de producţie

Este propriu stocurilor fabricate: producţia in curs de execuţie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar si alte bunuri produse de către unitatea patrimoniala Costul de producţie cuprinde :preţul de achiziţie al materialelor consumate , cheltuielile directe de fabricaţie(producţie) ,cheltuieli indirecte de producţie aferente, legate de fabricaţia bunurilor. In costul de producţie, precum si in costul de achiziţie al bunurilor pot fi incluse si costurile îndatorării, respectiv dobânzile si diferenţele de curs aferente dobânzilor privind împrumuturile, care sunt direct atribuite achiziţiei sau producţiei unui bun pe termen lung. Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de desfacere si cele financiare, de regula, nu se includ in costurile de producţie. Cheltuielile indirecte cuprind regia de producţie, fixa si variabila. Regia fixa de producţie include costurile indirecte care raman relativ constante, indiferent de volumul producţiei cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor si utilajelor s.a. Regia variabila include costurile indirecte de producţie care variază direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt: costurile indirecte cu materialele si forţa de munca. -alocarea regiei fixe asupra costului de producţie se face pe baza capacitaţii normale de producţie. Regia nealocata este contabilizata ca o cheltuiala a perioadei. In cazul unei producţii peste capacitatea normala, valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuata -alocarea regiei variabile asupra costului de producţie se face pe baza folosirii reale a capacitaţii de producţie. Valoarea justă sau de utilitate, pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit, prin donaţie sau aduse ca aport la capital; aceasta se stabileşte în funcţie de preţul pieţei, precum şi starea şi utilitatea bunului respectiv;

Valoarea nominală, pentru creanţe şi datorii, respectiv valoarea înscrisă în documentele care atestă dreptul de creanţă sau datorie. Bunurile primite cu titlu de aport în natură la constituirea sau fuziunea unor unităţi patrimoniale se evaluează şi contabilizează la valorile şi preţurile prevăzute în actul de evaluare, determinate prin expertiză sau înscrise în contractul de constituire a societăţii.

b) Evaluarea la inventariere se face la valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi valoare de inventar –valoarea relizabilă netă. În acest sens, Planul Contabil General francez defineşte valoarea de inventar în modul următor: ”Valoarea de inventar este valoarea venală, respectiv preţul presupus a fi acceptat să-l dea un cumpărător în starea şi locul unde se găseşte bunul. Valoarea venală trebuie să fie apreciată în funcţie de situaţia întreprinderii”.23

Problema principala care se pune in legătura cu valoarea realizabila neta este cea a determinării ei. Un prim aspect se refera la modul de individualizare a stocurilor in evaluare. De regula, valoarea realizabila neta se determina separat pentru fiecare element de stocuri.

23 J. Raffegeau, P. Dufils, J.Corre, Ghid pratique et Etude methodologique du Plan Comptable revise,Editions Francis, Lefebvre, Paris, 1980, pg.160

30

Page 32: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Al doilea aspect priveşte modul de determinare a valorii realizabile nete. Din prevederile normei IAS 2 rezulta ca valoarea realizabila neta este determinata prin estimare in funcţie de o serie de factori: constatare, probe sau alte modalitati si anume:

luarea in considerare a scopului sau a destinaţiei pentru care sunt deţinute stocurile. Pentru stocurile ce urmează sa fie livrate in baza unor contracte ferme , valoarea realizabila neta este preţul stabilit contractual. Pentru cantităţile excedentare contractelor de vânzare valoarea realizabila neta se determina pornind de la preturile generale de vânzare practicate pe piaţa

deprecierea stocurilor care au suferit deteriorări, demodări,care au fost uzate moral integral sau parţial, cărora li s-a diminuat preţul de vânzare sau celor la care au crescut costurile estimate pentru vânzare ori finalizare. Valoarea realizabila neta se determina prin diminuarea costului stocurilor.

utilizarea celor mai credibile dovezi in momentul estimării valorii care se aşteaptă a fi realizata. In cazul materialelor si consumabilelor folosite in producţie nu se diminuează valoarea sub cost daca se estimează ca produsele finite rezultate se vor vinde la preţ mai mare sau egal cu costul lor. Daca produsele rezultate vor avea un cost mai mare decât valoarea realizabila, atunci materialele aferente se diminuează pana la valoarea realizabila neta.

Astfel, la inventariere mărfurile se evaluează la valoarea actuală ţinând seama de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei. La data inventarierii, elementele patrimoniale se pot afla în două situaţii:

elementele patrimoniale care nu prezintă nici o depreciere, valoarea de inventar fiind egală cu valoarea din contabilitate;

elemente patrimoniale depreciate fizic faţă de starea lor de intrare în patrimoniu, care se evaluează la preţul posibil de valorificare la data inventarului, deci valoarea lor de inventar este mai mică decât valoarea contabilă.

c) Evaluarea la închiderea exerciţiului. Evaluarea bilanţieră a elementelor patrimoniale constituie o acţiune complexă, efectuându-se cu prilejul închiderii conturilor la finele exerciţiului, în vederea întocmirii bilanţului contabil.

La închiderea exerciţiului financiar pentru evaluarea mărfurilor aflate în stoc se compară valoare reală a acestora cu valoarea de intrare. Evaluarea la sfarşitul exerciţiului financiar are rolul de a prezenta o imagine fidelă a fiecărui element al poziţiei financiare. Ţinând seama de principiul prudenţei, cu ocazia acestei evaluări se pot întâlni următoarele situaţii:

valoare de inventar poate fi mai mare decât valoarea de intrare, şi nu se înregistrează în contabilitate deoarece ea se realizează şi devine valoare certă prin vânzare;

valoare de inventar poate fi mai mică decât valoarea de intrare, mărfurile au suferit o depreciere valorică ce se recuperează prin constituirea de provizioane. În contul de mărfuri acestea rămân la valoarea de intrare.

În mos similar, şi în cazul evaluării la bilanţ este obligatoriu respectarea criteriilor de evaluare pentru:

- a se asigura conservarea valorii de origine a bunurilor;- a se înregistra diminuarea de valori, conform principiului prudenţei ( pentru a nu

apărea un profit iluzoriu, creşterea nu se înregistrează în contabilitate);- a se înregistra creşterea de valoare care trebuie să respecte principiul realismului şi

pudenţei.

d)Evaluarea la ieşirea din patrimoniu, este un moment care necesită o mare atenţie pentru a calcula cât mai exact valoarea mărfurilor care ies din gestiune, şi a se evita denaturarea rezultatului financiar al societăţii.

31

Page 33: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Referinţa în acest moment al evaluării o constituie valoarea de intrare la care s-au înregistrat mărfurile, urmărindu-se recuperarea tuturor cheltuielilor effectuate pentru achiziţia şi vânzarea mărfurilor. Ieşirea stocurilor din gestiune se face, in principal, prin consum si prin vânzare. Norma IAS-2 grupează stocurile in funcţie de posibilitatea de identificare a lor in stocuri identificabile si stocuri fungibile si delimitează următoarele metode de evaluare:

pentru stocurile identificabile metoda identificării specifice ( IS) pentru stocurile fungibile:

costul mediu ponderat (CMP), global sau pe loturi de mărfuri; procedeul epuizării successive a stocurilor tot în două variante:

- metoda prima intrare - prima ieşire (FIFO); - metoda ultima intrare - prima ieşire (LIFO);

metoda preţului standard sau prestabilit. Potrivit metodei costului mediu ponderat, bunurile ieşite din gestiune se evaluează

la un preţ stabilit ca raport între valoarea totală a stocului iniţial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (qS) plus cantităţile intrate (qi), după relaţia:

; în care:

= stocurile iniţiale şi cantităţile intrate;

= preţul unitar afferent stocului şi loturilor aprovizionate.Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante:

- actualizarea costului mediu ponderat după fiecare intrare; - actualizarea periodică a costului mediu ponderat, fie lunar, fie la alte

perioade, care în principiu să nu depăşească durata medie de stocare. Procedeul epuizării successive a stocurilor:

1.Prin metoda prima intrare - prima ieşire (FIFO)24, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primului lot intrat. După epuizarea acestuia, evaluarea se face la costul de achiziţie sau de producţie a lotului următor, în ordine cronologică.

2.Prin metoda ultima intrare - prima ieşire (LIFO), bunurile ieşite din gestiune sunt evaluate la costul ultimului lot intrat. După epuizarea ultimului lot, cantităţile ieşite vor fi evaluate la costul lotului anterior.

Metoda preţului standard sau prestabilit presupune stabilirea unui preţ unic de înregistrare a bunurilor ieşite din gestiune, de regulă preţul corespunzător sursei principale, sau care deţine pondere în aprovizionare. Diferenţa dintre preţul real şi cel standard se înregistrează într-un cont separat în contabilitate de cel al bunurilor supuse evaluării. Alegerea metodei de evaluare este la latitudinea conducerii unităţii patrimoniale, dar potrivit principiului permanenţei metodelor, o metodă adoptată trebuie să fie menţinută în tot cursul exerciţiului şi chiar de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate, unitatea patrimonială poate schimba metoda de evaluare (numai la închiderea exerciţiului), făcând în acest sens menţiuni în anexa la bilanţ, inclusiv cu privire la influenţa asupra situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi asupra rezultatului exerciţiului.

S.C. CNCD S.A. – Piteşti utilizează ca metodă de evaluare a bunurilor la iesirea din gestiune metoda FIFO. 24 Robu Doina Maria, Bilanţul contabil, Editura ASE, Bucureşti 2001, pg. 56

32

Page 34: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

DATA INTRARI IESIRI STOCCant P/U Val Cant P/U Val Cant P/U Val

01.06 500 500200

100.000

03.06 100 150 15.000 500100

500200100150

115.000

19.06 300 200 60.000 200100

200200100150

55.000

25.06 200 215 43.000 200100200

200200100150200215

98.000

31.06 200100 55

200150215

40.000 15.000 11.825 145 14521

5 31.175

TOTAL 300 58.000 655 126.825 145 145215

31.175

In alegerea metodei de evaluare a iesirilor stocurilor, problema capata o reglementare fiscala, in sensul ca o supraveghere a iesirilor determina o subevaluare a rezultatelor, iar o subevaluare va avea rezultate inverse. Tarile cu o economie relativ stabila, aplica metoda CMP si FIFO.Tarile cu o economie inflationista pot utiliza, cu mai bune rezultate, metodele CMP,FIFO. Deci, o intreprindere, in alegerea metodei de evaluare, trebuie sa respecte principiul permanentei metodelor in sensul ca o metoda aleasa trebuie sa o mentina in tot cursul exercitiului.

Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a materiilor prime, produselor, marfurilor si a altor bunuri de natura stocurilor, atit la intrari cit si la iesiri, se poate face si la preturi standard ( prestabilite), determinate pe baza preturilor medii ale bunurilor respective, corectate cu indicele de variatie a preturilor. Mai sunt denumite, preturi de inregistrare. Aceasta metoda presupune, evidentierea distincta a diferentelor de pret, fata de costul de achizitie, sau costul de productie dupa caz;

Diferentele de pret se stabilesc la intrarea bunurilor respective in patrimoniu si se repartizeaza proportional, asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor.

Pentru aceasta se calculeaza un coeficient de repartizare, conform raportului:A= Sold iniţial cont diferenţe+ Diferente preţ aferente intrarilor in cursul perioadei;B= sold iniţial cont stocuri la preţ de înregistrare + Valoarea intrărilor în cursul

perioadei la preţ de înregistrare;

Coeficient de repartizare = (A/B)*100

33

Page 35: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de pret, pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, pe grupe, sau categorii de stocuri.

La finele perioadei soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încît aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie, respectiv de producţie, dupa caz.

Preţurile standard , folosite pentru înregistrarea în contabilitate a bunurilor de natura stocurilor, trebuie să fie actualizate periodic, de regula cel puţin o data pe an, în funcţie de evoluţia preţurilor şi de alţi factori.

La anumite perioade, pe baza unor dispoziţii legale exprese, este posibilă reevaluarea elementelor patrimoniale. Reevaluarea constă într-o nouă evaluare a elementelor patrimoniale, operaţie în cadrul căreia valorile contabile sunt înlocuite cu valorile actuale determinate în funcţie de preţurile pieţei sau cu noile valori de utilitate. În urma reevaluării, elementele patrimoniale sunt aduse la valori actualizate, care pot fi mai mari sau mai mici decât valorile contabile cu care acestea au fost înregistrate în conturi.

Reevaluarea se efectuează de regulă pentru toate elementele patrimoniale cu prilejul unor modificări generale şi substanţiale de preţuri.

Potrivit art.10 al Legii contabilităţii, bilanţul contabil, ca document oficial de gestiune, trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

Pentru a reflecta imaginea fidelă a situaţiei şi a operaţiunilor întreprinderii, contabilitatea trebuie să respecte o serie de reguli şi principii.

Bilanţul contabil trebuie să creeze imaginea reală a întreprinderii. Astfel, Bernard Colasse spunea că “bilanţul nu redă imaginea întreprinderii, aşa cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a acesteia.” Privit în ansamblul său, bilanţul contabil este documentul cel mai important în studiul performanţelor întreprinderii.

El asigură periodic informaţii pertinente şi sistematizate asupra evoluţiei mijloacelor economice, a modului de obţinere a resurselor financiare şi a utilizării acestora, precum şi a rezultatului financiar realizat. Aceste informaţii stau la baza elaborării şi fundamentării deciziilor.

De asemenea, prin urmărirea modificărilor ce intervin în structura elementelor patrimoniale, se efectuează controlul gestionar prin compararea rezultatelor obţinute cu parametrii luaţi în considerare la adoptarea deciziilor.

Bilanţul contabil are un rol deosebit deoarece, pe de o parte, caracterizează activitatea trecută a întreprinderii, iar pe de altă parte, stă la baza elaborării previziunilor şi prognozelor. În acest sens, se pot elabora o serie de documente previzionale, cum ar fi:

- un cont de rezultat previzional; - un plan de finanţare previzional; - o situaţie a activului realizabil şi disponibil şi a pasivului exigibil; - un tablou de finanţare.

Aceste documente nu fac obiectul publicităţii, rolul lor concretizându-se în munca de analiză şi decizie.

34

Page 36: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

CAPITOLUL IV.STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPORTUL DIRECT DE MĂRFURI

LA S.C. CNCD S.A. PITEŞTI

4.1. Documente utilizate în derularea operaţiunulor privind importul de mărfuri

4.1.1. Formele de aprovizionare şi documentele specifice25

Societăţile de comerţ, turism şi servicii practica forme specifice de aprovizionare dar şi forme comune cu celelalte categorii de societaţi.

Aprovizionarea se face in baza unor documente specifice procesului de aprovizionare care angajeaza responsabilitati atat pentru cumpărător cât şi pentru vânzător, stabilite prin normele de drept comercial: nota de comandă sau contractul de achiziţie care poate fi: fară delegat, cu delegat propriu, cu delegatul furnizorului. Aceste documente constituie angajamente legale pentru părţi după semnare.

Formele de aprovizionare practicate de aceste societăţi sunt influenţate de: distanţa şi locul de la care se face aprovizionarea ( din ţară sau din import ), de cantitatea de marfă aprovizionată, de felul mărfurilor – ( alimentare, industriale ).

În funcţie de aceste aspecte aprovizionarea se poate realiza astfel: Fără delegat ( deci pe răspunderea furnizorului ); Prin delegatul propriu al beneficiarului; Cu delagatul furnizorului;

a) Aprovizionarea fără delgat se foloseşte în cazul livrărilor repetate.Documentele justificative pentru livrarea mărfurilor fără delegat se grupează în funcţie de activităţile efectuate astfel:

Pentru recepţia efectuată de furnizor se intocmeşte procesul verbal de autorecepţie şi dispoziţie de livrare;

Pentru transport: scrisoarea de trăsură, scrisoarea de transport, buletin de mesagerie ( în funcţie de mijlocul de transport folosit );

Cărăuşul asigură transportul mărfurilor la destinaţie şi predarea acestora beneficiarului conform documentelor insoţitoare.

Cumpărătorul recepţionează marfa cantitativ şi calitativ şi întocmeşte documentele de recepţie în două exemplare respectiv, nota de recepţie şi constatare de diferenţe ( NRCD), confruntînd datele din contract, din graficul de livrare sau AE întocmit de furnizor şi cantităţile recepţionate.

Dacă se constată urme de deteriorare a sigiliului vagonului comisia de recepţie întocmeşte Proces verbal de constatare opozabil furnizorului sau cărăuşului după caz. Dacă marfa este acceptată paţial ( deoarece este necorespunzătoare calitativ sau netransmisă la termen, etc ) se

25 Dumitrana Mihaela, Negruţiu Magdalena, Contabilitate în comerţ şi turism, Editura Maxim, Bucureşti, 1996, pg. 9

35

Page 37: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

ăntocmeşte Proces verbal de custodie pentru cantitatea refuzată, urmând ca ulterior furnizorul să întocmească factura de stornare.

În Nota de recpţie cumpărătorul va evlua mărfurile la cost de achiziţie sau preţ de vânzare în funcţie de metoda de valuare folosită, conform formularului. Documentele de recepţie circulă la compartimentele de specialitate: la contabilitate pentru înregistrare în evidenţa contabilă, la locul de depozitare şi la compartimentul aprovizionare pentru urmărirea realizarii programului de achiziţie.

NRCD se întocmeşte în două exemplare, la locul de depozitare sau la unitatea cu amănuntul, după caz. În situaţia în care la recpţie se constată diferenţe, NRCD se întocmeşte în trei exemplare de către comisia de recepţie, exemplarul doi se va transmite furnizorului iar exemplarul trei cărăuşului. Dacă marfurile sosesc în tranşe se întocm,eşte căte o notă de recepţie pentru fiecare lot care se anexează la factura sau AE.

NRCD întocmită pentru fiecare lot de marfă aprovizionată circulă: La magazie toate exemplarele pentru înregistrarea în evidenţa operativă; La compartimentul financiar – contabil pentru înregistrarea în evidenţa contabilă

sintetică şi analitică şi, pentru întocmirea formelor privind regularizarea diferenţelor constate la recepţie ( toate exemplarele ) şi,

La furnizor şi cărăuş ex.2, respectiv ex.3.b) Aprovizionarea cu delegat propriu se foloseşte atunci când furnizorul şi

cumpărătorul se află în aceeaşi localitate. În această formă de aprovizionare delegatul participă la pregătirea lotului, ambalarea şi livrarea, responsabilitatea pentru calitatea şi cantitatea furnizată revine cumpărătorului care are obligaţia de a recpţiona marfa la încărcare.

Documentul în baza căruia furnizorul livrează marfa este: delegaţia pentru ridicare de materiale. Delegatul primeşte factura sau AE şi poate plăti marfa cu numerar, în funcţie de valoare, cu filă de cec, bilet la ordin. Plata mărfurilor se poate face şi ulterior.

La depozitul cumpărătoruluidelegatul predă marfa, efectuându-se recepţia cantitativă şi calitativă de comisia de recpţie. Documentul de evidenţă a intrarii mărfurilor în gestiune esteŞ NRCD iar circuitul este acelaşi ca şi în cazul aprovizionării fără delegat.

c) Aprovizionarea cu delegatul furnizorului presupune prezentarea acestuia la beneficiar unde are loc recepţionarea de către comisia de recepţie şi întocmirea documentelor de recpţie.

Recepţia se face fie după factură, fie după AE. Plata mărfurilor poate fi făcută pe loc sau ulterior. In mod firesc, operaţia de aprovizionare se desfăşoară astfel :

- solicitarea de aprovizionare de către client ;- aprovizionarea efectivă ;- recepţia mărfurilor ;- înregistrarea în evidenţa operativă şi contabilă.

Surse specifice de aprovizionare: Depozite de repartizare. Repartizarea din aceste depozite subunităţilor se realizează pe baza documentelor

justificative care circulă la intern: Bon de predare-transfer- restituire, Listă zilnică de alimente.

Documentele care se întocmesc în această formă de aprovizionare sunt: NRCD la depozit care justifică intrarea ăn unitate a mărfurilor, graficul de distribuţie către subunităţi,

Solicitarea de aprovizionare

AprovizionareaReceptia

Înregistrare în

evid. op. şi

contabilă

36

Page 38: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Bonul de predare – transfer-restituire la subunităţi pe baya căruia se descarcă gestiunea depozitului, operându-se în fişele de magazie, şi, se încarcă subunitatea, raportul de gestiune.

Stocurile de materii prime, materiale consumabile, etc., aprovizionate din import necesita o gama mai larga de documente si care in raport de aria de circulatie se pot grupa in doua categorii : 1. Documente care circula numai pe teritoriul României si se refera la : Fisa tehnica de import, Autorizatia de import, Declaratia vamala de import, s.a. 2. Documente care circula pe teritoriul a cel putin doua state, cum ar fi :documente de expeditie si transport ( avize de expeditie, scrisori de trasura internationala ), contracte, conosament, documente de decontare, facturi externe, cambii, s.a.

Pentru cunoasterea necesitatilor de import agentii economici intocmesc : Fise tehnice, Note de comanda, specificatii, in care se precizeaza informatii privind : cantitatile din marfurile de importat, furnizorii posibili , preturile in valuta si in lei la cursul de schimb sau la un curs fix etc.

4.1.2 Formele şi documentele de vânzare a mărfurilor26

Vânzarea mărfurilor se ralizează către două categorii de cumpărători: consumatori individuali, consumatori colectivi ( alte persoane juridice). De regulă vânzarea către consumatorii individuali se realizează cu numerar iar către entităţi juridice prin virament dar şi cu numerar.

a) Vânzarea către entităţi juridiceAvând în vedere volumul mare al vânzării mărfurilor către entităţile juridice, aceste

vânzări se realizează astfel:- loco beneficiar cu delegatul furnizorului;- loco furnizor cu delegatul cmpărătorului;- pe raspunderea furnizorului.

Formele de vânzare sunt stabilite prin contactul dintre parţi. 1. Procedura de realizare a vânzării prin forma loco beneficiar cu delegatul

furnizorului constă în centralizarea comenzilor de la beneficiari şi pregătirea loturilor pentru vânzare. Documentele specifice acestei forme de vânzare sunt cele care atestă ieşirea din gestiunea furnizorului respectiv, Avizul de însoţire a mărfurilor sau factura, Certificatul de calitate.

În cazul în care la recepţia efectuată de cumpărător se constată diferenţe cantitative sau calitative acestea vor fi consemnate intr-un Proces verbal de constatare întocmit în 2-3 exemplare din care un exemplar se predă furnizorului.

La unitatea primitoare se întocmesc documentele de recepţie NRCD în baza AE sau a facturii care se transmit compartimentelor de specialitate, contabilitate şi aprovizionare.

2. Vânzarea loco furnizor cu delegatul beneficiarului. Această procedură se desfăşoară fie pe baza unui contract care are un grafic de livrare,

fie pe baza unei comenzi pe care o aduce delegatul cumpărătorului. Aceasta e vizată de compartimentul comercial care întocmeşte şi Dispoziţia de livrare.

3.Vânzarea mărfurilor pe răspunderea furnizorului ( fără delegat). Acestă formă de vânzare este asemănătoare cu procedura de cumpărare cu menţiunea

că, în acest caz marfa se vinde. Vânzarea prin această procedură are de regulă la bază un contract şi un grafic de livrare.

Desfăşurarea operţiei constă în emiterea unei Dispoziţii de livrare de către direcţia comercială, responsabilă cu vânzările. În baza dispoziţiei de livrare magazia pregătesşte lotul de marfă, întocmeşte Procesul verbal de autorecepţie şi certificatul de calitate. Factura se întocmeşte la compartimentul comercial, apoi se predă marfa firmei de transport care

26 Dumitrana Mihaela, Negruţiu Magdalena, Contabilitate în comerţ şi turism, Editura Maxim, Bucureşti, 1996, pg. 12

37

Page 39: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

întocmeşte documentele specifice: Scrisoare de transport, Buletin de mesagerie, Scrisoare de trasură.

b) Vânzarea către consumatorii individuali.Această formă de vânzare se realizează cu plata în numerar, carte de credit, bonuri

valorice. O caracteristică a acesti forme de vânzare constă în aceea că pentru mărfurile vândute nu se emite factură decât la slicitarea clientului. Înregistrarea vânzărilor se face prin aparatele de marcat fiscale.

Principalele forme de vânzare practicate în comerţul cu amănuntul din ţara noastră sunt:

Vânzarea cu bon eliberat către vânzător înregistrat în borderouri. Acest tip de vânzare constă în completarea bonului în trei exemplare de vânzătorul de raion din care doua exemplare le înmânează clientului, al III-lea rămâne în carnet. Casierul operează bonul în Borderoul bonurilor de vânzare deschis pe raioane, fie în casa de marcat şi în Banda de control, care constituie doumente primare pentru evidenţa vânzărilor.

Casierul întocmeşte Monetarul, în care se înscriu sumele încasate zilnic. Se confruntă totalul din Monetar cu totalul din Centralizatorul vânzărilor care trebuie să fie egal.

Vânzarea cu bon şi înregistrare în casa de marcatStocurile de materii prime, materiale consumabile, etc., aprovizionate din import

necesita o gama mai larga de documente si care in raport de aria de circulaţie se pot grupa in doua categorii : 1. Documente care circula numai pe teritoriul României si se refera la : Fisa tehnica de import, Autorizaţia de import, Declaraţia vamala de import, s.a. 2. Documente care circula pe teritoriul a cel puţin doua state, cum ar fi :documente de expediţie si transport ( avize de expediţie, scrisori de trăsura internaţionala ), contracte, conosament, documente de decontare, facturi externe, cambii, s.a.

Pentru cunoaşterea necesitaţilor de import agenţii economici întocmesc : Fise tehnice, Note de comanda, specificaţii, in care se precizează informaţii privind : cantităţile din mărfurile de importat, furnizorii posibili , preturile in valuta si in lei la cursul de schimb sau la un curs fix etc.

4.2. Prezentarea conturilor utilizate în activitatea importului de mărfuri:

Contul 371 "Mărfuri"27

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri. Contul 371 "Mărfuri" este un cont de activ. În debitul contului 371 "Mărfuri" se înregistrează: - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate (401, 408, 446, 542); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate de la entităţi afiliate sau de la entităţi legate prin interese de participare (451, 453); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor primite de la unitate sau subunităţi (481, 482); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al acţionarilor /asociaţilor (456); - valoarea mărfurilor aduse de la terţi (357, 401); - valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, animalelor şi păsărilor şi ambalajelor, vândute ca atare (301, 302, 303, 361, 381);

27 ORDIN nr. 2.374 din 12 decembrie 2007 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

38

Page 40: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii (345); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar şi a celor primite cu titlu gratuit (607, 758); - valoarea adaosului comercial şi taxa pe valoarea adăugată neexigibilă, în situaţia în care evidenţa mărfurilor se ţine la preţ cu amănuntul (378, 4428). În creditul contului 371 "Mărfuri" se înregistrează: - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare şi lipsurile de inventar (607); - valoarea adaosului comercial şi a taxei pe valoarea adăugată neexigibilă aferentă mărfurilor ieşite din gestiune (378, 4428); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor livrate unităţii sau subunităţilor (481, 482); - valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor trimise la terţi (357); - valoarea donaţiilor şi pierderilor din calamităţi (658, 671). Soldul contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei.

Contul 401 "Furnizori" 28este un cont de pasiv. În creditul contului 401 "Furnizori" se înregistrează: - valoarea la preţ de cumpărare sau standard (prestabilit) al materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, animalelor şi păsărilor, mărfurilor şi ambalajelor, achiziţionate cu titlu oneros de la terţi pe bază de facturi (301, 302, 303, 341, 345, 346, 361, 371, 381), precum şi diferenţele de preţ în plus sau nefavorabile aferente, în cazul în care evidenţa acestora se ţine la preţuri standard (308, 368, 388); - rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercitiul financiar curent, aferente exerciţiilor financiare precedente (117); - valoarea materialelor achiziţionate, nestocate şi consumul de energie şi apă (604, 605); - valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (409); - valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, mărfurilor, ambalajelor etc. achiziţionate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601, 602, 603, 607, 608); - valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi (611 la 626, 628, 471); - valoarea facturilor primite, în cazul în care acestea au fost evidenţiate anterior ca facturi nesosite (408); - taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor (4426); - valoarea timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi călătorie şi a altor valori achiziţionate (532); - valoarea despăgubirilor, amenzilor şi penalităţilor datorate terţilor (658); - diferenţele nefavorabile de curs valutar la sfârşitul exerciţiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665); - diferenţele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora, la închiderea exerciţiului (668); - valoarea avansurilor facturate (409). În debitul contului 401 "Furnizori" se înregistrează: - plăţile efectuate către furnizori (512, 531, 541, 542); - valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403); - valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăţilor cu aceştia (409); - sumele nete achitate colaboratorilor şi impozitul reţinut (512, 531, 444);

28 ORDIN nr. 2.374 din 12 decembrie 2007 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

39

Page 41: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- valoarea la preţ de înregistrare a produselor cuvenite unităţilor prestatoare, ca plată în natură potrivit prevederilor contractuale (345); - datorii aferente exerciţiilor financiare anterioare, prescrise sau anulate (117); - valoarea sconturilor obţinute de la furnizori (767); - valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului (409); - diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării la sfârşitul exerciţiului (765); - diferenţele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea la închiderea exerciţiului financiar sau cu ocazia decontării acestora (768). Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor

Contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"29

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate şi prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi. Contul 408 "Furnizori - facturi nesosite" este un cont de pasiv. În creditul contului 408 "Furnizori - facturi nesosite" se înregistrează: - valoarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de către furnizori (301, 302, 303, 361, 371, 381, 4428, 604, 605, 611 la 626, 628); - rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exerciţiul financiar curent, aferente exerciţiilor financiare precedente (117); - diferenţele nefavorabile de curs valutar înregistrate la primirea facturii sau la închiderea exerciţiului, aferente datoriilor către furnizori (665); - diferenţele nefavorabile înregistrate la primirea facturii sau la închiderea exerciţiului, aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute (668). În debitul contului 408 "Furnizori - facturi nesosite" se înregistrează: - valoarea facturilor sosite (401); - diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la primirea facturii sau la închiderea exerciţiului (765); - diferenţele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, înregistrate la primirea facturii sau la închiderea exerciţiului financiar (768). Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.

Contul 411 "Clienţi" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creanţelor şi decontărilor în relaţiile cu clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepţia entităţilor afiliate şi a entităţilor legate prin interese de participare, inclusiv a clienţilor incerţi, rău-platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu. Contul 411 "Clienţi" este un cont de activ. În debitul contului 411 "Clienţi" se înregistrează: - valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate,lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă (701 la 708, 4427); - valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, evidenţiate anterior în contul "Clienţi - facturi de întocmit" (418);

29 ORDIN nr. 2.374 din 12 decembrie 2007 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

40

Page 42: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- creanţa reprezentând ratele aferente leasingului financiar (267); - dobânda cuvenită locatorului pentru ratele de leasing financiar (766); - venituri înregistrate în avans sau de realizat, aferente perioadelor sau exerciţiilor financiare următoare (472); - valoarea avansurilor facturate clienţilor (419, 4427); - valoarea creanţelor reactivate (754); - valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienţilor (419); - valoarea despăgubirilor, amenzilor şi penalităţilor datorate de terţi (758); - diferenţele favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în valută, la închiderea exerciţiului financiar (765); - diferenţele favorabile aferente creanţelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, la încheierea exerciţiului financiar (768); - rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile aferente exerciţiilor financiare anterioare (117). În creditul contului 411 "Clienţi" se înregistrează: - sumele încasate de la clienţi (512, 531); - decontarea avansurilor încasate de la clienţi (419); - valoarea garanţiilor reţinute de terţi (267); - valoarea cecurilor şi efectelor comerciale acceptate (511, 413); - valoarea sconturilor acordate clienţilor (667); - sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidenţă a clienţilor incerţi sau în litigiu (654); - valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienţi (419); - diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută, la decontarea acestora sau la sfârşitul exerciţiului (665); - diferenţele nefavorabile aferente creanţelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, la încheierea exerciţiului financiar sau cu ocazia decontării acestora (668). Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienţi.

Contul 446 "Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului sau cu bugetele locale privind impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, cum sunt: accizele, impozitul pe ţiţeiul din producţia internă şi pe gaze naturale, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, alte impozite şi taxe. Contul 446 "Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate" este un cont de pasiv. În creditul contului 446 "Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate" se înregistrează: - valoarea altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau bugetelor locale (635); - vărsăminte din profitul net al regiilor autonome (117); - impozitul pe dividende datorat (457); - valoarea taxelor vamale aferente aprovizionărilor din import (213, 214, 301, 302, 303, 371, 381). În debitul contului 446 "Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate" se înregistrează: - plăţile efectuate la bugetul de stat sau bugetele locale privind alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (512); - sume anulate reprezentând alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, aferente exerciţiului curent (758); - sume anulate reprezentând alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, aferente exerciţiilor financiare anterioare (117). Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului sau bugetelor locale.

41

Page 43: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Contul 447 "Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa datoriilor şi a vărsămintelor efectuate către alte organisme publice, potrivit legii.

Contul 447 "Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate" este un cont de pasiv. În creditul contului 447 "Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate" se înregistrează: - datoriile şi vărsămintele de efectuat, conform prevederilor legale, către alte organisme publice (635). În debitul contului 447 "Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate" se înregistrează: - plăţile efectuate către organismele publice (512); - sume anulate reprezentând fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate, aferente exerciţiului curent (758); - sume anulate reprezentând fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate, aferente exerciţiilor financiare anterioare (117). Soldul contului reprezintă sumele datorate.

Contul 512 "Conturi curente la bănci" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa disponibilităţilor în lei şi valută aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum şi a mişcării acestora. Contul 512 "Conturi curente la bănci" este un cont bifuncţional. În debitul contului 512 "Conturi curente la bănci" se înregistrează: - sumele depuse sau virate în cont, rezultate din încasările în numerar, din cecuri, din alte conturi bancare, din acreditive etc. (581); - valoarea subvenţiilor primite şi încasate (445); - valoarea sumei încasate din vânzarea acţiunilor proprii (109, 141); - suma împrumuturilor obţinute prin emisiuni de obligaţiuni (161); - creditele bancare pe termen lung şi scurt încasate (162, 519); - sumele încasate de la entităţi afiliate sau de la entităţi legate prin interese de participare (166, 451, 453); - sumele încasate reprezentând alte împrumuturi şi datorii asimilate (167); - valoarea creanţelor imobilizate şi a dobânzilor aferente încasate, precum şi a garanţiilor restituite (267); - sumele încasate de la clienţi (411, 413); - sumele recuperate din debite ale personalului (428); - taxa pe valoarea adăugată de recuperat, încasată de la bugetul statului (4424); - sumele lăsate temporar la dispoziţia entităţii de către acţionari/asociaţi (455); - sumele depuse ca aport în numerar la capitalul social (456); - sumele primite ca rezultat al operaţiilor în participaţie (458); - sumele încasate de la debitori diverşi (461); - sumele încasate de la creditori diverşi (462); - sumele încasate în avans şi care privesc exerciţiile următoare (472); - sumele încasate, în curs de clarificare (473); - sumele virate unităţii de către subunităţi (în contabilitatea unităţii) sau subunităţilor, de către unitate (în contabilitatea subunităţilor) (481, 482); - valoarea investiţiilor pe termen scurt cedate, inclusiv a diferenţelor favorabile din cedare (501, 506, 508, 764); - valoarea cecurilor şi a efectelor comerciale încasate (511); - sumele încasate reprezentând redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii (706); - sumele încasate din activităţi diverse (708); - sumele încasate reprezentând dobânzile aferente disponibilităţilor în conturi la bănci (766); - dobânzile încasate aferente disponibilităţilor aflate în conturile curente (518);

42

Page 44: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- sumele încasate reprezentând subvenţii aferente veniturilor (741); - sumele încasate reprezentând alte venituri din exploatare (758); - sumele încasate reprezentând dividendele pentru participaţiile la capitalul altor societăţi (761, 762); - sumele încasate reprezentând dobânzile aferente creanţelor imobilizate (763); - sumele încasate din investiţii financiare cedate (764); - valoarea sconturilor încasate de la furnizori sau alţi creditori (767); - sumele încasate reprezentând venituri extraordinare (771); - creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte (519); - diferenţele favorabile de curs valutar, aferente operaţiunilor efectuate în valută în cursul exerciţiului sau disponibilităţilor la bancă, în valută, la încheierea exerciţiului (765); - diferenţele favorabile, aferente operaţiunilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, în cursul exerciţiului (768). În creditul contului 512 "Conturi curente la bănci" se înregistrează: - sumele ridicate în numerar din cont sau virate în alt cont de trezorerie (581); - sumele plătite reprezentând rambursarea împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni (161); - creditele pe termen lung şi scurt rambursate (162, 519); - sumele restituite entităţilor afiliate, entităţilor legate prin interese de participare sau altor entităţi (451, 453, 166); - sumele plătite reprezentând rambursarea altor împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi garanţiile de bună execuţie restituite terţilor (167); - valoarea de achiziţie a imobilizărilor financiare şi a investiţiilor pe termen scurt cumpărate (261, 263, 265, 501, 505, 506, 508); - vărsămintele efectuate pentru partea neachitată a imobilizărilor financiare şi a investiţiilor pe termen scurt (269, 509); - sumele achitate coparticipanţilor sau virate ca rezultat al operaţiilor în coparticipaţie (458); - suma dobânzilor plătite (168, 518, 519, 666); - valoarea împrumuturilor acordate pe termen lung (267); - plăţile efectuate către furnizori de bunuri şi servicii, inclusiv prin intermediul efectelor comerciale (401, 403, 404, 405); - plăţile efectuate către personalul entităţii (421, 423, 424, 425, 426, 428); - sumele achitate terţilor, reprezentând reţineri sau popriri din salarii (427); - partea din subvenţiile aferente activelor sau veniturilor, restituită (131, 132, 472); - plăţi ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea entităţii (201); - sume achitate colaboratorilor (401); - cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale (149); - alte cheltuieli legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii (149); - sumele achitate reprezentând cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile, redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile, primele de asigurare, studiile şi cercetările, comisioanele şi onorariile, protocol, deplasări, detaşări, transferări, poştale şi taxe de telecomunicaţii, sume achitate pentru alte servicii executate de terţi (611 la 614, 622 la 626, 628); - valoarea serviciilor bancare plătite (627); - plăţi efectuate reprezentând alte cheltuieli de exploatare (658); - sumele plătite anticipat (471); - sumele plătite pentru acţiuni proprii răscumpărate (109); - sumele achitate reprezentând contribuţia la asigurările sociale şi la asigurările sociale de sănătate (431);

43

Page 45: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- sumele achitate reprezentând contribuţia entităţii şi a personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj (437); - valoarea sconturilor reţinute de bănci (667); - sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii sociale (438); - sumele plătite la buget, reprezentând impozitul pe profit/venit (441); - plata către buget a taxei pe valoarea adăugată datorată şi a taxei pe valoarea adăugată plătită în vamă (4423, 4426); - plata către buget a impozitului pe venituri de natura salariilor (444); - plăţile efectuate către organismele publice privind taxele şi vărsămintele asimilate datorate (447); - plata către bugetul de stat a accizelor, altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (446, 448); - sumele achitate acţionarilor/asociaţilor (455, 456); - sumele achitate acţionarilor/asociaţilor din dividendele cuvenite (457); - sumele achitate creditorilor diverşi (462); - restituirea sumelor aflate în curs de clarificare (473); - plăţile efectuate reprezentând sume transferate între unitate şi subunităţi (481, 482); - diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente operaţiunilor în valută, efectuate în cursul anului, sau disponibilităţilor aflate în conturi la bancă în valută, la încheierea exerciţiului financiar (665); - diferenţele nefavorabile, aferente operaţiunilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, în cursul exerciţiului (668). Soldul debitor reprezintă disponibilităţile în lei şi în valută, iar soldul creditor, creditele primite. Contul 607 "Cheltuieli privind mărfurile" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor privind mărfurile. În debitul contului 607 "Cheltuieli privind mărfurile" se înregistrează: - valoarea mărfurilor vândute, constatate lipsă la inventariere, depreciate ireversibil (371); - valoarea mărfurilor şi a produselor aflate la terţi pentru care au fost emise documentele de livrare sau constatate lipsă la inventar (354, 357); - valoarea mărfurilor achiziţionate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (401); - sume în curs de clarificare (473).

Contul 665 "Cheltuieli din diferenţe de curs valutar" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor privind diferenţele de curs valutar. În debitul contului 665 "Cheltuieli din diferenţe de curs valutar" se înregistrează: - diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma încasării creanţelor în valută (267, 411, 413, 451, 453, 456, 461); - diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor plătite, la decontarea acestora (232, 234, 409); - diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării creanţelor la închiderea exerciţiului financiar (232, 234, 267, 409, 411, 413, 418, 451, 453, 456, 461); - diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma achitării datoriilor în valută (512, 531, 541); - diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor încasate, la decontarea acestora (419); - diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea datoriilor în valută la încheierea exerciţiului financiar (161, 162, 166, 167, 168, 269, 401, 403, 404, 405, 408, 419, 451, 453, 455, 462, 509);

44

Page 46: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

- diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la încheierea exerciţiului financiar a disponibilităţilor bancare în valută, a disponibilităţilor în valută existente în casierie, precum şi a altor valori de trezorerie în valută (512, 531, 508, 541, 542); - diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din lichidarea depozitelor pe termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie în valută (508, 541, 542); - diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente participaţiilor în societăţile nerezidente consolidate, la cedarea acestora (107).

Contul 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa veniturilor din vânzarea mărfurilor. În creditul contului 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" se înregistrează: - preţul de vânzare al mărfurilor, vândute clienţilor (411); - preţul de vânzare al mărfurilor, pentru care nu s-au întocmit facturi (418); - sumele încasate în numerar din vânzarea mărfurilor (531); - sume cuvenite din vânzări de bunuri şi prestări de servicii către entităţi afiliate şi entităţi legate prin interese de participare (451, 453).

4.3. Studiu de caz privind importul direct de mărfuri la S.C. CNCD S.A.

Pe data de 1.06.2008 SC “CNCD” S.A. a achiziţionat mărfuri în condiţiile FOB. Cantitatea importată este de:

80 bucăţi -alarmă cu telecomanda100 bucăţi - huse scaune sportcu plata prin incasso documetar – după primirea şi recepţia mărfurilor.

Preţul unitar de cumpărare este de: 97 € - alarmă cu telecomanda.54 € - huse scaune import

Taxa vamală – 10%Comision vamal – 0,5%TVA – 19%Cheltuieli externe de transport antecalculate sunt de 1.120 €, ulterior se determina

cheltuieli externe de transport efective în valoare de 1.250 €Cheltuieli interne de transport- 350 lei, TVA – 19%Cursul de schimb:

o 1 € = 3,5 lei la cumpărarea mărfuriloro 1 € = 3,52 lei la plată.

Ulterior se vând mărfuri unui client, respectiv: 50 bucăti alarmă cu telecomandă la un preţ de vânzare de 430 lei/buc 60 bucăţi huse scaune sport la un preţ de vânzare de 220 lei / bucată.

Valoarea externa FOB: [(80 buc * 97 €/ buc) + (100 buc * 54 €/ buc) = 13.160 € 13.160 € * 3.5 lei / € = 46.060 lei Transport extern: 1.120 € * 3.5 lei / € = 3.920 lei Valoarea externa CIF : 14.280 € * 3.5 lei/ € = 49.980 lei Taxa vamala ( 10 %): 10 % * 49.980 lei = 4.998 lei Comision vamal ( 0.5%): 0.5% * 49.980lei = 249,9 lei

Cost achizitie : 49.980 + 4.998 + 249,9 = 55.227,9 lei TVA : 19% * 55.227,9 lei = 10.493,301 lei

45

Page 47: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Cost unitar achizitie: 55.227,9 lei / 180 buc = 306,821 lei / buc

1. Se înregistrează mărfurile importate:

371“Mărfuri”

= %401

“Fz. Externi”401

“Transport extern”446

“Alte impozite, taxe şivarsăminte asimilate”

447“Fonduri speciale,taxe şi varsăminte

asimilate”

55.227,9 lei 46.060 lei

3.920 lei

4.998lei

249,9 lei

2. Se înregistrează plata la vamă (pe bază de DVI)

%

4426“TVA deductibilă”

446“Alte impozite, taxe şivarsăminte asimilate”

447“Fonduri speciale,taxe şi varsăminte

asimilate”

= 5121“Cont curent la

Banci in lei”

15.741, 201 lei

10.493, 301lei

4.998 lei

249,9 lei

3. Înregistrarea facturii de transport:

Cumulul din momentul primirii facturii este de 3,52 lei / € Cheltuieli efective: 1.250 € x 3,52 lei / € = 4.400 lei Cheltuieli antecalculate: 1.120 € x 3,5 lei / € = 3.920 lei Diferenţe de cheltuieli: 130 € x 3,5 lei / € = 455 lei

46

Page 48: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Diferenţă de curs : 130 € x ( 3,52 -3,5) = 25 lei

%408

„Furnizori- facturi nesosite”

371„ Diferenţe de preţ”

665„Cheltuieli din

diferenţe de curs „

= 401/ transport 4.400 lei3.920 lei

455 lei

25 lei

T.V.: 455 lei x 10% = 45,5 lei Comision vamal: 455 lei x 0,5% = 2,275 lei

371

„ Diferenţe de preţ”= %

446“Alte impozite, taxe şivarsăminte asimilate”

447“Fonduri speciale,taxe şi varsăminte

asimilate”

47,775 lei

45,5 lei

2,275 lei

4. Se înregistrează plata furnizorilor:

Valoarea în lei la plată: 14.280 € x 3,52 lei/ € = 50.265,6 leiValoarea în lei la cumpărare: 14.280 € x 3,50 lei/ € = 49.980 lei

(sau la întocmirea DVI)Diferenţă de curs nefavorabilă = 285,6 lei

%

401„Furnizori /Furnizori

externi”

= 5124„ Cont curent la Banci in valută”

50.265,6 lei

49.980 lei

47

Page 49: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

665 „Cheltuieli din

diferenţe de curs”

285,6 lei

5.Înregistrarea şi plata cheltuielilor interne de transport:

%

371 „Diferenţe de preţ”

4426„TVA deductibilă”

= 401„Furnizori”

416,5 lei

350 lei

66,5 lei

6. Vânzarea mărfurilor:

Preţ vânzare (Pv) =(50 buc.x 430 lei/ buc)+ ( 60 buc.x 220 lei/buc.) = = 21.500 lei + 13.200 lei = 34.700 lei TVA ( 19%) = 6.593 lei Total de încasat = 41.293 lei

Înregistrarea vânzării:

411 „Clienţi”

= %707

„Venituri dinvânzarea mărfurilor”

4427„ TVA colectată”

41.293 lei34.700 lei

6.593 lei

7. Se înregistrează descărcarea gestiunii:

607„Cheltuieli privind

mărfurile”

= 371„Mărfuri”

33.887,392 lei

8. Se repartizează cheltuielile aferente mărfurilor vândute:

48

Page 50: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

Costul mărfurilor vandute = 0,01544 x 33.887,392 lei = 523,221 lei

607Cheltuieli privind

mărfurile

= 371Diferenţe mărfuri

523,221 lei

9. Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:

9.1.) Închiderea conturilor de cheltuieli:

121

Profit şi pierdere= %

607Cheltuieli privind

mărfurile665

Cheltuieli din diferenţe de curs

34.721,213 lei34.410,613 lei

310,6 lei

9.2.) Închiderea conturilor de venituri:

707 Venituri privind mărfurile

= 121 Profit şi pierdere

34.700 lei

D 121 „ Profit şi pierdere” C

9.1.) 34.721,213 9.2.) 34.700 Sfd = 21,213

D 607 „ Cheltuieli privind mărfurile” C

7) 33.887,392 9.1.) 34.410,613 8) 523,221 TSD = 34.410,613 TSC = 34.410,613

49

Page 51: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

D 707 „Venituri privind mărfurile” C

9.2.) 34.700 6) 34.700

TSD = 34.700 TSC = 34.700

CONCLUZII

În temeiul Legii nr.31/ 1990 republicată şi modificată privind societăţile comerciale, a fost emisă Sentinţa Civilă nr. 267/S/ 28.02.1994 a Judecătoriei Piteşti prin care se autorizează funcţionarea S.C. CNCD S.A. Piteşti.

Pe baza acestei hotărâri S.C. CNCD S.A. Piteşti, este organizată şi funcţionează în conformitate cu statutul propriu şi structura organizatorică, aprobată de Adunarea Generală a Acţionarilor în sedinţa de lucru din data de 20.04.2007 consemnată în registrul de procese verbale, prin procesul verbal nr.83, stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr.31/ 1990, republicată şi modificată.

Societatea comercială S.C. CNCD S.A. este amplasată în oraşul Piteşti având ca obiect de activitate principal comertul şi serviciile, comercializare de automobile şi piese de schimb, activitate service cod CAEN 5010.

Activitatea societăţii a început în anul 1994, societatea comerciala CNCD SA , functionând ca centrul de vânzari în România al principalului producator român de automobile, S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A

Obiectivele costituie prima componenta operationala a strategiei care se formuleaza,pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei firmei si mediului, in interactiunea lor.

-firma isi va desfasura activitatea avand niste obiective clar stabilite;-obiectivele pe termen scurt si mediu sunt obiective intermediare care conduc in final la atingerea obiectivelor pe termen lung (se mai numesc si obiective strategice)Cele mai frecvente obiective economice se refera la:-castigul pe actiune;-valoarea actiunii;-coeficientul de eficienta a capitalului;-profitul;-rata profitului;-cifra de afaceri;-cota parte din piata;-productivitatea muncii;-calitatea muncii;

Perfecţionarea sistemului de contabilitate din ţara noastră are ca obiectiv de bază armonizarea legislaţiei naţionale cu directivele europene în domeniu, în vederea îndeplinirii cerinţelor de aderare la Uiunea Europeană, precum şi pentru alinierea la Standardele Internaţionale de Contabilitate, situaţie de altfel impusă de procesul de globarizare economică şi de dezvoltare a pieţei de capital.

Tendinţa generală în domeniul perfecţionării activităţii de contabilitate se manifetă în special prin eforturile de a asigura un cadru comun, agreat la nivel internaţional, de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, prin care să se ofere informaţii relevante şi credibile acţionarilor, investitorilor potenţiali, creditorilor financiari, angajaţilor, clienţilor, furnizorilor precum şi altor beneficiari comerciali, guvernului şi instituţiilor sale, managementului

50

Page 52: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

întreprinderiii şi celorlalţi utilizatori interesaţi de informaţia financiar contabilă la nivel de operator economic.

Din analiza indicatorilor economico –financiari la nivel de firmă prezentată in Cap. I. rezultă că societatea a reuşit să isi acopere datoriile achitându-le la timp. Facând o comparaţie între viteza de rotaţie a debitelor clienţi şi viteza de rotaţie a creditelor furnizori putem spune că S.C. CNCD S.A. Piteşti este favorizată, numărul de zile în care aceasta a creditat clienţii săi fiind inferior numărului de zile în care la rândul său a fost creditată de furnizori.

Activitatea de comerţ exterior este reglementată prin intermediul sistemului vamal care aplică prevederile legale care definesc politica comercială a statului. Structura complexă a sistemului vamal izvorăşte atat din dificultatea organizării acestuia la nivel naţional, cât şi din sarcinile multiple care îi revin, privite nu doar din punct de vedere economic, ci şi prin prisma siguranţei naţionale. Din aceste considerente sistemul vamal trebuie privit nu doar ca o strucură administrativă, ci ca o entitate funcţională care are ca obiective principale:

Realizarea politicii comerciale a statului în componentele sale principale: politica tarifară, cea netarifară şi cea de promovare a exportului;

Încasarea drepturilor vamale ( taxe vamale, TVA, accize şi alte taxe legate de activitatea vamală);

Securitatea economiei şi a societăţii ( combaterii contrabandei şi traficului de droguri, deşeuri, produse periculoase sănătăţii omului, protecţia dreptului de proprietate intelectuală)

Vama română are un rol fiscal important care constă în încasarea taxelor vamale şi a altor drepturi pentru bunurile care trec frontiera de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.

O modalitate de reducere a cheltuielilor de operare a sistemului vamal este de a orienta acţiunea acestuia inspre zonele de risc. Evaluarea riscului poate mări eficienţa controlului vamal, utilizând criterii precum: mărfuri care prezintă valori unitare mari sau posibilităţi de substituire . Aceste criterii pot duce la modificarea radicală a structurii sistemului vamal, prin creşterea gradului de profesionalizare şi a ponderii activităţii de pregătire profesională. Activitatea de efectuare a analizei de risc trebuie organizată la nivel central, regional şi local.

Analiza de risc reprezintă activitatea desfăşurată de autoritatea vamală în vederea identificării operaţiunilor de import care prezintă riscuri în materie de evaluare în vamă.

Contabilitatea importului pe cont propriu permite legalizarea constituirii garanţiei bancare la vedere, care are rolul să insoţească toate documentele ce steu la baza activităţii derulate de firmele de import/ export; totodată în cazul constituirii garanţiilor bancare la vedere se va putea elibera o scrisoare de garanţie bancară, care va fi ataşată la documentele ce însoţesc justificarea tranzacţiilor realizate.

Lucrarea prezentată nu şi-a propus şi nici nu rezolvă toate problemele legate de importul mărfurilor, insă prezintă o mare parte din acestea.

51

Page 53: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

BIBLIOGRAFIE:

1.Bărbăcioru Victoria,

Domnişoru S., Bălună R., Manea Simona,

- Contabilitate financiară, Editura Sitech, Craiova, 2006.

2. Dumbravă P., Pop A.,- Contabilitatea de gestiune în comerţ şi turism,

Editura intelcredo,Deva, 1995

3. Dumitrana Mihaela, Jalba Luminiţa, Duţă

Oana,

- Contabilitate în comerţ şi turism, Editura Universitară, Bucureşti, 2008

4. Dumitrana Mihaela, Negruţiu Magdalena,

- Contabilitate în comerţ şi turism, Editura Maxim, Bucureşti, 1996

5. Dumitrean E.,Scorţescu Gh., Gh.Toma, C.

Berheci, J.Mardiros,

- Contabilitate financiară , Vol. I., Editura Sedcom, Libris, Iaşi, 2002

6. Dumitrean E.,- Contabilitatea gestiunii patrimoniului, Editura

„ Gh. Aschi”, Iaşi, 2000

7. Feleagă N.,- Sisteme contabile comparate, Editura economică,

Bucureşti, 2000

8. J. Raffegeau, P.Dufils, J.Corre,

- Ghid practique du Plan Comptable revise, Editions Francis, Lefebvre, Paris, 1980

9. Mihai Ristea,- Contabilitatea societăţilor comerciale, Vol. I.,

Bucureşti,1995

10. Popa I., coordonator şi colectiv,

- Tranzacţii comerciale internaţionale, editura Economică, Bucureşti, 1997

52

Page 54: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

11. Robu Doina Maria, - Contabilitate în comerţ şi turism, Editura ASE, Bucureşti, 2001

12. Robu Doina Maria,- Bilanţul contabil, Editura ASE, Bucureşti, 2001

13. Sută N., Miron D., Sută-Selejan S.,

- Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Vol. I., Editura Eficient, bucureşti,

2000.

14. Toma C.,- Contabilitatea în comerţul exterior, Editura Sedcom

Libris, Iaşi, 2005

15. Vişan D.,- Contabilitatea în comerţul exterior, Vol.I. , Editura

Economică, Bucureşti, 1995

16. ***OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea

regementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare

17. ***- Legea nr. 346/2004, privind stimularea înfiinţării şi

dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii

18.. ***- Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu

completările şi modificările ulterioare

19. ***- Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale cu

completările şi modificările ulterioare

20. ***- Academia Română, DEX, Dicţionarul explicativ al

limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996

21. ***Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV)

22. ***- ORDIN nr. 2.374 din 12 decembrie 2007

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.752/2005 pentru

aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

53

Page 55: Organizarea Contabilitatii Importului de Marfuri

directivele europene

54